MARCUS TULLIUS CICERO - PRIMA CUVNTARE CONTRA LUI CATILINA

PRIMA CUVNTARE CONTRA LUI CATILINA

Cap. I - Pn cnd n sfrit, Catilina, vei abuza de rbdarea noastr ? Ct timp aceast furie a ta i va
bate joc de noi? Pn unde se va arunca ndrzneala ta nenfrnat ? Oare ntru nimic nu te-au fcut s
tresari: nici garda de noapte de la Palatin, nici strjile oraului, nici spaima poporului, nici adunrile
tcute ale oamenilor cumsecade, nici acest foarte aprat loc unde se ine edina senatului, nici faa i
nici privirile acestor senatori ? Nu simi c planurile tale sunt descoperite ? Nu vezi c este ngrdt
conspiraia ta, deoarece o cunosc toi ? Cine dintre noi crezi tu c nu tie ce-ai fcut noaptea trecut,
ce-ai fcut ieri noapte, unde ai fost, pe cine ai strns n edin, ce hotrre ai luat ?
O, TIMPURI, O MORAVURI ! (O, tempora , o, mores !). Senatul i d seama de acestea , consulul le
vede, i el (Catilina) totui triete. Triete ? Ba mai mult nc, vine chiar n senat, ia parte la discuia
public, noteaz i nsemneaz din ochi cnd i rndul fiecruia dintre noi s fie ucis. Iar noi, brbai
puternici, ni se pare c facem destul pentru stat, dac vom putea nltura nebunia i armele acestuia.
De mult trebuia, o, Catilina, s fii trimis la moarte din ordinul consulului, asupra ta s se abat
pacostea, pe care o urzeti contra noastr de mult vreme.
Adic marele pontif, P. Scipio, brbat de seam, a ucis ca simplu particular pe Tiberius Grachus, care
zdruncinase oarecum stabilitatea republicii, iar noi, consuli fiind s suportm pe Catilina, care dorete
s pustiiasc Roma prin foc i sabie ? Cci trec cu vederea acele exemple prea vechi, faptul c C.
Servilius Ahala ucise chiar cu mna sa pe Spurius Maelius, care dorea s rstoarne conducerea. A
existat, a existat cndva aceast virtute n republica noastr, anume ca cei potentai s constrng cu
pedepse mai aprige pe ceteanul primejdios, dect pe cel mai crncen duman. Avem i o decizie
senatorial contra ta, Catilina, aspr i serioas; nu lipsete nici hotrrea republicii, nici autoritatea
acestui ordin; noi consulii, noi, o spun deschis, noi lipsim de a ne face datoria.
Cap. II - Cndva senatul a dat o decizie ca L. Opimius, consulul, s vegheze ca nu cumva republica s
sufere vreo daun; n-a trecut nici o noapte i, din pricina unor bnuieli de rscoal, a fost ucis Caius
Grachus, nscut din tat, bunic i strmoi de seam; a mai fost ucis fostul consul, M. Fulvius, mpreun
cu copiii. Printr-o decizie asemntoare, republica a fost dat n paza consulilor, C. Marius i L. Valerius.
A mai zbovit oare mcar o singur zi, dup aceea, de a pedepsi, din partea republicii, pe tribunul L.
Saturninus i pe C. Servilius pretorul ? i noi de douzeci de zile suportm s se toceasc ascuiul
autoritii senatoriale !
Avem i o hotrre a senatului n aceast privin, care st nchis n registre ca i sabia-n teac, din
care hotrre reiese limpede s fii ucis, o, Catilina ! Tu trieti i trieti nu ca s-i lai, ci s-i mreti
ndrzneala. Doresc, o senatorilor, s fiu blnd; doresc ns i aceea s nu par nehotrt fa de
colosalele primejdii prin care trece statul, m condamn acuma singur de lips de energie i laitate.
Exist n Italia lagre ndreptate contra poporului, aezate pe povrniurile Etruriei; numrul dumanilor
crete pe fiecare zi; ns pe conductorul lagrelor, pe comandantul dumanilor l vedem pe zidurile
Romei i chiar n senat, uneltind zilnic cte o primejdie intern.Eu cred, o, Catilina, c, dac voi porunci
s fii prins i ucis, va trebui s m tem c oamenii de treab vor spune c am fcut-o prea trziu; doar
vreun nemernic o s zic c am fcut-o prea crud.
Dar, dintr-un motiv sigur, sufletul nc nu m las a svri ceea ce de mult trebuia s fi fcut. Atunci n
fine vei fi ucis, cnd nu se va gsi nimeni att de necinstit, att de prpdit, att de asemntor ie,
care s nu declare cu convingere c acest lucru s-a svrit pe drept. Ct vreme va fi cineva care s
ndrzneasc a te apra, vei tri i vei tri aa cum trieti acum, mpresurat de multele i puternicele
mele strji, nct s nu te poi mica contra statului. Te vor spiona i supraveghea dup cum au fcut-o
i pn acum, ochii i urechile multora, fr ca tu s bagi de seam.
Discursul oratoric
Este o expunere facuta in fata unui auditoriu, pe o tema politica, morala, literara etc." {Dictionar de
termeni literari). Despre discursul practicat in antichitatea latina, aceeasi sursa de informatie arata:
Vechile canoane impuneau discursului o structura hexatomica, cele sase parti ale sale fiind: exordiul (o

