ACEAST CARTE A FOST REALIZAT CU SPRIJINUL

FINANCIAR AL FUNDAIEI PENTRU O SOCIETATE

DESCHIS (OPEN SOCIETY FOUDATION)
JEAN-PAUL ROUX
REGELE Mituri i simboluri
Traducere i note de ANDREI NICULESCU
JEAN-PAUL ROUX
Le Roi. Mythes et symboles
ISBN 2-213-59526-X
c Librairie Antheme Fayard, 1995
c Editura Meridiane 1998, pentru prezenta ediie romaneasc
ISBN 973-33-0382-8
EDITURA MERIDIANE
Bucureti, 1998
Pe copert: Jurmntul prestat regelui Rene d'Anjou, deJean de Sainte-Maure,
15 mai 1466 Paris,
Arhivele Naionale
Maiestii Sale Don Juan Carlos I, regele Spaniei
Maiestatea Voastr a avut bunvoina s accepte dedicaia acestei cri. I-o
prezint, aadar, impreun
cu intreaga pasiune cu care am scris-o, tiind c nici un alt nume in afar de al
su nu ar fi putut-o
inaugura mai bine. Sper c nu este prea nedemn de ea i o rog s cread, aa
cum se spunea in Marele
Secol, c sunt al Maiestii Voastre, preafidel
i respectuos supus.
J.-P. ROUX
Deci i-a zis Pilat: Aadar eti Tu imprat?
Rspuns-a Iisus: Tu zici c Eu sunt imprat."
Evanghelia dup Ioan, 18, 37.
Cerul i-a dat imperiul, iar poporul i 1-a dat i el." MENGZI (MENCIUS), cartea
2, III, 5.
Dumnezeu, din cauza dreptii, i-a creat pe regi, pentru ca aceast dreptate s se
infptuiasc, iar
nedreptatea s fie inlturat."
Cartea [sasanid] a coroanei.
Nici toat apa cumplitului ocean
Nu poate terge mirul cu care este uns regele."
SHAKESPEARE, Richard al U-lea, HI, 3.
Cuvant inainte
Aceast carte este a doua dintr-o serie conscrat studiului miturilor i
simbolurilor, serie
inceput de mine cu Le Sang (Sangele) i pe care sper s o continui abordand alte
subiecte, precum femeia, muntele sau apa.
Ca i sangele, regele are o realitate social, politic, religioas: monarhia este
regimul care a beneficiat de cea mai mare incredere - i inc la modul superlativ -
din timpurile originare
pan in zilele noastre. Dup cum tie, ea inc mai este regimul mai multor state
contemporane, i a aproximativ jumtate din cele ale Europei occidentale. Ca i
sangele,
regele a dat natere unor mituri: mituri ale originilor i escatologice, mituri
cosmice, mituri
ale reinnoirii i ale eternei reintoarceri... in sfarit, ca i sangele, el a fost i
rmane adeseori
un simbol puternic, cel al naiunii in primul rand, dar i cel al unitii, al
continuitii, al
fertilitii i al fecunditii, cel al mantuirii i inc al multor altora.
Dar, spre deosebire de sange i de majoritatea entitilor sacre, el nu este
ambivalent,
deopotriv bun i ru, fast i nefast, pur i impur. Oricum ar fi ca om, regele are,
ca entitate
sacr, o singur valoare care este integral pozitiv. Dac slbiciunile sau
defectele sale sunt
prea mari pentru ca s i se poat acorda fr rezerve aceast valoare, se fac
eforturi susinute
pentru remedierea situaiei; iar dac o pierde, nu mai este considerat un rege,
ci un tiran sau un uzurpator, i este curand rsturnat, intr-un fel, cu el se intampl
acelai lucru
ca i cu Dumnezeu: el ii afl existena in credina ce i se arat. Monarhul este
pentru nonmonarhist
ceea ce Fiina suprem este pentru ateu.
Exist ins o diferen notabil intre Dumnezeu i suveran. Pentru credincios,
Dumnezeu,
neavand decat o singur natur, nu poate fi - cu rare excepii - un Dumnezeu ru;
regele, in
schimb, care in ciuda apartenenei sale de sfera divinului este un om, poate fi un
rege ru, i
faptul este constatat neindoios. Este remarcabil c in general acest fapt nu a
discreditat
instituia: desigur c sacrul se impunea, i probabil c se inelegea de asemenea
c un principe
ru nu condamna monarhia aa cum un medic ru nu poate compromite
medicina, sau un
preedinte ru nu poate discredita republica. Noi nu mai gandim astfel i acordm
prea mult
atenie acelora care n-au tiut s~i indeplineasc misiunea regal. Totui, din
perspectiva
istoriei, este evident c cei mai deficieni i-au pstrat aproape intotdeauna
contiina rolului i
a responsabilitilor lor, neuitand c, conform adagiului latin, service regnare est
i incercand,
in msura posibilitilor lor, s rspund ateptrilor.
Cu doar cateva decenii in urm, probabil c o asemenea optic nu ar fi fost
acceptat in
Frana. Dou secole de ideologie republican, care s-ar fi putut limita la exaltarea
cuceririlor
Revoluiei, au vrut in acelai timp s degradeze memoria Vechiului Regim*, i
ne-au deturnat
de la motenirea noastr. Monarhitii, la randul lor, apreau ca o faciune politic,
criticand
sistematic noul regim, dedandu-se la tot soiul de excese i inelegand adesea
foarte greit ceea
ce era de fapt monarhia. De atunci incoace ne-am maturizat. Avem mai mult
discernmant. Ne
dm seama c maniheismul era o copilrie. O dovedesc
* E necesar un exemplu? in 1906, A. Franklin, administrator al Bibliotecii
Naionale, intr-o crulie foarte bine
fcut, Les Rois et Ies gou-vernements de la France. ii definete pe Capeieni
drept o dinastie extrem de
mediocr [...] din care n-au ieit decat unul sau doi oameni de oarecare valoare"!
10
interesul pe care-1 artm Evului Mediu, marea epoc a religiei regale", sau
pasiunea pe care
o resimim pentru artele romanic i gotic. intr-o perioad in care, contient sau
nu, ne
cutm cu atata infrigurare rdcinile, pare oportun s inlturm mrcinii care
au inbuit-o
pe una din cele mai viguroase dintre ele.
Dei materialele mele sunt mai mult istorice decat etnografice, aceast lucrare nu
are in
vedere, asemeni precedentei, relatarea unei istorii. Scopul su nu este acela de a
relata
apariia, dezvoltarea i declinul unei instituii - monarhia - i al unui personaj -
regele - ci,
acordandu-i totui locul su istoriei, adic evocrii trecutului, inlnuirii cauzelor
i efectelor,
de a pune in eviden un subiect la fel de important ca i sangele, care a interesat
toate
popoarele, toate epocile, i care a prilejuit intotdeauna i pretutindeni reprezentri
dac nu
riguros identice, cel puin strans inrudite intre ele.
Sunt perfect contient de pericolul unei perspective unificatoare asupra unor
fenomene care,
oricum, rman complexe. Cutand cu obstinaie numitorii comuni i tot ceea ce
ine de
aspectul universal, se poate pierde din vedere ceea ce constituie caracterul
individual i unic al
fiecrui lucru. Nu intenionez s neg originalitatea profund a diverselor
monarhii. Oricine
realizeaz, inc din primul moment, c este imposibil s-i zugrveti pe Ludovic
al
XTV-lea i pe Clovis cu acelai penel, in ciuda filiaiei care, in cadrul culturii
franceze, ii
leag unul de altul. Cine nu i-ar da seama c pictorul trebuie s foloseasc o
palet mult
mai diversificat atunci cand vrea s reprezinte prini ce aparin unor universuri
separate nu
numai prin condiiile de via, dar i prin religie, gandire, civilizaie? Fiul Cerului
chinez nu
este mai inca decat impratul roman sau eful unui trib din Africa Neagr. Nu
vom ascunde
sub un vl unificator aceste chipuri cu trsturi atat de clar accentuate.
Dimpotriv, vom cuta
s le punem intr-o deplin lumin. Astfel vom reui s descoperim personalitile
care
se ascund sub mti i care, intrucat aparin speciei umane, prezint o evident
inrudire. Fie c
regele este negru, alb, galben sau rou, fie
11
c el e de acum un secol sau de acum cinci mii de ani, el este in primul rand un
rege.
S incercm a-1 defini printr-un singur cuvant? S-ar putea propune multe
definiii lapidare
care toate, probabil, ar suscita discuii. Una singur pare a se impune: regele este
un obiect
religios, i inc unul dintre cele mai semnificative din cate exist; aa cum spunea
Van der
Leeuw, el este una din figurile cele mai importante pe care le-a elaborat omul1.
A fi intitulat
fr ezitri aceast carte Regele sacru dac, procedand astfel, n-a fi riscat s
comit un
pleonasm. Nu exist suveran in afara religiei, sau care se poate justifica fr ea.
Regele a
aprut din preocuprile spirituale; cat vreme spiritualitatea a fost o preocupare a
oamenilor,
acetia nu s-au putut lipsi de el, sau au resimit o ciudat stanjeneal in a o face.
El a murit
atunci cand cutarea unui paradis terestru de negsit a inlocuit-o pe aceea a
paradisului ceresc,
adic atunci cand materialismul i ateismul au invins. Funcia sa esenial, fr
indoial
singura care a contat intr-adevr, a fost aceea de a constitui o legtur intre
supraomenesc i
omenesc, in ce-1 privea, sa strduit indestul. Dar ceilali oameni i-au dat o
sarcin care il
depea. Ei n-au incetat niciodat in a-i conferi caracteristici din ce in ce mai
divine; intr-o
tensiune extrem, ei au sfarit prin a vedea in el fuziunea dintre un zeu i un om.
Acesta este momentul cand perspectiva istoric ii recapt toate drepturile.
Umanitii ce
aspira cu atata desperare s gseasc in rege o fiin care s beneficieze de cele
dou naturi,
cretinismul ii aducea in sfarit indeplinirea ateptrii sale. Regele sacru il
prefigura pe Iisus
Christos. El era propedeutica sa. Venind pe pmant pentru mantuirea oamenilor,
Iisus era
Mantuitorul ateptat, cel care era cutat - i care va fi cutat, in afara lumii
cretine, inc
mult vreme - in randul regilor. El era Regele. Era Dumnezeu adevrat i om
adevrat, i
unul, i cellalt in acelai timp i pe deplin - aa cum, in unanimitate, il proclam
cretinii; pe
aceasta, in unanimitate, ei ii intemeiaz credina.
Aceast convingere ar fi putut avea drept consecin
12
reducerea monarhiei sacre la nivelul unei tradiii caduce i inutile, adic
recurgerea la
personaje inand - ca i Iisus, dar mai incomplet decat El - de divin i de uman.
Dar monarhia
sacr, inclinandu-se, nu a disprut. Cretintatea a considerat c nu se putea lipsi
de ea. i
pentru c o perpetua, trebuia s-i gseasc o justificare. in acest domeniu, ca i in
toate
celelalte, apariia cretinismului incheia o epoc i inaugura o alta. Este motivul
pentru care
voi fi nevoit s tratez separat despre suveranul cretin. M inel? eu insumi sunt
surprins s
constat c ideologia regal nu a fost deloc modificat de venirea lui
Christos.
Am evocat mai sus imperiul i efia tribal: i-am inclus intr-adevr in subiectul
meu pe
imprai i pe efii tribali, tiind totui prin ce se pot deosebi ei de regi (dei
distincia nu este
intotdeauna pertinent). Nefiind nevoit s iau in considerare, decat pentru a
marca distanele,
trsturile caracteristice ale acestor dou ultime tipuri de monarhi, nu-i voi avea
in vedere
decat in msura in care ei sunt cu adevrat monarhi, adic in msura in care in
de acelai
univers mental i funcioneaz ca i regii. A-i inltura din studiul meu ar fi dus la
o drastic
amputare a acestuia. Nu intenionez s m inchid in nite limite care n-ar putea fi
decat
artificiale, intr-atat de universal este figura regelui. Aceasta nu inseamn c aspir
la
exhaustivitate sau la stabilirea unui catalog mai mult sau mai puin complet al
faptelor.
Documentele sunt atat de abundente incat n-ar fi suficiente nici mai multe
volume. De altfel,
ele sunt destul de repetitive i ar deveni curand fastidioas o acumulare de notaii
neprezentand decat variante adeseori infime. Am efectuat aadar o selecie, ins o
selecie
obiectiv, fr a reine in mod special ceea ce se armoniza sau a respinge ceea ce
aducea un
sunet discordant. Nu am dat decat nite exemple, dar le consider extrem de
reprezentative.
Pitorescul ar fi avut de catigat dac m-a fi lsat atras de anecdotic, spectaculos
sau
superficial. Ar fi insemnat s abordez un alt subiect dac a fi descris in detaliu
riturile de
iniiere, fastuoasele ceremonii regale,
13
viaa de la curte, incoronrile sau funeraliile. Acestea fiind zise, in cadrul acestui
studiu ce
viza definirea persoanei regale i ideea care s-a format despre ea, am cercetat
aproape toate
tipurile de civilizaii, antice sau moderne, occidentale sau orientale, americane
sau africane.
