Dezvoltarea artei n Renaterea italian are loc la nceputul secolului al XV-lea n Florena. Filippo
Brunelleschi (1377-1446), cel mai nsemnat constructor al Renaterii, descoper perspectiva liniar caracteristic artei din aceast perioad - i realizeaz cupola Domului din Florena (1436).
Lorenzo Ghiberti (1378-1455) devine cunoscut prin realizarea porilor de bronz ale Baptisteriului
din faa Domului, numite, mai trziu, de ctre Michelangelo "Porile Paradisului". Donatello (13861466), prin stilul su plastic, a influenat i pictura. Printre cele mai importante opere ale sale este
statuia de bronz a lui David, prima sculptur care, ca n timpurile antichitii, prezint din nou corpul
omenesc gol, fr veminte. Alte sculpturi ale lui Donatello sunt monumentul ecvestru Gattamelata
din Padova sau tribuna de marmor Cantoria pentru Domul din Florena.
n pictur, Cimabue (1240-1302) i elevul su Giotto di Bondone (1266-1337) - frescele din capela
"Scrovegni" din Padova i din capela "Santa Croce" din Florena -, pot fi considerai ca precursori.
Leonardo da Vinci - Cina cea de Tain - Santa Maria delle Grazie, Milano
Pictura n Renaterea timpurie
Masaccio (1401-1428), cu motivele sale naturaliste i aplicarea perspectivei n desen, este socotit
deschiztorul de drum n pictura din perioada timpurie a Renaterii. Ciclul de fresce n "Cappella
Brancacci" din biserica "Santa Maria delle Carmine" din Florena impresioneaz prin
individualitatea i plasticitatea noului stil.
i Paolo Uccello (1397-1475) - "Battaglia di San Romano", "Il Condottiere Giovanni Acuto" - este
fascinat de potenialul perspectivei n pictur. Ali maetri din aceast perioad sunt clugrul
dominican Fra Angelico (1400-1455), Jacopo Bellini (1400-1470), Piero della Francesca (14161492), care a scris i lucrri teoretice n domeniul matematicii i perspectivei.
Pictorii din generaia urmtoare au contribuit la nnoirea redrii n perspectiv a peisajelor,
compunerea minuioas a tablourilor, fineea redrii figurilor. Printre acetia se numr: Antonio
Pollaiuolo (1432-1498), Andrea del Verrocchio (1435-1488), Domenico Ghirlandaio (1449-1494) n Florena; Andrea Mantegna (1431-1506) - n Padova; Giovanni Bellini (1430-1516) i Giorgione
(ca.1477-1510) - n Veneia. Acetia din urm au dat o orientare decisiv colii veneiene, prin
simul nou al organizrii spaiale, al luminii i culorii, n contrast cu stilul florentin, n care
predomin desenul. Un loc aparte l ocup Sandro Botticelli (1445-1510), care a lucrat pentru
familia Medici din Florena i pentru Vatican. Dintre cele mai cunoscute opere ale sale sunt de
menionat "Naterea lui Venus" (La nascita di Vnere) (1482) i "Primvara" (1474).
Tiziano Vecello (1488-1576) este cel mai nsemnat reprezentant al Renaterii n Veneia. El picteaz
i pentru Carol Quintul, care l numete pictor oficial al curii regale spaniole.
Un alt reprezentant de seam al picturii din aceast perioad a fost Correggio (1489-1534), care a
trit cea mai mare parte a vieii sale n Parma, unde a realizat principalele sale opere (de exemplu,
frescele din biserica San Giovanni Evangelista).
Andrea Palladio (1508-1580), pictor i arhitect din Vicenza, iniiaz stilul palladianist, care
va influena arhitectura englez din sec. al XVIII-lea;
Giorgio Vasari (1511-1576), pictor, arhitect i biograf. A scris "Vite de' pi eccellenti
architetti, scultori e pittori" (1550);
Arhitectura Renaterii
O prim tendin este caracterizat prin folosirea formelor de expresie ale antichitii.
Aceasta se realizeaz n jurul anului 1500, n perioada de apogeu a Renaterii, prin
construciile clare i armonice ale lui Donato Bramante, i se rspndete n tot restul Italiei.
Se folosesc ca elemente de construcie coloanele, pilatrii, capitelurile, frontonul
triunghiular, arcadele, preluate din tratatul de arhitectur al lui Vitruviu ("De architectura",
sec. I .Hr.), la care se adaug cupolele (Domul din Florena, Bazilica Sfntul Petru din
Roma). Faadele sunt concepute inndu-se seam de simetrie i ordine. Arhitecii sunt
considerai artiti i aparin pturii cultivate a societii.
A doua tendin, proprie mai ales rilor nordice, mbin elementele antice cu tradiiile
stilului medieval, n care predomin liniile verticale combinate cu ogivele gotice. Se adaug
ornamente i arabescuri (n Spania). Maitrii de construcii sunt meseriai. Exemple: n
Frana, aripa de vest a palatului Luvru din Paris (1550-1558), realizat de Pierre Lescot; n
Germania, castelul din Heidelberg i primria din Augsburg, construit de Elias Holl.
Spre deosebire de arhitectura si sculptura, pictura va evolua mult mai lent, dar va ajunge in primul
plan al atentiei artistilor si comanditarilor de arta.
Locul principal pe care-l va ocupa se explica prin posibilitatile sale multiple de reflectare a noilor
idealuri umaniste si rezolvarii unor porbleme complexe, prin care se va face posibila transpunerea
realitatii.
