Diploma - WWW - Tocilar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Studiu de caz privind structura patrimoniului si analiza acestuia
CAP. I – STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A S.C.ENELCONEX S.A. PLOIEŞTI
Prezentare generală
S.C. Enelconex S.A. Ploieşti a fost înfiinţată în anul 1994, conform legii societăţilor
comerciale nr.31/1990 fiind înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului sub numărul
J29/3417 din 28.12.1994. Codul de înregistrare fiscală al societăţii este R6697285 conform
certificatului de înregistrare fiscală emis de Ministerul Finanţelor la data de 03.01.1995.
Capitalul social al firmei este integral particular, subscris, vărsat şi majorat, în prezent
fiind în sumă de 366.966 mii lei.
Obiectul de activitate al firmei îl reprezintă în principal executarea de lucrări de
construcţii montaj în domeniul energetic privind instalaţiile de producere, transport,
distribuţie şi utilizare a energiei electrice pentru tensiuni cuprinse între 0,4-20KV. Lucrările
executate pot fi lucrări noi, modernizări sau reparaţii.
Societatea are la 31.12.1999 un număr de 44 angajaţi cu contract de muncă şi 4
angajaţi pe bază de convenţii civile, fiind din acest punct de vedere o societate mică.
Structura personalului societăţii comerciale la data de 31.12.1999 este redată în tabelul următor:
Tabel nr.1 - Structura personalului la S.C. Nr. de persoane
Enelconex S.A.
Felul personalului
1. TESA 11
2. Salariaţi cu contract de muncă 33
3. Angajaţi pe bază de convenţii civile 4
TOTAL PERSONAL: 48
S.C. Enelconex S.A. deţine un patrimoniu pe care îl gestionează în condiţii de

eficienţă maximă, dispune de mijloace economice destinate activităţii curente şi activităţii de
Pagina 1 din 78
investiţii în cadrul cărora ponderea cea mai mare o au mijloacele economice destinate
activităţii curente (mijloace fixe şi circulante). Pentru a-şi asigura acoperirea financiară a
acestor mijloace economice S.C. Enelconex S.A. se foloseşte de resursele proprii formate din
capitalul social subscris şi vărsat integral (366.966 mii lei) precum şi de părţile din profit
lăsate la dispoziţia societăţii de către acţionari. În situaţia în care aceste resurse nu sunt
suficiente societatea apelează la credite bancare pe termen scurt sau pe termen lung funcţie de
necesităţi şi de hotărârile care se iau în cadrul societăţii în situaţiile respective.
Organizarea S.C. Enelconex S.A. şi influenţa sa asupra organizării evidenţei contabile
S.C. Enelconex S.A. ca structură organizatorică cuprinde totalitatea compartimentelor

de muncă, amplasarea lor teritorială precum şi stabilirea relaţiilor funcţionale dintre ele
(organigrama prezentată în anexa nr.3).
Scopul activităţii societăţii îl reprezintă realizarea unor obiective ce constau în
continua creştere a volumului executării de lucrări şi asigurarea unui înalt nivel de calitate a
lucrărilor în vederea satisfacerii exigenţelor beneficiarilor.
În structura organizatorică a societăţii se disting trei trepte: o structură de conducere,
una funcţională şi o structură operativă.
Structura de conducere este formată din Adunarea Generală a Acţionarilor, Comisia
de Cenzori şi Managerul societăţii.
În cadrul Adunării Generale a Acţionarilor sunt numai cetăţeni români.
Comisia de cenzori este desemnată de Adunarea Generală a Acţionarilor şi s-a
constituit cu respectarea legii nr.31/1990 privind societăţile comerciale şi a legii nr.186/1999
privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.89/1998 ce stabileşte că aceasta (comisia de
cenzori) este formată dintr-un expert contabil şi doi economişti cu practică în activitatea
financiar-contabilă de cel puţin 5 ani. Rolul comisiei de cenzori este acela de a supraveghea
gestiunea unităţii, de a verifica dacă bilanţul şi contul de profit şi pierdere sunt legal întocmite
şi în concordanţă cu registrele contabile, dacă acestea din urmă sunt completate cu
regularitate şi dacă evaluarea patrimoniului s-a făcut conform regulilor stabilite pentru
întocmirea bilanţului.
Managerul societăţii (administratorul) este reprezentat prin persoana Directorului
general al societăţii care este numit de Adunarea Generală a Acţionarilor conform legii
nr.31/1990, deci societatea are o conducere unipersonală. Directorul general răspunde de
întreaga activitate a societăţii, el fiind gestionarul întregului patrimoniu.
Pagina 2 din 78
În directă subordonare faţă de managerul societăţii se află următoarele

compartimente:
-personal, învăţământ, salarizare care asigură încadrarea, repartizarea şi evidenţa
personalului, organizează evidenţa prezenţei şi respectării disciplinei la locul de muncă, ia
măsuri de creştere a productivităţii muncii;
-oficiul juridic ale cărui atribuţii se reflectă în semnarea contractelor de aprovizionare
şi de execuţie de lucrări, recuperarea pagubelor de la persoanele fizice sau juridice care au
prejudiciat societatea, precum şi cu executarea silită a debitorilor şi instrumentarea dosarelor
de acţionare în justiţie a acestor debitori.
Structura operativă este asigurată de un director economic şi un director tehnic.
Structura funcţională cuprinde totalitatea compartimentelor, care au atribuţii şi
responsabilităţi ce sunt delimitate după funcţiile societăţii comerciale.
Sub directa coordonare a directorului economic sunt următoarele compartimente:
-financiar-contabilitate care se ocupă cu acte de programare curentă şi de perspectivă
(bugete de venituri şi cheltuieli), analiza financiară, conducerea evidenţei contabile privind
banca, furnizorii, clienţii, calculul salariilor, evidenţa gestiunilor de materiale, balanţe de
verificare, bilanţ contabil;
-aprovizionare care se ocupă cu asigurarea de materiale necesare bunei desfăşurări a
procesului de execuţie lucrări, diverse prestări de servicii;
-administrativ ce are ca obiectiv paza sediului, a parcului de maşini şi a gestiunii de
materiale.
Sub coordonarea directorului tehnic se află următoarele compartimente:
-execuţie lucrări;
-proiectare lucrări noi;
-control tehnic de calitate care are ca obiectiv respectarea normelor tehnice pe
parcursul lucrărilor iar la terminarea lucrărilor eliberarea certificatelor de calitate;
-ofertare-contractare.
Obiectul de activitate şi influenţa acestuia asupra organizării sistemului informaţional

la S.C. Enelconex S.A.
Obiectul de activitate al societăţii Enelconex S.A. îl constituie:

EXECUŢIE
Pagina 3 din 78
-linii electrice aeriene de joasă şi medie tensiune;

-linii electrice subterane de joasă şi medie tensiune;
-posturi de transformare de medie şi joasă tensiune aeriene în cabină de zid (PTZ), în
cabină metalică(PTM) de tipul 20/0,4KV; 10/0,4KV; 6/0,4KV; 20/6KV.
-reţele de iluminat public aeriene şi subterane;
-reţele de alimentare cu energie electrică a ansamblurilor de locuinţe;
-lucrări de circuite secundare în reţelele de distribuţie(montaj, verificări şi reglaje
instalaţii de protecţie şi automatizări);
-instalaţii de legare la pământ;
-lucrări de construcţii aferente celor menţionate mai sus;
-branşamente electrice.
PROIECTARE
-oferte;
-detalii şi devize de execuţie;
-proiecte de branşamente.
Societatea urmăreşte accelerarea procesului de execuţie a lucrărilor asigurând
concomitent un nivel ridicat al calităţii. Întreaga activitate a societăţii constă în rularea
continuă a ciclului aprovizionare-producţie-desfacere. În procesul de aprovizionare se
urmăreşte asigurarea unor materiale de bună calitate necesare desfăşurării activităţii societăţii
şi care să permită obţinerea unei fiabilităţi cât mai mari a lucrărilor executate.
Momentul primirii facturii furnizorului este considerat moment al intrării materialelor
în patrimoniul unităţii. Pentru a-şi asigura execuţia în termen a unor lucrări care apar ca avarii
în instalaţiile beneficiarilor societatea a creat stocuri de siguranţă la unele materiale care se
consideră a fi necesare pentru diverse lucrări ce pot apare, ţinând cont şi de tipul lucrărilor
care apar cel mai frecvent.
Principalii furnizori de materiale ai S.C. Enelconex S.A. sunt cei trecuţi în tabelul
următor:
Tabel nr.2 – Principalii furnizori de materiale ai S.C. Enelconex S.A.

Denumire furnizor Oraş
Electroaparataj Bucureşti
ICME Bucureşti
Romplast Buzău
Pagina 4 din 78
Romcarbon Buzău
Electroaparataj Botoşani
Elcaro Slatina
Aparataj electric Titu
Romlux Târgovişte
AEM Timişoara
IMSAT Bucureşti
Transcom Ploieşti
Metalrom Ploieşti
Banariu-Vadra Ploieşti
Facturarea executării lucrărilor se face numai după efectuarea recepţiei de către
beneficiar, iar în cazul primirii unor avansuri se facturează în mod corespunzător, conform
legislaţiei în vigoare.
Principalii beneficiari ai lucrărilor efectuate de S.C. Enelconex S.A. sunt cei înscrişi în tabelul care
urmează:
Tabel nr.3-Principalii beneficiari Oraş
ai S.C. Enelconex S.A.
Denumire beneficiar
Conel-Serviciul Transport Bucureşti
Distribuţie (STD)
Electrica – Serviciul Distribuţie Ploieşti
(SD)
Primăria Ploieşti
ALMA Ploieşti
Spitalul judeţean Ploieşti
Evidenţa economică constituie un sistem unitar de înregistrare, urmărire şi control,
documentat, cronologic şi sistematic, în etaloane cantitative şi valorice, pe baza unor principii
bine stabilite a fenomenelor şi proceselor economice, în scopul cunoaşterii activităţilor
desfăşurate.
Obiectivele evidenţei economice sunt:
furnizarea informaţiilor necesare elaborării planurilor şi programelor de activitate
economică ştiind că acestea se sprijină pe nivelul de dezvoltare realizat în perioadele de
gestiune trecute;
Pagina 5 din 78
să asigure urmărirea şi controlul îndeplinirii planurilor şi programelor de activitate

economico-sociale prin înregistrarea curentă a operaţiilor şi proceselor de realizare a
acestora;
să asigure integritatea patrimoniului prin înregistrarea existenţei, mişcării şi
transformării elementelor patrimoniale;
să permită determinarea costului lucrărilor executate, a serviciilor prestate, a
veniturilor şi a rezultatelor financiare;
să asigure informaţii necesare caracterizării complexe şi multilaterale a activităţii
desfăşurate în vederea elaborării deciziilor.
Obiectul de activitate influenţează modul de organizare al sistemului informaţional
contabil. Acest sistem informaţional este alcătuit din:
planul de conturi – în vigoare din 1994 cu modificările ulterioare;
situaţii contabile de sinteză cum sunt: bilanţul contabil, contul de profit şi pierdere,
anexele la bilanţ, etc.
inventarul care reprezintă un instrument de stabilire a situaţiei patrimoniale şi este
totodată un element necesar pentru determinarea rezultatului;
documentele contabile care sunt indispensabile şi obligatorii pentru testarea şi
fundamentarea obiectelor şi fenomenelor în sistemul conturilor;
registrele contabile care servesc la înregistrarea cronologică (jurnale) şi sistematică
(cartea mare), operativă (registrul de casă, registrul de cumpărări şi registrul de vânzări);
Traseul parcurs de către informaţiile de natură contabilă din momentul recepţiei de la
obiectele de informaţii şi până în momentul transmiterii lor către utilizatorii de informaţii
reprezintă fluxul informaţional contabil.
Operaţiile economico-financiare reprezintă obiectele de informaţii iar conducerea
societăţii comerciale Enelconex S.A., în primul rând, apoi sistemul bancar şi statul reprezintă
utilizatorii acestor informaţii.
Compartimentele operative culeg datele în forma lor brută, elaborând documentele
corespunzătoare operaţiilor la locul de producere al acestora. Aceste documente se trimit la
compartimentul financiar-contabilitate al societăţii unde pe baza lor, precum şi a celor
elaborate direct de compartimentul sus menţionat, se procedează la verificarea, prelucrarea,
înregistrarea, sistematizarea şi analiza informaţiilor primite.
În cursul exerciţiului au loc operaţii de culegere, prelucrare şi înregistrare în
contabilitatea analitică şi sintetică; se face analiza operativă a informaţiilor destinate
Pagina 6 din 78
conducerii societăţii. Aceste operaţiuni se fac cu ajutorul documentaţiei, al evaluării şi al

conturilor.
Periodic, la sfârşitul lunii, trimestrului sau anului de gestiune, prin intermediul
balanţei de verificare, a inventarierii, evaluării şi bilanţului se realizează centralizarea,
verificarea şi analiza datelor ce urmeaza a fi trimise conducerii societăţii precum şi
utilizatorilor externi.
Etapele parcurse de către fluxul informaţional sunt următoarele:
culegerea datelor referitoare la operaţiile economico-financiare;
prelucrarea datelor în vederea centralizării;
contabilizarea operaţiilor economico-financiare.
În faza de culegere a datelor are loc recepţionarea acestora prin consemnarea lor în
documente în unităţi naturale, valorice, în ordinea cronologică a efectuării lor. Aceste
documente vor servi la efectuarea controlului asupra realizării operaţiilor desfăşurate. Ele
sunt suportul material al vehiculării datelor în scopul prelucrării şi contabilizării.
Documentele primare sunt folosite în operaţiile economice şi financiare pe care le
reflectă. Astfel, de exemplu vom avea factura pentru consemnarea materialelor aprovizionate
de la furnizori, extrasul de cont pentru evidenţierea operaţiunilor de încasări şi plăţi efectuate
prin contul de la banca, chitanţa pentru operaţii efectuate direct în numerar, bonul de consum
pentru materialele eliberate din depozit necesare executării lucrărilor contractate cu
beneficiarii.
Datele consemnate în documentele primare urmează a fi prelucrate, în sensul
centralizării acestora în cuprinsul unor documente centralizatoare întocmite pe baza
documentelor primare de acelaşi fel.
Prelucrarea datelor se face prin mijloace tehnice de către personalul propriu al
societăţii Enelconex S.A.. După această operaţie datele prelucrate urmează a fi contabilizate,
adică înregistrate în evidenţele contabile în funcţie de forma de contabilitate folosită.
Societatea comercială Enelconex S.A. Ploieşti are ca formă de contabilitate adaptată
calculatoarelor electronice pentru că unele lucrări de contabilitate se elaborează folosind
tehnica de calcul în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Forma de contabilitate adoptată de S.C. Enelconex S.A. este cea care prelucrează
datele succesiv în cadrul căreia se asigură transformarea evidenţelor cronologice şi, respectiv,
analitice, în surse de date pentru validarea evidenţelor sistematice şi respectiv analitice.
Schematic prelucrarea succesivă a informaţiilor financiar-contabile este ilustrată astfel:
Pagina 7 din 78
Registrul Documente
inventar justificative
(primare si
Înregistrare centralizatoare)
cronologică
Jurnalul Registrul jurnal Jurnalul

operaţiilor de operaţiilor
casă(bancă) diverse
Înregistrare
sistematică
Registru Cartea
Mare
Centralizare,
verificare, sintetizare
Balanţa
Organizarea de
compartimentului Bilanţla contabil
financiar-contabil societatea comercială Enelconex
verificare sintetică
S.A.
Compartimentul financiar-contabil este parte integrantă a structurii funcţionale a

societăţii şi se află sub coordonarea directorului economic.
Atribuţiile compartimentului financiar-contabilitate constau în:
-elaborarea bugetului de venituri şi cheltuieli;
-întocmeşte documentaţiile pentru aprobări de credite;
-organizează şi verifică desfăşurarea operaţiilor de casă, bancă;
-aplică controlul preventiv asupra tuturor operaţiunilor prevăzute de lege;
-calculează şi decontează drepturile băneşti ale angajaţilor (salarii, deplasări, etc.);
-conduce evidenţa analitică a materialelor, mijloacelor fixe, debitorilor, furnizorilor,
etc.
-elaborează, verifică şi analizează balanţele de verificare, bilanţul, contul de profit şi
pierdere, anexe la bilanţ;
-angajează, urmăreşte şi înregistrează rezultatele inventarierii;
Pagina 8 din 78
-efectuează analize economico-financiare şi stabileşte măsuri pentru creşterea

eficienţei economice.
În cadrul compartimentului financiar-contabil lucrează numai persoane cu pregătire
superioară având ca specialitate contabilitatea. Evidenţa este ţinută la zi conform
reglementărilor legale iar vărsămintele la bugetul statului se efectuează la termenele legale.
Principii contabile ce stau la baza organizării şi desfăşurării activităţii contabile la