Le-am acordat un spaiu mai amplu acelora care au exercitat cea mai puternic
influen
(China, India, Iranul preislamic, Mesopotamia, Egiptul, Anatolia hurita i hitit,
Grecia,
Roma), dar nu am neglijat popoarele mai puin influente (aztecii sau incaii, Asia
de Sud-Est
sau Japonia) i nici pe cele numite primitive" sau barbare" (cele din Africa
Neagr mai intai
sau din Oceania, cele din stepe i din pduri, celii, germanii, sciii, turcii,
mongolii). Am
expus, mcar in mod sumar, felul in care marile religii - budismul, iudaismul,
hinduismul,
islamul i, bineineles, cretinismul - acceptaser sau modificaser motenirea
religiilor
arhaice sau locale. in privina rilor cretine, dei am privilegiat Frana, nu am
dorit s m
limitez doar la ea i am cercetat de asemenea Imperiul Romano-Germanic,
Spania, Bizanul
sau Etiopia.
De fiecare dat cand am putut, m-am referit la texte, chiar dac nu le-am citat
intotdeauna, fie
pentru c sunt prea lungi, fie pentru c sunt prea obscure. Aceast obscuritate m-a
determinat
s m bazez pe diverii specialiti care le-au fcut exegeza i le-au interpretat.
Datorit lor, ii
putem cunoate aproape perfect cel puin pe regi, dac nu pe rege. Faraonul,
mikado-ul,
califul, regele inca sau bazileul bizantin nu mai au astfel prea multe secrete de
dezvluit. in
schimb, inrudirea care ii unete a fost destul de puin studiat. Dei aproape toi
fenomenologii, de la Van der Leeuw la Eliade, ii relevaser interesul, nu se pot
cita ins
lucrri asupra tipologiei regale in afara celei a lui Sir J. G. Frazer care i-a
consacrat o parte
ampl din Creanga de aur2, a crii egiptologului Frankfort3 sau a studiilor
prilejuite de al
optulea Congres Internaional de Istorie a Religiilor (Roma, 1955) la care au
participat cei mai
mari maetri contemporani4.
Evocarea atator civilizaii strine de a noastr i cu care cititorii nu sunt neaprat
familiarizai
m-a fcut s
14
sporesc referinele, oferind celor doritori ocazia de a verifica sursele i de a le
completa. in
schimb, le-am redus in capitolele relative la istoria european, pe care o presupun
cunoscut.
Atunci cand n-am vrut s inaintez singur, am apelat la un numr restrans de
autori
contemporani, alei desigur in funcie de stima ce le-o port, dar i din motive de
oportunitate:
claritatea expunerii, interesul deosebit pentru problema monarhic, accesibilitatea
lucrrilor
lor. Exist muli ali istorici pe care-i apreciez la fel de mult, sau chiar mai mult,
i pe care nu
i-am citat - nu fr regrete sau remucri - pentru a nu ingreuia o bibliografie deja
abundent.
Se subinelege, cred, c, numai pentru regii Franei, a fi putut aduga pagini
intregi de titluri.
Am inut s precizez intre paranteze datele de domnie ale suveranilor care sunt
menionai cu
numele lor, ins, in cazul celor citai frecvent, nu le-am repetat in mod sistematic:
ele vor
putea fi regsite in indice. in privina celorlalte personaje, sunt precizate datele
naterii i a
morii. Tot in indice se va citi ceea ce permite identificarea surselor, a etniilor i a
autorilor din
bibliografie.
Aceast carte nu este o lucrare politic, de polemic sau de apologetic, ci de
arheologie. Se
va vedea cat de puin vorbesc despre prezent. Totui, ca i in celelalte lucrri ale
mele, m-am
strduit s-mi apropii subiectul, ceea ce confer acestor pagini o coloratur ce
poate prea
monarhic. Dac n-ar fi avut-o, ele n-ar fi reflectat adevrul, in primul rand
pentru c devii in
mod obligatoriu jurist, tratand despre drept sau botanist, tratand despre plante; in
al doilea
rand pentru c popoarele i rile pe care le studiez au fost monarhiste i ar fi fost
jignitor pentru
ele s uite acest lucru. in ciuda regilor ri i a aberaiilor provocate de cultul
regal, care au
fost mai mult ale oamenilor in general i ale mentalitii epocii decat ale
suveranilor inii,
instituia nu a avut de suferit intrucat a supravieuit; i aceasta nu pentru c
strmoii notri
erau mai puin pretenioi, mai puin inteligeni sau mai puin civilizai decat noi.
De-a lungul istoriei umane, popoarele au trecut i Prtn momente de desperare i
de revolt.
Dar ele au
15
resimit mai ales sentimente profunde de incredere de respect, de veneraie pentru
aceia in
mainile crora ii incredinaser destinul i in care vedeau nite alei ai divinitii
i proprii lor
reprezentani. i aceste sentimente trebuiau s fie inregistrate de istoric.
in definitiv, istoria monarhiei este aceea a unei mari iubiri reciproce intre rege i
supuii si.
I
Monarhia
Avandu-i rdcinile adanc infipte in cea mai indeprtat Antichitate, monarhia a
fost, fr
excepie, bunul comun al tututor popoarelor, chiar dac, meninandu-i trsturile
specifice,
acestea au impodobit-o cu atribute aparte. Ea nu a disprut niciodat, chiar i in
cadrul
societilor care o aboliser in mod provizoriu, fiindc rmanea prezent in
cultura lor literar
sau religioas; i, in ciuda nenumratelor deformri pe care le-a suferit in cursul
ultimelor
secole, ea ii mai pstreaz inc mult din vechiul su prestigiu.
Este, desigur, o legitim curiozitate aceea de a cuta s aflm cand, pentru ce i
cum a fost
instituit monarhia, dar ea este destul de iluzorie. Totui nu o putem respinge,
dei nici una
dintre ipotezele care au fost emise nu a reuit s ne conving. Am prefera s ne
raliem
afirmaiei lui Rochedieu care, constatand c ea a aprut pretutindeni unde
oamenii s-au grupat
in colectiviti, a conchis c monarhia este in mod evident un arhetip psihologic1.
REGELE PATER FAMILIAS
Lunga discuie asupra originii regelui sau, ceea ce este acelai lucru, asupra celei
a monarhiei
nu a intrunit unanimitatea. Orice cutare a inceputurilor se intemeiaz pe
reconstituiri
nesigure i, in stadiul actual al tiinei, nu
17
poate duce nicieri. Se tie ce entuziasm a suscitat i mai suscit inc cercetarea
originilor
religiei. Alte investigaii, mai puin pasionante, nu au dat rezultate mai bune.
O veche tez - aceea a lui Bossuet2 - afirma c monarhia s-ar fi nscut din
extinderea
autoritii naturale pe care o are tatl asupra familiei sale, la nivelul tribului:
Oamenii, care
vzuser [...] o intruchipare a regatului in unirea mai multor familii sub
conducerea unui tat
comun i care socotiser plcut aceast via, s-au hotrat cu uurin s
infiripeze societi
familiale sub regi care s le in loc de printe". Cu mult inaintea episcopului de
Meaux,
filozoful chinez confucianist Meng Zi (Mencius) scrisese tocmai aceste cuvinte:
Temelia
Imperiului este regatul, temelia regatului este familia, temelia familiei este
individul"3.
Regalitatea, in sensul pe care-1 conferim in general acestui cuvant, nu este
posibil decat
acolo unde exist bogie cel puin relativ i facilitatea comunicaiilor. Atunci
cand
populaiile sunt dispersate sau izolate prin pduri impenetrabile (Africa
ecuatorial) sau prin
deserturi de nestrbtut (Xinjiang sau Turkestanul chinez), se pot constitui
teritorii aflate sub
autoritatea efilor de trib sau principate, ins nu regate. La boimani, unitatea este
o ceat de
vantori, format din cel mult cincizeci de persoane, iar singura grupare stabil
este celula
familial4. Aceste monarhii sunt, ca s zicem aa, nite familii lrgite. De altfel,
ele nu depind
in mod necesar de condiiile geografice: ele pot rezulta i din imprejurri istorice,
de pild
atunci cand sunt reminiscene ale feudalitii. Luxemburgul contemporan i statul
Monaco au
regimuri monarhice, dar unul este un mare ducat iar cellalt un principat;
emiratele din Golful
Arabo-Persic nu au regi, ci emiri.
Va trebui totui s renunm la terminologia noastr obinuit i s numim regat
orice mic stat
indat ce este constituit dintr-un ora i teritoriul care-1 inconjoar, sau dintr-o
tabr militar,
i este condus de un singur om, monarhul. in sprijinul tezelor sale, Bossuet ii cita
pe fiii lui
Set care il numeau pe Abraham domnul meu" i il tratau
18
ca pe un suveran - tu aici la noi eti un voievod al lui Dumnezeu"5 - dei tiau
c patriarhul
nu era nici rege, nici prin: Regatul su era familia sa i ii exercita, dup pilda
primilor
oameni, doar autoritatea casnic i patern"6. Situaia nu era foarte diferit la
Roma unde
familia, aflat sub autoritatea lui pater familias, fcea parte din gruparea aa-
numitei gens,
adic din insumarea tuturor cminelor inrudite i legate printr-un nume propriu.
Aceast
atomizare a puterii a fost probabil o regul in epocile timpurii ale istoriei, aa
cum credea
Toynbee cand afirma c majoritatea societilor apruser ca nite mozaicuri de
state
parcelate7. Facerea vorbete despre patru regate care se rzboiesc cu altele
cinci8. Existau
treizeci i unu numai in micul teritoriu cucerit de evrei9. Grecia era format din
multiple orae
inconjurate de districte rurale unde cetenii erau puin numeroi - rareori peste
zece mii. Este
desigur posibil s se conchid din aceste fapte i din altele asemntoare c tatl
a putut fi un
prototip al regelui, ins caracteristicile tatlui i ale regelui difer prea mult
pentru a nu fi
extrem de hazardat s se vad intr-unui simpla amplificare a celuilalt.
UN SOLDAT NOROCOS?
Bossuet considera c in afar de aceast manier de a face regi, mai exista o alta
care
provenea din ambiie, intr-adevr, din aceasta din urm, provin cuceritorii.
Nemrod, spune
episcopul, oferind un exemplu, un brbat violent i rzboinic care a inceput prin
a fi puternic
pe pmant cucerind mai intai patru orae din care i-a fcut regatul su"10. Nu
suntem prea
departe de celebra formul a lui Voltaire: Primul rege a fost un soldat
norocos"11. Dac
oratorul il confund pe rege cu dictatorul, al crui prototip poate fi i Nemrod,
filozoful emite
in schimb o viziune extrem de superficial i - in ciuda adevrului pe care-1
conine -
fundamental fals, intrucat este intemeiat mai degrab pe o ideologie decat pe o
analiz
istoric. Regele poate fi un rzboinic, un cuceritor, dar nici rzboiul, nici
cucerirea nu il fac
rege. Ci reprezentativi-
19
tatea sa. Nimeni, se pare, nu se mai indoiete astzi de aspectul esenial religios
al monarhiei.
Important nu este puterea laic a suveranului, ci puterea sa sacr12.
Riada nu las nici o umbr de indoial asupra acestui aspect, cel puin in privina
gandirii
greceti: Elena il numete pe Agamemnon deopotriv mare rege i rzboinic
viteaz13, adic ea
separ funcia militar de funcia regal. Van der Leeuw, respectandu-1 pe
Voltaire, nu a vrut
s-1 condamne fr drept de apel. El admite c primii regi erau probabil nite
voinici
zdraveni ce tiau s se foloseasc de ghioag" (fapt ce n-a fost dovedit), dar
adaug c, in
orice caz, puterea lor era resimit ca o putere de altundeva"14. Mai energic,
Chesterton
apreciaz c filozoful nostru nu a enunat decat o prostie dac se refuz
recunoaterea elementului
mistic care ii este specific suveranului15.
REGELE PREOT I MAGICIAN
Nimeni nu a pretins intr-adevr c regalitatea ar deriva din sacerdoiu, dei
funciile
sacerdotale ale regelui sunt incontestabile, iar acesta din urm prezint evidente
afiniti cu
cel care le exercit in general. Cel mult s-a putut crede c, la origine, regele era
i preotul"16,
sau c el este preotul ideal"17, preotul prin excelen, c numai in el rezid
plenitudinea
sacerdoiului in virtutea naturii sale de mediator intre natur i zei"18. Chestiunea
poate fi
discutat, i sperm s clarificm acest detaliu de-a lungul paginilor.
in schimb, este aproape un loc comun a cuta prototipul regelui in magician.
Faptul i se
datoreaz, pe de o parte, lui Frazer i marii sale anchete asupra regelui vrjitor19,
iar pe de alt
parte declaraiilor confuze ale unor informatori diveri, adeseori inlocuii de
savani emineni
a cror gandire este mutilat. Atunci cand Eliade descrie puterea regal ca pe o
manifestare
de prestigiu i de putere magic"20, el nu vrea s lase s se ineleag mai mult
decat spune. Nu
este acelai lucru ins cand La Grande EXicyclopedie Larousse afirm: Dup
Frazer,
regalitatea primitiv ar deriva din funcia de magician vindector i fctor de
minuni".
