Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Contabilitatea cheltuielilor
1.Componenţa, caracteristica şi clasificarea cheltuielilor
2.Recunoaşterea şi evaluarea cheltuielilor
3.Contabilitatea cheltuielilor activităţii operaţionale
4.Contabilitatea cheltuielilor altor activităţii
5.Contabilitatea cheltuielilor privind impozitul pe venit
6.Dezvăluirea informaţiei privind cheltuielile în situaţiile financiare
Literatura:
SNC „CHELTUIELI”
Planul general de conturi contabile (clasa a 7-a de conturi contabile)
Nederiţa A. Corespondenţa conturilor privind contabilitatea cheltuielilor. În: Contabilitate şi audit.
2018, nr. 7,9
Nederiţa A. Contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor întreprinderilor: teorie şi practică. – Chişinău:
ASEM, 2007, 300 p.
1
sumele contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii şi primelor de asigurare obligatorie de asistenţă
medicală calculate din sumele retribuţiilor aferente tuturor categoriilor de personal al entităţii etc.
3.cheltuieli privind amortizarea şi deprecierea:
Sumele amortizării calculate pentru toate tipurile de imobilizări utilizate de entitate;
Suma deprecierii activelor imobilizate şi circulante ale entităţii;
Suma amortizării investiţiilor imobiliare etc.
4.alte cheltuieli:
Cheltuieli aferente lucrărilor de întreţinere şi reparaţie executate de către alte entităţi;
plăţile de leasing datorate de entitate;
primele de asigurare a bunurilor;
cheltuielile cu comisioanele şi onorariile experţilor pentru consultanţă şi asistenţă tehnică, juridică şi
economică;
costul serviciilor de transportare a bunurilor şi personalului la/de la locul de muncă prestate de către entităţile
de transport;
costul serviciilor poştale, de telefonie etc.;
costul serviciilor bancare etc.
Componența cheltuielilor grupate după natură este prezentată în anexa 1 (SNC „CHELTUIELI”) şi serveşte
drept bază pentru întocmirea Notei informative privind veniturile şi cheltuielile clasificate după natură (anexa 8 la
SNC „Prezentarea situaţiilor financiare”) şi a Raportului statistic 5-CI „Consumurile, cheltuielile şi investiţiile
entității".
2.Recunoaşterea şi evaluarea cheltuielilor
Recunoașterea cheltuielilor constă în stabilirea perioadei de gestiune în care acestea trebuie contabilizate și
reflectate în situațiile financiare.
Potrivit SNC ”Cheltuieli”, cheltuielile se recunosc în cazul respectării simultane a criteriilor:
1) existența unei certitudini întemeiate privind diminuarea beneficiilor economice ale entităţii. Această
certitudine apare în cazul suportării efective a cheltuielilor, care se manifestă prin ieşirea (diminuarea valorii) activelor
(de exemplu, vînzarea de active, decontarea creanţelor compromise) sau majorarea datoriilor (de exemplu, calcularea
salariilor personalului administrativ, înregistrarea dobînzilor aferente creditelor primite în scopuri generale);
2) posibilitatea evaluării credibile a mărimii cheltuielilor. Mărimea cheltuielilor se determină în baza
documentelor justificative, care trebuie să corespundă cerinţelor stabilite în art. 19 şi 20 din Legea contabilităţii (de
exemplu, mărimea cheltuielilor aferente salariilor personalului administrativ se determină în baza borderoului de
calcul al salariilor, iar suma cheltuielilor privind serviciile de telefonie – conform facturilor fiscale eliberate de
prestatorii de servicii). În acest context, documentele primare cu regim special trebuie perfectate în conformitate cu
prevederile Hotărîrii Guvernului nr. 294 din 17.03.1998, iar celelalte documente aferente cheltuielilor – avizate de
către conducătorul entităţii sau altă persoană împuternicită (de exemplu, procesele-verbale de casare a materialelor,
mijloacelor fixe).
