Subiectul: ,, Anatomia şi fiziologia sistemuliu dento-maxilar la copii.

Dentiţia de
lapte, schimb, permanentă. Cronologia erupţiei dinţilor. Sistemul de adnotare
dentară.

1. Date generale privind anatomia şi fiziologia sistemului dento-maxilar la copii.

2. Perioada dentiţiei de lapte
3. Perioada dentiţiei de schimb
4. Perioada dentiţiei permanente.
5. Cronologia eruperii dinţilor temporari şi permanenţi.
6. Caracteristica arcadelor şi ocluziei în dentiţia permanentă anatomia și fiziologia
sistemului dento-maxilar la copii.

Anatomia şi fiziologia sistemuliu dento-maxilar la copii:

Sistemul dento-maxilar prezintă următoarele elemente:

- Scheletul alcătuit din oase maxilare,nazale,zigomatice.
- Dinţii – organe adaptate la muşcare şi amestecarea hranei
- Organele care apucă hrana şi închid fanta orală:buzele,muşchii.
- Organele care participă la formarea bolului alimentar şi împinge în
faringe:limba,palatul dur şi moale, obrajii.
- Muşchii masticatori
- 3 perechi de glande salivare
- Articulaţia temporo-mandibulară

Particularităţile sistemului dento-maxilar la nou născuţi:

1. Au nişte muşchi orbiculari ai buzelor bine dezvoltate, ceea ce-i permite copilului o
apucare bună a pieptului mamei.
2. Orajii la nou - născut și copiii mici sunt mai bombați, în care se află corpul adipos
al obrazului (corpus adiposum buccae) sau „ bula grăsoasă”sau pernuțile Bichat,
învelit într-o capsulă conjunctivă
3. Prezenţa la nou născut a membranei(crestei) gingivale sau plica Roben-Majito,
această membrană bogată în vase sanguine, în timpul actului de sugere membrana
se contractează.
4. Rugele palatine transversale bine dezvoltate,7-8 perechi, ocupă ½ din palatul dur.
5. Retrognaţia mandibulară fiziologică-o poziţie posterioară a mandibulei faţă de
celelalte oase –permite o amplitudine de mişcare la sugere.
6. Practic lipsa tuberculului articular şi cavităţii glinoide
7. Topografia specifică a laringelui: întrarea în laringe este situată sus practic la
nivelul nazofaringelui – preîntîmpină pătrunderea laptelui în aparatul respirator.
8. Reflex de sugere bine dezvoltat.
Erupţia dentară reprezintă procesul de dezvoltare prin care dintele se deplasează din
poziţia sa din interiorul osului, de-a lungul procesului alveolar în cavitatea orală, pînă
stabileşte contacte cu antogonistul său.
Erupţia dinţilor temporari

Apariţia dinţilor temporari se face de la 6 luni la 2ani şi jumătate sau se începe odată
cu eruperea primului dinte temporar la 6-7 luni, în ultimii ani este o tendinţă spre
accelerarea erupţiei dinţilor. Dacă erupţia este cu 4 luni înaintea termenilor medii –
avem erupere precoce, dacă cu 4 luni mai tîrziu-erupere tardivă.

Ordinea de erupţie a dinţilor temporari:

6-8 luni- incisivii centrali

8-12 luni- incisivii laterali
12-16 luni – primii molari
16-20 luni – caninii
20 -30 luni – al doilea molari

Erupţia dinţilor permanenţi

În timpul erupţiei dinţilor permanenţi se produc:

*rezorbţia rădăcinilor dinţilor temporari
*creşterea rădăcinilor dinţilor permanenţi
*creşterea verticală a proceselor alveolare

Ordinea de erupţie a dinţilor permanenţi:

La 6 ani – primii molari inferiori,primii molari superiori şi incisivii centrali inferiori
La 7 ani – incisivii centrali superiori
La 8 ani – incisivii laterali superiori şi inferiori
La 9 ani – caninii inferiori şi primii premolari superiori
La 10 – primii premolari inferiori şi premolarii 2 superiori
La 11 ani – premolarii 2 inferiori şi caninii superiori
La 12 ani – molarii 2 inferiori şi superiori
La 18 ani – molarii 3 inferiori şi superiori.

