BAZELE CONTABILITATII (CIG I+FB I+AI I)

CURS nr.4/28.10.2021

CAP.2 METODA CONTABILITATII

Contabilitatea ca știință studiaza patrimoniul firmei, prin urmare trebuie să aiba și o metodă proprie de
cercetare a obiectului sau de studiu.
Deoarece patrimoniul se caracterizează prin complexitate și o continuă transformare, metoda
contabilității cuprinde o serie de tehnici și procedee cu ajutorul cărora se analizează elementele
patrimoniale și se formulează concluziile corespunzătoare.
Ea se caracterizează prin următoarele:
- analizează patrimoniul firmei sub dublu aspect – al bunurilor (mijloacelor economice) și al
surselor de finanțare a acestor bunuri;
- analizează corelația dintre mijloacele economice și procesele economice (venituri și
cheltuieli) pe de o parte și dintre procesele economice și sursele de finanțare pe de altă
parte.
Întrucât elementele patrimoniale de activ și de pasiv se află într-o continuă mișcare, dar își păstrează
echilibrul permanent, metoda contabilității respectă acest echilibru prin dubla înregistrare a
operațiunilor economico-financiare.
Acest principiu al dublei înregistrări permite controlul permanent al corectitudinii înregistrărilor
efectuate în contabilitate.
Metoda contabilității cuprinde trei categorii de procedee:
 procedee generale, aplicabile tuturor științelor;
 procedee comune științelor economice;
 procedee specifice contabilității.

1. Procedee generale
Cuprind următoarele categorii: observația, raționamentul, comparația, clasificarea, analiza și sinteza.

1) Observația – reprezintă prima etapă a cercetării patrimoniului. Ea se utilizează pentru

cunoașterea fenomenelor și proceselor economice exprimate valoric. Putem spune că, prin observație
se asociază cantitatea, calitatea și valoarea.
Poate fi: directă, indirectă, totală, parțială sau statistică.

 observarea directă presupune contactul nemijlocit al observatorului cu fenomenele

economice;
Exemplu: Se observă consumul de materii prime în procesul de producție, în cadrul secției.
  observarea indirectă presupune preluarea datelor din surse care au consemnat anterior
fenomenul într-un document;
Exemplu: Se observă cumpărarea de mărfuri, cu ajutorul notei de recepție (documentul de
intrare ce atestă înfăptuirea ei).

 observarea totală presupune observarea tuturor elementelor aparținând patrimoniului, fără

excepție (cumpărări de mărfuri, consumuri de materii prime, vânzări de produse finite, încasări de la
clienți, plata către furnizori, plata salariilor către angajați, plata TVA către bugetul statului etc.);

 observarea parțială presupune observarea unei părți din patrimoniu (de exemplu: vânzările
de bunuri și servicii către clienți);

 observarea statistică presupune selectarea informațiilor referitoare la elementele

patrimoniale după anumite criterii.
Exemplu: Observarea salariilor în funcție de forma de salarizare aplicată.

2) Raționamentul – presupune ca, pornind de la fenomenele economice observate, să se ajungă la

concluzii privind modul de reflectare a acestor fenomene în contabilitate.
El face posibilă înțelegerea dublei reprezentări a patrimoniului – sub formă de mijloace economice și
surse de finanțare, precum și a dublei înregistrări privind creșterea sau descreșterea elementelor
patrimoniale.
Exemplu: Cumpărarea de mărfuri presupune pe de o parte creșterea stocului de mărfuri, iar pe
de altă parte creșterea datoriei față de furnizori.
Consumul de materiale presupune pe de o parte diminuarea stocului de materiale, iar pe de altă
parte creșterea cheltuielilor cu materialele.
Plata salariilor către angajați presupune pe de o parte diminuarea datoriei salariale față de
angajați, iar pe de altă parte, diminuarea disponibilului din casieria firmei.

3) Comparația – presupune alăturarea a două sau mai multe elemente patrimoniale sau procese
economice în scopul de a determina asemănările și deosebirile dintre ele.
Exemplu: Se compară valoarea producției programate cu valoarea producției efectiv realizate, în
scopul determinării abaterilor de cost.
Se compară veniturile cu cheltuielile, pentru a stabili profitul sau pierderea.

