Contabilitate

CAPITOLUL 1
PROCEDEELE COMUNE DISCIPLINELOR

ECONOMICE
Conţinut:
 Evaluarea;
 Calculaţia;
 Inventarierea
Fişa de documentare nr. 1
1.1. Procedeele comune disciplinelor economice
1.1.1. Procedeele metodei contabilităţii
Metoda contabilităţii se foloseşte de o serie de procedee sau instrumente folosite

pentru reflectarea şi controlul tuturor elementelor ce compun obiectul ei de studiu. Aceste
procedee se pot grupa astfel:
 Procedee generale tuturor disciplinelor;
 Procedee comune şi altor discipline economice;
 Procedee specifice numai contabilităţii.
Procedee generale tuturor disciplinelor
Observaţia este faza iniţială a cercetării obiectului de studiu al oricărei ştiinţe.

Raţionamentul se aplică de către metoda contabilităţii pentru ca pe bază de
judecăţi logice, pornind de la fenomene şi procese economice care au fost observate, să
se ajungă la concluzii noi.
Comparaţia presupune alăturarea a două sau mai multe fenomene şi procese
economice care se pot exprima valoric, cu scopul de a stabili asemănările şi deosebirile
dintre ele, ca pe această bază să se fixeze anumite noţiuni, să se tragă o serie de
concluzii.
Clasificarea este operaţia de distribuire, împărţire, repartizare pe categorii sau
într-o anumită ordine, a obiectelor sau fenomenelor în funcţie de deosebirile dintre ele.
Analiza reprezintă procedeul care se bazează pe examinarea, pe studierea fiecărui
element în parte.
Sinteza se bazează pe trecerea de la particular la general, de la simplu la complex,
pentru a se ajunge la generalizare.
Procedeele generale, deşi se aplică în toate ştiinţele, îmbracă totuşi unele forme
caracteristice ştiinţei ce le foloseşte. Spre exemplu, ceva înseamnă analiza în fizică,
altceva analiza în matematică şi altceva presupune analiza în contabilitate.
1
Procedeele metodice comune şi altor discipline economice se numesc astfel
deoarece ele se aplică în cadrul metodei mai multor ştiinţe economice, inclusiv în
contabilitate. Aceste procedee sunt necesare metodei contabilităţii pentru completarea
procedeelor specifice, cu care se întrepătrund şi formează un tot unitar.
Documentaţia are pentru contabilitate o importanţă deosebită, deoarece orice

operaţie economică, pentru a putea fi înregistrată în contabilitate, trebuie consemnată
într-un document de evidenţă, anume conceput şi tipizat (ex.: înregistrarea contravalorii
mărfurilor se face în documentul „Bon fiscal”).
Evaluarea reprezintă exprimarea operaţiunilor economice în etalon bănesc (ex.:
valoarea mărfurilor exprimate în lei).
Calculaţia constă în folosirea unor determinări matematice pentru obţinerea unor
indicatori folosiţi de contabilitate (ex.: stabilirea preţurilor).
Inventarierea este procedeul metodic prin care, la anumite perioade de timp, se
confruntă situaţia faptică pe de o parte, cu situaţia scriptică pe de altă parte, în vederea
stabilirii eventualelor diferenţe.
Procedee specifice numai contabilităţii
Bilanţul este un procedeu specific numai contabilităţii, care prezintă în expresie

valorică, elementele patrimoniale de activ şi pasiv la un moment dat. Agenţii economici
sunt obligaţi să întocmească bilanţul, la încheierea exerciţiului financiar, respectiv la sfârşit
de an, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege.
Contul este un procedeu specific metodei contabilităţii, cu ajutorul căruia se
urmăreşte evoluţia separată a fiecărui element patrimonial.
Balanţa de verificare este un procedeu specific al metodei contabilităţii care
asigură verificarea exactităţii operaţiilor economice în conturi, legătura dintre conturile
sintetice şi bilanţ, legătura dintre conturile sintetice şi conturile analitice, precum şi
centralizarea datelor contabilităţii curente. Potrivit normelor legale, balanţa de verificare se
întocmeşte lunar.
APLICAŢII
Fişa de aplicaţii nr. 1

Timp de lucru: 30 min.
1. În coloana A sunt indicate metode specifice contabilităţii, iar în coloana B

caracterizarea diferitelor metode ale contabilităţii. Scrieţi asocierile corecte dintre fiecare
cifră din coloana A şi litera corespunzătoare din coloana B:
A B
a. este un procedeu specific al metodei contabilităţii care asigură
1. Contul verificarea exactităţii operaţiilor economice în conturi, legătura dintre
conturile sintetice şi bilanţ, legătura dintre conturile sintetice şi conturile
analitice, precum şi centralizarea datelor contabilităţii curente;
b. este un procedeu specific metodei contabilităţii, cu ajutorul căruia se
2. Bilanţul urmăresc activităţile economice organizate de agenţii economici, existenţa
şi mişcarea fiecărui element patrimonial;
2
c. este un procedeu specific numai contabilităţii, care prezintă în expresie
valorică elementele patrimoniale de activ şi pasiv la un moment dat;
3. Balanţa de
verificare d. este procedeul metodic prin care, la anumite perioade de timp, se
confruntă situaţia faptică pe de o parte, cu situaţia scriptică pe de altă
parte, în vederea stabilirii eventualelor diferenţe
2. Transcrieţi litera corespunzătoare fiecărui enunţ şi notaţi în dreptul ei litera A,

dacă apreciaţi că enunţul este adevărat sau litera F, dacă apreciaţi că enunţul este fals.
a. Clasificarea este operaţia de distribuire, împărţire, repartizare sistemică pe clase

sau într-o anumită ordine a obiectelor sau fenomenelor în funcţie de deosebirile dintre ele.
b. Sinteza reprezintă procedeul care se bazează pe examinarea, pe studierea

fiecărui element în parte.
c. Evaluarea reprezintă exprimarea operaţiilor economice în etalon bănesc (ex.:

valoarea mărfurilor exprimate în lei).
d. Observaţia se aplică de către metoda contabilităţii pentru ca, pe bază de judecăţi

logice, pornind de la fenomenele şi procesele economice care au fost observate, să se
ajungă la concluzii noi.
3. În coloana A sunt indicate metode specifice contabilităţii, iar în coloana B

caracterizarea diferitelor metode ale contabilităţii. Scrieţi asocierile corecte dintre fiecare
cifră din coloana A şi litera corespunzătoare din coloana B.
A B
1. Procedee generale tuturor
ştiinţelor a. Documentaţia, evaluarea, calcularea, inventarierea.
2. Procedeele metodice comune b. Observaţia, raţionamentul, comparaţia, clasificarea,

şi altor discipline economice analiza, sinteza.
3. Procedee specifice numai
contabilităţii c. Observaţia, raţionamentul, analiza, bilanţul,
documentaţia, clasificarea.
d. Bilanţul, contul, balanţa de verificare
4. Completaţi spaţiile punctate cu termenii corespunzători:

a. Faza iniţială a cercetării obiectului de studiu al oricărei ştiinţe este ........................
b. Balanţa de verificare este un procedeu ...................................................................
c. Exprimarea operaţiunilor economice în etalon bănesc este ...................................
d. ............................... are pentru contabilitate o importanţă deosebită deoarece
orice operaţie economică, pentru a putea fi înregistrată în contabilitate, trebuie
consemnată într-un document de evidenţă, anume conceput şi tipizat.
3
5. Folosind spaţiul virtual internet, efectuaţi un referat cu titlul: Procedeele
specifice metodei contabilităţii, în care să arătaţi asemănările şi deosebirile între
diferitele metode folosite de contabilitate.
Lucru pe grupe:
6. Formaţi grupuri de câte 5 studenţi. Fiecare grup va completa următorul tabel cu

punctele comune şi deosebirile între metodele specifice metodei contabilităţii. La sfârşitul
activităţii, vor fi prezentate rezultatele comparaţiei:
Procedeu folosit Punctele comune Deosebirile

1. Procedeele generale tuturor ştiinţelor
2. Procedeele metodice comune şi altor

discipline economice
3. Procedee specifice numai contabilităţii
1.2. Evaluarea
1.2.1. Definiţie, importanţă, principii de evaluare
Definiţie:
Evaluarea, ca procedeu al metodei contabilităţii, reprezintă măsurarea şi
cuantificarea, în etalon monetar, a elementelor patrimoniale şi a modificărilor suferite de
aceste elemente.
În contabilitate, toate elementele patrimoniale (fie de activ, fie de pasiv) sunt

înregistrate în unităţi monetare (bani). În România unitatea de măsură a valorii este leul.
Necesitatea şi importanţa evaluării decurg din faptul că existenţa contabilităţii nu
poate fi concepută fără etalonul universal numit monedă. Fără evaluare nu se poate
realiza contabilitatea unităţilor patrimoniale.
Evaluarea este strâns legată şi de calculaţie, deoarece reflectă în conturi existenţa
şi mişcarea elementelor patrimoniale, precum şi valoarea acestora la un moment dat.
Fără evaluare nu se pot calcula costurile produselor, deoarece elementele
componente ale acestora, fiind exprimate în diferite unităţi de măsură, nu se pot însuma
decât dacă sunt echivalate prin etalonul bănesc.
Centralizarea informaţiilor privitoare la elementele patrimoniale cu ajutorul bilanţului
şi calcularea indicatorilor economico-financiari la nivel de firmă nu sunt posibile decât dacă
acestea sunt exprimate valoric şi evaluate corespunzător.
Componentele evaluării:
4
1. obiectul evaluării – elementele patrimoniale de activ, capitaluri proprii, datorii,
venituri, cheltuieli, precum şi operaţiile economice ce se referă la acestea;
2. etalonul monetar – unitatea de calcul care permite măsurarea şi compararea
valorilor economice. Pentru evaluare se folosesc preţurile şi tarifele
1.2.2. Metode de evaluare
În raport cu natura elementelor patrimoniale, sensul mişcărilor intervenite în masa

patrimoniului şi momentul când se face evaluarea se delimitează următoarele reguli şi
metode de evaluare:
Evaluare la intrare
Evaluarea unităţii
patrimoniale ca
ansamblu
Evaluare la ieşire
EVALUARE
Evaluare elementelor Evaluare la inventar şi
patrimoniale în raport prezentare în bilanţ
cu momentul
efectuării acesteia
Reevaluarea
1.2.2.1. Metode de evaluare
Se bazează pe costul istoric în raport cu natura elementelor patrimoniale şi a

operaţiilor economice şi financiare.
La data intrării în entitate, bunurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate
la valoarea de intrare, care se stabileşte astfel:
a. la cost de achiziţie – pentru bunurile procurate cu titlu oneros;
b. la cost de producţie – pentru bunurile produse în entitate;
c. la valoarea de aport, stabilită în urma evaluării – pentru bunurile reprezentând
aport la capitalul social;
d. la valoarea justă – pentru bunurile obţinute cu titlu gratuit sau constatate plus la
inventariere.
Prin valoare justă se înţelege suma pentru care activul ar putea fi schimbat de
bunăvoie între părţi aflate în cunoştinţă de cauză în cadrul unei tranzacţii cu preţul
determinat obiectiv.
1.2.2.2. Evaluarea la inventar şi prezentarea elementelor în bilanţ
În scopul întocmirii situaţiilor financiare anuale, entităţile trebuie să procedeze la

inventarierea şi evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii,
În bilanţ elementele se reflectă şi se evaluează la valoarea contabilă, pusă în acord
cu rezultatele inventarierii.
Valoarea contabilă a unui activ este valoarea la care acesta este recunoscut după
ce se scade amortizarea cumulată şi/sau ajustările de valoare.
5
Valoarea de inventar a unui activ reprezintă valoarea contabilă a activului, stabilită
cu ocazia evaluării la inventariere, respectiv valoarea înscrisă în listele de inventariere.
La stabilirea valorii de inventar a bunurilor se va aplica principiul prudenţei, potrivit
căruia se va ţine seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor sau pierderilor
de valoare.
Valoarea de inventar ca expresie a valorii actuale este estimată în funcţie de preţul
pieţei, utilitatea bunului pentru unitatea patrimonială, situaţia în cere se află bunurile
materiale (gradul de uzură) şi amplasarea bunurilor.
Creanţele şi datoriile se evaluează în funcţie de valoarea lor probabilă de încasare
sau de plată.
1.2.2.3. Evaluarea la data ieşirii din entitate
La data ieşirii din entitate sau la darea în consum, bunurile se evaluează şi se scad
din gestiune la valoarea lor de intrare sau valoarea la care sunt înregistrate în
contabilitate.
Costul de achiziţie sau costul de producţie al stocurilor din aceeaşi categorie şi al

tuturor elementelor fungibile se calculează prin aplicarea uneia din următoarele metode:
a. metoda costului mediu ponderat – CMP;
b. metoda primului intrat – primului ieşit – FIFO;
c. metoda ultimului intrat – primului ieşit – LIFO;
Metoda „costului mediu ponderat” (CMP) presupune calcularea costului fiecărui

element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la
începutul perioadei şi a costului elementelor similare produse sau cumpărate în timpul
perioadei.
Media poate fi calculată periodic sau după fiecare recepţie. Perioada de calcul nu
trebuie să depăşească durata medie de stocare.
Valoarea stocului initial  Valoarea intrarilor

Costul unitar mediu ponderat 
Cantitatea initiala  Cantitatea intrata
Valoarea materialelor ieşite = Costul unitar mediu ponderat  Cantitatea ieşită
Potrivit metodei „primul intrat – primul ieşit”(FIFO), bunurile ieşite din gestiune se
evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al primei intrări (lot). Pe măsura epuizării
lotului, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al
lotului următor, în ordinea cronologică.
Potrivit metodei „ultimul intrat – primul ieşit” (LIFO), bunurile ieşite din gestiune
se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al ultimei intrări (lot). Pe măsura
epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau costul
de producţie al lotului anterior, în ordine cronologică.
Exemplificare pentru diferitele metode de evaluare la ieşire
Cost mediu ponderat global
1. Situaţia sortimentului de marfă „X” se prezintă astfel:

a. Stoc iniţial la 01.05: 100 kg  10 lei;
6
b. Intrări: 15.05: 1500 kg  11 lei;
20.05. 850 kg  12 lei;
c. Ieşiri: 17.05.: 750 kg  ? lei;
25.05.: 900 kg  ? lei.
Să se stabilească preţul unitar şi valoarea ieşirilor prin metoda CMP global.
Etapa 1: se completează tabelul cu toate datele din problemă;

Etapa 2: se calculează valorile înmulţind cantităţile cu preţul (v = q  p);
Etapa 3: se completează, folosindu-se datele din tabel, formula de calcul a CMP
global.
Valoarea stocului initial  Valoarea int rarilor

CMPg  =
Cantitatea initiala  Cantitatea int rata
1000  26700 27700


100  2350 2450
CMPg=11,31 lei/kg
Intrări Ieşiri Stoc

Data Explicaţie
Cantitate Preţ Valoare Cantitate Preţ Valoare Cantitate Preţ Valoare
01 Stoc iniţial - - - - - - 100 10 1000
15 Intrare 1500 11 16500 - - - 1600 11,31 18096
17 Ieşire - - - 750 11,31 8482,5 850 11,31 9613,5
20 Intrare 850 12 10200 - - - 1700 11,31 19227
25 Ieşire - - - 900 11,31 10179 800 11,31 9048
Total x x x 26700 1650 11,31 18661,5 800 11,31 9048
Răspuns: preţul unitar aferent celor două ieşiri este de 11,31 lei, iar valoarea totală
a ieşirilor este 18661,5.
Cost mediu ponderat după fiecare intrare
2. Pentru datele din problema precedentă să se calculeze preţul unitar şi valoarea

ieşirilor prin metoda CMP după fiecare intrare.

Data Explicaţie
01 Stoc iniţial - - - - - - 100 10 1000
15 Intrare 1500 11 16500 - - - 1600 10,94 17504
17 Ieşire - - - 750 10,94 8205 850 10,94 9299
20 Intrare 850 12 10200 - - - 1700 11,47 19499
25 Ieşire - - - 900 11,47 10323 800 11,47 9176
Total x x x 26700 1650 x 18528 800 11,47 9176
1000  16500
CMP 15.05   10,94 lei / kg
100  1500
9299  10200
CMP 17.05   11,47 lei / kg
850  850
Răspuns: preţurile de ieşire sunt următoarele:
- în 17.05 este 10,94 lei, valoarea ieşirilor de 8205 lei;
7
- în 25.05 este 11,47 lei, valoarea ieşirilor de 10323 lei;
- valoarea globală a ieşirilor este de 18528 lei.
Metoda „primul intrat – primul ieşit” (FIFO)

(FIRST IN – FIRST OUT; PRIMUL INTRAT – PRIMUL IEŞIT)
Evaluează stocul ieşit din gestiune la valoarea primei intrări, până la epuizarea
stocului respectiv, apoi la valoarea următorului lot intrat, etc.
Situaţia sortimentului de marfă „X” se prezintă astfel:
Stoc iniţial la 01.05: 100 kg  10 lei/kg;
a. Intrări: 15.05: 1500 kg  11 lei/kg;
20.05: 850 kg  12 lei/kg;
b. Ieşiri: 17.05: 750 kg;
25.05: 900 kg.
Să se stabilească preţul unitar şi valoarea ieşirilor prin metoda FIFO.
Data Explicaţie
01 Stoc iniţial - - - - - - 100 10 1000
10010 1000+16500=
15 Intrare 1500 11 16500 - - - 1600
150011 17500
10010 1000+7150=
17 Ieşire - - - 750 850 11 9350
65011 8150
85011 9350+10200=
20 Intrare 850 12 10200 - - - 1700
85012 19550
85011 9350+600=
25 Ieşire - - - 900 800 12 9600
5012 9950
Total x x x 26700 1650 x 18100 800 12 9600
Răspuns:
- în 17.05 valoarea ieşirilor este de 8150 lei;
- valoarea globală a ieşirilor este de 18100 lei;
Metoda „ultimului intrat – primul ieşit” (LIFO)

(LAST IN – FIRST OUT; ULTIMUL INTRAT – PRIMUL IEŞIT)
Evaluează stocul ieşit din gestiune la valoarea ultimei intrări, până la epuizarea
stocului, apoi la valoarea loturilor în ordine inversă intrărilor.
Situaţia sortimentului de marfă „X” se prezintă astfel:
Stoc iniţial la 01.05: 100 kg  10 lei;
a. Intrări: 15.05: 1500 kg  11 lei;
20.05: 850 kg  12 lei;
b. Ieşiri: 17.05: 750 kg  ? lei;
25.05: 900 kg  ? lei.
Să se stabilească preţul unitar şi valoarea ieşirilor prin metoda LIFO.
Data Explicaţie
01 Stoc iniţial - - - - - - 100 10 1000
10010 1000+16500=
15 Intrare 1500 11 16500 - - - 1600
150011 17500
10010 1000+8250=
17 Ieşire - - - 750 11 8250 850
75011 9250
10010
1000+8250+10200=
20 Intrare 850 12 10200 - - - 1700 75011
19450
85012
8
85011 10200+550= 10010 1000+7700=
25 Ieşire - - - 900 800
5012 10750 7011 8700
10010 1000+7700=
Total x x x 26700 1650 x 19000 800
75011 8700
Răspuns:
- valoarea globală a ieşirilor este de 19000 lei;
1.2.2.4. Reevaluarea în contabilitate
Entităţile pot proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale existente la sfârşitul

exerciţiului financiar, astfel încât acestea să fie prezentate în contabilitate la valoarea
justă.
Valoarea justă se determină pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de
evaluatori autorizaţi, potrivit legii.
Punctul de plecare în stabilirea valorii juste este valoarea de piaţă a imobilizării
respective.
Rezervele din reevaluare reprezintă plusul sau minusul de valoare rezultat din
reevaluarea imobilizărilor corporale.
Definiţie:
Reevaluarea este operaţia prin care valoarea contabilă a imobilizărilor corporale
este înlocuită cu valoarea justă sau reevaluată.
Astfel, în urma reevaluării, valoarea justă devine noua valoare contabilă a

imobilizărilor reevaluate.
Dacă un activ imobilizat este evaluat, toate celelalte active din categoria din care
face parte trebuie reevaluate pentru a se evita reevaluarea selectivă.
Exemplu:
O întreprindere deţine o construcţie care are o valoare contabilă netă de 850000 lei.
În anul 2017, datorită unor fluctuaţii ale preţului pe piaţa imobiliară, unitatea decide să
reevalueze construcţiile deţinute. Construcţia se reevaluează şi se constată o valoare justă
de 950000 lei. Se cere calcularea valorii rezervei din reevaluare.
Valoarea contabilă netă = 850000 lei
Valoarea justă = 950000 lei
Rezerva din reevaluare = Valoarea justă – Valoarea contabilă netă
Rezerva din reevaluare = 950000 – 850000 = 100000 lei
1.3. Calculaţia
1.3.1. Definiţia şi importanţa calculaţiei
Definiţie:
9
Calculaţia este procesul de stabilire, în expresie bănească, a mărimii cheltuielilor,
care revin pe unitate de produs, pe serviciul prestat sau lucrare executată, pe baza cărora
urmează să se evalueze costul acestora.
Importanţa calculaţiei
Calculele economice îşi găsesc o largă aplicabilitate în toate lucrările cu caracter
contabil.
Astfel, calculaţia se utilizează la:
 evaluarea bunurilor economice în documentele primare pentru
înregistrarea acestora în conturi;
 stabilirea rulajului, totalului sumelor şi soldurilor conturilor, cu ocazia
întocmirii balanţei de verificare;
 lucrările de inventariere a patrimoniului unităţilor economice;
 întocmirea bilanţului contabil şi a contului de rezultate;
 analiza situaţiei economico-financiare a unităţilor patrimoniale etc.;
 determinarea indicatorilor economico-financiari în urma activităţii unităţilor
economice.
1.3.2. Exemple de calculaţii
Definiţie:
Costul de achiziţie al bunurilor cuprinde preţul de cumpărare, taxele de import şi
alte taxe (cu excepţia acelora pe care persoana juridică le poate recupera de la autorităţile
fiscale), cheltuielile de transport, manipularea şi alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct
achiziţiei bunurilor respective.
Preţ Taxă de Cheltuieli de Costul de

cumpărare import şi alte transport / achiziţie
taxe manipulare
În cazul neplătitorilor de taxă pe valoarea adăugată, aceasta se include în costul de

achiziţie. Se includ, de asemenea, comisioanele, taxele notariale, cheltuieli cu obţinerea
de autorizaţii şi alte cheltuieli atribuite direct bunurilor respective.
Cost achiziţie materii prime Cheltuieli de producţie Cost de producţie

şi materiale direct atribuibile
Costul de producţie sau de prelucrare al stocurilor, precum şi costul de producţie al

imobilizărilor cuprind cheltuielile directe aferente producţiei şi anume:
 materiale directe;
 energie consumată în scopuri tehnologice;
 manoperă directă şi alte cheltuieli directe de producţie;
 costul proiectării produselor;
 cota cheltuielilor indirecte de producţie alocată în mod raţional ca fiind
legată de fabricaţia acestora.
10
Costul stocurilor unui prestator de servicii cuprinde manopera şi alte cheltuieli
legate de personalul direct angajat în furnizarea serviciilor, inclusiv personalul însărcinat
cu supravegherea, precum şi regiile corespunzătoare.
În costul de producţie poate fi inclusă o proporţie rezonabilă din cheltuielile care
sunt indirect atribuite bunului, în măsura în care acestea sunt legate de perioada de
producţie.
Cheltuielile de stocare se includ în costul de producţie atunci când sunt necesare
pentru a aduce stocurile în locul şi în starea în care se găsesc.
Regia fixă de producţie constă în acele costuri indirecte de producţie care rămân
relativ constante, indiferent de volumul producţiei, cum sunt: amortizarea, întreţinerea
secţiilor şi utilajelor, precum şi costurile cu conducerea şi administrarea secţiilor.
Capacitatea normală de producţie reprezintă producţia estimată a fi obţinută, în
medie, de-a lungul unui anumit număr de perioade, în condiţii normale, având în vedere şi
pierderea de capacitate rezultată din întreţinerea planificată a echipamentului.
A. Costul de achiziţie
+ Preţul de cumpărare sau costul de import
- Reducerile comerciale primite de la furnizori
+ Cheltuielile de transport-aprovizionare pe parcurs extern
Cheltuielile de încărcare, de descărcare şi de Valoarea în vamă
+ manipulare, conexe transportului, ale mărfurilor din
import aferente parcursului extern
+ Cheltuieli cu asigurarea pe parcurs extern
- Alte cheltuieli pe parcurs extern
+ Taxele vamale
Valoarea în vamă
+ Comisionul pentru servicii vamale
x .... %
- Accizele
+ Cheltuielile de transport-aprovizionare pe parcurs intern
Cheltuielile de încărcare, de descărcare şi de
+ manipulare, conexe transportului, ale mărfurilor din Cheltuieli aferente
import aferente parcursului intern parcursului intern
+ Cheltuieli cu asigurarea pe parcurs intern
+ Alte cheltuieli pe parcurs intern
B. Preţuri şi tarife
Preţul este suma ce se încasează din vânzarea bunurilor.

