Conspiraia lui Catilina

108 i.Hr. - Se nate Lucius Sergius Catilina n una din cele mai vechi i mai nobile familii romane,
gens Sergia.

- Intr n viaa politic i parcurge "cursus honorum"

67 i.Hr. - Este ales praetor.

66 i.Hr - Este ales proprietar al Provinciei Africa, pe care ulterior o jefuiete.

- Vrea s candideze la consulat pentru consulat, dar este respins din cauza abuzurilor fcute.

- Catilina organizeaz o conspiraie cu scopul de a-i ucide pe consulii alei, Malius Tarquantus i
Aurelius Cotta, dar d gre.

65 i.Hr - nc nu poate candida la consulat pentru c procesul su nu fusese nc judecat.

64.i.Hr. - Candideaz mpreun cu Cicero i Antonius Hibrida dar pierde.

63.i.Hr - Candideaz iar dar pierde i nu mai are voie s candideze.

- Organizeaz alt conspiraie prin care vrea s-i ucid pe to i de la conducere i s instaureze
un regim de putere personal. Alturi de el au fost plebeii nevoiai, nobili scpata i, fos ti solda i
ai lui Marius, proscriptori ai lui Sula i plebea societii.

- Pe 21 octombrie i.Hr. Cicero descoper planul lui Catilina. Senatul i acord lui Cicero puteri
discreionale pentru meninerea ordinii ("senatus consultum ultimum").

- n noaptea de 6 spre 7 noiembrie, n casa lui Marcus Porcius Laeca, din mahalaua Romei, se
adun Catilina i acoliii si i plnuiesc uciderea lui Cicero n ziua urmtoare.

- Cicero afl la timp i ine patru discursuri de acuzare "In Catilinam orationes quator": primul este
rostit n seara de 6 spre 7 noiembrie. Al doilea a fost rostit pe data de 9 noiembrie n senat prin
care Cicero aduce la cunostin planurile lui Catilina. Al treilea este rostit n for la data de 3
decembrie, prilej cu care Cicero anun poporul despre conspiraie, solicitnd interven ia
Senatului pentru pedepsirea lui Catilina. Ultimul discurs este inut la 5 decembrie, discurs la care
iau parte oameni politici importani ai vremii: Decimus Silamus ce propune pedeapsa cu moartea,
Caesar ce prevede nchiderea conjurailor n diferite municipii i confiscarea bunurilor, Cato ce
voteaz executarea conspiratorilor i Cicero care intervine i sus ine pedeapsa cu moartea i
confiscarea bunurilor.

- Catilina este silit s plece i devine "hostis publicus", dar i d instruc iuni lui Lentulus pentru
continuarea aciunilor.
 PERSONALITATEA LUI CICERO

Cicero a fost considerat cel mai cultivat dintre romani, caci aproape nu este domeniu al culturii din
vremea lui de care sa nu fi fost preocupat: bogatia acestei culturi hraneste elocventa lui si o ridica
mult deasupra nivelului obisnuit; ea ii da libertate de miscare si noblete; generoasa desfasurare a
unui spirit atat de variat si de substantial hranit este un spectacol care incanta si inalta" (G. Gutu).
Bogatia culturii lui este impresionanta. A studiat in tinerete filosofia greaca si arta elocintei,
cunoaste bine istoria (absolut necesara unui orator), e un pasionat al lecturii, un mare iubitor de
carti, rafinat degustator si admirator al sculpturii si picturii grecesti. In privinta artei oratorice (a
scris mai multe opere in acest domeniu), Cicero considera - lucru statornicit in cultura epocii - ca
discursul este forma suprema de manifestare a personalitatii umane. Despre orator (in lucrarea De
oratore) el afirma: Unui orator trebuie sa-i pretindem ascutimea de minte a logicianului, cugetarea
filosofului, exprimarea aproape ca a poetului, memoria jurisconsultului, vocea tragedianului si, as
zice, gesturile unui actor celebru. De aceea nu se poate gasi nimic mai rar pe lume ca un orator
desavarsit".

BIBLIOGRAFIE:

Cicero, Marcus Tullius - Opere alese, vol. IIII, editie ingrijita de G. Gutu, Ed. Univers, Bucuresti,
1973; Gutu, G. - Viata si opera lui Cicero, studiu introductiv la Cicero - Opere alese, voi. IIII, Ed.
Univers, Bucuresti, 1973.

SEMNIFICATIA DISCURSULUI

Catili-nara I iese pentru prima data din canoanele traditiei. inceputul, cum s-a subliniat, e brusc -ex
abrupto", si intr-un fel este cerut de evenimentele istorice care il provoaca. Lucius Sergius Catilina,
fost locotenent al lui Sylla, celebru prin faptele sale crude si nesabuite, dorea neabatut sa ajunga la
magistratura suprema, consulatul, dar orice cale legala fiindu-i neprielnica, o alege pe cea nelegala:
un complot vizand rasturnarea republicii. Cicero afla prin diferiti intermediari de conjuratia acestuia,
de miscarile lui si ale oamenilor sai, fara a avea insa probe pe care sa le poata face publice si care
sa-i permita declararea lui Catilina ca dusman al republicii, in consecinta, Cicero, in calitate de
consul, ia masuri militare de exceptie, aparand Senatul si convocandu-i pe senatori in templul lui
Jupiter Stator. La aceasta adunare consulul rosteste celebrul discurs, cunoscut mai apoi sub numele
de Catilinara I. Scopul lui Cicero, avand in vedere ca acesta nu poseda dovezile tradarii republicii de
catre Catilina, era sa-i alarmeze pe senatori, aratandu-le proportiile complotului si urmarile lui, si
sa-l intimideze pe seful conspiratiei, facandu-l sa-si caute salvarea prin fuga din Roma, iar in felul
acesta sa treaca la actiune fatisa" (G. Gutu).

De aceea discursul, un adevarat model de arta oratorica, reliefeaza cateva coordonate precise,
evidente si in citatele selectate. in primul rand oratorul urmareste stabilizarea ideii de insecuritate
in sufletul si mintea uzurpatorului, silit astfel sa actioneze. inceputul brusc, continua pendulare intre
interogatii si afirmatii retorice, dezvaluirea - cat este necesar - a punctelor nevralgice ale actiunii lui
Catilina, finalul sunt graitoare. in al doilea rand, Cicero urmareste ca prin discursul sau sa-i convinga
pe aceia inca nehotarati din randul senatorilor ca actiunea impotriva lui Catilina este necesara.
Oratorul imbina permanent elemente ale retoricii - elocutiune, memorie, actiune - pentru izolarea
deplina a uzurpatorului. Sa observam de asemenea ca marile argumente ale discursului beneficiaza
de un suport etic foarte solid: salvarea patriei, a republicii, in numele careia vorbeste oratorul.
 Discursul oratoric

Este o expunere facuta in fata unui auditoriu, pe o tema politica, morala, literara etc." {Dictionar
de termeni literari). Despre discursul practicat in antichitatea latina, aceeasi sursa de informatie
arata: Vechile canoane impuneau discursului o structura hexatomica, cele sase parti ale sale fiind:
exordiul (o scurta introducere), propozitia (adica diviziunea partilor subiectului tratat), naratiunea,
probarea (confirmarea, argumentarea celor sustinute), respingerea sau negarea (menita a
preintampina posibilele obiectii) si peroratia (reargumentarea adevarurilor enuntate initial si mai
ales convingerea si captarea bunavointei auditorului sau a cititorului)".

