Cheltuieile evidenţiate în contabilitatea financiară a

entităţilor economice

Cheltuielile sunt reprezentate de totalitatea operaţiilor economice care afectează

patrimoniul întreprinderii prin diminuarea activului, cum ar fi consumul de materiale, sau prin
mărirea pasivului, ca de exemplu, înregistrarea obligaţiei de plata pentru utilităţi prestate de
terţi (apa, gaze, curent electric).
Organizarea contabilităţii cheltuielilor are la baza concepţia dualistă specifică ţărilor
cu economie de piaţă dezvoltată şi anume:
● contabilitate financiară, care cuprinde în obiectul sau evaluarea şi înregistrarea
cheltuielilor grupate în funcţie de natura activităţilor (de exploatare, financiară, extraordinară)
şi de natura resurselor utilizate (cheltuieli cu materii prime, materiale, de personal, servicii
primite, amortizări).
● contabilitatea de gestiune, care cuprinde în obiectul sau contabilizarea
cheltuielilor grupate după destinaţia şi funcţia lor pe feluri de produse, lucrări şi servicii.

La organizarea contabilităţii financiare a cheltuielilor se ţine seama de unele din

principiile de organizare a contabilităţii, şi anume:
⇨ potrivit principiului independentei exerciţiului, toate operaţiile care determina
cheltuieli sunt înregistrate în contabilitate în momentul producerii lor, fără a se tine seama
de data plăţii lor. Reflectarea cheltuielilor în faza de angajare şi consum face din
contabilitatea financiară o contabilitate de angajamente;
⇨ principiul prudentei impune înregistrarea cheltuielilor cu amortizările şi
provizioanele, indiferent de existenta unor rezultate financiare favorabile;
⇨ principiul noncompensării interzice efectuarea de compensări intre cheltuieli şi
venituri, înregistrate la conturi de rezultate diferite.
Cheltuielile reflectate în contabilitatea financiară pot fi grupate în funcţie de
momentul angajării lor astfel:
a) Cheltuieli constatate în momentul plăţii lor, care se înregistrează în
corespondenta cu conturile de trezorerie.
b) Cheltuieli angajate cu plata ulterioara, motiv pentru care se înregistrează în
corespondenta cu conturile de terţi.
c) Cheltuieli contabile calculate pentru a estima deprecierile definitive sau
latente, fără a angaja o plata, reprezentate de amortizări şi provizioane.
”Cheltuielile unităţii patrimoniale reprezintă sumele sau valorile plătite ori de plătit
pentru:
a) consumuri de materii prime şi materiale, lucrările executate şi serviciile prestate
(care privesc activitatea productivă de bază, auxiliară sau anexă) de care beneficiază unitatea
patrimonială;
b)cheltuielile cu personalul;
c) executarea unor obligaţii legale sau contractuale de către unitatea patrimonială;
d) cheltuieli extraordinare privind operaţiile de gestiune.
Pentru determinarea rezultatului exerciţiului financiar se cuprind în cadrul cheltuielilor,
de asemenea, amortizările aferente deprecierilor ireversibile ale imobilizărilor, provizioanele
constituite pentru acoperirea riscurilor de depreciere reversibilă a elementelor patrimoniale şi
valoarea contabilă a activelor cedate, distruse sau dispărute”. 1
1 Staicu C. - Contabilitate financiară conformă cu Directivele Contabile Europene, Ed. Universitaria, Craiova,
2005
 După natura lor, aceste procese se pot grupa în activitatea de exploatare, activitatea
financiară şi activitatea extraordinară.
Cheltuielile de exploatare sunt legate de activitatea normală, curentă a unităţii
patrimoniale, iar realizarea ei presupune importante eforturi şi angajamente materiale,
financiare şi băneşti.
În categoria cheltuielilor financiare se includ următoarele elemente :
a) pierderile din creanţe legate de participaţii şi cele rezultate din vânzarea titlurilor de
plasament, diferenţe nefavorabile de curs valutar din operaţiile curente şi cele aferente
disponibilităţilor în devizele;
b) dobânzile curente aferente împrumuturilor primite şi alte datorii privind exerciţiul
financiar în curs.
Diverse alte cheltuieli, care nu sunt legate de activitatea curentă a unităţii patrimoniale
se cuprind în categoria cheltuielilor extraordinare. Ele se referă fie la operaţii de gestiune
(despăgubiri, amenzi, perisabilităţi şi lipsuri imputabile constatate le inventariere, donaţii şi
subvenţii acordate, pierderi din debitori diverşi) fie la operaţii de capital (valoarea contabilă a
imobilizărilor cedate şi alte cheltuieli extraordinare).