S.C. Enelconex S.A.
În vederea obţinerii unei imagini fidele a societăţii, în evidenţa contabilă trebuie să se

respecte o serie de principii contabile impuse de legea contabilităţii şi de Regulamentul de
aplicare a legii contabilităţii.
Aceste prinicpii sunt:
principiul continuităţii activităţii ce presupune că societatea îşi continuă în mod
normal funcţionarea într-un viitor previzibil fără a intra în imposibilitatea continuării
activităţii sau fără reducerea semnificativă a acesteia;
principiul permanenţei metodelor sau a continuităţii lor care presupune continuitatea
aplicării aceloraşi reguli şi norme privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi
prezentarea elementelor patrimoniale şi a rezultatelor, asigurând comparabilitatea în timp a
informaţiilor contabile. În cazul unor modificări ale procedurilor contabile acestea trebuie
bine motivate şi autorizate de conducerea unităţii. Aceste modificări vor fi specificate în
anexa la bilanţ;
principiul prudenţei este legat de latura juridică a contabilităţii. Potrivit acestui
principiu între două eventualităţi posibile se înregistrează cea defavorabilă, rezultând o
diminuare a rezultatului. Reducerile de valoare trebuie să fie înregistrate atunci când apar ca
probabilităţi pentru viitor iar creşterile de valoare nu se înregistrează până în momentul în
care devin certe şi definitive prin obiectul lor şi venitul aferent bunului considerat;
principiul independenţei exerciţiului conform căruia se vor lua în considerare toate
veniturile şi cheltuielile corespunzătoare exerciţiului financiar pentru care se face raportarea,
fără a se ţine seama de data încasării sumelor sau a efectuării plăţilor;
principiul intangibilităţii ce presupune că bilanţul de deschidere al unui exerciţiu să
corespundă cu bilanţul de închidere al exerciţiului precedent;
Pagina 9 din 78
principiul necompensării specifică faptul că valorile elementelor ce reprezintă active

nu pot fi compensate cu valorile elementelor ce reprezintă pasive, respectiv veniturile cu
cheltuielile.
Pe lângă aceste principii, obligatorii conform legislaţiei în vigoare societatea încearcă

respectarea şi a altora conform Directivei a IV-a a C.E.E. corelate cu Standardele de
Contabilitate Internaţionale şi cu reglementările interne ce privesc modul de organizare a
contabilităţii.
Printre principiile general admise se pot menţiona următoarele:
principiul evaluării separate a elementelor de activ şi pasiv conform căruia în vederea
stabilirii sumei totale corespunzătoare unei poziţii din bilanţ se va determina separat suma sau
valoarea corespunzătoare fiecărui element individual de activ sau de pasiv;
principiul fixităţii capitalului conform căruia capitalul unei societăţi reprezintă limita
responsabilităţii sale faţă de creditori. Modificarea capitalului nu se poate face decât prin
formalităţi legale şi acest lucru trebuie publicat;
principiul regularităţii – documentele trebuie să fie întocmite şi prezentate conform
dispoziţiilor legale;
principiul sincerităţii presupune respectarea de către contabilitate a probităţii
inventarului material şi a evaluării, conformitatea documentelor publicate cu realitatea,
claritatea documentelor, realitatea în ceea ce priveşte estimarea valorii activelor la închiderea
exerciţiului financiar;
principiul nominalismului specifică faptul că valorile înregistrate în contabilitate sunt
măsurate în unităţi monetare, în scopul conservării acestor valori în timp. Pentru
preântâmpinarea efectelor negative ale inflaţiei asupra etalonului monetar se permite când
este cazul reevaluarea şi constituirea provizioanelor;
principiul de realizare face dovada obiectivităţii şi a verificării. Potrivit acestui
principiu pentru a înregistra o îmbogăţire nu este necesar să se aştepte o încasare, se va
aştepta însă ca acea încasare să devină certă şi definitivă. De asemenea nu se poate face o
anticipare asupra vânzării unui activ în ce priveşte evaluarea lui la un preţ probabil. Această
evaluare va trebui făcută la preţul de origine chiar dacă este mai scăzut dar cunoscut cu
certitudine;
principiul priorităţii cauzelor asupra consecinţelor stabileşte faptul că se înregistrează
mai întâi angajamentul şi apoi executarea lui, dându-se astfel întâietate cheltuielilor şi
veniturilor faţă de încasări şi plăţi. În acest mod se va realiza o cunoaştere a cheltuielilor şi a
Pagina 10 din 78
veniturilor sub un aspect real, sub forma mişcării bunurilor şi serviciilor şi nu sub aspectul
monetar.
Indicatori de apreciere a activităţii societăţii comerciale Enelconex S.A.
Pentru a aprecia în mod corect activitatea desfăşurată de societate pe parcursul

existenţei sale şi evoluţia sa în timp, este necesar a se prezenta o serie de indicatori
reprezentativi pentru o societate comercială. Dintre aceştia se pot evidenţia următorii
indicatori:
cifra de afaceri;
profitul brut;
profitul net;
rentabilitatea;
solvabilitatea;
productivitatea muncii;
Aceşti indicatori vor fi prezentaţi comparativ pentru ultimii 4 ani de activitate

desfăşurată de societate.
Cifra de afaceri este indicatorul care se obţine prin însumarea tuturor veniturilor
obţinute din activitatea comercială (vânzări mărfuri) şi din activitatea de exploatare a
societăţii (lucrări executate şi servicii prestate). Valorile obţinute de societate pentru acest
indicator în ultimii 4 ani sunt trecuţi în tabelul următor:
Tabel nr.4- Cifra de afaceri

Evoluţia
cifrei de
afaceri mii
lei
Anul
1996 1.368.779
1997 1.827.920
1998 3.697.672
Pagina 11 din 78
1999 5.334.945
După cum se observă din tabel evoluţia cifrei de afaceri are o tendinţă ascendentă
lucru evidenţiat şi prin graficul următor:
Se poate observa că cifra de afaceri a crescut în mod relativ constant pe parcursul

celor 4 ani existând un singur an (anul 1997) în care cifra de afaceri avut o creştere mai mică,
apoi tendinţa a fost de creştere relativ constantă.
Profitul brut al exerciilor financiare aferente celor 4 ani de activitate este prezentat ca
valori în tabelul care urmează şi transpus într-un grafic care să arate mai bine evoluţia acestui
indicator.
Tabel nr.5- Profitul brut

Evoluţia
profitului
brut mii lei
Anul
1996 444.644
1997 235.778
1998 229.833
1999 47.298
Pagina 12 din 78
Se observă evoluţia în sens descendent a profitului brut pe parcursul celor 4 ani de

activitate care scade de la 444.644 mii lei în anul 1996 la 47.298 mii lei la finele anului 1999.
Acest lucru se poate explica prin faptul că au crescut foarte mult cheltuielile materiale şi
salariale pe parcursul celor 4 ani iar veniturile nu au crescut în acelaşi ritm ca şi cheltuielile.
Dacă se întâmpla acest lucru profitul brut ar fi trebuit să aibă o evoluţie apropiată de cea a
cifrei de afaceri.
Profitul net calculat prin deducerea din profitul brut a cheltuielilor cu imozitul pe
profit se prezintă ca valori în tabelul următor şi in mod grafic după cum se arată în
continuare.
Tabel nr.6- Profitul net

Evoluţia
profitului
net mii lei
Anul
1996 272.587
1997 139.803
1998 171.360
1999 13.946
Ţinând cont de faptul că profitul brut a avut o evoluţie descendentă era firesc ca şi
profitul net să aibă aceeaşi evoluţie descrescătoare de-a lungul celor patru ani. Se poate
observa că profitul net în anul 1998 a avut o evoluţie pozitivă faţă de anul 1997 cu toate că
Pagina 13 din 78
profitul brut a scăzut între cei doi ani, de unde se pot enunţa următoarele două variante de
interpretare a acestui rezultat:
în anul 1997 societatea a avut cheltuieli nedeductibile de valori mari ceea ce a
influenţat profitul net în sens negativ prin creşterea impozitului pe profit;
în anul 1998 societatea a beneficiat de deduceri fiscale, ceea ce a influenţat pozitiv
rezultatul net al exerciţiului în sensul creşterii acestuia prin reducerea impozitului pe profit;
Rentabilitatea calculată ca raport între beneficiul (profitul) net şi cifra de afaceri

aferentă unui exerciţiu financiar este redată în tabelul următor şi în mod grafic corespunzător.
Tabel nr.7-Evoluţia rentabilităţii la S.C.Enelconex S.A.

Anul Profitul net (mii Cifra de afaceri (mii Rentabilitatea
lei) lei) (%)
0 1 2 3=1/2x100
1996 272.587 1.368.779 19,91
1997 139.803 1.827.920 7,65
1998 171.360 3.697.672 4,63
1999 13.946 5.334.945 0,26
Evident rentabilitatea are o evoluţie descendentă datorită evoluţiei în sens contrar a
celor doi indicatori pe baza cărora se calculează (profitul net scade, cifra de afaceri creşte).
Solvabilitatea exprimă aptitudinea societăţii de a face faţă datoriilor sale, când acestea
ajung la scadenţă. Menţinerea solvabilităţii constă în executarea scrupuloasă a rambursărilor
promise celor de la care s-au obţinut împrumuturi şi altor creditori.
Solvabilitatea se calculează ca raport între capitalul propriu şi totalul pasivului mai
puţin datoriile. Evoluţia acestui indicator este redată în continuare.
Tabel nr.8-Evoluţia solvabilităţii la S.C.Enelconex S.A.

Anul Capital Total pasiv Datorii totale Solvabilitate
propriu(mii lei) (mii lei) (mii lei) (%)
0 1 2 3 4=(1/2-3)x100
1996 494.342 594.392 100.050 100
1997 579.145 732.145 153.000 100
1998 807.259 1.019.001 211.742 100
Pagina 14 din 78
1999 821.205 1.391.900 570.695 100

Cu toate că societatea înregistrează o pantă descendentă a profitului şi implicit a
rentabilităţii se observă că ea îşi menţine solvabilitatea la un nivel maxim de 100% ceea ce
poate indica faptul că îşi poate onora datoriile faţă de creditori în orice moment.
Productivitatea muncii este indicatorul ce se obţine prin raportarea cifrei de afaceri

realizată într-un exerciţiu financiar la numărul de salariaţi care au realizat acea cifră de
afaceri. Evoluţia acestui indicator este redată în continuare (tabel + grafic).
Tabel nr.9-Evoluţia productivităţii muncii la S.C. Enelconex S.A.
Anul Cifra de afaceri Numărul de Productivitatea

(mii lei) salariaţi muncii (mii lei/sal.)
0 1 2 3=1/2
1996 1.368.779 64 21387,17
1997 1.827.920 54 33850,37
1998 3.697.672 53 69767,40
1999 5.334.945 48 111144,69
Evoluţia productivităţii muncii are o tendinţă ascendentă datorită creşterii cifrei de

afaceri combinat cu reducerea numărului de salariaţi care contribuie la realizarea acesteia.
Potrivit indicatorilor calculaţi mai sus se poate concluziona că societatea are o

evoluţie relativ bună cu excepţia profitului brut şi implicit a celui net. Pentru corectarea celor
doi indicatori în sensul evoluţiei lor favorabile societatea trebuie să reducă în mod
Pagina 15 din 78
corespunzător cheltuielile cu salariile sau cheltuielile materiale. Totodată acelaşi efect îl va

avea şi creşterea mai rapidă şi în valori absolute mai mari a cifrei de afaceri, faţă de
cheltuielile cu salariile sau cheltuielile materiale.
CAP. II - MODELE PRIVIND CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE
2.1. Legislaţia aferentă contului de profit şi pierdere
Referiri la contul de profit şi pierdere în cadrul legislativ românesc se întâlnesc în

cuprinsul Regulamentului de aplicare a Legii Contabilităţii nr.82/1991, precum şi în
Ordonanţa Guvernului României nr.70/1994.
Potrivit Legii Contabilităţii, contul de profit şi pierdere este o componentă a bilanţului
contabil, astfel încât multe din prevederile legale referitoare la bilanţul contabil sunt valabile
şi în ceea ce priveşte contul de profit şi pierdere. Astfel contul de profit şi pierdere se
întocmeşte în mod obligatoriu de către regiile autonome, societăţile comerciale, societăţile
agricole, cooperativele meşteşugăreşti, organizaţiile cooperaţiei de consum şi de credit,
Banca Naţională a României şi societăţile bancare, instituţiile publice, unităţile de asigurări
sociale altele decât cele de stat, asociaţiile, sindicatele precum şi celelalte persoane care au
dobândit personalitate juridică.
Contul de profit şi pierdere cuprinde: cifra de afaceri, veniturile şi cheltuielile
exerciţiului financiar, grupate după natura lor, precum şi rezultatul exerciţiului financiar sub
formă de profit sau pierdere. Acest rezultat al exerciţiului financiar se defalcă la rândul lui în
rezultat curent, rezultat excepţional şi impozit pe profit.
Datele înregistrate în contul de profit şi pierdere trebuie să fie reale şi să se refere atât
la exerciţiul financiar încheiat cât şi la cel precedent.
Aceste date sunt supuse verificării şi certificării de către cenzori, experţi contabili,
contabili autorizaţi cu studii superioare sau societăţi comerciale de expertiză contabilă, după
caz. Prin această operaţiune se confirmă faptul că datele dau o imagine fidelă, clară şi
completă a situaţiei financiare şi a rezultatului financiar. Pe baza verificărilor se întocmeşte
un raport din care trebuie să rezulte corectitudinea sau incorectitudinea datelor înscrise în
contul de profit şi pierdere.
Pagina 16 din 78
Bilanţul contabil, implicit contul de profit şi pierdere, poate fi certificat fără rezerve,
cu rezerve sau se poate refuza certificarea acestuia, iar motivele certificării cu rezerve sau ale
refuzului certificării sunt specificate într-un raport. De asemenea împreună cu bilanţul, contul
de profit şi pierdere se publică în condiţiile prevăzute de lege, după un model stabilit de către
Ministerul Finanţelor.
Contul de profit şi pierdere potrivit legii se păstrează timp de 50 ani în arhiva unităţii
patrimoniale.
În România, modelul de prezentare al contului de profit şi pierdere adoptat este
modelul listă. Datele înregistrate în acest cont sunt exprimate în mii lei.
O componentă importantă în structura contului de profit şi pierdere o reprezintă
impozitul pe profit. Acest impozit este reglementat legal prin Ordonanţa Guvernului nr.70 din
29.08.1994 modificată ulterior apariţiei sale prin:
Legea nr.105/24.06.1997;
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.83/23.12.1997;
Legea nr.106/26.05.1998;
Ordonanţa Guvernului nr.40/30.01.1998;
Legea nr.249/28.12.1998.
Ordonanţa Guvernului nr.70/1994, republicată, cu modificările şi completările aduse
de primele 4 acte normative de mai sus, se aplică până la sfârşitul anului 1998, iar cu
modificările şi completările aduse de Legea nr.249/1998 se aplică începând cu 1 ianuarie
1999.
Pentru exerciţiul financiar al anului 2000 se aplică Ordonanţa Guvernului nr.70/1994
cu modificările şi completările aduse de actele normative menţionate mai sus la care se
adaugă:
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.217/29.12.1999;
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.6/18.02.2000.
Potrivit acestei ordonanţe (70/1994), obligativitatea plăţii impozitului pe profit revine
următorilor contribuabili:
persoanelor juridice române, pentru profitul impozabil obţinut din orice sursă, atât din
România, cât şi din străinătate;
persoanelor juridice străine care desfăşoară activităţi printr-un sediu permanent în
România, pentru profitul impozabil aferent acelui sediu permanent;
Pagina 17 din 78
persoanelor juridice şi fizice străine care desfăşoară activităţi în România ca partener

într-o asociere ce nu dă naştere unei persoane juridice, pentru toate veniturile rezultate din
activitatea desfăşurată în România;
asocierile dintre persoanele fizice române şi persoanele juridice române care nu dau
naştere unei persoane juridice, pentru veniturile realizate atât în România, cât şi în străinătate.
În acest caz, impozitul datorat se calculează, se reţine şi se varsă de către persoana juridică;
instituţiile publice, pentru veniturile extrabugetare din activităţi economice
desfăşurate în condiţiile legii (de la 1 ianuarie 2000).
Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit:
trezoreria statului, pentru operaţiunile din fondurile publice derulate prin contul
general al trezoreriei;
instituţiile publice pentru fondurile publice constituite potrivit legii nr.72/1996 privind
finanţele publice;
unităţile economice fără personalitate juridică ale organizaţiilor de nevăzători, de
invalizi şi ale asociaţiilor persoanelor cu handicap;
fundaţiile testamentare (înfiinţate conform O.G. nr.26/2000);
cooperativele care funcţionează ca unităţi protejate, special organizate, potrivit
legii(Decret-lege nr.66/1990);
unităţile aparţinând cultelor religioase, pentru veniturile obţinute din producerea şi
valorificarea obiectelor şi produselor necesare activităţii de cult, potrivit Legii nr.103/1992
privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult;
instituţiile de învăţământ particular acreditate, precum şi cele autorizate, potrivit legii;
asociaţiile de proprietari, constituite ca persoane juridice potrivit legii locuinţei
nr.114/1996, pentru veniturile obţinute din activităţile economice, care sunt utilizate pentru
îmbunătăţirea confortului şi eficienţei clădirii, pentru întreţinerea şi repararea proprietăţii
comune.
Cota stabilită de impozit pe profit este de 38% (25% începând cu 1 ianuarie 2000),
această cotă putând să difere în anumite situaţii cum sunt:
-contribuabilii care obţin venituri din activitatea barurilor de noapte, a cluburilor de
noapte şi a cazinourilor plătesc o cotă adiţională de impozit de 22% (25% începând cu 1
ianuarie 2000) asupra părţii din profitul impozabil care corespunde ponderii veniturilor
înregistrate din aceste activităţi în volumul total al veniturilor. Cota adiţională de impozit o
plătesc, de asemenea, persoanele fizice şi juridice pentru veniturile proprii de aceeaşi natură,
realizate în baza contractelor de asociere în participaţiune;
Pagina 18 din 78
-Banca Naţională a României are o cotă de impozit pe profit de 80% aplicată asupra
valorii obţinute după scăderea din venituri a cheltuielilor deductibile şi a fondului de rezervă;
-profitul impozabil realizat de o persoană juridică străină printr-un sediu permanent în
România se impozitează cu o cotă adiţională de 6,2 % (abrogat de la 1 ianuarie 2000);
-contribuabilii care realizează venituri din agricultură în proporţie de peste 80% din
totalul veniturilor lor, vor fi impozitaţi cu un procent de 25% (abrogat de la 1 ianuarie 2000);
-orice majorare a capitalului social efectuată prin încorporarea rezervelor, precum şi a
profiturilor, cu excepţia rezervelor legale şi a diferenţelor favorabile din reevaluarea
patrimoniului se impozitează cu o cotă de 10% (începând cu 1 ianuarie 2000). Se consideră,
potrivit acestui alineat, că orice majorare de capital social efectuată din profitul net sau din
rezerve constituite din profitul net al societăţii, ca fiind o distribuţie de dividende şi se
impozitează ca atare cu 10%. Nu se iau în calcul primele legate de capitalul social (prime de
emisiune, prime de aport), diferenţele favorabile din reevaluarea patrimoniului conform legii,
încorporarea crenţelor lichide şi exigibile în capitalul social;
Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile obţinute din livrarea
bunurilor mobile, serviciilor prestate şi lucrărilor executate, din vânzarea bunurilor imobile,
inclusiv din câştiguri din orice sursă, şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-
un an fiscal, la care se adaugă cheltuielile nedeductibile.
Începând cu 1 ianuarie 2000 modul de calcul al profitului impozabil se schimbă în
sensul că se scad şi venituri neimpozabile iar acestea conform OUG nr.217/1999 sunt
următoarele:
-dividendele primite de către o persoană juridică română de la o altă persoană juridică,
română sau străină;
-diferenţele favorabile de valoare a titlurilor de participare înregistrate ca urmare a
încorporării rezervelor, a beneficiilor sau a primelor de emisiune ori prin compensarea unor
creanţe la societatea la care se deţin participaţiile;
-veniturile, respectiv cheltuielile, rezultate din anularea datoriilor sau din încasarea
creanţelor, după caz, ca urmare a transferului de acţiuni sau de părţi sociale de la Fondul
Proprietăţii de Stat, conform convenţiilor;
-rambursările de cheltuieli nedeductibile, precum şi veniturile rezultate din anularea
provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere sau veniturile realizate din stornarea sau
recuperarea unor cheltuieli nedeductibile.
În sensul celor arătate mai sus sunt considerate venituri neimpozabile veniturile care
nu sunt rezultate din activitatea contribuabilului şi care vin să acopere cheltuielile pentru care
Pagina 19 din 78
nu s-a acordat deducere la momentul efectuării lor, cum sunt: rambursări de impozit pe profit
plătit în perioadele anterioare, restituirea unor majorări de întârziere, partea din veniturile din
asigurare care depăşeşte valoarea neamortizată a activelor asigurate, venituri din anularea
unor provizioane, altele decât cele pentru care s-a acordat deducere conform H.G.
nr.335/1995 privind regimul constituirii, utilizării şi deductibilităţii fiscale a provizioanelor
agenţilor economici şi societăţilor bancare (provizioane pentru deprecierea imobilizărilor
necorporale, corporale, imobilizărilor în curs, imobilizărilor financiare, stocurilor şi
producţiei în curs de execuţie).
La calculul profitului impozabil sunt deductibile:
-contribuţiile pentru constituirea de fonduri cu destinaţie specială, conform legii;
-veniturile, respectiv cheltuielile rezultate din anularea datoriilor sau din încasarea
creanţelor, după caz, ca urmare a transferului de acţiuni sau de părţi sociale de la Fondul
Proprietăţii de Stat, conform convenţiei;
-cheltuielile de delegare, de detaşare şi de deplasare în ţară, în localitate şi în
străinătate, constatate prin documente justificative;
-cheltuielile cu diurna (abrogat de la 1 ianuarie 2000);
-cheltuielile de asigurare care privesc activele corporale fixe şi circulante şi
cheltuielile de asigurare pentru personal împotriva accidentelor de muncă;
-sumele reprezentând contribuţiile organizaţiilor cooperaţiei de consum şi de credit la
asociaţiile la care sunt afiliate potrivit legii nr.109/1996.
Cheltuielile pentru care nu se admite deducerea sunt mai multe însă printre cele mai
importante se pot aminti următoarele:
-impozitul pe profit, precum şi impozitul pe venitul realizat din străinătate;
-amenzile, confiscările, majorările de întârziere şi penalităţile datorate către autorităţi
române sau străine, altele decât cele prevăzute în contractele economice
-cheltuielile de protocol care depăşesc limita de 1% aplicată asupra diferenţei dintre
totalul veniturilor şi cheltuielilor aferente, inclusiv accizele, mai puţin cheltuielile cu
impozitul pe profit şi cheltuielile de protocol înregistrate în cursul anului;
-sumele constituite pentru constituirea sau majorarea rezervelor şi a provizioanelor
legale;
-cheltuielile cu diurna care depăşesc limitele legale stabilite pentru instituţiile publice;
-cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor constatate lipsă din gestiune sau
degradate şi neimputabile, taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor cheltuieli, taxa pe
valoarea adăugată aferentă bunurilor, altele decât cele din producţie proprie, acordate
Pagina 20 din 78
salariaţilor sub forma unor avantaje în natură, precum şi taxa pe valoarea adăugată
nedeductibilă aferentă cheltuielilor de protocol ce depăşesc cota prevăzută de lege;
-cheltuielile înregistrate în contabilitate pe baza unor documente care nu îndeplinesc,
potrivit legii contabilităţii nr.82/1991, cu modificările ulterioare, condiţiile de document
justificativ.
Profitul impozabil stabilit conform regulilor de mai sus şi impozitul pe profit se
calculează şi evidenţiază lunar, cumulat de la începutul anului fiscal.
Printr-o interpretare globală a prevederilor legii se înţelege că rezultatul exerciţiului se
calculează lunar, segmentul de gestiune la capetele căruia se determină profitul sau pierderea
îl reprezintă luna gestionară, subânţelegându-se firesc cumularea şi sintetizarea veniturilor şi
a cheltuielilor trimestrial şi din trimestru în trimestru, până la generalizarea datelor la finele
anului, prin bilanţ.
Singura problemă care trebuie rezolvată corect este “delimitarea în timp”, lună de
lună, atât a veniturilor cât şi a cheltuielilor, de aşa manieră încât ele să se refere ferm la un
segment de timp bine definit (luna calendaristică), să devină astfel compatibile pe relaţia
“efort-efect”, spre a garanta corectitudinea rezultatelor exerciţiului, contabilizate în procesul
de decontare.
În cazul în care, potrivit declaraţiei de impozit pe profit, agentul economic
înregistrează pierdere aceasta se poate recupera din profiturile impozabile obţinute în
următorii 5 ani. Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrării acestora, la
fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul
înregistrării acestora.
Contribuabilii care pe o perioadă de 3 ani consecutivi au realizat numai pierderi intră
automat în obiectivul de control al organului fiscal pentru constatarea cauzelor care au dus la
nerealizare de profit.
2.2. Contul de profit şi pierdere. Generalităţi şi modele de prezentare în diverse ţări
Situaţia patrimonială, implicit cea financiară a unei întreprinderi la un moment dat