Cele trei scopuri fundamentale ale unui discurs sunt docere, delectare, premovere -sa invete, sa
delecteze (sa bucure), sa miste (sa emotioneze). in De oratore. Cicero considera arta elocintei ca
arta suprema: Nimic nu mi se pare mai incantator decat sa captivezi prin puterea cuvantului
atentia unei adunari, sa incanti mintea ascultatorilor si sa le determini vointele intr-un sens sau
altul. Aceasta este prin excelenta arta care a inflorit totdeauna la orice popor liber, mai ales in
statele asezate si pasnice, si a predominat totdeauna. Caci ce poate fi mai minunat decat ca, dintr-o
multime nesfarsita de oameni, sa se ridice unul care sa poata face singur ceea ce natura le-a dat
tuturor putinta sa faca?"

PREZENTAREA TEXTULUI
EXORD1UM EX ABRUPTO

Cicero, socotit de catre contemporani cel mai mare orator" (G. Gutu) al Romei antice, a folosit
primul in arta elocintei, se spune, exordium ex abrupto", inceputul brusc, neasteptat; modalitate
insolita si in fond revolutionara in oratorie, atat de mult pretuita in acele timpuri. Reproducem in
continuare cateva citate semnificative dintr-un vestit discurs al sau. In Catilinam, cunoscut si sub
numele Catilinara 1:

"Pana cand, in sfarsit, Catilina, vei abuza de rabdarea noastra? Cat timp nebunia
asta a ta isi va mai bate joc de noi? Pana unde se va dezlantui indrazneala ta
neinfranata? Nu te-au miscat oare nici garda de noapte a Palatinului, nici strajile
orasului, nici teama poporului, nici adunarea grabnica a tuturor oamenilor de bine,
nici acest loc foarte aparat destinat sedintei Senatului, nici chipurile si privirile
senatorilor? Nu intelegi ca planurile tale sunt date pe fata? Nu vezi tu ca, dupa ce
toata lumea a aflat-o, conspiratia ta e pironita in lanturi? Care dintre noi crezi ca nu
stie ce-ai facut azi-noapte, ce-ai facut noaptea trecuta, unde ai fost, pe cine ai
convocat, ce hotarari ai luat? ()
O, timpuri! O, moravuri! Senatul cunoaste aceste lucruri, consulul le vede; Catilina
totusi traieste. Traieste? Ba mai mult, vine chiar in senat, ia parte la consfatuirea
obsteasca, noteaza si indica din ochi, spre a fi ucis, pe fiecare dintre noi. Noua insa,
barbati curajosi, ni se pare ca facem destul pentru republica daca evitam furia si
armele acestui om. De mult ar fi trebuit, Catilina, sa fii trimis la moarte din ordinul
consulului; asupra ta ar fi trebuit sa cada aceasta nenorocire pe care o pui de mult
la cale impotriva noastra a tuturor. ()
O, zei nemuritori! in ce tara ne aflam? in ce oras traim? Ce fel de republica avem?
Aici, senatori, aici, intre noi, in cea mai sfanta si cea mai importanta adunare de pe
suprafata pamantului, sunt unii oameni in stare sa se gandeasca la uciderea
noastra a tuturor, lapieirea acestui oras si chiar a lumii intregi. ()
Intr-adevar, Catilina, ce te mai poate incanta in acest oras in care nu exista nimeni,
in afara de aceasta conjuratie de oameni pierduti, care sa nu se teama de tine,
nimeni care sa nu te urasca? Ce stigmat al infamiei in viata familiara nu este
intiparit cu fierul rosu in viata ta? Ce nelegiuire, in trebile particulare, nu e legata
defaima ta? Ce patima a fost vreodata straina de ochii tai, ce crima de mainile tale,
ce ticalosie de toata fiinta ta? Carui tinerel, pe care l-ai inlantuit prin farmecele
coruptiei, nu i-ai intins fierul pentru crima sau nu i-ai luminat calea spre desfrau? ()
 Daca parintii tai s-ar teme de tine si te-ar uri, si n-ai putea sa-i impaci in niciun
chip, ai pleca, imi inchipui, undeva departe de ochii lor; acum patria, care e mama
noastra a tuturor, te uraste si se teme de tine, si crede ca de mult timp nu te
gandesti la nimic altceva decat la uciderea ei. Nu-i vei respecta autoritatea, nu te
vei supune hotararii ei, nu te vei teme de puterea ei? ()
Ea sta de vorba cu tine astfel, Catilina, si, desi n-are glas, iti spune oarecum asa:
Nicio nelegiuire n-a existat de cativa ani decat prin tine; pentru tine singur au
ramas nepedepsite uciderea multor cetateni, persecutarea si jefuirea aliatilor. Ai
fost in stare nu numai sa nu tii seama de legi si de judecati, dar chiar sa le rastorni
si sa le nimicesti. Am suportat totusi cum am putut faptele anterioare, cu toate ca
nu erau de suportat; acum insa nu mai e de suferit ca eu, in toata fiinta mea, sa fiu
cuprinsa de teama numai din cauza ta; orice zgomot s-ar produce, sa ma tem de
Catilina; sa separa ca niciun plan nu se poate urzi impotriva mea fara sa fie strain
de pornirile tale criminale. De aceea pleaca si scapa-ma de aceasta frica; daca este
indreptatita, sa nu fiu zdrobita; daca este inchipuita, sa incetez odata de-a ma mai
teme ()
Te vei duce in sfarsit odata acolo unde te tara de mult patima ta neinfranata si
nebuna. Si de fapt acest lucru nu-ti aduce durere, ci un fel de placere de necrezut.
Pentru aceasta nebunie te-a creat natura, te-a calit vointa, te-a pastrat soarta. N-ai
dorit niciodata nu zic pacea, dar nici macar razboiul, daca nu era unul nelegiuit. Ti-
ai gasit o banda de ticalosi, alcatuita din oameni pierduti, lipsiti nu numai de orice
avere, dar si de orice nadejde. La acestia cat de incantat vei fi, cum vei mai tresalta
de bucurie, de ce placere nebuna te vei imbata, cand, in multimea atat de mare a
tovarasilor tai, nu vei auzi si nu vei vedea niciun om cumsecade! ()