Aşa cum am arătat, în cadrul contabilităţii financiare româneşti se utilizează mai multe
criterii de clasificare a cheltuielilor, între care:
A. Felul activităţii consumatoare de resurse;
B. Felul şi natura economică a cheltuielilor provocate de activitatea întreprinderii;
A. În funcţie de felul activităţii, cheltuielile se grupează astfel:
◊ Cheltuieli din activitatea de exploatare;
◊ Cheltuieli din operaţiuni financiare;
◊ Cheltuieli din operaţiuni extraordinare.
B. Criteriul de clasificare anterior, combinat cu cel privind felul şi natura
cheltuielilor, generează, în concordanţă cu Legea Contabilităţii, art. 96-97, următoarea
clasificare complexă:
° cheltuielile ocazionate de activitatea de exploatare:
- cheltuieli privind consumurile de materii prime, materiale auxiliare, combustibili,
ambalaje, piese de schimb, seminţe şi materiale de plantat, furaje şi alte materiale consumabile,
costul de achiziţie al materialelor nestocate, trecute direct asupra cheltuielilor, costul de
achiziţie al energiei şi apei consumate, costul de achiziţie al animalelor şi păsărilor şi costul
mărfurilor vândute;
- cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate e terţi (întreţinere şi reparaţii); redevenţe;
locaţii de gestiune şi chirii; studii şi cercetări, inclusiv sumele plătite pentru contractele de
cercetare; cheltuielile cu alte servicii executate de terţi (colaboratori, comisioane, inclusiv cele
plătite agenţilor economici cu activitate de comerţ exterior şi onorarii, cheltuieli de protocol,
reclamă şi publicitate, transportul de bunuri şi personal, deplasări, detaşări şi transferări, poşta
şi taxe de telecomunicaţii, servicii bancare şi altele);
- cheltuieli cu personalul (salariile şi alte drepturi de personal, asigurările şi protecţia
socială, contribuţia unităţii la asigurările sociale şi pentru ajutorul de şomaj, cheltuieli cu
pregătirea şi perfecţionarea profesională şi alte cheltuieli cu personalul suportate de unitatea
patrimonială);
- alte cheltuieli de exploatare (pierderi din creanţe şi alte cheltuieli de exploatare);
° cheltuielile din operaţiuni financiare
- pierderile din creanţe legate de participaţii; pierderile din vânzarea titlurilor de
plasament, diferenţele nefavorabile de curs valutar din operaţiunile curente şi disponibilităţile
în devize; dobânzile curente aferente împrumuturilor primite si altor datorii privind exerciţiul
în curs; sconturile acordate clienţilor; alte cheltuieli financiare (pierderi din creanţe de natură
financiară şi altele);
 ° cheltuielile din operaţiuni extraordinare
-această categorie cuprinde toate cheltuielile care, prin conţinutul şi natura economică,
au caracter pur întâmplător, fără legătură directă cu activitatea curentă, normală a
întreprinderii. Se referă fie la operaţii de gestiune (despăgubiri, amenzi, perisabilităţi şi lipsuri
de inventar, donaţii şi subvenţii acordate, inclusiv prelevările şi donaţiile făcute în scopuri
umanitare, precum şi pentru sprijinirea activităţilor sociale, culturale şi sportive, pierderi din
debitori diverşi), fie la operaţii de capital (valoarea contabilă a imobilizărilor cedate şi alte
cheltuieli extraordinare);
° cheltuielile cu amortizările, provizioanele şi ajustările pentru
deprecieri
-sunt grupate în funcţie de natura cheltuielilor prevăzute mai sus, după caz cuprinzând:
amortizarea imobilizărilor corporale şi necorporale. Această categorie este tratată separat
pentru că, deşi se structurează pe cele trei activităţi desfăşurate în întreprindere, ea se
delimitează distinct în planul de conturi.
Cheltuielile aferente pentru constituirea provizioanelor se delimitează astfel:
provizioane şi ajustările pentru riscuri şi cheltuieli; provizioane şi ajustările privind deprecierea
imobilizărilor; provizioane şi ajustările pentru deprecierea stocurilor şi producţiei în curs de
execuţie; provizioane şi ajustările pentru deprecierea creanţelor şi provizioane şi ajustările
pentru deprecierea titlurilor de plasament, amortizarea primelor de rambursare a obligaţiunilor;
provizioane reglementate;
° cheltuieli cu impozitul pe profit calculat potrivit legii.
“Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice
sursă şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad
veniturile neimpozabile şi se adaugă cheltuielile nedeductibile.”2
La stabilirea profitului impozabil se vor lua în calcul numai cheltuielile efectuate
pentru realizarea veniturilor incluse în baza impozabilă.