Există mai multe tipuri de preţ:
 preţul de vânzare al producătorului intern;
 preţul de vânzare al importatorului;
 preţul de vânzare cu ridicata (en-gros);
 preţul de vânzare cu amănuntul.
TVA (taxa pe valoare adăugată) se formează pe seama preţurilor din interiorul
circuitului produsului, fiind un impozit general pe valoarea adăugată, deoarece TVA se
suportă indirect.
11
Preţurile cu ridicata reprezintă nivelul preţurilor negociate la care circulă produsele,
în general, între firme sau între firme şi instituţii.
Pentru calculul preţului cu ridicata se porneşte de la preţul producătorului fără TVA.
După ce se aplică adaosul comercial, se calculează TVA la întreaga valoare (preţ
producător + adaos comercial angrosist).
PG facturat = (PP fără TVA + ACa) + TVA
PG – preţul angrosistului;
PP – preţul cu ridicata al producătorului;
ACa – adaosul comercial al angrosistului;
TVA – Taxa pe Valoare Adăugată.
La fel se formează şi preţurile cu amănuntul, cu alternativa ca unităţile comerciale
cu amănuntul să se aprovizioneze cu mărfuri direct de la producător sau de la unităţi
comerciale en-gros:
 de la unităţile comerciale cu ridicata:
PA = (PG fără TVA + ACd) + TVA
 sau direct de la producător:
PA = (PP fără TVA + ACd) + TVA
PA – preţul cu amănuntul;
ACd – adaos comercial al detailistului;
PR fără TVA – preţul producătorului.
Preţul producătorului Preţul detailistului

producţieCostul de
Preţul angrosistului Preţ fără

Cheltuieli directe
Preţ cu
fără TVA TVA
TVA
Preţ fără TVA
Cheltuieli indirecte Adaos comercial

Preţ cu TVA
Cheltuieli de administraţie TVA
Cheltuieli de desfacere Preţul angrosistului

Preţ cu TVA
Preţ fără
Preţul producătorului
Profitul producătorului
TVA
fără TVA
TVA Adaos comercial
TVA
Nivelul adaosului comercial se stabileşte liber de către comercianţi odată cu nivelul

preţului de vânzare.
Preţurile cu amănuntul reprezintă nivelul preţurilor la care se desfac sau se revând
populaţiei diferite produse de către firmele comerciale specializate sau de către
magazinele proprii ale firmelor producătoare. Preţurile cu amănuntul marchează sfârşitul
circuitelor mărfurilor care intră în consumul final.
Preţurile pentru produsele de import
12
Preţul cu ridicata la intern (PGi) al mărfurilor din import se formează din:
 valoarea în vamă (Vv) compusă din preţ extern şi cheltuieli cu transportul
şi asigurarea externă, transformată în lei, la cursul în vigoare, la care se
adaugă, după caz:
o taxele vamale la import (Tv);
o alte taxe (At);
o comisionul cuvenit societăţii de import-export (C);
o impozitul indirect (I), Ex.: TVA, accize.
PGi = Vv + Tv + At + C + I
Preţuri cu amănuntul (PAi) pentru produsele de import, se formează pe baza:

 valorii de vamă (Vv) în valută, transformată în lei la cursul de schimb în
vigoare, la care se adaugă:
o taxele vamale (TV) şi alte taxe;
o comisionul societăţii de import-export (C);
o adaosul societăţilor comerciale pentru desfacerea cu amănuntul
(adaosul comercial) (Ad);
o impozitul indirect (I). Ex.: TVA, accize.
PAi = Vv + Tv + C + Ad + I
Modul de determinare a preţurilor produselor interne se mai poate prezenta şi în

felul următor:
 Costuri materiale;
 Costuri cu munca vie;
 Alte costuri
Cost de producţie
 Profitul;
 Accizele (după caz)
Preţul cu ridicata al producătorului (PR)

(preţ de livrare a mărfurilor) la care se adaugă TVA
 Adaosul comercial (comisionul) angrosiştilor / al comercianţilor cu
amănuntul / unităţilor de alimentaţie publică, la care se adaugă TVA
Preţul cu ridicata al angrosiştilor (PG)
Preţul cu amănuntul (PA)
Preţul de alimentaţie publică (PAP)
Tarifele
Tariful este preţul de vânzare al serviciului prestat.

Exemple de tarife:
 tarif de cazare;
 tarif pentru servicii de telefonie (fixă sau mobilă);
 tarif pentru transport (marfă sau persoane);
 tarif pentru reparaţii;
 tarif pentru energie, apă, gaze, canalizare, salubritate.
Pentru a calcula tariful se iau în considerare următoarele elemente:
13
 ora/ziua de muncă;
 intervalul de muncă;
 complexitatea muncii;
 se calculează de regulă pe tranşe de consumuri;
 reducerile acordate pentru fidelitate.
1.4. Inventarierea gestiunii unităţii economice
1.4.1. Definiţia, importanţa, scopul şi clasificarea inventarierii
Mijlocul principal prin care se constată situaţia reală a patrimoniului şi compararea

datelor obţinut pe această cale cu datele contabilităţii, îl reprezintă inventarierea.
Definiţie:
Inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii
reprezintă ansamblul operaţiunilor prin care se constată existenţa tuturor elementelor
respective, cantitativ-valoric sau numai valoric, după caz, la data la care aceasta se
efectuează.
Obiectul inventarierii îl constituie:

 elementele patrimoniale proprii;
 bunurile şi valorile aflate pe teritoriul unităţii, aparţinând altor persoane
juridice sau fizice;
 bunurile unităţii aflate la terţi.
Scopul inventarierii:
 stabilirea situaţiei reale a tuturor elementelor de natura activelor, datoriilor
şi capitalurilor proprii ale fiecărei entităţi;
 asigurarea integrităţii patrimoniului;
 constatarea creşterilor sau deprecierilor valorilor contabile ale
elementelor patrimoniale prin stabilirea valorii actuale şi a valorii de
utilitate;
 stabilirea şi evaluarea elementelor patrimoniale care sunt aduse ca aport
în natură la capitalul social.
Funcţiile inventarierii
 Funcţia de control a concordanţei dintre informaţiile furnizate de
contabilitate şi realitate. Prin compararea situaţiei faptice, stabilită prin
inventariere, cu situaţie scriptică din contabilitate se stabilesc plusurile şi
minusurile de inventar şi se iau măsuri în vederea punerii de acord a
soldurilor scriptice cu realitatea, în vederea delimitării răspunderilor şi a
intrării ordinii în gestionarea patrimoniului.
Cu ajutorul inventarierii se identifică bunurile inutilizabile, comenzile
sistate, creanţele vechi şi neîncasate, etc. Şi pe această bază se iau
măsuri pentru preîntâmpinarea sau limitarea pagubelor, pentru creşterea
vitezei de rotaţie şi sporirea eficienţei.
 Inventarierea este punctul de pornire şi de închidere al oricărui
exerciţiu financiar. Pe baza inventarierii se deschid conturile şi tot pe
baza lor şi închid.
14
Situaţia netă a patrimoniului = Active inventariate – Datorii inventariate
Dacă se face abstracţie de modificarea aportului proprietarului de capital social, atunci

rezultatul net se determină în funcţie de variaţia situaţiei nete, astfel:
Situaţia netă Situaţia netă
Rezultatul net = -
de la sfârşitul exerciţiului de la începutul exerciţiului
 Funcţia de calcul şi evidenţă a stocurilor, consumurilor şi vânzărilor.

Unităţile patrimoniale mici şi mijlocii pot folosi pentru evidenţa stocurilor
metoda inventarului intermitent. În această variantă de lucru se
înregistrează în conturile de stocuri numai stocurile iniţiale şi finale ale
elementelor patrimoniale respective, iar intrările din cursul lunii se
înregistrează în conturile de cheltuieli corespunzătoare. În aceste condiţii,
inventarierea de la sfârşitul fiecărei luni stă la baza determinării ieşirilor
din depozite (a consumurilor şi a vânzărilor) astfel:
Ieşiri din depozite = Stocuri iniţiale + Intrări din cursul lunii - Stocuri finale
Clasificarea inventarierilor
După gradul de cuprindere a elementelor patrimoniale
Generală Cuprinde toate elementele patrimoniale ale întreprinderii
Parţială Cuprinde numai anumite elemente patrimoniale
După perioada în care se desfăşoară inventarierea
Anuală Este obligatorie pentru toate întreprinderile, fiind o lucrare premergătoare
întocmirii bilanţului. Se face, de regulă, cu ocazia încheierii exerciţiului
financiar, avându-se în vedere şi specificul activităţii fiecărei unităţi
Periodică Se efectuează trimestrial, lunar sau semestrial, pentru constatarea
anumitor elemente patrimoniale
Ocazională Se efectuează la predarea-primirea unei gestiuni, la fuzionarea unor
întreprinderi, la determinarea lipsurilor datorate unor calamităţi etc.
Inopinată Se efectuează fără anunţarea prealabilă a gestionarului, dar în prezenţa
acestuia
După condiţiile în care se desfăşoară
Ordinară Are caracter obişnuit şi se efectuează la termenele planificate
Extraordinară Este impusă de anumite situaţii deosebite
15
Inventarierea generală
La începutul În timpul Fuziunea sau Situaţii speciale

activităţii funcţionării încetarea
activităţii activităţii
La cererea Indicii de Predare- Reorganizare Calamităţi Alte situaţii Situaţii

organelor de plusuri sau primire a gestiunilor naturale speciale
prevăzute
control minusuri gestiune pentru
de lege
inventariere
Toate elementele de natura activelor trebuie să fie date în răspundere gestionară

sau în folosinţă, după caz, salariaţilor ori administratorilor unităţii.
1.4.2. Organizarea, principiile şi desfăşurarea inventarierii
Răspunderea pentru buna organizare a lucrărilor de inventariere revine

administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării
unităţii.
În vederea efectuării inventarierii, aceste persoane aprobă proceduri scrise,
adaptate specificului activităţii, pe care le transmit comisiilor de inventariere.
Comisia de inventariere
Inventarierea se efectuează de către comisii de inventariere, numite prin decizie
strictă.
În decizia de numire se menţionează în mod obligatoriu:
 componenţa comisiei (numele preşedintelui şi membrilor comisiei);
 modul de efectuare a inventarierii;
 metoda de inventariere utilizată;
 gestiunea supusă inventarierii;
 data de începere şi de terminare a operaţiunilor.
Comisiile de inventariere trebuie să fie formate din cel puţin două persoane cu
pregătire tehnică şi economică.
La entităţile al căror număr de salariaţi este redus, inventarierea poate fi efectuată
de către o singură persoană. În această situaţie, răspunderea pentru corectitudinea
inventarierii revine administratorului, ordonatorului de credite sau alte persoane care are
obligaţie gestionării entităţii respective.
Comisiile de inventariere sunt coordonate, acolo unde este cazul, de către o
comisie centrală, numită prin decizie scrisă. Comisia centrală de inventariere are sarcina
să organizeze, să instruiască, să supravegheze şi să controleze modul de efectuare a
operaţiilor de inventariere. Comisia centrală de inventariere răspunde de efectuarea
tuturor lucrărilor de inventariere, potrivit prevederilor legale.
Din comisia de inventariere nu pot face parte gestionarii depozitelor supuse
inventarierii, contabilii care ţin evidenţa gestiunii respective şi nici auditorii interni sau
statutari. Prin proceduri interne, entităţile pot stabili ca la efectuarea operaţiilor de
16
inventariere să participe şi contabilii care ţin evidenţa gestiunii respective, fără ca aceştia
să facă parte din comisie1.
Inventarierea patrimoniului se poate efectua atât prin salariaţii proprii, cât şi pe bază
de contracte de prestări de servicii încheiate cu persoane fizice sau juridice cu pregătire
corespunzătoare.
Membrii comisiilor de inventariere nu pot fi înlocuiţi decât în cazuri bine justificate şi
numai prin decizie scrisă, emisă de către cei care i-au numit.
În condiţiile în care entităţile nu au nici un salariat care să poată efectua
operaţiunea de inventariere, aceasta se efectuează de către administratori.
Inventarierea se efectuează de:

O comisie de inventariere De regulă formate din cel puţin 2 persoane
Subcomisii
La unităţi mari şi cu
O comisie centrală de inventariere Subcomisii
activitate complexă
Subcomisii
O persoană La unităţile mici
Administrator La unităţile fără salariaţi
Terţi Pe bază de contracte de prestări servicii
Inventarierea este lucrarea complexă care se derulează în mai multe etape:
1. pregătirea inventarierii;
2. inventarierea propriu-zisă;
3. stabilirea şi înregistrarea în contabilitate a diferenţelor constatate.
Pregătirea inventarierii se referă la măsuri cu caracter organizatoric şi contabil

care să asigure desfăşurarea în bune condiţii a celorlalte etape care se succed.
Se efectuează instructajul membrilor comisiei de inventariere (asupra modului de
organizare şi desfăşurare a inventarierii).
Măsuri organizatorice luate de administratorul unităţii:

 organizarea depozitării bunurilor grupate pe sorto-tipo-dimensiuni, codificarea acestora
şi întocmirea etichetelor de raft;
 ţinerea la zi a evidenţei tehnico-operative la gestiuni şi a celei contabile şi efectuarea
confruntării datelor din aceste evidenţe;
 participarea întregii comisii de inventariere la lucrările de inventariere;
 asigurarea personalului necesar pentru manipularea bunurilor care se inventariază,
respectiv pentru sortare, aşezare, cântărire, măsurare, numărare etc.;
 asigurarea participării la identificarea bunurilor inventariate (calitate, sort, preţ etc.) şi la
evaluarea lor, a unor specialişti din entitate sau din afara acesteia, la solicitarea
preşedintelui comisiei de inventariere. Aceste persoane au obligaţia de a semna listele
de inventariere pentru atestarea datelor înscrise;
 dotarea gestiunii cu aparate şi instrumente adecvate şi în număr suficient pentru
măsurare, cântărire, cu cititoare de coduri de bare etc., cu mijloace de identificare
(cataloage, mostre, sonde etc.), precum şi cu birotica necesară;
 dotarea comisiei de inventariere cu mijloace tehnice de calcul şi de sigilare a spaţiilor
inventariate;
 asigurarea protecţiei membrilor comisiei de inventariere în conformitate cu normele de
protecţie a muncii.
Măsuri organizatorice luate de comisia de inventariere:

 să ia de la gestionarul răspunzător de gestiunea bunurilor, declaraţia scrisă;
1
Conform Ordinului Ministrului Finanţelor Publice nr. 2861, din 9 octombrie, pentru aprobarea Normelor privind
organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, publicat în
Monitorul Oficial nr. 704, din 20 octombrie 2009, actualizat 2017.
17
 să identifice toate locurile (încăperile) în care există bunuri ce urmează a fi inventariate;
 să asigure închiderea şi sigilarea spaţiilor de depozitare, în prezenţa gestionarului, ori
de câte ori se întrerup operaţiunile de inventariere şi se părăseşte gestiunea;
 Să bareze şi să semneze, la ultima operaţiune, fişele de magazie, menţionând data la
care s-au inventariat bunurile, să vizeze documentele care privesc intrări şi ieşiri de
bunuri, existente în gestiune, dar neînregistrate, să dispună înregistrarea acestora în
fişele de magazie şi predarea lor la contabilitate, astfel încât situaţia scriptică a gestiunii
să reflecte realitatea;
 Să verifice numerarul din casă şi să stabilească suma încasărilor din ziua curentă,
solicitând depunerea numerarului la casieria entităţii (la gestiunile cu vânzare cu
amănuntul);
 Să controleze dacă toate instrumentele şi aparatele de măsură su de cântărire au fost
verificate şi dacă sunt în bună stare de funcţionare;
 În cazul în care gestionarul nu s-a prezentat la data şi ora fixate pentru începerea
operaţiunilor de inventariere, comisia de inventariere sigilează gestiunea şi comunică
aceasta comisiei centrale sau administratorului, conform procedurilor proprii privind
inventarierea. Aceste persoane au obligaţia să îl încunoştinţeze imediat, în scris, pe
gestionar despre reprogramarea inventarierii ce trebuie să se efectueze, indicând locul,
ziua şi ora fixate pentru începerea operaţiunilor de inventariere. Dacă gestionarul nu se
prezintă nici de această dată la data şi ora fixate, inventarierea se va desfăşura în
prezenţa reprezentantului sau legal, numit prin decizie scrisă.
Declaraţia scrisă a gestionarului
Din declaraţia scrisă de la gestionar trebuie să rezulte dacă:

 gestionează valori materiale şi în alte locuri de depozitare;
 are bunuri în gestiune aparţinând terţilor, primite cu sau fără documente;
 are plusuri dau lipsuri în gestiune despre a căror cantitate sau valoare are
cunoştinţă;
 are valori materiale nerecepţionate sau care trebuie livrate, pentru care
s-au întocmit documentele aferente;
 a primit sau eliberat valori materiale fără documente legale;
 deţine numerar sau alte hârtii de valoare rezultate din vânzarea bunurilor
aflate în gestiunea sa;
 are documente de primire-eliberare care nu au fost operate în evidenţa
gestiunii sau care nu au fost predate la contabilitate.
De asemenea, gestionarul va menţiona, în declaraţia scrisă, numărul şi data
ultimului document de intrare şi de ieşire a bunurilor în/din gestiune.
Declaraţia trebuie să conţină data când se întocmeşte şi semnătura gestionarului
acelei gestiuni care urmează să fie inventariată, precum şi semnăturile membrilor comisiei
de inventariere, care atestă că a fost dată în prezenţa acestora.
Inventarierea propriu-zisă
Presupune constatarea, descrierea şi evaluarea elementelor patrimoniale şi se

întocmeşte la locurile de depozitare a bunurilor respective, constatările trecându-se în
listele de inventariere.
Elemente inventariate Reguli de evaluare şi inventariere

Prin constatarea existenţei şi apartenenţei acestora la
Imobilizări necorporale
entităţile deţinătoare.
Brevetele, licenţele, mărcile de Dovedirea existenţei acestora pe baza titlurilor de proprietate
fabrică şi alte imobilizări sau a altor documente juridice de atestare a unor drepturi
18
necorporale legale.
Pe baza documentelor care atestă dreptul de proprietate al
Terenurile
acestora şi a altor documente, potrivit legii.
Identificarea lor pe baza titlurilor de proprietate şi a dosarului
Clădirile
tehnic al acestora.
Imobilizările corporale care în Se inventariază înaintea ieşirii lor temporare din gestiunea
perioada inventarierii se află în entităţii sau prin confirmarea scrisă primită de la entitatea
afara entităţii unde acestea se găsesc.
Se menţionează pentru fiecare obiect în parte, pe baza
constatării la faţa locului: denumirea obiectului şi valoarea
Imobilizările corporale aflate în
determinată potrivit stadiului de execuţie, pe baza valorii din
curs de execuţie
documentaţia existentă (devize), precum şi în funcţie de
volumul lucrărilor realizate la data inventarierii.
Stocurile faptice Numărare, cântărire, măsurare sau cubare.
Bunurile aflate în ambalaje
Se desfac prin sondaj.
originale intacte
Scoaterea de probe din aceste vase, ţinându-se seama de
densitate, compoziţie şi de alte caracteristici ale lichidelor,
Lichidele
care se constată fie organoleptic, fie prin măsurare sau probe
de laborator.
Bunurile aflate asupra angajaţilor Se inventariază şi se trec în liste de inventariere distincte,
la data inventarierii specificându-se persoanele care răspund de păstrarea lor.
Bunurile existente în entitate şi
Se inventariază şi se înscriu în liste de inventariere distincte.
aparţinând altor entităţi
Se inventariază de către entităţile furnizoare şi se înscriu în
Bunurile aflate în expediţie
liste de inventariere distincte.
Bunurile achiziţionate aflate în Se inventariază de entitatea cumpărătoare şi se înscriu în liste
curs de aprovizionare de inventariere distincte.
Sunt supuse verificării şi confirmării pe baza extraselor

soldurilor debitoare şi creditoare ale conturilor de creanţe şi
Creanţele şi obligaţiile faţă de
datorii care deţin ponderea valorică în totalul soldurilor acestor
terţi
conturi, potrivit „Extrasului de cont” sau punctajelor reciproce
scrise.
Disponibilităţile aflate în conturi Prin confruntarea soldurilor din extrasele de cont emise de
la bănci acestea cu cele din contabilitatea entităţii.
Se inventariază în ultima zi lucrătoare a exerciţiului financiar,
Disponibilităţile în lei şi în valută după înregistrarea tuturor operaţiunilor de încasări şi plăţi
din casieria entităţii privind exerciţiul respectiv, confruntându-se soldurile din
registrul de casă cu monetarul şi cu cele din contabilitate.
1.4.3. Documentele utilizate la inventarierea gestiunii
Lista de inventariere
Listele de inventariere se întocmesc separat: pe locuri de depozitare, pe categorii

de bunuri şi pe persoane responsabile de integritatea lor. De asemenea, se întocmesc
liste de inventariere separate pentru: bunurile necorespunzătoare calitativ, bunurile fără
mişcare şi de prisos, creanţe şi datorii incerte sau în litigiu.
Bunurile inventariate se înscriu în listele de inventariere cu precizarea denumirii,
codului, unităţii de măsură, indicilor calitativi, preţului unitar de evidenţă.
19
Pe ultima filă a listei de inventariere, gestionarul trebuie să menţioneze dacă toate
bunurile şi valorile băneşti din gestiune au fost inventariate şi consemnate în listele de
inventariere în prezenţa sa. De asemenea, acesta menţionează dacă are obiecţii cu privire
la modul de efectuare a inventarierii. În acest caz, comisia de inventariere este obligată să
analizeze obiecţiile, iar concluziile la care a ajuns se vor menţiona la sfârşitul listelor de
inventariere.
Listele de inventariere se semnează pe fiecare filă de către preşedintele şi membrii
comisiei de inventariere, de către gestionar, precum şi de către specialişti solicitaţi de către
preşedintele comisiei de inventariere pentru participarea la identificarea bunurilor la
identificarea bunurilor inventariate.
În cazul gestiunilor colective (cu mai mulţi gestionari), listele de inventariere se
semnează de către toţi gestionarii, iar în cazul predării-primirii gestiunii, acestea se
semnează atât de către gestionarul predător, cât şi de către cel primitor.
Completarea listelor de inventariere se efectuează fie folosind sistemul informatic
de prelucrare automată a datelor, fie prin înscrierea elementelor de active identificate, fără
spaţii libere şi fără ştersături, conform procedurilor interne aprobate.
În vederea calculării plusurilor şi minusurilor de inventar, elementele patrimoniale se

evaluează la valoarea de intrare în patrimoniu devenită valoare contabilă.
Pentru asigurarea imaginii fidele, evaluarea elementelor patrimoniale se face
astfel:
Valoarea actuală / de inventar Bunurile de natura imobilizărilor şi stocurilor.