Cu aceste auspicii, Catilina, pleaca la razboiul nelegiuit si criminal, pentru suprema

salvare a republicii, spre nenorocirea si pieirea ta si spre nimicirea celor ce s-au unit
cu tine prin tot felul de crime si prin paricid. Iar tu, lupiter, care ai fost statornicit de
Romulus sub aceleasi auspicii ca si acest oras, pe care te numim, pe drept cuvant,
strajuitorul Romei si al imperiului, il vei indeparta pe acest om si pe complicii lui de
templele tale si ale celorlalti zei, de casele si de zidurile orasului, de viata si de
bunurile tuturor cetatenilor, si-i vei pedepsi cu chinuri vesnice, in viata si dupa
moarte, pe dusmanii oamenilor buni, pe inamicii patriei, pe talharii Italiei, uniti intre
eiprintr-un pact criminal siprintr-o alianta nelegiuita."

Marcus Tullius CICERO

biografie

Marcus Tullius Cicero s-a nascut la Arpinum, un mic municipiu din Latium, in anul 106 i.Hr.

Familia apartinea clasei de mijloc a cavalerilor. Vine la Roma si-si formeaza o cultura aleasa,
pregatindu-se pentru cariera de avocat pe care o incepe inaintea implinirii varstei de 25 de ani.
Spre sfarsitul anului 79 intreprinde o calatorie in Orient; se opreste mai ales la Atena, unde timp de
sase luni studiaza, in special filosofia si arta oratorica.

Isi incepe apoi cariera politica: in anul 75_este cvestor in Sicilia, in anul urmator, datorita faptului ca
fusese cvestor, devine senator. in aceasta perioada faima sa de mare orator se consolideaza prin
celebrele discursuri impotriva lui Verres, fost propretor al Siciliei care se imbogatise de pe urma
jafurilor nesocotite la care supusese locuitorii insulei. Verinele sunt discursuri judiciare, dar si cu
mari implicatii politice. Dupa aceste discursuri, Cicero devine cel mai mare orator al vremii si
pastreaza acest loc pana la finele vietii" (G. Gutu).

Ascensiunea politica a lui Cicero continua. in anul 69 este edil curul, in 66 pretor, iar in anul 63
devine consul. Sfarsitul anului de consulat al sau este marcat mai ales de descoperirea conjuratiei
lui Catilina si de anihilarea ei, despre care vom vorbi mai jos.

Descoperirea conjuratiei si executarea conspiratorilor tulbura si mai mult apele politice ale vremii,
care aduc in atentie alta personalitate marcanta - Caius Iulius Caesar. in consecinta, Cicero ia
drumul exilului, de unde se va intoarce in septembrie . Urmarit de Antoniu, care, dupa uciderea lui
Caesar in senat, dorea sa instapaneasca dictatura la Roma, si impotriva caruia Cicero rosteste
paisprezece discursuri fulminante, numite Filipice, urmarit de Antoniu deci, ajuns acum membru
marcant al celui de al doilea triumvirat, Cicero paraseste Roma incercand sa se salveze.

Dar si imprejurarile si sila il doboara; se pregateste de moarte zicand: Am sa mor in patria pe care
de-atatea ori am salvat-o". Moare asasinat de soldatii lui Antoniu, in 7 decembrie 43 i.Hr.

Catilina este redat in opera lui Marcus Cicero, "In Catiliniam".

Catilina a candidat pentru consul n 64 .Hr. pentru mandatul din 63 .Hr.
sub platforma unei anulari complete a datoriilor - esential o distribuire a
bogatiei. n ciuda nasterii sale sub statutul de nobil, politica sa i-a speriat
pe optimati, care n schimb sprijineau un novus homo: Marcus Tullius
Cicero. Cicero a fost ales la timp; Catilina a fost al treilea n lista
preferintelor si a ramas n afara. Atunci, alaturi de mai multi senatori
desfrnati, au nceput planificarea unui coup dtat (lovitura de stat) care
ar fi inclus incendierea Romei, narmarea sclavilor si ascensiunea lui
Catilina ca dictator. Cicero a aflat si a informat Senatul ntr-o serie de
cuvntari briliante, n urma acestora acordndu-i-se putere absoluta
(senatus consultum ultimum") din partea Senatului pentru salvarea
Republicii. Astfel Catilina se confrunta cu acuzatii de planificare a
rasturnarii republicii prin rebeliune armata. A urmat apoi executarea
conspiratorilor n oras fara proces; co-consulul sau, Gaius Antonius
Hybrida nfrngnd apoi armata lui Catilina n apropiere de Pistoria.
Niciunul dintre soldatii lui Catilina nu a fost lasat n viata

Lucius Sergius Catilina

-Caracterizare-
Lucius Sergius Catilina (108 62 a. Chr.) a fost un politician roman al
secolului I
a.Chr. ,faimos in istorie datorita conspiratiei Catiliene, o incercare de a
cuceri Republica
Romana.
Gaius Sallustius Crispus ii dedica opera sa De coniuratione Catilinae,
opera in
care povesteste intreaga viata si cariera a acestuia.
Sallustius il descrie pe Catilina in mod direct sed ingenio malo provoque
(cu un
caracter rau si depravat), cat si in mod indirect prin fapte, gesturi si
comportament.
Un mod de caracterizare indirect este mediul in care a trait acesta. In
capitolul 14
aflam ca Roma, orasul in care s-a nascut Catilina, era un oras corupt (in
tanta tamque
corrupta civitate Catilinae).
In capitolul 5 autorul il descrie pe Catilina ca fiind nascut intr-un neam de
nobili,
de o mare forta fizica si intelectuala, dar cu un caracter vicios si depravat
(Catilina,nobili
genere natus, fuit magna vi et animi et corporis, sed ingenio malo
provoque). Tot in
acest capitol mai aflam ca politicianul a fost atras inca din anii
adolescentei de razboaie
civile, varsari de sange si jafuri, intre acestea exersandu-si tineretea (Huic
ab
adulescentia bella intestina caedes rapinae discordia civilis grata fuere).
Autorul contureaza portretul fizic al lui Catilina, precizand ca are un corp
rezistent la foame, ger, veghe, mai mult decat ar crede cineva. Portretul
moral creat de
autor ne spune ca mintea lui Catilina era vicleana, subtila, schimbatoare,
fiind capabil de
a simula si disimula dupa bunul sau plac. Era un om plin de elocventa, iar
ambitia lui il
facea sa-si doreasca lucruri extravagante, de neatins. (Animus
audax,subdolus,varius,cuius rei lubet simulator ac dissimulator; alieni
appetens,sui
profusus,ardens in cupiditatibus;satis eloquentiae,sapientiae parum.
Vastus animus
immoderate, incredibilia, mimis alta simper cupiebat.

