-Idei politice-

Sallustius

‘’Toți oamenii dornici de a fi mai presus de celelalte finite

trebuie sa se straduiasca din rasputeri sa nu treaca prin viata nestiuti
de nimeni, deopotriva cu dobitoacele, pe care firea le-a plasmuit cu
capul plecat la pamant si roabe pantecului.. Dar intreaga nosstra
tarie sta in suflet si in trup; avem nevoie mai cu seama de domnia
sufletului si de ascultarea trupului; unull ne face la fel cu zeii, iar
celalat ne apropie de fiare. De aceea mi se pare ca e mai drept sa ne
castigam Gloria cu puterea mintii decat cu a trupului si, pentru ca
viata de care avem parte e prea scurta, sa facem cat mai trainica
aducerea aminte despre noi. Caci faima bogatiei este trecatoare si
nestatornica, iar virtutea stralucitoare si vesnica.’’ 1

Contemporan cu Cezar a fost Caius Sallustius Crispus, reprezentant al partidului

„popularilor”, adversar înverşunat al oligarhiei senatoriale. Opera sa se constituie într-o
trilogie, care are ca temă principală lupta dintre cele două partide, optimaţii (oligarhia
senatorială) şi popularii (plebea). Nu se urmăreşte înfăţişarea tuturor faptelor, ci numai pe
acelea care sunt „demne de a fi amintite”. Inspirat de modelul lui Tucidide, Sallustius adoptă
investigaţia cauzală şi imparţială, încercând să se detaşeze de o abordare subiectivistă.
Prima lucrare evocă un eveniment dramatic din istoria Romei şi anume conjuraţia lui
Catilina (a. 64 – 63 î.Hr.) (De coniurationes Catilinae); a doua – războiul cu
Iugurta (Bellum Iugurthinum), eveniment anterior istoriei conflictelor sociale, care scoate în
evidenţă interesele aristocraţiei, vinovată de prelungirea războiului cu Nubia (anii 111 – 105).
Cea de-a treia carte – Historiae – redă evenimentele cuprinse cronologic între subiectele
primelor două cărţi.
Idealul politic al lui Sallustius, care, marginalizat în viaţa politică, se retrage să-şi
scrie opera, era restabilirea republicii şi a libertăţii cetăţenilor romani. Convins că numai
alungând discordia şi stabilind concordia între diferitele partide şi categorii cetăţeneşti,
scriitorul vede într-o politică de reforme morale (pe care i-o recomandă lui Cesar) calea ieşirii
din impas şi a consolidării puterii romane. Unicul criteriu imparţial al judecăţii politice
Sallustius îl consideră a fi criteriul moral. Calităţile morale determină, până la urmă, soarta,
iar menţinerea echilibrului social–politic ar duce şi la îmbunătăţirea naturii spirituale a
corpului cetăţenesc şi a fiecărui individ în parte. Sallustius conştientizează rolul
personalităţilor în conducerea statului, susţinând că „statul roman a fost trainic mai ales
datorită conducerii sale” (Istorii, I, Dar asasinarea lui Cezar în anul 44 î. Hr. nu pune punct
războaielor civile, ci provoacă o nouă criză, determinată de vidul de putere, până la
desemnarea lui Octavianus, fiul adoptiv al lui Cezar, la putere.
În concepţia lui Sallustius, factorul cauzal al istoriei este de ordin moral, istoria se
schimbă o dată cu moravurile . Ceea ce a dus la criza Republicii în secolul I a. Chr. sunt
,,ambitio’’(setea de putere), ,,avariţia’’(lăcomia) şi ,,luxuria’’(dezmăţul). De aceea , sco-
pul istoriei este cel educativ-,,historia magistra vitae’’. Totodată , avându-l ca model pe
1
C. Sallustius Crispus, Opere, Intreprinderea Poligrafica, Cluj, 1968, p. 79