Contabilitatea financiară reflectă cheltuielile cu ajutorul conturilor din clasa a şasea a

Planului de conturi, pe grupe distincte, utilizând conturi sintetice de gradul întâi şi de gradul al
doilea, pentru separarea acestor cheltuieli după natura activităţilor şi conţinutul lor.
Astfel, în prima grupă de conturi de cheltuieli de exploatare, grupa 60 Cheltuieli
privind stocurile, sunt incluse:

▪ după conţinutul economic este un cont de cheltuieli de

exploatare;
▪ după funcţia contabila este asimilat conturilor de
activ;
601
▪ se debitează cu materiile prime date în consum sau
“Cheltuieli cu materii prime”
constatate lipsa la inventariere;
▪ se creditează la sfârşitul perioadei prin trecerea
cheltuielilor asupra rezultatului exerciţiului;
▪ nu prezintă sold la finele perioadei.

602 ▪ funcţiunea este similară cu cea a contului 601;

“Cheltuieli cu materiale ▪ se desfăşoară în conturi sintetice de gradul al doilea;
consumabile” ▪ se creditează la sfârşitul perioadei prin trecerea
2 Reglementări contabile pentru agenţi economici, Ministerul Finanţelor Publice, Editura Economică,
2015
 cheltuielilor asupra rezultatului exerciţiului;
▪ nu prezintă sold la finele perioadei.

▪ după conţinutul economic este un cont de cheltuieli de

exploatare;
▪ după funcţia contabila este asimilat conturilor de
603 activ;
“Cheltuieli privind materialele ▪ se debitează cu valoarea preţului de achiziţie a
de natura obiectelor de obiectului de inventar;
inventar” ▪ se creditează la sfârşitul perioadei prin trecerea
cheltuielilor asupra rezultatului exerciţiului;
▪ nu prezintă sold la finele perioadei.

▪ după conţinutul economic este un cont de cheltuieli de

exploatare;
▪ după funcţia contabila este asimilat conturilor de
604 activ;
“Cheltuieli privind materialele ▪ se debitează cu materialele nestocabile aprovizionate
nestocate de la furnizori;
▪ se creditează la sfârşitul perioadei prin trecerea
cheltuielilor asupra rezultatului exerciţiului;
▪ nu prezintă sold la finele perioadei.

▪ după conţinutul economic este un cont de cheltuieli de

exploatare;
▪ după funcţia contabila este asimilat conturilor de
activ;
605 “Cheltuieli privind energia
▪ se debitează cu valoarea consumului de energie şi
şi apa”
apa;
▪ se creditează la sfârşitul perioadei prin trecerea
cheltuielilor asupra rezultatului exerciţiului;
▪ nu prezintă sold la finele perioadei.