Cicero - Catilinara I
Impotriva lui Catilina, Cicero a rostit patru discursuri (In Catilinam orationes quattuor)
prin care a demascat legalitatile acestuia si care au contribuit la inlaturarea lui, pentru
totdeauna, din viata politica a Romei. Lucius Sergius Catilina, a fost locotenent al lui
Sylla si apropiat al lui Cezar si Crassus, crud si saneros, avea ambitia sa ajunga,
cuorice pr?t, in magistratura suprema-consulatul. Infrant in alegerile din anii 64 si 63
i.e.n., pune la cale un complot pentru a-i inlatura prin violenta pe alesii legitimi ai
poporului roman si a pune mana pe putere.

Impotriva lui Catilina, Cicero a rostit patru discursuri (In Catilinam orationes quattuor)
prin care a demascat legalitatile acestuia si care au contribuit la inlaturarea lui, pentru
totdeauna, din viata politica a Romei.

Lucius Sergius Catilina, a fost locotenent al lui Sylla si apropiat al lui Cezar si
Crassus, crud si saneros, avea ambitia sa ajunga, cuorice pr?t, in magistratura
suprema-consulatul. Infrant in alegerile din anii 64 si 63 i.e.n., pune la cale un
complot pentru a-i inlatura prin violenta pe alesii legitimi ai poporului roman si a pune
mana pe putere. Unii istorici au scris ca aceasta tentativa de lovitura de stat ar fi
trebuit sa fie denumita conjuratia lui Crassus (viitorul triumvir). In afara de el, din
complot faceau parte chiar si Cezar, Sylla si Calpurnus Piso, colegul de consulat al
lui Cicero.

Cicero este informat de complot si prin masurile luate proiectul de rascoala va fi

zadarnicit. El a convocat Senatul pentru a se lua masuri urgente impotriva
conspiratorului. Situatia era complicata pentru ca nu eixstau probe suficiente, iar
Catilina nu fusese declarat dusman public (hostis) si, prin urmare, nu se puteau
lua masuri impotriva lui. Crassus si Cezar il sustineau, iar Pompei (prietenul republicii
si al lui Cicero), cu armata era departe. In aceste conditii, Cicero nu putea face
alceva decat sa-i alarmeze pe senatori, dezvaluindu-le proportiile complotului si
urmarile lui, sa-l intimideze pe Catilina ca sa fuga din Roma, obligandu-l astfel la o
actiune fatisa. Celebrul discurs, caracterizat printr-o vehementa iesit adin comun,
este cunoscut sub denumirea de Catilinara I. A strabatut mileniile si s-a impus
definitiv succesiunea de interogatii, cu care Cicero a inceput acest discurs : Pana
cand, in sfarsit Catilina, vei abuza de rabdarea noastra ? Cat timp nebunia asta a ta
isi va mai bate joc de noi ? Pana unde se va dezlantui indrazenala ta neinfranata ?
Si discursul a continuat :

Nu te-au miscat oare nici garda de noapte a Palatinului, nici stajile orasului, nici
teamam poporului, nici adunarea grabnica a tuturor oamenilor de bine, nici acest loc
foarte aparat destinat sedintei senatului, nici chipurile si privirile senatorilor ? Nu
intelegi ca planurile tale sunt date pe fata ? Nu vezi tu ca, dupa ce toata lumea a
aflat-o, conspiratia ta e pironita in lanturi ? Care dintre noi crezi ca nu stie ce-ai facut
azi-noapte, ce-ai facut noaptea trecuta, unde ai fost, pe cine ai convocat, ce hotarari
ai luat ?

O, timpuri ! O, moravuri ! Senatul cunoaste aceste lucruri, consulul le vede; Catilina

totusi traieste. Traieste ? Ba mai mult, vine chiar in senat, ia parte la consfatuirea
obsteasca, noteaza si indica din ochi, spre a fi ucis, pe fiecare dintre noi. Noua insa,
barbati curajosi, ni se pare ca facem destul pentru republica daca evitam furia si
armele acestui om. De mult ar fi trebuit, Catilina, sa fii trimis la moarte din ordinul
consulului ; asupra ta ar fi trebuit sa cada aceasta nenorocire pe care o pui mult la
cale impotriva noastra a tuturor.

Intr-adevar, P. Scipio, un barbat foarte insemnat, mare pontif, l-a ucis, ca simplu
particular, pe Tiberius Gracchus, care primejduia destul de putin situatia republicii, si
noi, consulii, il vom tolera pe Catilina, care doreste sa pustiasca pamantul intreg prin
macel si incendii ?

Caci las la o parte lucrurile prea vechi, anume ca C. Servilius Ahala l-a ucis cu mana
lui pe Spurius Maelius, care doar nutrea ganduri de rasturnare a ordinii. A existat, a
existat candva in republica noastra aceasta virtute : barbatii curajosi ii pedepseau cu
pedepse mai aspre pe cetatenii primejdiosi decat pe dusmanul cel mai crud. Avem un
decret al senatului impotriva ta, Catilina, aspru si grav ; nu-i lipseste republicii nici
intelepciunea, si nici autoritatea senatului ; noi, noi, consulii, o spun pe fata, lipsim de
la datorie.

Senatul a decretat candva ca L. Optimus, consulul, sa ia masuri ca republica s anu

fie expusa nici ueni primejdii; n-a trecut dupa aceea nici o noapte; din cauza unor
banuieli de rascoala, a fost ucis, impreuna cu copiii lui, Marcus Fulvius, fost consul

Iar noi de douazeci de zile ingaduim sa se toceasca ascunzisul autoritatii acestor

senatori. Caci avem o decizie a senatului de acest fel, insa inchisa in arhiva, intocmai
ca o sabie varata in teaca ; dupa aceasta decizie a senatului, s-ar fi cuvenit, Catalina,
sa fii ucis pe data. Tu traiesti ! si traiesti nu pentru a-ti parasi indrazneala, ci pentru a
o spori. Doresc, senatori, sa fiu ingaduitor ; doresc ca in mijlocul acestor atat de mari
pericole ale republicii sa nu par nepasator, dar de pe acum ma gasesc vinovat eu
insumi de inertie si incapacitate.

S-a ridicat in italia, in stramtorile Etruriei, o tabara indreptata impotriva poporului

roman ; numarul dusmanilor creste in fiecare zi ; iar pe comandantul acestei tabere,
pe conducatorul dusmanilor, il vedem intre zidurile Romei si chiar in senat, uneltind in
fiecare zi vreun pericol intern impotriva republicii. Daca voi porunci, Catalina, sa fii
arestat, daca voi poruncis fii ucis, cred ca va trebui sa ma tem mai degraba ca toti
cetatenii de treaba vor spune ca am facut acest lucru prea tarziu decat ca am
procedat cu prea multa cruzime. Insa, dintr-un anumit motiv, nu sunt inca hotarat sa
fac ceea ce s-ar fi cuvenit sa fac insa de mult. Atunci, in sfarsit, vei fi ucis, cand nu se
va putea gasi nici un om atat de necinstit, atat de ticalos, atat de asemanator tie incat
sa declare ca acest lucru a fost facut pe drept.