Bunurile depreciate, creanţele şi datoriile incerte şi în litigiu
Valoarea de utilitate (stabilită în funcţie de valoarea lor probabilă de încasat,
respectiv de plată), titlurile imobilizate.
Valoarea nominală Creanţele şi datoriile.
Cursul valutar în ultima zi a
Disponibilităţile, creanţele şi datoriile în valută.
exerciţiului
Investiţiile financiare pe termen scurt se evaluează la cursul
Valoarea probabilă de negociere
mediu al ultimei luni.
În cazul activelor, se vor compara valorile înregistrate în contabilitate (Vc) cu

valoarea de inventar (Vi) a elementelor patrimoniale. Pot apărea următoarele situaţii:
a. dacă Vi  Vc, atunci în listele de inventariere se trec valorile din contabilitate;
b. dacă Vi  Vc, atunci în listele de inventariere se trec valorile de inventar,
diferenţa reprezentând deprecierile bunurilor respective.
Procesul-verbal de inventariere
Rezultatele inventarierii se consemnează într-un proces-verbal de inventariere,

care cuprinde:
 perioada şi gestiunile inventariate;
 persoanele care au participat la inventariere;
 plusurile şi minusurile constatate;
 bunurile depreciate;
 creanţele şi datoriile incerte sau în litigiu;
 concluziile şi propunerile comisiei privind cauzele diferenţelor de la
inventar şi persoanele vinovate;
 propuneri privind scoaterea din uz a obiectelor de inventar şi de casare a
mijloacelor fixe.
20
Propunerile cuprinse în procesul-verbal al comisiei de inventariere se prezintă, în
termen de 7 zile lucrătoare de la data încheierii operaţiunilor de inventariere,
administratorului, ordonatorului de credite sau persoanei responsabile cu gestiunea
entităţii. Acesta, cu avizul conducătorului compartimentului financiar-contabil şi al
conducătorului compartimentului juridic, decide asupra soluţionării propunerilor făcute cu
respectarea dispoziţiilor legale.
Rezultatele inventarierii trebuie înregistrate în evidenţa tehnico-operativă în termen

de cel mult 7 zile lucrătoare de la data aprobării procesului-verbal de inventariere de către
administrator, ordonatorul de credite sau persoana responsabilă cu gestiunea entităţii.
Registrul de inventar
Toate rezultatele finale ale inventarierii se trec în Registrul inventar, completat

anual într-un singur exemplar.
Registrul inventar se completează pe baza inventarierii faptice a elementelor de
natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii grupate după natura lor, conform posturilor
din bilanţ.
În coloana 1 se înscrie numărul curent al operaţiunilor înregistrate în ordine
cronologică, de la deschiderea registrului până la sfârşitul exerciţiului financiar sau
încetarea activităţii.
În coloana 2 vor fi recapitulate elementele inventariate, detaliat pe fiecare cont de
activ şi de pasiv, conturile de valori materiale putând fi defalcate pe gestiuni.
În coloana 3 se înscrie valoarea contabilă a elementelor inventariate. Valoarea
contabilă a unui activ este valoarea la care acesta este recunoscut după ce se deduc
amortizarea acumulată, pentru activele amortizabile şi ajustările acumulate din depreciere
sau pierdere de valoare.
În coloana 4 se înscrie valoarea de inventar a elementelor de natura activelor,
datoriilor şi capitalurilor proprii, stabilită cu ocazia evaluării la inventariere (pe baza listelor
de inventariere şi a proceselor-verbale de inventariere).
În coloana 5 se trec diferenţele din evaluare, calculate ca diferenţă între valoarea
contabilă şi valoarea de inventar.
În coloana 6 se menţionează cauzele diferenţelor (deprecieri, dezmembrări,
calamităţi, terţi, neidentificaţi etc.).
(Extras din Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 2634/2015)
21
CAPITOLUL 2
PRINCIPIILE ŞI PROCEDEELE SPECIFICE

METODEI CONTABILITĂŢII
Conţinut:
 Bilanţul contabil;
 Contul;
 Balanţa de verificare.
2.1. Principiile şi procedeele specifice metodei contabilităţii
2.1.1. Principiile contabilităţii: termeni şi definiţii specifice
Obiectivul fundamental al contabilităţii îl reprezintă furnizarea de informaţii care să

ofere o imagine fidelă asupra situaţiei patrimoniului şi rezultatelor obţinute.
Date înregistrate la timpInformaţii concrete şi completeImaginea fidelă asupra

patrimoniului reprezintă:Contabilizare în raport cu baza juridicăAplicarea cu bună
credinţă a regulilor şi procedeelor contabile
Pentru creşterea încrederii în imaginea fidelă furnizată de contabilitate trebuie ca la

organizarea contabilităţii agenţilor economici să se ţină seama de mai multe principii pe
care le vom prezenta în continuare:
Principiul continuităţii activităţii. Trebuie să se presupună că firma îşi desfăşoară
activitatea pe baza principiului continuităţii activităţii.
Acest principiu presupune că aceasta îşi continuă în mod normal funcţionarea, fără
a intra în stare de lichidare sau reducere semnificativă a activităţii.
Principiul permanenţei metodelor. Metodele de evaluare trebuie aplicate în mod
consecvent de la un exerciţiu financiar la altul.
Principiul prudenţei. Conform acestui principiu, valoarea fiecărui element
patrimonial se va determina prudent, cu respectarea următoarelor aspecte:
 luarea în considerare numai a profiturilor obţinute până la data încheierii
exerciţiului financiar;
 trebuie să se ţină cont de toate datoriile apărute în cursul exerciţiului
financiar curent sau al unui exerciţiu precedent;
22

trebuie să se ţină cont de toate deprecierile, indiferent dacă rezultatul
exerciţiului financiar este pierdere sau profit. În acest scop sunt avute în
vedere şi eventualele ajustări pentru depreciere sau pierderea de
valoare, indiferent de impactul acestora în contul de rezultate.
Principiul contabilităţii de angajamente. Efectele tranzacţiilor sunt recunoscute
atunci când se produc şi nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul de numerar este
încasat sau plătit.
Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de datorii. Conform
acestui principiu, componentele elementelor de activ sau de datorii trebuie evaluate
separat.
Principiul intangibilităţii. Bilanţul de deschidere pentru fiecare exerciţiu financiar
trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere al exerciţiului financiar precedent. În cazul
modificării politicilor contabile şi al corectării unor erori aferente perioadelor precedente, nu
se modifică bilanţul perioadei anterioare.
Principiul necompensării. Orice compensare între elementele de activ şi de
datorii sau între elementele de venituri şi cheltuieli este interzisă.
Toate creanţele şi datoriile trebuie înregistrate distinct în contabilitate, pe bază de
documente justificative. Elementele compensării între creanţe şi datorii ale entităţii faţă de
acelaşi operator economic pot fi efectuate, cu respectarea prevederilor legale, numai după
înregistrarea în contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor la valoarea integrală.
Principiul contabilităţii şi prezentării elementelor din bilanţ şi din contul de
profit şi pierdere ţinând seama de fondul economic al tranzacţiei sau al
angajamentului în cauză. Respectarea acestui principiu are drept scop înregistrarea în
contabilitate şi prezentarea fidelă a operaţiunilor economico-financiare, în conformitate cu
realitatea economică, punând în evidenţă drepturile şi obligaţiile, precum şi riscurile
asociate acestor operaţiuni.
În condiţii obişnuite, forma juridică a unui document trebuie să fie în concordanţă cu
realitatea economică. În cazuri rare, atunci când există diferenţe între fondul sau natura
economică a unei operaţiuni sau tranzacţii şi forma sa juridică, entitatea va înregistra în
contabilitate aceste operaţiuni, cu respectarea fondului economic al acestora.
Principiul evaluării la cost de achiziţie sau cost de producţie. Elementele
prezentate în situaţiile financiare anuale ale unei entităţi trebuie să fie evaluate pe baza
acestui principiu. Excepţie fac reevaluările imobilizărilor corporale.
Principiul pragului de semnificaţie. Orice element care are o valoare

semnificativă trebuie prezentat distinct în situaţiile financiare ale unităţii patrimoniale 2.
Principiile contabilităţii:
 principiul continuităţii activităţii;
 principiul permanenţei metodelor;
 principiul prudenţei;
 principiul contabilităţii de angajamente;
 principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de datorii;
 principiul intangibilităţii;
 principiul necompensării;
 principiul contabilizării şi ţinând seama de fondul economic al tranzacţiei
sau al angajamentului în cauză;
 principiul evaluării la cost de achiziţie sau cost de producţie;
 principiul pragului de semnificaţie.
2
Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1802/2014, art. 47-59, actualizat 2017.
23
2.2. Bilanţul contabil (situaţia poziţiei financiare)
2.2.1. Definiţia, importanţa şi structura bilanţului
Bilanţul ne prezintă bogăţia acumulată de o societate comercială la sfârşitul unei

perioade (de obicei sfârşitul anului).
Definiţie:
Bilanţul este tabloul sau situaţia care evidenţiază patrimoniul în expresie valorică la
un moment dat, prin echilibrul dintre bunurile economice şi sursele de finanţare, precum şi
pierderea sau profitul, adică rezultatul activităţii.
STRUCTURILE PATRIMONIALE
Active Pasive
Trezorerie Profitul / pierderea

exerciţiului
Creanţe Trezorerie
Bunuri Trezorerie
economice
BILANŢ
Bilanţul se întocmeşte începând cu apariţia contabilităţii, iar denumirea sa provine ,

după mai multe opinii, din latinescul „bilanx”, care înseamnă „cu două talere” sau din cel
de „billancium”, care semnifică un cântar, însă prin noţiunea de bilanţ se înţelege o
balanţă cu două talere, aflate într-un echilibru permanent.
ACTIV PASIV
Totodată, se reţine că dicţionarul explicativ al limbii române defineşte bilanţul

contabil ca un „tablou contabil al activului şi pasivului unui agent economic sau al
unei activităţi financiare pe o anumită perioadă de timp”.
24
Bilanţul contabil reflectă poziţia financiară a întreprinderii la un moment dat, de
regulă la sfârşitul exerciţiului financiar.
Exerciţiul financiar începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie, cu excepţia
primului an de activitate, când acesta începe la data înfiinţării (înmatriculării) entităţii
economice şi se încheie la 31 decembrie.
Reglementările din România definesc BILANŢUL astfel: „documentul contabil de
sinteză prin care se prezintă elementele de Activ, Datorii şi Capitaluri proprii ale entităţii
la încheierea exerciţiului financiar, precum şi celelalte situaţii prevăzute de lege”3
Altfel spus, bilanţul este un procedeu al metodei contabilităţii prin care se prezintă
detaliat patrimoniul sub dubla sa reprezentare şi situaţia economică a unei firme.
Deci, elementele bilanţului sunt: Activele, Capitaluri proprii şi Datoriile.
Funcţiile bilanţului:
 Funcţia de generalizare a datelor oferite de contabilitate. Se realizează cu
scopul de a grupa şi de a ordona după anumite criterii datele dispersate din
contabilitate. În felul acesta se obţine un număr restrâns de indicatori pe baza
cărora se pot determina poziţia financiară şi performanţele obţinute de unitatea
patrimonială la sfârşitul unei perioade.
 Funcţia de informare asupra mersului activităţii economice şi financiare.
Utilizatorii de informaţii reprezentaţi de manageri, administratori, acţionari,
investitori etc., folosesc datele oferite de bilanţul contabil în vederea calculării
unor indicatori economico-financiari specifici fiecăruia. Aceştia sunt comparaţi cu
indicatorii proiectaţi iniţial, în scopul de a obţine o imagine fidelă asupra
patrimoniului şi rezultatelor şi de a stabili eventualele abateri.
 Funcţia previzională. Se referă la posibilitatea pe care bilanţul contabil o oferă
celor interesaţi de a orienta în viitor activitatea având la bază rezultatele obţinute
în perioada curentă. Bilanţul devine astfel un instrument utila în vederea
întocmirii prognozelor de dezvoltare la nivelul economiei naţionale.
Ecuaţia economică a bilanţului contabil se numeşte egalitate bilanţieră.
ACTIV PASIV
(CAPITALURI PROPRII + DATORII)
UTILIZĂRI RESURSE
Formele bilanţului
În practică se cunosc două forme sau scheme de bilanţ şi anume:
1. Forma tablou a bilanţului, cu gruparea elementelor de activ şi pasiv în două

coloane distincte. Bilanţul în această formă are două părţi alăturate, partea
stângă numită ACTIV şi partea dreaptă numită PASIV. Această formă a
bilanţului este cunoscută şi sub denumirea de schema orizontală a bilanţului.
3
Ghidul privind aplicarea reglementărilor contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi situaţiile financiare
anuale consolidate, aprobate prin Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1802/2014, cu modificările şi completările
ulterioare, p.14.
25
Forma „tablou”
Formele bilanţului
Forma „listă”
Prezentarea Bilanţului contabil – format orizontal:

PASIVE PATRIMONIALE
ACTIVE PATRIMONIALE
(CAPITALURI PROPRII + DATORII)
A. Active imobilizate A. Capitaluri proprii
I. Imobilizări necorporale I. Capital
II. Imobilizări corporale II. Prime de capital
III. Imobilizări financiare III. Rezerve de reevaluare
B. Active circulante IV. Rezerve
I. Stocuri V. Profitul sau pierderea reportat(ă)
II. Creanţe VI. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar
III. Investiţii financiare pe termen scurt B. Provizioane
IV. Casa şi conturi la bănci C. Datorii
C. Cheltuieli în avans I. Pe termen scurt (până la 1 an)
II. Pe termen lung (peste 1 an)
D. Venituri în avans
I. Subvenţii pentru investiţii
II. Venituri înregistrate în avans
III. Venituri în avans aferente activelor primite prin
transfer de la clienţi
TOTAL ACTIVE = TOTAL PASIVE
Sau:
ACTIVE PATRIMONIALE PASIVE PATRIMONIALE
A. Active imobilizate A. Capitaluri proprii
B. Active circulante B. Provizioane
C. Cheltuieli în avans C. Datorii
D. Venituri în avans
TOTAL ACTIVE = TOTAL PASIVE
Aplicat la o societate comercială, bilanţul de formă tablou arată în felul următor:
ACTIVE PATRIMONIALE CAPITALURI PROPRII ŞI DATORII

Sold la Sold la
Denumire element patrimonial Denumire element patrimonial
31.12. N 31.12. N
I. Imobilizări necorporale 2000 I. Capital 10000
II. Imobilizări corporale 50000 II. Prime de capital 3000
III. Imobilizări financiare 1000 III. Rezerve de reevaluare 2000
Total Active imobilizate 53000 IV. Rezerve 5000
I. Stocuri 35000 V. Profitul sau pierderea reportat(ă) 25000
II. Creanţe 25000 VI. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar 30000
III. Investiţii financiare pe termen scurt 0 Total Capitaluri proprii 75000
IV. Casa şi conturi la bănci 20000 Provizioane 2500
Total Active circulante 80000 I. Pe termen scurt (până la 1 an) 40000
Cheltuieli în avans 1000 II. Pe termen lung (peste 1 an) 12000
Total Datorii 52000
I. Subvenţii pentru investiţii 4500
II. Venituri înregistrate în avans 0
III. Venituri în avans aferente activelor
0
primite prin transfer de la clienţi
Total Venituri în avans 4500
TOTAL ACTIVE 134000 TOTAL CAPITALURI PROPRII ŞI DATORII 134000
26
2. Forma listă a bilanţului, se mai numeşte şi schema verticală a bilanţului şi
cuprinde gruparea elementelor de activ şi de pasiv în funcţie de lichiditate,
respectiv exigibilitate.
Lichiditatea se referă la elementele de activ şi reprezintă capacitatea sau termenul
în care acestea se transformă în bani (lichidităţi) în timpul circuitului lor.
Se vor trece în bilanţ în ordine inversă lichidităţii lor: de la cele mai puţin lichide
până la cele mai lichide.
Exigibilitatea elementelor de pasiv, respectiv a surselor de finanţare, reprezintă
termenul de rambursare al acestora, în cazul finanţării sau de plată, în cazul datoriilor
curente.
În bilanţ se trec în ordine descrescătoare a exigibilităţii lor (conform principiului
prudenţei). Aşadar, se scriu întâi datoriile care trebuie plătite cel mai rapid şi se continuă
cu cele pe termen lung, finalizându-se cu capitalul şi rezultatele financiare (acestea fiind
într-o ultimă instanţă datorii faţă de asociaţi / acţionari).
Această formă are ca scop prezentarea situaţiei nete care se mai numeşte şi
situaţia capitalului propriu. Este formatul utilizat în prezent în ţara noastră.
Echilibrul specific bilanţului în forma listă este asigurat de ecuaţia:
Total activ – Total datorii = Total capitaluri proprii
Prezentarea Bilanţului contabil – format vertical:
BILANŢ
La data de 31.12.N
Sold la:
Denumirea elementului
1.01.N 31.12.N
A Active imobilizate
I. Imobilizări necorporale
II. Imobilizări corporale
III. Imobilizări financiare
B. Active circulante
I. Stocuri
II. Creanţe
III. Investiţii financiare pe termen scurt
IV. Casa şi conturi la bănci
C. Cheltuieli în avans
D. Datorii: sumele ce trebuie plătite într-o perioadă de până la 1 an
E. Active circulante nete, respectiv datorii curente nete
F. Total active minus datorii curente (A + E)
G. Datorii: sumele ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de 1 an
H. Provizioane
I. Venituri în avans
J. Capital şi rezerve
I. Capital
II. Prime de capital
III. Rezerve de reevaluare
IV. Rezerve
V. Profitul sau pierderea reportat(ă)
VI. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar
Transformând bilanţul de formă tablou din exemplul precedent în formă verticală
obţinem:
27
BILANŢ
La data de 31.12.N
Sold la:
Denumirea elementului
1.01.N 31.12.N
A Active imobilizate 53000
I. Imobilizări necorporale 2000
II. Imobilizări corporale 50000
III. Imobilizări financiare 1000
B. Active circulante 80000
I. Stocuri 35000
II. Creanţe 25000
III. Investiţii financiare pe termen scurt 0
IV. Casa şi conturi la bănci 20000
C. Cheltuieli în avans 1000
D. Datorii: sumele ce trebuie plătite într-o perioadă de până la 1 an 12000
E. Active circulante nete, respectiv datorii curente nete 68000
F. Total active minus datorii curente (A + E) 122000
G. Datorii: sumele ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de 1 an 40000
H. Provizioane 2500
I. Venituri în avans 4500
J. Capital şi rezerve 75000
I. Capital 10000
II. Prime de capital 3000
III. Rezerve de reevaluare 2000
IV. Rezerve 5000
V. Profitul sau pierderea reportat(ă) 25000
VI. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar 30000

Timp de lucru: 40 de minute
1. Se dau următoarele elemente patrimoniale:
Denumire element Suma Denumire element Suma

Credite bancare pe termen lung 8000 Materiale consumabile 2000
Impozit pe profit datorat 5000 Clienţi 5000
Utilaje 20000 TVA datorată 5000
Capital social 30000 Datorii sub 1 an faţă de furnizori 8000
Obiecte de inventar 6000 Conturi la bănci în lei 19000
Mărfuri 3000 Casa în lei 1000
Efectuaţi bilanţul sub formă listă şi sub formă tablou în funcţie de lichiditate şi
exigibilitate.
2. O întreprindere are ca obiect de activitate alimentaţia publică. Ea are în patrimoniu

următoarele elemente:
Denumire element Suma Denumire element Suma Denumire element Suma
Tacâmuri 1200 Aparat aer condiţionat 1800 Scaune 2400
Credite pe termen lung 4500 Datorie furnizori 3900 Casa în lei 500
Capital social 3500 Alimente 4000 Frigider 2000
28
Se cere:
a. identificaţi şi grupaţi elementele patrimoniale de activ şi pasiv în bilanţul
contabil de formă tablou;
b. completaţi cu elementele cunoscute bilanţul de tip listă.
3. Agentul economic S.C. Ana S.R.L. dispune la sfârşitul exerciţiului de

următoarele elemente patrimoniale:
lei lei
- cheltuieli de construire 200 - furnizori 9000
- terenuri 10000 - casa 500
- CAS de plată 5050 - combustibili 300
- credite bancare pe termen lung 17000 - clienţi 4000
- capital social 18000 - TVA de plată 950
- bani în conturi la bănci 8000 - profit 1000
- mijloace de transport 30000 - rezerve legale 2000
Se cere:
a. transpuneţi elementele patrimoniale în bilanţul orizontal după criteriul lichidităţii
şi exigibilităţii;
b. determinaţi totalul activului şi pasivului bilanţului contabil (la structurile
patrimoniale de pasiv determinaţi totalul capitalurilor proprii şi al datoriilor).
4. Se dau următoarele date:

Cheltuieli de constituire 3000 Construcţii 30000
Datorii pe termen scurt faţă de furnizori 33000 Prime de capital 2000
Rezerve statutare 5000 Disponibil la bancă 14000
Disponibil în numerar 5000 Mărfuri 15000
Datorii salariale 17000 Capital social 10000
Se cer următoarele:
a. identificaţi structurile patrimoniale de Activ şi de Capitaluri proprii şi Datorii;
b. verificaţi ecuaţia generală a patrimoniului;
c. calculaţi valoarea capitalurilor proprii.
5. Întocmiţi bilanţul contabil al entităţii, format tablou, pe baza următoarelor date:

Clădiri 500000 Clienţi 70000 Mărfuri 200000
Licenţe 50000 Titluri de participare 40000 Rezerve 40000
Capital social 600000 Conturi curente la bănci 50000 Furnizori 60000
Ambalaje 25000 Efecte comerciale de 10000 TVA de plată 40000
plată
Disponibil în numerar 15000 Profit reportat 100000 Credite bancare 100000
29
2.2.2. Tipuri de modificări bilanţiere
Caracterul continuu al activităţii economice determină o permanentă mişcare şi

transformare în masa şi structura elementelor patrimoniale. Aceste modificări sunt
descrise de contabilitate prin intermediul operaţiunilor economico-financiare.
Operaţiile economico-financiare ce se întâlnesc în activitatea unităţilor patrimoniale
sunt de o mare diversitate. Ele pot exprima raporturi patrimoniale privind producţia sau
schimbul de valori (exemplu: aprovizionarea cu materiale de la furnizori) sau transferuri
de valori (exemplu: plata la bugetul statului a impozitului pe profit).
Ecuaţia generală a patrimoniului:
Activ = Pasiv
Activ = Capitaluri proprii + Datorii
Operaţiile economice şi financiare determină următoarele tipuri de modificări
patrimoniale:
1. Modificare de volum în sensul creşterii: se produce o modificare în ambele părţi
ale bilanţului, prin creşterea unui element de activ, concomitent şi cu aceeaşi sumă a unui element
de pasiv:
A + x = (Capitaluri proprii + x) + Datorii
A+x=P+x  A + x = Capitaluri proprii + (Datorii + x)
Exemplu:
Se cunoaşte bilanţul iniţial:
Capitaluri proprii şi
Active Sume Sume
datorii
Materii prime 1000 Capital social 750
Casa în lei 500 Furnizori 750
Total capitaluri
Total active 1500 1500
proprii şi datorii
Se achiziţionează de la furnizori materii prime, în valoare de 500 lei.