▪ după conţinutul economic este un cont de cheltuieli de

exploatare;
▪ după funcţia contabila este asimilat conturilor de
activ;
607
▪ se debitează cu valoarea mărfurilor vândute sau
“Cheltuieli privind mărfurile”
constatate lipsa la inventariere ;
▪ se creditează la sfârşitul perioadei prin trecerea
cheltuielilor asupra rezultatului exerciţiului;
▪ nu prezintă sold la finele perioadei.
 ▪ după conţinutul economic este un cont de cheltuieli de
exploatare;
▪ după funcţia contabila este asimilat conturilor de
activ;
▪ se debitează cu ambalajele care circula în sistem de
608
vânzare-cumpărare, ce se vând ori se constatate lipsa
“Cheltuieli privind
la inventariere precum şi cu ambalajele care circula în
ambalajele”
sistem de restituire ce nu sunt restituite furnizorilor;
▪ se creditează la sfârşitul perioadei prin trecerea
cheltuielilor asupra rezultatului exerciţiului;
▪ nu prezintă sold la finele perioadei.

În structura serviciilor generale prestate de terţi se cuprind acele lucrări şi servicii care
sunt nemijlocit ocazionate de desfăşurarea activităţii de ansamblu a unui agent economic cum
sunt: întreţineri şi reparaţii, redevenţe, locaţii de gestiune, chirii, prime de asigurare, studii şi
cercetări.
Asemenea cheltuieli sunt reflectate în conturi sintetice de gradul întâi ce fac parte din
grupa 61 “Cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi”.
Întreţinerile şi reparaţiile efectuate de terţi fac obiectul unei categorii aparte de
cheltuieli a cărei contabilitate sintetică se realizează cu ajutorul contului:

● după conţinutul economic este un cont de cheltuieli de

exploatare;
● după funcţia contabila este asimilat conturilor de
611 activ;
“Cheltuieli de întreţinere şi ● se debitează cu valoarea lucrărilor de întreţinere şi
reparaţii” reparaţii executate de terţi;
● se creditează la sfârşitul perioadei prin trecerea
cheltuielilor asupra rezultatului exerciţiului;
● nu prezintă sold la finele perioadei.

Redevenţele reprezintă obligaţii de plata datorate de o unitate economica care a preluat

în concesiune imobilizări pentru a le exploata în scopuri productive.
Locaţiile de gestiune reprezintă o modalitate de preluare pentru exploatare de spatii
productive pe o perioada limitata de timp, pe baza de contracte de locaţie. Unitatea care a
preluat spatii productive în locaţii de gestiune, numită locatar, datorează unităţii care a predat
activele respective sub această formă, taxe lunare care se vor considera cheltuieli de
exploatare.
Chiriile reprezintă obligaţii de plata datorate de o unitate economica pentru folosirea
unor imobilizări ce sunt proprietatea altora şi care sunt închiriate pe timp determinat pentru a
putea fi exploatate în diferite scopuri.
Contabilitatea sintetica a acestor cheltuieli se realizează cu ajutorul contului:

612 ● după conţinutul economic este un cont de cheltuieli de

“Cheltuieli redevenţele, exploatare;
 ● după funcţia contabila este asimilat conturilor de
activ;
● se debitează cu cheltuielile cu redevenţele, locaţiile de
locaţiile de gestiune şi chiriile” gestiune şi chiriile datorate sau plătite;
● se creditează la sfârşitul perioadei prin trecerea
cheltuielilor asupra rezultatului exerciţiului;
● nu prezintă sold la finele perioadei.

Contabilitatea sintetică a cheltuielilor cu asigurarea se realizează cu ajutorul contului:

● după conţinutul economic este un cont de cheltuieli de
exploatare;
● după funcţia contabila este asimilat conturilor de
activ;
613 ● se debitează cu valoarea primelor de asigurare
“Cheltuieli cu primele de datorate sau achitate conform contractelor de
asigurare” asigurare;
● se creditează la sfârşitul perioadei prin trecerea
cheltuielilor asupra rezultatului exerciţiului;
● nu prezintă sold la finele perioadei.