Etnologul britanic nu a pretins efectiv
20
niciodat aa ceva. Dimpotriv, el are grij s atrag atenia impotriva oricrei
interpretri
excesive a faptelor pe care le analizeaz: Nu vrem s spunem c magia ar fi
singura i poate
chiar principala cale de acces la tron. Suntem departe de a gandi [...] c regii ar fi
in mod universal
descendenii sau succesorii magicienilor; iar dac ulterior, aa cum este probabil,
cineva fie va emite o asemenea teorie, fie ne-ar atribui-o, inem dinainte s-i
opunem negaia
noastr"21. Frazer enun doar, ceea ce este exact, c magicienii, se pare, au
devenit adeseori
cpetenii i regi"22. Primele exemple pe care le d sunt de altfel fr valoare
(triburi din
Australia i din Noua Guinee23), pentru c puterile magice pe care le descoper
la cpetenii
(aducerea ploii, izgonirea vantului, provocarea fulgerului, vindecarea) sunt in
general puteri
regale, i el o recunoate in mod explicit la inceputul capitolului pe care-1
intituleaz Povara
regalitii": Regele este posesorul unor puteri supranaturale [...]. Desfurarea
fenomenelor naturii depinde mai mult sau mai puin de el". in alt parte, el
precizeaz c
aparine funciei regilor faptul de a asigura regularitatea naturii i creterea
plantelor, deci de
a face s cad ploaia"24. Se adaug, mai spune el, c dac eful de trib nu poate
face aceste
lucruri, el apeleaz la cineva care deine astfel de puteri". Hubert i Mauss au
reamintit in mod
just c, spre deosebire de rege, magicianul este un funcionar al societii,
adeseori instituit
de ctre ea i care nu-i gsete niciodat in sine insui sursa propriei puteri"25.
in plus,
magicianul este in mod frecvent specialistul unei tehnici aparte i nu le deine pe
toate
celelalte. Regele poate fi un magician, dar el nu este rege pentru c posed puteri
magice.
Magicianul poate deveni rege, dar puterile sale magice nu sunt suficiente pentru
a-i asigura
accesul la tron.
MONARHIA DIVIN
O alt teorie pretindea c monarhia terestr ar fi fost copiat dup aceea divin.
in sine, ea nu
ar merita s rein atenia, cci s-ar putea replica lesne c mai degrab oamenii au
imaginat
lumea zeilor organizat dup modelul
21
propriei lor lumi. Pentru a-i conferi un minimum de credibilitate, ar trebui,
impreun cu P. W.
Schmidt i coala sa, s admitem o revelaie primitiv", ceea ce este un pur act
de credin26.
ins regatul lui Dumnezeu, regatul ceresc, familiare cititorilor Evangheliilor i pe
care le vom
regsi vorbind despre Christos, prezint cel mai mare interes pentru istoria
monarhiei.
Dac in Noul Testament, in ciuda referinelor biblice care se impun, cele dou
expresii pot fi
considerate ca metaforice i nu presupun in mod absolut o organizare monarhic
a lumii de
dincolo, cu Dumnezeu, ingerii i sfinii, situaia nu este aceeai nici la evrei, nici
la cei pe
care-i numesc strinii, neevreii. Pretutindeni, sau aproape, Dumnezeul unic este
perceput ca
un rege, iar zeii multipli sunt supuii celui mai puternic dintre ei, suveranul lor. in
jurul su,
sau al lor, graviteaz o curte ce seamn pan la identificare cu orice curte a unui
monarh
pmantean. A o descrie ar insemna s relum o bun parte din istoria religiilor; de
aceea ne
vom limita la cateva succinte
rememorri*.
Mitologia greco-roman este prea cunoscut pentru a mai reveni asupra lui Zeus
sau Jupiter i
asupra Olimpului. Aceast figur important, destinat indeosebi regularizrii
vremii
(Odiseea il numete cel care aduce vanturile"), este aceea a zeului suveran prin
excelen: la
Sparta, cultul su revenea in mod exclusiv celor doi regi27, incepand cu Hesiod,
se tia c
regii vin de la el", cci, adaug un comentariu al lui Calimah, dintre toi regii,
nici unul nu
este mai divin decat el".
Este mai greu s se disting in panteonul egiptean regalitatea unui zeu asupra
celorlali; totui,
aceasta pare a se preciza treptat, degajandu-se dintr-o anume neclaritate, pentru a
triumfa cu
Amon-Ra - mai ales intr-un celebru manuscris din Leyda28. in cuprinsul su, dar
i in alte
documente, Amon-Ra, descris ca un rege, acioneaz ca un rege. El are grij de
ceilali zei ca
de supuii si; el face s sporeasc ofrandele pentru a-i hrni aa cum faraonul
* Voi reveni asupra regalitii lui Iahve pp. 108-110.
22
ii susine poporul29. Este aezat pe tronul regal; este numit Horus al Horuilor,
ceea ce s-ar
putea traduce liber prin Regele Regilor30.
O povestire anatolian, extras dintr-un text hitit de la Bogazkoy, tradus din
hurit i datand
din 1200 i. C, relateaz cum ajunsese zeul-rege care domnea atunci in cer s le
rpeasc tronul
inaintailor si (asemeni lui Zeus care, la captul altor peripeii, reuise in
mitologia greac
s-1 inlture pe predecesorul su, Uranus): in timpurile vechi, Alalu era regele
cerului. Atata
vreme cat a ocupat tronul divin, puternicul Arm, primul dintre zei, sttea
dinaintea lui, se
prosterna la picioarele sale i ii oferea cupa din mana sa. Timp de nou ani, Alalu
a fost regele
cerului. in al noulea an, Anu s-a rzboit cu el i 1-a invins. Alalu a fugit
dinaintea sa, a pornit
pe drumul pmantului intunecat iar Anu s-a aezat pe tron. Puternicul Kumarbi ii
servea
hrana, se prosterna la picioarele sale i ii era paharnic. Timp de nou ani, Anu a
fost regele
cerului...". Textul continu relatand rzvrtirea lui Kumarbi i mitul legat de
acesta31.
Poemul babilonian al creaiunii (IZnuma Eli) reia tema revoltei victorioase a
unui zeu
impotriva suveranului su i a ascensiunii sale la puterea suprem. El inoveaz
fa de
naraiunea precedent, artand in ce msur regalitatea terestr este reflexul celei
divine. La
incheierea rzboiului, zeul invingtor, Marduk, ii desvarete opera intemeind
Babilonul i
construind acolo un templu in care ii va stabili regalitatea", locuina, lcaul
fericirii
sale"32. Marduk este inc un tanr, un zeu juvenil, atunci cand este ales - intr-un
perfect
consens i conform ceremonialului adecvat - de ctre adunarea divinitilor
pentru a prelua
conducerea revoltei impotriva lui Tiamat, deintorul celei mai vechi puteri
divine", dar
incapabil s scoat lumea din haos. Marduk il rstoarn pe btranul steril, ii
succed i se
grbete s organizeze universul. El ii atribuie fiecrui zeu un loc in cer,
stabilete poziia
astrelor, organizeaz cursul anului in dousprezece luni. Atunci zeii il proclam
rege suveran,
il salut ca atare, ii aduc daruri, ii srut picioarele, il ador cu faa la
23
pmant, apoi se ridic i strig: Triasc regele!", in timp ce mama sa il
binecuvanteaz,
dup un ceremonial ce las impresia c toate detaliile sunt reale"33, in
conformitate cu ceea
ce se practica la curtea babilonian.
Ca i la Babilon, zeul suprem al germanilor, Odin sau Wotan, denumit printele
zeilor" i
printele universal"34, intreine relaii stranse cu monarhiile terestre care sunt
intr-un fel
construite dup modelul su i ale cror suverani constituie pentru el, nesios de
sacrificii
umane, victimele preferate35. Zeu al rzboiului i al morii, este neindoios c el
parcurge lent
treptele ierarhiei divine spre a deveni in final stpanul Olimpului". De acum
inainte, se spune
c el este regele, c suveranitatea este indeletnicirea sa"36.
S-ar putea continua aceast scurt incursiune in mitologie vizitand multe alte
curi celeste,
precum aceea a laoienilor, in care divinitile superioare (then) sunt supuse unui
monarh37,
sau cea a daiacilor din Borneo, la care una din cele dou diviniti superioare este
numit
uneori atotputernicul rege i stpan care a fcut cerul i pmantul"38. S
incheim ins, cu
riscul de a anticipa, cu declaraiile din Psalmi: Cci a Domnului este impria i
El va
stpani peste neamuri"39; C imprat a tot pmantul este Dumnezeu"40.
REGELE ESTE REGE
intreaga eroare a cercetrii pare s decurg din ideea, c, in mod necesar, a avut
loc o evoluie
i c un personaj, ca i o instituie, nu poate proveni decat dintr-altul. Se cunoate
vechea
disput asupra presupusei anterioriti a magiei sau a religiei. Este posibil ca intr-
o zi
preistoria s ne informeze mai bine asupra acestui subiect, dar asta nu inseamn
s-i
devansm descoperirile. Actualmente, suntem nevoii s constatm existena
strveche i
simultan a unor personaje multiple, extrem de specifice, dei domeniile lor pot,
din diverse
motive - de pild prin abuz de putere -, s interfereze. Bleeker a scris
c, din punctul de vedere al formei, regele este inrudit cu vrjitorul, cu preotul,
cu ascetul, cu
profetul, cu extaticul mistic"41. Or, ceea ce-i caracterizeaz pe toi aceti indivizi
este prezena
in ei a unei fore ce se impune i care poate fi de natur extrem de divers -
militar, magic,
religioas, profetic, moral, intelectual; ea poate emana uneori din simpla
frumusee, sau
chiar, dimpotriv, dintr-o extrem uraenie, din ciudenie, din aspectul singular,
pe scurt, din
tot ceea ce difereniaz.
Regele nu este un pater famUias, un vrjitor, un preot, un soldat norocos, tocmai
pentru c el
este regele, un personaj autonom, dotat cu propria sa personalitate i cu funciile
sale proprii,
avand un rol de jucat i deinand un loc pe care nimeni altcineva nu-1 poate juca
sau deine*.
Desigur, ca toate aceste personaje, el posed o putere, pe care Bleeker o numete
sacralitate
excepional", expresie puin satisfctoare ce ar putea fi inlocuit prin
numinozi-tate", iar pe
de alt parte deine o autoritate suprem: se tie c autoritatea nu decurge dintr-o
inelegere
intre oameni sau dintr-o constrangere exercitat, ci c ea se intemeiaz pe sine
insi, i [c]
ea este evident"42.
Regele este strans legat de diviniti, zeu el insui sau fiu al lui Dumnezeu, sau
lociitor, agent,
reprezentant, trimis al lui Dumnezeu, dar el este in mod integral i om,
concentrand oarecum
in sine intreaga umanitate sau reprezentand-o. inand simultan de uman i de
divin, indiferent
in ce grad, el este un punct de intalnire, un fel de axis mundi legand cerul de
pmant, centrul
spiritual al universului su care, oricat ar fi de restrans, este intregul univers; el
iradiaz in
toate direciile i totul converge ctre el; el este cel care regularizeaz i rspunde
de ordinea
cosmic, de timp, de fenomenele naturale, de reinnoirea periodic a creaiunii, de
fecunditate,
de fertilitate, de sntate; el este intrucatva, i in ultim instan, mantuitorul. El
singur
asigur continuitatea, infigandu-i rdcinile in trecut, uneori chiar pan la
geneza lumii, i
intinzandu-i crengile ca un arbore al vieii pan la cele
' Voi dezvolta toate aceste elemente in urmtoarele dou capitole.
24
25
mai indeprtate generaii viitoare, nemuritor prin el insui, prin strmoii si i
prin
descendeni in monarhia ereditar, prin supravieuirea sau reinvierea sa, prin
transmiterea
maiestii sale succesorilor in monarhiile elective.
Fr religie nu exist rege. Aproape c s-ar putea spune: fr rege nu exist
religie, pentru c
numai el este puntea care leag umanul i divinul, in pofida preoilor, a profeilor
i a sfinilor.
Fr continuitate nu exist rege, fiindc doar irul neintrerupt al suveranilor
constituie
monarhia. Se vor remarca artificiile (dar ele nu sunt astfel decat pentru noi) prin
care o
dinastie nou reuete s se lege de cea pe care o inlocuiete, sau teoriile prin
care se justific
trecerea de la una la cealalt.
Apartenena la sacru i continuitatea se pot concretiza in mai multe moduri, aa
cum am
observat cand ne-am referit, pe de o parte, la regii zei i regii fii de zei, iar pe de
alt parte la
ereditate i electivitate. Celelalte caracteristici regale, pe care le vom numi
secundare intrucat
decurg pe deplin din primele, prezint firete inc i mai multe variante. Un
anume prin poate
fi taumaturg iar altul nu; unul este considerat vinovat i supus pedepsei, altul este
infailibil i
intuabil; acesta este activ, cellalt este indolent; unul poate i trebuie s se
sacrifice, cellalt
nu.
O intreag categorie de reprezentri, de mituri, de rituri constituie un sistem
monarhic specific
fiecrei civilizaii. Uneori el dateaz din epoci strvechi; alteori, in ciuda
spiritului extrem de
conservator al ideologiei regale, el se transform lent, imbogindu-se cateodat,
devenind
arareori deficitar in cursul secolelor. Niciodat nu se poate iei din el fr riscul
distrugerii
sale. El alctuiete intr-adevr un edificiu sacru, imuabil, de nezdrunciant atata
vreme cat este
respectat in integritatea sa, dar susceptibil de a se prbui brusc, de indat ce
primete cea mai
mic lovitur: sacrul nu trebuie atins. S nu ne lsm inelai de diferenele
existente intre
diversele regaliti: nici absena anumitor trsturi caracteristice in cadrul unei
anumite
culturi, nici prezena altor cateva atipice in cadrul altei culturi, nici speculaiile
religioase sau
filozofice nu
26
modific prea rnult ideologia regal. in ultim analiz, regii prezint, sub
costumele lor
diverse, o stranie inrudire. Aa se intampl cu toate marile teme ale gandirii
umane, infinit de
variat in modalitile sale de exprimare, uimitor de unitar in esena sa.