Arătaţi variaţia posturilor bilanţiere şi efectuaţi bilanţul după aceste modificări.
 Stocul de materii prime creşte cu 500 lei (A + 500).
 Datoria firmei faţă de furnizori creşte cu 500 lei (P + 500).
A + 500 = P + 500
A+X=P+X modificare de volum în sensul creşterii
A + X = Capitaluri proprii + (Datorii + x)
Bilanţul după operaţia patrimonială efectuată, va arăta în felul următor:
Active Capitaluri proprii şi Datorii
Suma Suma Suma Suma
Denumire +/- Denumire +/-
iniţială finală iniţială finală
Materii Capital
1000 +500 1500 750 0 750
prime social
Casa în lei 500 0 500 Furnizori 750 +500 1250
Total capitaluri
Total active 1500 +500 2000 proprii şi 1500 +500 2000
datorii
30
2. Modificare de volum în sensul scăderii: se produce o modificare în ambele părţi
ale bilanţului, prin scăderea unui element de activ, concomitent şi cu aceeaşi sumă a unui element
de pasiv:
A + x = (Capitaluri proprii - x) + Datorii
A-x=P-x  A + x = Capitaluri proprii + (Datorii - x)
Exemplu:
Active Sume Capitaluri proprii şi Datorii Sume
Materii prime 1000 Capitalul social 750
Total active 1500 Total capitaluri proprii şi datorii 1500
Se plăteşte o datorie faţă de furnizori, din casieria unităţii, în valoare de 250 lei.
Rezolvare:
Datoria faţă de furnizori scade cu 250 lei (P - 250).
Casieria unităţii scade cu 250 lei (A - 250).
A - 250 = P - 250
A - X = P - X Modificare de volum în sensul scăderii.
A - X = Capitaluri proprii + (Datorii - X)
Bilanţul, după operaţia patrimonială efectuată, va arăta în felul următor:

Suma Suma Suma Suma
Materii Capital
1000 0 1500 750 0 750
prime social
Casa în lei 500 -250 250 Furnizori 750 -250 1250
Total capitaluri
Total active 1500 -250 1250 proprii şi 1500 -250 1250
datorii
3. Modificare de structură în activ: se produc modificări numai în activul bilanţului,

prin creşterea unui element de activ, concomitent şi scăderea cu aceeaşi sumă a unui
element de activ:
A+x-x=P  A – x + x = Capitaluri proprii + Datorii
Exemplu:
Contul bancar 1000 Capitalul social 750
Se transferă 300 lei din casieria unităţii în contul bancar.

Rezolvare:
Contul bancar creşte cu 300 lei (A + 300).
Casieria unităţii scade cu 300 lei (A - 300).
A + 300 - 300 = P
31
A+X-X=P Modificare de structură în activ.
A - X + X = Capitaluri proprii + Datorii

Suma Suma Suma Suma
Contul Capital
1000 +300 1300 750 0 750
bancar social
Casa în lei 500 -300 200 Furnizori 750 0 750
Total capitaluri
Total active 1500 0 1500 proprii şi 1500 0 1500
datorii
4. Modificare de structură în pasiv: se produc modificări numai în pasivul

bilanţului, prin creşterea unui element de pasiv şi scăderea cu aceeaşi sumă a unui
element de pasiv:
A = (Capitaluri proprii – x + x) + Datorii

A=P+x-x  A = Capitaluri proprii + (Datorii – x + x)
Exemplu:
Obiecte de
1000 Capitalul social 750
inventar
Casa în lei 500 Rezerve 750
Se transferă 150 lei de la rezerve la capitalul social.

Rezolvare:
Capitalul social creşte cu 150 lei (P + 150).
Rezervele scad cu 150 lei (P - 150).
A = P + 150 - 150
A=P+X–X Modificare de structură în pasiv.
A = (Capitaluri proprii + X – X) + Datorii

Suma Suma Suma Suma
Capital
Cont bancar 1000 0 1000 750 +150 900
social
Casa în lei 500 0 500 Furnizori 750 -150 6000
Total capitaluri
Total active 1500 0 1250 proprii şi 1500 0 1500
datorii
Fişă recapitulativă nr. 2
Modificările bilanţiere pot fi următoarele:
32
ACTIV = CAPITALURI PROPRII + DATORII DESCRIERE
1 A + x = (Capitaluri proprii + x) + Datorii
A+X=P+X în sensul creşterii
2 A + x = Capitaluri proprii + (Datorii + x) Modificare de
3 A - x = (Capitaluri proprii - x) + Datorii volum
A-X=P-X în sensul descreşterii
4 A - x = Capitaluri proprii + (Datorii - x)
5 A + x – x = Capitaluri proprii + Datorii A+X–X=P în activ
6 Activ = (Capitaluri proprii + x) + (Datorii - x)
Modificare de
7 Activ = (Capitaluri proprii - x) + (Datorii + x)
A=P+X-X structură în pasiv
8 Activ = (Capitaluri proprii + x - x) + Datorii
9 Activ = Capitaluri proprii + (Datorii + x - x)
Fişa de aplicaţii 11
Timp de lucru 50 de minute
I. S.C. ALFA S.R.L. prezintă la 1 iunie 2017 următoarea situaţie patrimonială:

Capital social 30000 Datorii faţă de furnizori 8000 Produse finite 3000
Numerar disponibil în
1000 Credite bancare pe 8000 Materiale de natura 2000
casierie termen scurt obiectelor de inventar
Construcţii 20000 Materii prime 5000 Creanţe faţă de clienţi 5000
Disponibil în contul
19000 Salarii datorate 5000 Impozitul pe veniturile 4000
bancar personalului de natura salariaţilor
Efectuaţi bilanţul simplificat, sub formă tabelară, pe baza elementelor enumerate

anterior apoi analizaţi următoarele operaţii economice precizând modificarea bilanţieră
produsă de fiecare dintre acestea:
a. se achiziţionează materii prime de la furnizori în valoare de 1000 lei;
b. se plătesc salariile personalului în valoare de 5000 lei din contul bancar;
c. se vând produse finite clienţilor în valoare de 6000 lei;
d. se încasează de la clienţi suma de 6000 lei în contul bancar;
e. se plăteşte o datorie faţă de furnizori din contul bancar în lei în valoare de
500 lei;
f. se transferă de la capital la rezerve suma de 10000 lei;
g. se transferă din contul bancar în casierie suma de 2000 lei;
h. se dau în consum materii prime de 2000 lei;
i. se contractează în contul bancar un credit pe termen lung de 50000 lei.
II. Se dau următoarele date din bilanţul iniţial:

Acreditive 1000 Capitalul social subscris vărsat 10000
Clienţi 500 Prime de capital 2000
Efecte de încasat 2500 Rezerve 2000
Conturi la bănci 15000 Pierderea reportată -3000
Utilaje 8000 Furnizori de imobilizări 5000
Analizaţi următoarele operaţii economice precizând modificarea bilanţieră produsă

pentru fiecare dintre acestea
1. se achită cheltuieli legate de constituirea firmei de 900 lei din contul bancar;
2. se obţine în producţie proprie o construcţie în valoare de 100000 lei;
3. se transferă suma de 2000 lei din casierie în contul bancar;
4. se achiziţionează marfă în valoare de 16000 lei;
33
5. se vând mărfuri clienţilor în valoare de 5000 lei;
6. se scad din gestiune mărfurile vândute la costul de achiziţie de 4000 lei;
7. se reevaluează utilajele şi se constată o valoare reevaluată de 9000 lei;
8. rezervele din reevaluare constatate se folosesc pentru creşterea capitalului
social;
9. se achiziţionează obiecte de inventar de la furnizori în valoare de 2000 lei;
10. se dau în folosinţă obiectele de inventar achiziţionate anterior;
11. se contractează un credit pe termen lung în contul bancar, în valoare de 100000
lei;
12. se plăteşte rata la creditul primit, 500 lei;
13. se plăteşte dobânda la creditul primit, 50 lei;
14. se înregistrează fondul de salarii în valoare de 5000 lei;
15. se înregistrează cheltuielile societăţii referitoare la contribuţiile salariale în
valoare de 2000 lei;
16. se reţin pe baza statului de salarii contribuţiile angajaţilor în valoare de 1500 lei;
17. se virează reţinerile salariale conform ordinului de plată;
18. se înregistrează chiria datorată în valoare de 600 lei;
19. se achită chiria datorată în numerar;
20. se acoperă pierderile reportate din capitalul social.
Test re verificare a cunoştinţelor nr. 3

Timp de lucru: 10 minute.
I. În coloana A sunt indicate operaţiile economice, iar în coloana B modificările

bilanţiere. Scrieţi asocierile corecte dintre fiecare cifră din coloana A şi litera
corespunzătoare din coloana B:
A B
1 achiziţie de marfă de la furnizori; a A= P+X-X
2 transfer de capital la rezerve; b A+ X=P+X
3 se dau în consum materii prime; c A– X=P–X
4 se achită datoria faţă de furnizori din contul bancar. d A+ X–X=P
Pentru fiecare asociere corectă se acordă 5 puncte.
II. Transcrieţi litera corespunzătoare fiecărui enunţ şi notaţi în dreptul ei litera A,

a. Modificarea de volum în sensul creşterii arată creşterea elementelor de activ în
timp ce elementele de pasiv rămân constante.
b. Modificarea de structură în pasiv arată modificările apărute la valoarea
elementelor de pasiv, în timp ce elementele de activ rămân constante.
c. Modificarea de volum în sensul scăderii este atunci când şi activele şi pasivele
scad cu aceeaşi sumă.
d. Modificarea de structură în activ este atunci când şi activele şi pasivele cresc
concomitent şi cu aceeaşi sumă.
Pentru fiecare răspuns corect se acordă 5 puncte.
III. Precizaţi răspunsul corect pentru următoarele operaţii economice:

1. Operaţia economică care produce o modificare bilanţieră de tipul A = P + x – x
este:
a. plata în numerar a salariilor;
b. ridicarea de numerar de la bancă;
c. plata furnizorului prin efect comercial;
d. plata unui credit comercial în numerar.
34
Pentru răspuns corect se acordă 10 puncte.
2. Ecuaţia bilanţieră pentru majorarea capitalului social prin încorporarea de rezerve

este:
a. A + x - x = P;
b. A - x = P + x - x;
c. A + x = P - x;
d. A = P + x - x.
3. Ce tip de modificare bilanţieră determină operaţia economică „Achitarea datoriei

faţă de furnizori prin conturi curente la bănci”?
a. A + x - x = P;
b. A + x = P + x;
c. A = P + x - x;
d. A - x = P - x.
4. Bilanţul este un procedeu specific contabilităţii care reflectă:

a. starea patrimoniului la un moment dat;
b. starea şi mişcarea patrimoniului;
c. rezultatul exerciţiului;
d. modificările patrimoniale.
5. Ce tip de modificare bilanţieră generează operaţia economică „încasarea unei

facturi în numerar”?
a. A = (Capital propriu + x - x) + Datorii;
b. A + x – x = P;
c. A = P + x – x;
d. A – x = p – x.
Din oficiu se acordă 10 puncte. Pentru a afla nota testului tău, împarte punctajul obţinut la 10.
Sub 5 puncte Între 5 şi 5,99 Între 6 şi 7,99 Între 8 şi 8,99 Între 9 şi 9,99 Nota 10
Insuficient Slăbuţ Mediu Bine Foarte bine Excelent
2.2.3. Situaţia performanţei financiare (cheltuieli, venituri, rezultate)
Spre deosebire de bilanţ, care exprimă situaţia patrimonială la care s-a ajuns la
încheierea exerciţiului, contul de rezultate arată cum s-a ajuns la această stare. El
evidenţiază fluxurile de venituri şi cheltuieli pe durata exerciţiului financiar. Legătura dintre
bilanţ şi contul de rezultate se realizează prin intermediul profitului.
Patrimoniul aflat în administrarea agenţilor economici suferă mişcări şi transformări
complexe în timpul derulării obiectului lor de activitate.
Modificările elementelor patrimoniale au ca scop obţinerea unor rezultate financiare
pozitive.
Măsurarea şi raportarea performanţei este una dintre cele mai importante funcţii ale
contabilităţii. Aceasta deoarece investitorii, managerii, băncile şi diverşi terţi sunt interesaţi
să cunoască dacă firma despre care sunt interesaţi este generatoare de profit sau aduce
pierdere.
35
Performanţa derulării activităţii întreprinderii, adică rezultatul activităţii ei, este
determinat ca diferenţă între venituri (V) şi cheltuieli (Ch). Rezultatul poate fi o mărime
valorică pozitivă, denumită profit (V  Ch), sau o mărime valorică negativă, denumită
pierdere (Ch  V).
Profit
Venituri Cheltuieli ± (V  Ch)
(V) (Ch) Rezultat
Pierdere
(Ch  V)
Diferenţa între veniturile şi cheltuielile unităţii la fârşitul exerciţiului financiar
determină rezultatul exerciţiului. Acest rezultat poate fi profit (când veniturile sunt mai mari
decât cheltuielile) sau pierdere (când cheltuielile sunt mai mari decât veniturile)
Reunind ecuaţia situaţiei patrimoniului se poate determina egalitatea fundamentală
a contabilităţii:
Activ + Cheltuieli = Pasiv + Venituri
Rezultatul din exploatare

Rezultatul din exploatare măsoară performanţa industrială şi comercială a
întreprinderii, este independent de politica industrială şi fiscală, ţine cont de amortizare şi
provizioane şi se determină pe baza relaţiei 4:
Rezultatul din Venituri Cheltuieli

= -
exploatare exploatare exploatare
Ca indicator de performanţă financiară, rezultatul de exploatare caracterizează

performanţa activităţii curente, poată denumirea de rezultat operaţional (operating profit),
exprimă surplusul de venituri din exploatarea curentă faţă de cheltuielile de exploatare.
Rezultatul financiar
Rezultatul financiar este rezultatul care provine din activitatea financiară, cuprinde
elemente de fluxuri financiare şi elemente care corespund riscurilor ataşate, fiind un sold
intermediar între rezultatul de exploatare şi rezultatul curent; se calculează prin diferenţa:
Rezultatul Venituri Cheltuieli

= -
financiar financiare financiare
Ca parte a rezultatului curent, rezultatul financiar caracterizează activitatea

financiară, compară veniturile (care nu sunt generate de cheltuieli) cu cheltuielile
financiare. Lipsa veniturilor financiare în condiţiile existenţei cheltuielilor financiare legate
de plata dobânzilor la împrumuturi poate conduce la un rezultat financiar negativ
(pierdere), ceea ce impune raportarea acestui rezultat la activitatea de exploatare în
scopul determinării riscului financiar (de capital).
Rezultatul curent
Rezultatul curent ţine cont de politica de finanţare a întreprinderii şi cumulează
rezultatul din exploatare cu rezultatul financiar:
Rezultatul din exploatare Cheltuieli financiare

Rezultatul
= Venituri exploatare – - Venituri financiare –
curent
Cheltuieli exploatare Cheltuieli financiare
4
Petrescu Silvia, Analiză şi diagnostic financiar-contabil, Editura CECCAR, Bucureşti, 2008, pp. 87-89.
36
O pierdere financiară poate fi compensată de un profit obţinut în activitatea de
exploatare, astfel încât rezultatul curent poate fi profit.
Rezultatul brut al exerciţiului

Rezultatul brut al exerciţiului este egal cu rezultatul curent şi poate fi calculat astfel:
Rezultatul brut = Venituri totale - Cheltuieli totale
Rezultatul net al exerciţiului

Rezultatul net al exerciţiului constituie soldul final după aplicarea cotei procentuale
de impozit asupra rezultatului brut (impozabil) al perioadei curente. La noi în ţară, cota
unică de impozitare este de 16%5
Rezultatul net = Rezultatul brut - Impozit

Impozit profit Cota de impozit pe profit
= Rezultat impozabil x
venit venit
Acest rezultat (profit sau pierdere) caracterizează performanţa generală a activităţii

(de exploatare) a întreprinderii în cursul exerciţiului.
Profit net urmează a fi repartizat conform legii, parţial distribuit sau reinvestit;
permite refacerea sau creşterea capitalului şi remunerarea investitorilor.
Pierderea netă reflectă imposibilitatea refacerii capitalurilor investite şi poate
deteriora capitalul propriu până la dispariţie, ceea ce conduce la riscul de insolvabilitate.
Venituri exploatare - Cheltuieli exploatare = Rezultatul exploatării Rezultatul Rezultatul

Venituri financiare - Cheltuieli financiare = Rezultatul financiar curent brut
În contabilitate, pentru a se pune în evidenţă corelaţia dintre venituri, cheltuieli şi

implicit a rezultatului, se foloseşte un instrument propriu şi anume Situaţia veniturilor şi a
cheltuielilor.
Ecuaţia generală a rezultatului se prezintă sub forma:
Cheltuieli ± Rezultat = Venituri
De aici egalitatea fundamentală a contabilităţii:
Activ + Cheltuieli = Pasiv + Venituri
Cheltuielile reprezintă efortul depus de unitatea patrimonială pentru realizarea

veniturilor, care reprezintă efectul obţinut în urma acestui efort, concretizându-se în
compararea celor două mărimi în rezultat.
Formatul actual al contului de rezultate din România este unul tip listă, armonizat cu
legislaţia europeană şi are următoarea structură sintetică:
Exemplu:
CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE

5
Conform Codului fiscal, anul 2017.
37
la data de 31.12.N
Exerciţiul financiar
Denumirea indicatorilor Calcul
Precedent Încheiat
Venituri din exploatare 1 10000 25000
Cheltuieli din exploatare 2 7000 15000
Profitul sau pierderea din exploatare: 1-2
- profit + 3000 10000
- pierdere -
Venituri financiare 3 4000 3000
Cheltuieli financiare 4 2000 15000
Profitul sau pierderea financiară: 3-4
- profit + 1000
- pierdere - 12000
Total venituri 1+3=5 14000 28000
Total cheltuieli 2+4=6 9000 30000
Profitul sau pierderea brută: 7=5-6
- profit + 5000
- pierdere - 2000
8=7x16%
Impozitul pe profit (16%) (doar când unitatea are 800 0
profit)
Profitul sau pierderea net(ă) a
9=7-8
exerciţiului financiar:
- profit + 4200
- pierdere - 2000
Analiza indicatorilor din modelul precedent al Contului de profit şi pierdere:

 se poate observa că entitatea analizată are profit din exploatare în ambii
ani analizaţi;
 rezultatul financiar este pozitiv în exerciţiul precedent, dar negativ în
anul curent, adică entitatea înregistrează pierdere din activitatea
financiară la sfârşitul anului curent;
 această pierdere financiară curentă este suficient de mare pentru a
cauza pierderea exerciţiului.

Timp de lucru: 50 de minute.
1. Cunoscând următoarele date din cadrul contului de profit şi pierdere, să se

completeze spaţiile libere:
Precedent Încheiat
Venituri din exploatare 1 2500 5000
Cheltuieli din exploatare 2 7000 4000
Profitul sau pierderea din exploatare: 1-2 (a) (b)
- profit +
- pierdere -
Venituri financiare 3 5000 4000
Cheltuieli financiare 4 2000 3000
Profitul sau pierderea financiară: 3-4 (c) (d)
- profit +
38
Precedent Încheiat
- pierdere -
Total venituri 1+3=5 (e) (f)
Total cheltuieli 2+4=6 (g) (h)
Profitul sau pierderea brută: 7=5-6 (i) (j)
- profit +
- pierdere -
Impozitul pe profit (16%) 8=7x16% (k) (l)
Profitul sau pierderea net(ă) a
9=7-8 (m) (n)
exerciţiului financiar:
- profit +
- pierdere -
2. Calculaţi, pentru următoarele venituri şi cheltuieli, rezultatele pe tipuri de activităţi

ale exerciţiului, rezultatul brut al exerciţiului şi rezultatul net al exerciţiului, la o anumită
societate comercială:
 cheltuieli cu materii prime ........................................ 200 lei;
 cheltuieli privind dobânzile ....................................... 400 lei;
 venituri din vânzarea produselor finite ..................... 900 lei;
 cheltuieli cu salariile ................................................. 100 lei;
 venituri din diferenţe de curs valutar ........................ 700 lei;
 cheltuieli generate de un incendiu ............................ 300 lei;
 venituri din studii şi cercetări .................................... 500 lei;
 venituri din dobânzi .................................................. 200 lei.
3. Calculaţi, pentru următoarele venituri şi cheltuieli, rezultatele pe tipuri de activităţi

ale exerciţiului, rezultat brut al exerciţiului şi rezultatul net al exerciţiului, las o anumită
societate comercială.
Cheltuială / Venit Suma Cheltuială / Venit Suma
Cheltuieli cu studiile şi cercetările 100 Venituri din despăgubiri 150
Venituri din subvenţii pentru
800 Cheltuieli cu ambalajele 250
evenimente extraordinare
Venituri din acţiuni deţinute 200 Venituri din vânzarea activelor 2000
Venituri din vânzarea produselor finite 1240 Cheltuieli privind mărfurile 500
Cheltuieli cu energia electrică 450 Cheltuieli cu o inmundaţie 600
Cheltuieli cu timbre poştale 5 Venituri financiare din litigii cu clienţii 500
Cheltuieli de telefonie 63 Venituri din chirii 360
Cheltuieli combustibili 300

Se cere completarea cu rezultatele obţinute în contul de profit şi pierdere.
4. Realizaţi un grafic în care să arătaţi rezultatele financiare de la problema

precedentă, comparativ. Ulterior interpretaţi rezultatele obţinute.
39
2.3. Contul – instrument de înregistrare, calcul şi control
2.3.1. Definiţia, importanţa, structura şi forma contului
Definiţie:
Contul este un procedeu specific contabilităţii cu ajutorul căruia se ţine evidenţa

fiecărui element patrimonial valoric şi uneori cantitativ, atât în ceea ce priveşte existentul,
cât şi mişcările intervenite la elementul patrimonial într-o perioadă de timp.
Contul este important deoarece:

 prezintă individual fiecare element patrimonial deţinut de entitate într-o
perioadă de timp;
 arată detaliat modificările ce au loc în cadrul elementelor patrimoniale în
perioada de timp analizată;
 creează posibilitatea verificării cauzelor unei anumite situaţii nefavorabile
şi oportunitatea luării unor decizii manageriale cât mai eficiente pentru
viitor;
 soldurile conturilor arată existenţa la un moment dat de mijloace
economice şi sursele de finanţare de care dispune entitatea.
Forma contului
În evoluţia sa istorică, contul a îmbrăcat mai multe forme grafice de prezentare. În
perioada de început a înregistrării operaţiilor economice s-a folosit „forma aritmetică” a
contului. Sub această formă, contul se prezenta ca un tabel în care creşterile sau scăderile
elementului urmărite prin cont erau înscrise cronologic, iar la sfârşitul fiecărei zile se
determina existentul.
D Titlu cont C
Pornind de la forma aritmetică şi pentru a înlătura dezavantajele acesteia, s-a

perfecţionat forma contului astfel încât să fie posibilă separarea celor două feluri de
modificări, mai precis separarea creşterilor de scăderi. În acest scop, s-a conceput o nouă
formă a contului, numită forma bilaterală.
Grafic, contul se prezintă ca un tabel cu două părţi, asemănător literei „T”.
Conturile de active patrimoniale

Într-o parte a contului se înregistrează creşterile, iar în cealaltă parte a contului se
înregistrează scăderile.
În mod convenţional, s-a stabilit ca, în cazul conturilor de active patrimoniale,
separaţia să se facă de la stânga la dreapta, respectiv în partea stângă a contului se
înregistrează existentul şi creşterile, iar în partea dreaptă a contului se înregistrează
scăderile elementului patrimonial urmărite prin cont. În acest mod se înregistrează în
conturile de active imobilizate, active circulante şi procesele economice sub formă de
cheltuieli.
40
D Conturi de active C
Existent iniţial
Creşterile Scăderile
(+) (-)
Conturile de capitaluri proprii şi datorii

