ATESTAT Ccheltuieli Si Venituri 2008

Analiza tranzactiilor cu venituri si cheltuieli – Determinarea rezultatului exercitiului
ANALIZA TRANZACŢIILOR CU
VENITURI SI CHELTUIELI –
DETERMINAREA REZULTATULUI
EXERCITIULUI
1
CUPRINS
CAPITOLUL 1
DESCRIEREA SOCIETATII COMERCIALE PE BAZA CAREIA AM EFECTUAT
STUDIUL
CAPITOLUL 2
CONTABILITATEA CHELTUIELILOR
2.1. Teorie, definiţii, clasificare
2.2. Cheltuieli de exploatare
2.2.1. Cheltuieli privind stocurile
2.2.2. Cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi
2.2.3. Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate
2.2.4. Cheltuieli cu personalul
2.2.5. Alte cheltuieli de exploatare
2.3. Cheltuieli financiare
2.4. Cheltuieli extraordinare
2.5. Cheltuieli cu amortizările, provizioanele şi ajustarea la inflaţie
2.6. Cheltuieli cu impozitul pe profit şi alte impozite
CAPITOLUL 3
CONTABILITATEA VENITURILOR
3.1. Teorie, definiţii, clasificare
3.2. Venituri din exploatare
3.2.1. Venituri din vânzări de produse, de mărfuri, de prestări de servicii şi din alte
activităţi
3.2.2. Venituri din producţia stocată
3.2.3. Venituri din producţia de imobilizări
3.2.4. Venituri din subvenţii de exploatare
3.2.5. Alte venituri din exploatare
3.3. Venituri financiare
2
3.4. Venituri extraordinare

3.5. Venituri din provizioane şi ajustarea la inflaţie
3.6. Venituri din impozitul pe profit amânat
CAPITOLUL 4
DETERMINAREA REZULTATULUI EXERCITIULUI
4.1. Contul de profit şi pierdere- componentă a situaţiilor financiare
4.2. Determinarea şi repartizarea rezultatului
3
Capitolul 2
CONTABILITATEA CHELTUIELILOR
2.1. TEORIE, DEFINIŢII, CLASIFICARE

Unităţile patrimoniale se înfiinţează şi funcţionează cu scopul de a obţine profit
sau rezultate financiare favorabile.1 În cadrul activităţii sale, un agent economic realizează o
diversitate de operaţii care angajează cheltuieli şi generează venituri.
Într-o accepţiune mai largă, noţiunea de cheltuieli semnifică efortul economic al
întreprinderii, „sacrificiul” pe care aceasta îl acceptă pentru obţinerea veniturilor. 2 Cheltuielile
reprezintă fie diminuări ale unor elemente de activ, fie majorări ale unor elemente de pasiv,
care generează o majorare a beneficiilor economice.
În interpretarea dată de Cadrul general al IASC (Standardele Internaţionale de
Contabilitate), cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe
parcursul perioadei contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor ori creşteri
ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele decât rezultatele
din distribuirea acestora către acţionari.
Conturile de cheltuieli exprimă valoarea resurselor (materiale, umane, financiare şi
informaţionale) utilizate de o entitate patrimonială în scopul realizării obiectului său de
activitate, şi se regăsesc în clasa VI- Conturi de cheltuieli a Planul de conturi general.
Faptul că orice cheltuială exprimă în principiu „mijloc în devenire”, determină
includerea integrală a acestora în categoria conturilor de activ. Funcţionând după regula
conturilor de activ, ceste conturi se debitează cu ocazia efectuării de cheltuieli, şi se creditează
prin debitul contului de profit şi pierdere (121) închizându-se.3
Efectuarea cheltuielilor se derulează în mai multe etape succesive sau simultane.
Astfel, sunt delimitate patru momente:4
Angajarea cheltuielilor - intervine în momentul cumpărării de bunuri stocabile şi
nestocabile, lucrări, utilităţi, servicii destinate producţiei, când apare obligaţia de plată către
furnizori;
Întrucât în Romania s-a optat pentru o contabilitate de angajamente, înregistrarea
în contabilitate a cheltuielilor se face în momentul angajării cheltuielilor sau al consumului de
1
Macarie, Felicia, Cornelia, „Bazele contabilităţii”, Ediţia a III-a, Ed. Polirom, Iaşi, 2004, p.200;
2
Horomnea, Emil, „Bazele Contabilităţii. Concepte şi aplicaţii.”, Ediţia a II-a, revăzută şi actualizată, Ed.
Sedcom Libris, Iaşi, 2004, p.249;
3
Istrate, C., „Introducere în contabilitate.”, Ed. Polirom, Iaşi, 2002, p. 87;
4
Pântea, I., Bodea, Gh., „Contabilitatea românească. Actualizată cu legislaţia contabilă, Codul fiscal,
Directivele europene”, Ediţia a II-a, Ed. Intecredo, Deva, 2004, p.309;
4
resurse, indiferent de momentul plăţii. Cheltuielile reprezintă de fapt modul de utilizare a

bogăţiei firmei.5
CLASIFICAREA CHELTUIELILOR DE PRODUCŢIE

Organizarea contabilităţii cheltuielilor se bazează pe concepţia dualistă, respectiv a
contabilităţii în dublu circuit, având două componente6:
- contabilitatea financiară care evidenţiază cheltuielile după natura
lor, respectiv după natura activităţilor (cheltuieli de exploatare, financiare, excepţionale) şi
după natura resurselor utilizate (cheltuieli cu materii prime, materiale consumabile, salarii şi
asimilate acestora, amortizări etc.);
- contabilitatea de gestiune care reflectă cheltuielile după criteriul
destinaţiei şi funcţiei lor, prin colectarea şi repartizarea acestora pe obiect de activitate
(produse, lucrări sau servicii), în vederea determinării costului activităţii.
Studiul cheltuielilor de producţie cuprinde un cadru propriu de probleme, iar
soluţionarea lor conduce la stabilirea corectă a costului de producţie 7. Clasificarea
cheltuielilor de producţie reprezintă una din premisele teoretice necesare determinării unui
cost real şi implicit stabilirii juste a rezultatului financiar.
Respectarea principiilor calculaţiei nu este posibilă fără o clasificare riguroasă a
cheltuielilor de producţie. O astfel de clasificare poate fi realizată după următoarele criterii,
şi anume:8
 După natura sau conţinutul economic, se deosebesc:

- Cheltuieli materiale sau de natură materializată, care includ consumul de
mijloace de producţie sub forma mijloacelor de muncă şi a obiectelor muncii (consumul de
materii prime, combustibili, piese de schimb etc.);
- Cheltuieli salariale ( sau cu munca vie), care se referă la consumul de forţă de
muncă, inclusiv, valorile complementare (cheltuieli cu plata remuneraţiilor cuvenite
personalului, plata contribuţiei unităţii la asigurările sociale şi la fondul de şomaj etc.).
5
Horomnea, E., „Lexicon contabil-financiar armonizat cu Directivele europene şi Standerdele Internaţionale de
Contabilitate”, Ed. Sedcom Libris, Iaşi. 2003, p.44;
6
Chirică, L., „Curs complet de contabilitate şi fiscalitate.”, Vol. V, Ed. Economică, 2003, p. 121;
7
Budugan, Dorina, „Contabilitate şi control de gestiune.”, Ediţia a II-a, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2002, p.148;
8
Horomnea, E., „Bazele contabilităţii.Concepte şi aplicaţii.”, Ediţia a II-a revăzută şi actualizată, Ed. Sedcom
Libris, Iaşi, 2004, p.292;
5
 După legătura cu procesul tehnologic (de fabricaţie), se deosebesc:

- Cheltuielile de bază au o legătură cu fabricarea produsului, executarea lucrării
sau prestarea serviciului. Sunt incluse aici consumurile de materii prime, de combustibil
tehnologic, salariile de bază ale personalului direct productiv, cheltuielile cu întreţinerea şi
funcţionarea utilajelor din secţiile de producţie etc.
- Cheltuielile de regie nu sunt legate direct de desfăşurarea procesului de
producţie, dar privesc asigurarea condiţiilor normale de derulare a acestuia, sub aspectul
organizării, administrării şi conducerii întreprinderii.Sunt incluse aici cheltuielile privind
remuneraţiile personalului tehnic, de conducere, administrativ şi de deservire, cheltuieli cu
încălzitul, întreţinerea şi repararea clădirilor, cheltuieli de birou etc.
 După gradul de omogenitate sau conţinutul cheltuielilor, se deosebesc:

- Cheltuieli simple sau monoelementare, care conţin în structura lor un singur
element de cheltuială (cheltuieli privind salariile, amortizările, materiile prime etc.).
- Cheltuieli complexe sau polielementare, care conţin în structura lor mai multe
cheltuieli simple (cheltuieli generale ale secţiei, cheltuieli de administraţie şi conducere,
cheltuieli cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor etc.).
 După evoluţia cheltuielilor faţă de variaţia volumului fizic al producţiei:

- Cheltuieli variabile, care se modifică în aceeaşi măsură şi în acelaşi sens cu
variaţia volumului fizic al producţiei care le-a ocazionat (cheltuieli privind consumul de
materii prime, combustibil tehnologic, salariile de bază ale personalului direct productiv etc).
Acestea rămân constante pe unitatea de produs.
- Cheltuieli fixe sau convenţional constante, care se menţin, de regulă, la acelaşi
nivel, indiferent de modificarea volumului fizic al producţiei. Pe unitatea de produs, acestea
evoluează invers proporţional cu modificarea volumului total al producţiei. Sunt incluse aici,
cheltuielile de regie (remuneraţiile personalului tehnic, de conducere şi administrativ,
cheltuieli cu iluminatul, cheltuieli de birou etc.).
 După aportul la crearea de noi valori:

- Cheltuieli productive, care au ca efect crearea de noi valori sau majorarea unei
valori iniţiale. Din această categorie fac parte cheltuielile privind consumurile normale de
materii prime, salarii etc.
6
- Cheltuieli neproductive sau neutrale, sunt acelea care nu au drept efect crearea
de noi valori. Apariţia acestor cheltuieli exprimă adesea lacune în conducerea şi organizarea
procesului de producţie, lipsă de operativitate sau de performanţă managerială. Sunt incluse
aici pierderile din întreruperi, din rebuturi, neutilizarea integrală a capacităţii de producţie,
depăşirea nejustificată a consumurilor standard de materiale şi manoperă etc.
- Cheltuieli accidentale, care exprimă valorile distruse, dispărute sau consumate, ca
urmare a unor cauze independente de voinţa întrprinderii: calamităţi naturale, comenzi
anulate, debitori insolvabili şi dispăruţi etc.
- Cheltuieli cu caracter special, exprimă valorile consumate pentru realizarea unor
obiective sau acţiuni sociale, pentru care s-a dispus folosirea unei părţi din rezultatul
financiar.
 După posibilitatea de afectare sau localizare pe obiectul de calculaţie

(produs, lucrare, serviciu, comandă), se deosebesc:
- Cheltuieli directe, care pot fi identificate sau imputate direct obiectului de
calculaţie în momentul efectuării lor. Sunt incluse în această categorie cheltuielile de bază sau
tehnologice privind consumul de materii prime, salarii directe, combustibil tehnologic etc.
- Cheltuieli indirecte, care nu pot fi identificate sau localizate direct pe obiectul de
calculaţie în momentul efectării lor. Deoarece nu se pot identifica şi localiza nemijlocit pe
fiecare produs, lucrare sau serviciu, acestea se mai numesc şi cheltuieli comune9. În
consecinţă, acestea vor ajunge la obiectul de calculaţie în mod indirect, prin intermediul unei
repartizări ulterioare, după ce au fost mai întâi colectate pe locurile care le-au ocazionat. Sunt
incluse aici cheltuielile de regie ale firmei.
 După gradul de includere a cheltuielilor în costurile de producţie sunt:

- Cheltuieli încorporabile, care se includ în principiu în costul producţiei fabricate.
Sunt incluse aici cheltuielile de exploatare, în primul rând cele directe şi apoi cele indirecte,
repartizate eaţional asupra obiectului de calculaţie.
În această categorie pot fi incluse, de asemenea, şi dobânzile aferente creditelor bancare
contractate pentru producţia cu ciclu lung de fabricaţie.
- Cheltuielile neîncorporabile sunt acelea care nu se includ în costul producţiei
fabricate. Fac parte din această categorie cheltuielile financiare, extraordinare, cheltuielile de
9
Budugan, Dorina, „Contabilitate şi control de gestiune.”, Ediţia a II-a, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2002, p. 151-
152;
7
administaţie, de desfacere etc. Ca regulă generală, aceste cheltuieli vor afecta direct rezultatul
exerciţiului.
 După natura, conţinutul sau destinaţia economică, cheltuielile se corelează

nemijlocit cu activitatea pe care o deservesc, fiind structurate în:10
Cheltuiel de exploatare, care cuprind: consumuri de materii prime, materiale
auxiliare, combustibili şi piese de schimb; cheltuieli privind energia şi apa; cheltuieli privind
materialele de natura obiectelor de inventar; cheltuieli cu serviciile şi lucrările executate de
terţi; cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte suportate de unitatea patrimonială; cheltuieli cu
personalul privind salariile, asigurările şi protecţia socială.
Cheltuieli financiare, care exprimă efortul generat de desfăşurarea activităţilor
financiare, inclusiv, riscurile acestuia, fiind clasificate în: pierderi din creanţe legate de
participaţii; pierderi din vânzarea titlurilor de plasament; diferenţe nefavorabile de curs
valutar aferente operaţiunilor curente şi disponibilităţilor în devize; dobânzi aferente
împrumuturilor primite; sconturi sau reduceri de datorii acordate clienţilor etc.
Cheltuieli extraordinare au drept cauză apariţia unor situaţii fortuite (neprevăzute),
grupate în: cheltuieli privind despăgubiri, amenzi şi penalităţi plătite; perisabilităţi şi lipsuri de
inventar; pierderea creanţelor faţă de debitori diverşi, clienţi; donaţii şi subvenţii acordate
către terţi; cheltuieli privind operaţiile de capital.
2.2. CHELTUIELI DE EXPLOATARE