Cat timp va exista cineva care sa indrazneasca sa te apere, vei trai si vei trai asa
cum traiesti, inconjurat de garzile mele multe si puternice, ca sa nu te poti misca
impotriva republicii. Afara de aceasta, ochii si urechile multora, cum au facut si pana
acum, te vor pandi si te vor pazi, fara ca tu sa-ti dai seama.

Ei bine, Catilina, ce mai ai de aseptat acum, daca nici noaptea, cu intunericul ei, nu
poate ascunde intrunirile tale nelegiuite, nici o casa particulara nu poateinchide intre
peretii ei glasurile conspiratiei tale ? Daca toate sunt data pe fata, daca toate ies la
lumina ? Muta-ti gandul acesta, crede-ma ; uita de ucideri si de incendii. Esti
inconjurat din toate partile ; toate planurile tale sunt pentru noi mai limpezi decat
lumina zilei, pe care, poti sa le rememorezi impreuna cu mine.
Iti amintesti oare ca in ziua a douasprezecea inaintea calendelor lui noiembrie am
spus in senat ca slujitorul si unealta indraznelii tale. Caius Manilus, va fi sub arme
intr-o zi anumita, adica in ziua a sasea inaintea calendelor lui noiembrie ? Oare m-
am inselat, Catilina, nu numai in privinta unui lucru atat de mare, atat de groaznic,
atat de necrezut, darm ceea ce e si atat de mirare, in privinta zilei ? Tot eu am spus
in senat ca ai amanat mascrul nobililor pentru ziua a cincea inaintea calendelor lui
noiembrie, atunci cand multi fruntasi ai cetatii au fugit din Roma nu atat pentru a se
salva cat pentrua-si zadarnici palnurile. Oare poti sa negi ca, inconjurat chiar in acea
zi de garzile mele, de supravegherea mea, n-ai putut sa te ridici impotriv arepublicii,
cand tu spuneai ca, dupa plecarea celorlalti, esti multumit totusi cu moartea mea,
care ramaseseam pe loc ?

Ce ? Cand erai convins ca vei ocupa orasul Praeneste printr-un atac de noapte, chiar
la calendele lui noiembrie, oare n-ai simtit ca acea colonie este aparata din porunca
mea, de trupele mele, de garzile mele, de strajile mele ? Nu faci nimic, nu uneltesti
nimic, fara ca eu nu numai sa aflu, dar chiar sa vad si sa inteleg limpede totul.

Aminteste-ti, in sfarsit, impreuna cu mine, noaptea trecuta : vei intelege ca eu veghez

cu mult mai strasnic la salvarea republicii decat tu la distrugerea ei. Afirm ca azi-
noapte ai venit instrada mesterilor de coase (nu voi vorbi invaluit), in casa lui Marcus
Laeca ; tot acolo s-au adunat mai multi complici ai aceleiasi nebunii criminale.
Indraznesti oare sa negi ? De ce taci ? Te voi convinge, daca negi. De fapt, vad ca
aici, in senat, sunt unii care au fost impreuna cu tine.

O, zei nemuritori ! In ce tara ne aflam ? In ce oras traim ? Ce fel de republica avem ?

Aici, senatori, aici, intre noi, in cea mai sfanta si cea mai importanta adunare de pe
suprafata pamantului, sunt unii oameni in stare sa gandeasca la uciderea noastra a
tuturor, la pieirea acestui oras si chiar a lumii intregi. Eu, consulul, ii vad si le cer
parerea despre treburile statului ; oameni care ar fi trebuit sa fie ucisi cu sabia, pe
acestia eu nu-i ranesc macar cu vorba.

Ai fost, asadar, la Laeca in noaptea aceea, Catilina ; ai impartit Italia pe regiuni, ai

hotarat unde trebuia sa plece fiecare ; ai ales pe cine sa lasi la Roma si pe cine sa
duci cu tine ; ai hotarat cartierele orasului in care trebuia sa se puna foc ; ai afirmat
ca si esti gata de plecare ; ai spus ca mai zabovesti putin, fiindca eu traiesc. S-au
gasit doi cavaleri romani care sa te elibereze de aceasta grija si sa promita ca ma vor
ucide in patul meu chiar in acea noapte, putin inainte de revarsatul zorilor.

Am aflat toate aceste lucruri dupa ce adunarea voastra de-abia se imprastiase. Mi-
am fortificat si mi-am intarit casa prin garzi mai puternice ; nu i-am primit pe cei pe
care tu ii trimisesesi sa ma salute dimineata, deoarece venisera chiar cei despre care
spusesem mai inainte multor barbati foarte importanti ca vor veni atunci la mine.

Fiindca lucrurile stau asa, Catilina, mergi mai departe pe drumul pe ai care ai pornit ;
iesi odata din oras ; portile sunt deschise ; pleaca. De prea mult timp te asteapta sa-i
fii general acea tabara a ta conduas de Manlius. Du-i cu tine si pe toti ai tai ; daca nu
pe toti, cat mai multi ; curata orasul. Ma vei libera de-o mare teama, numai sa existe
intre mine si tine zidul cetatii. De-acum incolo nu mai poti trai impreuna cu noi ; nu voi
tolera, nu voi suporta, nu voi ingadui
Cat timp, Catilina, mi-ai intins curse cat eram consul desemnat, m-am aparat nu cu
ajutorul public,ci prin grija mea particulara. Cand, la ultimele alegeri de consuli, ai
vrut sa ma ucizi in Campul lui Marte pe mune, consul in functiune, si pe concurentii
tai, am reprimat incercarile tale nelegiuite cu ajutorul si fortele prietenilor, fara a
chema oficial pe cetateni la arme. In sfarsit, ori de cate ori m-ai atacat, m-am
impotrivit prin propriile mele puteri, desi vedeam ca pieirea mea e legata de o mare
nenorocire pentru republica.

Acum ataci pe fata intreaga republica ;vrei sa aduci la distrugere si ruina templele
zeilor nemuritori, casele orasului, viata tuturor cetatenilor , toata Italia. De aceea,
fiindca nu indraznesc inca sa fac ceea ce ar trebui facut mai inainte de orice si ceea
ce este potrivit cu puterea pe care mi-a dat-o senatul si pilda stramosilor, voi proceda
mai bliand decat o cere severitatea, dar mai folositor pentru salvarea tuturor. Caci
daca voi porunci sa fii omorat, va ramane in viata publicacealalta banda de
conspiratori ; daca insa vei iesi din Roma,ceea ce te indemna de mult timp, drojdia
groasa si perisuloasa pentru republica a tovarasilor tai ca disparea din oras.