În cazul conturilor de capitaluri proprii şi datorii (pasive) separaţia se face invers, de
la dreapta la stânga, respectiv în partea dreaptă a contului se înregistrează existentul şi
creşterile, iar în partea stângă a contului se înregistrează scăderile elementului patrimonial
urmărite prin cont. În acest mod se fac înregistrările în conturile de capitaluri, datorii şi
procese economice sub formă de venituri, provizioane sau ajustări.
Conturi de capitaluri
D proprii şi datorii C
Existent iniţial
Scăderile Creşterile
(-) (+)
Exemplu:
1. Cont de active patrimoniale
D 301 Materii prime C
Existent iniţial = 200 lei
Achiziţii de materii prime în cursul Consumuri de materii prime în timpul

lunii: lunii:
300 lei 300 lei
500 lei 450 lei
600 lei 750 lei
2. Cont de capitaluri proprii şi datorii:
D 401 Furnizori C
Existent iniţial = 800 lei
Achitarea datoriilor existente faţă de Acumularea de noi datorii faţă de

furnizori în cursul lunii: furnizori în timpul lunii:
700 lei 400 lei
100 lei 100 lei
200 lei 500 lei
Structura contului
 Părţile contului
 Denumirea şi simbolul
 Data şi explicaţia
41
 Rulaje şi total sume
 Soldurile iniţiale şi finale
Părţile contului: Debitul şi creditul contului
Sunt părţi opuse ale contului care permit separarea celor două tipuri de modificări
determinate de operaţiile economice şi financiare ce se înregistrează cu ajutorul conturilor.
Convenţional, partea stângă a contului se numeşte debit, iar partea dreaptă poartă
denumirea de credit.
Exemplu:
Părţile contului:
D = debit
C = credit
D 371 Marfă C
Rulaje Debitoare Rulaje Creditoare

Total Sume Debitoare Total Sume Creditoare
Sold Final Debitor Sold Final Creditor
Denumire şi simbol
Denumirea sau titlul contului reprezintă numele prin care este identificat
elementul patrimonial urmărit prin cont.
Titlul contului este stabilit în mod unitar de Ministerul Finanţelor Publice prin planul
general de conturi şi este obligatoriu pentru toţi agenţii economici.
Titlul contului trebuie să fie sugestiv astfel încât să reflecte cât mai exact conţinutul
economic al elementului urmărit prin cont.
Pe lângă titlu, fiecare cont poate fi identificat cu ajutorul unui simbol numeric
alcătuit din trei sau patru cifre. Acest simbol se regăseşte de asemenea în Planul general
de conturi.
Exemplu:
Contul „Mărfuri” are simbolul „371”;
Contul „Casa în lei” are simbolul „5311”.
Simbol cont Denumire cont
D 371 Marfă C

Data şi explicaţia
Data se referă la momentul derulării sau înregistrării operaţiei economico-
financiare.
Explicaţia are ca scop cunoaşterea anumitor date în legătură cu operaţia
respectivă în baza documentelor justificative.
42
Exemplu:
Data Explicaţia
371 Marfă
D C
3.03.2017 – Achiziţie marfă de la 4.03.2017 – Scăderea din gestiune a

furnizori, conform facturii nr. mărfii vândute, conform facturii nr.
123/3.03.17 în valoare de 5000 lei 654/4.03.17 în valoare de 5000 lei
Rulaje şi total sume
Rulajul reprezintă totalitatea operaţiunilor înregistrate într-un cont pe parcursul unei

perioade de gestiune, în debit sau în credit, ca urmare a creşterilor sau scăderilor
determinate de operaţiunile economice. Aceasta înseamnă că la stabilirea rulajului unui
cont se face abstracţie de existent. Corespunzător celor două părţi ale conturilor există
rulaj debitor şi rulaj creditor.
Rulajul debitor reprezintă totalitatea sumelor înregistrate în partea stângă a contului

pe parcursul perioadei de gestiune.
Rulajul creditor reprezintă totalitatea sumelor înregistrate în partea dreaptă a

contului pe parcursul perioadei de gestiune.
A debita un cont = a înscrie o sumă în debitul acelui cont

A credita un cont = a înscrie o sumă în creditul acelui cont
Semnificaţia debitării sau creditării unui cont trebuie raportată la conţinutul

economic al acestuia, respectiv înseamnă creşterea sau scăderea şi invers.
Total sume debitoare - se obţine prin adunarea tuturor sumelor înregistrate în

debitul contului (inclusiv a existentului iniţial – dacă acesta este pe debit).
Total sume creditoare - se obţine prin adunarea tuturor sumelor înregistrate în

creditul contului (inclusiv a existentului iniţial – dacă acesta este pe credit).
Exemplu:
D 371 Marfă C
4.03.2017 – Descărcare gestiune
1.03.2017 – Sold iniţial: 100 lei
marfă vândută, conform FF nr.
3.03.2017 – Achiziţie marfă de la 654/4.03.17: 500 lei
furnizori, conform facturii nr.
43
123/3.03.17 în valoare de 500 lei
5.03.2017 – Achiziţie marfă de la
furnizori, conform FF nr. 178/3.03.17:
200 lei
Rulaje Debitoare = 500 lei + 200 lei Rulaje Creditoare = 500 lei
RD = 700 lei RC = 500 lei
Total Sume Debitoare = RD + SiD Total Sume Creditoare = 500 lei
TSD = 700 lei + 100 lei TSC = 500 lei
TSD = 800 lei
Exprimă
Explicaţie Prescurtare În conturile de capitaluri
În conturile active
proprii şi datorii
Rulaj debitor RD Creşterile Scăderile
Rulaj creditor RC Scăderile Creşterile
Total sume debitoare TSD = RD + SiD = RD
Total sume creditoare TSC = RC = RC + SiC
Solduri iniţiale şi finale

Soldurile iniţiale sunt soldurile existente la începutul perioadei de gestiune.
Soldurile finale reprezintă soldurile la sfârşitul perioadei de gestiune, care vor
deveni solduri iniţiale pentru perioada următoare.
Sold final = Total sume debitoare – Total sume creditoare

dacă:
TSD  TSC  SFD (sold final debitor)
TSD  TSC  SFC (sold final creditor)
TSD = TSC  Sold final 0 (cont soldat / balansat)
Exemplu:
D 371 Marfă C
4.03.2017 – Descărcare gestiune
marfă vândută, conform FF nr.
3.03.2017 – Achiziţie marfă de la 654/4.03.17: 500 lei
123/3.03.17 în valoare de 500 lei
furnizori, conform FF nr. 178/3.03.17:
200 lei
TSD = 700 lei + 100 lei TSC = 500 lei
TSD = 800 lei
TSD  TSC  SFD = TSD – TSC = 800 lei – 500 lei = 300 lei
D 401 Furnizori C
5.03.2017 – Plată datorie furnizori
conform facturii nr. 123/3.03.2017 şi
chitanţei nr. 11: 500 lei
44
6.03.2017 - Plată datorie furnizori
restanţi conform facturii nr. 664/12.02 123/3.03.17: 500 lei
şi chitanţei nr. 56: 350 lei
Total Sume Debitoare = RD Total Sume Creditoare
TSD = 850 lei TSC = SiC + RC = 550 lei + 500 lei =
TSD = 800 lei 1050 lei
TSC  TSD  SFC = TSC – TSD = 1050 lei – 850 lei = 200 lei
D 5311 Casa în lei C

4.03.2017 – Plată energie electrică
1.03.2017 – Sold iniţial: 200 lei conform chitanţei nr. 967 şi facturii nr.
3.03.2017 – Încasare creată clienţi, 54/4.03.2017: 17500 lei
conform chitanţei nr. 5 şi facturii nr. 5.03.2017 – Plată datorie furnizori
985/3.03.17 în valoare de 800 lei conform facturii nr. 123/3.03.2017 şi
chitanţei nr. 11: 500 lei
4.03.2017 – Încasare creată clienţi, 6.03.2017 – Plată datorie furnizori
conform chitanţei nr. 6 şi FF nr. restanţi conform facturii nr. 664/12.02.
985/4.03.17: 1600 lei şi chitanţei nr. 56: 350 lei
Rulaje Debitoare = 2400 lei Rulaje Creditoare = 2600 lei
RD = 2400 lei RC = 2600 lei
TSD = 2400 lei + 200 lei = 2600 lei TSC = 2600 lei
TSD = 2600 lei
TSD = TSC  SFD = TSD – TSC = 2600 lei – 2600 lei = SFD = 0
Asemănări între cont şi bilanţ:

 ambele sunt procedee specifice metodei contabilităţii;
 sunt instrumente de lucru specifice evidenţei contabile;
 cuprind câte două părţi;
 posturile de bilanţ şi soldurile conturilor reflectă existenţa de mijloace,
surse sau procese economice.
2.3.2. Regulile de funcţionare ale conturilor
Regula Conturi de activ Conturi de pasiv

Prin a se debita cu Prin a se credita cu
Regula 1
existentele iniţiale de active, existentele iniţiale de pasive,
Încep să funcţioneze
preluate din activul bilanţului preluate din pasivul bilanţului
(sold iniţial)
iniţial iniţial
Se debitează şi cu creşterile, Se creditează şi cu
Regula 2
majorările de active şi creşterile, majorările de
Reflectarea în conturi a
cheltuieli determinate de pasive şi venituri determinate
creşterii elementelor
operaţiile economico- de operaţiile economico-
patrimoniale
financiare financiare
45
Se creditează cu scăderile, Se debitează cu scăderile,
Regula 3
micşorările de active şi micşorările de pasive şi
Reflectarea în conturi a
cheltuieli determinate de venituri determinate de
scăderii elementelor
operaţiile economico- operaţiile economico-
patrimoniale
financiare financiare
Prezintă numai sold final Prezintă numai sold final
Regula 4 debitor, care arată creditor, care arată
Determinarea existentelor evidentele elementelor de existentele elementelor de
finale activ la un moment dat sau pasiv la un moment dat sau
(sold final) contul poate fi soldat contul poate fi soldat
(balansat) (balansat)
Toate conturile care se încadrează în regulile enumerate mai sus sunt denumite
generic conturi monofuncţionale, în sensul că ele sunt conturi de active sau conturi de
pasive.
Sunt şi conturi care nu se încadrează în regulile enumerate, ele funcţionând în
unele cazuri ca şi conturile de active iar în alte cazuri ca şi conturile de pasive. Aceste
conturi se numesc bifuncţionale. Ele pot avea sold iniţial debitor sau creditor şi sold final
debitor sau creditor.
Fişă recapitulativă nr. 3
Termeni cheie Formule de calcul

RD = Rulaj debitor RD = intrări sau ieşiri
RC = Rulaj creditor RC = intrări sau ieşiri
TSD = Total sume debitoare TSD = SID + RD
TSC = Total sume creditoare TSC = SIC + RC
SFD = Soldul final debitor SFD = TSD - TSC
SFC = Soldul final creditor SFC = TSC - TSD
Activele patrimoniale Capitaluri proprii şi datorii

Sold iniţial debitor SID Sold iniţial creditor SIC
Creşte şi se debitează A+ D Creşte şi se creditează P+C
Scade şi se creditează A-C Scade şi se debitează P-D
Sold final debitor sau 0 SFD Sold final creditor sau 0 SFC
Bilanţ Bilanţ
A P A P
iniţial final
Posturi de activ Posturi de Posturi de activ Posturi de
capitaluri proprii Conturi de capitaluri proprii
D C
şi datorii A şi datorii
SID
RD RC
SFD
Conturi de
D C
P
SIC
RD RC
SFC

Timp de lucru 20 de minute
46
1. Se cunoaşte soldul iniţial al contului de materii prime (301) de 500 lei. Se
achiziţionează în cursul lunii materii prime, după cum urmează:
1.01 200 lei
14.01 420 lei
20.01 800 lei
Se dau în consum materii prime astfel:
2.01 300 lei
7.01 100 lei
15.01 400 lei
25.01 750 lei
Calculaţi rulajele, total sume şi soldul final.
2. Se cunoaşte soldul iniţial al contului de clienţi (4111) de 900 lei. Se vând clienţilor
în cursul lunii mărfuri, după cum urmează:
1.01 600 lei
14.01 240 lei
20.01 600 lei
Se încasează creanţele faţă de clienţi astfel:
2.01 500 lei
7.01 300 lei
15.01 100 lei
25.01 50 lei
3. S.C. Alfa S.R.L. prezintă la 01.03.2017 următoarea situaţie aferentă contului

5311 „Casa în lei”:
- soldul iniţial: 7000 lei.
În cursul lunii au loc următoarele operaţiuni:
 se încasează suma de 15000 lei, reprezentând contravaloarea
produselor finite vândute (02.03.2017);
 se achită datoria faţă de un furnizor de imobilizări în valoare de 5000 lei
(03.03.2017);
 se acordă unui salariat un avans de trezorerie de 1000 lei în scopul
deplasării (04.03.2017);
 se depune la bancă conform foii de vărsământ suma de 2500 lei
(07.03.2017);
 se încasează aportul în numerar al unui acţionar în sumă de 4000 lei
(09.03.2017).
Se cere înregistrarea operaţiunilor aferente contului 5311 „Casa în lei”, apoi
închiderea lui, calculându-se rulajele, total sume şi soldul final.
4. Structura contului 212 „Construcţii” se prezintă astfel:

D 212 C
35.000
SI 90.000
40.000 14.000
25.000 23.000
1.700.000
47
2.3.3. Dubla înregistrare şi corespondenţa conturilor
Definiţie:
Dubla înregistrare este reflectarea simultană şi cu aceeaşi sumă, cu ajutorul

conturilor, a creşterilor şi micşorărilor ce se produc în componenţa şi structura
patrimoniului ca urmare a operaţiilor economico-financiare ce au loc în întreprindere.
Când vorbim de „dubla înregistrare” trebuie să avem în vedere că ea nu este doar

un principiu al contabilităţii, ci mult mai mult, o culme a gândirii contabile, raţionamentul
fundamental pe baza căruia Luca Pociolo şi-a construit modelul matematic, ce a devenit
apoi o ştiinţă de căpătâi a economiei – contabilitatea – şi care antrenează deopotrivă:
sistemul documentelor, registrele, bilanţul iniţial, conturile şi regulile de funcţionare a
acestora, ş.a.m.d., toate acestea dând caracterul de infaibilitate al contabilităţii, în calitatea
sa de sistem ideal pentru evidenţierea capitalului şi a patrimoniului administrat, privit sub
dublul său aspect: de valori economice şi de obligaţii sau resurse 6
Exemplu:
Se achiziţionează de la furnizori mărfuri în valoare de 800 lei.

Arătaţi dubla înregistrare.
Rezolvare:
 Creşterea valorii stocului de mărfuri cu 800 lei
Contul 371 Marfă A + D 800
 Creşterea datoriei faţă de furnizori cu 800 lei
Contul 401 Furnizori P + C 800
Suma de 800 lei se va înregistra dublu: în debitul contului de mărfuri şi în creditul
contului de furnizori.
Dubla înregistrare este importantă deoarece:

 prezintă fiecare element patrimonial în dinamica sa şi fiecare sumă
înregistrată este verificată printr-un alt element patrimonial;
 prin intermediul balanţei de verificare se poate observa corectitudinea
înregistrărilor contabile;
 este fundamentală în menţinerea egalităţii dintre activul şi pasivul
bilanţului.

Arătaţi dubla înregistrare pentru următoarele operaţii economice:

1. Se transferă din contul bancar în casierie suma de 5000 lei.
2. Se dau în consum materii prime: 6000 lei.
3. Se contractează în contul bancar un credit pe termen lung de 40000 lei.
4. Se plăteşte rata la creditul contractat pe termen lung de 200 lei din contul
bancar.
5. Se plăteşte dobânda la creditul contractat de 10 lei din contul bancar.
6
Drăgan C.M. – Bazele contabilităţii, Editor „Contconsult – The European Audit”, Bucureşti, 1995, p.91.
48
6. Se acordă din casa în lei suma de 350 lei pentru un delegat, reprezentând
avans delegaţie.
7. Se achiziţionează obiecte de inventar în valoare de 5200 lei.
8. Se dau în folosinţă obiectele de inventar achiziţionate anterior.
9. Factura referitoare la obiectele de inventar se plăteşte printr-un bilet de ordin.
10. Se deschide un acreditiv în valoare de 480 lei din contul bancar pentru
garantarea plăţii unei datorii faţă de clienţi.
Fişă de documentare nr. 18
Definiţie:
Corespondenţa conturilor este reprezentată de legătura logică dintre contul sau

conturile care se debitează şi contul sau conturile care se creditează în vederea
înregistrării în contabilitate a unei operaţii economico-financiare în funcţie de conţinutul ei
economic.
Conturile corespondente sunt acele conturi între care se stabileşte legătura pe

baza dublei înregistrări.
Corespondenţa conturilor se poate stabili:
 între conturi de activ şi conturi de pasiv (capitaluri proprii şi datorii);
 numai între conturile de activ;
 numai între conturile de pasiv (capitaluri proprii şi datorii).
Exemplu:
Corespondenţa între activ şi pasiv.

Se achiziţionează de la furnizori furaje în valoare de 320 lei. Arătaţi corespondenţa
conturilor.
Rezolvare:
Contul 371 Marfă A + D 800 Dubla înregistrare

Contul 401 Furnizori P + C 800
A + X = P + X – modificare de volum în sensul creşterii
D 3026 Furaje C D 401 Furnizori C

320 320
Corespondenţa conturilor
Exemplu:
Corespondenţa între două conturi de activ.

Se transferă din casieria unităţii în contul bancar suma de 500 lei. Arătaţi
corespondenţa conturilor.
49
Rezolvare:
Contul 5121 Contul bancar A + D 500 Dubla înregistrare

Contul 5311 Casa în lei A – C 500
A + X – X = P - modificare de structură în activ

D 5121 Conturi la bănci C D 5311 Casa în lei C
500 SID = 900 500
Exemplu:
Corespondenţa între două conturi de pasiv.

Se transferă de la rezerve la capital social suma de 750 lei. Arătaţi corespondenţa
conturilor.
Rezolvare:
Contul 101 Capital social P + C 750 Dubla înregistrare

Contul 106 Rezerve P – D 750
A = P + X – X - modificare de structură în pasiv
D 106 Rezerve C D 101 Capital C

750 SIC = 1500 SIC = 5000
750

Arătaţi corespondenţa conturilor pentru următoarele operaţii economice:

1. Se achiziţionează marfă de la furnizori în valoare de 2000 lei.
2. Se dau în consum obiecte de inventar în valoare de 280 lei.
3. Se plătesc salariile personalului din contul bancar în valoare de 2000 lei.
4. Se încasează de la clienţi suma de 2300 lei în contul bancar.
5. Se plăteşte o datorie faţă de furnizori din casa în lei în valoare de 510 lei.
6. Se achită impozitul pe salarii din contul bancar în valoare de 400 lei.
7. Se vând produse finite clienţilor în valoare de 500 lei.
8. Se scot din gestiune toate produsele finite vândute anterior în valoare de 400 lei.
9. Se transferă de la capital la rezerve suma de 2000 lei.
10. Se dau în consum materiale consumabile în valoare de 620 lei.
50
Clasificarea conturilor
Clasificarea conturilor este un subiect intens dezbătut de cercetătorii teoriei

contabile. Unii dintre marii doctrinari ai contabilităţii româneşti, profesorul Dumitru Rusu,
aprecia că „asupra acestei probleme nu s-a rostit încă ultimul cuvânt”.
Clasificarea conturilor poate fi realizată după mai multe criterii, câteva dintre ele
fiind enumerate în tabelul următor:
Capitaluri
Imobilizări
Stocuri Clasele 1-5
Terţi
Conţinutul economic al contului Trezorerie
Cheltuieli Clasa 6
Venituri Clasa 7
Speciale Clasa 8
De gestiune Clasa 9
Activ
Funcţia contabilă Pasiv
Bifuncţionale
De gradul I
Sintetice
De gradul II
Sfera de cuprindere
Analitice valorice
Analitice
Analitice cantitativ - valorice
Finalitatea informaţiilor De gestiune externă
pe care le furnizează De gestiune internă
Pornind de la aceste criterii de clasificare, conturile se împart în: clase, grupe şi

subgrupe.
Un cont poate fi abordat din perspectiva tuturor criteriilor mai sus menţionate.
Exemplu:
Precizaţi caracteristicile contului 301 Materii prime din punct de vedere al criteriilor
de clasificare a conturilor.
Rezolvare:
Contul 301 Materii prime poate fi analizat în funcţie de următoarele aspecte:

 conţinutul economic al contului – cont de stocuri;
 funcţia contabilă – cont de activ;
 sfera de cuprindere – cont sintetic de gradul I;
 finalitatea informaţiilor pe care le furnizează – de gestiune externă.