este descrisă cu ajutorul bilanţului contabil. În acest document de sinteză este indicată şi
mărimea rezultatului, fără însă a fi explicat modul de constituire a acestuia. Pentru a obţine
concluzii legate de performanţele întreprinderii se utilizează un alt instrument şi anume,
contul de profit şi pierdere sau contul de rezultate, anexat la formularul de bilanţ.
Pagina 21 din 78
În acest mod întreprinderea devine un centru de calcul economic, pentru a obţine

informaţii utile diverşilor utilizatori, calcul ce se bazează pe comparaţia următoarelor
structuri:
pe de o parte valorile produse şi vândute pe piaţă sub forma produselor finite,
semifabricatelor, mărfurilor sau a serviciilor prestate diverşilor beneficiari toate acestea
denumite în mod generic venituri;
de cealaltă parte, valorile utilizate pentru a obţine aceste venituri, denumite cheltuieli
şi care reflectă costurile angajate pentru a se obţine veniturile respective.
Făcând o comparaţie a celor două structuri se va obţine următoarea ecuaţie care
exprimă o formă de modelare a realităţii economice:
VENITURI – CHELTUIELI = REZULTAT
sau
VENITURI = CHELTUIELI ( REZULTAT
Valoarea rezultatului poate fi pozitivă, situaţie în care acesta poartă denumirea de
profit sau beneficiu, în cazul în care veniturile sunt mai mari decât cheltuielile, sau poate fi
negativă, situaţie în care se numeşte pierdere, când cheltuielile sunt mai mari decât veniturile.
Veniturile reprezintă sumelesau valorile încasate ori de încasat şi includ:
venituri din exploatare, respectiv venituri din vânzarea produselor, lucrărilor
executate şi serviciilor prestate, din producţia stocată, din producţia de imobilizări, din
subvenţii de exploatare, precum şi alte venituri din exploatarea curentă;
venituri financiare, respectiv venituri din participaţii, din alte imobilizări financiare,
din creanţe imobilizate, din titluri de plasament, din diferenţe de curs valutar, din dobânzi, din
sconturi obţinute, creanţe imobilizate şi alte venituri financiare;
venituri excepţionale, respectiv venituri din operaţiuni de exploatare, din operaţiuni de
capital (despăgubiri, penalităţi încasate, venituri din cedarea activelor, cote-părţi de subvenţii
pentru investiţii virate la rezultatul exerciţiului) şi alte venituri excepţionale.
În cazul societăţilor comerciale (agenţi economici) veniturile se crează de regulă în
urma parcurgerii a patru etape:
obţinerea, uneori şi stocarea, producţiei în curs, a lucrărilor şi serviciilor executate, a
produselor finite şi a semifabricatelor recepţionate;
facturarea producţiei constă în transferul dreptului de proprietate de la vânzător la
clienţii săi. Facturarea dă naştere la un drept de creanţă asupra beneficiarilor de produse;
încasarea reprezintă etapa în care se transformă în bani rezultatele producţiei;
Pagina 22 din 78
încorporarea este o etapă contabilă în cadrul căreia veniturile sunt încorporate în

rezultate în vederea acoperirii cheltuielilor.
Veniturile sunt reflectate în contabilitate în momentul obţinerii şi facturării bunurilor
şi serviciilor indiferent de data încasării echivalentului lor valoric.
Cheltuielile reprezintă sumele sau valorile plătite ori de plătit, după natura lor, care
sunt aferente realizării veniturilor, astfel cum sunt înregistrate în contabilitate.
În cadrul cheltuielilor efectuate pentru realizarea veniturilor se includ:
cheltuieli de exploatare, respectiv cheltuieli cu materii prime, materiale şi mărfuri,
cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi, cheltuieli cu personalul, cheltuieli cu
impozitele, taxele şi vărsămintele asimilate, cheltuieli cu amortizarea capitalului imobilizat,
cheltuieli cu primele de asigurare care privesc activele corporale fixe şi circulante, cheltuieli
cu primele de asigurare pentru personal împotriva accidentelor de muncă, contribuţiile care
condiţionează organizarea şi funcţionarea activităţilor respctive potrivit normelor legale în
vigoare, alte cheltuieli de exploatare;
cheltuieli financiare, respectiv cheltuieli privind titlurile de plasament cedate,
cheltuieli din diferenţe de curs valutar, cheltuieli cu dobânzile, pierderi din creanţe legate de
participaţii, alte cheltuieli financiare;
cheltuieli excepţionale, respectiv cheltuielile privind operaţiunile de capital şi cele
privind operaţiunile de gestiune.
Ocazionarea cheltuielilor se derulează de regulă în patru etape, după cum urmează:
angajarea intervine în momentul cumpărării când se crează obligaţia bănească faţă de
furnizor de a plăti bunurile sau serviciile primite de la aceştia;
plata constă în achitarea unei sume de bani ca echivalent în cadrul relaţiilor
comerciale sau de transfer (fără echivalent) în cadrul relaţiilor financiare. Astfel, achitarea
unei obligaţii faţă de un furnizor reprezintă o plată ca echivalent, iar achitarea unui impozit
datorat reprezintă un transfer fără echivalent.
consumul este specific utilizării efective a bunurilor economice în vederea satisfacerii
unor nevoi ale unităţii patrimoniale;
încorporarea este o etapă strict contabilă în cadrul căreia cheltuielile sunt decontate
asupra rezultatului exerciţiului.
Aceste etape derulate în forma cheltuielilor pot fi succesive sau simultane.
Angajarea poate să preceadă plata şi consumul. Uneori materiile prime aprovizionate
se consumă înainte de a fi plătite (consumul precede plata), iar în alte situaţii angajarea se
suprapune în timp cu plata (aprovizionări cu plata pe loc în numerar). Consumurile de bunuri
Pagina 23 din 78
nestocabile (energie, apa, servicii executate de terţi) au loc simultan cu angajarea

(aprovizionarea) iar plata lor se face ulterior.
Nu toate cheltuielile iau naştere în urma parcurgerii acestor etape, unele dintre
cheltuieli nu presupun o plată, ci sunt consecinţa unui “joc contabil”. Aceste cheltuieli
calculate sunt determinate de deprecierile ireversibile (amortizarea) şi de deprecierile
reversibile (provizioanele) pe care le suferă elementele patrimoniale. În acelaşi timp, unele
plăţi se suprapun cu cheltuielile corespunzătoare, cum este cazul plăţii dobânzilor bancare.
Scopul oricărei întreprinderi îl constituie obţinerea de profit, de acest fapt depinzând
însăşi supravieţuirea întreprinderii.
Mărimea rezultatului poate fi determinată şi printr-un alt mod şi anume comparând
capitalurile proprii ale întreprinderii la două momente distincte. Această modalitate este
redată prin ecuaţia:
Capitaluri proprii - Capitaluri proprii = Rezultat
aferente exerc.(N+1) aferente exerc.N aferent exerc.N
Informaţiile sunt structurate în contul de profit şi pierdere plecând de la activitatea
întreprinderii. Această activitate reprezintă totalitatea operaţiunilor economico-financiare pe
care le desfăşoară întreprinderea într-o perioadă de gestiune.
Operaţiunile care sunt legate de activitatea de bază reprezintă operaţiuni curente.
Aceste operaţiuni au un caracter ordinar, obişnuit şi repetitiv. Pe baza acestora se determină
rezultatul curent.
O altă categorie distinctă de operaţiuni o reprezintă operaţiunile excepţionale. Acestea
au un caracter nerepetitiv şi apar în mod accidental în activitatea economică a întreprinderii.
Apariţia acestor operaţiuni nu este legată de activitatea de bază a unei întreprinderi.
O categorie aparte o formează operaţiunile financiare. În această categorie sunt
incluse atât operaţiuni cu caracter curent, obişnuit, cât şi operaţiuni cu caracter excepţional.
Se poate afirma că natura financiară a unei operaţiuni primează asupra caracterului său
excepţional. Operaţiunile financiare prin rezultatul financiar contribuie alături de operţiunile
de exploatare (care dau rezultatul din exploatare) la instituirea operaţiunilor curente, având
drept consecinţă obţinerea rezultatului curent.
Astfel prin intermediul contului de profit şi pierdere sunt puse în evidenţă următoarele
niveluri:
Tabel nr.10 – Niveluri ale contului de profit şi pierdere
Niveluri Cheltuieli Venituri
Exploatare Cheltuieli de exploatare Venituri din exploatare
Pagina 24 din 78
Financiar Cheltuieli financiare Venituri financiare

Excepţional Cheltuieli excepţionale Venituri excepţionale
În momentul de faţă, pe plan mondial, modalitatea de prezentare a contului de profit şi

pierdere nu are un caracter universal. Fiecare ţară apelează la modelul de prezentare al
contului de profit şi pierdere care i se potriveşte cel mai bine specificului economiei sale şi în
funcţie de interesul statului pentru anumite informaţii economico-financiare care se pot
extrage din contul de profit şi pierdere.
Varietatea modelelor este determinată în unele ţări de tradiţiile naţionale în ceea ce
priveşte transparenţa informaţiei contabile, precum şi de considerente de ordin juridic, fiscal
şi economic. Astfel în unele ţări contul de profit şi pierdere are o prezentare simplistă, iar în
altele acest cont realizează o descriere largă şi completă a activităţii unei întreprinderi.
Conform standardelor contabile internaţionale armonizate cu Directiva a-IV-a a CEE
pentru măsurarea performanţelor unei unităţi economice rezultatele calculate vor avea la bază
structurile de venituri şi cheltuieli. Pe baza acestora se calculează în afara rezultatului şi alţi
indicatori cum ar fi:
-rentabilitatea exerciţiului;
-rezultatul pe acţiune,etc.
Conform standardelor contabile internaţionale (IASC 1) contul de profit şi pierdere
trebuie să furnizeze informaţii legate de venituri, rezultatul exploatării, dobânzile plătite,
cheltuielile cu impozitul pe profit, rezultatul activităţii ordinare (curente), interesele
minoritare, elementele extraordinare şi rezultatul net.
Informaţiile furnizate de contul de profit şi pierdere trebuie să fie legate de modul de
clasificare a cheltuielilor, după natură sau funcţie. Întreprinderile care clasifică cheltuielile
după funcţie sunt obligate să prezinte natura unor cheltuieli (materii prime consumate,
materiale consumabile, cheltuieli de personal, cheltuielile cu amortizarea).
IASC 1 prezintă un model al contului de profit şi pierdere cu clasificarea cheltuielilor
după natură astfel:
Tabel nr.11 –Modelul contului de profit şi pierdere cu clasificarea

cheltuielilor după natură, conform IASC 1
Cifra de afaceri X
Alte venituri din exploatare X
Pagina 25 din 78
Variaţia stocurilor de produse finite şi X

produse în curs de execuţie
Materii prime şi materiale consumabile X
Cheltuieli cu personalul X
Alte cheltuieli din exploatare X
Cheltuieli cu amortizările X
Total cheltuieli din exploatare X (X)
Rezultatul(beneficiul) exploatării X
Cheltuieli financiare (X)
Venituri din participaţii X
Elemente excepţionale X
Beneficiul înainte de impozitare X
Impozitul asupra beneficiului (X)
Beneficiul după impozitare X
Interes minoritar (X)
Rezultatul din activitatea ordinară X
Elemente extraordinare X
Rezultatul net al exerciţiului X
Variaţia stocurilor este utilizată pentru ajustarea cheltuielilor de producţie.