AUTOCRAIE I DEMOCRAIE
Aceeai ideologie evoluionist pe care o subliniam mai sus a ridicat problema
anterioritii
autocraiei sau a democraiei. Aceast problem este deopotriv greit pus i
fals43. Ea se
intemeiaz in fapt pe dou postulate: unul pretinde c monarhia ar fi o autocraie,
adic o
form de guvernare exercitat de ctre un singur om posedand puteri depline,
ceea ce ea nu
este absolut deloc; cellalt afirm c monarhia i democraia se opun, cand de
fapt monarhul,
chiar i de drept divin, este considerat cel mai adesea ca un reprezentant al
poporului, inzestrat
cu un mandat pe care-1 exercit in numele acestuia - spre a nu mai vorbi despre
regii alei,
uneori temporari, care difer extrem de puin (exceptand aspectul sacru) de
preedinii
republicilor noastre. Exist adeseori mai mult democraie adevrat intr-o
regalitate decat
intr-o republic. Problema se reduce aadar la aceea a anterioritii monarhiei sau
a guvernului
colegial, alctuit din personaliti alese sau desemnate de grup. Pentru a
simplifica, i cu toate
c le respingem, vom menine provizoriu aici opoziia dintre democraie i
monarhie, i
ecuaia dintre monarhie i autocraie.
in general, s-a inclinat s se cread c, in cadrul oricrei transformri sociale,
monarhia era
etapa necesar dup hoard. S-a afirmat c nomazii nu ar fi cunoscut-o i c ea ar
fi aprut o
dat cu agricultura. Este aproape o petiie de principiu, pe care o distruge mai
ales Biblia, i
nu numai ea. Regele pstor este intr-adevr extrem de prezent in textul sacru.
Poporul lui
Israel ii spune lui David: Tu vei pate pe poporul meu Israel i tu vei fi
povuitorul lui
Israel"44. Psalmul cant: Domnul e ps-
27
torul meu, nu voi duce lips de nimic: in puni verzi m-a aezat, la apa odihnei
m-a
cluzit"45.
Toate stadiile culturale, toate activitile, toate structurile sociale se pot armoniza
cu monarhia
i, in fapt, ea le-a cunoscut pe toate: populaii de vantori i populaii nomade de
cresctori de
turme, popoare sedentare de agricultori, de comerciani sau de meteugari,
popoare
rzboinice; regimuri de liberalism economic sau de economie dirijat, de dreapta,
de centru
sau de stanga (pentru a folosi termeni puin cam prea moderni). Ar fi o eroare s
se opun de
pild monarhia socialismului, aa cum o dovedete imperiul inca care practica
aceast ultim
doctrin, refuzand orice mijloc de producie privat, dar care ii recunotea
suveranului o
autoritate absolut i de drept divin46.
Fie din cauza ideologiei republicane, fie din greeal, fie pentru a rspunde
necesitilor
administrative ale puterilor coloniale, etnologii au crezut c descoper o
sumedenie de
democraii" in societile zise primitive". Ei le-au imaginat de fapt, iar
presupusa lor
existen nu rezist unei analize obiective.
P. Bouchery a demonstrat elocvent acest aspect in cazul populaiilor naga din
nord-estul
Indiei47. Englezii difereniaser, in districtele ocupate de aceste populaii, satele
democratice", unde autoritatea era repartizat intre reprezentanii diverselor
neamuri i unde
brbaii insemnai fceau parte din sfatul btranilor, de satele autocratice", unde
un
conductor unic, ereditar in cadrul sistemului patrilinear era recunoscut ca atare
de comunitate
i putea aadar s le serveasc drept intermediar pentru exercitarea drepturilor lor
de cucerire.
Or, dintr-o cercetare aprofundat a surselor reiese c ansamblul grupurilor
considerate
democratice" posedau in mod tradiional conductori ereditari ce exercitau o
autoritate real
in interiorul satului lor"48. Ei ii asumau preedinia sfatului btranilor,
organizarea
rzboiului, incheierea tratatelor, alianele, i stabileau datele principalelor
ceremonii publice".
Iar Bouchery concluzioneaz: Existena conductorilor ereditari este suficient
pentru a
invalida dihotomia clasic dintre grupurile democratice i cele autocratice.
Autoritatea
cpeteniei este un dat ce vari-
28
az in interiorul colinelor naga in spaiu i timp, ins conducerea ereditar apare
pretutindeni
ca o constant a structurii sociale"49.
Puine demonstraii au fost atat de precise, dar, chiar i acolo unde ancheta nu a
fost refcut,
totul las s se ineleag c ea ar duce la aceleai rezultate. Frazer ii condamna
propriile teze
relative la populaiile autohtone din Australia, neguvernate de cpetenii sau de
regi [...]
democraii sau mai degrab oligarhii de brbai varstnici i influeni care se
adun in sfatul
btranilor", atunci cand recunotea cu naivitate c aceti gerontocrai erau in
majoritatea lor
nite efi de clanuri totemice", i cand aduga, vorbind, este adevrat, mai cu
seam despre
cei din sud-est: De fapt, ei dein autoritatea in trib"50.
in aa-numita civilizaie a arcului din Africa Neagr, cea a vantorilor-culegtori
care nu
practic nici agricultura, nici creterea animalelor i care sunt aadar considerai
ca trind in
cea mai arhaic structur social, s-a remarcat absena oricrei autoriti, a
oricrei guvernri.
Dar, in cursul vantorii, omul iscusit devine influent i este urmat pentru a hitui
vanatul; la
boimani, care aparin acestui gen de colectivitate, i se recunoate o putere de
decizie unuia
dintre membrii grupului i, uneori, transmiterea acesteia pe cale ereditar este
acceptat51.
Dei presiunea grupului care se teme pentru coeziunea sa rmane puternic, se
simte
rzbtand pretutindeni efia tribal. Democraia" (adic hegemonia colegial) ca
stadiu
primitiv al societii este departe de a fi demonstrat. Regele, la strmoii notri
cei mai
indeprtai, chiar dac nu poart inc acest titlu, pare s fie omniprezent.
REGALITATE ABSOLUT I DICTATUR
in general se disting regalitatea absolut i regalitatea constituional. Distincia
este valabil,
dar vocabularul folosit este neadecvat, cci dac este evident c a doua dintre
aceste regaliti
stabilete prin intermediul legilor rolul suveranului in stat, se greete atunci cand
se L29
afirm c prima ii confer monarhului o putere discreionar pe care nimic nu o
limiteaz.
Istoria dovedete cu prolixitate c o regalitate absolut nu a existat niciodat,
chiar sub
principi deosebit de autoritari, exceptand transformarea monarhiei pentru scurte
perioade in
ceea ce grecii numeau tiranie, iar romanii dominatio - sisteme totalitare, lipsite de
temeiuri
etice sau religioase, i tocmai prin aceasta diametral opuse monarhiilor care nu
exist decat
datorit acestor temeiuri. Prin insi principiile care o susin, monarhia exclude
tot ceea ce
poate semna cu dictatura.
Dictatorul, dup cum bine se tie, ii atribuie singur puterea. El o exercit in
totalitatea sa prin
mijlocirea unor ageni decii s se supun orbete, fr control, fr
responsabilitate in faa
cuiva, fr referin spiritual, dar bineineles nu fr ideologie. Unii monarhi,
am recunoscuto
deja, au putut fi tentai de dictatur; dar nu au practicat-o niciodat pentru mult
vreme. Unii
dictatori, in schimb, au vrut s intemeieze monarhii. Am fi tentai s spunem,
gandindu-ne de
pild la Napoleon, c ei nu au reuit pe deplin; un alt exemplu, cel al lui
Alexandru cel Mare,
ne demonstreaz c ar fi inexact. Dar faptul c au ajuns aici nu compromite
instituia regal
intrucat, procedand astfel, ei au prsit poziiile pe care se intemeiau pentru a le
adopta pe
cele ale regilor. Puterea dictatorial nu are capacitatea s dureze la nesfarit.
Cu pertinen, Rochedieu a opus cele dou imagini ale conductorului pe care
tocmai le-am
evocat, presupunand apariia lor intr-o epoc de criz care le solicit. Exist
atunci, dup el,
dou posibiliti: una pozitiv i benefic, cealalt negativ i catastrofal. Prima
este
regalitatea sacr, in care regele se distaneaz de mase; a doua, dictatura, in care
conductorul
reprezint masele, fora colectiv incontient intrand in aciune. i Rochedieu
adaug, la fel
de just, c liderul fr caracter sacru are cu atat mai mult nevoie de prestigiu: el
flateaz,
cucerete, se face aclamat, se identific cu masele52.
Orice monarhie este ingrdit prin cutum, religie, moral, filozofia care o
inspir i o
justific. Acest lucru ar putea fi demonstrat pentru fiecare dintre ele, i mai ales
30
pentru cele din Frana. S ne mrginim la a aminti aici concluziile a doi mari
specialiti ai
Imperiului Otoman, G.Veinstein i N. Beldiceanu, care, independent unul de
cellalt, dei in
aceeai lucrare, s-au aplecat asupra acestei formaiuni ce simbolizeaz pentru noi
domnia
arbitra-riului desvarit i realizeaz concentrarea total a puterii in mainile unui
singur om.
Unul afirm c padiahul (impratul) este un suveran limitat in exercitarea
puterii sale nu
numai de san'a [legea musulman], ci i de dreptul cutumiar al popoarelor
supuse"53; cellalt
arat c el trebuie s in seama de ideologia imperial care configureaz un
model ideal al
principelui [...]", i c este inserat intr-o reea de norme i tradiii care-i
modeleaz
comportamentul i ii dicteaz pan i cele mai mrunte gesturi sau cuvinte"54.
REGI I IMPRAI
Suveranul otoman este un imprat i, asemeni lui, orice imprat ni se pare c se
apropie de
dictator. El este ins mai indeprtat de acesta decat de rege. intr-o oarecare
msur, regele
difer de imprat, iar regalitatea de imperiu, dar ceea ce le difereniaz este
adeseori greu de
definit. Etimologia ne ofer totui o baz solid de pornire: impratul este
generalul ef - ceea
ce nu inseamn c puterea sa se sprijin in primul rand pe fora armelor i pe
victoriile
repurtate. Un rege poate fi un cuceritor, dar nu este niciodat doar atat; in fapt, el
nu ar trebui
deloc s fie aa ceva. Programul su ideal este pacea i aprarea teritoriului, iar
nu cucerirea.
Regalitatea este naional, emanaia unei colectiviti adeseori destul de restranse
i cu care ea
se confund. Chiar cand regele este de origine strin, el este naturalizat.
Imperiul, in schimb,
este supranaional: el tinde s regrupeze in cadrul su popoare diferite ce nu par
unificabile in
vreun fel, cu excepia supunerii fa de suveran. El este expansionist; vrea s-i
impun
totodat dominaia material i moral, i s-i rspandeasc ide-
31
aiul. Avem o imagine clar a situaiei atunci cand vorbim despre imperii fr
imprai, precum
imperiul colonial francez sau imperiul sovietic. Desigur, imperiul aspir la
universalitate, dar
aici nu este vorba despre o trstur specific, intrucat orice monarhie are o astfel
de aspiraie:
numai c, pentru ea, universul este mai restrans i se limiteaz la regat. Toynbee a
subliniat c
imperiul era adeseori intemeiat de ctre strini sau de oameni de la periferie55.
Cazuri intradevr
evidente sunt Alexandru cel Mare, Marii Moguli din India sau Imperiul Chinez al
Manciurienilor. Atunci cand este electiv, adaug Toynbee, imperiul poate cdea
in mainile
oricui: Imperiul Roman ofer nenumrate asemenea exemple. Trebuie ins s
avansm cateva
rezerve in privina demonstraiei istoricului britanic, cci poporul care a intemeiat
imperiul i
care i-a instaurat dominaia asupra altor popoare nu evit intotdeauna
naionalismul: el ocup
in general o poziie dominant i, chiar i atunci cand incearc s-i contopeasc
pe cuceritori
i cucerii in aceeai unitate, ii privilegiaz pe unii in detrimentul celorlali.
Trebuie s emitem inc i mai multe rezerve atunci cand Toynbee afirm c
imperiul i
impratul sunt obiecte de cult nepotrivite" pentru c i unul, i cellalt sunt
abstraci i prea
indeprtai, pentru c apar adesea intr-un moment de criz sau de anarhie i ii
pierd apoi
utilitatea56. A existat un cult al imprailor romani, un cult al lui Alexandru, un
cult al lui
Genghis-Han i al lui Tamerlan, un cult napoleonian... in realitatea istoric
imperiul este
adeseori condamnat la dispariie de insi vastitatea sa, dar, atunci cand se
prbuete, el poate
lsa o amintire nepieritoare iar popoarele viseaz atunci neincetat la reinstaurarea
sa. S-a
vorbit cu nostalgie de o pax romana ca i de o pax mongoUorum. Uneia, i se
datoreaz
Imperiul Bizantin, Carol cel Mare i Sfantul Imperiu Romano-Germanic, iar mai
tarziu arul
rus i kaiserul german; celeilalte, Tamerlan, Marii Moguli din India,
Manciurienii,
intemeietorii dinastiei Qing din China.
Prin legturile pe care le intrein cu poporul i asupra crora vom reveni, regii nu
risipesc
sangele. Au
32
existat desigur printre ei i ucigai, dar distrugerea populaiilor nu intr niciodat
in
elurile lor. impratul, dimpotriv, nu pune nici o stavil violenei, iar viaa
uman nu
conteaz pentru el: nu are in vedere decat scopul pe care i 1-a stabilit i uneori,
ca la Roma,
pare a-i gsi in cele mai crunte monstruoziti dovada absolut a atotputerniciei
sale. Este
fr indoial inutil s evocm aceste personaje giganteti a cror umbr
apstoare mai
dinuie inc in memoria noastr: un Attila, in urma cruia nu mai cretea iarba,
un Genghis-
Han, un Tamerlan, un Napoleon... Dar Alexandru! Dar Roma! Tacit spune despre
cuceritorii
romani: ubi soUtudinemfaciunt, pacem appelant (cand transform un inut in
pustiu, ei il
numesc pacificat"57). Dup ce a vorbit despre plcerea sangelui, despre furia
uciga, despre
cruzimea care este una din constantele caracterului lui Alexandru"58, biograful
su, Paul
Faure, evoc imensa dar de sange" din urma coloanei de represiune lansat in
valea
Zeravshan pan la Sarnarkand, apoi pan la Buhara, ca i josnica trdare de la
Massaga
unde, in 327, odat incheiat i garantat armistiiul, cuceritorul surprinde i
nimicete
coloana mercenarilor indieni impreun cu soiile i copiii lor59*.
