Dintre toate artele Renasterii, pictura e cea mai moderna, fiindca artistii s-au

exprimat în ea mai direct si mai complet si fiindca influenta antichitatii a fost

mai redusa decât în domeniul arhitecturii si sculpturii.

În pictura trasaturile înnoitoare din creatia lui Giotto de Bondone sunt

dezvoltate, la începutul sec. al XV-lea, în pictura murala de florentinul Masaccio,
care a fost primul pictor care a creat imagini monumentale în spirit naturalist,
apoi în a doua jumatate a secolului, de Mantegna, de Botticelli, iar pictura de
sevalet este ilustrata cu precadere la Venetia. În sec. al XVI-lea apogeul picturii
Renasterii este atins în operele lui Leonardo da Vinci, Rafael, Sanzio,
Michelangelo Buonarroti si în cele ale venetienilor Georgione, Tiziano, Veronese.

Cea mai mare parte a secolului, Florenta a fost condusa de familia de Medici, o
familie de bancheri si de negustori care traiau într-un stil regal. Ei au cheltuit
averi pentru a-si glorifica orasul si numele familiei. Alaturi de altii, ei au
comandat pictorilor lucrari cu nenumarate detalii decorative, în culori
stralucitoare.Cel mai mare pictor, reprezentant al acestui stil, a fost Sandro
Botticelli (1445 – 1510), ale carui contururi ferme, culori într-o paleta foarte
bogata si personaje distincte, au conferit picturilor sale o nota deosebita.

Adoratia Magilor, capodopera a pictorului Botticelli, este un exemplu de scena

religioasa, în care este prezent si patronul artistului, un Medici mândru,
preocupat de propria-i persoana, în contrast evident cu Madona si Pruncul. Cele mai
cunoscute lucrari ale lui Botticelli, Primavera si Nasterea Zeitei Venus sunt
lucrari reprezentative pentru un alt ideal al Renasterii – pasiunea pentru
mitologia clasica si ideile filosofice mistice.

Printre pictorii cei mai cunoscuti ai Renasterii timpurii si care nu erau

florentini, se pot aminti Andrea Mantegna (1431 – 1506) si Piero della Francesca
(1415 – 1492). Piero utiliza cu foarte multa precizie arta perspectivei, ca de
exemplu în lucrarea Biciuirea. Perspectiva, alaturi de personajele sale ce emana
mult calm, fac ca operele lui Picero sa aiba un aer distinct, de eternitate.

Perioada cuprinsa între anii 1500 si 1530 este cunoscuta în istoria artelor ca
Renasterea târzie. Generatiile de artisti ajunsi la maturitatea lor artistica, si-
au perfectionat arta utilizarii perspectivei, „chiaroscuro” (umbrirea) si chiar
alte tehnici cu scopul de a-si convinge spectatorii asupra realismului personajelor
si scenelor.

În perioada Renasterii târzii, existau trei mari artisti, considerati a fi de

geniu. Contemporanilor, artisti ca Leonardo da Vinci, Michelangelo sau Rafael, le
pareau „superartisti”. Tot în aceasta perioada a aparut si convingerea ca artistul
este o persoana deosebita, mai degraba, decât un simplu meserias, care-si
îndeplineste un contract.

Leonardo da Vinci (1452 – 1520) era mai în vârsta decât ceilalti doi. Un individ
ciudat, multi – talentat, el a lasat posteritatii doar câteva picturi (Gioconda,
Cina cea de taina, Fecioara cu pruncul, Sfântul Ioan Botezatorul, Bacchus ) si a
petrecut la Roma o perioada relativ scurta de timp. Cu toate acestea, Madona
printre stânci si Mana Lisa sunt reprezentari superbe ale idealului clasic –
asemanator cu viata, dar totusi misterios.

Ca si Leonardo, Michelangelo Buonarotti (1475 – 1564) era florentin. El era un

sculptor si pictor de geniu si a petrecut patru ani din viata pictând tavanul
Capelei Sixtine, o capodopera reprezentând scene biblice, începând cu Creatia.

Rafael (1483 – 1520) a fost cel mai pur dintre clasici, creând adevarate capodopere
ale serenitatii si armoniei chiar atunci când reprezenta actiuni pline de vigoare.
Picturile sale care o ilustreaza pe Madona (Madona de la Viena, Madona cu mielul)
umana si gratioasa, au pus temelia unui nou stil în pictura, care a durat secole
întregi. Printre cele mai remarcabile lucrari ale sale se numara frescele pictate
pentru Stanza, apartamentele Papei de la Vatican. Printre acestea cea mai celebra
este fresca Scoala din Atena care reprezinta încununarea clasicismului din perioada
Renasterii târzii.

Pentru marele public, Rafael e pictorul madonelor. Expresia: Frumoasa ca o Madona

de Rafael devenit proverbiala si trece si azi drept elogiu suprem al frumusetii si
gratiei feminine.

Un fenomen de ordin social care se dezvolta în acea perioada este formarea unei
clientele particulare, care cumpara tablouri pentru a le avea în casa nu pentru a
împodobi o capela: este vorba de constituirea de colectii particulare de tablouri.
Acum, artistul nu mai lucra la comanda, el se putea adresa publicului, adica
pietei, si cu cât tablourile lui gaseau mai multi amatori, valoarea lor crestea si,
odata cu aceasta, prestigiul, averea si independenta artistului.