Contul de rezultate pe funcţii repartizează cheltuielile pe 3 funcţii recunoscute:
de producţie;
de comercializare;
de administraţie.
Modelul după funcţii se prezintă în tabelul care urmează:
Tabel nr.12 – Modelul contului de profit şi pierdere cu clasificarea cheltuielilor după
funcţii, conform IASC 1
Cifra de afaceri X
Costul vânzărilor (X)
Marja brută(Mb) X
Alte venituri din exploatare X
Costul de distribuţie (X)
Costul de administraţie (X)
Pagina 26 din 78
Alte cheltuieli de exploatare (X)

Rezultatul(beneficiul) exploatării X
Cheltuieli financiare (X)
Venituri din participaţii X
Elemente excepţionale X
Beneficiul înainte de impozitare X
Impozitul asupra beneficiului (X)
Beneficiul după impozitare X
Interes minoritar (X)
Rezultatul din activitatea ordinară X
Elemente extraordinare X
Rezultatul net al exerciţiului X
S-au constatat totuşi două modele de expunere a cheltuielilor şi veniturilor:

-unul ţine de natura economică a acestora;
-altul pleacă de la destinaţia acestora.
Din punctul de vedere al formei de prezentare a contului de profit şi pierdere, se
disting următoarele:
forma de tablou bilateral sau forma de cont (schema orizontală);

forma de listă(schema verticală).
În ambele situaţii cheltuielile şi veniturile sunt împărţite în 3 categorii:

a)cheltuieli şi venituri din exploatare;
b)cheltuieli şi venituri financiare;
c)cheltuieli şi venituri excepţionale.
Structura generală sub forma tabloului bilateral a contului de profit şi pierdere se
prezintă astfel:
Contul de profit şi pierdere
Pagina 27 din 78
la data de:.........................
Cheltuieli Venituri
Cheltuieli de exploatare Venituri din exploatare
Cheltuieli financiare Venituri financiare
Cheltuieli excepţionale Venituri excepţionale
Impozit pe profit
(+)-profit Rezultatul exerciţiului
(-)-pierdere
Avantajul formatului listă al contului de profit şi pierdere constă în delimitarea părţii

de rezultat aferentă activităţii curente (de exploatare şi financiară) de rezultatul activităţii
excepţionale, deoarece rezultatul curent reprezintă un indicator important în aprecierea
activităţii unei întreprinderi.
Formatul listă al contului de profit şi pierdere se prezintă astfel:
Contul de profit şi pierdere
la data de:........................
Venituri din exploatare X

- Cheltuieli de exploatare X
Rezultatul din exploatare X A
Venituri financiare X
- Cheltuieli financiare X
Rezultatul financiar X B
Rezultatul curent X C=A+B
Venituri excepţionale X
- Cheltuieli excepţionale X
Rezultatul excepţional X D
- Impozit pe profit X E
Rezultatul exerciţiului X F=C+D-E
Pagina 28 din 78
Directiva a-IV-a europeană, cea referitoare la documente contabile de sinteză,

recomandă ţărilor comunitare patru scheme de prezentare a contului de profit şi pierdere şi
anume:
forma pe orizontală după natura economică a cheltuielilor;

forma pe verticală după natura economică a cheltuielilor;
forma pe orizontală după criteriul centrelor de costuri sau de operaţiuni;
forma pe verticală după criteriul centrelor de costuri sau operaţiuni.
Fiecare ţară îşi alege una din scheme în funcţie de gradul de satisfacere a necesităţilor
informative specifice.
Astfel, în Marea Britanie, se practică o economie de tip liberal, în condiţiile unui

capitalism de tip bursier. Pieţele financiare şi-au pus amprenta asupra informaţiilor ce se cer a
fi furnizate de situaţiile financiare, implicit de Contul de profit şi pierdere. Aceste informaţii
sunt orientate către investitori, ca urmare toate societăţile sunt supuse auditării şi toate
situaţiile financiare trebuie publicate în registrul societăţilor. Rezultă că fiscalitatea nu are un
rol preponderent nefiind beneficiarul principal al informaţiilor, putându-se aprecia
deconectarea contabilităţii de fiscalitate.
În această ţară documentele de sinteză contabilă nu sunt dezvoltate după scheme
rigide, în virtutea acestui fapt orice societate putând să aleagă între cele patru modele de cont
de profit şi pierdere. Reglementările contabile sunt prevăzute în legea societăţilor comerciale
(Companies Act).
Societăţile în Marea Britanie se împart din punctul de vedere al mărimii în trei
categorii: mici, mijlocii şi mari, în funcţie de cifra de afaceri (turnover), totalul bilanţier (total
balance sheet) şi numărul de salariaţi (employes).
Întreprinderile mici nu sunt obligate a publica contul de profit şi pierdere.
Întreprinderile mijlocii pot publica contul de profit şi pierdere într-o formă
simplificată.
Întreprinderile mari publică contul de profit şi pierdere într-o formă dezvoltată.
În Marea Britanie există o practică veche, comună majorităţii întreprinderilor, de a
întocmi şi publica tabloul de finanţare (Statement of Surse and Aplication Funds). De
asemenea există practica publicării conturilor anuale intermediare (semestrial).
Pagina 29 din 78
Contul de profit şi pierdere se poate prezenta în două variante:după funcţii şi după

destinaţii fie într-o prezentare pe verticală sau pe orizontală. Cheltuielile şi veniturile sunt
grupate ca aparţinând activităţii ordinare (curentă) şi activităţii extraordinare.
Conţinutul contului de profit şi pierdere urmează în principiu modelul prezentat de
normele IASC. Modelul practicat este cel cu gruparea cheltuielilor după funcţii, ca urmare se
pun în evidenţă următoarele:
rezultatul brut (marja brută);
profitul sau pierderea din exploatare (rezultatul brut – costul administraţiei – costul
comercializării);
profitul sau pierderea din activitatea ordinară înainte de impozitare (rezultatul
exploatării corectat cu elemente financiare);
profitul sau pierederea după impozitare;
rezultatul extraordinar înainte de impozitare;
rezultatul net extraordinar;
dividende propuse;
rezultatul reţinut.
Elementele excepţionale se consideră elementele legate de activitatea normală
(pierderi din creanţe) dar care se evidenţiază prin mărimi anormale. Acestea afectează
rezultatul ordinar.
Elementele extraordinare reprezintă elementele importante puţin frecvente, în afara
exploatării normale (catastrofe naturale).
În Statele Unite ale Americii, textele contabile sunt mai numeroase şi mai restrictive.
În ce priveşte documentele de sinteză contabilă, întâlnim şi aici bilanţul, contul de profit şi
pierdere, anexa, tabloul de finanţare.
Contul de profit şi pierdere în contabilitatea americană este structurat în vederea
determinării profitului net (net income) plecând de la următoarea relaţie:
Vânzări - Costul marfurilor = Gros profit

(Saves) vândute -Cheltuieli curente(de expl.)
-Imozit pe profit
(Alte chelt. şi venituri
Pagina 30 din 78
Elemente extraordinare
Profit net(Net income)
Contul de profit şi pierdere se poate prezenta sub formă de listă pe verticală, putând
apare mai multe nivele de rezultate, dar se poate face şi pe orizontală.
Conţinutul său este dat de venituri şi de cheltuieli generând un rezultat sub formă de
profit (beneficiu) sau pierdere. Prezentarea elementelor de conţinut se poate face pe sectoare
de exploatare şi în afara exploatării.
Rezultatul financiar este inclus în afara exploatării.
Operaţiile excepţionale sunt considerate abandonarea unor sectoare de activitate şi
separat se evidenţiază ca elemente extraordinare anumite activităţi puţin frecvente cum ar fi
cele generate de forţă majoră sau de expropierea unor active. Aceste elemente extraordinare
se prezintă în mărimea lor netă după impozitare.
Cheltuielile sunt grupate după funcţii, funcţiile recunoscute fiind:
-funcţia de producţie;
-funcţia de vânzare;
-funcţia administrativă;
-funcţia financiară (prin cheltuielile cu dobânzile).
Funcţia de producţie presupune calculul costurilor aferente bunurilor vândute
diferenţiat funcţie de activitatea desfăşurată de societate, astfel pentru unităţile cu activitate
comercială costul mărfurilor vândute va fi egal cu costul stocului inţial + costul intrărilor –
costul stocului final. Pentru unitătile cu activitate industrială costul produselor vândute se
determină după aceeaşi relaţie fiind necesară determinarea distinctă a costurilor produselor
fabricate. Costul produselor fabricate se determină separat de celelalte structuri ale
contabilităţii printr-o componentă distinctă care are acest obiectiv. Această componentă se
integrează în contabilitatea financiară, rezultă că americanii practică un sistem contabil
integrat.
Modelul contului de profit şi pierdere cuprinde aceleaşi elemente prezentate în IASC
1 cu câteva particularităţi:
veniturile se prezintă în mărimea lor globală şi la valoarea netă adică după deducerea
tuturor reducerilor cu caracter comercial;
impozitul asupra profitului rezultat din activitatea curentă se evidenţiază sub forma
provizioanelor constituite cu acest scop;
Pagina 31 din 78
după determinarea rezultatului net obţinut din rezultatul net al activităţii curente şi
rezultatul net al elementelor extraordinare se completează elementul denumit: rezultatul pe
acţiune. Acest rezultat se calculează prin raportarea rezultatului net la numărul de acţiuni.
Prezentarea rezultatului pe acţiune este generată de nevoia de informare a principalilor
destinatari care sunt acţionarii.
În Franţa, potrivit legislaţiei, agenţii economici sunt împărţiţi în trei categorii: mici,
mijlocii şi mari.
Societăţile mici întocmesc bilanţ şi cont de profit şi pierdere în formă simplificată.
Societăţile mijlocii întocmesc bilanţul şi contul de profit şi pierdere în forma de bază,
iar anexa în formă simplificată.
Societăţile mari întocmesc toate cele trei documente de sinteză în forma de bază.
Aceste documente formează un tot nedisociabil.
Conturile anuale sunt dezvoltate în rubrici şi posturi până la nivelul conferirii unei
imagini fidele, excepţie făcând sistemul simplificat de prezentare a acestora.
Informaţiile cifrice sunt prezentate comparativ pentru două exerciţii succesive:
exerciţiul curent şi exerciţiul precedent.
În Franţa, contul de profit şi pierdere se prezintă atât în forma tablou, cât şi în forma
listă. Cheltuielile şi veniturile se structurează mai întâi în categorii, iar în interiorul
categoriilor după natura cheltuielilor şi veniturilor.
Contul de profit şi pierdere are o largă deschidere către conturile naţionale
(macrocontabilitate).
Contul de profit şi pierdere calculează rezultatul exerciţiului pe 3 nivele: exploatare,
financiar, excepţional. Se completează cu un al IV-lea nivel dat de rezultatul global din care
se exclude participarea salariaţilor la profit şi impozitul pe profit.
Modelul cel mai des utilizat este cel sub formă de cont care se poate prezenta astfel:
Tabel nr.13 – Modelul francez sub formă de cont al contului de rezultate

Cheltuieli Venituri
Cheltuieli de exploatare Venituri din exploatare
Cumpărări de mărfuri Cota parte a operaţiilor efectuate în
Variaţia stocurilor de mărfuri comun
Cumpărări de materii prime
Pagina 32 din 78
Variaţia stocurilor de materii prime

Alte cumpărări
Impozite,taxe,vărsăminte asimilate
Cheltuieli cu personalul
Cheltuieli sociale
Cheltuieli cu amortiz. şi provizioane
Cota parte a operaţiilor efectuate în
comun
Cheltuieli financiare Venituri financiare
Cheltuieli excepţionale Venituri excepţionale
Participarea salariaţilor la profit
Cheltuieli cu impozitul pe profit
Total Cheltuieli Total Venituri
Sold=Rezultat net
Existenţa în structura cheltuielilor a variaţiei stocurilor generează un plus de

informaţii. Pe baza datelor furnizate de contul de mărfuri şi de variaţia stocurilor se
calculează consumurile după relaţia:
Cumpărări ( Variaţia stocurilor = Consum
Pe baza contului de profit şi pierdere în Franţa se pot determina următoarele solduri:
în formatul tablou:
-rezultatul curent;
-rezultatul excepţional;
-rezultatul exerciţiului.
în formatul listă:
-rezultatul exploatării;
-rezultatul financiar;
-rezultatul curent (înaintea impozitării);
-rezultatul excepţional;
rezultatul net al exerciţiului.
Pagina 33 din 78
În Franţa se face o impozitare după rezultatul net şi o impozitare după rezultatul

excepţional.
Contul de rezultate utilizat în scopul analizării este cel cu solduri intermediare de
gestiune (SIG):
Marja comercială (Mc) = Vânzări – Costul de achiziţie al
mărfurilor vândute
Se determină pentru întreprinderile comerciale. Este utilizată pentru a putea determina
pragul de rentabilitate.
Producţia exerciţiului (Pe) = Producţia vândută+Producţia stocată+Producţia

imobilizată
Valoarea adăugată (VA) =(Mc+Pe)-Consumuri de la terţi
VA = Chelt. cu personalul + Participarea salariaţilor la profit + Impozite şi taxe +

Chelt.financiare + Dividende + Chelt. cu amortiz. şi provizioanele + Rezultat repartizat la
rezerve
Valoarea adăugată exprimă aportul la producţia naţională a întreprinderii respective;
Excedent brut din exploatare (EBE) = (VA + Subvenţii din exploatare) – Impozite şi
taxe – Chelt. cu personalul;
Rezultatul exploatării (Rexpl.) = EBE + Venituri din amortiz. şi provizioane – Chelt.

cu amortiz. şi provizioane + Alte venituri din exploatare – Alte chelt. din exploatare;
Rezultatul curent înaintea impozitării = Rezultatul exploatării + Venituri financiare –

Chelt. financiare  Cota parte a operaţiilor efectuate în comun (dacă există elem. financ. în
comun);
Rezultatul excepţional
Rezultat exerciţiu(brut) = Rezult. curent  Rezult. excepţional;
Pagina 34 din 78
Rezultatul exerciţiului net = Rezultatul brut – (Participarea salariaţilor la profit +

Impozit pe profit).
În Germania, economia este socială de piaţă.

În contabilitatea germană nu se simte presiunea externă puternică din partea
utilizatorilor de informaţii.
Deşi economia este dominată de mari grupuri industriale, fluxurile informaţionale
sunt mai slabe decât cele din ţările anglo-saxone.
În contabilitatea germană, există următoarele reguli de întocmire a documentelor de
sinteză:
regula exactităţii şi obiectivităţii;
regula clarităţii şi prezentării corecte a informaţiilor;
regula integralităţii (înregistrarea tuturor informaţiilor legate de un exerciţiu
financiar);
regula periodicităţii.
Legat de contul de profit şi pierdere, în Germania acesta se prezintă de obicei în forma
listă. Structurarea lui se face după una din următoarele logici:
pe baza unei analize după natura cheltuielilor şi veniturilor (viziunea externă);
pe baza unei analize orientate pe funcţiile întreprinderii (viziune internă).
În situaţia în care contul de profit şi pierdere redă rezultatul bilanţier se va indica
totodată algoritmul de trecere de la rezultatul exerciţiului larezultatul bilanţier. Atunci când o
întreprindere a optat pentru structura cheltuielilor şi veniturilor după funcţii ea este obligată
să redea în anexă consumurile de materiale şi cheltuielile de personal sub formă detaliată.
După natură modelul evidenţiază principalele categorii de cheltuieli şi venituri pe
următoarele structuri:
- exploatare;
- financiar;
- extraordinar.
Se calculează un rezultat al activităţii ordinare, un rezultat extraordinar şi un rezultat
al exerciţiului.
Modelul după funcţii este similar celui utilizat de ţările anglo-saxone.
În Olanda, există o economie de tip liberal, dar totodată întâlnim o puternică

intervenţie a statului în economie în ceea ce priveşte reglementările contabile.
Pagina 35 din 78
Societăţile sunt împărţite în trei tipuri: mici, mijlocii şi mari, după aceleaşi criterii
aplicate în alte ţări.
În această ţară funcţionează principiul secretului în afaceri, din acest motiv presiunea
pentru comunicarea informaţiilor contabile este redusă în comparţie cu alte ţări.
Profitul se calculează pe baza costurilor istorice, deoarece regulile fiscale interzic
utilizarea costului de înlocuire.
Rezultatul contabil este tratat extracontabil pentru a se ajunge la un rezultat fiscal
după sistemul de deduceri şi reintegrări în vigoare la momentul respectiv.
Pentru societăţile mici în Olanda nu există obligativitatea întocmirii contului de profit
şi pierdere.
Regulile de întocmire a documentelor de sinteză sunt cele existente şi aplicate în
celelalte ţări.
Conturile anuale trebuie să ofere o judecată adecvată în sensul includerii pe lângă
bilanţ şi contul de profit şi pierdere şi lichiditatea întreprinderii, în măsura în care societatea
este orientată spre calcularea acestor indicatori.
În Italia, se publică cele trei conturi anuale: bilanţul, contul de profit şi pierdere (conto
economic) şi anexa (nota integretive), întocmite având la bază obiective fundamentale,
precum şi claritatea şi imaginea fidelă.
Claritatea cere inteligibilitatea pentru informaţiile din documentele de sinteză în
vederea dezvoltării de analize financiare şi completarea informaţiilor prin note explicative în
bilanţ.
Imaginea fidelă pretinde completarea informaţiilor oferite de documentele de sinteză
şi derogări de la cazurile în care informaţiile din conturile anuale nu conferă o imagine fidelă.
Aceste derogări vor apare în raportul de gestiune.
Belgia are o contabilitate dezvoltată în contextul unei ţări puternic industrializate.

Dominante sunt întreprinderile mici şi mijlocii. Acestea sunt conduse de un consiliu de
conducere care impune administratorilor întreprinderilor solicitări informaţionale de bază
precum: statutele întreprinderilor, situaţia structurii financiare, definirea perspectivelor
întreprinderii.
De asemenea, sunt solicitate informaţiile anuale cuprinse în conturile anuale, raportul
de gestiune şi raportul cenzorului.
Pagina 36 din 78
Se mai publică pe lângă acestea: situaţia drepturilor şi angajamentelor în afara

bilanţului, situaţia evoluţiei imobilizărilor, situaţia salariaţilor, situaţia participaţiilor şi
valorilor deţinute în alte societăţi, regulile de evaluare.
Referitor la contul de profit şi pierdere, în Belgia sunt prezentate cheltuielile şi
veniturile structurate după natura lor. Întreprinderile au posibilitatea să aleagă între modelul
bilateral al contului de profit şi pierdere şi modelul listă.
Informaţiile în contul de profit şi pierdere sunt prezentate în mod comparativ. Dacă
unele rubrici sunt determinate prin metode diferite în cei doi ani, există două posibilităţi
pentru a asigura comparabilitatea datelor:
retratarea informaţiilor din anul precedent, facând-o comparabilă cu cea din anul
curent, explicând retratările în anexă;
nu se retratează informaţiile anului precedent, dar se anunţă în anexă cele două
metode după care s-au calculat valorile rubricii dând informaţii pentru realizarea
comparabilităţii datelor.
Contul de profit şi pierdere în Belgia este însoţit de un tablou al afectărilor şi
prelevărilor profitului.
2.3. Contul de profit şi pierdere în varianta adoptată în România
În ţara noastră contul de profit şi pierdere este prezentat în format listă, cu următorii
indicatori:
Venituri din exploatare în care se cuprind:
vânzările de mărfuri – la preţ de vânzare fără T.V.A.;

producţia vândută - reprezentând veniturile din vânzarea produselor finite, a
semifabricatelor, a produselor reziduale, venituri din lucrările executate şi servicii prestate,
venituri din studii şi cercetări, venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii şi venituri
din alte activităţi;
1. + 2. = Cifra de afaceri
producţia stocată - reprezentând veniturile din producţia stocată;
Pagina 37 din 78
producţia imobilizată - reprezentând veniturile din producţia de imobilizări corporale