Ce este, Catalina ? Stai oare la indoiala sa faci, pentru ca-tiordon eu, ceea ce erai sa
faci de buna voia ta ? Consulul porunceste ca dusmanul sa iasa din oras. Ma intrebi :
Pentru a merge in exil ? "Nu-ti poruncesc, dar, daca-mi ceri sfatul, te intemn.

Intradevar, Catalina, ce te mai poate incanta in acest oras in care nu exista nimeni, in
afara de aceasta conjuratie de oameni peirduti, care sa nu se teama de tine, nimeni
care sa nu te urasca ? ce stigmat al infamiei in viata familiara nu este impartit cu
fierul rosu in viata ta ? Ce nelegiuire, in trebile particulare, nu e legata de faima ta ?
Ce patima a fost vreodata straina de ochii tai, ce crima de mainile tale, ce ticalosie de
toata fiinta ta ? Carui tinerel, pe care l-ai inlantuit prin farmecele coruptiei, nu i-ai
intins fierul pentru crima sau nu i-ai luminat calea spre desfrau ?

Dar ce ? de curnad, dupa ce prin moartea primei tale sotii ti-ai golit casa in vederea
noii casatorii, n-ai pus oare varf acestei crime printr-o alta crima de necrezut ? Las la
o parte acest lucru si ingadui cu usurinta sa fie trecut sub tacere, ca sa nu se para ca
in acest oras a existat grozavia unei crime atat de mari sau ca ea n-a fost pedepsita.
Las la o parte ruina averii tale ; trec la acele lucruri care privesc nu rusinoasele tale
vicii, nu incurcaturile tale banesti si necinstea casei tale, ci interesul suprem al
republicii, viata si salvarea noastra a tuturor. Aceasta lumina a zilei, Catilina, sau
aerul acestui cer pot ele oare sa-ti fie placute, cand stii ca nu e nici unul dintre noi
care sa nu fi aflat ca in ajunul calendelor lui ianuarie, in timpul consulilor Lepidus si
Tullus, ai stat in for inarmat cu un pumnal ? Ca ai pregatit o banda pentru a-i omori
pe consuli si pe fruntasii cetatii ? Ca nu vreun gand intelept sau teama ta, ci ca
norocul poporului roman s-a opus crimei si nebuniei tale ? Dar las la o parte acum
acele fapte ; caci ele sunt cunoscute si multe altele au fost savarsite de tine dupa
aceea. De cate ori ai incercat sa ma omori, cand eram consul desemnat, de cate ori
de cand sunt consul ! De cate atacuri ale tale, indreptate asupra mea asa incat
pareau ca nu pot fi evitate, n-am scapat eu corpului ! Nu ajungi la mine si totusi nu
incerci a incerca si de-a voi. De cate ori nu ti-a fost smuls din maini acest pumnal !
De cateori nu ti-a cazut printr-o intamplare oarecare si nu ti-a alunecat la pamant !
Intr-adevar, nu stiu carui cult religios i-a fost inchinat si dedicat acest pumnal, de
socotesti ca trebuie sa-l infingi in corpul consulului.
Acum insa ce fel de viata este asta a ta ? Caci acum vorbaesc cu tine astfel incat sa
nu par miscat de ura, cum ar trebui sa fiu, ci de mila, la care n-ai nicidecum dreptul.
Ai venit putin mai inainte in senat. Cine din aceasta multime atat de mare, dintre
atatia prieteni si intimi ai tai, te-a salutat ? Daca acest lucru nu i s-a intamplat
nimanui, de cand isi amintesc oamenii, astepti insulta cuvintelor, cand esti coplesit de
judecata mult mai grava a tacerii? Ce sa mai spun de faptul ca, la sosirea ta, aceste
banci s-au golit ? Ca toti fostii consuli, pe care foarte adesea i-ai destinta mortii, de
indata ce te-ai asezat langa ei, au lasat goala partea aceasta de banci ? In sfarsit, cu
ce inima socotesti tu ca trebuie sa suporti aceasta ?

Pe Hercule ! Daca sclavii mei s-ar teme de mine asa cum se tem de tine toti
concetatenii tai, as socoti ca trebuie sa-mi parasesc casa ; tu nu crezi ca trebuie sa
parasesti orasul ? Si, daca pe undeva, m-as vedea atat de grav banuit si ofensat de
catre concetatenii mei, as prefera sa ma lipsesc de vederea lor decat sa fiu privit de
ochii dusmanosi ai tuturor ; tu, desi constient de crimele tale, recunosti ca fiind
dreapta si datorita tie de mult ura tuturor, mai stai l aindoiala sa eviti privirile si
prezenta acelora ale caror minti si simturi le ranesti ?

Daca parintii tai s-ar teme de tine si te-ar uri, si n-ai putea sa-i impaci in nici un chip,
ai pleca, imi inchipui, undeva departe de ochii lor, acum patria, care e mama noastra
a tuturor, te uraste si se teme de tine, si crede ca de mult timp nu te gandesti la nimic
altceva decat la uciderea ei. Nu-i vei respecta autoritatea, nu te vei supune hotararii
ei, nu te vei teme de puterea ei ?

Ea sta de vorba cu tine astfel, Catilina, si, desi n-are glas, iti spune oarecum asa :
Nici o nelegiuire n-a existat de cativa ani decat tine ; nici o ticalosie fara tine ; pentur
tine singur au ramas nepedepsite uciderea multor cetateni, persecutarea si jefuirea
aliatilor. Ai fost in stare nu numai s nu tii seama de legi si de judecati, dar chiar sa le
rastorni si sa le nimicesti. Am suportat totusi cum am putut faptele anterioare, cu
toate ca nu erau de suportat, acum insa nu mai e de suferit ca eu, in toata fiinta mea,
sa fiu cuprinsa de teama numai din cauza ta ; orice zgomot s-ar produce, sa ma tem
de Catilina ; sa se para ca nici un plan nu se poate urzi impotriva mea fara sa fie
strain de pornirile tale criminale. De aceea pleaca si scapa-ma de aceasta frica ;
daca este indreptatita, sa nu fiu zdrobita ; daca este inchipuita, sa incetez odata de-a
ma mai teme ".