4) Clasificarea – presupune structurarea fenomenelor economice, a elementelor patrimoniale și

proceselor economice pe clase și grupe ce prezintă caracteristici comune. Acest procedeu permite
repartizarea rațională a elementelor patrimoniale.
Exemplu:
- Clasificarea imobilizărilor în: necorporale, corporale și financiare, în funcție de natura lor
(nematerială, materială și financiară);
- Clasificarea capitalurilor în: capitaluri proprii, provizioane pentru riscuri și cheltuieli și capitaluri
imprumutate, în funcție de modul de finanțare (proprie, străină);
- Clasificarea veniturilor și cheltuielilor în funcție de cele 2 activități ce le-au generat: din
exploatare si financiară.
5) Analiza – presupune studierea detaliată a fenomenului economic pe fiecare element component în
parte și stabilirea rolului acestuia în ansamblul din care face parte.
Exemplu:
-Creșterea cifrei de afaceri s-a datorat atât creșterii volumului de vânzări, cât și creșterii
prețurilor de vânzare.
-Cresterea cheltuielilor cu salariile s-a datorat atat cresterii numarului de angajati, cat si cresterii
salariilor personalului.

6) Sinteza – asigură trecerea de la particular la general, de la simplu la complex, de la analitic la

sintetic. Ea presupune generalizarea concluziilor rezultate în urma analizei fenomenelor economice.
Generalizarea se poate efectua atât la nivel de firmă, cât și la nivelul economiei naționale, caz în care
determină stabilirea politicilor economice și financiare pentru perioadele următoare.
Exemplu: Creșterea cifrei de afaceri concomitent cu diminuarea cheltuielilor salariale, a condus
la creșterea profitului firmei.

2. Procedee comune științelor economice

Cuprind următoarele categorii: documentația, evaluarea, calculația și inventarierea.

1) Documentația – reprezintă procedeul prin care orice operațiune economico-financiară ce

reflectă creșterea sau descreșterea elementelor patrimoniale, se consemnează într-un document ce
atestă înfăptuirea ei.
Documentul reprezintă un act scris sau tipărit prin care se adeverește un fapt real prezent sau trecut.
Prin urmare, documentele furnizează informația contabilă, ca sursă a sistemului informațional economic
din firmă.
Înscrierea operațiunilor economico-financiare în documente se realizează respectând reguli și criterii
bine definite, în funcție de necesitățile practice și de legislația în vigoare.
Documentele se pot completa manual sau cu ajutorul tehnicii de calcul.
Documentele stau la baza înregistrării operațiunilor economice în contabilitate, reflectând creșteri și
diminuări ale activelor și pasivelor patrimoniale și procese economice. Ele reflectă: mijloace economice,
surse de finanțare, drepturi și obligații generate de acestea, precum și venituri, cheltuieli și rezultate ale
activității.
Prin urmare, documentele diferă în funcție de natura operațiilor economice și a elementelor
patrimoniale pe care le consemnează.
Exemplu: Cumpărarea de materii prime de la furnizor se consemnează prin Nota de intrare-
recepție (NIR), consumul de materii prime în producție se consemnează prin bonul de consum (BC),
vânzarea produselor finite către clienți se consemnează prin factura fiscală, salariile datorate angajaților,
prin statul de plată al salariilor etc.

2) Evaluarea – reprezintă procedeul prin care se asigură exprimarea valorică a elementelor

patrimoniale (mijloace și surse) și a proceselor economice (venituri și cheltuieli), pentru a facilita
culegerea și prelucrarea informațiilor în scopul generalizării lor. Acest procedeu face posibilă
înregistrarea operațiunilor în contabilitate, dar și aplicarea celorlalte procedee. Atât rezultatul activității
(profit/pierdere), cât și indicatorii economico-financiari ce permit analiza activității firmei și adoptarea
de măsuri pentru perioada următoare, trebuie exprimate valoric. La baza evaluării stă moneda
națională. Ea permite transformarea unităților naturale (kg, to, m 3, l etc.) în unități valorice, pentru a
permite cumularea datelor.

3) Calculația – reprezintă procedeul prin care se utilizează operațiuni matematice în scopul de a

determina diverse valori ale fenomenelor și proceselor economice care urmează a fi înregistrate în
contabilitate. Ea se regăsește în strânsă legătură cu evaluarea.
Exemplu: Calculul valorii mărfurilor cumpărate, înmulțind cantitatea cu prețul de cumpărare
unitar.
Calculul amortizării anuale a unui utilaj, împărțind valoarea acestuia de intrare la durata de
funcționare.
Calculul TVA-ului din factura emisă către client, înmulțind valoarea mărfurilor la preț de vânzare,
cu cota legală de 19%.
Calculul profitului ca diferență între venituri și cheltuieli.