Potrivit Legii Contabilităţii şi normelor metodologice de aplicare a acesteia,
contabilitatea cheltuielilor se ţine pe categorii de cheltuieli după natura lor. 11 Astfel, aşa cum
am menţionat şi anterior, cheltuielile sunt grupate în cheltuieli de exploatare, financiare şi
extraordinare.
Activitatea de exploatare cuprinde toate operaţiile privind aprovizionarea,
producţia şi desfacerea bunurilor, lucrărilor şi serviciilor. În această categorie sunt incluse şi
alte operaţii privind investiţiile realizate în regie proprie, cedarea activelor, donaţiile etc.12
Cheltuielile de exploatare reprezintă, în principal, expresia bănească a
consumurilor materiale şi de forţă de muncă necesare desfăşurării activităţii agenţilor
10
Horomnea, E., „Tratat de contabilitate.Teorii, concepte, principii, standarde.Aplicaţii.”, vol. I, Ed. Sedcom
Libris, Iaşi, 2001, p. 428;
11
*** Legea Contabilităţii nr. 82/1991, Cap. II, Art. 17, modificată şi completată prin O.G. nr. 102/2007,
republicată în M.O. nr. 689/ 10.10..2007;
12
Pântea, I., Bodea, Gh., Op. cit, p.310;
8
economici. Planul de conturi general include în categoria cheltuielilor de exploatare

următoarele structuri:13
- Grupa 60 – Cheltuieli privind stocurile;
- Grupa 61 – Cheltuieli cu lucrările şi serviciile;
- Grupa 62 – Cheltuieli cu alte servicii executate de terţi;
- Grupa 63 – Cheltuieli cu impozitele, taxele şi vărsămintele asimilate;
- Grupa 64 – Cheltuieli cu personalul;
- Grupa 65 – Alte cheltuieli de exploatare.
Astfel, principalele categorii de cheltuieli de exploatare sunt următoarele:14
- cheltuieli cu materii prime, cu materialele consumabile stocate şi nestocate, cu animalele;
- costul de achiziţie al mărfurilor şi ambalajelor vândute;
- cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi: reparaţii, redevenţe, locaţii de gestiune,
chirii, studii, colaborări, comisioane şi onorarii, transportul de bunuri şi personal, deplasări
şi detaşări, servicii bancare, cheltuieli poştale, de protocol, de reclamă şi publicitate etc.
- cheltuieli cu impozitele şi taxele: impozitul pe clădiri, taxa asupra mijloacelor de transport;
- cheltuieli cu personalul: salarii, asigurări sociale, fond de şomaj, indemnizaţii etc.
- alte cheltuieli de exploatare: pierderi din creanţe, despăgubiri, amenzi, penalităţi, donaţii,
cheltuieli cu activele cedate, amortizările, provizioanele etc.
Alături de consumurile determinate de activitatea productivă de bază, auxiliară sau
anexă, în structura cheltuielilor de exploatare se includ şi cheltuielile comerciale. Acestea
reprezintă tot consumuri de muncă vie şi materializată, dar sunt ocazionate de aprovizionarea
unităţii cu materii prime şi materiale consumabile, ca şi de păstrarea, ambalarea, manipularea,
transportul şi expedierea producţiei finite. Sunt incluse, de asemenea, în cheltuielile de
exploatare şi costul de achiziţie al materialelor nestocate, trecute direct asupra cheltuielilor,
costul de achiziţie asupra animalelor şi păsărilor, costul mărfurilor vândute, consumurile
determinate de operaţiile privind investiţiile, prin care se realizează producţia şi construcţia
proprie de mijloace fixe, pierderile din creanţe şi alte cheltuieli de exploatare.15
Conturile utilizate pentru evidenţa cheltuielilor de exploatare sunt conturi de activ,
debitându-se cu cheltuielile efective ale perioadei şi creditându-se la finele exerciţiului cu
întregul sold transferat asupra contului 121 „Profit si pierdere”. Nici un cont de cheltuieli de
exploatare nu prezintă sold la finele perioadei.
13
Planul de conturi general Planul de conturi general 2006-2007 aprobat prin OMF nr.1.752/2005 pentru
aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene
14
Pântea, I., Bodea, Gh., Op. cit, p.310-311;
15
Dumitrean,E., Scorţecu,G.,Toma,C., Mardiros, Daniela, Neonila.,-„Contabilitate financiară I”, vol.II,
Ed:Sedcom Libris, Iaşi, 2002, p.61-62;
9
Contabilitatea cheltuielilor de exploatare nu ridică probleme deosebite. Numai

metoda inventarului intermitent folosită în contabilizarea stocurilor provenite din
aprovizionări face ca evidenţierea în unele conturi de cheltuieli a valorilor materiale
consumate să fie oarecum complicată.
Evaluarea cheltuielilor se face prin asocierea directă dintre costurile implicate şi
obţinerea elementelor specifice de venit (principiul conectării cheltuielilor cu veniturile).
Cu alte cuvinte, conform Standardelor Internaţionale de Contabilitate, cheltuielile
recunoscute în contul de profit şi pierdere al perioadei trebuie să corespundă veniturilor din
vânzare, prestări de servicii, sau alte activităţi care au generat venit.
2.2.1. CHELTUIELI PRIVIND STOCURILE

Stocurile reprezintă ansamblul bunurilor şi serviciilor din cadrul unităţii
destinate16: a fi consumate la prima utilizare; a fi vândute după prelucrarea lor în procesul de
producţie; a fi vândute în starea în care s-au cumpărat. În categoria stocurilor se includ 17:
materiile prime, materialele consumabile, materialele de natura obiectelor de inventar,
produsele, producţia în curs de execuţie, animalele şi păsările, mărfurile şi ambalajele.
Cheltuielile privind stocurile fac parte din categoria cheltuielilor de exploatare, ele
fiind generate de activităţile comercial-productive, prestări servicii sau executarea de lucrări.
Reflectarea în contabilitate a cheltuielilor de această natură, se realizează cu ajutorul grupei de
conturi 60- Cheltuieli privind stocurile, care cuprinde următoarele conturi:
- 601 „Cheltuieli cu materii prime”;
- 602 „Cheltuieli cu materialele consumabile”;
- 603 „Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar”;
- 604 „Cheltuieli privind materialele nestocate”;
- 605 „Cheltuieli privind energia şi apa”;
- 606 „Cheltuieli privind animalele şi păsările”;
- 607 „Cheltuieli privind mărfurile”;
- 608 „Cheltuieli privind ambalajele”.
Cheltuielile cu materiile prime constau în valoarea la preţ de înregistrare a
materiilor prime consumate în activitatea de exploatare. Evidenţa cheltuielilor cu materiile
prime se ţine cu ajutorul contului 601 „Cheltuieli cu materii prime”. Acest cont ţine evidenţa
16
Horomnea, E., „Bazele contabilităţii.Concepte şi aplicaţii.”, Ediţia a II-a, revăzută şi actualizată, Ed. Sedcom
17
Işfănescu, A. coordonator, „Evaluarea întreprinderii.”, Ed. Universitară, Bucureşti, 2003, p.164;
10
cheltuielilor ocazionate de consumul de materii prime în activitatea de producţie în scopul

obţinerii de produse, executării de lucrări sau prestări de servicii.
Contul 601 „Cheltuieli cu materii prime” este un cont cu funcţiune de activ,
prezentând o serie de particularităţi în funcţie de metoda de inventariere folosită, şi anume:
- în cazul utilizării inventarului intermitent: se înregistrează în debit valoarea stocului iniţial
de materii prime şi valoarea materiilor prime şi materialelor achiziţionate de la terţi, iar în
credit valoarea stocului final de materii prime şi transferul, la sfârşitul lunii, a soldului
debitor al conturilor de cheltuieli asupra contului de profit şi pierdere;
- în cazul utilizării metodei inventarului intermitent: se înregistrează în debit valoarea
materiilor prime ieşite pe următoarele căi: consumate în procesul de producţie; lipsuri la
inventariere; pierderi din deprecieri ireversibile; diferenţele de preţ aferente materiilor prime
consumate, iar în credit se transferă la sfârşitul lunii, pentru închidere, soldul debitor al
conturilor decheltuieli.
Documentele care stau la baza înregistrării consumurilor de materii prime în
contabilitate depinde în funcţie de ce metodă de contabilitate a stocurilor se utilizează. Astfel,
în cazul metodei „inventarului permanent” înregistrarea cheltuielilor cu materiile prime se
face pe baza documentelor de eliberare a materiilor prime în consum: bon de consum, fişă
limită, etc. În schimb, în cazul folosirii metodei „inventarului intermitent”, potrivit căreia
materiile prime se consideră şi se înregistrează drept cheltuieli, încă din momentul
aprovizionării lor, la baza înregistrării vor sta documentele de aprovizionare (avize de
însoţire, note de recepţie şi constatare de diferenţe).18
Cheltuielile cu materiale consumabile sunt evidenţiate pe baza aceloraşi reguli ca
şi cheltuielile cu materiile prime, utilizându-se contul sintetic de gradul I – 602 „Cheltuieli cu
materialele consumabile”, care se dezvoltă în conturi sintetice de gradul II, corespunzătoare
categoriilor de materiale consumabile. Aceste conturi sintetice, conform planului general de
conturi, sunt următoarele:19
-6021 „Cheltuieli cu materialele auxiliare”;
-6022 „Cheltuieli privind combustibilul”;
-6023 „Cheltuieli privind materialele pentru ambalat”;
-6024 „Cheltuieli privind piesele de schimb”;
-6025 „Cheltuieli privind seminţele şi materialele de plantat”;
18
Pătruţ, V., Drehuţă, E., Gorbănescu, C., Darie, V., „Manualul expertului contabil şi al contabilului autorizat”,
Ediţia a VI-a actualizată, Ed. Agora, Bacău, 2002, p.231;
19
Planul de conturi general 2006-2007 aprobat prin OMF nr.1.752/2005 pentru aprobarea reglementarilor
contabile conforme cu directivele europene;
11
-6026 „Cheltuieli privind furajele”;

-6028 „Cheltuieli privind alte materiale consumabile”.
Contul 602 „Cheltuieli cu materialele consumabile” înregistrează în debitul său
valoarea la preţ de înregistrare a materialelor consumabile incluse pe cheltuieli, constatate
lipsă la inventar, pierderile din deprecieri ireversibile, precum şi diferenţele de preţ aferente;
precum şi valoarea la preţ de înregistrare a materialelor consumabile aprovizionate, în cazul
folosirii inventarului intermitent.20 Toate dezvoltările de gradul II, ale contului 602 „Cheltuieli
cu materialele consumabile”, au acelaşi conţinut economic şi aceaaşi funcţiune contabilă.
Evidenţa cheltuielilor cu materialele de natura obiectelor de inventar se ţine cu
ajutorul contului de activ 603 „Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de
inventar”. În debitul acestui cont se înregistrează valoarea la preţ de înregistrare a
materialelor de natura obiectelor de inventar incluse pe cheltuieli, constatate lipsă la inventar,
pierderile din deprecieri ireversibile.
Materialele de natura obiectelor de inventar sunt reprezentate de: 21bunurile care nu
îndeplinesc în mod cumulativ condiţiile pentru a putea fi incluse în categoria imobilizărilor
corporale, adică, fie au durata de utilizare mai mică de un an, fie au valoarea de intrare mai
mică decât limita legală; echipamentul de protecţie, echipamentul de lucru şi îmbrăcămintea
specială impuse salariaţilor de normele de protecţie a muncii sau de regulamente speciale;
sculele, dispozitivele, verificatoarele (SDV-uri), aparatele de măsură şi control (AMC-uri),
mecanismele, matriţele şi alte obiecte similare; baracamentele şi amenajările provizorii de
şantier, care sunt bunuri achiziţionate sau construite în regie proprie pentru buna funcţionare a
şantierelor de construcţii, cum ar fi: barăci, podeţe, schele, împrejurimi etc. Nu se includ în
această categorie lucrările de organizare la care, prin demontare, nu se recuperează
materialele: platforme de beton, drumuri de acces etc.
Cheltuielile privind materialele nestocate sunt reflectate în contabilitate cu
ajutorul contului 604 „Cheltuieli privind materialele nestocate”. În debitul acestui cont se
înregistrează valoarea materialelor nestocate aprovizionate de la furnizori.
Agenţii economici reflectă în contabilitate consumurile de apă şi energie,
indiferent de destinaţia lor pe măsura livrării acestora de către furnizori, direct în contul de
cheltuieli de exploatare 605 „Cheltuieli privind energia şi apa” 22. În debitul acestui cont se
înregistrează valoarea consumurilor de energie şi apă.
20
Culegere de acte normative după documente oficiale. Contabilitatea. Armonizarea contabilităţii cu UE, Ed. a
II-a, revăzută şi actualizată, Ed. Meteor Press, Bucureşti, 2002, p.301;
21
Pântea, I., Bodea, Gh., Op. cit, p.129;
22
Lefter, Chirica, „Curs complet de contabilitate şi fiscalitate”, Vol.V, Ed. Economică, 2003, p.151;
12
Evidenţa cheltuielilor cu animale şi păsări se ţine cu ajutorul contului 606

„Cheltuieli privind animalele şi păsările”, care se debitează cu valoarea la cost de achiziţie a
animalelor şi păsărilor vândute, constatate lipsă la inventariere, donate, precum şi diferenţele
de preţ aferente.
Evidenţa cheltuielilor privind mărfurile se ţine cu ajutorul contului 607
„Cheltuieli privind mărfurile”, care înregistrează în debit costul de achoziţie a al mărfurilor
vândute, constatate lipsă la inventariere, depreciate ireversibil; valoarea mărfurilor aflate la
terţi pentru care s-au emis documente de vânzare sau constatate lipsă la inventariere.
Mărfurile reprezintă bunurile achiziţionate din afara unităţii pentru a fi vândute în
aceeaşi stare, fără vreo prelucrare suplimentară. Sunt asimilate mărfurilor: stocurile
achiziţionate pentru utilizare proprie ( materii prime, materiale etc) şi care, ulterior, şi-au
schimbat destinaţia şi se oferă spre vânzare terţilor; stocurile provenite din producţie proprie,
care se vând prin magazine proprii (semifabricate, produse finite etc).
Cheltuielile cu ambalajele cuprind valoarea la preţ de înregistrare a ambalajelor
vândute, constatate lipsă la inventariere, diferenţele de preţ aferente, precum şi valoarea
ambalajelor care circulă în sistem de restituire, nerestituite furnizorilor, şi sunt evidenţiate cu
ajutorul contului 608 „Cheltuieli privind ambalajele”.
REGISTRUL-JURNAL
Nr. Data Document Simbol Sume

crt. înreg. (felul, nr., EXPLICAŢII conturi
data) Debi- Credi Debitoare Creditoare
toare -toare
1 2 3 4 5 6 7 8
REPORT * *
1. 02.12. Factura Înregistrat % 401 2.939.874.500 3.498.450.655
2004 0324/07. achiziţia de 601 558.576.155
12 materii prime. 4426
2. 02.12. B.C. nr. Consum de 601 301 2.556.740.717 2.556.740.717
2004 23/07.12 materii prime.
13
3. 04.12. Bon de Înregistrat 6021 3021 3.467.150.215 3.467.150.215

2004 consum consumul de
nr. materiale
30/04.12 auxiliare.
4. 06.12. Centrali- Consum de 6022 3022 4.529.005.211 4.529.005.211
2004 zator BC motorină.
5. 07.12. Factura Înregistrat 6023 3023 91.811.458 91.811.458
2004 0387/07. cheltuieli cu
12 materialele de
ambalat.
6. 09.12. Centrali Înregistrat 6024 3024 1.787.750.132 1.787.750.132
2004 zator BC cheltuieli cu
12/2004 piese de
schimb.
7. 13.12. Bon Darea în 603 303 195. 821.767 195. 821.767
2004 consum folosinţă a
nr.32/13. materialelor
12 de natura
obiectelor de
inventar.
8. 14.12. Factura Înregistrat % 401 1.062.075.000
2004 0453/14. achiziţia de 604 892.500.000
12 materiale 4426 169.575.000
nestocate.
9. 16.12. Factura Înregistrat % 401 75.154.450
2004 0771/16. contravaloarea 605 63.155.000
12 facturii 4426 11.999.450
privind
energia
electrică.
TOTAL 12.734.495.394 12.734.495.394
2.2.2. CHELTUIELI CU LUCRĂRILE ŞI SERVICIILE EXECUTATE

