Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
II. Ambiguitatea reprezintă caracterul interpretabil al unei secvențe ori al unui întreg text.
Textele cu această trăsătură a limbajului abundă în echivocuri, fapt ce conduce la o multiplă
receptare a mesajului poetic și, totodată, la o descifrare anevoioasă a sa.
Elemente ce pot fi abordate în tratarea ambiguității unei opere lirice:
Laitmotivele, refrenele care criptează mesajul;
Omonimele, paronimele, cuvintele polisemantice;
Renunțarea la punctuația firească ( prezența ingambamentului);
Expresiile concise, scurte, însă a căror decriptare este dificilă;
Coexistența unor variate registre ale limbii: se amestecă termeni
literari cu alții din sfera matematicii, a filosofiei, a biologiei etc.
!!! Obs: ambiguitatea este cultivată cu precădere în cazul textelor moderniste/ simboliste. (
Ion Barbu, Tudor Arghezi, George Bacovia ș.a)
IV. Sugestia se remarcă prin transmiterea stărilor vagi, imprecise prin simboluri, câmpuri
semantice, muzicalitate, cromatică, imagini vizuale, aluzii, corespondențe între sensibilitatea
interioară a ființei și realitatea exterioară a lumii.
Elemente ce pot fi abordate în tratarea sugestiei unei opere lirice:
Imaginile artistice ( vizuale, auditive, olfactive, motorii)
Figurile de stil+ figurile de sunet( aliterații/ asonanțe)
Simboluri, sinestezii, corespondențe
Muzicalitate, cromatică
!!!Obs: sugestia este evidentă în cazul poeziei de sorginte simbolistă.