Contabilitatea sintetică a cheltuielilor cu studiile şi cercetările se realizează cu ajutorul

contului:

● după conţinutul economic este un cont de cheltuieli de

exploatare;
● după funcţia contabila este asimilat conturilor de
614 activ;
“Cheltuieli cu studiile şi ● se debitează cu valoarea studiilor şi cercetărilor de
cercetările” interes general executate de terţi;
● se creditează la sfârşitul perioadei prin trecerea
cheltuielilor asupra rezultatului exerciţiului;
● nu prezintă sold la finele perioadei.

În structura altor servicii prestate de terţi se cuprind acele lucrări şi servicii care sunt
indirect legate de desfăşurarea activităţii de ansamblu a unităţii economice. Cheltuielile
generate de asemenea lucrări şi servicii sunt reflectate în conturile din grupa 62 “Cheltuieli cu
alte servicii executate de terţi”, care cuprinde conturile sintetice:
621 “Cheltuieli cu colaboratorii”
622 “Cheltuieli privind comisioanele şi onorariile”
623 “Cheltuieli de protocol, reclama şi publicitate”
624 “Cheltuieli cu transportul de bunuri şi de personal”
626 “Cheltuieli poştale şi de telecomunicaţii”
627 “Cheltuieli cu serviciile bancare şi asimilate”
628 “Alte cheltuieli cu serviciile executate de terţi”
Cheltuielile cu colaboratorii sunt reprezentate de sumele datorate colaboratorilor
externi pentru prestările efectuate unitarii economice.
Din remuneraţiile datorate se retine impozitul cuvenit calculat ca impozit pe salarii,
care se înregistrează ca o reţinere din sumele brute calculate.
 În categoria cheltuielilor cu comisioanele şi onorariile ”se cuprind: comisioane
datorate pentru cumpărarea sau vânzarea titlurilor de valoare imobilizate, comisioane datorate
pentru cumpărarea sau vânzarea titlurilor de plasament, comisioane de intermediere, onorarii
de conciliere, onorarii de contencios, expertize de specialitate şi alte cheltuieli similare.”3
Cheltuieli de protocol, reclama şi publicitate se considera deductibile sub aspect
fiscal intr-un anumit procent din profitul brut al agenţilor economici, prevăzut anual în Legea
de aprobare a bugetului.
Peste acest procent cheltuielile în cauza sunt considerate nedeductibile sub aspect
fiscal, deci supuse impozitului pe profit.
”În categoria cheltuielilor cu transportul de bunuri şi personal se cuprind acele
prestaţii efectuate de terţi pentru transportul produselor fabricate, transportul mărfurilor
vândute, transportul altor bunuri şi transporturi colective de persoane la şi de la locul de
munca.
Nu se cuprind în aceasta categorie cheltuieli privind cumpărarea de materii prime şi
materiale, care fac parte din costul lor de achiziţie şi se înregistrează la conturile
corespunzătoare de stocuri.”4
În cazul în care cheltuielile cu transportul mărfurilor aprovizionate se cuprind aici,
trebuie ca la sfârşitul lunii, cheltuielile aferente stocului de mărfuri să fie trecute temporar
asupra mărfurilor în stoc, pentru a nu denatura rezultatul financiar al perioadei5.
Cheltuieli cu deplasări, detaşări şi transferări includ în această categorie următoarele
cheltuieli:
- deplasări în interes de serviciu: diurna, cazare, transport;
- detaşări pe perioade limitate de timp în interes de serviciu pentru care se plătesc
diurne, cazare, transport;
- drepturile cuvenite angajaţilor şi familiilor acestora transferaţi sau mutaţi împreuna
cu unitatea în alta localitate.
Sunt considerate cheltuieli poştale şi de telecomunicaţii acele cheltuieli de posta,
telegraf, interfon, radio, televizor etc. care se fac în interesul general al unităţii.
Se consideră cheltuieli cu servicii bancare acele servicii prestate de bănci care nu au
un caracter de cheltuieli financiare şi care se concretizează în :
- comisioane bancare pentru efectuarea operaţiilor de decontare din conturile
bancare;
- cheltuieli pentru procurarea de titluri prin intermediul băncilor;
- comisioane şi cheltuieli pentru emisiuni de împrumuturi;
- cheltuieli pe efecte de comerţ;
- alte cheltuieli şi comisioane pentru prestări de servicii.
Acele servicii de terţi care sunt indirect legate de desfăşurarea activităţii unitarii ce nu
pot fi delimitate pe conturile 621-627, se considera alte cheltuieli cu serviciile executate de
terţi şi se înregistrează în contul: 628 “Alte cheltuieli cu serviciile executate de terţi” .