Cheltuielile se recunosc concomitent cu (pct. 7 SNC):
1) diminuarea activelor fără o reducere concomitentă a datoriilor sau o creştere a altor active (de exemplu,
valoarea contabilă a stocurilor depistate lipsă la inventariere se înregistrează ca majorare a cheltuielilor curente şi
diminuare a activelor);
2) majorarea datoriilor fără o creştere concomitentă a activelor (de exemplu, salariile calculate personalului
administrativ se contabilizează ca majorare concomitentă a cheltuielilor şi datoriilor curente);
3) calcularea amortizării şi înregistrarea pierderilor din deprecierea activelor imobilizate contabilizate conform
SNC „Imobilizări necorporale şi corporale”, SNC „Deprecierea activelor”.
La recunoașterea și evaluarea cheltuielilor entitățile trebuie să asigure:
delimitarea cheltuielilor pe perioade de gestiune;
respectarea principiilor contabile;
corelarea cheltuielilor şi veniturilor pe perioade de gestiune.
1. Delimitarea cheltuielilor pe perioade de gestiune (cheltuieli suportate în perioada curentă, dar care se referă
la perioadele de gestiune ulterioare, se recunosc ca cheltuieli anticipate).
2. Respectarea principiilor contabile:
a. Contabilitatea de angajamente, conform căruia cheltuielile se recunosc în perioada în care au fost suportate,
indiferent de momentul plății numerarului sau compensării sub altă formă.
2
b. Prudență, conform căruia cheltuielile se recunosc astfel încît mărimea acestora să nu fie subevaluată. În
contabilitate se înregistrează toate cheltuielile, inclusiv pierderile aferente perioadei de gestiune, indiferent de faptul
dacă există sau nu posibilitatea recuperării acestora.
3. Corelarea veniturilor și cheltuielilor pe perioade de gestiune (prin necompensare).
Veniturile și cheltuielile care provin din aceleaşi operaţiuni economice trebuie recunoscute în aceeași perioadă
de gestiune (de exemplu, costul bunurilor vîndute se recunoaşte ca cheltuieli concomitent cu veniturile obţinute din
comercializarea acestora).
În cazul în care cheltuielile nu sunt corelate cu veniturile (decontarea creanțelor compromise, înregistrarea
cheltuielilor în perioada în care entitatea nu a obținut venituri) se permite recunoașterea cheltuielilor fără corelarea
acestora cu veniturile.
Evaluarea constă în determinarea mărimii cheltuielilor recunoscute.
În conformitate cu SNC, cheltuielile se evaluează la (pct.14 SNC):
1) valoarea contabilă a activelor ieşite;
2) costul efectiv al serviciilor prestate/lucrărilor executate;
3) suma retribuţiilor calculate efectiv personalului, suma contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii
şi primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală aferente;
4) suma amortizării calculate şi deprecierii activelor imobilizate;
5) suma provizioanelor constituite;
6) costul serviciilor primite etc.
Caracteristica conturilor de cheltuieli:
Conturile de cheltuieli sînt conturi de rezultate, de activ.
Pe parcursul perioadelor de gestiune, în debitul conturilor se înregistrează cu total cumulativ de la începutul
anului sumele cheltuielilor recunoscute în conformitate cu SNC, iar în creditul lor - trecerea la sfârșitul perioadelor de
gestiune a cheltuielilor acumulate la contul 351.
Rulajele debitoare ale conturilor de cheltuieli se înregistrează în Situația de profit şi pierdere pe rândurile
corespunzătoare.
Conturile de cheltuieli nu au solduri.
Cheltuielile activităţii operaţionale cuprind cheltuielile aferente desfăşurării activităţii operaţionale (de bază)
a entităţii (pct. 5 din SNC „Cheltuieli”) . Prin activitate operaţională se subînţelege totalitatea operaţiunilor economice
aferente activităţilor principale ale entităţii, precum şi activităţile conexe acestora (de exemplu, fabricarea şi
comercializarea produselor, prestarea serviciilor, executarea lucrărilor, achiziţionarea şi comercializarea mărfurilor,
executarea contractelor de construcţie, transmiterea în folosinţă temporară a activelor proprii în baza contractelor de
leasing etc.).
