Propoziția completivă infinitivală (nominativ cu infinitiv)

Nominativul cu infinitiv este tot o completivă infinitivală care depinde de aceleași verbe
(mai ales verba declarandi), la pasiv, persoana a III-a singular sau plural. Construcția se traduce
ca și acuzativul cu infinitiv.
De exemplu: Germani appropinquare dicuntur. = Se sune că germanii se apropie.
Subiectul este, după cum se observă, la nominativ. Dintre verbele declarandi, sentiendi și
vountatis care cer un nominativ cu infinitiv, cele mai frecvent întâlnte sunt:
1) dicor = se zice, se vorbește că eu
putor = se crede că eu
existimor = se crede că eu
iudicor = se crede că eu
2) iubeor = mi se poruncește să
vetor = mi-e oprit să, mi-e interzs să
sinor = mă lasă să, mi-e promis, am voie să
videor = se pare că (eu), (eu) par că
3) traditur, traduntur, fertur, ferentur (numai aceste forme) = se povestește că

Exemple:
„Homerus caecus fuisse dicitur.” = Se zice că Homer a fost orb.
„Terentii fabulae propter elegantiam sermonis putabantur a C. Laelio scribi.” = Din cuza
eleganței stilului, se credea că piesele lui Terentius sunt scrise de C. Laelius.
„Deceviri libros Sibyllinos incipere iussi sunt.” = S-a dat ordin ca decemvirii să consulte cărțile
sibiliene.
„Versculos in me narratur scribere Cinna.” = Se povestește că Cinna scrie împotriva mea niște
povestioare.
„Aristides omnium iustissimus fuisse traditur.” = Se povestește că Aristides a fost cel mai drept
dintre toți.
„Omnes discipuli lectionem intellexisse videntur” = Se pare că toți elevii au înțeles lecția
„Thales primus defectionem solis praedixisse fertur.” = Se povestește că Thales a prezis cel
dintâi o eclipsă de soare.