Sandro Botticelli

De Asaftei Alexandru Petru

Întoarcerea Iuditei

• Etape din stilul lui Botticelli pot fi observate în panourile

mici reprezentând-o pe Iudita – Întoarcerea Iuditei (Ritorno di
Giuditta a Betulia) – şi Holofern – Holofern decapitat (La
scoperta del cadavere di Oloferne), ambele de pe la 1470, şi în
primul său tablou datat, Puterea (Fortezza, 1470), care a fost
pictat pentru sala tribunalului negustorilor, Tribunale dell’Are
della Mercanzia, din Florenţa. Arta lui Botticelli din acea
perioadă ilustrează o utilizare a ocrului în zonele umbrite ale
tonalităţilor carnale ce conferă o căldură în nuanţe de maro
mult diferită de paloarea din tablourile lui Lippi. Formele din
picturile sale sunt definite cu o linie care este în acelaşi timp
incisivă şi fluidă, făcându-se simţită o abilitate tot mai
pronunţată de a sugera caracterul sau chiar dispoziţia
sufletească a figurilor prin acţiuni, poze şi expresii faciale.
Sfântul Sebastian

• Botticelli a executat lucrări în toate

genurile curente ale artei florentine. A
pictat retabluri în frescă şi pe panouri,
tondi (picturi rotunde), imagini pe panouri
mici şi mici tripticuri religioase. Printre
retablurile sale se numără panouri
verticale înguste precum Sfântul Sebastian
(San Sebastiano, 1474), mici panouri
longitudinale precum celebra pictură
Adoraţia Magilor (Adorazione dei Magi, cca
1476) din biserica Santa Maria Novella;
Adoraţia Magilor

• Tablourile florentine rotunde erau adesea

picturi de mari dimensiuni, cu rame bogate,
iar Botticelli a realizat lucrări importante în
acest format, începând cu Adoraţia Magilor
(Adorazione dei Magi, cca 1473), pe care l-a
pictat pentru Antonio Pucci. Înainte de
Botticelli, acest format fusese conceput în
principal pentru reprezentarea scenelor
alungite, dar Botticelli a suprimat toate
detaliile superflue din ele şi a devenit un
susţinător al armonizării figurilor sale cu
forma circulară.
Pruncul şi cei şase îngeri

• Măiestria desăvârşită în acest format (figuri

cu forma circulară) este evidentă în două dintre
cele mai frumoase tablouri ale sale, Madonna
Magnificat (Madonna del Magnificat, 1482) şi
Madona, Pruncul şi cei şase îngeri (Madonna
della melagrana, cca 1487). Botticelli a pictat şi
câteva Madone mici, pe suporturi alungite,
dintre care se remarcă Madonna cu cartea
(Madonna del libro, cca 1480), dar în cea mai
mare parte lăsa spre execuţie atelierului său
picturile care o reprezentau pe Fecioară şi alte
subiecte religioase, atelier care le producea în
număr mare.
Povestea lui Nastagio degli Onesti

• Temele unor picturi erau fie

romantice, ridicând în slăvi
dragostea şi îndrăgostiţii, fie
exemplare, ilustrând eroine
celebre pentru virtutea lor. Cea
mai veche lucrare cunoscută a lui
Botticelli de acest fel a fost
comandată de Lorenzo de Medici
pentru căsătoria fiului lui Antonio
Pucci, Giannozzo, în 1483. Setul de
patru panouri – Povestea lui
Nastagio degli Onesti – ilustrează o
poveste a lui Boccaccio.
Primăvara

• Figurile mitologice fuseseră folosite în arta laică şi

în prima parte a Renaşterii.Cu siguranţă, figurile nu
pun în scenă un mit cunoscut, ci sunt utilizate mai
mult alegoric, pentru a ilustra diverse aspecte ale
iubirii: în Primăvara, naşterea ei şi împlinirea prin
căsătorie; în Pallas, supunerea dorinţei bărbăteşti în
faţa castităţii femeii; în Venus şi Marte, o celebrare
a triumfului calm al femeii după epuizarea sexuală a
bărbatului; iar în Naşterea lui Venus, naşterea iubirii
în lume. Primăvara şi Naşterea lui Venus cuprind
unele dintre cele mai frumoase şi senzuale nuduri şi
seminuduri pictate în timpul Renaşterii.
Calomnia

• Influenţa teoriilor asupra artei formulate

de umanistul renascentist Leon Battista
Alberti este vizibilă în elementele
împrumutate de Botticelli de la clasici şi în
utilizarea meticuloasă a perspectivei
lineare. Opera care ilustrează cel mai bine
interesul lui Botticelli de a readuce la viaţă
gloria Antichităţii clasice este Calomnia
(Calunnia, cca 1495), subiect recomandat
de Alberti, care l-a extras dintr-o descriere
a unei opere a pictorului grec antic Apelles.
Botticelli s-a inspirat şi în mod mai direct
din arta clasică.
Bunavestire

• În operele târzii din anii 1480 este

sesizabil un manierism incipient, la
fel şi în opere precum grandiosul
tablou Bunavestire (Annunciazione
di Cestello, 1490) şi micul tablou
Pieta (Pieta, sfârşitul anilor 1490),
aflate în prezent în muzeul Poldi-
Pezzoli.
Răstignire mistică

• Tensiunile spirituale din aceşti ani (1490-

1501) se reflectă în două picturi religioase,
apocalipticele Răstignire mistică
(Crocifissione mistica, 1497) şi Naşterea
mistică (Nativita mistica, 1501), care exprimă
credinţa lui Botticelli în reînnoirea Bisericii.
Tragedia Lucreţiei (Storie de Lucrezia, cca
1499) şi Istoria Virginiei Romana (Storie de
Virginia, 1499) par să condamne tirania
familiei Medici şi să ridice în slăvi
republicanismul.