4) Inventarierea – reprezintă procedeul prin care se constată faptic la o anumită dată, existența
elementelor patrimoniale din punct de vedere cantitativ, calitativ și valoric.
Apariția acestui procedeu s-a datorat existenței în timp a unor neconcordanțe între datele
scriptice (din contabilitate) și cele faptice (din teren). Cauzele sunt multiple:
 gestionarea defectuoasă a bunurilor, care poate conduce la lipsuri în gestiune (sustrageri),
dar și la plusuri de inventar;
 pierderea în greutate a stocurilor datorită temperaturii sau umidității, dar și creșterea în
greutate în cazul animalelor pentru reproducție și consum;
 producerea unor calamități naturale (cutremure, inundații, alunecări de teren etc.);
 slaba pregătire sau neatenția personalului de la compartimentul financiar-contabil, care
poate înregistra eronat în contabilitate mișcările elementelor patrimoniale:
Exemplu:
- descărcarea gestiunii de materiale cu o cantitate mai mare decât în realitate, conduce la
plusuri de inventar, în sensul că stocul din teren va fi mai mare decât stocul din contabilitate;
- descărcarea gestiunii cu o cantitate mai mică decât în realitate, conduce la minusuri de
inventar, adică stocul din teren va fi mai mic decât stocul din contabilitate.
Importanța inventarierii constă în două aspecte:
 Determinarea situației faptice a elementelor patrimoniale conduce la o cuantificare corectă
a informațiilor contabile și implicit la întocmirea unor situații financiare de sinteză corecte.
 Inventarierea elementelor patrimoniale în mod periodic permite exercitarea unui control
permanent asupra modului de gestionare a patrimoniului și de păstrare a integrității sale. Ea permite
depistarea situațiilor de: sustrageri, risipă, delapidare și adoptarea măsurilor ce se impun în acest sens,
dar și a stocurilor degradate și greu vandabile ce pot fi reintroduse în circuitul economic prin
recondiționare sau vânzare la preț redus.
Inventarierea sta la baza metodelor de contabilitate a stocurilor aflate in gestiunea firmei (inventarul
permanent si inventarul intermitent).

3. Procedee specifice contabilității

Cuprind urmatoarele categorii: bilanțul, contul și balanța de verificare.
1) Bilanțul – reprezintă procedeul specific prin care se evidențiază în expresie valorică la un moment
dat relația de echilibru dintre mijloacele economice și sursele de finanțare, precum și rezultatele
obținute ca urmare a investirii surselor și utilizării mijloacelor. El asigură informații sintetice (generale)
privind situația economico-financiară a firmei și relațiile acesteia cu terții (furnizori, clienți, bancă,
acționari etc.).
Bilanțul asigură de asemenea dubla reprezentare a patrimoniului cu ajutorul structurilor bilanțiere de
activ și pasiv.
Activul bilanțier cuprinde mijloacele economice ale firmei existente la un moment dat, sub aspectul
utilității și funcționalității lor (averea firmei).
Pasivul bilanțier cuprinde sursele economice ale firmei existente la un moment dat, care asigură
procurarea bunurilor, sub aspectul raporturilor de proprietate (relații de drepturi și obligații).

2) Contul – reprezintă procedeul specific prin care se înregistrează și se urmărește creșterea sau
diminuarea fiecărui element patrimonial de activ sau de pasiv.
În acest scop, pentru fiecare element patrimonial trebuie să avem un cont distinct. Întrucât elementele
patrimoniale interacționează în permanență, făcând posibilă desfășurarea activității firmei și conferind
patrimoniului un caracter unitar, este evidentă legătura reciprocă dintre conturile care le reflectă.
Contul ca procedeu, funcționează pe principiul dublei înregistrări, asigurând astfel verificarea
corectitudinii înregistrărilor și echilibrul permanent al patrimoniului. Dacă bilanțul prezintă informația
economică în mod sintetic (general), contul face acest lucru detaliat, la nivelul fiecărui element
patrimonial.
Contul este instrumentul care face posibilă prelucrarea informațiilor economice. El preia din
documentele contabile (justificative), informațiile sub formă valorică și le prezintă în mod ordonat, în
vederea centralizării lor în balanța de verificare și bilanț.