DE TERŢI
Cheltuielile de exploatare includ în componenţa lor şi o categorie distinctă de
cheltuieli, respectiv cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi, care cuprind:
redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii, studii şi cercetări, cheltuieli cu alte servicii executate de
terţi, cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate, transportul de bunuri şi de personal,
deplasări, detaşări, transferări, poşta şi taxe de comunicaţii, servicii bancare şi altele23.
23
Lefter, Chirica, „Op.cit.”, Vol.V, Ed. Economică, 2003, p.173-174;
14
Reflectarea în contabilitate a cheltuielilor şi serviciilor executate de terţi se

realizează cu ajutorul grupelor de conturi 61 „Cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de
terţi”, respectiv 62 „Cheltuieli cu alte lucrări şi servicii executate de terţi”.
Din grupa 61 „Cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi” fac parte
următoarele conturi:
- 611 „Cheltuieli cu întreţinerea şi reparaţiile”;
- 612 „Cheltuieli cu redevenţele, locaţiile de gestiune şi chiriile”:
- 613 „Cheltuieli cu primele de asigurare”;
- 614 „Cheltuieli cu studiile şi cercetările”.
Contul 611 „Cheltuieli cu întreţinerea şi reparaţiile” ţine evidenţa cheltuielilor cu
întrţinerea şi reparaţiile executate de terţi, şi înregistrează în debitul său valoarea lucrărilor de
întrţinere şi reparaţii executate de terţi.
Contul 612 „Cheltuieli cu redevenţele, locaţiile de gestiune şi chiriile” ţine evidenţa
cheltuielilor cu redevenţele, locaţiile de gestiune şi chiriile. În debitul său se înregistrează
cheltuielile cu redevenţele, locaţiile de gestiune, şi chiriile datorate sau plătite.
Contul 613 „Cheltuieli cu primele de asigurare” ţine evidenţa cheltuielilor cu
primele de asigurare, şi înregistrează în debitul său valoarea primelor de asigurare datorate
sau achitate conform contractelor de asigurare.
Evidenţa cheltuielilor cu studiile şi cercetările se ţine cu ajutorul contului 614
„Cheltuieli cu studiile şi cercetările”. În debitul acestui cont se înregistrează valoarea
studiilor şi a cercetărilor executate de terţi.
În grupa 62 „Cheltuieli cu alte servicii executate de terţi” sunt incluse conturile:
- 621 „Cheltuieli cu colaboratorii”;
- 622 „Cheltuieli privind comisioanele şi onorariile”;
- 623 „Cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate”;
- 624 „Cheltuieli cu transportul de bunuri şi personal”;
- 625 „Cheltuieli cu delasări, detaşări şi transferări”;
- 626 „Cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii”;
- 627 „Cheltuieli cu serviciile bancare şi asimilate”;
- 628 „Alte cheltuieli cu serviciile executate de terţi”.
Contul 621 „Cheltuieli cu colaboratorii” ţine evidenţa cheltuielilor cu
colaboratorii. În debitul acestui cont se înregistrează sumele datorate colaboratorilor pentru
prestaţiile efectuate.
15
Cu ajutorul contului 622 „Cheltuieli privind comisioanele şi onorariile” se ţine

evidenţa cheltuielilor reprezentând comisioanele datorate pentru cumpărarea sau vânzarea
titlurilor de valoare imobilizate sau a celor de plasament, comisioanele intermediare,
onorariile de consiliere, contencios, expertizare, precum şi a altor cheltuieli similare. În
debitul său, contul 622 „Cheltuieli privind comisioanele şi onorariile”, înregistrează sumele
datorate privind comisioanele şi onorariile.
Contul 623 „Cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate” ţine evidenţa
cheltuielilor de protocol, reclamă şi publicitate. În debitul acestui cont se înregistrează sumele
datorate sau achitate care privesc acţiunile de protocol, reclamă şi publicitate.
Contul 624 „Cheltuieli cu transportul de bunuri şi personal” ţine evidenţa
cheltuielilor privind transportul de bunuri şi personal executate de terţi. Acest cont
înregistrează în debit sumele datorate sau achitate pentru transportul de bunuri, precum şi
pentru transportul colectiv de personal.
Cu ajutorul contului 625 „Cheltuieli cu delasări, detaşări şi transferări” se ţine
evidenţa chltuielilor cu deplasările, detaşările şi transferurile personalului. În debitul său se
înregistrează sumele datorate sau achitate reprezentând cheltuieli cu deplasări, detaşări şi
transferări.
Contul 626 „Cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii” ţine evidenţa
cheltuielilor poştale şi a taxelor de telecomunicaţii.În debit se înregistrează valoarea
serviciilor poştale şi a taxelor de telecomunicaţii achitate sau datorate.
Contul 627 „Cheltuieli cu serviciile bancare şi asimilate” evidenţiază cheltuielile
cu serviciile bancare şi asimilate. În debitul acestui cont se înregistrează valoarea serviciilor
bancare şi asimilate.
Contul 628 „Alte cheltuieli cu serviciile executate de terţi” ţine evidenţa altor
cheltuieli cu serviciile executate de terţi. Acest cont înregistrează în debit sumele datorate sau
achitate pentru alte servicii executate de terţi.
Înregistrările contabile legate de funcţiunea acestor conturi sunt reflectate în
Registrul-Jurnal următor:
REGISTRUL-JURNAL
Nr.
pagina ..1..
Simbol Sume
Nr. Data Document conturi
crt. înreg. (felul, nr., EXPLICAŢII debi- Credi
data) toare -toare Debitoare creditoare
16
1 2 3 4 5 6 7 8
REPORT * *
1. 14.12. Factura Înregistrat % 401 2.012.763.922
2004 0883/14. contravaloarea 611 1.690.763.800
12 facturii pentru 4426 321.245.122
prestări de
reparaţii la
autoturisme.
2. 14.12. Ordin de Plata unor % 5121 1.702.218.364
2004 plată chirii din contul 612 1.430.435.600
nr.24/14. de disponibil la 4426 271.782.764
12 bancă.
3. 15.12. Ordin de Înregistrat 613 5121 3.923.766.121 3.923.766.121
2004 plată cheltuieli cu
nr.28/15. primele de
12 asigurare.
4. 17.12. Chitanţă Înregistrat % 401 1.008.996.835
2004 nr.0324/ comisioane 622 847.896.500
17.12 datorate pentru 4426 161.100.335
intermediere :
5. 17.12. Ordin de Înregistrat % 5121 40.311.488
2004 plată cheltuieli de 623 33.875.200
nr.34/17. protocol. 4426 6.436.288
12
6. 19.12. Ordin de Se înregistrează % 5121 279.158.768

2004 plată cheltuieli cu 624 234.587.200
nr.37/19. transportul de 4426 44.571.568
12 personal.
7. 19.12. Ordin de Înregistrat % 5121 1.842.991.080

2004 plată nr. cheltuieli 625 1.548.732.000
38/19.12 privind de 4426 294.259.080
plasările.
De reportat 10.810.206.578 10.810.206.578
Nr.
pagina ..2..
Nr. Data Document EXPLICAŢII Simbol Sume
crt. înreg. (felul, nr., conturi
data) debi- Credi Debitoare creditoare
toare -toare
1 2 3 4 5 6 7 8
REPORT 10.810.206.578 10.810.206.578
17
2004 nr. 2563/ valoarea 626 32.890.000

19.12 serviciilor 4426 6.249.100
poştale şi a
taxelor de
telecomunicaţii
9. 19.12. Extras Înregistrat 627 5121 43.190.580 43.190.580
2004 de cont/ cheltuieli cu
19.12 serviciile
bancare.
10. 20.12. Ordin de Înregistrat alte % 5121 2.531.445.350
2004 plată nr. cheltuielile 628 2.127.265.000
61/20.12 efectuate pe 4426 404.180.350
bază de
contract pentru
prestări de
servicii
TOTAL 13.423.981.608 13.423.981.608
2.2.3. CHELTUIELI CU ALTE IMPOZITE, TAXE ŞI VĂRSĂMINTE

ASIMILATE
Impozitele reprezintă o contribuţie bănească obligatorie şi cu titlu nerambursabil,
datorată conform legii bugetului public naţional, de către persoanele fizice sau juridice, pentru
veniturile pe care le obţin sau bunurile pe care le posedă.24 Taxele reprezintă plăţile efectuate
de persoanele fizice şi juridice, pentru serviciile prestate acestora de către organismele publice
şi asimilate acestora. Ansamblul impozitelor şi taxelor stabilite şi percepute la nivelul unei ţări
formează sistemul fiscal. Din punct de vedere contabil, impozitele şi vărsămintele asimilate se
includ în categoria cheltuielilor.
Cheltuielile cu impozitele, taxele şi vărsămintele asimilate, suportate de unitatea
patrimonială, fac parte din categoria cheltuielilor de exploatare şi sunt reflectate în
contabilitate, cu ajutorul grupei 63- Cheltuielile cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate,
respectiv prin intermediul contului 635- „Cheltuielile cu alte impozite, taxe şi vărsăminte
asimilate”.
Contul 635 „Cheltuielile cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate”
înregistrează în debitul său cheltuielile privind alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate
datorate bugetului, cum sunt: impozitul pe clădiri, pe terenuri, pe venitul agricol, taxa pentru
24
Filip, Gh., Voinea, Gh., Mihăescu, S., Lungu., N., Zugravu, B., „Finanţe”, Ed. Junimea, Iaşi, 2002, p.223-
224;
18
mijloace de transport, taxa pentru folosirea mijloacelor de publicitate; fondurile speciale

datorate bugetului; prorata din TVA deductibilă, devenită nedeductibilă; TVA colectată
aferentă bunurilor şi serviciilor folosite în scop personal sau predate gratuit, care depăşesc
limitele legale; TVA colectată aferentă lipsurilor de inventar neimputabile; TVA colectată
aferentă bunurilor şi serviciilor acordate salariaţilor sub forma avantajelor în natură.
În Registrul-Jurnal următor sunt evidenţiate o serie de operaţiuni cu funcţiunea
conturilor de mai sus:
REGISTRUL-JURNAL
Nr.
pagina ..1..
Simbol Sume
Nr. Data Document EXPLICAŢII conturi
crt. înreg. (felul, nr., debi- credi- debitoare creditoare
data) toare toare
1 2 3 4 5 6 7 8
REPORT * *
1. 20.12. N.ctb. Se înregistrează 635 446 69.161.800 69.161.800
2004 impozitul pe
clădiri, taxa teren
şi taxa mijloace de
transport datorate
bugetului local
2004 nr.3328 / cheltuieli cu 635 15.670.200
21.12 taxele vamale 4426 2.977.338
aferente unui
import.
TOTAL 87.809.338 87.809.338
2.2.4. CHELTUIELI CU PERSONALUL

Toate unităţile de natură salarială şi asimilate salariaţilor, precum şi celelalte
obligaţii faţă de bugetul public naţional, care se determină în baza fondului de salarii,
reprezintă pentru unitatea patrimonială cheltuieli de exploatare şi se reflectă în contabilitate cu
ajutorul grupei de conturi 64 – Cheltuieli cu personalul, care cuprinde următoarele conturi
sintetice:
- 641 „Cheltuieli cu salariile personalului”
- 645 „Cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială”
19
- 6451 „Contribuţia unităţii la asigurările sociale”

- 6452 „Contribuţia unităţii pentru ajutorul de şomaj”
- 6453 „Contribuţia angajatorului pentru asigurările sociale de
sănătate”
- 6458 „Alte cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială”
În categoria cheltuielilor cu salariile personalului se cuprind toate cheltuielile
agenţilor economici, reprezentând salarii şi drepturi asimilate acestora, cuvenite personalului
angajat, pentru munca prestată, în sume brute.25 Evidenţa cheltuielilor privind salariile şi alte
drepturi cuvenite personalului se ţine cu ajutorul cotului 641 „Cheltuieli cu salariile
personalului”.
Evidenţa cheltuielilor cu asigurările şi protecţia socială de ţine cu ajutorul
conturilor: 6451 „Contribuţia unităţii la asigurările sociale”; 6452 „Contribuţia unităţii pentru
ajutorul de şomaj”; 6453 „Contribuţia angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate”;
6458 „Alte cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială”. În debitul acestor conturi se
înregistrează: îndemnizaţiile sociale datorate personalului, suportate de către unitate;
contribuţia unităţii privind asigurările sociale; contribuţia unităţii privind fondul de asigurări
de sănătate; contribuţia unităţii privind fondul de somaj.
În Registrul-Jurnal următor sunt redate o serie de operaţiuni care evidenţiază
funcţiunea acestor conturi de mai sus :
REGISTRUL-JURNAL
Nr.
pagina ..1..
Simbol Sume
crt. înreg. (felul, nr., debi- credi- Debitoare creditoare
data) toare toare
1 2 3 4 5 6 7 8
REPORT * *
1. 21.12. Centrali- Se înregistrează 641 421 768.173.000 768.173.000
25
Lefter, Chirica, „Curs complet de contabilitate şi fiscalitate”, Vol.V, Ed. Economică, 2003, p.213;
20
2004 zator stat fondul de salarii

salarii/ alocat .
21.12
2. 21.12. Centrali- Înregistrat 6451 4311 168.998.060 168.998.060
2004 zator stat contribuţia unităţii
salarii/ la asigurările
21.12 sociale (22%).
3. 21.12. Centrali- Se înregistrează 6452 4371 23.045.190 23.045.190
2004 zator stat contribuţia la
salarii/ fondul de şomaj
21.12. (3%).
4. 21.12. Centrali- Înregistrat 6453 4313 53.772.110 53.772.110
salarii/ la asigurările
21.12. sociale de sănătate
(7%).
5. 21.12. Centrali- Înregistrat 6458 4381 3.840.865. 3.840.865.
salarii/ pentru accidente
21.12. de muncă şi boli
profesionale
(0,5%).
TOTAL 994.784.035 994.784.035
2.2.5. ALTE CHELTUIELI DE EXPLOATARE

Aşa cum am precizat anterior, în această categorie de cheltuieli se includ alte
cheltuieli de exploatare, în situaţia când acestea reprezintă operaţii curente ale unităţii
patrimoniale, cum ar fi: diferenţe din lichidarea creanţelor; diferenţe din lichidarea datoriilor;
valoarea reparaţiilor capitale efectuate în regie proprie, considerate anterior cheltuieli
anticipate; alte cheltuieli de exploatare.
Reflectarea în contabilitate acestor cheltuieli, se face prin intermediul conturilor
654 „Pierderi din creanţe şi debitori diverşi” şi 658 „Alte cheltuieli de exploatare”.
Contul 654 „Pierderi din creanţe şi debitori diverşi” ţine evidenţa pierderilor din
creanţe şi înregistrează în debitul său sumele trecute pe cheltuieli cu ocazia scoaterii din
evidenţă a clienţilor incerţi şi debitorilor.
Contul 658 „Alte cheltuieli de exploatare” se dezvoltă pe următoarele conturi
sintetice de gradul II:
21
- 6581 „Despăgubiri, amenzi şi penalităţi”;