Daca patria ar vorbi cu tine asa cum am spus, n-ar trebui sa obtina ce-ti cere, chiar
daca n-ar putea folosi forta ? Ce sa mai spun de faptul ca te-ai dat singur in paza
justitiei ? De faptul ca, spre a inlatura orice banuiala, ai spus ca vrei sa locuiesti la
Manius Lepidus ? Nefiind primit de acesta, ai indraznit sa vii chiar la mine si m-ai
rugat sa te pazesc acasa la mine. Duap ce-ai primit si de la mine raspunsul ca in nici
un chip nu pot sa fiu in siguranta intre aceiasi pereti cu tine, ca unul care eram in
mare pericol numai pentru ca ne aflam impreuna intre aceleasi ziduri ale cetatii, te-ai
dus la pretorul Quintus Metellus. Fiind respins si de acesta, ai plecat la tovarasul tau
Marcus Matelus,un barbat foarte de treaba, pe care, vezi bine, l-ai socotit foarte
zelos sa te pazeasca, foarte iscusit sa-ti iscodeasca gandurile si foarte curajops sa te
pedepseasca. Dar cat de departe pare ca trebuie sa fie de inchisoare si de lanturi cel
care singur s-a socotit bun de a fi sub paza ?
Deoarece asa stau lucrurile, catilina, mai stai la indoiala, daca nu te poti resemna sa
mori, sa pleci pe alte meleaguri si sa incredintezi exilului si singuratatii viata ta
smulsa din multe chinuri drepte si meritate ?

"Raporteaza cazul senatului ", zici tu, caci acest lucru il ceri, si, daca acest corp va
hotari sa pleci in exil, spui ca te vei supune. Nu voi raporta, ceea ce nu se potriveste
cu felul meu de a fi, si totusi te voi face sa intelegi ce cred senatorii despre tine. Iesi
din oras, Catilina ; scapa republica de teama ; pleaca in exil, daca astepti acest
cuvant. Ce este, Catilina ? Ce mai astepti ? Observi oare tacerea senatorilor?
Suporta. Tac. De ce astepti hotararea oficiala exprimata prin cuvinte, cand intelegi
limpede ce vor prin tacerea lor? Insa, in ce te priveste, Catilina, cand stu linistit,
aproba ; cand rabda ce spun, hotarasc ; cand tac, striga. Si nu numai acestia, a caror
hotarare iti este, vezi bine, scumpa, pe cand viata, fara nici un pr?t, dar chiar acei
cavaleri romani, barbati foarte onorabili si foarte buni, si ceilalti cetateni plini de curaj
care inconjoara senatul, a caror multime ai putut-o vedea, ale caror sentimente le-ai
putut intelege si ale caror glasuri le-ai putut auzi clar cu putin inainte. Pe acesti
oameni ale caror maini si arme de mult timp de-abia le tin departe de tine, ii voi
convinge mai usor sa te insoteasca pana la portile orasului, cand vei parasi aceste
locuri pe care de mult timp doresti sa le pustiesti.

Dar ce vorbesc eu ? E cu putinta sa te induplece ceva ? Sa te indrepti vreodata ? Sa-

ti faci vreun plan de fuga ? Sa te gandesti cumva la exil ? O, de ti-ar da zeii
nemuritori gandul asta ! Si totusi vad ce furtuna de ura ma ameninta, daca nu acum,
fiinda amenintarea crimelor tale e inca vie, dar desigur in viitor, daca infricosat de
cuvintele mele, te vei hotari sa pleci in exil. Daca merita s-o infrunt, numai sa fie
acesta nenorocire doar a mea si sa nu pune in pericol republica. Dar nu-ti pot cere,
Catilina, sa fii impresionat de viciile tale, sa te ingrozesti de pedepsele legilor, sa te
pleci in fata situatiei critice a statului. Caci nu esti tu, Catilina, omul pe care rusinea
sa-l fi retinut vreodata de la ticalosie, teama de la primejdie sau ratiunea de la
nebunie.

De aceea, cum am maispus adesea, pleaca ; si, daca vrei, dupa cum declari, sa atati
ura impotriva mea, dusmanul tau, pleaca de-a dreptul in exil ; de-abia voi suporta
criticile oamenilor, daca vei face aceasta ; iar daca vei pleca in eil din ordinul
consulului, de-abia voi sustine povara acestei uri. Daca insa preferi sa te pui in slujba
laudei si gloriei mele, pleaca impreuna cu banda ta periculoasa de criminali, du-te la
Manlius, atata-i pe cetatenii pierduti, desparte-te de oamenii cumsecade, porneste
razboi impotriva patriei, bucura-te nebuneste de aceasta talharie nelegiuita, incat sa
se vada bine ca ai plecat nu alungat de mine la niste straini, ci invitat la ai tai. Dar de
ce sa te invit eu, cand stiu ca ai si trimis ianinte oameni care sa te astepte inarmati
aproape de forul lui Aurelius, cand stiu ca te-ai inteles cu Manlius si ati hotarat
impreuna ziua intalnirii ? Cand stiu ca ai trimis inainte si acea vestita acvila de argint,
care sunt convins c ate va duce la pieire si la nenorocire pe tine si pe toti ai tai si
careia i-ai ridicat un sanctuar acasa la tine ? Ai mai putea tu sa te lipsesti de acea
acvila, pe care obisnuiai sa o venerezi cand plecai la vreun omor, si de la altarul
careia, ai indreptat adesea spre uciderea cetatenilor dreapta-ti nelegiuita ?

Te vei duce in sfarsit odata acolo unde te tara de mult patima ta neinfrinata si
nebuna. Si de fapt acest lucru nu-ti aduce durere, ci un fel de placere de necrezut.
Pentru aceasta nebunie te-a creat natura, te-a calit vointa, te-a pastrat soarta. N-ai
dorit niciodata nu zic pacea, dar nici macar razboiul, daca nu era unul nelegiuit. Ti-ai
gasit o banda de ticalosi, alcatuita din oameni pierduti, lipsiti nu numai de orice
avere, dar si de orice nadejde. La acestia cat de incantat vei fi, cum vei mai tresalta d
ebucurie, de ce placere nebuna te vei imbata, cand in multimea atat de mare a
tovarasilor tai, nu vei auzi si nu vei vedea nici un om cumsecade !

Acum, senatori, ca sa indepartez de la mine, prin marturii si rugaminti, o plangere

oarecum justa a patriei, ascultati, va rog cu atentie cele ce voi spune si intipariti-le
adanc in sufletele si cugetele voastre.

Intr-adevar, daca patria, care mi-e cu mult mai draga decat viata, daca intreaga Italie,
daca toata republica ar vorbi cu mine astfel : O, Marcus Tullius, ce faci ? Ingadui-vei
oare sa iasa din oras cel pe care l-ai descoperit ca e dusman, pe care il vezi ca va fi
conducatorul razboiului depsre care iti dai seama ca este asteptat ca general in
tabara dusmanilor, autorul crimei, capetenia conjuratiei, atatatorul sclavilor si al
cetatenilor pierduti, incat sa para ca n-a fost alungat de tine din oras, ci chemat
impotriva orasului ? Nu vei porunci oare sa fie pus in lanturi, sa fie tarat la moarte, sa
fie pedepsit cu cele mai groaznice chinuri ?