Mijloacele de care se slujeste, pe care le descopera si le foloseste frecvent, sunt reprezentarea
spatiala, cu ajutorul perspectivei, clar-obscurul, legile compozitiei, folosirea tehnicii culorilor de
ulei. Abordarea acestei tehnici se face incet, cu destula retinere si sovaielnic, deoarece cei mai multi
pictori, mari maestri ai frescei, sunt refractari la noua tehnica.
In principal, tematica continua sa ramana religioasa, dar dispare treptat caracterul sacru, subiectele
biblice fiind transpuse in realitatea vietii cotidiene.
Subiectele sacre interpretate laic vor constitui principala preocupare a pictorilor, alaturi de aparitia
si dezvoltarea portretului (ca modalitate de redare a individualitatii si trasaturilor psihologice),
nudul si subiectele alegorice (transpunerea realitatii sub forma simbolurilor) si mai rar chiar
subiecte actuale, cum ar fi bataile celebre, cu larg ecou asupra contemporanilor.
Cele mai frecvente, continua sa fie compozitiile murale, legate de marile ansambluri ahitectonice:
biserici, palate, ville sau scuole, pentru ca treptat, si tablourile de sevalet sa se raspandeasca.
In Quatrocento, pictura italiana este relativ neomogena datorita numeroaselor scoli sau centre de
pictura.
Dintre cele mai importante sunt:
Scoala florentina
Scoala umbriana
Scoala padovana
Scoala venetiana
In secolul urmator aceasta impartire pe scoli va dispare, singurul centru care va purta amprenta unei
scoli ramanand Venetia.
SCOALA FLORENTINA
Masaccio
Fra Angelico
Paolo Uccello
Filippo Lippi
Benozzo Gozzoli
Domenico Ghirlandaio
Antonio Pollaiuolo
Sandro Botticelli
SCOALA UMBRIANA
Luca Signorelli
Bernardo Pinturicchio
Pietro Perugino
SCOALA PADOVANA
Padova este unul din cele mai vestite orase ale Italiei datorita celebrei Universitati si a studiilor sale
umaniste (conform curentului numit Umanismul de la Padova)
Orasul este vestit si datorita numeroaselor sapaturi si descoperiri arheologice, aici inflorind un
adevarat comert cu antichitati.
Datorita numeroaselor vestigii antice, se pun bazele celor mai importante colectii particulare de
antichitati romane.
Una dintre cele mai bogate si renumite colectii este cea a pictorului Squarcione, considerat si seful
unui atelier de pictura cu numerosi ucenici si elevi.
Astfel, acestia sunt de la inceputul carierei lor in legatura directa cu opere greco-romane, admiratia
lor pentru trecut manifestandu-se in folosirea unor detalii direct in pictura (constructii antice,
tratarea sculpturala a personajelor, adevarate statui greco-romane).
Orasul va cunoaste cea mai mare dezvoltare a sa in momentul in care devine provincie venetiana.
Din punct de vedere artistic, Padova va cunoaste direct influenta scolii venetiene de pictura.
Orasul Padova mai este renumit si pentru existenta celui mai mare atelier oficial de pictura, unde se
invata tehnica frescei, dar si a tablourilor de sevalet in tempera.
In plus, aici a pictat Giotto (la biserica Madona dell Arezzo), a sculptat Donatello (Altarul din
biserica Sfantului Anton si statuia ecvestra Gattamelata) si de asemenea, aici au lucrat fratii Bellini,
pictorii venetieni.
Astfel, se poate spune ca scoala padovana are la baza:
influenta venetiana
influenta antichitatii
trecutului servesc de model unei noi societi care nu vrea s mai tie de Evul Mediu. Umanitii
i pun ncrederea n cunoaterea care permite receptarea realitii ntr-un mod raional i
sprijin emergena individului din conglomeratul masei.
iar acel procedeu denumit sfumato al lui Leonardo Da Vinci, obine efecte maxime.
Culorile, n Quatrocento permit datorit tehnicii uleiului exprimarea distanelor prin
degradri de tonuri i contururi (perspectiva aerian sau atmosferic). n veacul al XVIlea se atinge pragul maxim n ceea ce privete redarea senzaiei de viu: calitatea redrii
pielii, veridicitatea pozei, a micrii, starea psihologic denumit de Leonardo da Vinci
stare sufleteasc.
Artisti:
n Quatrocento l avem pe Paolo Uccello (1397-1475) pasionat de perspective complicate
i stilizarea corpurilor. Personajele lui Masaccio (1401-1428) sunt plasate ntr-un
spaiu tangibil, au densitate, iar gesturile i privirile lor sunt cele ale unor oameni
adevrai. La Piero della Francesca (1416-1492) personajele sunt scldate n lumin, de
o plasticitate deosebit. Giovanni Bellini (1430-1516)i va influena pe marii veneieni
din Cinquecento prin colorismul lui. Antonello da Messina (1430-1479) i formeaz
gustul pentru o redare minuioas, asimilnd toate inovaiile toscane, fiind cel despre care
se crede c a difuzat tehnica uleiului n Italia. Andreea Mantegna (1431-1506)este
cunoscut pentru virtuozitatea n redrile anatomice i n racursiu. Botticelli (1445-1510)
cultiv linia i un intelectualism profan, fiind influenat de predicile lui Savanarola.