Tema 4.

Metoda de bilanț al cercetarilor economice

4.1. Esența, însemnatatea și ansamblului procedeelor științifice a metodei de
bilanț
4.2. Caracteristica și parțile componente a bilanțului în agricultură

4.1. Esența, însemnatatea și ansamblului procedeelor științifice a metodei de

bilanț
Metoda de bilanț este metoda principală a metodelor de coordonare și legătură
reciprocă a indicatorilor ce oglindesc esența fenomenelor și proceselor studiate. O
mare însemnătate o are folosirea metodei de bilanț în elaborarea planurilor și la
totalizarea activitații întreprinderii în toate ramurile economiei naționale.
Metoda de bilanț include un ansamblu de procedee dintre care deosebim:
1. Analiza economică a procesului sau fenomenului la etapa inițială de
dezvoltare - se folosește pentru determinarea tuturor datelor statistice, ce
caracterizează starea dinamică și legăturile reciproce a tuturor părților,
fenomenelor sau proceselor studiate.
2. Coordonarea și balansarea pe principiul dublei înregistrări a operațiunilor
economice - este o parte componentă a metodei de bilanț. Cu ajutorul acestui
procedeu se determină balansarea atît de fapt, cît și în prognoză a tuturor părților,
fenomenelor sau proceselor economice.
Schema oricărei balanțe – mijloacelor de producție, resurselor de muncă sau
financiare - este construită pe principiul balansării a 2 parți componente și
folosirea acestora, veniturilor și cheltuielilor, dublei înregistrări în contabilitate
etc.
3. Efectuarea calculului direct, care se folosește pe larg la prelucrarea
bilanțurilor cînd se efectuiază inventarierea mijloacelor de producție, resurselor de
muncă și financiare.
4. Determinarea coeficienților de bilanț - esența acestui procedeu contă în aceea
că că pe baza analizei experiențelor practice se elaborează coeficienți de legatură
1
 reciprocă a diferitor parți, a fenomenelor compuse. În planificare se folosește
coeficientul de proporție dintre voluml de producție, resursele de muncă, obiectele
de muncă și obiectele de consum.
5. Întocmirea bilanțului interramural. Metoda de bilanț dintre ramuri dă
posibilitate să se vadă legatura dintre ramuri în economia națională. Structura
costurilor de producție, cheltuielilor activității operaționale și altor activități și
rentabilitatea ramurii date.
Bilanțul dintre ramuri se alcătuiește în două variante: forma naturală și valorică.

4.2. Caracteristica și parțile componente a bilanțului în agricultură

În agricultură bilanțurile se deosebesc după conținut și termenele de
elaborare.
După conținut bilanțurile care studiază fenomenele economice din
agricultură se împart:
1. Bilanțul de materiale include producerea producției și folosirea ei, resursele totale
de producție, volumul de realizare a producției agricole și materialele utilizate
pentru producerea produselor agricole.
2. Bilanțurile valorice includ – bilanțul producției agricole globale în prețuri curente
și comparabile, bilanțul total de venituri, bilanțul costurilor și cheltuielilor
intreprinderilor.
3. Bilanțuri speciale includ:
- Bilanțul terenului agricol, arabil , irigat etc.
- Bilanțul semințelor
- Bilanțul mijloacelor fixe
- Bilanțul resurselor de muncă etc.
4. Bilanțul dintre ramuri include bilanțul total care arată legatura reciprocă dintre
ramurile din agricultură și alte ramuri ale economiei naționale.
După termenul de elaborare se deosebesc:
1. Provizorii – care se întocmesc în perioada pregătirii către primirea unor hotărîri;
2. Bilanțuri de plan – se formează în perioada ăntocmirii bussines planului;
2
3. Bilanțuri de dare de seamă – se formează în perioada de totalizare a tuturor
lucrărilor și se elaborează la sfîrșitul anului.
Bilanțul de producție și de consum a producției agricole se calculează pe baza
normelor științific argumentate, iar în anul curent pe baza nivelului de producere
reală.
Parțile principale ale bilanțului sunt:
- norma de consum în perioada de planificare;
- volumul necesar de producție;
- volumul real de producție.
Bilanțul resurselor totale a producției vegetale și animaliere conține
următoarele compartimente:
1. resursele – sunt incluse rezervele la începutul anului;
2. repartizarea – conține consumul produselor, realizarea acestora, formarea diferitor
fonduri și rezerve.