In sfarsit, ce te impiedica ? Oare obiceiul stramosilor ? Dar foarte adesea in republica

noastra chiar simpli particulari I-au pedepsit cu moartea pe cetatenii primejdiosi. Sau
legile care au fost promulgate cu privire la pedepsirea cetatenilor romani? Dar
niciodata in acest oras cei care au traudat interesele statului nu si-au pastrat
drepturile de cetateni. Sau te temi de ura posteritatii ? Intr-adevar, frumoasa
recunostinta arati tu poporului roman, car epe tine, om ridicat prin propriile tale
merite, fara nici o recomandare a stramosilor, te-a inaltat atat de repede, prin toate
treptele onorurilor, la cea mai mare demnitate, daca din cauza urii sau de teama
vreunui pericol nu iei in seama salvarea concetatenilor tai.

Dar, daca te temi cumva de ura, trebuie oare sa te temi mai mult de ura starnita de
severitate si de curaj decat de cea pricinuita de lipsa de energie si de lasitate ? Dar,
cand Italia va fi pustiita de razboi, cand orasele vor fi pradate, cand casele vor arde,
nu crezi ca te vei mistui si tu in locul urii ? "

Eu, senatori, daca as crede ca e cel mai bun lucru de facut e sa-l pedepsesc cu
moartea pe Catilina, n-as fi ingaduit acestui gladiator sa se bucure de viata nici
macar o ora. Intr-adevar, daca barbati foarte insemnati si cetateni foarte straluciti nu
numai ca nu s-au manjit prin sangele lui Saturninus, al Gracchilor, al lui Flaccus si al
mai multor altora dinaintea lor, dar chiar si-au facut o cinste dintr-asta, desigur n-ar fi
trebuit sa me tem ca, daca acest ucigas alcetatenilor va fi omorat, se va revarsa
asupra mea vreo ura in viitor. Dar daca aceasta ura ma va ameninta cu toata povara
ei, am fost intotdeauna inclinat sa socotesc ura pe care ti-o atragi prin virtute, nu ura,
ci glorie.

Cu toate acestea, sunt printre senatori unii care sau nu vad ce ne ameninta, sau se
prefac ca nu vad ceea ce vad ; acestia au intretinut speranta lui Catilina prin pareri
timide si, necrezand in existenta ei, au intarit conjuratia cand de-abia incepea ;
bizuindu-se pe autoritatea acestora, multi, nu numai necinstiti, dar si nepriceputi, ar fi
spus ca am procedat ca un tiran crud, daca as fi luat masuri impotriva lui Catilina.
Acum, dimpotriva, daca acesta va ajunge in tabara lui Manlius, spre care se
indreapta, sunt sigur ca nu va mai fi nimeni atat de nebun incat sa nu vada ca a fost
pusa la cale o conjuratie, nimeni atat de necinstit incat sa n-o marturiseasca.

Insa, daca va fi ucis numai Catilina, imi dau seama ca aceasta pacoste a republicii ar
putea fi stavilita catva timp, nu innabusita pentur totdeauna. Daca va pleca de la
sine, daca-i va duce cu el pe ai sai si daca va aduna in acelasi loc pe celilalti
naufragiati stransi din toate partile, se va stinge cu desavarsire si va fi nimicita nu
numai aceasta molima a republicii atat de primejdioasa, dar chiar radacina si
samanta tuturor relelor.

Intr-adevar, senatori, traim de mult in mijlocul acestor primejdii si curse ale

conjuratiei, dar, nu stiu cum, violenta tuturor crimelor, a vechii nebunii si indrazneli, a
izbucint tocmai in vremea consulatului meu. Dar daca dintr-o banda atat de mare de
talhari va fi suprimat numai Catilina, va parea poate ca am scapat de grija si de
teama pentru un oarecare timp pericolul insa va ramane si va fi inchis adanc in vinele
si in maruntaiele statului. Dupa cum, adeseori, oamenii bolnavi de-o boala gre, cand
sunt scuturati de friguri si de calduri, par mai intai ca se usureaza daca beau apa
rece, iar apoi se chinuie cu mult mai greu si mai amarnic, tot asa si aceasta boala de
care sufera statul, usurata prin pedepsirea acestuia, se va agrava si mai tare, daca
ceilalti vor ramane in viata.

De aceea, senatori, sa plece ticalosii ; sa se desparta de oamenii de treaba ; sa se

adune intr-un singur loc ; sa fie despartiti, si in sfarsit, de noi prin zidul orasului, asa
cum am mai spus adesea ; sa inceteze de-a mai intinde curse consulului chair acasa
la el, de-a mai impresura tribuna pretorului pretorului urban, de-a mai ataca cu
armele cladirea senatului, de-a mai pregati sageti incendiare si torte pentru a da foc
orasului ; s astea scris, in sfarsit, pe fruntea fiecaruia ce gandeste despre republica.
Va promit, senatori, ca noi, consulii, ne vom da atat de mult silinta, ca voi, senatorii,
veti avea atat de mare autoritate, iar cavalerii romani atat de mult curaj, ca toti
cetatenii de treaba vor fi atat de uniti, incat veti vedea ca, dupa plecarea lui Catilina,
toate sunt date pe fata, dovedite, innabusite, pedepsite.

Cu toate aceste auspicii, Catilina, pleaca la razboiul nelegiuit si criminal, pentru

suprema salvare a republicii, spre nenorocirea si pieirea ta si spr enimicirea celor ce
s-au unit cu tine prin tot felul de crime si prin partid. Iar tu, Jupiter, care ai fost
statornicit de Romulus sub aceleasi auspicii ca si acest oras, pe care te numim, pe
drept cuvant, strajuitorul Romei si al imperiului, il va indeparta pe acest om si pe
complicii lui de templele tale si ale celorlalti zei, de casele si de zidurile orasului, de
viata si de bunurile tuturor cetatenilor, si-i vei pedepsi cu chinuri vesnice, in viata si
dupa moarte, pe dusmanii oamenilor buni, pe inamicii patriei, pe talharii Italiei, uniti
intre ei printr-un pact criminal si printr-o alianta nelegiuita.

http://www.avocatura.com/stire/445/cicero-catilinara1.html LINK LA CE AM SCRIS

MAI SUS CA SA IEI POZE

https://www.google.ro/search?
q=catilina+caracterizare&espv=2&biw=1366&bih=662&site=webhp&source=lnms&tb
m=isch&sa=X&ved=0ahUKEwiXjaXOicnRAhUxS5oKHaZbDGgQ_AUIBigB&dpr=1#tb
m=isch&q=catilina LINK POZE