În conformitate cu pct. 19 din SNC „Cheltuieli”, cheltuielile activităţii operaţionale se subdivizează în
următoarele grupe:
• costul vînzărilor;
• cheltuielile de distribuire;
• cheltuielile administrative;
• alte cheltuieli ale activităţii operaţionale.
Costul vînzărilor cuprinde valoarea contabilă a produselor/mărfurilor vîndute, serviciilor prestate/lucrărilor
executate în cadrul activităţii operaţionale a entităţii şi corelate cu veniturile din vînzări (pct. 20 din SNC „Cheltuieli”).
În pct. 86 din SNC „Prezentarea situaţiilor financiare” sînt prezentate detaliat elementele costului vînzărilor, care
cuprind:
• valoarea contabilă a produselor/mărfurilor vîndute, care se determină în funcţie de metoda de evaluare
curentă a stocurilor (costului mediu ponderat, FIFO, identificării) aplicată de către entitate în conformitate cu SNC
„Stocuri”;
• costul serviciilor prestate şi/sau lucrărilor executate, care se determină conform metodelor de calculaţie
aplicate de către entitate în conformitate cu Indicaţiile metodice privind contabilitatea costurilor de producţie şi
calculaţia costului produselor şi serviciilor;
• costul lucrărilor aferente contractelor de construcţie, care se calculează potrivit prevederilor SNC
„Contracte de construcţii”;
• costul serviciilor aferente contractelor de leasing operaţional şi financiar (arendă, locaţiune), care se
determină în conformitate cu SNC „Contracte de leasing”;
3
• alte costuri, care se referă la activitatea operaţională, corelate cu veniturile din vînzări (de exemplu, costurile
activităţii de bază a entităţilor de microfinanţare, a entităţilor de investiţii).
Pentru generalizarea informaţiei privind costul vînzărilor este destinat, ca şi pînă la data tranziţiei, contul 711 „Costul
vînzărilor”. Înregistrările în acest cont se efectuează pe măsura vînzării produselor/mărfurilor, prestării serviciilor,
executării lucrărilor etc., cu întocmirea formulei contabile: Dt 711 Ct 216, 217, 261, 811, 812.
Înregistrările în acest cont se efectuează pe măsura vînzării:
produselor/mărfurilor: Dt 711 Ct 216, 217
prestării serviciilor, executării lucrărilor etc.: Dt 711 Ct 261, 811, 812
Costul vînzărilor se ajustează (diminuează) cu valoarea contabilă a produselor, mărfurilor vîndute și returnate de la
cumpărător, precum și la corectarea erorilor depistate. Ajustarea costul vînzărilor poate fi efectuată prin formule
contabile de stornare sau inverse.
Dt 711 Ct 261 (3000 lei) - formulă contabilă de stornare
Dt 261 Ct 711 3000 lei - formulă contabilă inversă
4
Dt 713 Ct 112,121, 123, 211,213,216,217, 241, 242- transmiterea cu titlu gratuit a bunurilor în scopuri filantropice
și de sponsorizare.
În conformitate cu politicile contabile ale întreprinderii, valoarea contabilă a activelor imobilizate transmise
cu titlu gratuit altor întreprinderi și persoane (în scopuri filantropice și de sponsorizare), cheltuielile ocazionate,
precum și suma TVA restabilită la decontările cu bugetul pot fi reflectate la contul 713.
5
Cheltuielile financiare includ cheltuielile (pierderile) rezultate din operaţiunile financiare ale entităţii (pct. 31
subpct. 2) din SNC „Cheltuieli”).
Pentru generalizarea informaţiei privind cheltuielile financiare este destinat contul 722 „Cheltuieli financiare”.