şi necorporale;
subvenţii din exploatare – reprezentând veniturile din subvenţii de exploatare;
alte venituri din exploatare – cuprinzând veniturile din creanţe reactivate şi alte
venituri din exploatare;
venituri din provizioane pentru exploatare – reprezentând venituri din provizioane
pentru riscuri şi cheltuieli, venituri din provizioane pentru deprecierea imobilizărilor şi
venituri din provizioane pentru deprecierea activelor circulante.
II. Cheltuieli pentru exploatare în care se cuprind:
costul mărfurilor vândute – reprezentând cheltuielile privind mărfurile vândute;

materii prime şi materiale consumabile – reprezentând cheltuieli cu materii prime şi
cheltuieli cu materialele consumabile;
combustibili, energie şi apă - reprezentând cheltuielile privind energia şi apa;
lucrări şi servicii executate de terţi – reprezentând cheltuielile de întreţinere şi
reparaţii, cheltuieli cu redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii, cheltuieli cu prime de asigurare,
cheltuieli cu studii şi cercetări, cheltuieli cu colaboratori privind comisioanele şi onorariile,
cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate, cheltuieli cu transportul de bunuri şi de personal,
cheltuieli cu deplasări, detaşări şi transferări, cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii,
cheltuieli cu servicii bancare şi asimilate şi alte cheltuieli;
impozite, taxe şi vărsăminte asimilate – reprezentând cheltuieli cu impozitul pe salarii
şi cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate;
salarii personal – reprezentând cheltuielile cu remuneraţia personalului salariat;
asigurări şi protecţia socială - reprezentând cheltuieli privind contribuţia unităţii la
asigurările sociale, cheltuieli privind contribuţia unităţii pentru ajutorul de şomaj şi alte
cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială;
alte cheltuieli de exploatare – reprezentând pierderi din creanţe şi alte cheltuieli de
exploatare;
amortizări şi provizioane – reprezentând cheltuieli privind amortizarea imobilizărilor,
cheltuieli privind provizioane pentru riscuri şi cheltuieli, cheltuieli privind provizioane pentru
deprecierea imobilizărilor, cheltuieli privind provizioane pentru deprecierea activelor
circulante.
Pagina 38 din 78
Diferenţa între indicatorii I. şi II. reprezintă rezultatul din exploatare, sub formă de
profit sau pierdere după caz.
III. Venituri financiare, cuprinzând:
titluri de creanţe imobilizate – reprezentând venituri din participaţii, venituri din alte
imobilizări financiare şi venituri din creanţe imobilizate;
titluri de plasament – reprezentând venituri din titluri de plasament;
diferenţe de curs valutar – reprezentând venituri din diferenţe de curs valutar;
alte venituri financiare – reprezentând venituri din dobânzi, venituri din sconturi
obţinute şi alte venituri;
provizioane – reprezentând venituri financiare din provizioane pentru riscuri şi
cheltuieli şi venituri din provizioane pentru depreciere.
IV. Cheltuieli financiare care cuprind:
creanţe imobilizate – reprezentând pierderi din creanţe legate de participaţii;

titluri de plasament – reprezentând cheltuieli privind titlurile de plasament cedate;
diferenţe de curs valutar – reprezentând cheltuieli din diferenţe de curs valutar;
alte cheltuieli financiare – reprezentând cheltuieli privind dobânzile, cheltuieli privind
sconturile acordate şi alte cheltuieli.
Diferenţa între indicatorii III. şi IV. reprezintă rezultatul financiar, sub formă de profit
sau pierdere, după caz.
V. Venituri excepţionale cuprinzând:
operaţii de gestiune – reprezentând venituri din despăgubiri şi penalităţi şi alte

venituri excepţionale din operaţii de gestiune;
operaţii de capital – reprezentând venituri din cedarea activelor, subvenţii pentru
investiţii virate la venituri şi alte venituri excepţionale din operaţii de capital;
provizioane – reprezentând venituri excepţionale din provizioane pentru riscuri şi
cheltuieli, venituri excepţionale din provizioane pentru deprecieri şi venituri excepţionale din
provizioane reglementate.
Pagina 39 din 78
VI. Cheltuieli excepţionale cuprinzând:
operaţii de gestiune – reprezentând despăgubiri, amenzi şi penalităţi, donaţii şi

subvenţii acordate, pierderi din debitori diverşi şi alte echeltuieli excepţionale privind
operaţiile de gestiune;
operaţii de capital – reprezentând cheltuieli privind activele cedate şi alte cheltuieli
excepţionale privind operaţiile de capital;
amortizări şi provizioane – reprezentând cheltuieli excepţionale privind amortizarea
imobilizărilor, cheltuieli excepţionale privind provizioane pentru riscuri şi cheltuieli,
cheltuieli excepţionale privind provizioane pentru deprecieri şi cheltuieli excepţionale privind
provizioane reglementate.
Diferenţa între indicatorii V. şi VI. reprezintă rezultatul excepţional al exerciţiului sub

formă de profit sau pierdere, după caz.
VII. Impozitul pe profit – reprezintă cheltuielile cu impozitul pe profit.
Din relaţiile I. + III. + V. – II. – IV. – VI. – VII. se va obţine rezultatul exerciţiului
sub formă de profit sau pierdere, după caz.
CAP. III -CONŢINUTUL CONTULUI DE PROFIT ŞI PIERDERE
Delimitări şi structuri privind cheltuielile şi veniturile
În conţinutul de profit şi pierdere, ca instrument de urmărire în dinamică a activităţii

unei unităţi patrimoniale, se găsesc două elemente care participă activ la acest proces şi
anume cheltuielile şi veniturile.
Cheltuielile unităţii patrimoniale reprezintă sumele sau valorile plătite sau de plătit
pentru:
consumurile, lucrările executate şi serviciile prestate de care beneficiază unitatea
patrimonială;
Pagina 40 din 78
cheltuielile cu personalul;
executarea unor obligaţii legale sau contractuale de către unitatea patrimonială;
cheltuieli excepţionale.
În cazul cheltuielilor pentru determinarea rezultatului intră şi:
amortizări şi provizioane constituite;
valoarea contabilă a activelor cedate, distruse sau dispărute.
Gruparea cheltuielilor după natura lor se regăseşte astfel la nivelul grupelor de conturi
principale:
Cheltuieli de exploatare, din care:

60. Cheltuieli cu materii prime, materiale, mărfuri – cheltuieli privind consumurile de
materii prime şi materiale auxiliare, combustibil, ambalaje, piese de schimb, seminţe şi
materiale de plantat, furaje şi alte materiale consumabile, costul de achiziţie al materialelor
nestocate trecute direct asupra cheltuielilor, costul de achiziţie al energiei şi apei consumate,
costul de achiziţie al animalelor şi păsărilor şi costul mărfurilor vândute.
61. Cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi: întreţinere şi reparaţii,

redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii, studii şi cercetări, inclusiv sumele plătite pentru
contractele de cercetare.
62. Cheltuieli cu alte servicii executate de terţi – colaboratori, comisioane, inclusiv

cele plătite pentru agenţii economici cu activitatea de comerţ exterior, onorarii, cheltuieli de
protocol,reclamă şi publicitate, transportul de bunuri şi de personal, detaşări şi transferări,
tarife poştale şi taxe de telecomunicaţii, servicii bancare şi asimilate, etc.
63. Cheltuieli cu impozite, taxe şi alte vărsăminte asimilate, suportate de unitatea

patrimonială - impozitul pe clădiri, alte impozite şi taxe şi vărsăminte asimilate cum sunt:
taxe pentru folosirea terenurilor, taxe asupra mijloacelor de transport, etc.
64. Cheltuieli cu personalul – salarii şi alte drepturi de personal, asigurând şi protecţia

socială, contribuţia la asigurările sociale, contribuţia la fondul de şomaj, cheltuieli cu
pregătirea profesională şi alte cheltuieli cu personalul suportate de unitatea patrimonială.
Pagina 41 din 78
65. Alte cheltuieli de exploatare – pierderi din creanţe.
Cheltuieli financiare
66. Cheltuieli financiare – pierderile din creanţe legate de participaţia la pierderile din
vânzarea titlurilor de plasament, diferenţe nefavorabile de curs valutar din operaţii curente,
disponibilităţi în devize, dobânzi curente aferente împrumuturilor primite şi altor datorii
privind exerciţiul financiar în curs, sconturile acordate clienţilor, alte cheltuieli financiare
(pierderi din creanţe de natură financiară, etc.).
Cheltuieli excepţionale
67. Cheltuieli execpţionale – reprezintă acele cheltuieli care nu sunt legate de

activitatea normală, curentă a unităţii patrimoniale şi se referă la operaţiunile de gestiune
(despăgubiri, amenzi, penalităţi, perisabilităţi şi lipsuri de inventar, donaţii şi subvenţii
acordate, inclusiv prelevările şi donaţiile făcute în scopuri umanitare, precum şi pentru
spijinirea activităţilor sociale, culturale şi sportive, pierderi din debitori diverşi), fie la
operaţiunile de capital (valoarea contabilă a imobilizărilor cedate şi alte cheltuieli
excepţionale).
68. Cheltuieli cu amortizările şi provizioanele grupate în funcţie de natura

cheltuielilor (de exploatare, financiare şi excepţionale) cuprinzând: amortizarea imobilizărilor
necorporale şi corporale, provizioane pentru riscuri şi cheltuieli, provizioane pentru
deprecierea imobilizărilor, provizioane pentru deprecierea stocurilor şi producţiei în curs de
execuţie, provizioane pentru deprecierea creanţelor şi provizioane pentru deprecierea titlurilor
de plasament, amortizarea primelor de rambursare a obligaţiunilor, provizioane reglementate.
Cheltuieli cu impozitul pe profit
69. Cheltuieli cu impozitul pe profit – impozit pe profit calculat potrivit legii.
În Regulamentul pentru aplicarea legii contabilităţii, se arată că, cheltuielile

reprezentând sumele plătite pentru contractele de cercetare care nu se includ în costuri,
Pagina 42 din 78
comisioanele plătite agenţilor economici cu activitate de comerţ exterior, taxa pentru

folosirea terenurilor, taxa asupra mijloacelor de transport, cota prevăzută de lege pentru
constituirea fondului special de cercetare – dezvoltare şi a fondului asigurărilor sociale pentru
agricultori, cheltuielile cu pregătirea şi perfecţionarea profesională, prelevările şi donaţiile
făcute în scopuri umanitare şi pentru sprijinirea activităţilor sociale, culturale şi sportive şi
alte cheltuieli, care potrivit legii se scad din venituri, se înregistrează distinct în conturi
analitice, în cadrul conturilor de cheltuieli respective.
În cadrul categoriilor de cheltuieli după natura lor, conturile de cheltuieli respective se
pot dezvolta în analitic în funcţie de necesităţile impuse de anumite reglementări sau potrivit
nevoilor proprii.
În ceea ce priveşte Veniturile, gruparea se face în funcţie de natura activităţii

producătoare de rezultate (activitatea de exploatare, activitatea financiară şi activitatea
excepţională), iar în cadrul fiecărei activităţi, veniturile se delimitează în funcţie de natura
rezultatelor obţinute.
Principalele elemente care formează veniturile unităţii patrimoniale sunt sumele sau
valorile încasate sau de încasat din:
livrările de bunuri, execuţia de lucrări, prestările de servicii şi din avantajele pe care
unitatea patrimonială a consimţit să le primească;
executarea unei obligaţii legale sau contractuale din partea terţilor;
venituri excepţionale.
În cazul veniturilor pentru determinarea rezultatului exerciţiului financiar se cuprind
de asemenea veniturile din producţia stocată, producţia imobilizată, diminuarea sau anularea
provizioanelor, preţul de vânzare al activelor cedate.
Cifra de afaceri, conform Regulamentului de aplicare a legii contabilităţii se
calculează prin însumarea veniturilor rezultate din livrările de bunuri, executarea de lucrări şi
prestări de servicii şi alte venituri din exploatare, mai puţin rebuturile, remizele şi alte
reduceri acordate clienţilor.
Principalele grupe de conturi referitoare la venituri sunt următoarele:
Venituri din exploatare
70. Venituri din vânzări de produse, prestări servicii, mărfuri, lucrări executate. În
contabilitate, aceste venituri se înregistrează în momentul predării bunurilor către cumpărător,
Pagina 43 din 78
al livrării lor pe baza facturii sau în alte condiţii prevăzute în contract, care atestă transferul
de proprietate al bunurilor asupra clienţilor.
71. Venituri din producţia stocată - reprezintă variaţii în plus (creştere) sau minus
(reducere) între valoarea de cost de producţie efectivă a stocurilor de produse şi a producţiei
în curs de la finele perioadei şi valoarea stocurilor iniţiale ale produselor şi producţiei în curs,
neluând în calcul provizioanele pentru depreciere constituite. Veniturile din producţia stocată
se înscriu alături de celelalte venituri în contul de profit şi pierdere cu semnul + (sold
creditor) sau – (sold debitor).
72. Venituri din producţia de imobilizări – reprezintă costul lucrărilor şi ale

cheltuielilor efectuate de unitatea patrimonială pentru ea însăşi, care se înregistrează ca active
imobilizate corporale şi necorporale.
74. Venituri din subvenţii de exploatare – reprezintă subvenţiile primite pentru

acoperirea diferenţelor de preţ şi pentru acoperirea pierderilor, precum şi alte subvenţii
(finanţarea activităţii de cercetare şi alte finanţări) de care beneficiază unitatea patrimonială.
75. Alte venituri din exploatare cuprind veniturile din creanţe recuperate şi alte
venituri din exploatare.
Veniturile realizate în avans reprezintă încasări sau creanţe aferente unor bunuri
nelivrate, a unor lucrări sau prestaţii neefectuate; nu se consideră venituri ale exerciţiului
financiar, acestea înregistrându-se în contabilitate într-un cont distinct, care se reflectă în
bilanţ.
B. Venituri financiare
76. Venituri financiare – cuprind veniturile din participaţii, veniturile din alte
imobilizări financiare, venituri din creanţe imobilizate, venituri din titluri de plasament,
venituri din diferenţe de curs valutar, venituri din dobânzi, venituri din sconturi obţinute şi
alte venituri financiare.
Venituri excepţionale
Pagina 44 din 78
77. Venituri excepţionale – reprezintă acele venituri care nu sunt legate de activitatea
normală, curentă a unităţii patrimoniale şi se referă fie la operaţiunile de exploatare, fie la
operaţiunile de capital, cum sunt: despăgubiri şi penalităţi încasate, venituri din cedarea
activelor, cotele părţi din subvenţii pentru investiţii virate la rezultatul financiar, alte venituri
excepţionale (donaţii, salarii neridicate prescrise şi alte venituri).
Venituri din provizioane
78. Venituri din provizioane: diminuarea sau anularea provizioanelor constituite se

înregistrează la venituri din exploatare, venituri financiare sau venituri excepţionale în
cazurile în care nu se mai justifică menţinerea provizioanelor constituite, respectiv are loc
realizarea riscului sau cheltuiala devine exigibilă.
Pentru reprezentarea cheltuielilor şi a veniturilor se porneşte de la caracterul de proces

al activităţilor consumatoare de resurse şi producătoare de rezultate. Ocazionarea cheltuielilor
şi crearea veniturilor se derulează în mai multe etape succesive sau simultane în timp.
Astfel, în cazul procesului cheltuielilor se întâlnesc patru momente: angajarea,

consumul, plăţile, imputarea.
Angajarea – are loc în momentul în care se contractează obligaţia bănească de plăţi
sau consum de resurse.
Exemplu: în cazul aprovizionării de la furnizori, angajarea cheltuielilor intervine în
momentul în care s-a creat obligaţia bănească faţă de furnizori de a plăti materialele sau
mărfurile primite de la aceştia.
Consumul – este specific utilizării efective a resurselor în scopul satisfacerii unor
nevoi productive sau neproductive, după caz.
Exemplu: utilizarea materialelor în procesul de producţie în scopul obţinerii de
produse, lucrări şi servicii.
Plăţile – constau în achitarea unor sume de bani ca echivalent în cadrul relaţiilor
financiare.
Exemplu: achitarea obligaţiilor faţă de furnizori pentru materialele aprovizionate de la
aceştia, reprezentând o plată ca echivalent. În schimb plata impozitului pe profit reprezintă un
transfer fără echivalent.
Pagina 45 din 78
Imputarea – reprezintă momentul în care cheltuielile sunt decontate asupra

rezultatelor obţinute.
În cadrul procesului de creare a veniturilor se delimitează patru momente: producţia,

facturarea sau vânzarea pe credit, încasarea, încorporarea.
Producţia – este momentul creării rezultatului ca produs al activităţii consumatoare de
resurse.
Exemplu: la o întreprindere producătoare această fază se identifică cu producţia în
curs de fabricaţie şi producţia finită.
Facturarea sau vânzarea pe credit – constă în transferarea dreptului de proprietate de
la vânzător la client.
Încasarea – reprezintă etapa în care produsul vândut se transformă în bani.
Încorporarea – este o etapă strict contabilă prin care veniturile sunt înglobate în
rezultate pentru a absorbi cheltuielile corespondente.
În funcţie de momentul ocazionării lor cheltuielile se grupează în: cheltuieli curente,

cheltuieli înregistrate în avans, cheltuieli de repartizat pe mai multe exerciţii, cheltuieli de
plată.
Cheltuielile curente sunt cheltuielile ocazionate sau exigibile efective.
Cheltuielile înregistrate în avans şi cheltuielile de repartizat pe mai multe exerciţii
sunt cheltuieli ocazionate în exrciţiul N, dar care sunt recunoscute de rezultatul exerciţiului
N+1.
Cheltuielile de plată sunt acele consumuri efective pentru care s-au întocmit sau
primit până la încheierea exreciţiului documentele de constatare.
Exemplu: drepturile cuvenite angajaţilor la închiderea exerciţiului cu titlu de concedii
de plătit, impozite şi taxe datorate, dobânzi datorate).
După acelaşi criteriu veniturile se împart în: venituri curente, venituri înregistrate în
avans, venituri de realizat.
Veniturile curente – sunt constatate, înregistrate şi încorporate în rezultatul
exerciţiului curent.
Veniturile înregistrate în avans – sunt constatate în exerciţiul N, dar încorporate în
exerciţiul N+1.
Exemplu: chirii încasate în avans.
Pagina 46 din 78
Veniturile de realizat – sunt venituri realizate efectiv în exreciţiul N încorporate în

rezultatul aceluiaşi exerciţiu, pentru care nu s-au întocmit documente de înregistrare.
Exemplu: vânzări de produse pentru care nu s-au întocmit facturi până la închiderea
exerciţiului.
Conturile de cheltuieli au funcţia contabilă de activ. Se debitează cu cheltuielile

efectuate în cursul exerciţiului financiar şi se creditează la repartizarea cheltuielilor asupra
rezultatului.
Prin funcţia contabilă, conturile de venituri sunt asimilate conturilor de pasiv. Se
creditează cu veniturile realizate în cursul exreciţiului financiar şi se debitează în momentul
încorporării veniturilor în rezultate.
Conturile de cheltuieli şi venituri nu prezintă sold, ele închizându-se la sfârşitul
exerciţiului financiar respectiv prin contul 121-Contul de profit şi pierdere.
Cheltuielile se repartizează asupra rezultatului, iar veniturile se încorporează în
rezultat.
Contul de profit şi pierdere este un cont de bilanţ, fiind inclus în categoria conturilor
de capitaluri proprii.
Soldul creditor al acestui cont evidenţiază rezultatul sub formă de profit, iar soldul
debitor rezultatul sub formă de pierdere. În acest mod contul de profit şi pierdere realizează
legătura dintre conturile de cheltuieli şi venituri pe de o parte, şi conturile de bilanţ pe de altă
parte. Astfel, soldul creditor al contului de profit şi pierdere reprezintă profitul creat ca sursă
de finanţare în urma excedentului veniturilor asupra cheltuielilor, iar pierderea ca sold debitor
reprezintă bunurile economice nerecuperate ca urmare a excedentului cheltuielilor asupra
veniturilor.
Periodic, lunar, trimestrial sau anual în funcţie de convenţia adoptată în contabilitate
se determină rezultatul exerciţiului.Potrivit articolului 19, alineatul 1 din Legea contabilităţii,
în sistemul nostru contabil rezultatul, adică profitul sau pierderea, se stabileşte lunar.
Motivaţia legiuitorului constă în necesitatea determinării exacte, lunare, a datoriei
întreprinderii faţă de buget concretizată în impozitul pe profit.
Rezultatul exerciţiului financiar, respectiv profitul sau pierderea se determină ca
diferenţă între veniturile şi cheltuielile exerciţiului, indiferent de data încasării sau plăţii lor.
Rezultatul exreciţiului financiar cuprinde rezultatul curent, rezultatul excepţional şi
impozitul pe profit.
Pagina 47 din 78
Rezultatul curent reprezintă diferenţa dintre venituri din operaţii curente, respectiv
veniturile din exploatare şi veniturile financiare, şi cheltuielile curente, respectiv cheltuielile
de exploatare şi cheltuielile financiare.
Rezultatul excepţional reprezintă diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile
excepţionale, ca urmare a unor operaţii efectuate de unitatea patrimonială, care nu sunt legate
de activitatea normală, curentă a acesteia.
Decontarea sau repartizarea cheltuielilor asupra rezultatului se face astfel:
121 = 6xx
”Profit şi pierdere” “Conturi de cheltuieli”
Încorporarea veniturilor în rezultatul exerciţiului se face prin formula contabilă

următoare:
7xx = 121
“Conturi de venituri” “Profit şi pierdere”
În urma acestor operaţii soldul creditor sau debitor al contului de profit şi pierdere
reprezintă rezultatul exreciţiului îninte de impozitare.
Pentru determinarea rezultatului fiscal sau impozabil, la încheierea exerciţiului se
procedează la corectarea rezultatului cu o serie de elemente deductibile şi nedeductibile.
Modalitatea de calcul se prezintă astfel:
Rezultatul exerciţiului înainte de impozitare:

(+) Cheltuieli nedeductibile
(-) Deduceri fiscale
(=) Rezultat final sau impozabil sub formă de profit impozabil sau deficit.
În condiţiile în care rezultatul final se calculează şi impozitează lunar nu este

recomandată operaţia de mai sus privind corectarea rezultatului exreciţiului înainte de
impozitare. Mai mult, se poate renunţa şi la închiderea lunară a conturilor de cheltuieli şi de
venituri. Împlinirea acestei operaţii se poate realiza prin întocmirea unei situaţii financiar-
contabile prin care se determină rezultatul finalşi impozitul asupra sa. Calculul aferentare un
Pagina 48 din 78
caracter cumulat de la începutul anului. De fiecare dată din impozitul datorat se reţin sumele
vărsate în lunile precedente.
Cheltuiala fiscală datorată generează înregistrarea:
691 = 441
“Cheltuieli cu impozitul “Impozitul pe profit”
pe profit”
Contabilitatea rezultatelor pe exemplul societăţii comerciale ENELCONEX S.A.

Ploieşti
În urma activităţii desfăşurate în societatea comercială “Enelconex” S.A. Ploieşti, se

produc modificări cantitative şi calitative în masa patrimoniului care sunt evidenţiate şi
analizate prin contul de rezultate.
Rezultatele reprezintă în principiu, diferenţa dintre totalul veniturilor şi totalul
cheltuielilor aferente acelei perioade de gestiune (indiferent de data încasărilor sau plăţilor).
În contabilitate, rezultatul este evidenţiat în contul 121 – “Profit şi pierdere.
Contul de profit şi pierdere evaluează rezultatul global al întreprinderii în timpul
exerciţiului. El nu are exclusivitate, deoarece şi bilanţul evaluează rezultatul, dar după alte
informaţii şi după o intervenţie diferită de cea a contului de rezultate.
Rezultatul exerciţiului este teoretic egal atât cu diferenţa dintre venituri şi cheltuieli,
cât şi cu variaţia capitalurilor proprii între începutul şi sfârşitul exerciţiului.
Contul de rezultate este sinteza contabilităţii de flux şi are caracter dinamic. În acest
sens soldul conturilor de gestiune înregistrează mişcările de valori între patrimoniu şi exterior
în timpul perioadei.
Contul de profit şi pierdere explică rezultatul făcând analiza cheltuielilor şi veniturilor
care l-au determinat.
În bilanţ rezultatul apare prin consecinţele patrimoniale.
Pentru a avea o explicaţie a rezultatului trebuie urmărit fluxul valorilor în interiorul
patrimoniului întreprinderii şi ţinută o contabilitate analitică bazată pe clasificaţia
cheltuielilor după destinaţie şi a veniturilor după origine şi care să obţină rezultatul global
prin agregarea rezultatelor parţiale.
Pagina 49 din 78
În conformitate cu planul contabil se disting patru niveluri de cheltuieli şi trei de

venituri:
Cheltuieli şi venituri din exploatare din a căror confruntare apare rezultatul
exploatării;
Cheltuieli şi venituri financiare din confruntarea cărora apare rezultatul din operaţii
financiare;
Cheltuieli şi venituri excepţionale, care prin confruntare determină rezultatul
excepţional;
Alături de cheltuieli apare şi impozitul pe profit.
Rezultatul se poate măsura pe paliere succesive după cum urmează:
rezultatul exploatării înaintea cheltuielilor financiare, conţine elemente de nivel (1);

rezultatul curent înaintea impozitării conţine elemente de nivel (1) şi (2);
rezultatul excepţional, numai elemente de nivel (3);
rezultatul net (beneficiu sau pierdere): elemente de nivel (1), (2), (3) şi (4).
Asupra elementelor contului de profit şi pierdere se pot face unele precizări şi anume:
cheltuielile sunt înregistrate în afara taxelor recuperabile şi veniturile în principiu, în
afara taxelor celelalte;
în cursul exerciţiului pot interveni reduceri de cheltuieli sau venituri: reduceri de preţ,
restituiri de mărfuri.
În virtutea principiului necompensaţiei se separă o cheltuială, un venit sau diminuarea
lor. Dar în momentul sintezei se regrupează, apărând în calitate de cheltuieli nete (diminuate)
sau venituri nete (diminuate cu reducerile lor).
Se face o distincţie netă între cheltuieli şi plăţi, venituri şi încasări, elementele
rezultatului fiind cheltuieli şi venituri.
Totuşi, în contul se înregistrează două feluri de cheltuieli:
cele mai apropiate de plăţi;
cheltuieli rezultate din calcule, mai puţin apropiate de plăţi: amortismente şi
provizioane, care nu se măsoară imediat, ci se estimează la închiderea exerciţiului.
Pentru o comparare imediată şi facilă, cheltuielile şi veniturile apar în contul de profit
şi pierdere în două coloane: cifre pentru exerciţiul curent şi cel precedent.
După stabilirea rezultatului este necesar să se cunoască destinaţia care i se dă acestuia.
Pagina 50 din 78
Este posibil ca rezultatulsă nu se repartizeze, ci să se raporteze la exerciţiul următor.

Raportul beneficiului se realizează în două situaţii:
când după constituirea rezervelor nu se distribuie dividende în cursul exerciţiului,
pentru că acestea sunt foarte slabe;
când exerciţiul se încheie cu beneficii, dar întreprinderea nu dispune de lichidităţi care
să-i permită o distribuţie.
Raportul pierderii se face când nu se doreşte soluţia diminuării capitalului social
pentru acoperirea pierderii rămasă în urma folosirii rezervelor. Aceasta semnifică faptul că,
provizoriu nu sunt echilibrate decât pe hârtie pentru că se aşteaptă beneficii ulterioare.
După cum se poate vedea în contul de profit şi pierderi încheiat la 31 decembrie 1999,
prezentat în anexa nr.2, totalul veniturilor din exploatare se ridică la 5.487.653 mii lei.
Aceste venituri din exploatare sunt formate din:
contravaloarea mărfurilor vândute prin magazinul propriu de prezentare şi
desfacere ........................................734.167 mii lei;
contravaloarea serviciilor prestate diverşilor beneficiari conform clauzelor
contractuale ......................................4.600.778 mii lei;
venituri din producţia de imobilizări corporale ..126.750 mii lei;
venituri din subvenţii de exploatare ........................1.481 mii lei;
alte venituri din exploatare ...................................24.477 mii lei;
În momentul vânzării de mărfuri prin magazinul de prezentare şi desfacere în

contabilitate societăţii comerciale “Enelconex” S.A. se înregistrează următorul articol
contabil:
5311 = % 19.051.446
“Casa în lei” 707 15.615.939
“Venituri din vânzarea mărfurilor”
4427 3.435.507
“T.V.A. colectată”
În contul 707 este înregistrată valoarea mărfurilor achiziţionate în vederea vânzării

(preţ de achiziţie fără T.V.A.) care se completează cu adaosul comercial aferent mărfurilor
achiziţionate.
Pagina 51 din 78
În momentul facturării lucrărilor executate diverşilor beneficiari de către societate se

înregistrează formula contabilă următoare:
411 = % 929.001.036
“Clienţi” 704 761.476.259
“Venituri din lucrări executate
şi servicii prestate”
4427 167.524.777
Contul 704 înregistrează valoarea lucrărilor executate şi a serviciilor prestate
beneficiarilor conform facturilor emise de S.C Enelconex S.A., facturi întocmite pe baza
devizelor de lucrări.
Pe măsura realizării imobilizărilor corporale în regie proprie se întocmeşte articolul
contabil:
231 = 722 17.200.000
“Imobilizări corporale “Venituri din producţia
în curs” de imobilizări corporale”
Deoarece societatea a angajat personal salariat din rândul absolvenţilor beneficiază de

facilitatea potrivit căreia statul suportă 80% din salariul tarifar de încadrare pe parcursul
primului an de lucru, prin reducerea în mod corespunzător a viramentului pentru fondul de
şomaj şi ca urmare trebuie făcută înregistrarea:
4371 = 741 739.858

“Contribuţia unităţii “Venituri din subvenţii
la fondul de şomaj” de exploatare”
În contul 758 se înregistrează reducerea cu 7% a CAS-ului datorat de societate în

cazul plăţii acestuia la timp sau în maxim 3 zile lucrătoare de la data expirării timpului pentru
plata acestuia (odată cu lichidarea drepturilor salariale dar nu mai târziu de data de 20 a lunii
următoare). Înregistrarea care se efectuează şi care afectează veniturile din exploatare este
următoarea:
4311.1 = 758 3.886.187
Pagina 52 din 78
“Contribuţia unităţii “Alte venituri din

la asigurările sociale” exploatare”
Din contul de profit şi pierdere se observă că valoarea totală a cheltuielilor de

exploatare este de 5.406.285 mii lei şi sunt formate din:
cheltuieli privind mărfurile:.................................642.700 mii lei;
cheltuieli cu materialele consumabile:..............1.851.285 mii lei;
cheltuieli cu energia şi apa:....................................12.086 mii lei;
alte cheltuieli cu materialele:...............................246.261 mii lei;
lucrări şi servicii executate de terţi:.....................856.708 mii lei;
impozite, taxe şi vărsăminte asimilate:..................49.275 mii lei;
cheltuieli cu remuneraţiile personalului:..........1.196.840 mii lei;
cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială:495.814 mii lei;
amortizări şi provizioan:........................................55.316 mii lei;
Mărfurile vândute prin magazinul de prezentare şi desfacere sunt scăzute din gestiune
la preţul de achiziţie conform articolului contabil următor:
% = 371 19.051.446
607 “Mărfuri” 15.259.422
“Cheltuieli privind mărfurile”
378 356.517
“Diferenţe de preţ la mărfuri”
4428 3.435.507
“T.V.A. neexigibilă”
Materialele consumate pentru realizarea lucrărilor sau pentru serviciile prestate sunt
trecute pe cheltuieli la preţul lor de achiziţie prin articolul contabil:
6011 = 3011 242.312.439

“Cheltuieli cu “Materiale auxiliare”
materialele auxiliare”
Pagina 53 din 78
Pe baza facturilor primite de la furnizorii de energie şi apă, în contabilitate se

înregistrează:
% = 4012 4.466.021
605 “Furnizori-servicii” 3.660.673
“Cheltuieli privind
energia şi apa”
4426 805.348
“T.V.A. deductibilă”
Uzura obiectelor de inventar date în folosinţă se înregistrează în momentul în care se

dau în folosinţă prin următoarea notă contabilă:
602 = 322 2.619.750
“Cheltuieli privind “Uzura obiectelor
obiectele de inventar” de inventar”
Pe baza facturilor primite de la terţi pentru lucrările şi serviciile prestate se face

următoarea înregistrare în contabilitate:
% = 4012 25.029.769
62x “Furnizori-servicii” 20.516.204
“Cheltuieli cu alte
servicii executate de terţi”
4426 4.513.565
“T.V.A. deductibilă”
Aceste servicii executate de terţi pot fi de transport de bunuri şi personal, servicii

poştale şi telecomunicaţii, reclamă şi publicitate, etc.
În categoria impozitelor, taxelor şi vărsămintelor asimilate acestora intră printre
altele:
taxe asupra mijloacelor de transport;
impozit pe clădiri;
impozit pe teren;
taxe asupra firmelor (inscripţii cu numele societăţii);
Pagina 54 din 78
Toate aceste impozite şi taxe se înregistrează prin formula contabilă următoare:

635 = 446.x 7.026.056
“Cheltuieli cu alte impozite, “Alte impozite, taxe şi
taxe şi vărsăminte asimilate” vărsăminte asimilate”
Salariile personalului angajat se înregistrează în contabilitate pe baza ştatelor de

salarii. Acestea reprezintă documentul de bază pentru înregistrarea drepturilor de personal,
precum şi a reţinerilor şi a sumelor nete cuvenite salariaţilor.
Ştatul de salarii este un formular tipizat care conţine fiecare salariat, pe de o parte,
elementele constitutive ale salariului brut, iar pe de altă parte, reţinerile legale, care sunt:
avansul acordat sub forma chenzinei I-a;
contribuţia pentru pensia suplimentară datorată bugetului asigurărilor sociale (5%);
contribuţia la formarea fondului de ajutor de şomaj (1% aplicat salariului tarifar de
încadrare);
datoriile salariaţilor către întreprindere (avansuri de trezorerie, pagube băneşti, etc.);
datoriile salariaţilor faţă de alte unităţi din afară (chirii, rate locuinţe personale, rate
mărfuri, pensii suplimentare, etc.);
impozitul pe salarii.
După totalizarea reţinerilor se stabileşte diferenţa între salariul brut cuvenit înscris în
ştatul de plată şi totalul reţinerilor, obţinându-se în final salariul net de plată cuvenit
salariatului respectiv.
Pe baza ştatelor de plată a salariilor se editează cu ajutorul tehnicii de calcul
“Recapitulaţia ştatelor de plată a salariilor”,prezentată în anexa nr.1, pe baza căreia se fac şi
înregistrările în contabilitate aferente salariilor după cum urmează:
Salariile brute datorate de societatea Enelconex S.A. se înregistrează astfel:
641 = 421 185.211.659

“Cheltuieli cu remuneraţiile “Personal-remuneraţii
datorate personalului” datorate”
Salariile brute ale personalului angajat pe bază de convenţii civile de prestări servicii
se înregistrează prin formula contabilă următoare:
621 = 401.3 35.150.000
Pagina 55 din 78
“Cheltuieli privind colaboratorii” “Furnizori-colaboratori”
În legătură cu asigurările şi protecţia socială, S.C. Enelconex S.A. suportă cheltuieli

privind contribuţia unităţii la asigurările sociale (30% aplicat asupra totalului salariilor brute
ale personalului), cheltuieli privind contribuţia unităţii la fondul de şomaj (5% aplicat asupra
totalului salariilor brute ale personalului pentru luna de referinţă) şi cheltuieli privind
contribuţia unităţii la fondul de sănătate (7% aplicat asupra fondului de salarii din luna pentru
care se calculează).
Aceste cheltuieli se înregistrează în contabilitatea societăţii conform următoarelor
formule contabile:
6451 = 43110 55.516.964

“Cheltuieli privind contribuţia “Contribuţia unităţii
unităţii la asigurările sociale” la asigurările sociale”
6452 = 4371 9.260.583

unităţii pentru ajutorul de şomaj” la fondul de şomaj”
6453 = 43111 12.964.816

unităţii pentru fond sănătate” la fondul de sănătate”
Pe lângă cheltuielile suportate de unitate în legătură cu salariile şi protecţia socială

mai există câteva fonduri speciale a căror bază de calcul o constituie fondul de salarii al
societăţii şi acestea sunt următoarele:
fondul de solidaritate (risc) –3%;
fondul de susţinere a învăţământului de stat – 2%;
comision camera de muncă - 0,25%.
Primele două se înregistrează prin formula contabilă următoare:
635 = 447.x 11.018.083
“Cheltuieli cu alte impozite, “Fonduri speciale-taxe şi
taxe şi vărsăminte asimilate” vărsăminte asimilate”
Pagina 56 din 78
Comisionul către camera de muncă este înregistrat prin formula contabilă următoare:
622 = 4012 463.029
“Cheltuieli privind comisioanele “Furnizori-servicii”
şi onorariile
Lunar societatea înregistrează amortizarea mijloacelor fixe, pe baza planului de

amortizare, utilizând metoda amortizării lineare, ţinând cont de valoarea de intrare a
mijloacelor fixe în patrimoniu şi de durata normată de funcţionare a acestuia. Pe această bază
se va înregistra în contabilitate următorul articol contabil:
6811 = 281 4.549.400

“Cheltuieli de exploatare “Amortizări privind
privind amortizarea imobilizărilor” imobilizările corporale”
Din contul de profit şi pierdere al societăţii comerciale Enelconex S.A., se observă că

veniturile financiare ale întreprinderii sunt formate cu predilecţie din venituri din dobânzi în
valoare de 12.903 mii lei.
Veniturile din dobânzi provin de la depozitele bancare ale societăţii, care se
înregistrează lunar în contabilitate prin articolul contabil:
5121 = 766 1.772.173

“Conturi curente “Venituri din dobânzi”
la bănci în lei”
Cheltuielile financiare ale întreprinderii sunt reprezentate de cheltuielile cu dobânzile,
în valoare de 8.702 mii lei generate de creditele contractate de întreprindere şi se
înregistrează în contabilitate astfel:
666 = 5121 8.701.650