scurta introducere), propozitia (adica diviziunea partilor subiectului tratat), naratiunea, probarea
(confirmarea, argumentarea celor sustinute), respingerea sau negarea (menita a preintampina
posibilele obiectii) si peroratia (reargumentarea adevarurilor enuntate initial si mai ales convingerea si
captarea bunavointei auditorului sau a cititorului)".
Cele trei scopuri fundamentale ale unui discurs sunt docere, delectare, premovere -sa invete, sa
delecteze (sa bucure), sa miste (sa emotioneze). in De oratore. Cicero considera arta elocintei ca arta
suprema: Nimic nu mi se pare mai incantator decat sa captivezi prin puterea cuvantului atentia unei
adunari, sa incanti mintea ascultatorilor si sa le determini vointele intr-un sens sau altul. Aceasta este
prin excelenta arta care a inflorit totdeauna la orice popor liber, mai ales in statele asezate si pasnice,
si a predominat totdeauna. Caci ce poate fi mai minunat decat ca, dintr-o multime nesfarsita de
oameni, sa se ridice unul care sa poata face singur ceea ce natura le-a dat tuturor putinta sa faca?"
SEMNIFICATIA DISCURSULUI
Catili-nara I iese pentru prima data din canoanele traditiei. inceputul, cum s-a subliniat, e brusc -ex
abrupto", si intr-un fel este cerut de evenimentele istorice care il provoaca. Lucius Sergius Catilina, fost
locotenent al lui Sylla, celebru prin faptele sale crude si nesabuite, dorea neabatut sa ajunga la
magistratura suprema, consulatul, dar orice cale legala fiindu-i neprielnica, o alege pe cea nelegala: un
complot vizand rasturnarea republicii. Cicero afla prin diferiti intermediari de conjuratia acestuia, de
miscarile lui si ale oamenilor sai, fara a avea insa probe pe care sa le poata face publice si care sa-i
permita declararea lui Catilina ca dusman al republicii, in consecinta, Cicero, in calitate de consul, ia
masuri militare de exceptie, aparand Senatul si convocandu-i pe senatori in templul lui Jupiter Stator. La
aceasta adunare consulul rosteste celebrul discurs, cunoscut mai apoi sub numele de Catilinara I.
Scopul lui Cicero, avand in vedere ca acesta nu poseda dovezile tradarii republicii de catre Catilina, era
sa-i alarmeze pe senatori, aratandu-le proportiile complotului si urmarile lui, si sa-l intimideze pe seful
conspiratiei, facandu-l sa-si caute salvarea prin fuga din Roma, iar in felul acesta sa treaca la actiune
fatisa" (G. Gutu).
De aceea discursul, un adevarat model de arta oratorica, reliefeaza cateva coordonate precise,
evidente si in citatele selectate. in primul rand oratorul urmareste stabilizarea ideii de insecuritate in
sufletul si mintea uzurpatorului, silit astfel sa actioneze. inceputul brusc, continua pendulare intre
interogatii si afirmatii retorice, dezvaluirea - cat este necesar - a punctelor nevralgice ale actiunii lui
Catilina, finalul sunt graitoare. in al doilea rand, Cicero urmareste ca prin discursul sau sa-i convinga pe
aceia inca nehotarati din randul senatorilor ca actiunea impotriva lui Catilina este necesara. Oratorul
imbina permanent elemente ale retoricii - elocutiune, memorie, actiune - pentru izolarea deplina a
uzurpatorului. Sa observam de asemenea ca marile argumente ale discursului beneficiaza de un suport
etic foarte solid: salvarea patriei, a republicii, in numele careia vorbeste oratorul.