În cursul perioadei de gestiune cheltuielile financiare se înregistrează în contul 722 prin următoarea formulă contabilă:
Dt 722; Ct conturile 111, 112, 121, 122, 123, 125, 131, 141, 142, 151, 172, 211, 212, 213, 215, 216, 217, 221,
223, 226, 231, 232, 233, 234, 241, 242, 243, 244, 251, 252, 262, 421, 422, 423, 511, 512, 521, 522, 523, 535, 536,
544 etc.
Dt 722 Ct 221, 223, 224, 226, 521, 522 - diferențele nefavorabile de curs valutar aferente creanțelor și datoriilor
exprimate în valută străină și la data întocmirii situațiilor financiare.
Cheltuielile privind impozitul pe venit reprezintă suma totală a cheltuielilor privind impozitul pe venit luate
în calcul la determinarea profitului net (pierderii nete) al (a) perioadei de gestiune. Modul de determinare şi
contabilizare a acestor cheltuieli este condiţionat de regimul fiscal aplicat de către entitate.
În Codul fiscal sînt prevăzute 2 regimuri fiscale:
1) regimul general cu calcularea impozitului pe venit pentru persoanele juridice în mărime de 12 % din venitul
impozabil (art. 15 lit. b) din Codul fiscal);
2) regimului fiscal pentru agenţii economici subiecţi ai sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii cu
calcularea impozitului pe venit în mărime de 4 % din venitul activităţii operaţionale (IVAO) (capitolul 7 1
din Codul fiscal).
Pentru generalizarea informaţiei privind impozitul pe venit, indiferent de regimul fiscal aplicat de entitate, este
destinat contul 731 „Cheltuieli privind impozitul pe venit”.
De menţionat că SNC „Cheltuieli” reglementează doar modul de determinare a cheltuielilor privind impozitul
pe venit în condiţiile aplicării regimului fiscal general. În acest scop, standardul nominalizat prevede aplicarea metodei
impozitului pe venit curent. Conform metodei sus-menţionate, mărimea cheltuielilor privind impozitul pe venit se
determină anual (la data raportării) prin aplicarea la suma venitului impozabil a cotei impozitului stabilită în Codul
fiscal pentru perioada fiscală respectivă. Venitul impozabil se calculează în conformitate cu regulile prevăzute de
legislaţia fiscală.
Determinarea şi contabilizarea cheltuielilor privind impozitul pe venit se reglementează de SNC "Cheltuieli“ si
Codul Fiscal:
Pers. Juridice: Impozitul pe veni = 12% x Venitul impozabil;
Întreprinderi mici si mijlocii: Impozitul pe venit = 4 % x Venitul activitatii operationale
1. Achitarea impozitului pe venit în rate pe parcursul anului: Dt 225 Ct 242
2. Suma efectivă a impozitului pe venit calculată la sfîrşitul anului: Dt 731 Ct 534
SNC,,Cheltuieli” reglementeaza doar modul de determinare a cheltuielilor privind impozitul pe venit in
conditiile aplicarii regimului fiscal general.
Metoda impozitului pe venit curent prevede determinarea cheltuielilor privind impozitul pe venit anual prin
aplicarea la suma venitului impozabil a cotei impozitului stabilită în Codul fiscal pentru perioada fiscală respectivă.
Venitul impozabil se determină în conformitate cu regulile stabilite de legislaţia fiscală.
6
Ex: SRL ”Viitorul” care aplica regimul fiscal general de impozitare și a obtinut in anul 2022 venit impozabil de
700 000 lei. Cota impozitului pe venit pentru anul 2022 constituie 12 % din venitul impozabil.
Suma impozitului pe venit pt 2022: = 84 000
Se reflecta calcularea impozitului pe venit la finele anului 2022: Dt 7311 Ct 534 - 84000 lei (700 000 x 12%)
La sfîrşitul perioadei de gestiune suma efectivă a impozitului pe venit din Dt 731 se reflectă în Situația de profit şi
pierdere.
Conturile de cheltuieli se închid la sfîrşitul anului: Dt 351 Ct 731.