PROIECT DIDACTIC

Profesor: Olga Ştefan

Clasa a VIII-a B
Disciplina: Limba latină
Titlu: Iunonis Anseres
Tipul lecţiei: îmsuşire de noi cunoştinţe
Obiective:
- să cunoască legende specifice culturii latine
-să citească şi să traducă un text în latină
Scopul: Dezvoltarea unei gândiri logice şi critice prin descoperirea elementelor şi structurilor specifice limbii latine şi civilizaţiei romane prezente în diverse
domenii ale cunoaşterii şi acţiunii umane
Durata: 50 minute

Obiective cadru: 1. Receptarea mesajelor orale / scrise

2. Producerea mesajelor orale / scrise
3. Valori şi atitudini faţă de studiul limbii latine şi al civilizaţiei greco-romane

Competente specifice:
1.1 identificarea unor litere, sintagme şi enunţuri într-un text scris;
1.2 identificarea elementelor de structură ale părţilor de vorbire studiate;
1.3 identificarea într-un text a relaţiilor sintactice esenţiale, prin analogie cu limba română, în vederea traducerii;
2.2 traducerea orală/scrisă a unor cuvinte, enunţuri şi texte scurte;
2.1 alcătuirea unor enunţuri cu intonaţie, pronunţie şi scriere corectă;
2.3 aplicarea elementelor lexicale şi gramaticale studiate într-o varietate de exerciţii;

Valori şi atitudini:
• Asumarea conştientă a unor repere fundamentale din patrimoniul spiritual european
• Conştientizarea contribuţiei limbii latine şi a civilizaţiei romane la elaborarea modelului cultural european
• Dezvoltarea unei gândiri logice şi critice prin descoperirea elementelor şi structurilor specifice limbii latine şi civilizaţiei romane prezente în diverse
domenii ale cunoaşterii şi acţiunii umane

Metode didactice: expunerea, lucrul individual, lucrul în echipă, învăţarea prin descoperire, conversaţia euristică;
Resurse umane: elevii clasei a VIII-a B
 SCENARIU DIDACTIC

Moment organizatoric: Profesorul notează absenţii, se asigură că ora poate începe.

Actualizarea cunoştinţelor: Elevii citesc referatele rfeferitoare la fabulă, profesorul face observaţii, notează temele.
Captarea atenţiei: Profesorul împarte fişe cu zilele săptămânii şi le cere elevilor să indice numele zeului de la care cred că se inspiră acestea.
Anunţarea lecţiei noi: Profesorul anunţă titlul lecţiei noi, Iunonis Anseres, pe care îl traduce.
Configurarea sensului: Profesorul relatează episodul Gâştelor Capitoliului, folosindu-se de imagini.

 Spre anii 390 î.Hr., gali, originari din actuala regiune franceză Bourgogne, au invadat nordul Italiei și au decimat armata romană. Ei au reușit primul jaf al Romei.
Episodul este povestit de Polybius, Diodor din Sicilia și Titus Livius.

 Pentru Nicholas M. Horsfall, acest episod al istoriei romane ar fi marcat într-un mod inextricabil de legendă, de apologii ale familiilor și de transferuri din istoria
greacă. Numele căpeteniei galilor, Brennus, este probabil împrumutat de la cel al căpeteniei celților care au invadat Grecia în 280 î.Hr. / 279 î.Hr. Dacă, în legendă,
Capitoliul este salvat de vigilența gâștelor, asediul Romei nu va fi ridicat, în realitate, decât după ce un atac al venetilor i-au constrâns pe gali să trateze cu romanii.
Ansamblul povestirii este centrat în jurul plății răscumpărării, moment puțin glorios pentru romani, aurul galic și construcția Templului Iunonei Moneta care
luminează ansamblul episodului.

 Iată întâmplarea repovestită de Lhomond:

 În română: „Ei ajung în vârful stâncii într-o așa liniște încât nu numai că au
 În latină : „[…] in summum saxum evaserunt tanto silentio ut non solum
înșelat gărzile, dar nu au trezit nici măcar câinii, animal neliniștit. Dar ei nu au
custodes fallerent, sed ne canes quidem, sollicitum animal, excitarent.
înșelat gâștele, pe care romanii le cruțaseră în ciuda foametei extreme,
Anseres non fefellere, quibus in summa inopia Romani abstinuerant, quia
deoarece acestea erau gâștele consacrate Iunonei; ceea ce i-au salvat pe
aves erant Junoni sacrae; quae res Romanis saluti fuit. Namque clangore
 romani. Într-adevăr, trezit de strigătul și de bătăile din aripi ale gâștelor,
anserum alarumque crepitu excitus, Manlius, vir bello egregius, ceteros ad
Manlius, luptător remarcabil, chemându-i pe ceilalți să ia armele, i-a împins în
arma vocans, Gallos ascendentes dejecit. Unde mos iste incessit ut solemni
prăpastie pe galii care urcau. De aici vine obiceiul de a purta într-o procesiune
pompa canis in furca suffixus feratur; anser vero velut triumphans in lectica
solemnă un câine fixat de o furcă, în timp ce o gâscă este purtată triumfal, pe o
gestetur.”
lectică echipată cu o cuvertură.”