Contabilitatea sintetica a taxelor şi impozitelor are o evidenţă în grupa 63, Cheltuieli

cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate.
Sunt considerate cheltuieli următoarele impozite, taxe şi vărsăminte asimilate datorate
bugetului statului sau altor organisme publice:

3 Ristea M. - Contabilitate financiară, Ed. Universitară, Bucureşti, 2015

4 Dumitru C. - Contabilitate financiară, Ed. Mărgăritar, Bucureşti, 2012
5 Staicu C. - Contabilitate financiară conformă cu Directivele Contabile Europene, Ed. Universitaria, Craiova,
2005
 a) Prorata din taxa pe valoare adăugată deductibilă devenită nedeductibilă. Se
referă la suportarea pe cheltuieli a TVA deductibilă aferentă produselor,
lucrărilor şi serviciilor scutite de impozitare. Se calculează ca diferenţă între
TVA deductibilă înregistrată în contabilitate pentru cumpărările de mărfuri,
bunuri şi servicii şi TVA ce se deduce efectiv, ţinând seama de operaţiile
scutite de TVA. O asemenea diferenţa se suporta de unitate ca o cheltuială;
b) Taxa pe valoare adăugată colectată, aferentă bunurilor şi serviciilor folosite în
scop personal sau predate cu titlu gratuit, cea aferentă lipsurilor peste normele
legale, precum şi cea aferentă bunurilor şi serviciilor acordate salariaţilor sub
forma avantajelor în natura;
c) Impozite, taxe şi vărsăminte asimilate, datorate bugetului statului ca: diferenţe
de preţ la gaze şi titei obţinute din producţia interna, impozitul pe clădiri,
impozitul pe terenuri, taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat etc.;
d) Datorii şi vărsăminte de efectuat, conform prevederilor legale, câtre alte
organisme publice cum ar fi: contribuţia la constituirea fondului special pentru
sănătate, pentru ajutorarea persoanelor cu handicap, fondul de asigurări
sociale pentru risc şi accidente etc.

Contabilitatea sintetica a acestor cheltuieli se realizează cu ajutorul contului 635

“Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate ”

Cheltuielile cu personalul fac obiectul grupei de conturi 64 “Cheltuieli cu

personalul”. În cadrul acesteia funcţionează conturi cu ajutorul cărora se înregistrează salarii
personalului sau cheltuielile cu asigurările şi protecţia sociala.
Cheltuielile cu remuneraţiile personalului sunt formate din salarii şi alte drepturi cuvenite
personalului pentru munca prestată. Ele se înregistrează în contabilitate lunar, pe baza statelor
de plată, la nivelul drepturilor salariale brute, cu ajutorul contului 641 “Cheltuieli cu
remuneraţiile personalului”.

Cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială fac parte din cheltuieli patronale, pe
care unităţile economice le calculează şi le datorează statului sau altor organisme sociale. Ele
fac obiectul contului 645 “Cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială”.

În rândul altor cheltuieli de exploatare sunt cuprinse pierderile din creanţe suportate
de unitate şi alte cheltuieli de exploatare.
Ele se colectează la grupa de conturi 65 “Alte cheltuieli de exploatare”.
Creanţele concretizate în clienţi proveniţi din operaţii comerciale care devin incerţi,
rău platnici, dubioşi sau aflaţi în litigiu fac obiectul contulrilor din această grupă.