3) Balanța de verificare – reprezintă procedeul specific prin care sumele sunt preluate din conturi,
centralizate și transpuse în bilanț.
Practic, balanța de verificare este un instrument care asigură legătura dintre cont și bilanț. Ea se
întocmește la sfârșitul fiecărei luni, sub forma unui tabel enumerativ al conturilor utilizate, cu sumele
înregistrate în fiecare cont. Sumele se cumulează de fiecare dată de la 1 ianuarie până la luna curentă
inclusiv. Prin urmare, anual, la compartimentul financiar-contabil al firmei se întocmesc 12 balanțe de
verificare (la 31.01., 28.02, …, 31.12.).
Cu ajutorul balanței de verificare, ce cuprinde în mod centralizat sumele înregistrate în conturi, putem
avea o imagine de ansamblu pentru:
- mijloacele economice (intrate, ieșite, existente);
- sursele economice (create, utilizate, existente);
- veniturile obținute, cheltuielile efectuate și, respectiv, rezultatele realizate (profit/pierdere).
Balanța asigură verificarea periodică (lunară) a corectitudinii înregistrărilor efectuate în conturi, pentru
respectarea echilibrului permanent impus de dubla înregistrare și pentru întocmirea unui bilanț contabil
corect și real.

Schematic, procedeele metodei contabilitatii se prezinta in felul urmator:

 PRINCIPIILE CONTABILE CONFORM I.A.S.

