MODELUL POLITIC BRITANIC

Monarhia constituțională britanică

 trecerea regatului englez de la o monarhie de drept divin la o monarhie parlamentară
debutează cu aducerea la tronul Angliei a lui Wilhelm de Orania-Nassau și cu adoptarea
Declarației drepturilor (1689).
 Instaurarea la tron a dinastiei germane de Hanovra (1714), va marca triumful principiul
monarhiei constituționale: „regele domnește, dar nu guvernează”;
 Regii George I (1714-1727) și George al II-lea (1727-1760) au trecut, treptat, unele
atribuții regale spre Parlament și mai ales Consiliului de Cabinet;
 Regele este șeful statului, șeful suprem al armatei, numește ambasadorii, sancționează
și promulgă legile. Din sec. al XVIII-lea, noțiunea de suveran este înlocuită cu cea de
„rege al englezilor”
 Cabinetul, format din miniștri, devine principala instituție care guvernează regatul;
Sistemul de guvernare britanic se bazează pe separarea puterilor în stat:
 Executivă – Cabinetul, format din miniștri care provin din rândul majorității
parlamentare, este condus de un prim-ministru (inițial era Primul Lord al Trezoreriei);
stabilește principalele direcții de acțiune în politica internă și externă; răspunde politic în
fața Parlamentului;
 Legislativă – Parlamentul – structură bicamerală: Camera Lorzilor și Camera
Comunelor; este ales inițial, la 3 ani, iar din 1716 la 7 ani; Parlamentul dezbate și adoptă
legile, aprobă bugetul și controlează activitatea Cabinetului.
 Judecătorească – aparține instanțelor de judecată;

Sistemul politic britanic

 Sistem bipartid: Partidul Conservator și Partidul Liberal;
 Cele două partide s-au constituit în sec. al XVIII-lea din facțiunile:
 Tory – erau reprezentanți ai marii nobilimi, adepți ai monarhiei autoritare și
apărători ai prerogativelor regale;
 Whig – erau reprezentanți ai burgheziei financiare și ai claselor mijlocii și
susținători ai supremației Parlamentului;
 Cele două facțiuni s-au constituit în Parlament spre sfârșitul domniei lui Iacob al II-lea
Stuart, în condițiile creșterii tendințelor absolutiste și a influenței Bisericii Catolice.
 Din facțiunea Tory de va constitui Partidul Conservator, iar din facțiunea whig Partidul
Liberal;
 Sistemul bipartid era bazat pe binomul putere-opoziție, cele două partide alternând la
guvernare.
 Până spre 1760, viața politică engleză a fost dominată de facțiunea whig, care a dat
două mari personalități: Robert Walpole și William Pitt.

Constituirea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei

 Țara Galilor s-a unit cu Anglia între anii 1536 și 1543, pe baza unui act de anexiune,
aprobat de Parlament în 1536;
 1603 – uniunea personală dintre Scoția și regatul Angliei, prin venirea la tronul
Angliei ca Iacob I Stuart a lui Iacob al VI-lea, regele Scoției. Unirea efectivă a Angliei
cu Scoția s-a realizat prin Actul de uniune (Union Act) din mai 1707.
 1541 – regele Henric al VIII-lea Tudor a fost proclamat rege al Irlandei, însă uniunea
legislativă dintre Marea Britanie și Irlanda s-a realizat în anul 1800.