Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
arheologică din epoca neolitică, care a evoluat între mileniile V-III î.e.n. fiind
anterioară civilizaţiei antice a culturii cirto-minoice (mil. III-II î.e.n.).
Ceramica împreună cu sculptura şi giuvaiergeria din epoca respectivă, a constituit
una dintre cele mai valoroase realizări din arealul european. Denumirea acestei
culturi provine de la localităţile, în care a fost atestată pentru prima dată.
Descoperită în 1897 în apropierea s. Tripolie din Ucraina de către arheologul
Vikentii Hvoica şi ulterior în localitatea Cucuteni din Romania, această cultură
este prezentă şi pe teritoriul Moldovei, cele mai cunoscute locaţii fiind atestate
în Ruseştii Vechi, Cărbuna, Cuconeştii Vechi, Brînzeni, Văratic, Vărvăreuca,
Duruitoarea ş.a. Ceramica şi sculptura sunt cele mai importante domenii ale artei
acestei civilizaţii.
Cea de-a doua perioadă (Cucuteni A-B) s-a dezvoltat, începînd cu a doua jumătate a
mil. V – anii 3200/3150 î.e.n., caracterizîndu-se prin apariţia ceramicii pictate,
datorită acestui fapt, devenind celebră în lume. Pentru această perioadă sunt
caracteristice Vasul antropomorf de tip amfora, Vasul bitronconic cu simboluri
astrale (Vărvăreuca, Floreşti), Craterul din Bădragii Vechi, Edineţi, numeroase
opere de ceramică din Glavan, Drochia.
A treia perioadă, care încheie evoluţia acestei culturi - Perioada Tîrzie (Cucuteni
B) s-a răspîndit între anii 3150- 2650 î.e.n., ceramica obţinînd forme şi modele
mai variate, iar decorul pictural a devenit mai bogat şi mai divers. Pentru epoca
respectivă este specifică apariţia vaselor antropomorfe, biconice şi triconice.
Modele caracteristice pentru perioada dată sunt prezentate de Vasele globulare cu
reprezentări antropomorfe (Brînzeni, Edineţi, Purcari, Ştefan Vodă şi din Sărăteni,
Leova).
Ceramica culturii Cucuteni-Tripolie a avut diverse funcţii, care i-au marcat atît
forma, volumul, cît şi decorul. Reieşind din aceste considerente operele pot fi
clasificate în doua mari compartimente: cel uzual (străchini, cupe, fructiere,
amfore, capace, vase pentru provizii, pahare) şi cel ritualic - religios (vase,
binoclu, vase antropomorfe si zoomorfe) pentru fiecare fiind elaborat un anumit
sistem de decor.
Arta ceramicii şi sculptura din epoca respectivă au rămas, pînă în prezent, unele
dintre marile realizări de certă valoare artistică, constituind o moştenire
culturală impresionantă a patrimoniului mondial.
Pe la sf. sec.XII - înc. sec.XI î.e.n. o bună parte din teritoriul Europei de Sud -
Est era populat de traco-geţi, de la care, începînd cu sec. VI î.e.n. porneşte
ramura lor nordică – geţii. Împreună cu obiectele prelucrate din aur şi argint,
podoabele descoperite la Mateuţi şi Lărguţa, cu statuetele antropomorfe şi
zoomorfe, ceramica geto-dacilor continuă tradiţiile olăritului, practicat de
populaţiile anterioare, fiind decorate cu ornamente geometrice incizate prin brîie
simple sau alveolare, cu proeminenţe punctiforme. La fel, rămîne şi forma volumelor
sau diversitatea veselei de bucătărie şi pentru păstrarea proviziilor – suficient
de utilitară şi puţină la număr.
Prin sec.IV – III î.e.n. teritoriul Moldovei a fost populat de sciţi, aceştia fiind
cunoscuţi datorită obiectelor de giuvaiergerie – cercei (satele Butor şi Balabani),
salbe (s. Pohrebea, Dubăsari) toate fiind realizate în aşa-numitul „stil
animalier”. Printre obiectele de ceramică adeseori se întîlnesc piese importate,
cum ar fi cazul unei Pelike greceşti (sec. IV-III î.e.n.), care face parte din
categoria ceramicii, acoperită cu vernis negru, iar decorul – cu o scenă din
mitologia antică, pictată cu portocaliu.