Regele are contiina demnitii sale. El tie s-i infraneze pasiunile; poate avea
vicii, dar tie
s le stpaneasc, sau cel puin nu caut s le exacerbeze. Un imprat poate
considera c totul
ii este permis. Orgoliul, abuzurile, desfranrile, cruzimile, extravaganele pot
ajunge in cazul
su pan la lipsa de msur. S-1 citim pe Suetoniu: cei doisprezece Cezari pe
care ii
portretizeaz sunt, cu puine excepii, tot ataia montri. Exist, este adevrat, o
serie de
motive ce ne fac s credem c exagereaz; dar oricum...
Cu aceste rezerve, a cror importan nu trebuie minimalizat, un imperiu, cand
este condus
de un monarh - aa cum este cazul cel mai adesea -, funcioneaz ca o regalitate.
Diferenele,
oricat ar fi de mari, se estompeaz
* Este remarcabil c Plutarh opune aceast conduit celei care era pe atunci
demn de regi".
33
atunci in faa asemnrilor, iar vocabularul nostru o dovedete atunci cand
folosete cam la
intamplare termenii rege" i imprat". Iranul i Etiopia erau carmuite de ctre
Regi ai
Regilor, Sahinahul (Sah-in-sah) i negusul*: acetia erau imprai. Cum trebuie
s traducem
termeni precum mikado", sultan", faraon"? i fr indoial c imensitatea
Chinei este
aceea care a impus un termen precis pentru a reda expresia Fiul Cerului" {Tian
zi).
Unele imperii se constituie in cursul secolelor (Roma); altele, mai numeroase, se
formeaz
extrem de spontan, apoi se scindeaz sau se prbuesc (imperiile lui Napoleon,
Tamerlan,
Genghis-Han, Alexandru). Ceea ce ne intereseaz aici nu este expansiunea sau
prbuirea lor,
ci modul in care ele se situeaz in raport cu lumea. Atunci se observ c aceia
care le conduc
dobandesc o fizionomie regal, chiar dac trsturile lor trdeaz ceva mai mult
orgoliu (dar
regele Ludovic al XTV-lea era oare scutit de acest pcat?), c au aceleai
referine ca i regii,
c sunt prini ca i ei intr-o reea de idealuri abstracte. Nu este lipsit de
semnificaie faptul c
impraii nu consider c-i dein puterea doar prin fora armelor, ci i de la o
entitate
supranatural; i c ei nu devin ceea ce sunt decat dup ce au primit o investitur.
impratul,
nu mai mult decat regele, nu este sau nu rmane un dictator.
MONARHIE I REPUBLIC
in ansamblul su, istoria lumii a fost monarhic pan la revoluiile american din
1783 i
francez din 1789; i totui aceasta din urm a dat natere unei dinastii imperiale,
creia i-au
succedat o restauraie provizorie i un al doilea imperiu. Republica noastr este
recent, pe
msura vieii pmanteti a oamenilor, iar majoritatea celorlalte sunt inc i mai
recente. Toate
marile civilizaii,
*. Adevratul titlu este Negousa-nagast, care inseamn. Regele Regilor",
precum in Iran Sahinahul (SSh-insah).
Termenul negus" [negous) inseamn rege".
34
i alturi de ele cele mai puin mari, au fost monarhice pe toate continentele
indiferent de
religiile lor, de filozofiile lor i de formele variate pe care le-au atribuit regalitii.
Desigur, in
decursul timpurilor i intr-o arie de rspandire atat de imens, regii nu au avut
intotdeauna
aceeai infiare. Un Fiu al Cerului nu s-ar fi simit la el acas pe muntele
Palatin iar
monarhul aztec s-ar fi invemantat cu greu in haina lui Carol cel Mare. Punem
rmag ins
c nu le-ar fi trebuit prea mult timp pentru a se adapta: Alexandru Macedon nu a
devenit oare
faraon in Egipt i Rege al Regilor in Iran?
Exist totui in istorie cateva excepii la legea universal a monarhiei. Ele sunt
insemnate din
mai multe motive, i in primul rand din cauza extraordinarei lor reuite i a
influenei pe care
au exercitat-o asupra noastr. Este vorba bineineles de democraia greac i
republica
roman. Merit osteneala de a ne apleca fie i cateva momente asupra lor.
Se impun dou observaii preliminare. in primul rand, democraia i republica nu
sunt
sinonime. O dovedesc deopotriv unele democraii contemporane, precum aceea
din Marea
Britanie, care are un rege, i o serie de republici in care puterea nu depinde decat
in mod fictiv
de popor, de pild atunci cand li se prezint o list unic alegtorilor. in mod
fundamental,
republica se distinge de democraie prin aceea c, in cadrul celei dintai,
deintorii puterii o
pot exercita in virtutea unui mandat conferit de un corp social susceptibil de a
exclude o fraciune
adeseori important a populaiei, in timp ce a doua admite, cel puin teoretic,
dreptul de
exprimare al fiecrui individ, indiferent de sex, de statutul social, de avere sau de
nivelul de
instruire. in acest sens, Roma a trit intr-adevr sub un regim republican, intrucat
cetenii ii
desemnau guvernanii, dar nu sub un regim democratic, pentru c populaia
Imperiului in
imensa sa majoritate (nu existau decat patru milioane de ceteni in 725 urbis
condi-ta, adic
in 28 i. C.) nu beneficia de cetenia roman - fr a mai aminti mcar de
mulimea
nenumrat a sclavilor. Cat despre democraia greac, ea nu a fost decat o repu-
35
blic extrem de restrictiv. Platon, in Legile, limita la 5 040 numrul cetenilor
frumosului
ora" (kallivolis), oraul ideal, iar in practic acest numr a depit arareori 10
000. La Sparta,
de altfel monarhic, efectivele cetenilor au sczut neincetat, ajungand de la 8
000 in 480 la 2
000 in 371 i la 1 000 in 331. Alturi de ceteni, in acest ora ca i in celelalte,
triau, fr
drepturi, ca i inexisteni, buni de corvezi i biruri dup bunul plac, uneori
masacrai pentru
cel mai mrunt pretext, erbi sau sclavi, iloii din Sparta, zilierii, cei considerai
nite nevoiai,
theii, exclui din viaa politic la Atena - cu excepia secolului al V-lea -, i
strinii, metecii,
crora li se refuza naionalitatea i drepturile conferite de aceasta.
Acesta este regimul, nedorit de nimeni astzi, care ne-a insuflat respect. Aceasta
este
societatea intemeiat esenialmente pe inegalitate i excludere, care ne-a fcut s
vism atata.
Probabil c strlucirea acestor oameni va fi fost mare, virtuile lor profunde, iar
geniul lor
imens, pentru a fi putut atat de indelungat vreme, i inc i astzi, s ne
lumineze! Sau poate
c doar ne-am inelat asupra lor?
Trebuie s adugm aici o a doua observaie. Deosebirea pe care o facem intre
monarhie i
republic nu se bazeaz nici pe o etimologie, nici pe o tradiie, i s-ar putea spune
chiar c, in
sine, ea frizeaz absurdul. Cine ar vorbi astzi despre republic monarhic"? i
totui aa
ceva se fcea in mod curent, in Frana, intr-o epoc in care se cunotea valoarea
cuvintelor.
Capeienii erau extrem de sensibili in privina republicii [res publica: lucrul,
afacerea
public): termenul revine la tot pasul in scrierile medievale, sub Hugo Capet, la
Abbon de
Fleury, la Richer, la Gerbert60. Jean Favier s-a gandit la o reapariie a republicii
sub Filip cel
Frumos pentru a situa coroana in afara ierarhiilor extrase din viziunile
augustiniene ale
Cetii lai Dumnezeu"1; nu este oare picant c, tocmai in Les Six Livres de la
Republique,
Jean Bodin face, in 1576, apologia unei monarhii absolute care s depeasc
toate partidele"
62? Folosindu-ne puin de paradox, am putea spune
36
c nu s-a artat nicicand mai mult preocupare in privina republicii ca sub
domnia regilor
Franei.
DEMOCRAIA GREAC
Grecia cunoscuse regii, provenii din Creta minoic, i ii preamrise (2000-
1200). Sub domnia
lor se nscuse i se dezvoltase geniul su. Renunase la ei destul de timpuriu, inc
din secolul
al VlII-lea, mai intai in Asia Mic, apoi in Europa, sub presiunea nobililor - cei
care de-a lungul
istoriei nu vor inceta s fie deopotriv servitorii i adversarii suveranilor. Aceti
aristocrai
demolaser progresiv prerogativele principilor spre a i le insui. Numai Sparta
ii pstrase
vechiul regim, dar recunoscand in mod simultan doi regi a crori inevitabil
rivalitate ii fcuse
neputincioi (ctre 550) i care nu mai deineau - cu greu, dar inc era destul de
mult - decat
funciile religioase i militare. La Atena, ostilitile dintre aristocraie,
privilegiaii
prin avere i natere - Eupatrizii -, i noua clas a comercianilor imbogii, iar
mai tarziu a
plebei, au ruinat curand autoritatea aa-numitei boule (vechiul consiliu regal
devenit adunarea
magistrailor, reinnoii in fiecare an), autoritate ce se exercita de altfel fr un
control veritabil
al ecclesiei, adunarea poporului. Oraul a czut in mainile dictatorilor, tiranii*,
impui de
ctre elementul popular; unii s-au dovedit remarcabili, precum Dracon (sfaritul
secolului
al VH-lea) sau Pisistrate (560-528) i fiii si. Adevrata democraie nu a fost
instaurat
decat in 508-507. Ea a durat numai pan in 405, adic doar un secol. A fost epoca
splendorii,
secolul lui Pericle". Dar la puin timp dup moartea acestuia, in 429, oraul
cuprins de
luptele interne a cedat in faa Spartei. Asia Mic nu-i putuse menine atat de
mult vreme
democraiile": ele fuseser inlturate de ambiia regelui lidian din Sardes,
Cresus (561-547),
ultimul vlstar al
* Cuvantul grec tiran" nu avea un sens prea indeprtat de cuvantul bazlleu",
rege.
37
unei familii intemeiate de Gyges (c. 675-c. 641) i destinat s se prbueasc
sub loviturile
perilor ahemenizi.
Toi filozofii, Isocrate, Xenofon, Platon, vzuser necesitatea reformelor, iar
ideea, conform
creia o revenire la monarhie era singura soluie posibil, ii fcuse apariia. i
aceasta pentru
c, in republica greac, regele, ce nu putea fi disociat de zei, se aflase mereu in
centrul
gandirii. Canturile btranului Homer nu erau singurele care ii intreineau
amintirea; el era, ca
s zicem aa, omniprezent. Cetile greceti ii inventaser propriile mituri -
mituri
intotdeauna regale - tocmai sub regimurile republicane. Miletul credea c fusese
intemeiat de
fiul unui principe atenian, iar Efesul de ctre Andocles, fiul unui suveran la fel de
legendar.
Marile saga literare - cea a Atrizilor, a lui Ulise, a lui Oedip, a lui Tezeu, a lui
Iason i a
Argonauilor -, provenite sau nu din Iliada i Odiseea, i mereu imbogite,
ofereau neincetat
poeilor i artitilor o inepuizabil surs de inspiraie. Chiar in timpul apogeului
atenian, eroii
poeilor tragici (Euripide, Sofocle, Eschil) nu erau oare tot Agamemnon i
Clitemnestra,
Ifigenia, Oreste, Hipolit i Andromaca, Antigona i Electra, frumoasa Elena, din
nou Oedip -
i poate mai ales acesta -, toi regi, regine, prini i prinese? Aspiraiile
monarhice reapreau
mereu pan i in realitile cotidiene ale vieii politice. Biografia unui om ca
Pisistrate abund
in reminiscene ale miturilor regale: se poate crede c dictatorul pregtea o
restauraie atunci
cand i-a transmis puterile fiilor si.
Nu este aadar nimic surprinztor in faptul c, in anarhia crescand din secolul al
IV-lea, intro
vreme cand nu se mai credea in oamenii politici, cand toi erau ptruni de
demagogie -
tiind ins ce valoare avea -, cand criza moral devenea acut, a aprut i s-a
impus un personaj:
viaa il solicita. Filip al Macedoniei (356-336) tiuse s fac din mica sa
motenire un
regat centralizat i puternic. Viitorul ii aparinea, sau mai degrab fiului su. inc
din 338,
Atena avea s treac sub suveranitatea sa. Marea istorie a Greciei antice se
incheia aa cum
incepuse: sub nite regi.
Se vede deci cat dreptare are Ugo Bianchi atunci
38
cand afirm c ideologia regal nu este numai un fenomen mitic sau ritual,
perpetuarea unui
simbolism arhaic63, i a aduga a unei stri sociale incremenite i paseiste
menit s fie
depit de evoluia moravurilor, pentru c la ea se recurge in ultim instan i
este mereu
reinsufleit: cele mai mari realizri republicane" ale istoriei au dus cu toatele la
restauraii.