51
Precizaţi caracteristicile conturilor enumerate mai jos din punct de vedere al
criteriilor de clasificare a conturilor:
a. 371 „Mărfuri”;
b. 5121 „Conturi la bănci în lei”;
c. 401 „Furnizori”;
d. 1012 „Capital social subscris vărsat”;
e. 2111 „Terenuri”;
f. 601 „Cheltuieli cu materiile prime”;
g. 707 „Venituri din vânzarea mărfurilor”;
h. 801 „Angajamente acordate”;
i. 931 „Costul producţiei obţinute”;
j. 5311 „Casa în lei”.
2.3.4. Planul general de conturi
Pentru îndeplinirea obiectivelor ce-i revin, contabilitatea trebuie să se folosească,

printre altele şi de Planul general de conturi.
Definiţie:
Planul general de conturi reprezintă o listă cu toate conturile constituite într-un

sistem, ce se utilizează pentru evidenţa elementelor patrimoniale.
Planul general de conturi este adoptat de Ministerul Finanţelor Publice din

România. El este unitar şi obligatoriu pentru toate entităţile economice care îşi desfăşoară
activitatea în România.
În prezent este în vigoare Planul general de conturi aprobat prin Ordinul Ministrului
Finanţelor Publice numărul 1802/2014, cu actualizările aferente anului 2017.
În cadrul planului de conturi, fiecare cont este delimitat printr-o denumire şi un
simbol cifric, fiind încadrat într-o clasă şi grupă, în raport cu un anumit criteriu de
clasificare.
Corespondenţa conturilor, conţinutului economic şi funcţia contabilă se stabilesc tot
prin Ordinul Ministrului Finanţelor Publice şi nu este alegerea agenţilor economici.
Importanţa existenţei Planului general de conturi:

 asigură uniformitatea conţinutului informaţiei contabile;
 clasifică şi ierarhizează conturile în funcţie de criteriul bilanţier şi
funcţional;
 facilitează procesul de culegere şi transmitere a informaţiei contabile.
Planul general de conturi cuprinde următoarele:
 sunt disponibile 9 clase;

Clase  7 clase sunt aparţinătoare bilanţului, una este extrabilanţieră şi una
specială;
 clasa este reprezentată de prima cifră a contului.
52
 fiecare clasă cuprinde maxim 9 grupe;
Grupe
 grupa este reprezentată de primele 2 cifre ale contului.
 fiecare grupă cuprinde maxim 9 conturi sintetice de gradul I;
Conturi
 fiecare cont sintetic de gradul I poate desfăşura maxim 9 conturi sintetice
sintetice
de gradul II.
 contul sintetic este reprezentat de primele 3 sau 4 cifre ale contului.
Conturile  sunt opţionale, detaliate în funcţie de necesităţile entităţii;

analitice
 nu sunt scrise în Planul general de conturi.
Modul de simbolizare a conturilor

X X X X
Clasa
Grupa
Cont sintetic de gradul I
Cont sintetic de gradul II
Exemplu:
1 0 6 1
Clasa: 1 Conturi de capitaluri
Grupa: 10 Capital şi rezerve
Cont sintetic de gradul I: 106 Rezerve
Cont sintetic de gradul II: 1061 Rezerve legale
Clasele de conturi sunt simbolizate cu o singură cifră de la 1 la 9. Planul de conturi

cuprinde 9 clase, astfel:
Clasele de conturi
Clasa 1 - Conturi de capitaluri;
Clasa 2 - Conturi de imobilizări;
Clasa 3 - Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie;
Clasa 4 - Conturi de terţi;
Clasa 5 - Conturi de trezorerie;
Clasa 6 - Conturi de cheltuieli;
Clasa 7 - Conturi de venituri;
Clasa 8 - Conturi speciale;
Clasa 9 - Conturi de gestiune.
Grupele de conturi din cadrul fiecărei clase sunt simbolizate cu două cifre, ce
reprezintă:
- prima cifră – simbolul clasei;
- a doua cifră – simbolul grupei.
Exemplu:
Arătaţi grupele clasei 2 de conturi:

Grupele clasei 2 sunt:
20 Imobilizări necorporale
21 Imobilizări corporale
53
22 Imobilizări corporale în curs de aprovizionare
23 Imobilizări în curs
26 Imobilizări financiare
28 Amortizări privind Imobilizările
29 Ajustări pentru deprecierea sau pierderea de valoare a Imobilizărilor
Important
Cifra 9 în Planul de conturi are un rol special:
- în cadrul grupelor de conturi din clasele 1-5, cifra 9 în poziţia a doua indică
ajustările de valoare pentru deprecierea activelor şi sunt conturi de pasiv;
- cifra 9 în poziţia a treia din simbolul conturilor arată conturi care au funcţia de a
înregistra operaţiuni de sens contrar celor care sunt caracteristice celorlalte
conturi din grupă cu terminaţia de la 1 la 8
Contul 409 Furnizori – debitori este cont de activ, deşi toate celelalte conturi din
grupa sa sunt de pasiv.
Contul 169 Prime privind rambursarea obligaţiunilor este cont de activ, deşi toate
celelalte conturi din grupa sa sunt de pasiv.
Contul 419 Clienţi – creditori este cont de pasiv, deşi toate celelalte conturi din
grupa sa sunt de activ.
Definiţie:
Conturile sintetice sunt conturi ce reflectă situaţia globală a mijloacelor şi surselor
de finanţare. Ele sunt obligatorii, prevăzute în Planul general de conturi şi formează
contabilitatea sintetică. Soldurile finale ale conturilor sintetice sunt transpuse, după
anumite reguli, în bilanţ.
Conturile sintetice de gradul I sunt simbolizate cu trei cifre, primele două cifre
reprezentând simbolul grupei şi a treia cifră reprezentând simbolul contului sintetic de
gradul I.
Conturile sintetice de gradul II sunt simbolizate cu patru cifre, primele 3 cifre
reprezentând simbolul contului sintetic de gradul I, iar a patra cifră reprezentând simbolul
subcontului, respectiv a contului sintetic de gradul II.
Exemplu:
Contul 101 Capital – cont sintetic gradul I

Conturile sintetice de gradul II aparţinătoare:
Contul 1011 Capital social subscris nevărsat
Contul 1012 Capital social subscris vărsat
Contul 1015 Patrimoniul regiei
Contul 1016 Patrimoniul public
Contul 1017 Patrimoniul privat
Contul 1018 Patrimoniul institutelor naţionale de cercetare-dezvoltare
Contul 302 Materiale consumabile – cont sintetic gradul I

Conturile sintetice de gradul II aparţinătoare:
Contul 3021 Materiale auxiliare
Contul 3022 Combustibili
Contul 3023 Materiale pentru ambalat
Contul 3024 Piese de schimb
Contul 3025 Seminţe şi materiale de plantat
Contul 3026 Furaje
54
Contul 3028 Alte materiale consumabile
Definiţie:
Conturile analitice sunt conturile dezvoltatoare ale conturilor sintetice, care

detaliază mijloacele şi sursele de finanţare reflectate de către conturile sintetice.
Conturile sintetice se pot desfăşura pe mai multe conturi analitice în funcţie de

necesităţile de detaliere a conţinutului elementului patrimonial.
În conturile sintetice şi în cele analitice se înregistrează aceleaşi elemente
patrimoniale.
De aici rezultă faptul că regulile de funcţionare a conturilor sintetice sunt valabile şi
pentru cele analitice.
Pe baza conturilor analitice s-a dezvoltat contabilitatea analitică.
În activitatea practică fiecare întreprindere poate să deschidă atâtea conturi
analitice în cadrul conturilor sintetice câte sunt necesare.
Între contul sintetic şi analiticele lui se stabileşte o legătură bazată pe corelaţii valorice
obligaţorii:
Soldul iniţial al contului sintetic = Suma soldurilor iniţiale ale conturilor sale analitice
Rulajul contului sintetic = Suma rulajelor conturilor sale analitice
Total sume cont sintetic = Totalul sumelor conturilor sale analitice
Sold final cont sintetic = Suma soldurilor finale ale tuturor conturilor sale analitice
Exemplu:
1. Daţi exemple de conturi sintetice I şi II analitice corespunzătoare.
Contul 101 Capital – cont sintetic gradul I

Contul 1012 Capital social subscris vărsat – Cont sintetic de gradul II
Conturi analitice:
Contul 1012.01 – Capital social subscris vărsat de asociatul Ionescu Marius
Contul 1012.02 – Capital social subscris vărsat de asociatul Voicu Laura
Contul 1012.03 – Capital social subscris vărsat de asociatul Popa Vasile
Contul 302 Materiale consumabile – cont sintetic gradul I

Contul 3022 Combustibili – Cont sintetic de gradul II
Conturi analitice:
Contul 3022.01 – Benzină
Contul 3022.01.01 – Benzină Premium 95
Contul 3022.01.01 – Benzină Top Premium 99+
Contul 3022.02 – Motorină
Contul 3022.02.01 – Motorină Top Euro Diesel
Exemplu:
2. Se ştie că S.C. ALFA S.R.L. are un disponibil în conturile deschise la bănci în

valoare de 10000 lei. Societatea are 4 conturi deschise la tot atâtea bănci. Entitatea
încasează pe parcursul perioadei prin conturile bancare suma de 2000 lei şi plăteşte suma
de 1000 lei.
55
Deschideţi conturile analitice şi cele sintetice, împărţind după preferinţă sumele
corespunzătoare fiecărui cont, iar apoi arătaţi legăturile stabilite între conturile sintetice şi
conturile analitice.
Rezolvare:
D 512 Conturi curente la bănci C D 5121 Conturi la bănci în lei C

SID = 10000 1000 SID = 10000 1000
2000 2000
RD = 2000 RC = 1000 RD = 2000 RC = 1000
TSD = 12000 TSC = 1000 TSD = 12000 TSC = 1000
SFD = 11000 SFD = 11000
D 5121.01 Cont Banca BCR C D 5121.02 Cont Banca BRD C

SID = 5000 SID = 3000 1000
1000
RD = 1000 RC = 0 RD = 0 RC = 1000
TSD = 6000 TSC = 0 TSD = 3000 TSC = 1000
SFD = 6000 SFD = 2000
D 512.03 Cont Banca Bancpost C D 5121.04 Cont Banca ING C

SID = 1500 SID = 500
1000
RD = 0 RC = 0 RD = 1000 RC = 1000
TSD = 1500 TSC = 0 TSD = 1500 TSC = 1000
SFD = 1500 SFD = 1500
Verificare egalitate cont sintetic cu analiticele sale:

CONT SINTETIC CONTURI ANALITICE
=
5121 5121.01 + 5121.02 + 5121.03 + 5121.04
SID 5121 = 10000 = SID = 5000 + 3000 + 1500 + 500 = 10000
RD 5121 = 2000 RD = 1000 + 1000 = 2000
=
RC 5121 = 1000 RC = 1000
TSD = 12000 TSD = 6000 + 3000 + 1500+ 1500 = 12000
=
TSC = 1000 TSC = 1000
SFD = 11000 = SFD = 6000 + 2000 + 1500 + 1500 = 11000
În concluzie, sumele contului sintetic 5121 se regăsesc în cadrul conturilor analitice

corespunzătoare acestuia, respectându-se egalitatea:
5121 = 5121.01 + 5121.02 + 5121.03 + 5121.04
De reţinut!
 Contul sintetic de gradul I are 3 cifre.
 Contul sintetic de gradul II are 4 cifre.
 Conturile sintetice sunt generale şi se regăsesc în Planul de conturi.
 Conturile analitice reprezintă detalierea conturilor sintetice şi sunt opţionale.

56
1. Căutaţi în Planul general de conturi şi completaţi spaţiile lipsă:.
Cont Denumire cont

371
5121
1012
301
401
4111
201
2131
666
444
5311
Rezerve legale
Credite bancare pe termen lung
Rezultatul reportat
Profit sau pierdere
Terenuri
Imobilizări corporale în curs de execuţie
Mijloace de transport
Materiale consumabile
Active biologice de natura stocurilor
Semifabricate
Personal – salarii datorate
Contribuţia unităţii la fondul de şomaj
TVA deductibilă
Avansuri de trezorerie
2. Arătaţi la fiecare din conturile enumerate mai jos: denumirea contului, funcţia
contabilă, clasa, grupa şi dacă este cont sintetic de gradul I sau II.
Cont Denumire A/P Clasa Grupa Sintetic I / II

5112
6026
635
766
707
456
4427
3. Să se grupeze în activ şi pasiv următoarele elemente, conform prezentării lor în

bilanţ:
Element Suma Element Suma

301 Materii prime
1012 Capital social subscris
vărsat
57
201 Cheltuieli de constituire
2131 Utilaje
401 Furnizori
1061 Rezerve legale
4. Se cunoaşte că S.C. Omega S.R.L. este unitate de comercializare mărfuri

alimentare cu amănuntul. Daţi 3 exemple de conturi sintetice şi analiticele lor în
conformitate cu obiectul de activitate al unităţii.
5. Se ştie că S.C. Orion S.R.L. are un total stocuri finite de 25000 lei. Societatea are
5 tipuri de produse finite. Entitatea produce produse finite în timpul perioadei analizate în
valoare de 40000 lei. Din produsele finite existente în stoc se vând produse finite la o
valoare totală de 30000 lei.
Deschideţi conturile analitice şi cele sintetice, împărţind după preferinţă sumele
corespunzătoare fiecărui cont, iar apoi arătaţi legăturile stabilite între conturile sintetice şi
conturile analitice.
6. Luaţi o grupă de conturi la alegere din Planul general de conturi. Analizaţi pentru
o societate comercială posibilele conturi analitice la conturile sintetice din acea grupă de
conturi. Pentru fiecare cont sintetic daţi cel puţin două exemple de conturi analitice.
7. Pe baza următoarelor conturi analitice întocmiţi contul sintetic corespunzător:
D 4111.01 S.C. OMEGA S.R.L. C D 4111.02 S.C. DIMAX S.R.L. C

SID = 6000 SID = 5000 5000
2000
D 4111.03 S.C. SIMINO S.R.L. C D 4111.04 S.C. GAMED S.R.L. C

SID = 6500 5000 SID = 5000 10000
5000
8. Pe baza următoarelor conturi analitice întocmiţi contul sintetic corespunzător:
D 401.01 S.C. ZIMICE S.R.L. C D 401.02 S.C. HORAS S.R.L. C

SI = 2000 SI = 0
1000 1000 1000
D 401.03 S.C. JOCUL S.R.L. C D 401.04 S.C. TORRO S.R.L. C

SI = 3000 SI = 8000
4000 5000 3000
Exemplu pentru legătura dintre bilanţ şi cont
Se dă următorul bilanţ iniţial:
58
Denumirea posturilor de activ Sume Denumirea posturilor de pasiv Sume
Obiecte de inventar 30 Furnizori 25
Clienţi 4 Credite bancare pe termen scurt 10
Conturi la bănci 25
Creditori diverşi 5
Casa în lei 1
Total Activ 260 Total Pasiv 260
D Materii prime C D Obiecte de inventar C D Clienţi C

SID = 200 SID = 30 SID = 4
D Conturi în bănci C D Casa în lei C D Capital social C

SID = 25 SID = 1 SIC= 220
Credite bancare pe
D Furnizori C D C D Creditori diverşi C
termen scurt
SIC= 25 SIC= 10 SIC= 5
În cursul lunii au loc următoarele operaţiuni economice:

1) Se achiziţionează materii prime de la furnizori în valoare de 100 lei.
2) Se plăteşte o parte din datoria faţă de furnizori din contul bancar în valoare de 25 lei.
3. Se încasează de la clienţi suma de 4 lei, în casieria unităţii.
Arătaţi modificările intervenite în conturi şi efectuaţi bilanţul final, după aceste

operaţiuni.
Rezolvare:
1) Achiziţia de materii prime:

a. Materii prime: creşte valoarea stocului acestora cu suma de 100 lei.
Aşadar suma va fi trecută în debitul acestui cont, el fiind un cont de active
patrimoniale. Sintetizând, avem formula: A + D 100 (activ creşte şi
debitează la 100 lei).
b. Furnizori: creşte valoarea datoriei totale faţă de aceştia cu 100 lei. Aşadar,
suma va fi trecută în creditul acestui cont, el fiind un cont de pasiv.
Sintetizând, avem formula: P + C 100 (pasiv creşte şi se creditează cu
100 lei).
Modificarea bilanţieră intervenită:
A + 100 = P + 100
A+X=P+X modificare de volum în sensul creşterii

A + X = Capitaluri proprii + (Datorii + X)
2) Plata datoriei la furnizori:

a. Furnizori: scade datoria faţă de aceştia prin plată. Astfel, suma va fi trecută
în debitul acestui cont, el fiind un cont de pasiv. Sintetizând, avem formula:
P – D 25 (pasiv scade şi se debitează cu 25 lei).
59
b. Conturi la bănci: scade acest cont, deoarece se plăteşte datoria. Aşadar
suma va fi trecută în creditul acestui cont, el fiind un cont de activ.
Sintetizând, avem formula: A – C 25 (activ scade şi se creditează cu 25
lei).
A – 25 = P – 25
A - X = P - X modificare de volum în sensul scăderii

A – X = Capitaluri proprii + (Datorii – X)
3) Încasare creanţă clienţi:

a. Casa în lei: creşte, datorită încasării creanţei clienţilor, cu 4 lei. Aşadar,
suma va fi trecută în debitul acestui cont, el fiind un cont de activ.
Sintetizând, avem formula: A + D 4 (activ creşte şi se debitează cu 4 lei).
b. Clienţi: scade creanţa firmei faţă de aceştia, în urma încasării. Aşadar,
suma va fi trecută în creditul acestui cont, el fiind un cont de activ.
Sintetizând avem formula: A – C 4 (activ scade şi se creditează cu 4 lei).
A+ 4–4=P
A + X - X = P modificare de structură în activ

A + X - X = Capitaluri proprii + Datorii
În urma operaţiilor se completează sumele aferente în conturi, calculându-se

rulajele, total sume şi soldurile finale.
Materii prime Obiecte de inventar Clienţi
D CD CD C
SID = 200 SID = 30 SID = 4 4 (3)
100 (1)
RD = 100 RC = 0 RD = 0 RC = 0 RD = 100 RC = 4
TSD = 300 TSC = 0 TSD = 30 TSC = 0 TSD = 4 TSC = 4
SFD = 300 SFD = 30 SFD = 0
Conturi la bănci Casa în lei Capital social

D CD CD C
SID = 25 25 (2) SID = 1 SIC = 220
4 (3)
RD = 0 RC = 25 RD = 4 RC = 0 RD = 0 RC = 0
SFD = 0 SFD = 5 SFC = 20
Credite bancare pe termen

Furnizori Creditori diverşi
scurt
D CD CD C
25 (2) SIC = 25 SIC =10 SIC = 5
100 (1)
60
RD = 25 RC = 100 RD = 0 RC = 0 RD = 0 RC = 0
SFC = 100 SFC = 10 SFC = 5
Bilanţul final va cuprinde toate conturile cu soldurile lor finale.

Obiecte de inventar 30 Furnizori 100
Conturi la bănci 0 Creditori diverşi 5
Casa în lei 5

Se dă următorul bilanţ iniţial:

Materiale consumabile 200 Capital social 500
Materii prime 300 Furnizori 200
Conturi la bănci 500 Creditori diverşi 500
Casa în lei 100
În cursul lunii au loc următoarele operaţiuni economice:

1) Se achiziţionează materii prime de la furnizori în valoare de 200 lei.
2) Se plăteşte o parte din datoria faţă de furnizori din contul bancar în valoare de 200 lei.
3) Se încasează de la clienţi suma de 300 lei, în casieria unităţii.
4) Se transferă din casierie în contul bancar 400 lei.
5) Se dau în consum materii prime în valoare de 300 lei.
6) Se obţin produse finite în valoare de 400 lei.
7) Se vând clienţilor produse finite în valoare de 500 lei.
8) Se scad din gestiune produsele finite vândute în valoare de 400 lei.
9) Se închide contul de cheltuială cu materiile prime prin contul de rezultate.
10) Se închid conturile de venituri prin contul de rezultate.
Arătaţi modificările intervenite în conturi şi efectuaţi bilanţul final, după aceste
operaţiuni.
2.3.5. Analiza contabilă
61
Analiza contabilă reprezintă un proces logic de cercetare a fiecărei tranzacţii în
parte, în vederea înregistrării corecte a acestora în contabilitate.
Altfel spus, analiza contabilă are drept scop stabilirea corectă a conturilor
corespunzătoare în care urmează să se încadreze tranzacţia supusă analizei, precum şi
partea acestora (debit sau credit) în care urmează să se înregistreze tranzacţia în cauză.
Definiţie:
Analiza contabilă este procedeul prin care, pe baza documentelor justificative, se

stabilesc conturile corespondente, modificările patrimoniale şi dubla înregistrare având ca
rezultat formula contabilă.
Analiza contabilă presupune parcurgerea următoarelor etape:

1. Stabilirea naturii şi a conţinutului operaţiei economico-financiare supuse
analizei. Aceasta înseamnă a răspunde la anumite întrebări, cum ar fi: Ce se înţelege prin
tranzacţia în cauză? La ce se referă ea (aprovizionare, plată, încasare, consum etc.)?
Răspunsul la aceste întrebări poate fi aflat citind cu atenţie documentul justificativ în care
este înscrisă operaţia economică efectuată.
2. Determinarea modificărilor pe care le produce respectiva tranzacţie în
structura elementelor patrimoniale, precum şi determinarea sensurilor acestor modificări
(creşteri sau micşorări de activ sau de pasiv). Pentru fiecare element patrimonial, în
funcţie de natura acestuia, se stabilesc tipurile de modificări: A+D, A-C, P+C, P-D.
3. Stabilirea conturilor corespondente în care urmează să se înregistreze
tranzacţia analizată. Fiecărui element patrimonial îi corespunde un anumit cont, care are
simbol şi o denumite. Exemple: 101 Capital social, 201 Cheltuieli de constituire etc.
4. Aplicarea regulilor de funcţionare a conturilor, în vederea stabilirii părţii
conturilor corespondente – debit sau credit – în care urmează să se înregistreze tranzacţia
analizată, adică stabilirea formulei contabile, Cont Debitor = Cont Creditor.
Rezultă că scopul final al analizei contabile a fiecărei operaţi economice sau

financiare îl constituie stabilirea corectă, raţională a formulei contabile.
Stabilirea naturii şi a conţinutului

operaţiei economico-financiare
Determinarea modificărilor elementelor

patrimoniale
ANALIZA
CONTABILĂ
Stabilirea conturilor corespondente
Aplicarea regulilor de funcţionare a

conturilor (formula contabilă)
Exemplu:
Întreprinderea restituie un credit pe termen scurt în sumă de 3000 lei din

disponibilul existent în cont la bancă.
Rezolvare:
62
1) Natura tranzacţiei: restituirea unui credit pe termen scurt primit de la bancă;
2) Natura elementelor patrimoniale:

- Disponibil la bănci în lei A – C 3000
- Credite bancare pe termen scurt P – D 3000
Explicaţie:
 scăderea în activ la elementul Disponibil la bănci în lei, care reprezintă o
mişcare a disponibilului existent în contul întreprinderii la bancă în sumă de
3000 lei şi concomitent cu aceeaşi sumă;
 mişcarea în pasiv la elementul Credite bancare pe termen scurt, care reprezintă
o mişcare a obligaţiilor întreprinderii faţă de bancă privind creditele pe termen
scurt acordate.
3) Stabilirea conturilor corespondente:

- 5121 Disponibil la bănci în lei A – C 3000
- 5191 Credite bancare pe termen scurt P – D 3000
4) Formula contabilă:
Suma D Cont D = Cont C Suma C

3000 5191 Credite bancare pe termen scurt = 5121 Disponibil la bănci în lei 3000
Explicaţie:
 conform regulilor de funcţionare a conturilor, contul Disponibil la bănci în lei fiind
de activ şi având de înregistrat o scădere de activ, se va credita cu 3000 lei, iar
contul Credite bancare pe termen scurt, fiind e pasiv şi având de înregistrat o
scădere de pasiv, se va debita cu 3000 lei;
 potrivit particularităţii dublei înregistrări, se stabileşte corespondenţa între debitul
contului Credite bancare pe termen scurt şi creditul contului Conturi la bănci în
lei, care se concretizează în formula contabilă descrisă mai sus.
Parcurgând etapele analizei contabile pentru tranzacţia precedentă, am ajuns să

stabilim corect formula contabilă şui astfel să o putem defini.
2.3.6. Formula contabilă
Definiţie:
Formula contabilă este formula de reprezentare a unei operaţii economice sau

financiare, a raportului de egalitate valorică stabilit între conturile corespondente pe baza
dublei înregistrări.
Formula contabilă este formată din următoarele părţi componente:

 denumirea şi/sau simbolul contului corespondent debitor;
 denumirea şi/sau simbolul contului corespondent creditor;
 suma care face obiectul înregistrării;
 semnul „=”, care arată interdependenţa şi corelaţia reciprocă dintre conturile
corespondente;
63
 semnul „%”, utilizat în înţelesul de „următoarele conturi de debitează sau se
creditează” atunci când în formula contabilă intră în corespondenţă mai mult de
două conturi.
În formula contabilă, contul care se debitează se aşază în stânga semnului

egalităţii, deoarece debitul este pe partea stângă a unui cont.
Contul care se creditează se aşază în partea dreaptă a semnului egalităţii,
deoarece creditul este pe partea dreaptă a unui cont.
Suma debitoare Cont debitor = Cont debitor Suma creditoare
Cont D Cont C
Sume D Sume C
FORMULA
CONTABILĂ
% %
(atunci când (atunci când
există mai multe există mai multe
conturi D) conturi C)
Definiţie:
Contarea reprezintă operaţiunea efectuată după analiza contabilă, prin care

formula contabilă este înscrisă direct în documentul justificativ sau în centralizatoarele
contabile.
Formele de prezentare ale formulelor contabile:
A. sub formă de egalitate:
Suma D Cont D = Cont C Suma C

sau
Cont D = Cont C Suma
Acest tip de formulă contabilă îl vom folosi în continuare pentru prezentarea

operaţiilor economico-financiare.
371 401
500 = 500
Mărfuri Furnizori
sau
371 401
= 500
Mărfuri Furnizori
B. sub formă de paralelă
Cont D Suma D
Cont C Suma C
64
371
500
Mărfuri
401
500
Furnizori
C. cu indicarea părţii de debit şi de credit:
Debit: Cont D Suma D

Credit: Cont C Suma C
Debit: 371 Mărfuri 500

Credit: 401 Furnizori 500
Clasificarea formulelor contabile:
1. după numărul conturilor corespondente folosite:

a. formule contabile simple;
b. formule contabile complexe (compuse);
c. formule contabile dezvoltate (recapitulative sau duble).
2. după scopul pentru care se întocmesc:

a. formule contabile curente;
b. formule contabile de stornare;
- stornare în negru;
- stornare în roşu.
c. formule contabile dezvoltate (recapitulative sau duble).
Formulele contabile simple:

sunt cele în care un singur cont se debitează şi un singur cont se creditează cu
aceeaşi valoare.
Exemplu:
S.C. Omega S.R.L. încasează de la un client suma de 600 lei în casieria unităţii.
Rezolvare:
1) Natura tranzacţiei: încasare creanţă clienţi.
2) Modificarea elementelor patrimoniale:

- Casa în lei A+D 600
- Clienţi A–C 600
Explicaţie:
 Creştere în activ (contul bancar) datorată încasării;
 Scădere în active (clienţi), datorată scăderii creanţei faţă de clienţi.