“Cheltuieli privind dobânzile” “Conturi curente
la bănci în lei”
Veniturile excepţionale ale societăţii în sumă de 7.820 mii lei, reprezintă venituri
excepţionale din operaţii de capital, provenite din cedarea activelor. Se înregistrează în
contabilitate astfel:
Pagina 57 din 78
461 = % 9.540.000
“Debitori diverşi” 7721 7.819.672
“Venituri din cedarea activelor”
4427 1.720.328
Cheltuielile excepţionale ale întreprinderii în sumă de 38.271 mii lei reprezintă

cheltuieli excepţionale privind operaţiile de gestiune (penalităţi) şi cheltuieli excepţionale
privind operaţiile de capital (active cedate). Acestea se înregistrează în contabilitate astfel:
6711 = 4481 5.633.543

“Despăgubiri, amenzi şi “Alte datorii faţă de
penalităţi” bugetul statului”
6721 = 212x 3.219.720

“Cheltuieli privind “Mijloace fixe”
activele cedate
Comparând veniturile din exploatare în sumă de 5.487.653 mii lei cu cheltuielile
pentru exploatare în sumă de 5.406.285 mii lei, va rezulta un beneficiu din exploatare în sumă
de 81.368 mii lei.
Din comparaţia veniturilor financiare în sumă de 12.903 mii lei cu cheltuielile
financiare în sumă de 8.702 mii lei, va rezulta un profit din activitatea financiară în sumă de
4.201 mii lei.
Prin compararea veniturilor excepţionale în sumă de 7.820 mii lei cu cheltuielile
excepţionale în sumă de 46.091 mii lei, va rezulta un rezultat excepţional sub formă de
pierdere în valoare de 38.271 mii lei.
Comparând veniturile totale în sumă de 5.508.376 mii lei cu cheltuielile totale în
sumă de 5.461.078 mii lei, se va obţine un profit brut de 47.298 mii lei.
Din această valoare se va deduce impozitul pe profit în valoare de 33.352 mii lei şi va
rezulta profitul net în sumă de 13.946 mii lei.
La sfârşitul fiecărei luni în contabilitatea societăţii comerciale Enelconex S.A. se
închid conturile de venituri şi cheltuieli prin articolele contabile următoare:
121 = 6xx 747.266.695
“Profit şi pierdere” “Conturi de cheltuieli”
Pagina 58 din 78
şi
7xx = 121 803.587.816

“Conturi de venituri” “Profit şi pierdere”
Tot lunar se calculează impozitul pe profit potrivit Ordonanţei nr.70 a Guvernului cu
modificările ulterioare specificate în capitolul II.
Impozitul pe profit se calculează în regim cumulat de la începutul anului şi se pune în
evidenţă prin articolul contabil:
691 = 441 34.274.236

“Cheltuieli cu “Impozit pe profit”
impozitul pe profit”
CAP. IV –ANALIZA PATRIMONIULUI PE BAZA CONTULUI DE PROFIT ŞI

PIERDERE
Analiza pe baza soldurilor intermediare de gestiune şi a capacităţii de autofinanţare
Întreprinderea este un organism complex formată din compartimente cu legături

distincte între ele, fiecare reprezentând un important centru operaţional şi de decizie.
Activitatea întreprinderii este influenţată de o multitudine de factori şi de cauze a
căror acţiune trebuie cunoscută pentru a asigura o funcţionare stabilă şi optimă într-un mediu
în continuă schimbare. În procesul de conducere a activităţii întreprinderii un rol important
revine analizei economice pe baza contului de profit şi pierdere, pentru optimizarea activităţii
şi reglarea acţiunii factorilor determinanţi ai acesteia.
Analiza înseamnă cercetarea unui întreg, a unui fenomen, produs sau rezultat,
desfăşurându-l în părţile sale componente şi studierea fiecăreia în scopul cunoaşterii
amănunţite a naturii, esenţei, rolului şi importanţei lor.
Pornindu-se de la contul de profit şi pierdere, pe baza informaţiilor din acest
document se pot determina mărimi valorice ce caracterizează comportamentul economic al
întreprinderii. Aceste mărimi valorice se numesc solduri intermediare de gestiune.
Pagina 59 din 78
Raportul în care se află informaţiile din bilanţ, cont de profit şi pierdere şi anexă în
procesul de analiză a activităţii unei întreprinderi este reflectat în următoarea schemă:
Bilanţ Contul de profit şi

Activ Pasiv pierdere
clasele 1-5 clasele 6 şi 7
Bilanţ financiar Tabloul
Activ Pasiv soldurilor
intermediare
de gestiune
Tabloul de finanţare
Bilanţ structural Tabloul variaţiei

Activ Pasiv trezoreriei
%
Din această schemă se observă că un prim pas în analiza unei întreprinderi plecând de
la contul de profit şi pierderi îl reprezintă întocmirea tabloului soldurilor intermediare de
gestiune.
Soldurile intermediare de gestiune reprezintă indicatori sub formă de solduri sau
marje care au rolul de a reflecta etapele formării rezultatului exerciţiului în strânsă legătură cu
structura de venituri şi cheltuieli aferente activităţilor unei întreprinderi.
Utilizarea acestor solduri intermediare de gestiune este de dată recentă şi a fost
determinată pe de o parte de analiza economico-financiară a întreprinderii, iar pe de altă parte
de funcţionarea contabilităţii naţionale.
Fiecare sold intermediar reflectă rezultatul gestiunii financiare la treapta respectivă de
acumulare.
Schematic, soldurile intermediare de gestiune se prezintă astfel:
Tabel nr.14 – Soldurile intermediare Venituri

de gestiune
Pagina 60 din 78
Cheltuieli
(-) Costul mărfurilor vândute (+)Vânzări de mărfuri
1.(=) Marja comercială
(+)Vânzări produse
(+)Producţia stocată
(+)Producţia imobilizată
2.(=) Producţia exerciţiului
(-) Consumuri externe(terţi)
(-) Variaţia stocurilor materiale
3.(=) Valoarea adăugată (+)Producţia stocată (variaţia
stocurilor) la cost complet
(-) Salarii şi alte chelt. sociale (+)Producţia imobilizată la cost de
(-) Impozite, taxe, vărsăminte producţie
4.(=)Excedent brut din exploatare
(EBE)
(-) Amortizări şi provizioane (+)Subvenţii de exploatare
(-) Alte cheltuieli de exploatare (+)Reluări asupra provizioanelor
(+)Alte venituri din exploatare
5.(=) Profitul din exploatare
(-) Cheltuieli financiare (+) Venituri financiare
6.(=) Profitul curent
(-) Cheltuieli excepţionale (+) Venituri excepţionale
7.(=) Profit brut
(-) Impozit pe profit
8.(=) Profitul net
Din această schemă deducem soldurile intermediare de gestiune ca fiind următoarele:

marja comercială;
producţia exerciţiului;
valoarea adăugată;
excedentul brut din exploatare;
profitul(rezultatul) din exploatare;
Pagina 61 din 78
profitul(rezultatul) curent;
profitul(rezultatul) brut;
profitul net.
Marja comercială este indicatorul specific întreprinderilor comerciale. Este utilizat

pentru determinarea pragului de rentabilitate.
Producţia exerciţiului deşi eterogenă măsoară uneori mai bine decât cifra de afaceri
activitatea exerciţiului.
Valoarea adăugată este o mărime care exprimă o creştere de valoare rezultată din
utilizarea factorilor de producţie în special a factorilor muncă şi capital, peste valoarea
materialelor, subansamblelor, energiei, serviciilor cumpărate de întreprindere de la terţi. Este
sursa de remunerare a participanţilor direcţi şi indirecţi la activitatea întreprinderii.
Astfel, personalul este remunerat prin salarii şi diverse indemnizaţii. Statul este
remunerat prin impozitele şi taxele vărsate. Creditorii întreprinderii sunt remuneraţi prin
dobânzi şi comisioane plătite, iar acţionarii prin dividende plătite. Întreprinderea însăşi este
remunerată prin capacitatea de autofinanţare.
Excedentul brut al exploatării este indicatorul care exprimă acumularea brută din
activitatea de exploatare şi exprimă capacitatea potenţială de autofinanţare a investiţiilor (din
amortizări, provizioane şi profit).
Profitul (rezultatul) din exploatare reflectă mărimea absolută a rentabilităţii activităţii
de exploatare, prin deducerea tuturor cheltuielilor din veniturile exploatării.
Profitul (rezultatul) curent este determinat atât de rezultatul exploatării cât şi de cel al
activităţii financiare fiind rezultatul activităţii curente.
Profitul (rezultatul) brut al exerciţiului este indicatorul ce se obţine prin corectarea
rezultatului curent al exerciţiului cu rezultatul excepţional. Indică ce influenţă au avut
activităţile excepţionale apărute în cadrul întreprinderii asupra activităţii normale desfăşurate
de o societate comercială.
Profitul net este indicatorul care exprimă mărimea absolută a rentabilităţii financiare
cu care sunt remuneraţi acţionarii. Profitul net urmează să se distribuie sub formă de
dividende sau se reinvesteşte în întreprindere.
Soldurile intermediare de gestiune se determină astfel:
1. Marja comercială = Venituri din vânzarea mărfurilor
Pagina 62 din 78
(-) Costul mărfurilor vândute;
2. Producţia exerciţiului = Producţia vândută

(+) Producţia imobilizată
(+) Producţia stocată;
3. Valoarea adăugată = Marja comercială

(+) Producţia exerciţiului
(-) Consumuri externe (de la terţi);
4. Excedentul brut = Valoarea adăugată

din exploatare (+)Subvenţii de exploatare
(-) Impozite, taxe, vărsăminte
(-) Cheltuieli de personal
5. Profitul din exploatare= Excedentul brut din exploatare

(+) Reluări asupra provizioanelor
(+) Alte venituri din exploatare
(-) Amortizări şi provizioane
(-) Alte cheltuieli de exploatare
6. Profitul curent = Profitul din exploatare

(+) Venituri financiare
( -) Cheltuieli financiare
7. Profitul brut = Profitul curent

(+) Venituri excepţionale
(-) Cheltuieli excepţionale;
8. Profitul net = Profitul brut

(-) Impozitul pe profit;
Pagina 63 din 78
Pe exemplul contului de profit şi pierdere întocmit la data de 31 decembrie 1999 de

către societatea comercială “Enelconex” S.A., prezentat în anexa nr. 2, soldurile intermediare
de gestiune se calculează astfel:
1.Marja comercială =Vânzări mărfuri – Cost mărfuri

=734.167 – 642.700
=91.467 mii lei;
2.Producţia exerciţiului =Producţia vândută + Producţia imobilizată
=4.600.778 + 126.750
=4.727.528 mii lei;
3.Valoarea adăugată =(Marja comercială + Producţia exerciţiului)– Consumuri
externe (de la terţi)
=(Marja comercială + Producţia vândută + Producţia imobilizată) – (Materiale +
Energie şi apă + Alte cheltuieli materiale + Lucrări şi servicii executate de terţi)
=(91.467 + 4.727.528) – (1.851.285 + 12.086 + 246.261 + 856.708)
=4.818.995 – 2.966.340
=1.852.655 mii lei;
4.Excedentul brut din =Valoarea adăugată + Subvenţii de

exploatare exploatare– (Impozite, taxe, vărsăminte asimilate + Cheltuieli de personal)
=1.852.655 + 1.481 – (49.275 + 1.692.654)
=112.207 mii lei;
5.Profitul din exploatare =Excedentul brut din exploatare + Alte venituri din
exploatare – Amortizări şi provizioane – Alte cheltuieli din exploatare
=112.207 + 24.477 – 55.316 – 0
=81.368 mii lei;
6.Profitul curent =Profitul din exploatare + Venituri financiare – Cheltuieli

financiare
=81.368 + 12.903 – 8.702
=85.569 mii lei;
7.Profitul brut =Profitul curent + Venituri excepţionale – Cheltuieli excepţionale
Pagina 64 din 78
=85.569 + 7.820 – 46.091

=47.298 mii lei;
8.Profitul net =Profitul brut – Impozit pe profit

=47.298 – 33.352
=13.946 mii lei.
Se observă că marja comercială are o valoare destul de mică în comparaţie cu

producţia exerciţiului (91.467 mii lei faţă de 4.727.528 mii lei) lucru explicabil prin faptul că
activitatea de bază a societăţii “Enelconex” S.A. nu este cea comercială, ci activitatea de bază
este cea de prestări servicii.
Deci prin utilizarea factorilor de producţie societatea comercială “Enelconex” S.A. a
realizat o creştere în valoare de 1.852.655 mii lei. Din această valoare adăugată întreprinderea
îşi va remunera factorii de producţie (va plăti salariile personalului, impozite statului,
dividende acţionarilor, etc.).
Excedentul brut al exploatării în valoare de 112.207 mii lei, atestă o bună capacitate a
societăţii comerciale această sumă reprezentând ceea ce rămâne după remunerarea factorului
uman şi în parte a statului.
Comparând valorile obţinute pentru Valoarea adăugată şi pentru excedentul brut din
exploatare se poate observa influenţa puternică pe care o exercită cheltuielile cu personalul
asupra excedentului brut din exploatare şi implicit a indicatorilor care se vor calcula ulterior.
Profitul din exploatare în valoare de 81.368 mii lei reflectă o rentabilitate a activităţii
de exploatare în mărime absolută destul de satisfăcătoare, prin deducerea tuturor cheltuielilor
din veniturile de exploatare.
Profitul curent de 85.569 mii lei fiind mai mare decât profitul din exploatare, atestă
faptul că societatea comercială a desfăşurat o activitate financiară eficientă, chiar dacă
valoarea obţinută prin diferenţa profitului curent şi a profitului din exploatare nu este destul
de mare important este că aceasta nu are valoare negativă.
Profitul brut în valoare de 47.298 mii lei indică influenţa negativă a rezultatului
excepţional al exerciţiului, influenţă destul de mare în sens negativ în sumă de 38.271 mii lei.
Se impune o supraveghere mai atentă a activităţii excepţionale şi pe cât posibil înlăturarea
fenomenelor care vor duce la un rezultat nesatisfăcător pentru societate.
Profitul net în sumă de 13.946 mii lei reflectă ceea ce a rămas la dispoziţia unităţii fie
pentru acordare de dividende acţionarilor fie pentru reinvestire. De asemenea se observă
Pagina 65 din 78
influenţa impozitului pe profit destul de mare datorată cheltuielilor excepţionale care nu sunt
deductibile la calculul impozitului pe profit şi care au dus la virarea către stat a unei sume
destul de mari comparativ cu rezultatul brut al exerciţiului.
Pe baza contului de profit şi pierdere se poate determina un indicator important, numit
capacitatea de autofinanţare (C.A.F.). Acest indicator reflectă potenţialul financiar de creştere
economică a întreprinderii, cu alte cuvinte reflectă nivelul resurselor de finanţare proprii
întreprinderii, fără a apela la credit extern.
Capacitatea de autofinanţare se poate determina prin două metode:
metoda deductivă;
metoda adiţională.
Prin metoda deductivă se porneşte de la excedentul brut al exploatării din care se scad
apoi succesiv celelalte cheltuieli plătibile ale întreprinderii. Ecuaţia determinării capacităţii de
autofinanţare prin această metodă este următoarea:
C.A.F. = Venituri încasabile – Cheltuieli plătibile

C.A.F. = Excedent brut al exploatării + Venituri financiare şi excepţionale
încasabile – Cheltuieli financiare şi excepţionale plătibile – Impozitul pe profit
Pe exemplul contului de profit şi pierdere al “Enelconex” S.A., capacitatea de

autofinanţare prin metoda deductivă se obţine astfel:
C.A.F. = Venituri încasabile – Cheltuieli plătibile

= Excedent brut al exploatării + (Alte venituri din exploatare – Alte cheltuieli din
exploatare) + (Venituri financiare – Cheltuieli financiare) + (Venituri excepţionale –
Cheltuieli excepţionale) – Impozitul pe profit
=112.207 + (24.477 – 0) + (12.903 – 8.702) + (7.820 – 46.091) – 33.352
=69.262 mii lei;
În urma acestui rezultat se poate afirma că la sfârşitul anului 1999 societatea

comercială “Enelconex” S.A. avea resurse de autofinanţare de 69.262 mii lei.
Prin cea de-a doua metodă, metoda adiţională, se porneşte de la rezultatul net al
exerciţiului la care se adaugă cheltuielile calculate (amortizări şi provizioane), după ce s-au
scăzut din acestea veniturile calculate (reluări asupra provizioanelor).
Pagina 66 din 78
Ecuaţia de calcul a capacităţii de autofinanţare prin această metodă este:

C.A.F.=Rezultat net + Cheltuieli calculate – Venituri calculate
=Rezultat net + Amortizări şi provizioane calculate – Reluări asupra provizioanelor –
Cota parte a subvenţiilor virate în contul de rezultate + (Valoarea netă contabilă a activelor
cedate – Venituri din cedarea activelor)
Pe exemplul contului de profit şi pierdere al societăţii comerciale “Enelconex” S.A.,

prin metoda aditivă, capacitatea de autofinanţare se determină astfel:
C.A.F. =Profitul net + Amortizări calculate + Valoarea contabilă a activelor cedate –

Venituri din cedarea activelor
=13.946 + 55.316 + 7.820 – 7.820
=69.262 mii lei.
Metoda de analiză a contului de rezultate prin intermediul soldurilor intermediare de

gestiune este o metodă larg răspândită în contabilitatea continentală şi a fost adoptat şi de
contabilitatea ţării noastre.
Pe lângă această metodă mai există şi altele şi anume:
analiza funcţională a contului de profit şi pierdere;

analiza prin cheltuieli directe pe produs;
analiza prin cheltuieli variabile în raport cu cifra de afaceri (analiza pragului de
rentabilitate).
Analiza funcţională a contului de profit şi pierdere are o largă răspândire în ţările

anglo-saxone (Anglia, S.U.A., Canada). Această metodă evidenţiază rezultatele pe funcţiunile
întreprinderii şi anume:
de producţie;
comercială;
cercetare-dezvoltare;
de trezorerie (financiar-contabilă);
Analiza funcţională a contului de profit şi pierdere se prezintă astfel:
Pagina 67 din 78
Tabel nr. 15 – Analiza funcţională a Funcţiunea

contului de rezultate
Venituri, cheltuieli, rezultate
Vânzări
Costul mărfurilor vândute Comercială
Costul de producţie al produselor vândute De Producţie
Profitul brut al vânzărilor (Marja brută)
Cheltuieli de desfacere
Cheltuieli generale şi administrative
Profitul din exploatare (Rezultatul Comercială
exploatării) Administraţie
Alte venituri şi cheltuieli (financiare,
excepţionale)
Venitul înainte de impozitare
Impozitul pe venit
Venitul net (Rezultatul exerciţiului)
Structura pe funcţiunile întreprinderii a contului de profit şi pierdere permite luarea

deciziilor de gestiune în mod eficient pe fiecare funcţie a întreprinderii.
Analiza contului de profit şi pierdere prin cheltuieli directe porneşte de la identificarea

cheltuielilor legate direct de fabricarea unui produs, sau mai exact de activitatea de bază a
unei întreprinderi.
Cheltuielile indirecte, comune mai multor obiecte ale calculaţiei sunt repartizate pe
fiecare în parte proporţional cu cheltuielile directe, stabilindu-se în acest sens chei de
repartizare (coeficienţi).
În vederea analizei prin cheltuielile directe, contul de rezultate se poate prezenta
astfel:
Tabel nr.16 – Contul de rezultate pentru analiza pe baza

cheltuielilor directe
Cifra de afaceri (vânzările)
Pagina 68 din 78
(-) Cheltuielile directe