REPUBLICA ROMAN
Dup Grecia, Roma ne ofer al doilea exemplu. Conform tradiiei, desigur
eronat, oraul este
intemeiat in 753 inaintea erei noastre de ctre Romulus, cruia ii urmeaz o serie
de regi
dintre care primii - ce in in mod evident de sfera mitului i in care spiritele
filozofice, de
pild un Cicero, vor recunoate semnul providenei - par a fi fost inventai tardiv.
Dumezil va
vorbi, referindu-se la ei, despre mitologia istoricizat"64. Ctre 575, din motive
insuficient
cunoscute, cci izvoarele trec aproape sub tcere un eveniment pe care romanii il
considerau
ruinos, oraul cade sub jugul etruscilor. Aceast aservire determin, in opinia
anumitor
istorici, o evoluie in regimul monarhic i contribuie la deturnarea populaiei de
la acest tip de
regim - ins unii atribuie altor factori aceast detaare fa de regi. Oricum,
monarhia este
abolit, ctre 509 dup istoriografia oficial, in realitate desigur ceva mai tarziu,
intrucat
dominaia etrusc a durat pan ctre 475 iar sfaritul su a provocat proclamarea
Republicii.
Ca i in Grecia, nobilii, patricienii romani au fost probabil artizanii i, in mod
cert, beneficiarii
cderii monarhiei. Dup expulzarea regilor, spune Montesquieu bazandu-se pe
Titus Livius,
guvernarea devenise aristocratic: familiile patriciene deineau toate
magistraturile, toate
funciile inalte."65*
Nu este imposibil ca schimbarea de regim s se fi efectuat in mod panic i
progresiv. Sunt
motive pentru a
* O asemenea situaie starnea desigur visuri mobilimii occidentale din secolul al
XVTII-lea: ea ii satisfcea din
plin dorinele.
39
I
crede c a existat mai intai un fel de monarhie electiv ai crei monarhi" - nite
magistrai
supremi, apoi doi consuli egali in puteri - erau desemnai pentru o perioad
limitat: scaunul
curul cu picioarele in X al consulului nu este altceva decat tronul regal.
Aceast aristocraie victorioas, i care intenioneaz s beneficieze singur de
victoria sa, nu
intampin prea mari dificulti in a ine poporul deoparte, in ciuda luptei
indelungate care-i
opune pe patricieni i plebei. i aceasta pentru c, in mod contrar situaiei pe care
ne-am
putea-o imagina, aici nu exist o opoziie intre o clas nevoia i o clas bogat,
ci o
rivalitate intre dou clase avute - una nobil i cealalt de rand, am zice, dac
aceti termeni
nu ar fi prea anacronici. in secolul al III-lea, in pofida egalitii in sfarit
recunoscute dintre
cele dou grupuri i atunci cand Roma incepe s-i intemeieze imperiul (ea
domin Italia
peninsular ctre 250), guvernarea rmane oligarhic. Poporul nu are decat iluzia
puterii. i
ce reprezint el? O man de ceteni in mijlocul masei acelora care nu au acest
statut i al
masei, inc i mai enorme, a sclavilor.
in fapt, ca i poporul roman in ansamblul su, aristocraia nutrete sentimente
monarhice i
religioase; ea este deosebit de mandr de neamul su, de originile sale i de
istoria sa. Nu ii
inchipuie c lumea a inceput cu Republica, i nu-i reneag niciodat trecutul su
roman.
Salustiu (86-35), de pild, va incerca s salveze esenialul cand va scrie: .Atunci
cand puterea
regal, care avusese drept scop prezervarea libertii i extinderea rii, a
degenerat in orgoliu
i tiranie, constituia s-a schimbat"66. Mai mult inc, aa cum grecii o fcuser
prin literatur,
aceast aristocraie pstreaz memoria regilor. in forum, in centrul vieii statului,
exista un
smochin sacru, smochinul lui Romulus, care a fost venerat pan in vremea
Imperiului; iar
atunci cand trunchiul su se usca, in ora se rspandea consternarea. Pe muntele
Palatin se
fceau eforturi pentru conservarea pretinsei case a intemeietorului Romei.
Poporul roman, extrem de religios, este perfect
contient c abolirea monarhiei a fost un act antireligios care nu a putut decat s
provoace
mania zeilor, ei inii tritori sub regalitatea lui Jupiter. Pentru a-i calma, el
recurge atunci la o
stratagem demn de cele plcute viclenilor Olimpieni, mai ales cand e vorba de
nu tocmai
inocentele lor omoruri: el las s subziste o aparen de monarhie, reprezentat
de acei rex
sacrorum i pontifex maximus, motenitori ai funciilor liturgice ale vechilor
regi67. Monarhul
republican", pe care unii il numesc fosilizat", incapabil s joace cel mai mrunt
rol, nemaipstrand
aproape nimic din gloria sa decat povara tabuurilor"68, nu este ins lipsit de orice
importan intrucat, ca suveran pontif, el deine in continuare conducerea
religioas i indic
statului i cetenilor datoriile care le revin. El rmane, de-a lungul istoriei,
arbitrul in materie
religioas69 intr-o societate in care religia conduce intreaga via. Semn al
importanei rolului
su, sau cel puin al prestigiului su (dar se poate avea prestigiu cand nu se deine
un rol?):
titlul de suveran pontif va fi reluat de imprai, apoi de ctre papalitate care il va
pstra pan
in zilele noastre.
Sistemul republican a funcionat bine atata vreme cat s-a exercitat pe un teritoriu
inc limitat
i cu un numr redus de alegtori: romanii, pasionai de urne, mergeau pan la a-
i alege
centurionii. Slbiciunea acestui sistem a inceput s se simt atunci cand Imperiul
s-a extins,
cand numrul cetenilor a crescut, cand bogiile s-au acumulat iar in capital s-
a ingrmdit
o populaie avid i adeseori lipsit de ocupaie. Apariia unor salvatori", mai
mult sau mai
puin sprijinii de armat, ii sun prohodul: un Marius mai intai, care a fost de
apte ori - in
mod ilegal - consul intre 107 i 86, apoi un Sulla (Sylla), care, amandoi, il anun
pe un
Pompei, pe un Cezar.
in mod oficial*, Republica a disprut o dat cu suirea pe tron a lui Octavian ca
Augustus in 23
i. C; dar ea a in-
* Pentru istorie. Pentru romani, regimul imperial, principatul", dei monarhie,
afecta aparena unei republici.
Caligula a intenionat s se intituleze rege, dar i s-a artat c el era deasupra
tuturor principilor i regilor de pe
pmant" (Suetoniu, 22).
40
41
cetat s existe in fapt in 63, inc de la primul triumvirat al lui Cezar, Pompei i
Crassus.
Durase peste patru secole, din cele dousprezece cate dinuise Roma
Occidentului: un record
absolut. Atunci nu s-a vorbit de restauraie monarhic. in ciuda tiraniei
nobilimii"70, romanii
considerau c triesc in libertate, i poate c aa era pentru ei, dar nu i pentru
ceilali. Noul
regim a fost cel al generalilor victorioi, al acelor imperatores, al imprailor: un
fel de tiranie
in stil grecesc, o monarhie care nu dorea s-i spun numele. Era ins, sub o
form nou, o
revenire la tradiii i, dincolo de secole, o veritabil restauraie. Deja un Iulius
Cezar cuta si
legitimeze puterea stabilind o legtur intre sine i Romulus, Enea, Troia, precum
i cu tot
ceea ce era mai inrdcinat in contiina roman*. Prin aceasta, el afirma in felul
su c regele
nu moare.
REPUBLICILE CRETINE
Amintirea Republicii romane nu s-a stins o dat cu ea. in ciuda triumfurilor unui
Cezar, ale
unui Augustus, in ciuda acelei pax romana care era mai mult monarhic decat
republican, in
concepia generaiilor ulterioare virtutea a prut a fi apanajul aproape exclusiv al
republicii,
intotdeauna a fost agreat deosebirea dintre cetean i cel supus, opunandu-se
demnitatea
unuia josniciei celuilalt. Aceast poziie s-a manifestat inc din Evul Mediu,
aadar cu mult
inainte de Renatere i de ceea ce numim, intr-un mod destul de curios, secolul
Luminilor.
in Frana, un soi de naionalism excesiv a vrut s fac uneori din spiritul
republican, in lipsa
unei inclinaii naturale a omului (tez greu de susinut intrucat acesta a tins mereu
ctre
monarhie), o motenire a tradiiilor celtice. Este vorba aici de un demers pur
fantezist. in secolul
I i. C, in Galia sau in (Marea) Britanie, regalitile erau efectiv in criz, sau mai
degrab pe
cale de dispariie. Nu
* intr-una din cuvantrile sale, Cezar spune: In familia noastr sunt reunite
deopotriv mreia regilor [...] i
sacralitatea zeilor" (Suetoniu, 5).
42
mai rmseser decat cateva pe vremea lui Iulius Cezar, dar era un fenomen
recent i nimic nu
prea s le inlocuiasc, poate doar anarhia71. Viaa politic era atat de
dezorganizat incat
Tacit putea scrie: Odinioar [britanii] se supuneau unor regi. Acum, ei sunt
dezbinai dup
bunul plac al partidelor i al patimilor, intre diveri conductori. i nimic nu ne-a
servit mai
bine impotriva acestor naiuni atat de puternice decat aceast lips de unire
pentru a aciona in
comun"72.
Dac se dorea neaprat gsirea unor urme de regimuri republicane in afara lumii
grecoromane,
in loc s se apeleze la celi, ar fi fost mai bine s se cerceteze vechii slavi, unele
societi africane, Australia sau vreo civilizaie precolumbian. Ceea ce am
constatat mai sus
pentru populaia naga din India nu garanteaz ins succesul unei asemenea
cercetri. in
schimb, este neindoios c Evul Mediu occidental ofer un spectacol aproape
republican cu ale
sale orae libere" i provincii independente", i in special Italia, mai bine
modelat in
profunzime de spiritul roman decat celelalte provincii ale Imperiului i mai puin
marcat de
invaziile germanice.
intr-un text ce este datat din 1175, cronicarul german Otto din Freising a lsat o
descriere
celebr a Italiei: .Aceast ar este imprit in ceti i menine republica
imitandu-i pe vechii
romani. Italienii, in fapt, iubesc libertatea atat de mult incat, respingand insolena
puterii, sunt
carmuii mai mult prin guvernarea consulilor decat prin aceea a suveranilor"73.
Trebuie totui
s nuanm aceast declaraie. in secolul al Xll-lea, este adevrat, oraele
independente
conduse de o adunare a cetenilor ii ocup locul lor pe eichierul politic. Dar
autonomia lor,
ameninat de feudalitatea ducilor i a marchizilor, se intemeiaz in definitiv pe
un jurmant
de vasalitate fa de coroana imperial, adeseori prin intermediul unui nobil. Ca
i in Frana,
unde monarhul le incurajeaz, unde ele sunt ale regelui", aceste orae nu s-au
putut organiza
i nu s-au putut dezvolta, mai ales ca pia de desfacere, decat in msura in care
suveranul o
dorete. Bogia lor insolent le confer desigur tot mai multe liberti, dar,
43
dac presiunea puterii centrale este slab, ele rman legate de principe, sunt
obligate s-1
ajute i au nevoie de protecia sa.
Unul dintre ele, i nu dintre cele neinsemnate, Florena, care a fost calificat
drept republic
a negustorilor"74, poate servi de exemplu: un mic numr de privilegiai dein aici
parghiile
puterii; consulii, provenii din burghezie, sunt rspunztori in faa contelui de
Toscana, vasal
indeprtat al Imperiului. Pentru arbitrarea eventualelor conflicte dintre acetia,
episcop, conte
i nobilii din imprejurimi, se desemneaz un fel de conciliator strin, aa-numitul
podest.
Florena i celelalte orae accept in final s fie mai mult sau mai puin vasale, cu
condiia ca
acest aspect s nu reias prea mult i sperand ca aceast vasalitate s se releve cat
mai puin
stingheritoare.
Sentimente republicane in Europa medieval? Desigur, dar ceva mai tarziu, in
aceeai Italie,
in aceeai Florena, Dante (1265-1321) exalt in Monarhia sa i in Epistolele
sale, principiul
imperial i autonomia puterii laice fa de o papalitate care i se pare prea
intreprinztoare. El ii
aaz in Infernul su, in cel mai adanc dintre abisuri, pe Iuda Iscarioteanul,
trdtorul
Dumnezeului su Christos i cuplul Brutus-Cassius, trdtor al lui Cezar, strmo
i imagine
arhetipal a impratului75. Cezarul, spune un dantolog, fie c era roman sau
germanic, avand
un motenitor legitim, era pentru el alesul lui Dumnezeu; el ii primise misiunea
de la
Providen. Imperiul era de origine divin; a-1 combate insemna a lupta
impotriva voinei lui
Dumnezeu".76 i totui, Florena nu oferea oare, la limita dintre secolele al XlII-
lea i al XTVlea,
viziunea cea mai perfect a oraului liber, prosper, sustrgandu-se atat
centralizrii
monarhice cat si strictelor ierarhii feudale"?
II
Regele om
Chiar i fr un egoism funciar, fiecare individ este contient c exist el i
ceilali. De-a
lungul intregii sale viei, el se strduiete s se defineasc in raport cu ceilali, ii
caut locul
in societate i stabilete legturi cu cei din jurul su: iubirea, prietenia, simpatia,
ostilitatea,
ura sunt tot atatea sentimente pe care le dezvolt pentru a iei din propria-i
izolare.
Dependena sa infantil, imprirea bunurilor i coabitarea cu fraii i surorile
sale, sau eventual
cu unchii, mtuile i verii si, sunt primele sale experiene intr-o lume care se
siteaz in
afara sa i fr de care nu poate tri. Dac celula familial in care s-a nscut i a
crescut este
izolat geografic sau psihologic de ceilali, el ii limiteaz universul la aceasta.