Teoriile de erupţie dentară:

Erupţia este o etapă de creştere a maxilarelor,cît şi modelajul funcţional al
acestora.Nici o teorie nu este capabilă să explice toţi factorii implicaţi în procesul de
erupţie.
Teoriile principale sînt următoarele:
*Teoria rolului formării rădăcinii în erupţia dentară(Malassez,Orban)
*Teoria rolului proliferării pulpare(Sicher,Scott)
*Teoria rolului osului alveolar(Koehler,Marcks)
*Teoria vascularizaţiei(Bryer)

Tulburările de erupţie dentară sunt:

*modificări în ordinea de erupţie
*modificări în cronologia de eruptie: eruptia precoce, erupţia întîrziată
*modificări de poziţie sau de înclinare a dinţilor în perioada de erupţie: ectopii, rotaţii,
transpoziţii, incluzii.

Dentiţia temporară sau dentiţia de lapte

Se începe odată cu eruperea primului dinte temporar. Odată cu eruperea M1 temporar
se instalează înălţimea fiziologică a ocluziei sau prima perioadă de ridicare fiziologică
a ocluziei. Perioada dentiţiei temporare poate fi împărţită în 2 etape:
- Perioada de formare a ocluziei dinţilor de lapte: de la 6 luni-pînă la 3 luni
- Perioada ocluziei formate: de la 3 ani pînă la 6 ani. Se împarte în următoarele faze
cu particularităţi specifice:

1 fază 4-4,5ani:
a) o abraziune a dinţilor temporari pe tot parcursul arcadei dentare
b) o aşezare compactă a dinţilor arcadei dentare,apar ”tremele primatilor”adică
spaţiere la dinţii
I şi II superiori, III şi IV inferiori
c) o acoperire 1/3 de dinţii superiori pe cei inferiori
d) suprafeţele distale a dinţilor V superiori şi inferiori sînt situate într-un plan

2 fază 6-6,5 ani:

a) toate semnele se schimbă,între toţi dinţii apar spaţii,aceste spaţii ne vorbesc ca
oasele maxilare cresc şi are loc o pregătire a arcadei dentare pentru schimbul
dinţilor
b) apare abraziunea pronunţată a dinţilor, care este uniformă pe toată arcada
c) dinţii frontali se instalează în raport cap-la-cap
d) suprafeţele distale în regiunea dinţilor V formează un prag mezial,datorită
dezvoltării rapide a arcadelor dentare.

Perioada dentiţiei mixte începe de la 6-9 ani şi sfîrşit 9-12 ani.

Odată cu eruperea M de 6 ani se stabileşte raport neutral sau se mai numeşte raport
de clasa I.
La 7-8 ani se schimbă ocluzia, are loc a 2 perioadă de ridicare a ocluziei. La 9-12
ani în locul molarilor temporari erup premolarii permanenţi, la 13 ani erup dinţii 7.
Odată cu eruperea caninului se petrece a treia perioadă de ridicare a ocluziei.

Perioada dentiţiei permanente

Ocluzia permanentă se formează în decurs de 12-18 ani. În această perioadă are loc
o creştere activă a maxilarelor în lungime, lăţime, înălţime. Ocluzia permanentă are
4 forme: ortognată, dreaptă, prognaţia fiziologică, progenia fiziologică.

Caracteristicile arcadelor şi ocluziei ortognate în dentiţia permanentă

* arcada superioară are formă eliptică, arcada inferioară are forma parabolică.
* fiecare dinte are 2 antagonişti, cu excepţia incisivilor centrali inferiori şi
molarilor de minte superiori.
* la maxilă arcada dentară este mai mare decît arcada alveolară, arcada alveolară
este mai mare decît cea bazală, la mandibulă este invers această relaţie.
* dinții arcadei superioare depășesc (îi acoperă) atât frontal, cât și lateral pe cei ai
arcadei inferioare cu 1/3
* cuspidul mezio vestibular al primului molar superior pătrunde în fisura mezio
vestibulară a molarului inferior (cheia Angle)
* dinții fiecărei arcade stabilesc puncte de contact proximal
* linia interincisivă superioară coincide cu cea inferioară și ele coincid cu linia
mediană a feței.

