In Catilinam (Împotriva lui Catilina, Catilinarele)

Cicero a alcătuit o operă imensă. Se pot distinge în primul rând discursurile ciceroniene
în număr de 58, care reprezintă o fericită armonizare între talentul nativ, (ingenium), cultură
vastă (doctrina) și practică forului (usus forensis). Discursurile acoperă o perioadă de 38 de ani
(81-43 î. Hr.) de activitate retorică pusă în slujba cetățeanului și a cetății, “de la interesul sau
nevoia cărora niciodată nu m-au sustras odihnă, plăcerea sau somnul” (Pro Archia poetă, VI, 12).
Printre acestea se remarcă  de asemenea În Catilinam (Împotriva lui Catilina, Catilinarele), poate
cele mai cunoscute cuvântări ciceroniene pronunțate împotriva lui L. Sergius Catilina, după
descoperirea conspirației acestuia împotriva republicii;
La alegerile pentru consulta de la finele lui iulie 63Î.Hr.. Lucius Sergius Catilina, care
dorea de câțiva ani să ajungă la magistratură supremă, este din nou învins, în ciuda ideilor sale
oarecum incendiare care i-ar fi putut atrage mulți susțînători (abolilea datoriilor, proscrierea celor
bogați și confiscarea averilor acestora etc). El, fostul locotenent al lui Sylla își făcuse cunoscut
numele prin cruzimea de care a dat dovadă în perioada în care fusese propraetor al provinciei
Africa.În anul 65Î.Hr., Cătălina nu putuse candida la consulta tocmai din pricina acuzațiilor
aduse în urmă jefuirii fostei sale colonii, iar acum., în 63, speră să i se îndeplinească visul:acela
de a deveni cónsul al Romei. Însă planul sau eșuează, fiind aleși consuli M.Tullius Cicero și C.
Antonius Hybrida.
În noaptea de 20 octombrie 63Î.Hr., Cicero primește de la Crassus o scrisoare anonimă
primită de acesta și un pachet de scrisori încă nedesfăcute. În scrisoarea anonimă, Crassus era
sfătuit să părăsească Roma, căci în zilele de 27 și 28 octombrie avea să înceapă o revoltă.
În ședința senatului din 21 octombrie, Cicero aduce la cunoștință conținutul scrisorii primite de
Crassus și deschide și celelalte scrisori, punând cap la cap informațiile din acestea. Cicero ia
măsuri de apărare că în cazul unui război civil, dar zilele trec și nimic nu se întâmplă. În cele din
urmă, la 27 octombrie, Cicero primește o scrisoare din Firesole prin care se anunță că Manlius,
fost libert al lui Sylla fusese eliberat și că pornise la acțiune, fiind conducătorul celei mai Mari
foste catilinare din Etruria. Cicero își propune acum să demonstreze implicarea lui Catilina.
Situația un este ușoară: Cicero un avea informații pe care le-ar fi putut face publice;
informațiile sale, deși foarte importante, fuseseră probabil cumpărate; în senat existau și partizani
ai lui Cătălina și pe lângă aceștia și senatori increduli. În acest context, în cadrul ședinței
senatului din 8 noimbrie, Cicero rostește faimoasa Catilinara întâi.  
 Oratio în Catilinam Prima in Senatu Habita

În comparație cu alte discursuri politice de la acea vreme, acesta a fost relativ scurt – în
jur de 3400 de cuvinte – și la obiect. Cuvintele din început au un loc special în istorie chiar și
după 2000 de ani:
„Quo usque tandem abutere, Catilina, patientia nostra? Quam diu etiam furor iste tuus nos
eludet? Quem ad finem sese effrenata iactabit audacia?”
„Cât timp, Catilina, vei abuza de rădarea noastră? Și pentru cât timp își va bate joc de noi
nebunia ta? În ce scop se va avânta îndrăzneala ta neînfricată?”
De asemena tot la fel de cunoscută este și faimoasa exclamație:
„O tempora, o mores!”
„Ce vremuri! Ce obiceiuri!”
Catilina era prezent atunci când discursul a fost rostit. Când a ajuns la templul lui Jupiter
Stator, acesta și-a ocupat locul cuvenit în sală. Totuși, ceilalți senatori s-au mutat departe de el.
Acesta a încercat să răspunda discursului, dar senatorii îl întrerupea în mod repetat, numindu-l
trădător. În timp ce părăsea templul în grabă, Catilina aruncă amenințări asupra Senatului. Mai
târziu el pleacă din oraș într-un așa zis exil auto-impus la Marsilia. De fapt, el merge în tabăra lui
Manlius, unde se află armata rebelilor.
În dimineața următoare Cicero va ține un alt discurs.

Oratio în Catilinam Secunda Habita ad Populum

În acești discurs informează cetățenii Romei cu privire la adevărul despre plecarea lui
Catilina în exil. El îi descrie pe conspiratori că oameni bogați, foști datornici, bărbați dornici de
putere și bogăție, veteranii lui Sulla, oameni ruinați ce așteptau orice fel de schimbare, criminali
și alțîi oameni de tipul lui Catilina. El i-a asigurat pe oamenii din Roma că nu au de ce să se
teamă, deoarece el, consulul, și zeii, vor proteja statul.
Între timp, Catilina i s-a alăturat lui Gaius Manlius, comandantul rebelilor. După ce
senatul află noile vești, îi declară pe cei doi inamici publici. Antonius Hybrida, coleg consul al
lui Cicero, alături de trupe loiale Romei va pleca în urmăriea lui Catilina. Cicero rămane acasă
pentru a proteja orașul.
 Oratio în Catilinam Tertia ad Populum

În acest discurs, Cicero susține că orașul ar trebui să se bucure, pentru că a fost salvat de
la o revoltă sângeroasă. El prezintă dovezi care susțîn că toți complicii lui Catilina și-au
mărturisit crimele. El nu cere decât să fie amintit cu recunoștință de către oraș. De asemenea,
recunoaște că această luptă a fost mai dificilă din cauza faptului că inamicii erau cetățeni ai
Romei și nu străini.

Oratio în Catilinam Quarta în Senatu Habita

În al patrulea și ultimul său argument, ce a avut loc la Templul Concordia, Cicero

stabilește o bază pentru alți oratori (în special Cato) pentru a argumenta în favoarea execuției
conspiratorilor. În calitate de consul, Cicero nu avea voie să iși exprime oficial părarea în acestă
privință, însă reușește să eludeze această regulă.
Deși se știe foarte puțin despre această dezbatere, majoritatea Senatului, probabil, s-a
opus pedespei cu moartă din diverse motive, unul fiind rangul nobiliar al acuzatului. În final, în
urmă eforuturilor lui Cicero și Cato, votul se va schimbă în favoarea execuției, iar sentința va fi
executată la scurt timp după aceea.