- 6582 „Donaţii şi suvenţii acordate”;
- 6583 „Cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital”;
- 6588 „Alte cheltuieli de exploatare”.
Aceste conturi înregistrează în debitul lor: cheltuielile efectuate în avans, aferente
exerciţiului în curs; cheltuieli privind despăgubirile, amenzile, penalităţile datorate sau plătite
terţilor sau bugetului statului; donaţiile şi suvenţiile acordate; valoarea neamortizată a
imobilizărilor necorporale şi corporale scoase din activ; avansul şi ratele aferente bunurilor
cedate în regim de leasing financiar.
Înregistrările contabile cu funcţiunea acestor conturi sunt reflectate în Registrul-
Jurnal următor:
REGISTRUL-JURNAL
Nr. pagina ..1..
Simbol Sume
crt. înreg. (felul, nr., debi- credi- Debitoare Creditoare
data) toare toare
1 2 3 4 5 6 7 8
REPORT * *
1. 21.12. Notă ctb. Se înregistrează 658 401 387.355.000 387.355.000
2004 diferenţe din
lichidarea unei
datorii faţă de un
furnizor.
TOTAL 387.355.000 387.355.000
2.3. CHELTUIELI FINANCIARE

Caracterizarea de ansamblu a cheltuielilor unităţii patrimoniale necesită şi
cunoaşterea celor care sunt legate de activitatea financiară. Cheltuielile financiare se referă în
principal la dobânzile de plată sau plătite pentru împrumuturi şi datorii, pentru conturi
curente, pentru cauţiuni, pierderi legate de creanţe de participaţii, sconturi acordate clienţilor
care îşi achită facturile înaintea scadenţei prevăzute, pierderi nete din cumpărarea sau
vânzarea de titluri de plasament pierderi de schimb, amortizări şi provizioane generate de
deprecierea activelor sau de riscuri şi cheltuieli care fac obiectul activităţii financiare 26.
Cheltuielile financiare nu se includ în costul de producţie, cu excepţia dobânzilor aferente
26
Ionescu, Cicilia, „Informarea financiară în contextul internaţionalizării contabilităţii”, Ed. Economică,
Bucureşti, 2003, p. 96;
22
împrumuturilor, la unităţile de ciclu lung de fabricaţie, care pot fi repartizate asupra costurilor
de producţie ale produselor respective.27
Despre evidenţa cheltuielilor financiare nu se poate vorbi doar la modul general,
întrucât fiecare din acestea se caracterizează prin anumite trăsături determinate de modul de
calculare, înregistrate în contabilitate. Complexitatea activităţii financiare şi necesitatea
cunoaşterii cuantumului cheltuielilor pe care ea le generează, conduc la utilizarea mai multor
conturi pentru urmărirea fiecărei cheltuieli financiare.
Toate sunt conturi de activ, debitându-se cu cheltuielile efective ale perioadei şi
creditându-se la finele exerciţiului financiar cu întregul sold transferat asupra contului de
calcul al rezultatului acestuia. Şi pentru că modalităţile de evidenţiere ale cheltuielilor
financiare, ce urmează să fie incluse în rezultatul exerciţiului financiar, se realizează într-o
manieră diferită, în cele ce urmează se revine cu precizările de rigoare.
Pentru reflectarea în contabilitate a cheltuielilor financiare se utilizează conturile
din grupa 66 „Cheltuieli financiare” 28 şi conturile din grupa 686 „Cheltuieli financiare privind
amortizările şi provizioanele”. Conform Planului de conturi general, din grupa 66 „Cheltuieli
financiare”, fac parte următoarele conturi:
- 663 „Pierderi din creanţe legate de participaţii”;
- 664 „Cheltuieli privind investiţiile financiare ce date”;
- 665 „Cheltuieli din diferenţe de curs valutar”,;
- 666 „Cheltuieli privind dobânzile”;
- 667 „Cheltuieli privind sconturile acordate”,;
- 668 „Alte cheltuieli financiare”.
Contul 663 „Pierderi din creanţe legate de participaţii” ţine evidenţa pierderilor
din creanţe imobilizate. În debitul său se înregistrează pierderile din creanţe imobilizate.
Contul 664 „Cheltuieli privind investiţiile financiare ce date” reflectă cheltuielile
privind investiţiile financiare cedate şi se dezvoltă pe următoarele conturi: 6641 „Cheltuieli
privind imobilizările financiare cedate” şi 6642 „Pierderi privind investiţiile financiare pe
termen scurt cedate”. Acest cont înregistrează în debitul său valoarea imobilizărilor
financiare scoase din activ, diferenţele nefavorabile dintre valoarea contabilă şi investiţiile
financiare pe
termen scurt şi preţul de cesiune.
27
Horomnea, E., „Tratat de contabilitate”, vol. II, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2003, p. 44;
28
Capotă, V., Dâncescu, A., Dinescu, M., Hanganu, D., Ionescu, R., Lixandru, F., Manolache, M.,
„Contabilitate. Monografii contabile. Auxiliar curricular”, Ed. Niculescu, Bucureşti, 2003, p. 260;
23
Contul 665 „Cheltuieli din diferenţe de curs valutar” ţine evidenţa cheltuielilor
financiare privind diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente disponibilităţilor,
creanţelor şi datoriilor în valută. În debitul său, acest cont consemnează: diferenţele
nefavorabile de curs valutar aferente creanţelor în valută, stabilite la închiderea exerciţiului;
diferenţe nefavorabile de curs valutar aferente creanţelor încasate în valută; diferenţele
nefavorabile de curs valutar aferente datoriilor în valută stabilite la închiderea exerciţiului;
diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente datoriilor plătite în valută; diferenţele
nefavorabile de curs valutar aferente disponibilităţilor în valută stabilite la închiderea
exerciţiului; diferenţele nefavorabile de curs valutar rezultate din lichidarea depozitelor pe
termen scurt, a acreditivelor şi avansurilor de trezorerie în valută.
Contul 666 „Cheltuieli privind dobânzile” evidenţiază cheltuielile privind
dobânzile şi înregistrează în debitul său următoarele: valoarea bobânzilor datorate, aferente
împrumuturilor şi datoriilor asimilate; valoarea dobânzilor datorate, aferente împrumuturilor
încasate de la societăţi din grup; valoarea dobânzilor cuvenite asociaţilor pentru
disponibilităţile depuse la unitate; valoarea dobânzilor repartizate pe cheltuieli pentru
operaţiunile cu plata în rate; valoarea dobânzilor aferente creditelor bancare pe termen scurt.
Contul 667 „Cheltuieli privind sconturile acordate” reflectă sconturile acordate
clienţilor, debitorilor sau băncilor. În debit se înregistrează sconturile acordate clienţilor,
debitorilor sau băncilor.
Contul 668 „Alte cheltuieli financiare” ţine evidenţa altor cheltuieli financiare. În
debitul acestui cont se înregistrează: diferenţele dintre valoarea capitalului social diminuat şi
valoarea de răscumpărare a acţiunilor proprii anulate; câştigurile acordate în cazul
obligaţiunilor cu loterie şi alte cheltuieli financiare.
Exemple de operaţiuni cu funcţiunea acestor conturi enumerate anterior:
REGISTRUL-JURNAL
Nr.
pagina ..1..
Simbol Sume
data) toare toare
1 2 3 4 5 6 7 8
REPORT * *
1. 22.12. Notă ctb. Pierderi din 663 2675 983.217.341 983.217.341
2004 nerecuperarea
unor împrumuturi.
24
2 22.12. Notă ctb. Se înregistrează 665 409 66.267.990 66.267.990

2004 diferenţe
nefavorabile, în
urma lichidării
unor avansuri
acordate
furnizorilor.
3. 23.12. Notă ctb. Se înregistrează 666 168 1.216.610.000 1.216.610.000
2004 cheltuieli cu
dobânzile aferente
unor împrumuturi.
4. 23.12. Contract Înregistrat 667 411 774.164.669 774.164.669
2004 nr.67/10. trecerea pe
12.2004 cheltuieli a unui
scont acordat unui
client.
TOTAL 3.040.260.000 3.040.260.000
2.4. CHELTUIELI EXTRAORDINARE

Cheltuielile extraordinare sunt generate de operaţiunile ce nu au un caracter
ordinar, obişnuit, normal.29 Uneori, anumite evenimente determină apariţia unor situaţii
extraordinare. Asemenea evenimente ce pot sa naştere la apariţia elementelor extraordinare
sunt: exproprierea activelor; cutremure sau alte dezastre naturale.
Evidenţa acestor cheltuieli se ţine cu ajutorul contului 671 „Cheltuieli privind
calamităţile şi alte evenimente extraordinare”, care înregistrează în debitul său valoarea
pierderilor din calamităţi, expropieri de active.
2.5. CHELTUIELI CU AMORTIZĂRILE, PROVIZIOANELE ŞI

AJUSTAREA LA INFLAŢIE
Valoare brută contabilă a unui element de activ poate deveni superioară valorii
sale „reale”, iar ecartul dintre cele două entităţi (valori) reprezintă măsura (mărimea)
deprecierii şi ea va fi constatată contabil prin: amortismente – pentru „deprecierea definitivă”
şi provizioane – pentru „deprecierea probabilă” (posibilă dar nu efectivă).
29
Munteanu, V., Munteanu, M., Ţânţă, E., Zuca, Şt., „Teoria şi bazele contabilităţii.În conformitate cu
reglementările europene şi standardele internaţionale de contabilitate”, Ed. Sylvi, Bucureşti, 2002, p.361;
25
Încadrarea în aceeaşi grupă de conturi, atât a amortizărilor, cât şi a provizioanelor,

se datorează faptului că ambele sunt un fel de „pre-rezerve” pentru refacerea imobilizărilor
corporale uzate (prin reinvestiţii) sau acoperirea efectelor de mari dimensiuni ale unor
evenimente mai mult sau mai puţin previzibile, Dar, aici sunt „aglomerate” conturi cu relaţii
de funcţionalitate destul de diferite, astfel că ele trebuie tratate separat.
În plus, între amortizări şi provizioane apare o diferenţă „clară” în ceea ce priveşte
impactul factorului timp: amortizările conservă contravaloarea unei deprecieri efective, certe,
care s-a întâmplat şi urmează a se „repara” la nevoie, în timp ce provizioanele sunt tot pre-
rezerve „la obiect” constituite ca şi amortizările, dar aşteaptă să protejeze (să acopere
financiar) un risc sau o cheltuială cu caracter devalorizant, care deocamdată tot nu a apărut.
Principiul prudenţei impune luarea în considerare a tuturor acestor fenomene
susceptibile de a genera deprecieri de active sau creşteri de pasive exigibile, prin includerea
pe cheltuieli a valorilor estimate sub formă de provizioane. Atunci când deprecierile sunt
ireversibile, constatarea contabilă se face, de asemenea, prin includerea pe cheltuieli, dar sub
forma amortizărilor.
Alături de principiul prudenţei, justificarea înregistrărilor de amortizări şi
provizioane, determinarea momentului în care au loc, precum şi modul de apariţie în
documentele de sinteză, ţin şi de respectarea principiilor independenţei exerciţiilor şi a
costului istoric. Astfel, includerea pe cheltuieli trebuie să se facă pentru exerciţiul în care
deprecierea, riscul sau cheltuiala apar ca
probabile, iar în contabilitate trebuie păstrată informaţia referitoare la preţul de intrare în
patrimoniu al elementelor de activ sau de pasiv ce fac obiectul constituirii de provizioane.
Amortizarea, din punct de vedere contabil sau fiscal, este o cheltuială deductibilă
din venituri la calculul beneficiului impozabil. Ratele de amortizare se determină de către
administraţia fiscală. În mod general, se aplică o rată de amortizare liniară sau constantă.
În cadrul unei politici care să stimuleze investiţiile se pot autoriza tehnici de
amortizare degresivă, care permit recuperarea, în primii ani de funcţionare, a unei părţi
importante din capitalurile investite. Amortizarea poate fi progresivă, caz în care anuităţile
sunt sunt crescătoare.30
Cheltuielile cu amortizarea şi provizioanele se grupează în funcţie de natura
cheltuielilor, respectiv cheltuieli de exploatare privind amortizările şi provizioanele; cheltuieli
financiare privind amortizările şi provizioanele şi cheltuieli din ajustarea la inflaţie.
30
Lande,E., Blin,P., Denos,P., Gonthier,M., Delesalle,E., Obert,R., Leclere,D.,-„Contabilitate financiară
aprofundată”, Traducere şi revizie ştiinţifică de Ion Ionaşcu, Ed:Economică, Bucureşti, 2002, p. 66-67;
26
Reflectarea în contabilitate a cheltuielilor cu amortizările şi provizioanele, indiferent de natura

lor, se realizează cu ajutorul grupei de conturi 68 „Cheltuieli cu amortizările, provizioanele şi
ajustarea inflaţiei”, care cuprinde următoarele conturi sintetice:
Contul 681 „Cheltuieli de exploatare privind amortizările şi provizioanele”, care se defalcă
în:
-6811 „Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor”
-6812 „Cheltuieli de exploatare privind provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli”
-6813 „Cheltuieli de exploatare privind provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor”
-6814 „Cheltuieli de exploatare privind provizioanele pentru deprecierea activelor
circulante”
Contul 686 „Cheltuieli financiare privind amortizările şi provizioanele”, care cuprinde:
-6863 „Cheltuieli financiare privind provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor”
-6864 „Cheltuieli financiare privind provizioanele pentru deprecierea activelor
circulante”
-6868 „Cheltuieli financiare privind amortizarea primelor de rambursare a
obligaţiunilor”
Contul 688 „Cheltuieli din ajustarea la inflaţie”.
Contul 681 „Cheltuieli de exploatare privind amortizările şi provizioanele” ţine
evidenţa cheltuielilor de exploatare privind amortizările şi provizioanele. Acest cont
consemnează în debitul său : amortizarea aferentă imobilizărilor necorporale şi corporale;
provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli constituite sau majorate; provizioanele pentru
deprecierea imobilizărilor necorporale şi corporale constituite sau majorate; provizioanele
pentru deprecierea stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie constituite sau majorate;
provizioanele pentru deprecierea crenţelor din conturile de clienţi şi debitori diverşi
constituite sau majorate.
Contul 686 „Cheltuieli financiare privind amortizările şi provizioanele”
evidenţiază cheltuielile financiare privind amortizările şi provizioanele şi se debitează cu :
provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor financiare constituite sau majorate;
provizioanele pentru deprecierea creanţelor din conturile de decontări din cadrul grupului sau
cu asociaţii; valoarea primelor de rambursare a obligaţiunilor amortizate.
În Registrul-Jurnal următor sunt reflectate o serie de operaţiuni care ilustrează
funcţiunea conturilor de mai sus:
REGISTRUL-JURNAL
Nr. pagina ..1..
27
Simbol Sume
data) toare toare
1 2 3 4 5 6 7 8
REPORT * *
1. 22.12. Balanţa Se înregistrează 6811 2813 3.788.804.874 3.788.804.87
2004 analitica amortizarea după 4
a mijloa- metoda liniară,
celor prin includerea ei
fixe/12. pe costuri în rate
2004 egale aferentă
duratei normale
de utilizate.
2. 23.12. Notă ctb. Se înregistrează 6811 2808 107.430.126 107.430.126
2004 amortizarea unui
program
informatic.
TOTAL 3.896.235.000 3.896.235.00
0
2.6. CHELTUIELI CU IMPOZITUL PE PROFIT ŞI ALTE IMPOZITE