În contextul armonizării legislației și creării unui cadru comun de prezentare a situațiilor financiare,
Standardele Internaționale de Contabilitate (IAS) stabilesc pentru agenții economici următoarele
principii contabile ce trebuie respectate:
a).Principiul continuității activității
Conform acestui principiu, firma își continuă în mod normal funcționarea într-un viitor previzibil, fără a
intra în imposibilitatea continuării activității sau fără reducerea semnificativă a acesteia. Dacă
conducerea firmei are cunoștință de unele evenimente ce pot conduce al oprirea activității, acestea
trebuie menționate în notele explicative care se întocmesc odată cu bilanțul contabil. Acest aspect
prezintă importanță, deoarece la sfârșitul fiecărui an evaluarea patrimoniului prin bilanț se face la
valoarea actuală. În cazul necontinuității, evaluarea se va face la valori lichidative (mai mici decât
valoarea actuală), care să permită valorificarea cât mai rapidă a bunurilor prin vânzare.
Exemplu: O firma aflata in faliment isi va evalua bunurile (activele) la preturi mai mici decat
pretul pietei (decat valoarea lor actuala), in scopul de ale valorifica mai repede, pentru a obtine
lichiditatile necesare pentru plata datoriilor.
b).Principiul permanenței metodelor
Conform acestui principiu, firma aplică în mod constant aceleași reguli și norme privind evaluarea
stocurilor, calculul amortizării imobilizărilor, înregistrarea elementelor patrimoniale și rezultatelor, în
scopul de a asigura comparabilitatea în timp a informațiilor contabile.
Exemplu: Dacă firma a aplicat în exercițiul financiar curent metoda de amortizare lineară, ea
trebui să aplice și pe viitor aceeași metodă. De asemenea, dacă produsele finite s-au evaluat la cost
efectiv, în anul următor nu se pot evalua la cost standard.
c).Principiul prudenței
Conform acestui principiu, valoarea fiecărui element patrimonial trebuie să fie determinată având în
vedere toate pierderile posibile și deprecierile ce s-ar putea produce. Prin urmare, evaluarea
patrimoniului trebuie făcută cu precauție, pentru a nu denatura rezultatul financiar, astfel:
 la închiderea exercițiului financiar se înscrie în bilanț doar profitul realizat și nu cel probabil;
  trebuie să se țină seama de deprecierea activelor care se înregistrează pe seama ajustărilor
de depreciere (dacă este reversibilă), sau pe seama amortizării (dacă este ireversibilă).
Cu alte cuvinte, evaluarea patrimoniului trebuie făcută în așa fel încât elementele de activ și veniturile să
nu fie supraevaluate, iar elementele de pasiv și cheltuielile să nu fie subevaluate. Firma trebuie să ia în
considerare toate riscurile și pierderile posibile la care ar putea fi supusă în viitor, datorită unor cauze
prezente.
Exemplu: Dacă firma are în stoc mărfuri înregistrate la 1.000 lei, iar prin inventar se determină o
valoare actuală (în funcție de prețul pieței) de 900 lei, trebuie să constituie o ajustare de depreciere a
mărfurilor în valoare de 100 lei.
Dacă firma se află în litigiu cu o altă firmă, există riscul pierderii litigiului și trebuie să constituie
un provizion pentru riscuri și cheltuieli (pentru litigii).
d).Principiul independenței exercițiului
Conform acestui principiu, se iau în considerare toate veniturile și cheltuielile corespunzătoare
exercițiului financiar pentru care se face raportarea, fără a ține seama de data încasării sumelor sau
efectuării plăților. Cu alte cuvinte, trebuie separate veniturile și cheltuielile în avans, care se referă la
exercițiul următor și care ar denatura rezultatul exercițiului încheiat.
Exemplu: Dacă firma a înregistrat pe cheltuieli o factură de energie și apă de la furnizor pe
următoarele 6 luni, se majorează în mod artificial cheltuielile și se diminuează implicit profitul.
Dacă s-a înregistrat la venituri o factură de chirie emisă către client pentru
următoarele 6 luni, se majorează în mod artificial veniturile și se majorează implicit profitul.
e).Principiul intangibilității
Conform acestui principiu, bilanțul de deschidere al unui exercițiu trebuie să corespundă cu bilanțul de
închidere al exercițiului precedent. Cu alte cuvinte, soldurile conturilor la 01. ianuarie trebuie să coincidă
cu cele de la 31 decembrie anul precedent. Astfel se asigură integritatea patrimonială și garanția
informării corecte a utilizatorilor externi (furnizori, clienți, bănci, investitori etc.).
Exemplu: Daca la 31 decembrie firma avea in contul de materii prime un stoc in valoare de 1.000
lei, la 1 ianuarie anul urmator, stocul de materii prime trebuie sa fie tot de 1.000 lei.
f).Principiul necompensării
Conform acestui principiu, valorile elementelor de activ nu pot fi compensate cu valorile elementelor de
pasiv și nici veniturile cu cheltuielile.
Exemplu: Dacă firma înregistrează creanțe (elemente de activ) de 5.000 lei și datorii (elemente
de pasiv) de 8.000 lei, nu putem înregistra în Bilanț compensarea lor, astfel încât să avem creanțe = Ø și
datorii = 3.000 lei (8.000 – 5.000).
g).Principiul evaluării separate a elementelor de activ și de pasiv
Conform acestui principiu, în vederea stabilirii valorii totale a unei poziții din bilanț, se determină
separat valoarea fiecărui element individual de activ sau de pasiv, care intră în componența valorii
totale.
Exemplu Pentru a stabili valoarea totală a poziției din Bilanț „Imobilizări corporale” – trebuie
stabilite separat valorile pentru elementele de activ: terenuri, clădiri, utilaje, aparate de măsură,
mijloace de transport, animale de muncă și plantații, calculatoare, mobilier și altele. Prin însumarea lor
va rezulta valoarea totală.
h).Principiul prevalenței economicului asupra juridicului
Conform acestui principiu, informațiile prezentate în situațiile financiare trebuie să reflecte forma
juridica a evenimentelor și tranzacțiilor, tinand cont in primul rand de realitatea lor economica.
Exemplu:
 -Incadrarea contractelor de leasing, ca leasing operational sau leasing financiar;
-Incadrarea operatiunilor de vanzare, ca vanzari pe cont propriu sau vanzari in comision;
-Incadrarea reducerilor acordate/primite, ca reduceri comerciale sau financiare etc.
Incadrarea corecta a operatiunilor pe categorii este importanta datorita faptului ca fiecare categorie
presupune o inregistrare diferita in contabilitatea firmei.
i).Principiul pragului de semnificație
Conform acestui principiu, orice element care are o valoare semnificativă trebuie prezentat distinct în
cadrul situațiilor financiare. Elementele cu valori nesemnificative, dar care au aceeași natură sau funcție,
trebuie însumate.
Exemplu: La poziția din Bilanț „Casa și conturi la bănci” se includ și alte valori de trezorerie
(tichete de călătorie, timbre fiscale, BCF-uri etc.) precum și valori de încasat (file de CEC, efecte de
încasat etc.) ele neapărând distinct în bilanț, ci fiind cumulate, datorita importantei lor mai reduse in
patrimoniul firmei.