Dac triete
intr-un trib sau intr-un sat, nu va intarzia s le inglobeze in viziunea sa. ii este
deja mult mai
greu s-i lrgeasc orizontul la nivelul intregului district. Oricare ar fi stadiul pe
care 1-a
atins, locul unde s-a nscut, locul unde triete este pentru el singurul care
conteaz
realmente: acesta este centrul lumii. imprejurul su se intinde un inut care nu-i
aparine, un
inut necunoscut, ostil, periculos i, bineineles, mai puin favorizat decat al su
pentru c nu
se situeaz direct sub zenit. Intuiia ii sugereaz acest fapt i o simpl privire i-1
confirm:
punctul culminant al cerului este chiar deasupra capului su iar imensul cerc al
orizontului se
intinde, de asemenea, pretutindeni imprejur.
Popoarele care triesc departe de inutul su sunt L45
desigur nite barbari: grecii ii numeau astfel pe toi cei care nu vorbeau
armonioasa limb a
elenilor; chinezii, pe toi cei care nu erau din seminia Han. Aceste popoare sunt
barbare nu
numai pentru c sunt agresive, ci i pentru c nu sunt bine situate fa de centrul
lumii, fa de
cer. Ele pot chiar, la limit, s nu se afle deloc sub cer, intrucat cerul este
imaginat adeseori ca
o emisfer spri-jinindu-se pe pmantul ptrat i lsand aadar, la cele patru
coluri, unele zone
pe care nu le acoper.
Aproape toate popoarele, reacionand asemeni indivizilor, au avut certitudinea c
ocup
centrul cosmosului: chinezii formeaz Imperiul de Mijloc; tibetanii credeau
odinioar, inainte
de a adopta budismul i de a trece sub influena indian, c ara lor era buricul
lumii1; in
Madagascar, hovaii sunt denumii cei care se afl sub cer"2; pentru germani,
oamenii - adic
germanii - au fost aezai de zei in Midgardr, lumea de mijloc", inconjurat in
intregime de
oceane3. Unul dintre cei mai buni specialiti in Indonezia, Stohr, studiind
reprezentrile
populaiei ngadju (daiaci din Borneo), descrie intr-un mod remarcabil fenomenul:
Lumea
btinaului ngadju este satul su. Acolo este centrul universului [...] Tot ceea ce
iese din
cadrul familiar al acestui sat este ingrijortor, se afl intr-o stare nefast. Desigur,
btinaul
ngadju tie c exist alte sate, alte triburi. Sunt lumi independente, situate la
periferia lumii
reale. Popoarele i inuturile strine sunt nite epifenomene ale creaiunii"4.
Aceasta inseamn
c populaia ngadju se consider, spre a folosi frazeologia neamului lui Israel, ca
fiind poporul
ales. Toate celelalte etnii au aceeai optic.
CEILALI REGI
Privirea indreptat spre celelalte popoare este indreptat i spre ceilali regi, dar
intr-un mod
mai puin simplist. Se pune problema dac aceti monarhi exist in sensul
concepiei specifice
despre monarhie. Pentru ce barbarii au avut si ei acest simbol strlucit al iubirii
46
divine, regele? La aceast intrebare, poporul lui Israel a dat mai multe rspunsuri.
Un prim
curent de gandire vede in regii strini puterile malefice ce guverneaz lumea,
uneltele
persecuiei impotriva sfinilor Celui Preainalt". O alt viziune ii consider
lociitori ai lui
Dumnezeu" avand sarcina de a-i izbvi" pe necredincioi i de a aciona pentru
binele
evreilor5. O a treia soluie se vdete mai subtil: toi regii de pe pmant sunt
reprezentai de
cel al poporului ales, singurul posesor al plenitudinii regale din care fiecare nu
deine decat o
parte i nu este decat o proiecie incomplet a acesteia.
Iat ce pare a exprima o inscripie despre celebrul prin Kanika (secolul I e.n.),
care ii
atribuie titluri imprumutate din lumea intreag", sau mai exact de la suveranii
din cele patru
puncte cardinale. El poart intr-adevr titlul, indian i sudic, de maharadjah; cel,
nordic,
medio-persan, de rqjatirqja; cel estic, de devaputra, traducere a chinezescului
Fiu al
Cerului"; fr indoial, in sfarit, i cel vestic (occidental), de Cezar6. Totui, se
impune o
restricie: nu este exclus ca aceast cvadrupl titulatur s vizeze exprimarea
strlucirii lui
Kanika in cele patru direcii ale lumii.
REGELE UNIC I UNIVERSAL
Monoteismul nu a fost probabil strin de elaborarea ideii despre dominaia
universal i
monarhia unic. Mongolii o afirm: Nu trebuie s existe decat un singur
stpanitor pe
pmant aa cum nu exist decat un singur zeu suprem in cer", iar filozoful chinez
confucianist
Meng Zi (Mencius, c. 372-289), mai puin preocupat de metafizic, declar de
asemenea:
Cerul nu are doi sori, pmantul nu are doi suverani"7. Totui, chiar i in
societile politeiste,
fr indoial pentru c panteonul este ierarhizat i posed un zeu superior
celorlali, a fost
resimit absoluta necesitate a unicitii conducerii. Ulise, in Riada, se adreseaz
astfel
grecilor: Nu deopotriv pe-aicea cu toi domni-vor aheii; / Ru e cand Domnii
sunt muli,
numai
47
unul s fie-ntre oameni / Poruncitor i stpan, numai cine primi de la Zeus /
Sceptru, putere i
legi, de care s-asculte supuii"8. in Mesopotamia, suveranul era denumit regele
rii" sau
regele celor patru regiuni ale lumii", titlu rezervat la origine zeilor9. in India,
sacrificiul
calului, pe care numai regele il putea svari cand era victorios, ii conferea
calitatea de rege
universal10. Pentru poporul lui Israel, Iahve, fiind singurul Dumnezeu, este
singurul stpan al
universului; regele su trebuie s domneasc pan la marginile pmantului.
Dumnezeu ii
acord regelui dominaia universal11. i va domni de la o mare la alta i de la
Fluviu pan la
marginile pmantului. [...] I se vor inchina toi regii i toate neamurile ii vor
sluji".12 Prin
aceste cuvinte, Israelul, ca i mongolii prin aciunea lor, exprim intenii
expansioniste,
imperiale. Cu toate acestea, nu ar trebui s vedem un cuceritor in orice prin care
se proclam
rege al lumii deoarece lumea, pentru fiecare popor, se rezum cel mai adesea la
regiunea pe
care o ocup, singura care conteaz, cea care reprezint totalitatea.
in sine, reducerea lumii la dimensiunea regatului nu este nici favorabil, nici
nefavorabil
expansionismului. Ceilali pot fi ignorai sau dispreuii, fr s li se acorda
atenie. Se mai
poate crede i c barbarii i regii lor ri" trebuie s fie nimicii sau aservii de
ctre aceia care
sunt cei buni" i le pot aduce lumina. Valva pe care au starnit-o in istorie a fcut
s se
vorbeasc mai mult despre popoarele care au imprtit aceast ultim viziune,
dar asta nu
inseamn c ele au fost cele mai numeroase.
Turcii i mongolii, care i-au fcut o specialitate din a revendica hegemonia
mondial, s-au
convins in mai multe randuri c trebuiau s o realizeze i adeseori le-au insuflat
convingerile
lor chiar propriilor adversari. Acest discurs a tot fost auzit in timp ce era
proclamat vreme de
peste un mileniu, de la Attila (c. 434-453) pan la Soliman Magnificul (1520-
1566),
neuitandu-i pe Genghis-Han, Tamerlan (1370-1405) sau Mehmed al Il-lea (1444-
1481).
Genghis-Han (1206-1227) se va intitula de pild, in latin, intr-o scrisoare trimis
Occidentului, omnium hominum imperator1^. in secolul al XVI-lea, sultanii
otomani au
48
pretenia dincolo de teritoriile aflate sub autoritatea lor, la o dominaie
universal dorit de
Dumnezeu". G. Veinstein consider c cele dou tradiii imperiale ale Romei i
Islamului se
conjug aici, cci cucerirea Constantino-polului in 1453 a fcut din cei care
aspirau la
preluarea conducerii lumii musulmane, motenitorii basileUor1^. Se cuvine s
precizm c o a
treia tradiie, cea a popoarelor stepei, s-a adugat celorlalte dou, nu fr a le
aduce un
puternic stimulent.
Turco-mongolii nu au fost singurii care au folosit un astfel de limbaj. Fiecare
imperiu a
revendicat asemeni lor dominaia absolut asupra pmantului. Roma a fcut-o
desigur, i le-a
dat propriilor imperatores misiunea de a o realiza. O cuvantare a lui Jupiter, in
Eneida, afirm
de pild: Eu la acestea nu pun nici enchi, nici soroc de sfarire: / Fr de capt
domnie le-am
dat [romanilor]"15. Pentru Dante, acvila roman era emblema universal iar
poetul face din
monarhia mondial i din monarhul unic la care viseaz (i crora guelfii le opun
crinul de
aur al casei Franei") cluza omenirii ctre fericire16. Este cunoscut orgolioasa
deviz
inventat de ctre impratul Frederic al IlI-lea (1440-1498): AEIOU, adic
Austriae est
imperare orbi universo (Austriei ii revine stpanirea intregii lumii").
IN CENTRUL REGATULUI
Aa cum regatul se afl in centrul lumii, regele se situeaz in centrul regatului,
acolo pe unde
trece axa cosmic. El este aadar centrul absolut al universului. Chinezii au
elaborat astfel o
geografie mistic de o rigoare perfect: ara lor, cum am mai spus, se afl in
centrul
pmantului; capitala, in centrul rii; palatul, in centrul capitalei; suveranul, in
centrul
palatului. Faptul c alta este realitatea nu schimb cu nimic aceast ordine. Dac
vechea
capital Chang'an (Xian) se situa aproape in centrul rii chineze inc puin
intins (dei
palatul nu ocupa centrul oraului), Beijingul, capitala Nordului, era extrem
49
de excentric, iar cetatea era imprit in dou pri -oraul ttar" sau oraul
interzis" (oraul
interior) i oraul chinezesc" (oraul exterior).
Pe alte meleaguri, conceptele, poate mai puin precise, erau identice. in Africa
ecuatorial,
regele, centrul lumii, este reprezentat inconjurat de toi ceilali regi, vasalii si17.
in Nepal, la
newarii din regiunea Kathmandu, etnia care a condus ara pan in 1768,
societatea se organizeaz
treptat in jurul pivotului central care este regele, garantul ordinii economice i
sociale18.
Din cauza poziiei centrale pe care o ocup, regele este confundat adeseori cu axa
cosmic.
Filozofia chinez expune in mod clar aceast viziune. Pentru Confucius,
impratul sade sub
steaua polar in jurul creia se invartete totul. O alt surs declar: A-i
guverna ara cu
virtutea i autoritatea necesar, inseamn a semna cu steaua polar care rmane
neclintit in
locul su in timp ce toi ceilali atri circul in jurul su i o iau drept cluz"20.
Unele care
antice chineze, din care s-au pstrat cateva copii in bronz, sunt alctuite dintr-o
platform
ptrat i un stalp central ce susine o umbrel de soare, reprezentand respectiv
pmantul pe
care se sprijin picioarele suveranului, axa cu care este identificat prinul i cerul
pe care-1
atinge capul imperial. Pentru egipteni, faraonul se afla in centru, i mai ales in
centrul religiei,
in locul unde oamenii ii intalnesc pe zei21.
ARBORELE VIEII
Orice obiect vertical poate reprezenta axa cosmic: un stalp, un catarg de cort sau
de stindard,
un munte, un om, un arbore... Acesta din urm este unul din simbolurile cele mai
gritoare i
mai frecvent folosite in viziunea monarhic. Arborele crete, se inal tot mai sus,
dar ii
intinde i crengile infrunzite intr-o coroan ce-i inconjoar trunchiul, in sfarit,
moare mereu
toamna i renate primvara, de fiecare dat altul i intotdeauna acelai. La fel
face i regele
care unete cerul cu pmantul, se rami-
50
fic deasupra supuilor si i moare pentru a renate indat in succesorul su. Nu
este
surprinztor aadar c arborele 1-a simbolizat atat de des pe rege.
Tema destul de universal a arborelui lui Ieseu, tatl lui David i al tuturor regilor
evrei, din
care - ca ultim vlstar - va iei Christos, s-a bucurat de o favoare excepional in
lumea turc.
Se cunosc mai multe versiuni ale acesteia, in secolul al XTV-lea, istoricul persan
Raid al-
Din, tratand despre puternica confederaie a oghuzilor, turcii occidentali, strmoi
ai
selgiucizilor i ai otomanilor, relateaz c unul dintre suveranii lor a vzut intr-o
zi trei
trunchiuri de arbore ieind din buricul su, crescand nemsurat, rspandindu-i
umbra
pretutindeni i atingand cerul cu varful22. Scrierea Tabaqat-i Nasiri, evocandu-i
pe turcii
ghaznavizi din Afganistan, relateaz cum tatl marelui Mahmud de Ghazni (998-
1030),
dormind in casa sa, a vzut in vis, cu o or inaintea naterii fiului su, un arbore
ieind dintrun
brasero* i umbrind intreg pmantul23.
Legenda originii otomanilor reia aceeai poveste: Osman (1281-1326),
intemeietorul eponim
al Imperiului, vroia s se cstoreasc cu fiica unui eic, dar intampina un refuz
indarjit. ins,
intr-o noapte, pe cand dormea in casa eicului, a avut un vis: o lun care ieea din
pieptul
gazdei sale a intrat in pieptul su i un arbore i-a crescut din buric umbrind intreg
pmantul.