 Context
 În 390 î.Hr., galii ajung în fața orașului etrusc Clusium (astăzi Chiusi), care era în sfera de influență romană. Roma trimite o ambasadă însărcinată cu medierea. Dar
ambasadorii violează neutralitatea intervenind cu armele împotriva galilor, care cer despăgubiri Romei. În fața refuzului său, galii se îndreaptă spre Roma. Armata
romană se îndreaptă spre ei și ia poziție, în fața localității Veius, lângă pârâul Allia. Nu a avut loc nicio luptă. Înspăimântați de strigătele galilor și surprinși de
impetuozitatea lor, trupele romane se împrăștie în dezordine și caută, în mare grabă, un adăpost în Roma sau în orașele învecinate.

 estul soldaților prezenți la Roma s-au baricadat în Capitoliu, lăsând femeile, bătrânii și copiii în oraș la discreția « barbarilor » care i-au masacrat sub ochii lor. Baricadații i-
au văzut pe gali și incendiindu-le templele.

 În timpul nopții, asediatorii au încercat să escaladeze incognito zidurile citadelei, însă gâștele sacre ale Iunonei i-au împiedicat făcând gălăgie. Trezit fiind de gălăgia
gâștelor, un civil onorabil, fost consul al orașului, Manlius, i-a alertat pe soldații romani care i-au respins pe invadatori aruncându-i peste ziduri.

 Brennus, căpetenia galilor, conducea asediul Romei. Romanii, flămânzi, i-au cerut acestuia să-și trimită trupele în afara orașului. Brennus a acceptat, dar le-a cerut în
schimb o foarte mare sumă de aur.

 Tranzacția a avut loc în afara zidurilor orașului: câteva greutăți au fost așezate pe un taler al unei balanțe, iar, pe celălalt taler, romanii și-au depus aurul lor, până când au
descoperit că o placă groasă de plumb lesta unul dintre talerele balanței. Romanii au strigat la vederea fraudei și i-au cerut lui Brennus / Brennos să scoată imediat placa de
plumb.

 Acesta, ieșindu-și din fire, și-a aruncat spada peste greutăți și a urlat fraza devenită, de atunci, celebră: « Vae victis! » (în română: « Vai de cei învinși! »).

 Potrivit legendei[4], gâștele sacre ale Capitoliului au dat alerta, salvând orașul de invazia galilor conduși de Brennos.

 Aceste gâște erau consacrate cultului Iunonei. După acest episod, templul Iunonei a fost denumit Templul Iunonei Moneta. În latină moneo, monere: „a avertiza” ,
iarmoneta: „cea care avertizează”.

 În acest templu era instalat atelierul în care au fost bătute primele monede romane, denumirea de « monedă » provenind de la Templul Iunonei Moneta.

 Gâștele consacrate Iunonei au fost întreținute de stat, cel puțin de la acest eveniment, pe Capitoliu, sub responsabilitatea cenzorilor. Pentru comemorarea acestui eveniment,
romanii organizau o procesiune anuală, în care o gâscă sacră era transportată pe o litieră luxoasă. În schimb, câinii erau răstigniți de vii pe stâlpi de soc, de-a lungul
traseului. Pentru antici, câinii plăteau astfel pentru neglijența lor de a nu fi lătrat când Capitoliul era amenințat.

 Interpretarea ritualului
  Semnificația originală ale acestui ritual surprinzător a fost pusă în legătură cu simbolismul respectiv al celor două specii animale implicate. În lumea romană și, în general,
în lumea indo-europeană, câinele simbolizează ghinionul, eșecul, neglijența și moartea. Pe de altă parte, gâsca sălbatică reprezintă revenirea anuală a Soarelui. Ritualul ar fi
o reinterpretare a unei sărbători de sfârșit de seceriș pentru obținerea unei recolte bogate în care simbolul vieții și vigilența au prioritate în fața lâncezelii și morții. Se pare că
ritualul exista anterior faptelor care sunt chemate să-l justifice.

 Elevii citesc textul de la pagina 62 şi îl traduc.

Reflecţie: Profesorul le cere elevilor să ilustreze acest episod, oferindu-le câteva imagini ca reper.