Tot în categoria cheltuielilor de exploatare intră şi cheltuielile cu amortizarea

imobilizărilor, cuprinse în grupa 68 “Cheltuieli de exploatare privind amortizările,
provizioanele şi ajustările pentru depreciere“, în contul:
681 “Cheltuieli de exploatare privind amortizările, provizioanele şi ajustările pentru
depreciere“, ce ţine evidenţa cheltuielilor cu amortizarea imobilizărilor necorporale şi
corporale, precum şi a cheltuielilor pentru constituirea şi majorarea provizioanelor ce privesc
exploatarea.
 Cheltuielile financiare constituie o grupă aparte de cheltuieli, reflectată în grupa 66
„Cheltuieli financiare”, care evidenţiază aspectele legate de activitatea financiară
concretizate în pierderi sau cheltuieli.
Tot în cadrul cheltuielilor financiare este utilizat şi contul 686 „Cheltuieli financiare
privind amortizările şi ajustările pentru pierdere de valoare”, din grupa 68, deoarece
evidenţiază cheltuielile cu amortizarea primelor de rambursare a obligaţiunilor, cu
provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor financiare, a creanţelor şi a investiţiilor pe
termen scurt.
Ca exemplu pentru funcţiunea conturilor din grupa 66, se prezintă contul 666
“Cheltuieli privind dobânzile“ care ţine evidenţa dobânzilor datorate pentru împrumuturile
primite.

✔ după conţinutul economic este un cont de cheltuieli

financiare;
✔ după funcţia contabila este asimilat conturilor de
activ;
666
✔ se debitează cu valoarea dobânzilor calculate la
“Cheltuieli privind dobânzile“
împrumuturile primite;
✔ se creditează la sfârşitul perioadei prin trecerea
cheltuielilor asupra rezultatului exerciţiului;
✔ nu prezintă sold la finele perioadei.

Pentru evidenţa cheltuielilor din activitatea extraordinară,se foloseşte, din grupa 67

„Cheltuieli extraordinare”, contul:

✔ după conţinutul economic este un cont de cheltuieli

extraordinare;
✔ după funcţia contabila este asimilat conturilor de
671 activ;
“Cheltuieli privind ✔ se debitează cu valoarea materiilor prime,
calamităţile şi alte evenimente materialelor consumabile, obiectelor de inventar,
extraordinare“ semifabricatelor, produselor finite, mărfurilor sau alte
active înregistrate ca pierderi din calamităţi;
✔ se creditează la sfârşitul perioadei prin trecerea
cheltuielilor asupra rezultatului exerciţiului;
✔ nu prezintă sold la finele perioadei.

Contabilitatea cheltuielilor cu impozitul pe profit şi alte impozite se ţine cu ajutorul

conturilor din grupa 69 "Cheltuieli cu impozitul pe profit şi alte impozite". Din această grupă
fac parte: 691 "Cheltuieli cu impozitul pe profit" și 698 "Cheltuieli cu impozitul pe venit şi cu
alte impozite care nu apar în elementele de mai sus"
”De remarcat faptul că Legea 571/2003 privind impozitul pe profit, prevede stabilirea
profitului impozabil prin calcularea diferenţei între veniturile realizate din orice sursă şi
cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile
neimpozabile şi se adună cheltuielile nedeductibile.”6
Potrivit normelor fiscale, cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt aferente realizării
veniturilor şi cele considerate deductibile conform normelor legale în vigoare.

6 Staicu C. - Contabilitate financiară conformă cu Directivele Contabile Europene, Ed. Universitaria, Craiova,
2005
Cheltuielile pentru care nu se admite deducerea sunt:
a. impozitul pe profit datorat şi impozitul pe venitul realizat în străinătate;
b. dobânzile sau majorările de întârziere, amenzile, penalităţile, confiscările
datorate către autorităţile române potrivit prevederilor legale;
c. cheltuielile de protocol care depăşesc limitele prevăzute de lege;
d. sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor şi provizioanelor
peste limite legale;
e. cheltuielile de sponsorizare care depăşesc limitele cotei prevăzute în lege.