Impozitul pe profit reprezintă pentru agenţii economici o cheltuială de natură
fiscală, suportată la nivelul întregii activităţi, determinând mărimea netă a exerciţiului
financiar. Acesta poate fi determinat şi prezentat pentru activităţi ordinare şi pentru operaţiuni
extraordinare sau poate fi redat în contul de profit şi piedere înaintea rezultatului net31.
Reflectarea în contabilitate a cheltuielilor cu impozitul pe profit se realizează cu
ajutorul grupei de conturi 69 „Cheltuieli cu impozitul pe profit şi alte impozite”, care
cuprinde următoarele conturi:
Contul 691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit”, care cuprinde la rândul său:
6911 „Cheltuieli cu impozitul pe profit curent”
6912 „Cheltuieli cu impozitul pe profit amânat”
Contul 698 „Alte cheltuieli cu impozitele care nu apar în elementele de mai sus”.
Contul 691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit” ţine evidenţa cheltuielilor privind
impozitul pe profit şi se debitează cu impozitul pe profit datorat.
31
Minu, Mihaela, „Contabilitatea ca instrument de putere”, Ed. Economică, Bucureşti, 2002, p.215;
28
Contul 698 „Alte cheltuieli cu impozitele care nu apar în elementele de mai sus”
evidenţiază cheltuielile privind impozitul pe venitul microîntreprinderilor şi a altor cheltuieli
cu impozitele. În debit se înregistrează impozitul pe venitul microîntreprinderilor datorat
bugetului statului şi alte cheltuieli cu impozitele.
Capitolul 3
CONTABILITATEA VENITURILOR
3.1. TEORIE, DEFINIŢII, CLASIFICARE
29
Veniturile generează creşterea performanţelor financiare ale întreprinderii. Acestea

reprezintă fie o creştere a unor elemente de activ, fie o diminuare a unor elemente de pasiv,
care generează o majorarea a beneficiilor economice.
Conform Cadrului general pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare,
veniturile reprezintă „creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei
contabile sub formă de intrări sau creşteri ale activelor ori descreşteri ale datoriilor, care se
concretizează în creşteri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din contribuţii ale
acţionarilor”32. În mod practic, conform prevederilor IAS 18 „Venituri din activitatea
curentă”, criteriile de recunoaştere a veniturilor sunt aplicate, de regulă, separat pentru fiecare
tranzacţie, pentru a putea reflecta realitatea economică33.
Definiţia veniturilor include atât venituri din activităţi curente, cât şi câştiguri din
orice alte surse. Veniturile din activităţile curente se pot regăsi sub diferite denumiri, cum ar fi
vânzări, comisioane, dobânzi, dividende, redevenţe şi chirii.
Câştigurile reprezintă alte elemente care corespund definiţiei veniturilor şi pot
apărea sau nu ca rezultat al activităţii curente a întreprinderii. Câştigurile sunt creşteri ale
beneficiilor economice şi, din acest punct de vedere, nu diferă ca natură de venituri. 34Acestea
includ, de exemplu, sumele rezultate în urma ieşirii activelor imobilizate pe termen mediu şi
lung.
Definiţia veniturilor include, totodată, şi câştigurile nerealizate, cum ar fi, de
exemplu, cele rezultate din reevaluarea titlurilor de plasament şi cele rezultate din creşterea
valorii contabile a activelor pe termen lung.
În cadrul procesului de creare a veniturilor se delimitează patru momente35:
Producţia – este etapa realizării bunurilor şi serviciilor în cadrul obiectului
principal de activitate al unei întreprinderi;
Facturarea sau vânzarea pe credit – reprezintă transferul dreptului de proprietate
de la furnizor la client;
Încasarea – este etapa în care bunurile şi serviciile vândute se transformă în bani;
Încorporarea – este momentul în care veniturile absorb cheltuielile în vederea
obţinerii rezultatului.
Înregistrarea în contabilitate a veniturilor se face în momentul livrării bunurilor şi
serviciilor pe bază de factură sau alte documente, indiferent de momentul încasării acestora.
32
Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea IAS 1 Prezentarea situaşiilor financiare, Ed. CECCAR, Bucureşti, 2004,
p.45;
33
Ristea, M, „Contabilitate aprofundată”, Ed. Universitară, Bucureşti, 2003, p.59;
34
Ristea, M., „Contabilitatatea societăţilor comerciale”, Ed. Universitară, Bucureşti, 2002, p. 328;
35
Pântea, Iacob, Bodea, Gh., Op. cit., p. 308-309;
30
Criteriul de delimitare şi înregistrare a veniturilor din activitatea de exploatare este cel

începând cu
obţinerea producţiei şi se continuă cu vânzarea aceleiaşi producţii sau a mărfurilor cumpărate.
Totodată, se consideră venituri realizate, în funcţie de care se determină rezultatul,
numai cele din stadiul de vânzare, adică în faza în care are loc transferarea dreptului de
proprietate. Veniturile nelegate de vânzări, cum sunt cele financiare şi, în unele cazuri, cele
extraordinare, sunt considerate realizate în momentul constatării sau încasării36.
CLASIFICAREA VENITURILOR
Contabilitatea veniturilor se ţine pe feluri de venituri, după natura sau sursa lor,
după caz37. Structura veniturilor în contabilitatea financiară se face după natura activităţilor
care le-au generat şi anume:
- venituri de exploatare: generate de activităţi desfăşurate în cadrul obiectului de
activitate al întreprinedrii, precum şi alte activităţi conexe acestora;
- venituri financiare: generate de activităţi de natură financiară, precum: diferenţe de
curs valutar, dobânzi, venituri aferente investiţiilor financiare etc.;
- venituri extraordinare: rezultate din evenimente sau tranzacţii care sunt diferite de
activităţile curente şi care nu se repetă în mod frecvent.
În structura veniturilor de exploatare se cuprind: venituri din vânzarea produselor
şi semifabricatelor; venituri din lucrări executate şi servicii prestate pentru terţi; venituri din
vânzarea mărfurilor; alte venituri.
Veniturile financiare cuprind: venituri din dobânzi; venituri din dividende cuvenite
pentru titlurile de participare; venituri din vânzarea titlurilor de plasament; venituri din
diferenţe favorabile de curs valutar; venituri din sconturi obţinute; alte venituri.
Veniturile extraordinare cuprind, în special, veniturile din subvenţii pentru
evenimente extraordinare şi altele asimilate.
Conturile de venituri consemnează în expresie bănească efectul obţinut în urma
ansamblului activităţilor desfăşurate de o entitate patrimonială. Faptul că orice venit exprimă
în principiu „o resursă în devenire”, determină includerea totală a acestora în categoria
conturilor de pasiv.
36
Ristea, M., „Contabilitatatea societăţilor comerciale”, Ed. Universitară, Bucureşti, 2002, p. 327;
37
*** Legea Contabilităţii nr. 82/1991, Cap. II, Art. 17, modificată şi completată prin O.G. nr. 102/2007,
republicată în M.O. nr. 689/ 10.10..2007;
31
Conturile de venituri reflectă resursele reproduse şi pot fi grupate în două

categorii: conturi de venituri intermediare şi conturi de venituri finale. Caracteristica
principală a conturilor de venituri intermediare este că servesc la compensarea efectului unor
cheltuieli asupra rezultatului, şi nu la constatarea rezultatelor unor tranzacţii ca urmare a
relaţiilor cu terţii. Conturile de venituri finale reflectă veniturile realizate din tranzacţii cu
terţii, cu mediul extern întreprinderii sau cu ceea ce se asimilează acestuia şi în urma căruia,
în principiu, întreprinderea a primit ceva ori urmează să primească o contrapartidă (bani,
bunuri etc)38.
Contabilitatea veniturilor se realizează cu ajutorul conturilor sintetice de gradul I şi
II, care fac parte din clasa a 7-a „Conturi de venituri” a Planului de conturi general 39. Toate
aceste conturi funcţionează după regula conturilor de pasiv, deoarece se poate spune că
veniturile sunt resurse reproduse sau în reproducere.
Conturile de venituri se creditează cu valoarea veniturilor obţinute şi se debitează
cu ocazia repartizării acestora în contul de rezultate finale. Asemenea conturilor de cheltuieli,
cele de venituri nu prezintă sold la sfârşitul perioadei de gestiune40. Excepţie de la această
regulă face contul 711 „Venituri din producţia stocată”, care nu se debitează numai prin
contul menţionat anterior .
3.2. VENITURI DIN EXPLOATARE

Veniturile din exploatare reprezintă contrapartida (efectul) în expresie bănească a
cheltuielilor efectuate în activitatea de exploatare. Aceste venituri sunt obţinute ca urmare a
vânzării bunurilor, prestării serviciilor, executării lucrărilor care fac obiectul de bază al
întreprinderii şi din utilizarea de către treţi a activelor întreprinderii, respectiv venituri din
dobânzi, redevenţe şi dividende. Potrivit Planului general de conturi, din clasa veniturilor de
exploatare fac parte următoarele structuri:
- grupa 70 „Cifra de afaceri”;
- grupa 71 „Variaţia stocurilor”;
- grupa 72 „Venituri din producţia de imobilizări”;
- grupa 74 „Venituri din subvenţii de exploatare”;
38
Istrate, C., „Introducere în contabilitate”, Ed. Polirom, Iaşi, 2002, p.87-88;
39
Petcu, P., M., „Bazele contabilităţii şi contabilitatea financiară”, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 2001,
p.265.
40
Munteanu, V., Munteanu, M., Ţânţă, E., Zuca, Şt., „Teoria şi bazele contabilităţii. În conformitate cu
reglementările contabile europene şi standardele internaţionale de contabilitate”, Ed. Sylvi, Bucureşti, 2002, p.
347-348;
32
- grupa 75 „Alte venituri din exploatare”.
3.2.1. VENITURI DIN VÂNZĂRI DE PRODUSE, DE MĂRFURI, DE

PRESTĂRI DE SERVICII ŞI DIN ALTE ACTIVITĂŢI
În contabilitate, aceste venituri se înregistrează în momentul predării bunurilor
către cumpărători, al livrării lor pe baza facturii, sau în alte condiţii prevăzute în contract, care
atestă transferul de proprietate al bunurilor respective asupra clienţilor. Pentru evidenţa
acestei categorii de venituri se folosesc conturile din grupa 70 „Cifra de afaceri”, care
cuprinde următoarele conturi:
- 701 „Venituri din vânzarea produselor finite”;
- 702 „Venituri din vânzarea semifabricatelor”;
- 703 „Venituri din vânzarea produselor reziduale”;
- 704 „Venituri din lucrări executate şi servicii prestate”;
- 705 „Venituri din studii şi cercetări”;
- 706 „Venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii”;
- 707 „Venituri din vânzărea mărfurilor ”;
- 708 „Venituri din activităţi diverse”.
Conturile: 701“Venituri din vânzarea produselor finite”, 702 „Venituri din
vânzarea semifabricatelor” şi 703 „Venituri din vânzarea produselor reziduale” evidenţiază
vânzările de produse finite, semifabricate, produse reziduale, animale şi păsări. În credit
aceste conturi înregistrează preţul de vânzare al produselor şi animalelor livrate clienţilor,
conform facturii; preţul de vânzare al produselor şi animalelor livrate clienţilor, pentru care nu
s-au întocmit facturi; veniturile înregistrate în avans, aferente perioadei curente.
Contul 704 „Venituri din lucrări executate şi servicii prestate” ţine evidenţa
veniturilor din lucrări executate şi servicii prestate. În credit acest cont consemnează: tarifele
lucrărilor executate şi serviciilor prestate, pentru care au fost emise facturi; tarifele lucrărilor
şi serviciilor prestate, pentru care nu au fost emise facturi; tarifele lucrărilor şi serviciilor
prestate, încasate în numerar; veniturile înregistrate în avans, aferente perioadei curente.
Evidenţa veniturilor din studii şi cercetări se ţine cu ajutorul contului 705
„Venituri din studii şi cercetări”. Acest cont înregistrează în credit valoarea studiilor şi a
contractelor de cercetare, facturate clienţilor; valoarea studiilor şi a contractelor de cercetare,
pentru care nu s-au întocmit facturi; veniturile înregistrate în avans, aferente perioadei
curente.
33
Contul 706 „Venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii” evidenţiază

veniturile din redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii. Acest cont se creditează cu: valoarea
redevenţelor pentru concesiuni, locaţii de gestiune, chirii, facturate către concesionari,
locatari, chiriaşi; valoarea redevenţelor pentru concesiuni, locaţii de gestiune, chirii, pentru
care nu s-au emis facturi; valoarea redevenţelor pentru concesiuni, locaţii de gestiune, chirii,
încasate prin virament bancar sau în numerar; veniturile înregistrate în avans, aferente
perioadei curente.
Evidenţa veniturilor din vânzări de mărfuri se ţine cu ajutorul contului 707
„Venituri din vânzărea mărfurilo”, care consemnează în credit: valoarea la preţ de
înregistrare a mărfurilor facturate clienţilor; valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor pentru
care nu s-au întocmit facturi; valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor vândute şi încasate
în numerar.
Contul 708 „Venituri din activităţi diverse” ţine evidenţa veniturilor din diverse
activităţi, aşa cum sunt : comisioane, servicii prestate în interesul personalului, punerea la
dispoziţia terţilor a personalului unităţii, venituri din valorificarea ambalajelor, precum şi alte
venituri realizate din relaţiile cu terţii. În creditul contului se înregistrează: sumele facturate
clienţilor, reprezentând venituri din activităţi diverse; sumele datorate de clienţi, pentru care
nu s-au întocmit facturi; sumele încasate de la terţi, reprezentând venituri din activităţi
diverse; venituri înregistrate în avans aferente perioadei curente sau exerciţiului în curs.
Exemple de operaţiuni cu funcţiunea acestor conturi:
REGISTRUL-JURNAL
Nr. pagina ..1..
Simbol Sume
crt. înreg. (felul, nr., debi- Credi Debitoare Creditoare
data) toare -toare
1 2 3 4 5 6 7 8
REPORT * *
1. 03.12 Factura Se înregistrează 4111 % 409.640.840
.2004 nr. 0024/ livrări de 703 344.236.000
03.12. produse 4427 65.404.840
reziduale.
2. 05.12 Factura Înregistrat 4111 % 37.646.016.401
.2004 nr.0051/ venituri din 704 31.635.307.900
05.12 transporturi de 4427 6.010.708.501
mărfuri.
34