Sistemul de adnotare a dinților

I . Adnotația anglo – saxonă

V IV III II I I II III IV V pentru dentiția temporară

V IV III II I I II III IV V

87654321 12345678
8 7 6 5 4 3 2 1 1 2 3 4 5 6 7 8 pentru dentiția permanentă
II. Adnotarea internațională SSI

5.5 5.4 5.3 5.2 5.1 6.1 6.2 6.3 6.4 6.5 pentru dentiția temporară
8.5 8.4 8.3 8.2 8.1 7.1 7.2 7.3 7.4 7.5

1.8 1.7 1.6 1.5 1.4 1.3 1.2 1.1 2.1 2.2 2.3 2.4 2.5 2.6 2.7 2.8
4.8 4.7 4.6 4.5 4.4 4.3 4.2 4.1 3.1 3.2 3.3 3.4 3.5 3.6 3.7 3.8 pentru dentiția permanentă
III. Adnotarea după școala franceză
DV DIV DIII DII DI SI SII SIII SIV SV pentru dentiția temporară
dV dIV dIII dII dI sI sII sIII sIV sV
D8 D7 D6 D5 D4 D3 D2 D1 S1 S2 S3 S4 S5 S6 S7 S8
d8 d7 d6 d5 d4 d3 d2 d1 s1 s2 s3 s4 s5 s6 s7 s8 pentru dentiția permanentă

IV. Adnotarea după sistemul aritmetic

V+ IV+ III+ II+ I+ +I +II +III +IV +V pentru dentiția temporară

V- IV- III- II- I- -I –II –III –IV -V

8+ 7+ 6+ 5+ 4+ 3+ 2+ 1+ +1 +2 +3 +4 +5 +6 +7 +8
8- 7- 6- 5- 4- 3- 2- 1- -1 -2 -3 -4 -5 -6 -7 -8 pentru dentiția permanentă

V. Adnotarea după sistemul anatomic

M3 M2 M1 P2 P1 C I2 I1 I1 I2 C P1 P2 M1 M2 M3 pentru dentiția permanentă

M1 M2 C I2 I1 I1 I2 C M1 M2 pentru dentiți temporară

Diferenţa dintre dinţii temporari şi dinţii permanenţi

Incisivii temporari au o lăţime mezio – distală mai mare decît înălţimea cervico –
incizală şi nu prezintă un cingulum la fel de accentuat.
Caninii temporari sunt şi ei mai globuloşi, cu dimensiunea cea mai mare mezio –
distală şi cu un relief palatinal şi cingulum şterse, spre deosebire de caninii
definitivi, care prezintă un cuspid, creste palatinale şi cingulum foarte bine
exprimate, iar dimensiunea cea mai mare este cea cervico- incizală (înălţimea).
Molarii temporari au şi ei dimensiunea cea mai mare în sens mezio – distal, iar
faţa lor ocluzală prezintă cîte patru cuspizi bine determinaţi pentru molarii 2
temporari şi două creste (una vestibulară şi una orală) pentru molarii 1. Molarii 2
temporari inferiori pot avea şi cinci cuspizi, asemănîndu- se cu molarii 1 definitivi
inferiori. Ei sunt mult mai mici ca dimensiune decît molarii 1 definitivi, iar
dimensiunea lor creşte către distal, molarul 2 temporar fiind mai mare decît
molarul 1 de lapte. Coletul vestibular este liniar spre deosebire de coletul
premolarilor succesionali care este arcuat.
Molarii definitivi sunt voluminoşi, cu feţele ocluzale foarte cuspidate. Ei descresc
dimensional către distal, molarii 1 fiind de fapt cei mai voluminoşi dinţi definitivi.
Molarii 2 sunt mai mici , iar molarii de minte pot suferi variaţii morfologice şi
dimensionale deosebite, putînd avea forma unui singur cuspid sau a unor
formaţiuni dentare gigante cu mulţi cuspizi şi rădăcini.