istoricul grec Tucidide , Sallustius nu expune numai faptele şi întâmplările, ci caută să le şi
explice, descoperind cauzele mai profunde ale evenimentelor din vremea lui.
Lucius Sergius Catilina (108-62a.Chr.) a fost locotenent al lui Sylla şi participant la
proscripţiile ordonate de acesta.Guvernator în 67 a.Chr. al provinciei Africa,se îmbogăţeşte
pe căi ilegale. Candidează de trei ori la consulat (65,64,63 a.Chr.) , dar , fiind înfrânt , nu
găseşte altă cale pentru dobândirea puterii decât o lovitură de stat . Conspiraţia este
descoperită de Marcus Tullius Cicero, consul în 63 a.Chr. , prilej cu care rosteşte
Catilinarele , cele patru discursuri împotriva lui Catilina.
In Sallustius, Opere, autorul prezinta portetul lui Lucius Catilina: ”Nascut dintr-o
familie de nobili, Lucius Catilina era viguros la suflet si la trup, dar din fire aplecat spre rele
si vici. Din adolescenta i-au placut razboaiele civile, omorurile, jafurile si neintelegerile
dintre cetateni, si cu acestea s-a deprin in tinerete. Trupul lui era rabduliu la foame, la frig si
la veghe mai mult decat s-ar putea crede. Sufletul lui era cutezator, viclean, nestatornic,
fatarnic si prefacut in toate. Era insetat dupa averea altuia, iar cu a sa risipitor; neinfranat in
patimi; elocinta lui era destula, dar putina intelepciunea. Sufletul lui nesaturat naziua mereu
spre lucruri fara masura, de necrezut si prea indepartate.”2
In acea perioada stapanirea ii apartinea lui Lucius Sulla, fapt ce i-a detestarnit lui
Catilina dorinta de a pune “mana pe conducerea statului”, fara a tine cont de mijloacele pe
care le va folosi pentru a ajunge la domnie’’.’Orasul Roma a fost intemeiat si stapanit la
inceput de troieni, “care scapand cu fuga din patrie sub conducerea lui Enea, rataceau fara
lacasuri statornice, iar impreuna cu ei erau aborigenii, un neam de oameni neciopliti, fara
legi, fara carmuire, liberi si neatarnati.”3 Initial lacomia nu era cunoscuta, dar o data cu
cresterea numarului de cetateni a luat ‘’nastere ïnvidia din pricina avutiei’’.
Conducerea regatului, caci asa se numea la vremea respective, era intemeiata pe legi.
“In acel timp incepu fiecare sa se inalte in demnitate sis a-si arate puterea mintii”. Tineretul
era cel care capata deprinderile manuirii armelor imediat ce ëra in stare a suporta ostenelile
razboiului”. Poporul roman nu avea prea multi scriitori deoarece acestea indeplineau mai
multe treburi publice. Erau promovate “bunele moravuri”, atat cand era pace cat si in timpul
razboiului. Dup ace Sulla a preluat din nou conducerea statului cu arme toate acele virtutis
aveau ün sfarsit rau”. Astfel au inceput jafurile, fiecare dorindu-si ori case, ori pamant, nu se
mai cunostea ”nici masura, nici cumpat”si se apela la acte de cruzime impotriva cetatenilor.
Viciile si desfraul: “barbatii isi vindeau trupul ca femeile, iar femeile se desfranau in
vazul tuturor”, au creat circumstante prielnice pentru Catilina, care a strans in jurul sau foarte
usor “cete de ticalosi si de ucigasi “si chiar fosti ostasi ai lui Sulla. Acestia doreau razboi
civil, iar Catilina “ürzi un plan de a rasturna politica”. Italia nu avea oaste, fapt ce ii era
inavantajul lui Catilina, care in iunie sub consulatul lui Lucius Caesar si Caius Figulus,
incepu sa iti puna in aplicare planul.

2
Ibidem, p. 82
3
Ibidem, p. 82