.2004 nr.1125/ factura 705 920.582.000
07.12. proiectelor de 4427 174.910.580
cercetare.
4. 08.12 Centraliz Facturarea 4111 % 1.564.835.839
.2004 contr. de chiriilor 706 1.314.988.100
închirier mijloacelor 4427 249.847.739
fixe.
.2004 nr.1138/ facturarea unor 708 2.629.122.000
10.12 venituri din 4427 499.533.780
activităţi
diverse.
TOTAL 43.200.648.840 43.200.648.840
3.2.2. VENITURI DIN PRODUCŢIA STOCATĂ

Conform Regulamentului de aplicare a Legii Contabilităţii, stocurile de orice fel
sunt considerate venituri potenţiale şi, de aceea, valoarea lor este înregistrată ca venit al
perioadei41. Variaţia stocurilor pe parcursul perioadei reprezintă o corecţie a cheltuielilor de
producţie pentru a reflecta faptul că producţia a mărit nivelul stocurilor sau a vânzărilor
suplimentare au redus nivelul stocurilor42.
Evidenţa acestor venituri se ţine cu ajutorul contului 711 „Variaţia stocurilor”,
din grupa 71 „Variaţia stocurilor”.Acest cont are rolul de a evidenţia costul de producţie al
producţiei stocate precum şi a variaţiei acesteia. Veniturile din variaţia stocurilor reprezintă
variaţia în plus sau în minus dintre valoarea la cost efectiv de producţie a stocurilor de
produse şi producţie în curs de execuţie de la sfârşitul perioadei şi valoarea lor iniţială,
neluând în calcul provizioanele pentru depreciere constituite.
Contul 711 „Variaţia stocurilor” este bifuncţional şi poate prezenta la finele
perioadei fie sold creditor, fie sold debitor43. În funcţie de metoda de inventar folosită acest
cont prezintă o serie de particularităţi:
a) în cazul utilizării inventarului permanent: se înregistrează în credit costul de
producţie sau preţul standard al semifabricatelor, produselor finite, produselor reziduale şi
animalelor obţinute; plusurile de inventar la stocuri obţinute din producţie proprie; costul
41
Darie, V., Gorbănescu, E., Pătruţ, V., Rotilă, A., „Manualul expertului contabil şi al contabilului autorizat”,
Ediţia a V-a actualizată, Ed. Agora, Bacău, 2002, p.238;
42
Epuran, M., Băbăiţă, Valeria., Imbrescu, C., „Teoria contabilităţii”, Ed. Economică, Bucureşti, 2004, p.350;
43
Manolescu, M., Petre, G., Lazăr, A., „Studii de caz în condiţiile aplicării reglementărilor contabile
simplificate”, Ed. Economică, Bucureşti, 2003, p.301;
35
produselor, lucrărilor şi serviciilor în curs de execuţie, stabilit la sfârşitul lunii; diferenţele de

preţ dintre costul de producţie efectiv şi preţul standard al produselor şi animalelor obţinute
din producţie proprie; transferul, la sfârşitul lunii, pentru închidere, a soldului debitor al
contului de venituri. În debit se înregistrează: costul de producţie sau preţul standard al
semifabricatelor, produselor finite, produselor reziduale şi animalelor vândute; lipsurile la
inventar la stocuri obţinute din producţie proprie; reluarea produselor, lucrărilor şi serviciilor
în curs de execuţie la începutul lunii; diferenţele de preţ dintre costul de producţie efectiv şi
preţul standard al produselor şi animalelor ieşite din gestiune; transferul, la sfârşitul lunii,
pentru închidere, a soldului debitor al contului de venituri.
b) în cazul utilizării inventarului intermitent:se înregistrează în credit la sfârşitul lunii,
valoarea stocurilor finale obţinute din producţie proprie, stabilite la inventariere; la sfârşitul
lunii, pentru închidere, soldul debitor al contului (121), iar în debit se înregistrează la
începutul lunii, valoarea soldurilor iniţiale de stocuri obţinute din producţie proprie; la
sfârşitul lunii, pentru închidere, soldul creditor al contului (121).
3.2.3. VENITURI DIN PRODUCŢIA DE IMOBILIZĂRI

Aceste venituri reprezintă costul lucrărilor, respectiv, cheltuielile efectuate de
întreprindere pentru ea însăşi, care în final se înregistrează ca active imobilizate, corporale sau
necorporale44. Evidenţa veniturilor din producţia de imobilizări se ţine cu ajutorul conturilor
din grupa 72 „Venituri din producţia de imobilizări”, respectiv:
-721 „Venituri din producţia de imobilizări necorporale”;
-722 „Venituri din producţia de imobilizări corporale”;
Contul 721 „Venituri din producţia de imobilizări necorporale” ţine evidenţa
veniturilor care au rolul de a echilibra cheltuielile de producţie aferente investiţiilor din
producţia de imobilizări necorporale. În creditul acestui cont se înregistrează: costul de
producţie al imobilizărilor necorporale recepţionate, realizate de către unitate; costul de
producţie al imobilizărilor necorporale în curs, realizate ce către unitate.
Evidenţa veniturilor care au rolul de a echilibra cheltuielile de producţie aferente
investiţiilor din producţia de imobilizări corporale se ţine cu ajutorul contului 722 „Venituri
din producţia de imobilizări corporale”.45 Acest cont înregistrează în creditul său: costul de
producţie al imobilizărilor corporale recepţionate, realizate de către unitate, precum şi al
44
Bojian, O., „Contabilitate generală. Bazele contabilităţii. Contabilitatea financiară a întreprinderi.”, Ed.
Universitară, Bucureşti, 2003, p.535;
45
Macarie, Felicia, Cornelia, „Bazele contabilităţii”, Ed. Polirom, Iaşi, 2004, p.208;
36
investiţiilor efectuate la cele existente; costul de producţie al imobilizărilor corporale în curs,

realizate de către unitate.
3.2.4. VENITURI DIN SUBVENŢII DE EXPLOATARE

Veniturile din subvenţii de exploatare, reprezintă subvenţii primite pentru
acoperirea diferenţelor de preţ şi pentru acoperirea pierderilor, precum şi alte subvenţii din
partea statului, a unor colectivităţi publice sau a altor întreprinderi. 46 Aceste venituri se
înregistrează în contabilitate prin intermediul conturilor din grupa 74 „Venituri din subvenţii
de exploatare”, care cuprinde un singur cont sintetic de gradul I, respectiv 741 „Venituri din
subvenţii de exploatare”. Conform Planului general de conturi, acesta are în structura sa
următoarele conturi:
-7411 „Venituri din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri”;
-7412 „Venituri din subvenţii de exploatare pentru materii prime şi materiale
consumabile”;
-7413 „Venituri din subvenţii de exploatare pentru alte cheltuieli din afară”;
-7414 „Venituri din subvenţii de exploatare pentru plata personalului”;
-7415 „Venituri din subvenţii de exploatare pentru asigurări şi protecţia socială”;
-7416 „Venituri din subvenţii de exploatare pentru alte cheltuieli de exploatare”;
-7417 „Venituri din subvenţii de exploatare aferente altor venituri”;
-7418 „Venituri din subvenţii de exploatare pentru dobânda datorată”.
Aceste conturi ţin evidenţa subvenţiilor şi împrumuturilor nerambursabile cuvenite
întreprinderii în schimbul respectării anumitor condiţii referitoare la activitatea de exploatare,
şi consemnează în creditul lor subvenţiile de exploatare primite sau de primit pentru
acoperirea pierderilor şi diferenţelor de preţ.
3.2.5. ALTE VENITURI DIN EXPLOATARE

Alte venituri din exploatare curentă cuprind veniturile din creanţe recuperate şi alte
venituri din exploatare. Reflectarea în contabilitate a acestor venituri se realizează cu ajutorul
grupei de conturi 75 „Alte venituri de exploatare”, care cuprinde următoarele conturi sintetice
de gradul I:
- 754 „Venituri din creanţe reactivate şi debitori diverşi”;
- 758 „Alte venituri de exploatare”.
46
Bojian, O., „Bazele contabilităţii” , Ed. a VI-a, Ed. Economică, Bucureşti, 2003, p.305;
37
Contul 754 „Venituri din creanţe reactivate şi debitori diverşi” ţine evidenţa
creanţelor reactivate privind clienţii şi debitorii diverşi, şi înregistrează în creditul său
veniturile din creanţe reactivate.
Grupa de conturi 75 „Alte venituri de exploatare” cuprinde următoarele conturi
sintetice de gradul II:
-7581 „Venituri din despăgubiri, amenzi şi penalităţi”;
-7582 „Venituri din donaţii şi subvenţii primite”;
-7583 „Venituri din vânzarea activelor şi alte operaţii de capital”;
-7584 „Venituri din subvenţii pentru investiţii”;
-7588 „Alte venituri din exploatare”.
Aceste conturi evidenţiază veniturile realizate din alte surse decât cele
nominalizate în conturile distincte de venituri ale activităţii de exploatare. În creditul lor se
consemnează: sumele datorate de către personal privind debite, salarii, sporuri sau adaosuri
necuvenite, avansuri nejustificate; valoarea amenzilor, despăgubirilor şi penalităţilor datorate
de terţi; cota-parte a subvenţiilor pentru investiţii recunoscută la venituri, corespunzător
amortizării înregistrate; valoarea bunurilor sau valorilor primite gratuit; bunurile rezultate din
dezmembrarea imobilizărilor corporale; drepturile de personal neridicate şi prescrise; sumele
cuvenite unităţii, datorate către bugetul statului, altele decât impozitele şi taxele; valoarea la
preţ de vânzare a imobilizărilor necorporale şi corporale vândute; datoriile prescrise sau
anulate.
3.3. VENITURI FINANCIARE

Veniturile financiare reprezintă expresia bănească a efectului obţinut în urma
desfăşurării activităţilor financiare ale firmei. Se au în vedere, mai ales, operaţiunile de
plasare a capitalurilor temporar disponibile în activitatea altor societăţi, cât şi cel de atragere a
capitalurilor stăine. Veniturile financiare constituie contrapartida cheltuielilor efectuate în
acelaşi segment de activitate47. Grupa 76 „Venituri financiare”, a Planului de conturi general,
afectează acestor venituri următoarele conturi:
- 761 „Venituri din imobilizări financiare”
- 762 „Venituri din investiţii financiare pe termen scurt”
- 763 „Venituri din creanţe imobilizate”
47
Horomnea, E., „Bazele contabilităţii.Concepte şi aplicaţii”, Ediţia a II-a, revăzută şi actualizată, Ed. Sedcom
38
- 764 „Venituri din investiţii financiare cedate”

- 765 „Venituri din diferenţe de curs valutar”
- 766 „Venituri din dobânzi”
- 767 „Venituri din sconturi obţinute”
- 768 „Alte venituri financiare”
Contul 761 „Venituri din imobilizări financiare” ţine evidenţa veniturilor din
imobilizări financiare şi cuprinde următoarele conturi sintetice de gradul II48 :
-7611 „Venituri din titluri de participare deţinute de filiale din cadrul grupului”;
-7612 „Venituri din titluri de participare deţinute la societăţi din afara grupului”;
-7613 „Venituri din titluri de participare deţinute în întreprinderi asociate din cadrul
grupului”;
-7614 „Venituri din titluri de participare deţinute în treprinderi asociate din afara grupului”;
-7615 „Venituri din titluri de participare strategice în cadrul grupului ”;
-7616 „Venituri din titluri de participare strategice în afara grupului”;
-7617 „Venituri din alte imobilizări financiare”.
Aceste conturi consemnează în credit dividendele de încasat aferente titlurilor
imobilizate şi valoarea titlurilor imobilizate primite ca urmare a reinvestirii dividendelor.
Contul 762 „Venituri din investiţii financiare pe termen scurt” evidenţiază
veniturile din dividende aferente investiţiilor financiare pe termen scurt şi se creditează cu
dividendele de încasat aferente investiţiilor financiare pe termen scurt.
Contul 763 „Venituri din creanţe imobilizate” ţine evidenţa veniturilor din creanţe
imobilizate şi înregistrează în creditul său dobânzile aferente creanţelor imobilizate.
Contul 764 „Venituri din investiţii financiare cedate” se dezvoltă pe următoarele
conturi sintetice de gradul II: 7641 „Venituri din imobilizări financiare cedate” şi 7642
„Câştiguri din investiţii financiare pe termen scurt cedate”. Aceste conturi ţin evidenţa
veniturilor nete din vânzarea titlurilor imobilizate şi titlurilor de plasament, şi se creditează
cu: valoarea la preş de înregistrare a imobilizărilor financiare cedate; câştigul rezultat din
vânzarea investiţiilor financiare pe termen scurt la un preţ de cesiune mai mare decât valoarea
contabilă.
Funcţiunea contului 765 „Venituri din diferenţe de curs valutar” face referiri
explicite la toate elementele monetare în valută: creanţe, datorii, disponibilităţi, acreditive,
48
Boulescu, M., „Situaţii financiare anuale simplificate. Armonizate cu Directivele europene”, Ed. Tribuna
Economică, Bucureşti, 2003, p341;
39
titluri de stat, depozite pe termen scurt. 49 În creditul său, acest cont înregistrează: diferenţele
favorabile de curs valutar aferente creanţelor încasate în valută; diferenţele favorabile de curs
valutar aferente creanţelor în valută evaluate la încheierea exerciţiului financiar; diferenţele
favorabile de curs valutar aferente datoriilor achitate în valută; diferenţele favorabile de curs
valutar aferente datoriilor în valută evaluate la încheierea exerciţiului financiar; diferenţele
favorabile de curs valutar stabilite la încheierea exerciţiului financiar, aferente
disponibilităţilor în valută, precum şi a altor valori de trezorerie în valută, cum sunt titlurile de
stat, acreditivele şi depozitele bancare pe termen scurt.
Contul 766 „Venituri din dobânzi” ţine evidenţa veniturilor financiare din
dobânzile cuvenite pentru disponibilităţile din conturile bancare, pentru împrumuturile
acordate sau pentru livrările pe credit. Veniturile din dobânzi sunt recunoscute periodic, în
mod proporţional, pe baza randamentului efectiv al activului 50. În creditul acestui cont se
înregistrează: dobânzile cuvenite, aferente împrumuturilor acordate grupului; dobânzile de
primit de la debitorii diverşi; dobânzile de încasat aferente disponibilităţilor aflate în conturi
curente; dobânzile încasate în avans, care se fac venituri ale perioadei curente; dobânzile
încasate.
Evidenţa veniturilor din sconturile obţinute de la furnizori şi alţi creditori se ţine cu
ajutorul contului 767 „Venituri din sconturi obţinute”, care se creditează cu veniturile din
sconturile obţinute de la furnizori şi alţi creditori.
Contul 768 „Alte venituri financiare” evidenţiază veniturile financiare altele decât
cele înregistrate în celelalte conturi din această grupă. Acest cont se creditează cu: diferenţele
dintre valoarea capitalului social diminuat şi valoarea de răscumpărare a acţiunilor proprii
anulate; alte venituri financiare.
Exemple de operaţiuni contabile cu funcţiunea acestor conturi:
REGISTRUL-JURNAL
Nr. pagina ..1.
Simbol conturi Sume
Nr. Data Document EXPLICAŢII debi- credi- Debitoare Creditoare
crt. Înreg (felul, nr., toare toare
. data)
1 2 3 4 5 6 7 8
REPORT * *
49
Manolescu, M., Petre, G., Lazăr, A., „Studii de caz în condiţiile aplicării reglementărilor contabile
simplificate”, Ed. Economică, Bucureşti, 2003, p.306;
50
Ristrea, M., Dumitru, C.-G., „Contabilitate aprofundată”, Ed. Universitară, Bucureşti, 2003, p. 394;
40
1. 14.1 Ordin de Încasarea în 5121 762 62.139.994 62.139.994