(=) Marja asupra cheltuielilor directe
(-) Cheltuieli indirecte
(=)Rezultatul net al exerciţiului
Această metodă întâmpină greutăţi cauzate de caracterul ambiguu al unor cheltuieli

care se clasifică greu în cheltuieli directe sau indirecte. De asemenea, calculaţia fiind o
operaţie destul de anevoioasă, face ca procesul de analiză să fie destul de complicat.
A treia metodă, a analizei pragului de rentabilitate este şi metoda care dă informaţii

utile pentru provizionarea bugetului întreprinderii. Aceste informaţii se referă la:
cifra de afaceri pentru care rezultatul întreprinderii este nul (situaţie când vânzările
sunt egale cu cheltuielile variabile şi fixe);
beneficiul provizional la o variaţie dată a cifrei de afaceri;
cifra de afaceri pentru a obţine un beneficiu dinainte stabilit;
nivelul cifrei de afaceri necesar menţinerii unui anumit benficiu în condiţiile creşterii
cheltuielilor fixe.
Structura contului de profit şi pierdere pentru această metodă de analiză este următoarea:
Tabel nr. 17 – Contul de Valori
rezultate pentru analiza în mii lei în %
pragului de rentabilitate
Explicaţii
-Cifra de afaceri (CA)
-Cheltuieli variabile(C.V.)
-Marja asupra chelt.
variabile (M.C.V.)
-Cheltuieli fixe(C.F.)
-Rezultatul net
Pagina 69 din 78
Această metodă de analiză dă rezultate bune numai la întreprinderile de mică mărime,

unde separaţia cheltuielilor în variabile şi fixe rămâne neschimbată pe o perioadă mai mare de
timp, iar variaţiile cifrei de afaceri sunt mai reduse.
Tabloul de finanţare
Tabloul de finanţare este un instrument creat pe baza bilanţului şi a contului de profit

şi pierdere cu scopul de a surprinde fluxurile nete de trezorerie. Cu ajutorul bilanţului este
descrisă situaţia întreprinderii la un moment dat ca o consecinţă a fluxurilor fizice şi
financiare, iar în contul de profit şi pierdere sunt înregistrate cheltuielile şi veniturile
determinate de aceste fluxuri.
Dacă se procedează la separarea cheltuielilor plătibile în cursul unui exerciţiu
financiar de cheltuielile a căror plată este scadentă în exerciţiile următoare şi la separarea
veniturilor încasabile în viitor se poate determina situaţia trezoreriei sau fluxul monetar net al
exerciţiului (cash-flow).
Tabloul de finanţare este instrumentul cu ajutorul căruia este analizată variaţia
celorlalte mărimi ale bilanţului în afara capitalurilor proprii, în mod special a componentelor
care se referă la echilibrul financiar general al întreprinderii şi echilibrul de trezorerie.
Tabloul de finanţare este deci tabloul utilizărilor şi resurselor care explică variaţia
patrimoniului într-o anumită perioadă.
Acest instrument reflectă trecerea între două bilanţuri succesive, din acest motiv se
mai numeşte şi “bilanţ diferenţial”.
Tabloul de finanţare prezintă fluxurile de utilizări şi resurse ale unei perioade date, de
obicei un an, descriind modul în care resursele întreprinderii au permis finanţarea
necesităţilor perioadei.
Aceste fluxuri se pot clasifica în trei categorii:
fluxurile patrimoniale cu impact imediat asupra disponibilităţilor (cumpărări plătibile
imediat şi venituri încasabile imediat);
fluxuri patrimoniale cu un impact ulterior asupra disponibilităţilor întreprinderilor
(vânzări şi cumpărări pe credit);
fluxuri patrimoniale fără nici un impact asupra disponibilităţilor (cheltuieli cu
amortizarea).
Pagina 70 din 78
Tabloul de finanţare nu este un document obligatoriu, dar se recomandă în cazul unor

întreprinderi mari în scopul ameliorării înţelegerii exploatării şi activităţii întreprinderii.
Tabloul de finanţare trebuie să respecte regulile de bază care se aplică atât în cazul
bilanţului cât şi în cazul contului de profit şi pierdere şi anume:
permanenţa regulilor de prezentare şi a metodelor contabile utilizate;
prezentarea opţiunilor reţinute;
indicarea informaţiilor comparativ cu exerciţiul precedent;
coerenţa cu informaţiile conţinute de primele două conturi anuale;
necompensarea.
Tabloul de finanţare se poate prezenta sub mai multe forme:
prezentarea bazată pe fondul de rulment financiar;
prezentarea bazată pe fondul de rulment funcţional;
prezentarea trezoreriei pe funcţiunile întreprinderii;
prezentarea trezoreriei prin autofinanţarea economică.
Prezentarea bazată pe fondul de rulment financiar porneşte de la definirea tradiţională

a fondului de rulment net ca fiind diferenţa între resursele cu scadenţă mai mare de un an
(capitaluri permanente) şi utilizările cu o durată mai mare de un an.
Prezentarea tabloului de finanţare bazată pe fondul de rulment funcţional va arăta:
variaţia resurselor durabile şi a utilizărilor stabile, diferenţa dintre aceste două mărimi
reprezentând fondul de rulment net global;
utilizarea variaţiei resurselor durabile şi a utilizărilor stabile prin creşterea necesarului
de fond de rulment şi evoluţia trezoreriei nete (disponibilităţi – credite bancare pe termen
scurt).
Tabloul de finanţare realizat pe baza prezentării trezoreriei pe funcţiile întreprinderii,

pune accent pe funcţiile: exploatare, investiţie şi finanţare.
Tabloul de finanţare trebuie să dea un răspuns la întrebarea : Ce a făcut întreprinderea

cu beneficiile sale?
Tehnica tabloului de finanţare constă în calcularea variaţiilor posturilor bilanţului de

la un exerciţiu la altul pentru a studia “deformările” bilanţului.
un post de activ care creşte, reprezintă un mijloc;
Pagina 71 din 78
un post de activ care scade, reprezintă o resursă;

un post al pasivului care creşte, reprezintă o resursă;
un post al pasivului care scade, reprezintă un mijloc.
Tabloul de finanţare are următoarele caracteristici:

pune în evidenţă fluxurile de îndatorare;
face să apară autofinanţarea întreprinderii;
explică strategia adoptată de întreprindere;
justifică nivelul de trezorerie;
determină structura financiară a întreprinderii;
apreciază riscul financiar;
indică resursele de care întreprinderea dispune pentru a-şi finanţa investiţiile;
serveşte ca suport al gestiunii provizionale;
explică variaţiile patrimoniului în cursul unui an.
Anexa nr. 1
RECAPITULAŢIA ŞTATELOR DE PLATĂ A SALARIILOR
AFERENTE LUNII DECEMBRIE 1999
Total salarii Şomaj Contrib. Pers. Impozit CASS Avans Rest de

ului brute (1%) Pens.suplim.(5%) (7%)
98.395.000 647.950 3.239.750 32.192.935 6.887.650 34.878.000 27.436
TORI 86.816.659 319.500 1.590.483 21.266.057 6.066308 20.230.000 43.410
1 185.211.659 967.450 4.830.233 53.458.992 12.953.958 55.108.000 70.846
NŢII 35.150.000 - - 9.467.500 2.460.500 13.600.000 12.082
2 220.361.659 967.450 4.830.233 62.926.492 15.414.458 68.708.000 82.929
Înregistrări ce se vor efectua :

641= 421 185.211.659 621= 401.3 35.150.000
6451=43110 55.516.964
Pagina 72 din 78
421= % 114.364.675 401.3=% 23.067.500

6452=4371 9.260.583
425 55.108.000 409 13.600.000
6453=43111 12.964.816
4312 4.830.233 444 9.467.500
4372 967.450
635 = 447.2 6.610.850
444 53.458.992
635 = 447.3 4.407.233
444= 4311.1 12.953.958 444=43111 2.460.500
622 = 4012 463.029
Pagina 73 din 78
Anexa nr. 2
CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE
încheiat la 31.XII.1999
(se completează cumulat de la începutul anului) mii lei
Denumirea indicatorului Nr Exerciţiul financiar
.
rd. precede încheiat
nt
A B 1 2
Venituri din vânzarea mărfurilor(ct.707) 01 341.082 734.167
Producţia vândută 02 3.356.59 4.600.77
(ct.701+702+703+704+705+706+708) 0 8
Cifra de afaceri(rd.01+02) 03 3.697.67 5.334.94
2 5
Venituri din producţia stocată(ct.711) Solduri 04 - -
creditoare
Solduri debitoare 05 - -
Producţia imobilizată (ct.721+722) 06 3.380 126.750
Producţia exerciţiului(rd.02+04-05+06) 07 3.359.97 4.727.52
0 8
Venituri din subvenţii de exploatare(ct.741) 08 - 1.481
Alte venituri din exploatare(ct.754+758) 09 11.275 24.477
Venituri din provizioane privind activitatea de 10 - -
exploatare(ct.781)
I.VENITURI DIN EXPLOATARE-TOTAL 11 3.712.32 5.487.65
(rd.03+04-05+06+08 la 10) 7 3
Cheltuieli privind mărfurile(ct.607) 12 260.102 642.700
Cheltuieli cu materiile prime(ct.600) 13 - -
Cheltuieli cu materialele consumabile(ct.601) 14 1.368.18 1.851.28
2 5
Cheltuieli cu energia şi apa(ct.605) 15 10.843 12.086
Alte cheltuieli materiale(ct.602+603+604+606+608) 16 128.320 246.261
Cheltuieli materiale - total(rd.13 la 16) 17 1.507.34 2.109.63
Pagina 74 din 78
5 2
Cheltuieli cu lucrări şi servicii executate de terţi 18 426.396 856.708
(ct.611+612+613+614+621+622+623+624+625+
626+627+628)
Cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate(ct.635) 19 14.902 49.275
Cheltuieli cu remuneraţiile personalului(ct.641) 20 932.389 1.196.84
0
Cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială(ct.645) 21 301.046 495.814
Cheltuieli cu personalul- total(rd.20+21) 22 1.233.43 1.692.65
5 4
Alte cheltuieli de exploatare (ct.654+658) 23 - -
Cheltuieli cu amortizările şi provizioanele(ct .681) 24 14.962 55.316
II.CHELTUIELI PENTRU EXPLOATARE-TOTAL 25 3.457.14 5.406.28
(rd.12+17 la 19+22 la 24) 2 5
A REZULTATUL DIN EXPLOATARE 26 255.185 81.368
Profit(rd.11-25)
Denumirea indicatorului Nr Exerciţiul financiar
.
rd. precede încheiat
nt
A B 1 2
Pierdere(rd.25-11) 27 - -
Venituri din participaţii, alte imobilizări financiare 28 - -
şi creanţe imobilizate(ct.761+762+763)
Venituri din titluri de plasament(ct.764) 29 - -
Venituri din diferenţe de curs valutar(ct.765) 30 - -
Venituri din dobânzi(ct.766) 31 14.151 12.903
Alte venituri financiare(ct.767+768) 32 - -
Venituri din prvizioane(ct.786) 33 - -
III.VENITURI FINANCIARE-TOTAL(rd.28 la 33) 34 14.151 12.903
Pierderi din creanţe legate de participaţii(ct.663) 35 - -
Cheltuieli privind titluri de plasament cedate(ct.664) 36 - -
Cheltuieli din diferenţe de curs valutar(ct.665) 37 800 -
Pagina 75 din 78
Cheltuieli privind dobânzile(ct.666) 38 8.309 8.702

Alte cheltuieli financiare(ct.667+668 39 - -
Cheltuieli cu amortizările şi provizioanele(ct .686) 40 - -
IV.CHELTUIELI FINANCIARE-TOTAL(rd.35 la 40) 41 9.109 8.702
B REZULTATUL FINANCIAR 42 5.042 4.201
Profit(rd.34-41)
C REZULTATUL CURENT AL EXERCIŢIULUI 44 260.227 85.569
Profit(rd.11+34-25-41)
Pierdere(rd.25+41-11-34) 45 - -
V.VENITURI EXCEPŢIONALE-TOTAL(ct.771+772+787) 46 - 7.820
VI.CHELT.EXCEPŢIONALE-TOTAL(ct.671+672+687) 47 30.394 46.091
D REZULTATUL EXCEPŢIONAL 48 - -
Profit(rd.46-47)
Pierdere(rd.47-46) 49 30394 38.271
VII. VENITURI TOTALE(rd.11+34+46) 50 3.726.47 5.508.37
8 6
VIII. CHELTUIELI TOTALE(rd.25+41+47) 51 3.496.64 5.461.07
5 8
E REZULTATUL BRUT AL EXERCIŢIULUI 52 229.833 47.298
Profit(rd.50-51)
Impozitul pe profit(ct.691) 54 58.473 33.352
F REZULTATUL NET AL EXERCIŢIULUI 55 171.360 13.946
Profit(rd.52-54)
Pierdere(rd.53+54 sau rd.54-52) 56 - -
Pagina 76 din 78
Anexa nr.3
ORGANIGRAMA S.C. ENELCONEX S.A. PLOIEŞTI
Compartiment financiar-
contabilitate
Compartiment
Director
aprovizionare
economic
Compartiment transport
Compartiment
administrativ
Asociaţia
Director
Generală Director
General Compartiment execuţie
a tehnic
(Administrator) lucrări
Acţionarilor
Compartiment proiectare
Compartiment
Compartiment
personal,
PRAM-CTC
salarizare
Compartiment ofertare
contractare
Compartiment
juridic
Pagina 77 din 78
Pagina 78 din 78

Diploma - WWW - Tocilar

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Diploma - WWW - Tocilar

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Studiu de caz privind structura patrimoniului si analiza acestuia

CAP. I – STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A S.C.ENELCONEX S.A. PLOIEŞTI

S.C. Enelconex S.A. deţine un patrimoniu pe care îl gestionează în condiţii de

S.C. Enelconex S.A. ca structură organizatorică cuprinde totalitatea compartimentelor

În directă subordonare faţă de managerul societăţii se află următoarele

Obiectul de activitate şi influenţa acestuia asupra organizării sistemului informaţional

Obiectul de activitate al societăţii Enelconex S.A. îl constituie:

-linii electrice aeriene de joasă şi medie tensiune;

Tabel nr.2 – Principalii furnizori de materiale ai S.C. Enelconex S.A.

să asigure urmărirea şi controlul îndeplinirii planurilor şi programelor de activitate

conducerii societăţii. Aceste operaţiuni se fac cu ajutorul documentaţiei, al evaluării şi al

Jurnalul Registrul jurnal Jurnalul

Compartimentul financiar-contabil este parte integrantă a structurii funcţionale a

-efectuează analize economico-financiare şi stabileşte măsuri pentru creşterea

Principii contabile ce stau la baza organizării şi desfăşurării activităţii contabile la

În vederea obţinerii unei imagini fidele a societăţii, în evidenţa contabilă trebuie să se

principiul necompensării specifică faptul că valorile elementelor ce reprezintă active

Pe lângă aceste principii, obligatorii conform legislaţiei în vigoare societatea încearcă

Indicatori de apreciere a activităţii societăţii comerciale Enelconex S.A.

Pentru a aprecia în mod corect activitatea desfăşurată de societate pe parcursul

Aceşti indicatori vor fi prezentaţi comparativ pentru ultimii 4 ani de activitate

Tabel nr.4- Cifra de afaceri

Se poate observa că cifra de afaceri a crescut în mod relativ constant pe parcursul

Tabel nr.5- Profitul brut

Se observă evoluţia în sens descendent a profitului brut pe parcursul celor 4 ani de

Tabel nr.6- Profitul net

Rentabilitatea calculată ca raport între beneficiul (profitul) net şi cifra de afaceri

Tabel nr.7-Evoluţia rentabilităţii la S.C.Enelconex S.A.

Tabel nr.8-Evoluţia solvabilităţii la S.C.Enelconex S.A.

1999 821.205 1.391.900 570.695 100

Productivitatea muncii este indicatorul ce se obţine prin raportarea cifrei de afaceri

Tabel nr.9-Evoluţia productivităţii muncii la S.C. Enelconex S.A.

Anul Cifra de afaceri Numărul de Productivitatea

Evoluţia productivităţii muncii are o tendinţă ascendentă datorită creşterii cifrei de

Potrivit indicatorilor calculaţi mai sus se poate concluziona că societatea are o

corespunzător cheltuielile cu salariile sau cheltuielile materiale. Totodată acelaşi efect îl va

CAP. II - MODELE PRIVIND CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE

2.1. Legislaţia aferentă contului de profit şi pierdere

Referiri la contul de profit şi pierdere în cadrul legislativ românesc se întâlnesc în

persoanelor juridice şi fizice străine care desfăşoară activităţi în România ca partener

2.2. Contul de profit şi pierdere. Generalităţi şi modele de prezentare în diverse ţări

Situaţia patrimonială, implicit cea financiară a unei întreprinderi la un moment dat

În acest mod întreprinderea devine un centru de calcul economic, pentru a obţine

încorporarea este o etapă contabilă în cadrul căreia veniturile sunt încorporate în

nestocabile (energie, apa, servicii executate de terţi) au loc simultan cu angajarea

Financiar Cheltuieli financiare Venituri financiare

În momentul de faţă, pe plan mondial, modalitatea de prezentare a contului de profit şi

Tabel nr.11 –Modelul contului de profit şi pierdere cu clasificarea

Variaţia stocurilor de produse finite şi X

Variaţia stocurilor este utilizată pentru ajustarea cheltuielilor de producţie.

Alte cheltuieli de exploatare (X)

S-au constatat totuşi două modele de expunere a cheltuielilor şi veniturilor:

forma de tablou bilateral sau forma de cont (schema orizontală);

În ambele situaţii cheltuielile şi veniturile sunt împărţite în 3 categorii:

Contul de profit şi pierdere

Avantajul formatului listă al contului de profit şi pierdere constă în delimitarea părţii

Contul de profit şi pierdere

Venituri din exploatare X

Directiva a-IV-a europeană, cea referitoare la documente contabile de sinteză,

forma pe orizontală după natura economică a cheltuielilor;

Astfel, în Marea Britanie, se practică o economie de tip liberal, în condiţiile unui

Contul de profit şi pierdere se poate prezenta în două variante:după funcţii şi după