- 5311 Casa în lei A+D 600
- 4111 Clienţi A–C 600
65
6311 Casa în lei = 4111 Clienţi 500
Formulele contabile complexe (compuse)

Sunt cele în care se modifică mai multe elemente patrimoniale. Există două cazuri:
- Un cont se debitează şi două sau mai multe conturi se creditează;
Cont D = % Suma D (suma cont C1 + suma cont C2)
Cont C1 Suma C1 -
Cont C2 Suma C2
- Un cont se creditează şi două sau mai multe conturi se debitează.

% = Cont C Suma C (suma cont D1 + suma cont D2)
Cont D1 Suma D1 -
Cont D2 Suma D2
Notă:
Cont D = cont debitor; Cont C = cont creditor;
Cont D1 = primul cont debitor; Cont C1 = primul cont creditor;
Cont D2 = al doilea cont debitor; Cont C2 = al doilea cont creditor.
Exemple de aplicaţii ce au ca rezultat formule contabile complexe:
1. Se vând mărfuri clienţilor în valoare de 400 lei, TVA 19%.
Rezolvare:
1) Natura tranzacţiei: vânzare marfă clienţi.

- Venituri din vânzarea mărfurilor P + C 400
- TVA colectată P + C 76
- Clienţi A + D 476
Explicaţie:
 Cresc veniturile din vânzarea mărfurilor, cu valoarea înscrisă în factură, fără
TVA;
 TVA colectată (de încasat de la clienţi aferentă vânzării făcute) creşte cu 19%
din valoarea fără TVA (de asemenea valoarea TVA este înscrisă în factura de
vânzare);
 Valoarea totală a creanţei de încasat de la clienţi este suma valorii fără TVA, la
care se adaugă valoarea TVA.

- 707 Venituri din vânzarea mărfurilor P + C 400
- 4427 TVA colectată P + C 76
- 4111 Clienţi A + D 476
66
4111 Clienţi = % 476

707 Venituri din vânzarea mărfurilor 400
4427 TVA colectată 76
2. Se cumpără materii prime de la furnizori în valoare de 200 lei, TVA 19%.
Rezolvare:
1) Natura tranzacţiei: achiziţie materii prime.

- Materii prime A + D 200
- TVA deductibilă A + D 38
- Furnizori P + C 238
Explicaţie:
 Creşte valoarea stocurilor de materii prime, cu valoarea înscrisă în factură, fără
TVA;
 TVA deductibilă (de plătit furnizorilor aferentă achiziţiei făcute) creşte cu 19% din
valoarea fără TVA (de asemenea valoarea TVA este înscrisă în factura de
cumpărare);
 Valoarea totală de plătit furnizorilor este suma valorii fără TVA, la care se
adaugă valoarea TVA.

- 301 Materii prime A + D 200
- 4426 TVA deductibilă A + D 38
- 401 Furnizori P + C 238
% = 401 Furnizori 238

301 Materii prime 200
4426 TVA deductibilă 38
Formulele contabile dezvoltate (recapitulative sau duble)

Se întocmesc pentru operaţiile economico-financiare legate între ele prin acelaşi
document justificativ şi ale căror modificări sunt indivizibile.
Acest tip de formulă contabilă nu este recomandat deoarece nu permite reflectarea
corectă a conturilor corespondente. Practic, aceste formule contabile sunt extrem de rar
întâlnite şi, în general, nu sunt agreate de practica contabilă.
Formula dezvoltată se scrie schematic astfel:
Suma cont D1 + Suma cont D2 % = % Suma cont C1 + Suma cont C2
Suma cont D1 Cont D1 Cont C1 Suma cont C1
Suma cont D1 Cont D2 Cont C2 Suma cont C1
Se respectă şi la acest tip de formulă contabilă relaţia:

Suma cont D1 + Suma cont D2 = Suma cont C1 + Suma cont C2
adică: Total Sume Debitoare = Total Sume Creditoare
67
Exemplu:
S.C. Omega S.R.L. cumpără de la furnizori obiecte de inventar de 800 lei, TVA
19%. Jumătate din valoarea facturii este achitată pe loc, în numerar.
Rezolvare:
1) Natura tranzacţiei: achiziţie materii prime.

- Obiecte de inventar A + D 800
- TVA deductibilă A + D 152
- Furnizori P + C (800+152) x 50% = 476
- Casa în lei A – C (800+152) x 50% = 476
Explicaţie:
 Creşte valoarea stocurilor de obiecte de inventar, cu valoarea înscrisă în
factură, fără TVA;
 TVA deductibilă (de plătit furnizorilor aferentă achiziţiei făcute) creşte cu 19% din
valoarea fără TVA (de asemenea valoarea TVA este înscrisă în factura de
cumpărare);
 Valoarea totală de plătit furnizorilor este suma valorii fără TVA, la care se
adaugă valoarea TVA. Totuşi, pentru că jumătate din datorie este achitată pe
loc, nu se va trece în contul furnizorilor decât datoria restantă;
 Casa în lei scade cu jumătate din datoria înscrisă în factură, inclusiv TVA,
datorită plăţii făcute.

- 303 Obiecte de inventar A+D 800
- 4426 TVA deductibilă A+D 152
- 401 Furnizori P+C (800+152) x 50% = 476
- 5311 Casa în lei A–C (800+152) x 50% = 476
952 % = % 952
800 303 Obiecte de inventar 401 Furnizori 476
152 4426 TVA deductibilă 5311 Casa în lei 476
Formule contabile curente

Formulele contabile curente sunt acelea care se întocmesc pentru înregistrarea
operaţiilor economice care au loc în mod obişnuit şi care au cea mai mare frecvenţă în
practica de contabilitate.
Caracteristica acestora constă în faptul că înscrierea sumelor se face în negru:
sumele respective se adună între ele, atât în debitul, cât şi în creditul contului. Din această
cauză se mai numesc şi formule contabile de înregistrare în negru.
Formulele contabile curente de înregistrare în negru constituie baza înregistrărilor
în contabilitate.
Toate formulele contabile folosite până acum au fost formule contabile curente.
68
A. Înregistraţi operaţiunile economice realizate de S.C. Alfa S.R.L. în luna aprilie

utilizând analiza contabilă:
1) se cumpără cu factură un utilaj la cost de achiziţie de 30000 lei, TVA 19%;
2) se plăteşte o parte din datoria faţă de furnizorul de imobilizări cu un ordin de
plată în valoare de 28000 lei;
3) se obţin produse finite la cost de producţie de 12000 lei;
4) se vând produse finite cu factură la preţ de vânzare de 15000 lei, TVA 19%;
5) se descarcă gestiunea de produsele finite vândute la cost de producţie de 12000
lei.
B. Se dau următoarele date din Bilanţul Iniţial:
Activ Capitaluri proprii şi datorii

Utilaje 8000 Capital social subscris şi vărsat 18000
Clienţi 500 Prime de capital 2000
Efecte de încasat 2500 Rezerve 2000
Conturi în bănci 15000 Pierderea reportată -3000
Acreditive 1000 Furnizori de imobilizări 5000
Total activ 3000 Total capitaluri proprii şi datorii 30000
1) Se obţine în producţie proprie o construcţie în valoare de 100000 lei.

2) Se înregistrează fondul de salarii în valoare de 50000 lei.
3) Se achiziţionează marfă în valoare de 15000 lei.
4) Se vând mărfuri clienţilor în valoare de 5000 lei.
5) Se scad din gestiune mărfurile vândute la costul de achiziţie de 4000 lei.
6) Se primeşte de la clienţi un bilet la ordin pentru stingerea creanţei existente faţă
de aceştia, rezultată din tranzacţia precedentă.
7) La scadenţă se încasează biletul la ordin primit de la clienţi în contul bancar.
8) Se achiziţionează obiecte de inventar în valoare de 2000 lei.
9) Se dau în folosinţă obiectele de inventar achiziţionate anterior.
10) Pentru plata facturii referitoare la obiectele de inventar achiziţiona te de la
furnizori se emite un bilet de ordin.

Efectuaţi formula contabilă pentru următoarele operaţii economice:

1. Se achiziţionează o construcţie de la furnizori în valoare de 250000 lei, TVA 19 %.
2. Se plătesc salariile personalului din contul bancar 6500 lei.
3. Se încasează de la clienţi suma de 1000 lei în contul bancar.
4. Se plăteşte o datorie faţă de furnizori, din contul bancar în lei, în valoare de 500 lei.
5. Se achită impozitul pe salarii, din contul bancar, 1000 lei.
6. Se vând produse finite în valoare de 6000 lei, TVA 19%.
7. Se scot din gestiune toate produsele finite vândute anterior, la costul de producţie
de 5000 lei.
8. Se transferă de la rezerve statutare la capital social suma de 10000 lei.
9. Se transferă din contul bancar în casierie suma de 2000 lei.
10. Se dau în consum materii prime în valoare de 600 lei.
69
FORMULE CONTABILE DE STORNARE
Formulele contabile de stornare se utilizează pentru corectarea unor erori efectuate

anterior cu ocazia înregistrării în conturi a sumelor din tranzacţiile care au avut loc. Se
procedează la utilizarea acestor formule contabile, deoarece înregistrările în contabilitate
nu pot fi corectate prin ştergere sau tăiere.
După modul de înscriere a sumei în formulele contabile de stornare, acestea pot fi
de două feluri:
- formule contabile de stornare în negru;
- formule contabile de stornare în roşu.
Formulele contabile de stornare în negru constau în anularea înregistrării

efectuate greşit anterior, prin inversarea conturilor corespondente din formula contabilă
anterior greşită (suma se înscrie tot în negru) şi apoi întocmirea şi înregistrarea formulei
contabile corecte.
Exemplu:
Întreprinderea se aprovizionează cu materii prime în sumă de 300 lei, conform

facturii furnizorului.
Formula contabilă a acestei tranzacţii s-a stabilit greşit, astfel:
371 Mărfuri = Furnizori 500
Greşeli
Ulterior, printr-o analiză contabilă atentă, se observă că formula contabilă este

incorect întocmită. Cum procedăm pentru a anula formula contabilă înregistrată eronat prin
stornare în negru?
Rezolvare:
1. Inversarea formulei contabile greşit întocmite:
401 Furnizori = 371 Mărfuri 500
2. Scrierea formulei contabile corecte:

a) Natura tranzacţiei: achiziţie materii prime.
b) Modificarea elementelor patrimoniale:
c) Stabilirea conturilor corespondente:
d) Formula contabilă:
301 Materii prime = 401 Furnizori 300
70
Modificările care au avut loc se pot vedea în conturile de mai jos:
301 Materii prime 401 Furnizori 371 Mărfuri

D CD CD C
300 500 500 500 500
300
RD = 300 RC = 0 RD = 500 RC = 800 RD = 500 RC = 500
SFD = 300 SFC = 300 SFD = 0
Fiecare sold este acum corect
Un dezavantaj al acestei metode de stornare este denaturarea artificială a rulajelor

conturilor folosite. Rulajele arată în mod normal mişcarea în contul respectiv, pe parcursul
perioadei. Aşadar, putem fi induşi în eroare de un rulaj mare, care nu arată o intrare sau o
ieşire din contul respectiv, ci doar o corectură contabilă.
Explicaţie:
Revenim la problema anterioară şi explicăm denaturarea rulajelor.
401 Furnizori În mod normal, la 371 Mărfuri În mod normal, la

D C acest cont pe D C acest cont pe
500 500 credit se vor trece 500 500 credit se vor trece
acumulările de consumurile de
300 datorii către mărfuri.
RD = 500 RC = 800 furnizori. Totuşi RD = 500 RC = 500 Totuşi nu s-a făcut
TSD = 500 TSC = 800 nu s-a făcut nici o TSD = 500 TSC = 500 nici o vânzare,
SFC = 300 nouă datorie, SFD = 0 rulajul crescut
rulajul crescut fiind doar
fiind doar corectură
În mod normal, la acest cont pe corectură contabilă.
debit se vor trece plăţile făcute contabilă.
furnizorilor. Totuşi nu s-a făcut nici
o plată, rulajul crescut fiind doar În mod normal, la acest cont pe debit
corectură contabilă. se vor trece creşterile de stoc la
mărfuri. Totuşi nu s-a făcut nici o
intrare nouă de marfă, rulajul crescut
fiind doar corectură contabilă.
Din cauza dezavantajului menţionat, stornarea în negru este mai puţin utilizată.
Formulele contabile de stornare în roşu constau în anularea unei formule

contabile efectuate anterior greşit, prin întocmirea şi înregistrarea unei noi formule
contabile, similară cu cea eronată, însă cu suma înscrisă în roşu (sau în negru, dar
încadrată în chenar). Înscrierea unei sume în roşu are semnificaţia în contabilitate a unor
valori cu semnul „minus”, având ca efect anularea sumei înscrise anterior în mod eronat.
Exemplu:
Pentru exemplificare comparativă, pornim tot de la problema precedentă.
71
Întreprinderea se aprovizionează cu materii prime în sumă de 300 lei, conform
facturii furnizorului.
Formula contabilă a acestei tranzacţii s-a stabilit greşit, astfel:
371 Mărfuri = 401 Furnizori 500
Greşeli
Ulterior, printr-o analiză contabilă atentă, se observă că formula contabilă este

incorect întocmită. Cum procedăm pentru a anula formula contabilă înregistrată eronat prin
stornare în roşu?
Rezolvare:
1. Stornarea (anularea) formulei greşite prin repetarea ei, dar cu sumele scrise
în roşu sau în chenar negru:
371 Mărfuri = 401 Furnizori 500
2. Scrierea formulei contabile corect:

a) Natura tranzacţiei: achiziţie materii prime.
b) Modificarea elementelor patrimoniale:
c) Stabilirea conturilor corespondente:
d) Formula contabilă:
301 Materii prime = 401 Furnizori 300
Modificările care au avut loc în conturi:
301 Materii prime 401 Furnizori 371 Mărfuri

D CD CD C
300 500 500
500 500
300
RD = 300 RC = 0 RD = 0 RC = 300 RD = 0 RC = 0
SFD = 300 SFC = 300 SFD = 0
Fiecare sold este acum corect
Observăm că, spre deosebire de metoda stornării în negru, stornarea în roşu nu

afectează rulajele conturilor. Sumele scrise greşit se anulează cu cele scrise în roşu.

72
1. Efectuaţi stornarea în negru şi apoi în roşu pentru următoarea formulă contabilă
întocmită greşit:
5311 Casa în lei = 4111 Clienţi 800
Formula de mai sus a fost introdusă pentru încasarea sumei de 800 lei, în cotul
bancar, printr-un ordin de plată (O.P.) primit de la clienţi. După efectuarea stornării,
realizaţi formula contabilă corectă.

401 Furnizori = 371 Marfă 100
Formula de mai sus a fost introdusă pentru achiziţia de marfă de la furnizori în

valoare de 100 lei.
După efectuarea stornării, realizaţi formula contabilă corectă.

601 Cheltuieli cu materiile prime = 302 Masteriale consumabile 250
Formula de mai sus a fost introdusă pentru consumul de materii prime în valoare de
200 lei.
După efectuarea stornării, realizaţi formula contabilă corectă.
2.3.7. Articolul contabil
Pentru reflectarea cronologică a tranzacţiilor în conturi, pe baza dublei înregistrări,

se utilizează articolul contabil. Acesta se obţine prin adăugarea la elementele formulei
contabile a explicaţiei tranzacţiei în cauză, a documentului justificativ care atestă
realizarea ei, precum şi a datei când operaţia a avut loc.
Elementele articolului contabil:

- Formula contabilă;
- Natura operaţiei economico-financiare;
- Data;
- Felul şi numărul documentului justificativ.
Exemplu:
Efectuaţi articolul contabil pentru următoarea operaţie economică: se dau în

consum materii prime în valoare de 120 lei; conform Bonului de consum nr. 4/5.05.2017.
Rezolvare:
73
1) Natura tranzacţiei: consum materii prime.
- Materii prime A-C 120
- Cheltuieli cu materii prime A+D 120
- 301 Materii prime A-C 120
- 601 Cheltuieli cu materii prime A + D 120
601 Cheltuieli cu materii prime = 301 Materii prime 120
5) Articolul contabil:
5.05.2017
601 Cheltuieli cu materii prime = 301 Materii prime 120
Consum materii prime conform BC 4/5.05.2017, în valoare de 120 lei
Înregistrarea tranzacţiilor consemnate în documente, în ordinea în care acestea au

avut loc, sub formă de articole contabile, se numeşte înregistrare cronologică.
În practică, această înregistrare se realizează cu ajutorul documentului de
contabilitate denumit Registrul Jurnal. După înregistrarea cronologică, operaţiile
economice sau financiare sunt grupate pe conturi distincte, după natura lor şi se
înregistrează sistematic în documentul de contabilitate denumit Registrul Cartea Mare.

A. S.C. Minex S.A. efectuează în cursul lunii ianuarie următoarele operaţii

economico-financiare.
1. Se cumpără un teren conform Facturii nr. 1320/08.01.2017 în valoare de 10000

lei, TVA 5%.
2. Se acordă un avans spre decontare de 280 lei administratorului pentru
deplasarea în vederea încheierii unor contracte, conform Ordinului de deplasare nr.
20/10.01.2017 şi Registrul de casă.
3. Pe 13.01.2017 se emite (semnează), cu acceptul furnizorului, un Bilet de ordin în
vederea achitării ulterioare a contravalorii Facturii nr. 1320/08.01.2017.
4. Pe 16.01.2017 se justifică avansul spre decontare acordat în data de 10.01.2017,
astel: 240 lei cheltuieli cu deplasarea şi diurna, iar restul se depune la casierie. Ordinul de
deplasare, Decontul de cheltuieli şi Registrul de casă.
5. Conform hotărârii A.G.A. şi Notei contabile nr. 26/28.01.2017, se majorează
capitalul social astfel: din rezerve legale 1500 lei şi din profitul anilor anteriori 2000 lei.
Realizaţi articolul contabil pentru operaţiile economico-financiare prezentate mai
sus.
B. S.C. Roximex S.R.L., având ca obiect de activitate producţia şi comercializarea

de ciorapi, la data de 31 decembrie 2016 prezintă următoarea situaţie patrimonială:

Utilaje 10000 Mobilier 2000
Rezerve legale 1000 Materii prime 8500
74
Credite bancare pe termen lung 12100 Creditori 15000
Produse fintie 25000 Casa 1000
Clienţi 13000 Conturi curente la bănci 18000
Furnizori 21000 Capital social 5000
Furnizori de imobilizări 23400
În luna ianuarie au loc următoarele operaţii economico-financiare:

1. Se încasează de la clienţi, conform Chitanţei nr. 11/2.01 suma de 6000 lei;
2. Se achiziţionează de la furnizori un calculator în valoare de 1500 lei, conform
Facturii nr. 65/5.01;
3. Se dau în consum materii prime în valoare de 850 lei, conform Bonului de
consum nr. 36/6.01;
4. Se depune la bancă, conform Foii de vărsământ nr. 61/7.01 suma de 400 lei;
5. Se încasează o creanţă de la clienţi în valoare de 3000 lei, conform Ordinului de
plată nr. 78/8.01 şi Extrasului de cont;
6. Se aprovizionează cu materii prime de la furnizori, conform Facturii nr. 34/9.01, în
valoare de 500 lei, care se achită direct în numerar primindu-se Chitanţa nr. 25/9.01;
7. Se acordă delegatului Vasilescu suma de 100 lei, reprezentând avans delegaţie,
conform Ordinului de deplasare br. 71/9.01;
8. Delegatul Vasilescu justifică avansul acordat pe baza decontului de cheltuieli nr.
2/9.01, astfel: procurare rechizite de birou 50 lei, diurnă 20 lei, transport 15 lei, diferenţa se
restituie în casierie, efectuându-se Chitanţa nr. 34/9.01;
9. Se plăteşte Factura nr. 659532/9.01 reprezentând energia electrică, în numerar,
conform Chitanţei nr. 54541/9.01, în valoare de 40 lei;
10. Se închid conturile de cheltuieli, conform Notei contabile nr. 1/30.01.
Se cere:
a. prezentarea modificărilor de structură şi volum produse în masa
patrimoniului de operaţiile economico-financiare;
b. efectuarea analizei contabile pentru operaţiile economice care au avut loc;
c. întocmirea Bilanţului contabil la sfârşitul lunii ianuarie.
TEST DE VERIFICARE A CUNOŞTINŢELOR NR. 4

I. În coloana A sunt indicate operaţiile economice, ia în coloana B formulele

contabile. Scrieţi asocierile corecte dintre fiecare cifră din coloana A şi litera
corespunzătoare din coloana B:
A B
1 Achiziţie marfă de la furnizori; a 106 = 1012;
2 Transfer de rezerve la capital; b 371 = 401;
3 Se dau în consum materii prime; c 601 = 301;
4 Se achită datoria faţă de furnizori din contul bancar. d 401 = 5121.
II. Transcrieţi litera corespunzătoare fiecărui enunţ şi notaţi în dreptul ei litera A,

a. Stornarea în negru denaturează rulajele conturilor folosite.
b. Formulele contabile au în componenţă data operaţiunii.
75
c. Articolele contabile sunt înregistrate în Registrul Jurnal.
d. Contarea reprezintă operaţiunea efectuată după analiza contabilă.
III. Precizaţi formula contabilă corectă pentru următoarele operaţii economice:

1. Achiziţie marfă de la furnizori:
a. 401 = 371
b. 371 = 5311
c. 371 = 401
d. 5311 = 371
2. Consum de materiale consumabile:

a. 601 = 302
b. 302 = 602
c. 401 = 302
d. 602 = 302
3. Plată impozit pe profit datorat din contul bancar:

a. 5121 = 4411
b. 4411 = 5121
c. 4411 = 691
d. 691 = 4411
4. Vânzare mărfuri clienţilor:

a. 4111 = 707
b. 4111 = 371
c. 378 = 371
d. 5121 = 707
5. Achiziţie terenuri de la furnizori:

a. 404 = 2111
b. 2111 = 401
c. 401 = 2111
d. 2111 = 404
6. Acordare avans pentru delegaţie în numerar:

a. 5311 = 542
b. 542 = 5311
c. 5311 = 425
d. 425 = 5311
7. Majorare capital social din rezultatul reportat:

a. 1171 = 1012
b. 1012 = 1171
c. 121 = 1012
d. 1012 = 121
76
8. Se primeşte un credit pe termen lung în contul bancar:
a. 5121 = 5191
b. 5191 = 5121
c. 5121 = 1621
d. 1621 = 5121
Se acordă 10 puncte din oficiu. Pentru a afla nota testului tău, împarte punctajul total obţinut la 10.
Alege punctajul tău
Sub 5 puncte Între 5 şi 5,99 Între 6 şi 7,99 Între 8 şi 8,99 Între 9 şi 9,99 Nota 10
Insuficient Slăbuţ Mediu Bine Foarte bine Excepţiona

l
2.4. Balanţa de verificare
2.4.1. Definiţia, importanţa şi funcţiile balanţei de verificare
Definiţie
Balanţa de verificare sau balanţa conturilor este un procedeu specific al metodei
contabilităţii care asigură verificarea exactităţii înregistrării operaţiilor economice în conturi,
legătura dintre conturile sintetice şi bilanţ, legătura dintre conturile sintetice şi conturile
analitice, precum şi centralizarea datelor contabilităţii curente.
Balanţa de verificare se prezintă ca un tablou enumerativ al tuturor conturilor din