2.20 plată cont a
04 nr.43/ veniturilor din
14.12 imobilizări
financiare pe
termen scurt.
2. 16.1 Notă ctb. Înregistrat 267 763 9.873.432 9.873.432
2.20 dobânzi de
04 încasat din alte
creanţe
imobilizate.
3. 18.1 Ordin de Se înregistrează 5121 763 15.015.180 15.015.180
2.20 plată nr. dobânzidin alte
04 63/18.12 creanţe
imobilizate
încasate în cont.
4. 19.1 Extras Înregistrat 5124 765 2.481.394 2.481.394
2.20 de cont diferenţe de curs
04 favorabil
aferente
soldului de
disponibil în
devize.
5. 20.1 Chitanţă/ Înregistrat 5311 766 5.490.000 5.490.000
2.20 20.12 venituri din
04 dobânzi încasate
în numerar.
6. 20.1 Factura Înregistrat 401 767 4.039.325 4.039.325
2.20 nr. venituri din
04 0042/20. sconturi
12 obţinute.
7. 21.1 Ordin de Înregistrat alte 5121 768 144.565.675 144.565.675
2.20 plată venituri
04 nr.62/21. financiare
12. încasate prin
cont.
TOTAL 246.605.000 246.605.000
3.4. VENITURI EXTRAORDINARE

Veniturile extraordinare reprezintă expresia bănească a efectului obţinut în urma
unor operaţiuni cu caracter accidental, neobişnuit în raport cu activităţile normale (ordinare)
ale întreprinderii. Aceste venituri provin din subvenţii pentru evenimente extraordinare şi
altele asimilate.51
51
Munteanu, V., Munteanu, M., Ţânţă, E., Zuca, Şt., Op.cit, p.361;
41
Grupa 77 „Venituri extraordinare” afectează aceste venituri un singur cont,

respectiv, contul 771 „Venituri din subvenţii pentru evenimente extraordinare şi altele
asimilate”. Acest cont ţine evidenţa veniturilor rezultate din compensaţiile primite pentru
cheltuieli sau pierderi din calamităţi sau alte evenimente extraordinare. În creditul acestui cont
se consemnează subvenţiile primite sau de primit din compensaţiile primite pentru cheltuieli
sau pierderi din calamităţi sau alte evenimente extraordinare.
3.5. VENITURI DIN SUBVENŢII ŞI AJUSTAREA LA INFLAŢIE

Veniturile din provizioane reprezintă expresia bănească a contrapartidei
cheltuielilor privind provizioanele, menită să regleze fiscalitatea şi să nu denatureze imaginea
fidelă. Aceste conturi se regăsesc în grupa 78 „Venituri din provizioane şi ajustarea la
inflaţie”,care cuprinde conturile:
- 781 „Venituri din provizioane privind activele de exploatare”
- 786 „Venituri financiare din provizioane”
- 788 „Venituri din ajustarea la inflaţie”
Contul 781 „Venituri din provizioane privind activele de exploatare” cuprinde în
structura sa următoarele conturi:
-7812 „Venituri din provizioane pentru riscuri şi cheltuieli”;
-7813 „Venituri dinprovizioane pentru deprecierea imobilizărilor”;
-7814 „Venituri pentru deprecierea activelor circulante”;
-7815 „Venituri din fondul comercial negativ”.
Aceste conturi ţin evidenţa veniturilor obţinute din anularea sau diminuarea
provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli, a provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor
necorporale şi corporale şi a provizioanelor pentru deprecierea activelor circulante. În creditul
lor se înregistrează: sumele reprezentând anularea sau diminuarea provizioanelor pentru
riscuri şi cheltuieli care privesc exploatarea; sumele reprezentând anularea sau diminuarea
provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor necorporale şi corporale; sumele
reprezentând anularea sau diminuarea provizioanelor pentru deprecierea stocurilor şi a
producţiei în curs de execuţie; sumele reprezentând anularea sau diminuarea provizioanelor
pentru deprecierea creanţelor-clienţi şi debitori diverşi.
Contul 786 „Venituri financiare din provizioane” are în structura sa conturile
- 7863 „Venituri din provizioane pentru deprecierea imobilizărilor financiare”;
42
- 7864 „Venituri din provizioane pentru deprecierea activelor circulante”.

Aceste conturi ţin evidenţa veniturilor financiare din provizioane şi se creditează
cu: sumele reprezentând anularea sau diminuarea provizioanelor pentru deprecierea
imobilizărilor financiare; sumele reprezentând anularea sau diminuarea provizioanelor pentru
deprecierea creanţelor-decontări în cadrul grupului şi cu asociaţii; sumele reprezentând
anularea sau diminuarea provizioanelor pentru deprecierea titlurilor de plasament.
Capitolul 4
DETERMINAREA REZULTATULUI EXERCITIULUI
43
4.1. CONTUL REZULTATE. DETERMINAREA ŞI REPARTIZAREA

REZULTATULUI
Sistemul contabil românesc este unul dualist, în sensul că delimitează în mod clar
informaţiile ce pot fi date publicităţii de cele confidenţiale. Contabilitatea financiară
elaborează informaţiile publice, în timp ce contabilitatea de gestiune furnizează informaţii ce
pot fi utilizate de numai de manageri şi organismele proprii de supraveghere, analiză şi
control intern. Informaţiile publice sunt utile atât managementului întreprinderii, cât şi
furnizorilor, clienţilor, băncilor şi instituţiilor financiare, autorităţilor publice şi fiscale,
organelor judiciare, salariaţilor şi publicului pentru fundamentarea deciziilor economico-
financiare.52
Potrivit Standardelor Internaţionale de Contabilitate performanţa întreprinderii este
exprimată prin intermediul unei situaţii financiare distincte, şi anume „Contul de profit şi
pierdere”. În acest scop, cheltuielile şi veniturile perioadei curente, consemnate în clasele VI
şi VII, sunt preluate şi sistematizate separat în cele două părţi ale contului de rezultate 121
„Profit şi pierdere”. Veniturile sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere atunci când a
avut loc o creştere a beneficiilor economice aferente creşterii unui activ sau diminuării unei
datorii, modificare care poate fi evaluată contabil53. Cheltuielile sunt recunoscute în contul de
profit şi pieredere atunci când a avut loc o reducere a beneficiilor economice viitoare, aferente
diminuării unui activ sau creşterii unei datorii.
Rezultatele financiare sintetizează eficenţa cu care s-a desfăşurat întreaga activitate
economică a întreprinderii în timpul exerciţiului financiar. Practic, rezultatul se obţine din
compararea mărimii cheltuielilor cu mărimea veniturilor. Astfel, dacă mărimea veniturilor
este superioară mărimii cheltuielilor, diferenţa este interpretată ca rezultat final favorabil
(profit), iar dacă mărimea veniturilor este inferioară cheltuielilor, diferenţa este interpretată ca
rezultat final nefavorabil (pierdere). Noţiunea „profit” este utilizată în ştiinţele economice
într-o varietate de accepţiuni, cea mai recunoscută definiţie pare a fi cea mai simplă54:
Profit = Venituri totale – Cheltuieli totale

Studiul modului de determinare a rezultatului reprezintă preambulul analizei
rentabilităţii, al diagnosticului financiar, al analizei financiare şi al evaluării întreprinderii. 55
Contabilitatea rezultatelor se realizează prin intermediul conturilor 121 „Profit şi pierdere” şi
52
Budugan, Dorina, Georgescu, Iuliana, „Bazele contabilităţii”, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2003, p. 203;
53
Dumitrean, E., „Contabilitate financiară II”, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2001, p.108;
54
Spătaru, L., „Analiză economică-financiară. Instrument al managementului întreprinderilor.”, Ed. Economică,
Bucureşti, 2004, p.334;
55
Petrescu, Silvia, Mironiuc, Marilena, „Analiza economico-socială.Teorie şi aplicaţii”, Editura Tiparul, Iaşi,
2002, p.202;
44
117 „Rezultatul reportat”. În vederea înregistrării distribuirii profitului se utilizează contul

129 „Repartizarea profitului”.56
După conţinutul economic contul 121 „Profit şi pierdere” este un cont din clasa
conturilor de capitaluri, grupa 12 „Rezultatul exerciţiului”, iar după funcţiunea contabilă este
bifuncţional. În creditul său se înregistrează soldul creditor de la sfârşitul lunii al conturilor de
venituri şi reportarea pierderii neacoperite realizate în exerciţiul precedent. În debit se
înregistrează următoarele: soldul debitor de la sfârşitul lunii al conturilor de cheltuieli; soldul
debitor de la sfârşitul lunii al contului privind variaţia stocurilor; reportarea profitului net
obţinut în exerciţiul precedent, nerepartizat; profitul net obţinut în exerciţiul precedent,
repartizat.
Contul 117 „Rezultatul reportat” este un cont bifuncţional, care ţine evidenţa
rezultatului obţinut în exerciţiile precedente, nerepartizat, precum şi a profitului net obţinut în
exerciţiul curent, repartizat pentru participarea salariaţilor la profit, dividende surse proprii de
finanţare, vărsăminte la bugetul statului din profitul net al regiilor autonome. În creditul
acestui cont se înregistrează: capitalul social utilizat pentru acoperirea pierderilor din
exerciţiile precedente; rezervele utilizate pentru acoperirea pierderilor; repartizarea profitului
obţinut la sfârşitul exerciţiului curent pentru acoperirea pierderilor, pentru surse proprii de
finanţare, pentru vărsăminte la bugetul statului din profitul net al regiilor autonome; profitul
net obţinut în exerciţiul precedent, nerepartizat; rezultatul favorabil provenit din corectarea
erorilor contabile. În debitul său se consemnează: pierderea realizată în exerciţiul precedent,
care nu a fost acoperită; profitul net realizat în exerciţiile precedente, repartizat la capitalul
social, la rezerve, pentru participarea salariaţilor la profit, pentru dividende, pentru vărsăminte
la bugetul statului din profitul net al regiilor autonome; rezultatul nefavorabil provenit din
corectarea erorilor contabile.
Soldul creditor al contului 117 reprezintă profitul nerepartizat sau profitul
repartizat pentru participarea salariaţilor la profit, pentru dividende, pentru surse proprii de
finanţare, pentru vărsăminte la bugetul statului din profitul net al regiilor autonome. Soldul
debitor reprezintă pierderea neacoperită.
Contul 129 „Repartizarea profitului” este un cont de activ care ţine evidenţa
repartizării profitului obţinut în exerciţiul curent. În debitul său se înregistrează: profitul net
obţinut la sfârşitul exerciţiului curent, repartizat la capital social; impozitul pe dividende;
profitul net obţinut la sfârşitul exerciţiului curent, repartizat la rezerve; profitul net obţinut la
56
Cernuşca, L., „Contabilitatea rezultatelor”, articol în Revista „Gestiunea şi contabilitatea firmei”, Ed. Tribuna
Economică, nr.1, 2005, p. 30-31;
45
sfîrşitul exerciţiului curent, utilizat pentru acoperirea pierderilor din exerciţiile precedente;
profitul net obţinut la sfârşitul exerciţiului curent, utilizat pentru surse proprii de finanţare,
pentru participarea salariaţilor la profit, pentru dividende, pentru vărsăminte la bugetul
statului din profitul net al regiilor autonome.
Pentru stabilirea rezultatului, se procedează la închiderea conturilor de venituri şi
cheltuieli în corespondenţă cu contul 121 „Profit şi pierdere”. Conform Legii Contabilităţii
nr.82 din 1991 republicată, închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli se efectuează, de
regulă, la sfârşitul exerciţiului financiar. În contabilitate, profitul sau pierderea se stabileşte
cumulat de la începutul exerciţiului financiar.57
Rezultatul definitiv al exerciţiului financiar se stabileşte la închiderea acestuia.
După operaţiile de închidere a conturilor de venituri şi cheltuieli, contul 121 „Profit şi
pierdere” încorporează în credit totalul veniturilor anuale realizate, iar în debit, totalul
cheltuielilor anuale efectuate, inclusiv cheltuielile cu impozitul pe profit/venit. Dacă volumul
veniturilor este mai mare decât cel al cheltuielilor, contul 121 „Profit şi pierdere” va avea sold
creditor şi reprezintă profitul net obţinut în exerciţiul financiar expirabil. Pierderea contabilă a
exerciţiului curent este evidenţiată în soldul debitor al contului 121 „Profit şi pierdere”58.
Impozitul pe profit are ca bază de calcul rezultatul impozabil sau fiscal, care se
obţine prin corectarea rezultatului contabil brut cu cheltuielile nedeductibile şi cu deducerile
fiscale, conform relaţiei următoare:
Rezultatul impozabil = Rezultatul contabil + Cheltuieli nedeductibile - Deduceri fiscale
Cheltuielile sunt deductibile, adică fiscul admite scăderea lor din venituri atunci
când se calculează impozitul pe profit, numai dacă sunt aferente realizării veniturilor şi dacă
sunt recunoscute de normele legale59. Cheltuielile neadmise a se deduce din rezultatul fiscal
din bilanţul contabil sunt formate din: depăşiri la cheltuieli de protocol, depăşiri la cheltuieli
de transport, provizioane nedeductibile, amenzi şi penalităţi precum şi alte cheltuieli.
Dacă rezultatul impozabil stabilit conform relaţiei de mai sus este pozitiv se
calculează impozitul pe profit datorat. Calculul impozitului pe profit are loc prin aplicarea
cotei procentuale de 25% asupra profitului brut, potrivit relaţiei:
Impozitul pe profit = rezultatul impozabil * cota de impozit (25%)
57
*** Legea Contabilităţii nr. 82/1991 republicată în M.O. nr. 48/ 14.01,2005, Cap.II, Art.19;
58
Ioan, Medeşan, „Controlul respectării reglementărilor privind acoperirea pierderii contabile”, articol în
Revista „Controlul economic-financiar”, Ed. Tribuna Economică, nr.1, 2005, p.10;
59
Istrate, C., „Fiscalitate şi contabilitate”, Ed. Polirom, 2000, p.133;
46
Dacă rezultatul impozabil este negativ, aceasta reprezintă pierdere fiscală şi se va