Observație: Principiile contabile prezentate au un caracter general, făcând referire la întocmirea

situațiilor financiare de sinteză. Abaterile de la aceste principii sunt permise numai în cazuri excepționale
și vor fi prezentate în notele explicative care se întocmesc odată cu bilanțul. În note vor fi prezentate
motivele abaterilor precum și efectul acestora asupra activelor, datoriilor, poziției financiare și
rezultatului firmei.
 SEMINAR nr.4

1.Se dau urmatoarele elemente patrimoniale: capital social; materii prime; programe informatice;
marfuri; prime de capital; TVA de plata; terenuri cu amenajari; subventii pentru investitii; cheltuieli in
avans; utilaje; ambalaje; animale de munca; obiecte de inventar; creante imobilizate; salarii datorate
angajatilor; semifabricate; impozit pe profit; rezerve din reevaluare; creante fata de clienti; datorii fata
de furnizori; rezerve statutare; accize; credite bancare pe termen lung; numerarul din casierie; credite
bancare pe termen scurt; contributia asiguratorie de munca; imprumuturi din emisiuni de obligatiuni;
piese de schimb; acreditive; provizioane pentru litigii.

Precizati care sunt elementele de activ si care sunt elementele de pasiv, incadrand fiecare element in
grupa si subgrupa de activ si pasiv din care face parte.

2.Se dau urmatoarele venituri si cheltuieli: cheltuieli cu telefonul; venituri din vanzarea produselor finite;
cheltuieli cu amortizarile; cheltuieli cu salariile; venituri din prestari de servicii; venituri din diferente de
curs valutar; cheltuieli cu amenzile; cheltuieli cu materiile prime; venituri din dobanzi; venituri din chirii;
cheltuieli privind contributia asiguratorie de munca; venituri aferente costurilor productiei; cheltuieli cu
dobanzile; cheltuieli cu asigurarile; venituri din subventii pentru activitatea curenta; cheltuieli cu
provizioane pentru restructurare; cheltuieli cu reclama si publicitate; venituri din productia de
imobilizari corporale; venituri din subventiile pentru investitii; cheltuieli cu marfurile.

Sa se incadreze veniturile si cheltuielile pe cele 2 activitati, din exploatare si financiara, pe grupele si

subgrupele din care fac parte. Precizati care sunt veniturile ce formeaza cifra de afaceri a firmei.

3.Se dau urmatoarele enunturi:

-Creșterea volumului vanzarilor concomitent cu diminuarea cheltuielilor cu materii prime, au condus la

creșterea profitului firmei.
- Se observă consumul de piese de schimb în cadrul secției de productie.
- Datoriile firmei se clasifica in: comerciale, salariale, sociale, fiscale, financiare, fata de actionari.
- Diminuarea cheltuielilor cu materiile prime s-a datorat reducerii consumului si utilizarii unor materii
prime mai ieftine.
- Comparand veniturile mai mici cu cheltuielile mai mari s-a determinat pierderea la sfarsitul lunii.
- Operatiunea de plata a impozitului pe profit din cont la buget, determina atat diminuarea datoriei
firmei fata de buget, cat si diminuarea disponibilului din contul bancar al firmei.
Sa se precizeze procedeul general la care se refera fiecare enunt.

4.Care dintre procedeele comune stiintelor economice asigura:

- Stabilirea in teren a stocului de marfuri existent;
- Utilizarea facturii fiscale pentru a evidentia vanzarea marfurilor catre clienti;
- Exprimarea valorica a stocului de marfuri, in functie de cantitatea existenta si pretul unitar;
- Stabilirea valorii TVA din factura de vanzare a marfurilor catre clienti.
5. Care dintre procedeele specific contabile asigura:
- Verificarea corectitudinii inregistrarilor la sfarsitul lunii;
- Reflectarea situatiei elementelor patrimoniale la un moment dat;
- Reflectarea miscarii fiecarui element patrimonial, in sensul cresterii si descresterii acestuia.

6. Carui principiu contabil i se circumscriu urmatoarele operatiuni:

-incadrarea operatiunilor de leasing pe tipuri;
-constituirea provizioanelor pentru litigii;
-interzicerea compensarii creantelor cu datoriile;
-inscrierea in bilant a timbrelor fiscale, in mod cumulat, la pozitia “Casa si Conturi la banci”;
-preluarea valorii unui teren din bilantul de la 31 decembrie N, in mod identic la 1 ianuarie N+1;
-utilizarea metodei de amortizare lineara a imobilizarilor, pe mai multe exercitii financiare;
-inregistrarea veniturilor si cheltuielilor cu chiriile, ca venituri si cheltuieli in avans, la sfarsitul anului;
-evaluarea imobilizarilor la valoarea lor actuala, daca firma isi continua activitatea in mod normal si in
perioada urmatoare, sau la valori lichidative, daca firma da faliment;
-calculul valorii stocurilor din bilant, prin insumarea valorii: materiilor prime, materialelor, marfurilor,
ambalajelor etc.