Cartea-mare, care furnizează informaţii în legătură cu soldurile iniţiale, mişcările sau
rulajele intervenite într-o anumită perioadă de gestiune (lună, trimestru, semestru, an) şi
soldurile finale, la data întocmirii ei. Prin însumarea pe categorii a informaţiilor respective
se obţine punctul de plecare al controlului aritmetic oferit de contabilitate asupra
înregistrărilor efectuate, în scopul menţinerii egalităţii patrimoniale.
77
S.C. EXEMPLU S.R.L.
BALANŢA DE VERIFICARE
De la 1.09.2017 până la 30.09.2017
Sold Sold Rulaj Rulaj Total Sold Sold
Cont Denumire iniţial iniţial curent curent Total sume debit sume final final Funcţia
debit credit debit credit credit debit credit
CLASA 1 CONTURI DE CAPITALURI
1012 Capital subscris vărsat P
121 Profit şi pierdere B
CLASA 3 CONTURI DE STOCURI
371 Mărfuri A
378 Diferenţe de preţ la mărfuri P
CLASA 4 CONTURI DE TERŢI
401 Furnizori P
4111 Clienţi A
4423 TVA de plată P
4424 TVA de recuperat A
4426 TVA deductibilă A
4427 TVA colectată P
4428 TVA neexigibilă B
CLASA 5 CONTURI DE TREZORERIE
5121 Conturi la bănci în lei A
5311 Casa în lei A
CLASA 6 CONTURI DE CHELTUIELI
607 Cheltuieli privind mărfurile A
CLASA 7 CONTURI DE VENITURI
Venituri din vânzarea
707 P
mărfurilor
TOTAL
Întocmit, Administrator,
Popescu Ioan Oltean Marin
Importanţa balanţei de verificare

- Prin balanţa de verificare se realizează controlul privind respectarea în
contabilitate a principiului dublei înregistrări, creându-se astfel garanţia
exactităţii înregistrărilor efectuate în conturi.
- Cu ajutorul balanţei de verificare se centralizează întreaga activitate
economică a societăţii reflectată distinct în conturi pe tot parcursul
perioadei de gestiune.
- Centralizarea informaţiilor cu ajutorul balanţei de verificare oferă
conducerii posibilitatea de a cunoaşte volumul modificărilor intervenite în
structura patrimoniului atât pe perioada curentă, cât şi cumulat, de la
începutul perioadei de gestiune.
- Balanţa de verificare îndeplineşte atât o funcţie de control, cât şi o funcţie
economică constituind legătura dintre cont şi bilanţ. Pe baza informaţiilor
oferite de balanţa de verificare se elaborează situaţiile financiare anuale.
În procesul muncii practice de contabilitate, balanţa de verificare îndeplineşte mai

multe funcţii.
1. Cea mai importantă funcţie, de la care îşi trage şi denumirea, este aceea de
verificare a exactităţii înregistrărilor efectuate în conturi.
Întrucât fiecare eveniment (tranzacţie) se înregistrează concomitent şi cu aceeaşi
sumă în debitul unui cont şi în creditul altui cont, ceea ce face să rezulte o egalitate
permanentă între totalul sumelor debitoare şi totalul sumelor creditoare, se atribuie
78
tabloului prin care se constată această egalitate, acest echilibru stabil, denumirea de
balanţă.
Înregistrarea greşită a unor tranzacţii, operaţii, ca urmare a nerespectării dublei
înregistrări, trecerea eronată a sumelor din jurnal în Cartea-mare şi de aici în balanţă,
efectuarea unor calcule greşite în formulele contabile compuse, stabilirea eronată a
rulajelor sau a soldurilor determină inegalităţi între totalurile balanţei, care se semnalează
cu ajutorul ei, fapt ce îi conferă caracterul unui instrument de verificare şi de control.
Deşi în condiţiile utilizării calculatoarelor electronice, creşte exactitatea calculelor,
funcţia de control a balanţei de verificare se menţine, iar corelaţiile pe care se bazează ea
servesc la prevederea unor chei de control în programele de lucru ale calculatoarelor.
2. O altă funcţie a balanţei de verificare este aceea de a realiza concordanţa

dintre conturile analitice şi cele sintetice.
Înfăptuirea acestei funcţii devine posibilă prin aceea că pentru fiecare cont sintetic
care se desfăşoară pe conturi analitice se întocmeşte câte o balanţă de verificare a
conturilor analitice, cu ajutorul căreia se controlează exactitatea înregistrărilor efectuate în
conturile sintetice, prin concordanţele care trebuie să existe între conturile analitice şi
contul sintetic la care se referă, cu privire la soldurile iniţiale, rulaje şi soldurile finale.
Astfel, balanţele de verificare analitice fac legătura între conturile analitice şi cele sintetice.
În exemplul următor se poate vedea legătura între balanţa sintetică şi cea analitică, astfel:
Total solduri iniţiale balanţa sintetică = Total solduri iniţiale balanţa analitică
Total rulaje balanţa sintetică = Total rulaje balanţa analitică
Total sume balanţa sintetică = Total sume balanţa analitică
Total solduri finale balanţa sintetică = Total solduri finale balanţa analitică
3. Stând la baza întocmirii bilanţului (ca document contabil de sinteză), balanţa de

verificare face legătura dintre cont (care furnizează informaţii de detaliu asupra
fiecărui element patrimonial de activ şi pasiv) şi bilanţ (care furnizează informaţii
generalizatoare asupra activităţii de ansamblu a întreprinderii).
Această legătură se concretizează în faptul că datele din bilanţ reprezintă soldurile
finale ale conturilor de activ şi de pasiv, preluate din balanţa de verificare şi apoi prelucrate
şi grupate, conform necesităţilor de întocmire a bilanţului. Se poate spune că balanţa de
verificare reprezintă puntea de legătură dintre conturile analitice şi cele sintetice şi
dintre acestea din urmă şi bilanţ.
Operaţiile economice
Conturi sintetice şi analitice
Balanţa de verificare analitică
Balanţa de verificare sintetică
Bilanţul contabil
4. Pentru a servi necesităţilor de generalizare periodică a datelor, balanţa de

verificare îndeplineşte şi o funcţie de grupare şi centralizare a datelor
înregistrate în conturi.
79
Compararea şi centralizarea datelor contabile cu ajutorul balanţei de verificare oferă
conducerii întreprinderii posibilitatea de a cunoaşte volumul şi natura modificărilor
intervenite în structura elementelor patrimoniale, atât pe perioada curentă de gestiune, cât
şi pe perioadele precedente , situaţia debitorilor şi creditorilor, a cheltuielilor şi rezultatelor
financiare ale întreprinderii la un moment dat şi dinamica lor, în vederea elaborării
previziunilor necesare luării deciziilor pentru perioadele viitoare. Prin urmare, cu ajutorul
balanţei de verificare se centralizează întreaga activitate economico-financiară a
întreprinderilor, care a fost reflectată pe conturi distincte, oferindu-se astfel informaţii de
ansamblu asupra tuturor bunurilor economice aflate în administrarea operativă a acestora
şi asupra activităţii dintr-o anumită perioadă de gestiune.
5. Ca urmare a grupării datelor contabilităţii curente, balanţa de verificare

îndeplineşte şi funcţia de instrument de analiză a activităţii economice.
Această funcţie se realizează prin compararea, pe fiecare cont în parte, pe grupe
de conturi şi pe total, a datelor de la începutul unei perioade de gestiune, cu cele de la
sfârşitul ei. Astfel, se pot stabili schimbările produse în mărimea şi structura elementelor
patrimoniale, justeţea plasării elementelor respective după natura şi destinaţia lor, se pot
urmări mişcarea tuturor elementelor patrimoniale, precum şi îndeplinirea indicatorilor
programaţi prin confruntarea datelor efective cu cele prestabilite. În felul acesta, balanţa
de verificare are un rol deosebit de important în analiza situaţiei economice şi financiare
pe perioade scurte de timp şi în intervalul dintre două bilanţuri, fiind astfel singurul
instrument care furnizează informaţiile necesare conducerii operative a unităţilor
patrimoniale.
S.C. EXEMPLU S.R.L.

BALANŢA DE VERIFICARE SINTETICĂ
De la 1.09.2017 până la 30.09.2017
Sold Sold Rulaj Rulaj Sold Sold
Total sume Total sume
Cont Denumire iniţial iniţial curent curent final final Funcţia
debit credit
debit credit debit credit debit credit
101 Capital social P
TOTAL CLASA 1 CONTURI DE CAPITALURI
371 Mărfuri P
378 Diferenţe de preţ la mărfuri B
TOTAL CLASA 3 CONTURI DE STOCURI
401 Furnizori A
411 Clienţi
4423 TVA de plată
4424 TVA de recuperat
4426 TVA deductibilă
4427 TVA colectată
4428 TVA neexigibilă
TOTAL CLASA 4 CONTURI DE TERŢI
5121 Conturi la bănci P
5311 Casa în lei A
TOTAL CLASA 5 CONTURI DE TREZORERIE
TOTAL CLASA 6 CONTURI DE CHELTUIELI
707 A
mărfurilor
TOTAL CLASA 7 CONTURI DE VENITURI P
TOTAL
S.C. EXEMPLU S.R.L.
BALANŢA DE VERIFICARE ANALITICĂ
De la 1.09.2017 până la 30.09.2017
80
Sold Sold Rulaj Rulaj Sold Sold
Total sume Total sume
Cont Denumire iniţial iniţial curent curent final final Funcţia
debit credit
debit credit debit credit debit credit
1012 Capital social vărsat P
TOTAL GRUPA 10 CAPITAL ŞI REZERVE
TOTAL GRUPA 12 REZULTATUL
EXERCIŢIULUI FINANCIAR
TOTAL CLASA 1 CONTURI DE CAPITALURI
371.01 Mărfuri depozit P
371.02 Mărfuri magazin 1
371.03 Mărfuri magazin 2
371 Mărfuri
378.01 Adaos com. magazin 1
378.02 Adaos com. magazin 2
378 Diferenţe de preţ la mărfuri
TOTAL GRUPA 37 MĂRFURI
TOTAL CLASA 3 CONTURI DE STOCURI
401 Furnizori A
401.01 S.C. ALFA S.R.L.
401.02 SC BETA S.R.L.
401.03 S.C. OMEGA S.R.L.
TOTAL GRUPA 40 FURNIZORI ŞI CONTURI
ASIMILATE
4111 Clienţi
4111.01 S.C. MALDIM S.R.L.
4111.02 S.C. PRIEX S.R.L.
4111.03 S.C. OLIMIUS S.R.L.
TOTAL GRUPA 41 CLIENŢI ŞI CONTURI
ASIMILATE
4423 TVA de plată
4424 TVA de recuperat
4426.01 TVA deductibilă magazin 1
4426.02 TVA deductibilă magazin 2
4426 TVA deductibilă
4427.01 TVA colectată magazin 1
4427.02 TVA colectată magazin 2
4427 TVA colectată
4428.01 TVA neexigibilă magazin 1
4428.02 TVA neexigibilă magazin 2
4428 TVA neexigibilă
TOTAL GRUPA 44 BUGETUL STATULUI,
FONDURI SPECIALE ŞI CONTURI
ASIMILATE
TOTAL CLASA 4 CONTURI DE TERŢI
5121 Conturi la bănci P
5121.01 BCR
5121.02 BRD
TOTAL GRUPA 51 CONTURI LA BĂNCI
5311.01 Casa magazin 1
5311.02 Casa magazin 2
5311 Casa în lei A
TOTAL GRUPA 53 CASA
TOTAL CLASA 5 CONTURI DE TREZORERIE
607.01 Chelt. privind mf. magazin 1
607.02 Chelt. privind mf. magazin 2
TOTAL GRUPA 60 CHELTUIELI PRIVIND
STOCURILE
TOTAL CLASA 6 CONTURI DE CHELTUIELI
707 A
mărfurilor
707.01 Venituri din vz.mf. magazin 1
707.02 Venituri din vz.mf. magazin 2
TOTAL GRUPA 70 CIFRA DE AFACERI NETĂ
TOTAL CLASA 7 CONTURI DE VENITURI P
TOTAL
81
Funcţia de control
Funcţia de grupare şi Realizează legătura

centralizare a datelor între conturile
din conturi sintetice şi cele
analitice
Funcţia de analiză a Realizează legătura

activităţii economice între cont şi bilanţ
Figura nr. 1. Funcţiile balanţei de verificare
2.4.2. Clasificarea balanţelor de verificare
Criterii de clasificare a balanţelor de verificare:

.1 după felul conturilor pentru care se întocmesc;
.2 după numărul egalităţilor pe care le cuprind;
.3 după conţinutul şi forma grafică de prezentare etc.
După felul conturilor pentru care se întocmesc:

 balanţe de verificare a conturilor sintetice sau generale. Acestea se
întocmesc pe baza datelor preluate din conturile sintetice;
 balanţe de verificare a conturilor analitice. Acestea se întocmesc pe baza
datelor preluate din conturile analitice, pentru fiecare cont sintetic care a fost
desfăşurat pe conturi analitice, înainte de a se întocmi balanţa de verificare
generală şi au drept scop verificarea exactităţii înregistrărilor din conturile
sintetice şi cele analitice prin concordanţele care trebuie să existe cu privire la
soldurile iniţiale, rulaje, sume totale şi soldurile finale; din acest motiv se mai
numesc şi balanţe de verificare auxiliare sau secundare.
După numărul egalităţilor pe care le cuprind:

 balanţe de verificare cu o serie de egalităţi:
- balanţa de verificare a sumelor:
Total sume debitoare = Total sume creditoare
- balanţa de verificare a soldurilor:
Solduri finale debitoare = Solduri finale creditoare
 balanţe de verificare cu două serii de egalităţi:
Egalitatea 1 Total sume debitoare = Total sume creditoare
Egalitatea 2 Solduri finale debitoare = Solduri finale creditoare
 balanţe de verificare cu trei serii de egalităţi:
82
Egalitatea 1 Solduri iniţiale debitoare = Solduri iniţiale creditoare
Rulaje debitoare ale lunii Rulaje creditoare ale lunii
Egalitatea 2 =
curente curente
 balanţe de verificare cu patru serii de egalităţi:
Egalitatea 1 Solduri iniţiale debitoare = Solduri iniţiale creditoare
Egalitatea 2 =
curente curente
Sau:
Total sume precedente Total sume precedente
Egalitatea 1 =
debitoare creditoare
Egalitatea 2 =
curente curente
 balanţe de verificare cu cinci serii de egalităţi;
 balanţe de verificare cu şase serii de egalităţi.
2.4.3. Etapele întocmirii balanţelor de verificare
Balanţele de verificare se întocmesc lunar şi ori de câte ori este necesar, în scopul
verificării exactităţii înregistrării operaţiilor economice în conturi şi pentru întocmirea
bilanţului contabil.
Etapele întocmirii balanţei de verificare:

 se trec operaţiile din evidenţa cronologică (Registrul Jurnal) în evidenţa
sistematică (Registrul Cartea Mare), până la data când urmează a se întocmi
balanţa de verificare;
 se totalizează sumele din debitul şi creditul conturilor deschise şi se determină
soldul lor;
 se transpun datele din conturi în formularul de balanţă de verificare;
 se adună coloanele conturilor şi se verifică egalităţile dintre coloanele perechi.
Registrul Jurnal Registrul Cartea Mare Balanţa de verificare
Trebuie să existe următoarea corelaţie între Registrul Jurnal şi Balanţa de

verificare:
Total rulaje din Balanţa de verificare = Total rulaje din Registrul Jurnal
2.4.4. Întocmirea balanţelor de verificare
Se prezintă situaţia patrimoniului la sfârşitul anului 2016. Documentul care

evidenţiază acest lucru este balanţa soldurilor conturilor.
83
Balanţa de verificare la 31.12. 2016
Sold final
Cont Denumire Sold final debit
credit
101 Capital social 0 232323
121 Profit şi pierdere 937 0
371 Mărfuri 404717 0
378 Diferenţe de preţ mărfuri 0 16403
401 Furnizori 0 475178
411 Clienţi 16586 0
4423 TVA de plată 0 705
4424 TVA de recuperat 8916 0
4426 TVA deductibilă 0 0
4427 TVA colectată 0 0
4428 TVA neexigibilă 0 20871
512 Conturi curente la bănci 151784 0
531 Casa 82340 0
607 Cheltuieli privind mărfurile 0 0
707 Venituri din vânzarea mărfurilor 0 0
TOTAL 745480 745480
În luna ianuarie 2017, soldurile finale ale lunii decembrie devin solduri iniţiale.
Înainte de înregistrarea operaţiunilor contabile care au avut loc în anul 2017, se vor înscrie
soldurile iniţiale în Registrul Cartea Mare.
84
BIBLIOGRAFIE
1. Balteş N., Eşanu N., Bazele contabilităţii, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu,
2006.
2. Balteş N., Contabilitate financiară, Editura Continent, 1999.
3. Bădilă D., Analiza pieţei, Editura Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, 2011.
4. Bădilă I., Contabilitatea unităţii economice, Editura Universităţii „Lucian Blaga” din
Sibiu, 2011.
5. Bădilă I., Contabilitatea evenimentelor şi tranzacţiilor, auxiliar curricular, Editura
Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, 2015.
6. Bădilă I., Bazele Contabilităţii, Editura Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, 2016.
7. Bojian O, Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Universitară,
Bucureşti, 2004.
8. Cojoc D., Ignat G., Contabilitate, caiet de lucrări practice, Editura „Ion Ionescu de
la Brad”, Iaşi, 2003.
9. Cojocea A., Contabilitate: clasa a X-a, Editura Economică-Preuniversitaria,
Bucureşti, 2005.
10. Dragan C.M., Bazele contabilităţii, Editor „Contconsult –The European Audit”,
Bucureşti, 1995.
11. Feleagă N., Ionaşcu I., Contabilitatea financiară, vol. I, Editura Economică,
Bucureşti, 1993.
12. Horomnea E., De la cont la clasificarea conturilor. Puncte de vedere, Revista de
Finanţe, Credit, Contabilitate nr.11/12/2000.
13. Ionescu C., Contabilitate. Baze şi proceduri, Editura Fundaţiei România de Mâine,
Bucureşti, 2006.
14. Moisescu F., Bazele contabilităţii, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2004.
15. Petrescu S., Analiză şi diagnostic financiar-contabil, Editura CECCAR, Bucureşti,
2008.
16. Ristea M., Dina M., Contabilitatea societăţilor comerciale, Editura Universitară,
Bucureşti, 2002.
17. Ristea M., Contabilitate financiară, Editura Universitară, Bucureşti, 2005.
18. Sabău C., Duran I., Bazele contabilităţii, Editura Eurostampa, Timişoara, 2007.
19. ***, Cartea verde a contabilităţii: 2017, Ed. a 2-a rev., Editura Rentrop &Straton,
Bucureşti, 2017.
20. ***, Marea carte verde a monografiilor contabile: 2017, Ed. a 4-a rev., Editura
Rentrop &Straton, Bucureşti, 2017.
Resurse legislativ:
21. O.M.F.P. nr. 1802/2014 – Reglementările contabile privind situaţiile financiare
anuale şi situaţiile financiare consolidate şi Normele metodologice de aplicare.
22. O.M.F.P. nr. 2861/2009 – Normele privind organizarea şi efectuarea inventarierii
elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii.
23. O.M.F.P. nr. 2634/2015 – Documentele financiar contabile.
85
24. Ghidul privind aplicarea reglementărilor contabile privind situaţiile financiare
anuale individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate, aprobate prin
Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1.802/2014, cu modificările ulterioare.
25. O.M.E.N. nr. 3915/2017 şi Anexele sale.
26. O.G. nr. 99/2000, actualizat 2017 – Comercializarea produselor şi serviciilor de
piaţă.
27. Legea nr. 31/16.11.1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul
Oficial al României nr. 33/29.01.1998.
28. Legea nr. 571/2003.
29. Legea contabilităţii nr. 82/1991, modificată şi republicată.
30. Codul Fiscal cu Normele metodologice de aplicare, valabil în anul 2017.
31. Monitorul Oficial al României.
Bibliografia virtuală:
32. www.codfiscal.net
33. www.conta.money.ro
34. www.edu.ro
35. www.wikipedia.ro
86

Contabilitate

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Contabilitate

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CAPITOLUL 1

PROCEDEELE COMUNE DISCIPLINELOR

Fişa de documentare nr. 1

1.1. Procedeele comune disciplinelor economice

1.1.1. Procedeele metodei contabilităţii

Metoda contabilităţii se foloseşte de o serie de procedee sau instrumente folosite

Procedee generale tuturor disciplinelor

Observaţia este faza iniţială a cercetării obiectului de studiu al oricărei ştiinţe.

Documentaţia are pentru contabilitate o importanţă deosebită, deoarece orice

Procedee specifice numai contabilităţii

Bilanţul este un procedeu specific numai contabilităţii, care prezintă în expresie

Fişa de aplicaţii nr. 1

1. În coloana A sunt indicate metode specifice contabilităţii, iar în coloana B

2. Transcrieţi litera corespunzătoare fiecărui enunţ şi notaţi în dreptul ei litera A,

a. Clasificarea este operaţia de distribuire, împărţire, repartizare sistemică pe clase

b. Sinteza reprezintă procedeul care se bazează pe examinarea, pe studierea

c. Evaluarea reprezintă exprimarea operaţiilor economice în etalon bănesc (ex.:

d. Observaţia se aplică de către metoda contabilităţii pentru ca, pe bază de judecăţi

3. În coloana A sunt indicate metode specifice contabilităţii, iar în coloana B

2. Procedeele metodice comune b. Observaţia, raţionamentul, comparaţia, clasificarea,

d. Bilanţul, contul, balanţa de verificare

4. Completaţi spaţiile punctate cu termenii corespunzători:

6. Formaţi grupuri de câte 5 studenţi. Fiecare grup va completa următorul tabel cu

Procedeu folosit Punctele comune Deosebirile

2. Procedeele metodice comune şi altor

3. Procedee specifice numai contabilităţii

Fişa de documentare nr. 2

1.2.1. Definiţie, importanţă, principii de evaluare

În contabilitate, toate elementele patrimoniale (fie de activ, fie de pasiv) sunt

1.2.2. Metode de evaluare

În raport cu natura elementelor patrimoniale, sensul mişcărilor intervenite în masa

1.2.2.1. Metode de evaluare

Se bazează pe costul istoric în raport cu natura elementelor patrimoniale şi a

1.2.2.2. Evaluarea la inventar şi prezentarea elementelor în bilanţ

În scopul întocmirii situaţiilor financiare anuale, entităţile trebuie să procedeze la

1.2.2.3. Evaluarea la data ieşirii din entitate

Costul de achiziţie sau costul de producţie al stocurilor din aceeaşi categorie şi al

Metoda „costului mediu ponderat” (CMP) presupune calcularea costului fiecărui

Valoarea stocului initial  Valoarea intrarilor

Valoarea materialelor ieşite = Costul unitar mediu ponderat  Cantitatea ieşită

Fişa de documentare nr. 3

Exemplificare pentru diferitele metode de evaluare la ieşire

Cost mediu ponderat global

1. Situaţia sortimentului de marfă „X” se prezintă astfel:

Să se stabilească preţul unitar şi valoarea ieşirilor prin metoda CMP global.

Etapa 1: se completează tabelul cu toate datele din problemă;

Valoarea stocului initial  Valoarea int rarilor

1000  26700 27700

Intrări Ieşiri Stoc

Cost mediu ponderat după fiecare intrare

2. Pentru datele din problema precedentă să se calculeze preţul unitar şi valoarea

Intrări Ieşiri Stoc

Metoda „primul intrat – primul ieşit” (FIFO)

Metoda „ultimului intrat – primul ieşit” (LIFO)

Fişa de documentare nr. 4

1.2.2.4. Reevaluarea în contabilitate

Entităţile pot proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale existente la sfârşitul

Astfel, în urma reevaluării, valoarea justă devine noua valoare contabilă a

Fişa de documentare nr. 5

1.3.1. Definiţia şi importanţa calculaţiei

1.3.2. Exemple de calculaţii

Preţ Taxă de Cheltuieli de Costul de

În cazul neplătitorilor de taxă pe valoarea adăugată, aceasta se include în costul de

Cost achiziţie materii prime Cheltuieli de producţie Cost de producţie