recupera din profiturile impozabile obţinute în exerciţiile următoare. În funcţie de volumul
cheltuielilor nedeductibile şi cel al deducerilor fiscale, o întreprindere se poate înregistra cu:
profit contabil brut şi cu profit fiscal; pierdere contabilă şi cu pierdere fiscală; profit contabil
brut, dar cu pierdere fiscală, generată de deduceri fiscale; pierdere contabilă brută, dar cu
profit fiscal, generat de cheltuieli nedeductibile.
Profitul fiscal şi pierderea fiscală nu se înregistrează în contabilitate, ci numai în
„Declaraţia anuală privind impozitul pe profit.” Pierderea fiscală din anii precedenţi se
acoperă trimestrial, din profitul fiscal, odată cu calcularea şi înregistrarea impozitului pe
profit. Pierderea contabilă din anii precedenţi se acoperă numai la sfârşitul exerciţiului, când
are loc repartizarea anuală a profitului contabil net. Plata impozitului se face trimestrial, până
la data de 25, inclusiv, a primei luni din trimestrul următor. Profitul obţinut face obiectul
repartizării pe destinaţii, după diminuarea acestuia cu impozitul pe profit. Destinaţiile
profitului pot fi:60constituirea rezervelor legale, acoperirea pierderilor contabile din anii
precedenţi , alte rezerve constituite ca surse proprii ale finanţării participării salariaţilor la
profit, dividende şi alte destinaţii prevăzute de lege. Repartizarea profitului contabil net se
face pe următoarele destinaţii, respectându-se în mod obligatoriu următoarea ordine:61
- constituirea şi majorarea rezervelor legale în limita a 5% din profitul impozabil anual,
până ce se ajunge la 20% din capitalul social;
- acoperirea pierderilor contabile din ultimii 5 ani;
- pentru constituirea surselor proprii de finanţare, aferente profitului rezultat din vânzări
de active, respectiv, aferente facilităţilor fiscale la impozitul pe profit;
- până la 10% din profitul contabil net, pentru participarea salariaţilor la profit;
- minim 50% vărsăminte la bugetul de stat sau local, în cazul regiilor autonome, ori
dividende, în cazul societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat;
- constituirea sau majorarea rezervelor statutare sau contractuale, conform prevederilor
din actul constitutiv al întreprinderii;
- pentru dividende, conform hotărârii adunării generale a acţionarilor/asociaţilor;
- pentru alte destinaţii, conform hotărârii adunării generale a acţionarilor/asociaţilor .
În continuare voi exemplifica seria înregistrărilor contabile privind determinarea şi
repartizarea rezultatului. Mai întâi are loc închiderea conturilor de cheltuieli:
60
Cernuşca, L, „Contabilitatea rezultatelor”, articol în Revista Gestiunea şi contabilitatea firmei, p.36-37, Nr. 1,
Ed. Tribuna Economică, 2005;
61
Pântea, I., P., Bodea, Gh., Op. cit., p.337-338;
47
REGISTRUL-JURNAL
Nr. pagina ..1..

Simbol Sume
crt. înreg. (felul, nr., Debi- Credi Debitoare Creditoare
data) toare -toare
1 2 3 4 5 6 7 8
REPORT * *
1. 31.12 Note ctb. Închiderea 121 % 36.877.885.000
.2004 conturilor de 601 4.496.615.217
cheltuieli
6021 3.467.150.215
De reportat: 7.963.765.432
Simbol Sume
data) toare -toare
1 2 3 4 5 6 7 8
REPORT * * 7.963.765.432
6022 91.811.458
6023 1.787.750.132
6024 195.821.767
603 892.500.000
604 63.155.000
605 1.690.763.800
611 1.430.435.600
612 3.923.766.121
613 847.896.500
33.875.200
622 234.587.200
623 1.548.732.000
624 32.890.000
625 43.190.150
626 2.127.265.000
627 84.832.000
768.173.000
628
168.998.060
635 3.045.190
6451 53.772.110
6452 3.840.865
6453 387.355.000
6458 983.217.341
658 66.267.990
1.216.610.000
663
774.164.669
665 3.896.235.000
48
666
667
6811
TOTAL 36.877.885.000 36.877.885.000
În Registrul-Jurnal următor este redată închiderea conturilor de venituri:
REGISTRUL-JURNAL
Nr.
pagina ..1..
Simbol Sume
data) toare -toare
1 2 3 4 5 6 7 8
REPORT * *
1. 31.12 Note ctb. Închiderea % 121 37.826.356.000
.2004 conturilor de 703 1.344.236.000
venituri. 704 31.635.307.900
705
920.582.000
706
5.496.615.217 1.314.988.000
708 2.629.122.000
3.467.150.215
4.529.005.211 762 62.139.994
91.811.458 763 24.888.612
1.787.750.132 765 15.015.180
195.821.767 766 2.481.394
892.500.000 767 5.490.000
63.155.000 4.039.000
768
1.690.763.800 144.565.675
1.430.435.600
TOTAL 37.826.356.000 37.826.356.000
3.923.766.121
847.896.500
33.875.200
1.548.732.000
Determinarea rezultatului exerciţiului prin stabilirea soldului contului 121 “Profit şi
32.890.000
pierdere”. 43.190.150
Debit 2.127.265.000 121 „Profit şi pierdere” Credit
84.832.000
768.173.000
168.998.060 344.236.000
23.045.190 31.635.307.900
53.772.110 920.582.000
3.840.865 1.314.988.100
387.355.000 2.629.122.000
983.217.341
66.267.990
1.216.610.000 49
774.164.669
3.896.235.000
62.139.994
24.888.612
2.481.394
5.490.000
4.039.000
144.565.675
TSD 36.877.885.000 37.826.356.000 TSC

SFC 948.471.000
Înregistrările contabile privind impozitul pe profit şi repartizarea profitului sunt

reflectate în Registrul-Jurnal următor:
REGISTRUL-JURNAL
Nr.
pagina ..1..
Simbol Sume
crt. înreg. (felul, nr., debi- Credi Debitoare Creditoare
data) toare -toare
1 2 3 4 5 6 7 8
REPORT * *
1. 31.12. Note ctb. Înregistrat 691 441 192.804.000 192.804.000
2004 impozitul pe profit
(25%).
2. 31.12. Note ctb. Închiderea 121 691 192.804.000 192.804.000

2004 contului de
cheltuieli.
50

2004 repartizarea
profitului la
rezerve (5%.Pbr).
2004 închiderea
contului 121.
TOTAL 480.455.100 480.455.100
CONCLUZII ŞI PROPUNERI
Contabilitatea trebuie să exprime o realitate în continuă „mişcare”, altfel spus un

adevăr care este în acelaşi timp: adevăr reflectare, adevăr construcţie, adevăr observare şi
adevăr prelucrare.
Potrivit legii, contabilitatea cheltuielilor şi a veniturilor se ţine pe categorii de
cheltuieli şi venituri, după natura lor, care se grupează în cheltuieli de exploatare, cheltuieli
51
financiare, cheltuieli extraordinare, respectiv, venituri din exploatare, venituri financiare,

venituri extraordinare. Principalele obiective ale organizării contabilităţii cheltuielilor şi
veniturilor sunt:
 Fundamentarea cheltuielilor şi veniturilor în bugetul de venituri şi
cheltuieli pe baza informaţiilor din exerciţiul financiar precedent şi a
obiectivelor din perioada următoare;
 Separarea cheltuielilor şi veniturilor din perioada curentă faţă de cele de
cele aferente perioadei viitoare;
 Gruparea cheltuielilor şi veniturilor după natura lor economică în vederea
stabilirii rezultatului din exploatare, financiar şi extraordinar.
Aşa cum am mai menţionat în cadrul acestei lucrări, cheltuielile sunt asimilate
conturilor de activ şi sunt cuprinse în clasa 6 – „Conturi de cheltuieli”, a Planului de conturi
general, iar veniturile sunt asimilate conturilor de pasiv, fiind grupate în clasa 7 – „Conturi de
venituri”.
Conturile de cheltuieli şi venituri se închid la sfârşitul lunii prin transferarea
acestora asupra rezultatului exerciţiului. Astfel, veniturile sunt preluate în creditul contului
121 „Profit şi pierdere”, iar cheltuielile, în debitul acestui cont.Întrucât conturile de venituri şi
cheltuieli se soldează la sfârşitul lunii, acestea nu apar în bilanţ, dar influenţează direct
structura şi mărimea acestuia prin intermediul soldului contului 121 „Profit şi pierdere”.
Astfel, soldul creditor al contului 121 „Profit şi pierdere” reprezintă profitul, iar
soldul debitor, pierderea. În felul acesta, contul de rezultate 121 „Profit şi pierdere” realizează
legătura dintre conturile de venituri şi cheltuieli pe de o parte şi conturile bilanţiere, pe de altă
parte. Repartizarea profitului se înregistrează în contabilitate pe destinaţiile prevăzute
dispoziţiilor legale în vigoare.
Dintre toate rezultatele înscrise în contul de profit şi pierdere, numai rezultatul din
exploatare justifică măsurarea veniturilor cu cheltuielile aferente, singurele cheltuieli care
generează venituri. Cheltuielile financiare şi cele extraordinare nu sunt generatoare de
venituri, ele putând exista independent unele de altele.
În linii mari cheltuielile şi veniturile reprezintă creşteri şi descreşteri ale
capitalului propriu ce rezultă din activitatea de exploatare a unei întreprinderi. Managementul
urmăreşte realizarea unui nivel cât mai redus al cheltuielilor, concomitent cu prestarea unor
servicii de calitate. Întreprinderile cu scop lucrativ urmăresc maximizarea profiturilor. În
general, o companie este profitabilă dacă veniturile depăşesc cheltuielile.
52
CUPRINS
Argument.......................................................................................................3
1.PREZENTAREA SOCIETATII COMERCIALE „CONFEX” SRL ..............6
1.1. Localizarea firmei...................................................................................6
1.2. Scurt istoric.............................................................................................6
1.3. Forma juridica de constituire.................................................................7
1.4. Conducerea si personalul firmei............................................................7
1.5. Oferta societatii.......................................................................................8
1.6. Principalii clienti si furnizori..................................................................9
2. VENITURILE...............................................................................................10
2.1, Importanta veniturilor............................................................................10
2.2 Clasificarea veniturilor............................................................................10
2.3. Evaluarea veniturilor..............................................................................11
2.4. Documente specifice inregistrarii veniturilor.......................................13
2.5. Conturi specifice inregistrarii veniturilor..............................................14
2.6. Modalitati de inregistrare a veniturilor...................................................15
3. STUDIU DE CAZ...........................................................................................17
4. CONCLUZII...................................................................................................20
BIBLIOGRAFIE.................................................................................................21
ANEXE
53
54

ATESTAT Ccheltuieli Si Venituri 2008

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ATESTAT Ccheltuieli Si Venituri 2008

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiza tranzactiilor cu venituri si cheltuieli – Determinarea rezultatului exercitiului

3.4. Venituri extraordinare

2.1. TEORIE, DEFINIŢII, CLASIFICARE

resurse, indiferent de momentul plăţii. Cheltuielile reprezintă de fapt modul de utilizare a

CLASIFICAREA CHELTUIELILOR DE PRODUCŢIE

 După natura sau conţinutul economic, se deosebesc:

 După legătura cu procesul tehnologic (de fabricaţie), se deosebesc:

 După gradul de omogenitate sau conţinutul cheltuielilor, se deosebesc:

 După evoluţia cheltuielilor faţă de variaţia volumului fizic al producţiei:

 După aportul la crearea de noi valori:

 După posibilitatea de afectare sau localizare pe obiectul de calculaţie

 După gradul de includere a cheltuielilor în costurile de producţie sunt:

 După natura, conţinutul sau destinaţia economică, cheltuielile se corelează

2.2. CHELTUIELI DE EXPLOATARE

economici. Planul de conturi general include în categoria cheltuielilor de exploatare

Contabilitatea cheltuielilor de exploatare nu ridică probleme deosebite. Numai

2.2.1. CHELTUIELI PRIVIND STOCURILE

cheltuielilor ocazionate de consumul de materii prime în activitatea de producţie în scopul

-6026 „Cheltuieli privind furajele”;

Evidenţa cheltuielilor cu animale şi păsări se ţine cu ajutorul contului 606

Nr. Data Document Simbol Sume

3. 04.12. Bon de Înregistrat 6021 3021 3.467.150.215 3.467.150.215

2.2.2. CHELTUIELI CU LUCRĂRILE ŞI SERVICIILE EXECUTATE

Reflectarea în contabilitate a cheltuielilor şi serviciilor executate de terţi se

Cu ajutorul contului 622 „Cheltuieli privind comisioanele şi onorariile” se ţine

6. 19.12. Ordin de Se înregistrează % 5121 279.158.768

7. 19.12. Ordin de Înregistrat % 5121 1.842.991.080

2004 nr. 2563/ valoarea 626 32.890.000

2.2.3. CHELTUIELI CU ALTE IMPOZITE, TAXE ŞI VĂRSĂMINTE

mijloace de transport, taxa pentru folosirea mijloacelor de publicitate; fondurile speciale

2.2.4. CHELTUIELI CU PERSONALUL

- 6451 „Contribuţia unităţii la asigurările sociale”

2004 zator stat fondul de salarii

2.2.5. ALTE CHELTUIELI DE EXPLOATARE

- 6581 „Despăgubiri, amenzi şi penalităţi”;

2.3. CHELTUIELI FINANCIARE

2 22.12. Notă ctb. Se înregistrează 665 409 66.267.990 66.267.990

2.4. CHELTUIELI EXTRAORDINARE

2.5. CHELTUIELI CU AMORTIZĂRILE, PROVIZIOANELE ŞI

Încadrarea în aceeaşi grupă de conturi, atât a amortizărilor, cât şi a provizioanelor,

Reflectarea în contabilitate a cheltuielilor cu amortizările şi provizioanele, indiferent de natura

2.6. CHELTUIELI CU IMPOZITUL PE PROFIT ŞI ALTE IMPOZITE

3.1. TEORIE, DEFINIŢII, CLASIFICARE

Veniturile generează creşterea performanţelor financiare ale întreprinderii. Acestea

Criteriul de delimitare şi înregistrare a veniturilor din activitatea de exploatare este cel

Conturile de venituri reflectă resursele reproduse şi pot fi grupate în două

3.2. VENITURI DIN EXPLOATARE

- grupa 75 „Alte venituri din exploatare”.

3.2.1. VENITURI DIN VÂNZĂRI DE PRODUSE, DE MĂRFURI, DE

Contul 706 „Venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii” evidenţiază

3. 07.12 Factura Înregistrat 4111 % 1.095.492.580

3.2.2. VENITURI DIN PRODUCŢIA STOCATĂ

produselor, lucrărilor şi serviciilor în curs de execuţie, stabilit la sfârşitul lunii; diferenţele de

3.2.3. VENITURI DIN PRODUCŢIA DE IMOBILIZĂRI

investiţiilor efectuate la cele existente; costul de producţie al imobilizărilor corporale în curs,

3.2.4. VENITURI DIN SUBVENŢII DE EXPLOATARE

3.2.5. ALTE VENITURI DIN EXPLOATARE

3.3. VENITURI FINANCIARE

- 764 „Venituri din investiţii financiare cedate”

1. 14.1 Ordin de Încasarea în 5121 762 62.139.994 62.139.994

3.4. VENITURI EXTRAORDINARE

Grupa 77 „Venituri extraordinare” afectează aceste venituri un singur cont,

3.5. VENITURI DIN SUBVENŢII ŞI AJUSTAREA LA INFLAŢIE