Osman nu inelegea, dar eicul tia ce insemna viziunea: dinastia otoman avea
s domine
lumea24. Toate viziunile acestea anun in mod evident viitoarele prosperiti i
universaliti
ale dinastiilor la care se refer.
SPLENDOAREA REGAL
Axa cosmic ce poate susine cerul are indeosebi funcia de a lega cele dou
straturi ale
cosmosului - sau chiar cele trei, atunci cand oamenii au conceput un etaj subteran
(Infernul")
- i de a permite comunicarea intre
; Recipient me
ele. Prin el i prin ceea ce se situeaz in acelai loc cu el -regele - trece tot ceea ce
coboar din
cer pe pmant, tot ceea ce suie de pe pmant ctre cer: favoruri i influene intr-
un sens,
dorine, implorri, rugciuni i ofrande in cellalt. Egiptenii vedeau in faraon
receptacolul
unei anumite puteri divine concentrate in el pe care apoi o emana25. Caracterul
chinezesc care
servete la scrierea cuvantului rege", wang, este format din trei linii paralele
orizontale - cele
trei etaje cosmice din celelalte culturi iar, in China, cele trei realiti existente:
cerul,
pmantul, omul - legate intre ele printr-o linie vertical, axa. Confucianistul Dang
Zhongshu
(c. 179-104) pune intrebarea: .Acest rol de intermediar situat intre elemente
pentru a le servi
de legtur i a le coordona aciunea, cine l-ar putea juca dac nu principele?" Ca
i egiptenii,
chinezii consider c virtutea regal strlucete in cele patru direcii cardinale,
in timp ce
obedienele i tributurile se concentreaz urmand aceleai axe"26.
Aceast splendoare ii confer regelui un prestigiu incomparabil. Acest prestigiu,
in Tibetul
prebudist, asigura puterea i acorda victoria27. La fel se intampla la celi i la
germani. Un
aforism medieval irlandez declar: 6 btlie nu se catig fr rege"28.
Predegunda (c. 545-
597) il ia cu sine la rzboi pe Clotar, in varst de cinci luni, a crui simpl
prezen trebuie s
hotrasc infrangerea dumanului29.
AURA
Toate popoarele au considerat c un element spiritual invluia obiectele sacre,
oamenii i mai
ales regii, iradiind din ei: astfel este khvarenah-ul, devenit kvar pe vremea
Sasanizilor, care i-a
interesat atat pe iraniti - fr ca acetia din urm s fi incercat, de altfel, s afle
dac avea
corespondene in alte culturi. S-a vzut pe rand in el un fluid vital", un har
supranatural"30, o
aureol" sau, aa cum spune H. Corbin, o for victorioas, lumina unui
nimb"31. in texte, el
apare ca o emanaie solar ce
52
rezid in apele nutritive i care, de acolo, suie in plante, animale i oameni pentru
a rmane in
capul lor, unde rspandete o lumin ce iradiaz sub form de aureol. Nu este
vorba aadar
de un atribut specific regelui, dar in rege ii gsete acesta expresia cea mai
complet.
Widengren a scris c natura regelui este focul, sub aparena cruia el coboar din
cer i care
este simbolizat prin aureola ce-i inconjoar capul, khvarenah-ul regal32. Creat de
marele zeu
Ohrmazd, el a fost imprit tuturor, dar, mai mult decat celorlali, suveranilor din
dinastia
kayanid (dinastia mistic a crei istorie este relatat de Firdousi33). Khvarenah-
ul intervine in
mituri. Atunci cand a ajuns la mare, ctre care fugea, Ardair (c. 224-241),
intemeietorul
Sasanizilor, a avut incredinarea c il deine in mod stabil i c il poate inlocui
astfel pe
ultimul Arsacid. Conform tradiiei, Eric a primit khvarenah-ul de la tatl su:
Freton [...] i-a
luat coroana de pe cap i a aezat-o pe acela al lui Eric spunand: Khvarenah-ul
meu este
aezat pe capul lui Eric"34; el se transmite deci de la persoan la persoan, de
la dinastie la
dinastie.
impreun cu ali caiva cercettori, am incercat s demonstrez c acel qut al
turcilor i aanumitul
su al mongolilor, acoperind noiuni echivalente ce sunt traduse in general prin
cuvintele fericire" sau ursit", corespundeau khvarenah-ului iranian35. Tot ce
exist in lume
posed acest qut (sau su) - un animal de pe camp", un rob al lui Dumnezeu" -,
dar Cerul il
d suveranului pentru a se ptrunde de el, pentru a-i asigura via i izband. El
poate fi
pierdut, sau trebuie confirmat. Cel care este lipsit de el, este expus morii, ii
pierde ursita"
favorabil, fericirea" sa, aa cum spune Iordanes vorbind probabil despre el in
legtur cu
hunii36.
Sub forme care au putut varia in funcie de culturi i secole, khvarenah-ul, qut-ul
i su-ul se
regsesc cam peste tot, i pretutindeni aceeai problem de vocabular i-a stanjenit
pe
traductori i comentatori, care au folosit cu toii termenii vagi i imprecii -
ursit",
fericire" - pe care i:am menionat deja. Eliade a crezut c poate vorbi despre
..noroc", dar s-a
inelat, norocul exprimand o alt noiune,
53
evocat adesea printr-un alt termen; el se refer totui la noiunea care ne
preocup, intrucat
scrie: Norocul regelui era dovada, prin excelen, a naturii sale divine"37.
Desigur c nu am autoritatea de a decide intr-o asemenea controvers, dar a
inclina s includ
in aceast lung serie i aa-numitul ka sau haka al egiptenilor, suflu divin,
fragment din
contiina divin fr de care nu exist individualitate proprie"38, energie activ
a universului,
fluidul care constituie insi energia zeului suprem"39 a crui amplitudine
variaz dup
indivizi i ii atinge maximul in persoana faraonului40. Un mit relateaz cum
regii din
timpurile primordiale - care trebuiau, dup moarte, s ia cerul cu asalt pentru a se
impune ca
diviniti - mancau cate un zeu spre a-i procura acel haka de care era ptruns41.
Indo-europeni precum iranienii i, adeseori apropiai de ei din punct de vedere
cultural, vechii
germani credeau c zeitile destinului, Nomele i Disele, insuflau la naterea
copilului aanumitele
mettr ok megen (cei doi termeni deriv din acelai verb mega, a fi capabil s").
Mettr este puterea specific unei fiine umane care ii asigur capacitatea de
reuit i victorie;
megen, dup R. Boyer, este fora imanent ce slluiete atat in elementele
cosmice, cat i
in oameni, i in zei, care le d puterea specific i posibilitatea de a-i realiza
destinul". Totul -
zeu, ora, lucru, element - este inzestrat cu megen, ins regele beneficiaz de un
megen aparte
care se manifest prin capacitatea sa de a izbandi i in rsunetul inscunrii sale
asupra
anotimpurilor i recoltelor42. Acest dar iniial este transmisibil, ca in Iran; i, ca
in Egipt, el
poate fi insuit prin violen. intr-un episod din istoria longobarzilor apare un
individ care-i
insuete lancea regelui Agilmord, ceea ce ii permite s-1 inlocuiasc indat.
Conceptele sunt similare in Africa Neagr, in Indonezia, in Melanezia, in Tibet,
la incai. La
dogoni, nyama este fora vital care se afl in sange, care este via, micare,
cuvant, energie
in ultim instan, impersonal, incontient, repartizat in animale, in plante i
54
lucruri, divizibil i transmisibil, susceptibil de variaii cantitative i
calitative43. in
Madagascar, noul rege ii intreab pe supuii si: Am hasina?" Iar supuii
rspund: Tu ai
intr-adevr hasina"44. La populaia batak din Borneo, aa-numitul sahala, mai
concentrat la
marile cpetenii decat la ceilali, reprezint rangul, splendoarea, mreia,
autoritatea"45. La
niassienii din Indonezia, ehela este fora impuntoare pe care tatl o las
motenire fiului su
i care face din acesta un brbat inelept, capabil i important46, in Melanezia,
ceea ce regele ii
transmite ca motenire fiului su nu este numai suveranitatea, ci i ceea ce ii
confer
demnitate, adic al su mana47. in Tibet, printre primele caliti ale regelui
figureaz liyin-ul
su, splendoarea, garania puterii i a victoriei48. in religia bon, se vorbete
despre mna'tan,
putere, mreie" care se poate stinge49. La incai, huaca este fora misterioas i
supranatural care poate invlui pe oricine i orice, i care se transmite prin
motenire; un clan
avand soarele drept huaca era deosebit de bine protejat50.
Suntem indreptii s credem c acea felicttas, care este la Roma aptitudinea
conductorului
de a exercita puterea monarhic, i acel genius, principiu al fecunditii i
prosperitii
neamului omenesc, cruia fiecare ii datoreaz nu numai naterea ci i durata
propriei
existene51, aparin aceluiai grup de reprezentri. Aa se intampl desigur i in
China cu
faimoasa virtute, aa-numitul to, care este evocat mereu in legtur cu impratul
ce trebuie s-
1 posede in mod obligatoriu pentru a obine mandatul cerului: este vorba despre
un fel de
putere ce eman din poziia sa, care il face capabil s menin ara in ordine i
pace, adic s
oranduiasc societatea conform legilor universului.
ASIMILAREA POPORULUI CU REGELE
Regele nu ii impune puterea prin constrangere, ci prin consens, prin iubirea care
i se arat i
pe care o resimte. El nu face uz de constrangere, dac este necesar,
55
decat fa de aceia care se ridic impotriva poporului i a sa, preoii, vrjitorii,
nobilii. Dup
Plutarh, Alexandru ar fi fost pentru oamenii si legea i insi intruparea a ceea
ce trebuie
fcut [...] iar ei nu aveau nevoie s se supun ca nite sclavi unei preri
dearte"32. Meng Zi se
arat inc i mai clar: Exist o cale sigur pentru a obine imperiul, trebuie
obinut poporul
[...]. Exist o cale sigur pentru a obine poporul, trebuie s-i catigi inima i
iubirea. Exist o
cale sigur pentru a obine inima poporului, aceea de a-i da ceea ce dorete, de a-i
procura
toate cele necesare i de a nu-i impune ceea ce detest"53. Dobandete iubirea
poporului i
vei dobandi imperiul. Pierde iubirea poporului i vei pierde imperiul."54
Relaia strans ce unete un popor cu regele su, care ajunge adesea pan la
asimilarea
complet, se va devlui pe msur ce vom inainta in studiul nostru, i nici nu este
necesar s o
contientizm pe deplin spre a ti c ea exist. Este cheia care ne permite s
ptrundem in
filozofia monarhiei. Ea este de altfel atat de limpede recunoscut, dovedit,
afirmat, incat
etnografii i istoricii nici nu mai resimt nevoia de a reveni asupra ei. Se repet
neincetat atat
pentru Africa Neagr - Regele este identificat cu regatul"; regalitatea, naiunea,
teritoriul
sunt identice"55 - cat i pentru hitii, Grecia, Israel...
Ca intotdeauna, chinezii au exprimat-o intr-un mod elevat. Atat in religia oficial
cat i in
confucianism se dezvolt incepand din secolul II i.e.n. teoria celor trei puteri: cea
a cerului
care acoper i produce, cea a pmantului care susine i hrnete, cea a omului
inzestrat cu
gandire i voin contient - acesta din urm nefiind considerat ca o
multiplicitate ci ca o
unitate, reprezentat i intrupat in imprat, omul unic" (yi-yen), in care triete
intreaga
umanitate, pivotul in jurul cruia se rotesc natura i destinul56.
Un jurist medieval din Kashmir, Madhahiti (secolul al IX-lea), prezint
autoritatea regal ca
fiind rezultatul unui contract tacit intre popor i suveran: regele trebuie s-i
protejeze pe
oameni de agresiunile externe i s garanteze drepturile la existen ale
ceteanului;
impozitul este compensaia acestei protecii. Textul sukranitisara, care
aparine fr indoial Evului Mediu tarziu, exprim aceeai idee: Regele
domnete in slujba
poporului [...]. El este un salariat; veniturile publice reprezint leafa sa"57.
Regele este obligat
s delege o parte din puterile sale funcionarilor, vulturi avizi", ce constituie
Statul anonim i
opresor al poporului, dar rmane rspunztor de acea dharma care ine loc de
moral i
justiie, i care exprim o stare ideal a revelaiei divine. El trebuie aadar s-i
protejeze
supuii impotriva funcionarilor, adic impotriva tiraniei Statului. El este instana
suprem la
care se recurge atunci cand celelalte proceduri s-au dovedit neputincioase58.
Budismul nu va
inova declarand c regele trebuie s fie generos, milostiv, cu o moral elevat,
capabil s se
sacrifice pentru fericirea poporului su, cinstit i indatoritor, s duc o via
simpl i auster,
lipsit de ur i rea voin, rbdtor i tolerant59.
in Les Mouches (Mutele), Sartre a relevat foarte bine identificarea regelui cu
poporul su.
Atunci cand mulimea, dup ce Oreste i-a svarit fapta, vine s-1 caute spre a-1
ucide,
acesta ii vorbete astfel: Acum, sunt dintre voi, o supuii mei! Suntem legai
prin sange.
Merit s fiu regele vostru. Greelile i remucrile voastre, nelinitile voastre
nocturne, crima
lui Egist, totul imi aparine. Iau totul asupra mea"60. Dar dac dramaturgul
nostru a ineles
foarte bine cum Oreste ii lua asupra sa crimele tuturor, i c orice crim ii privea
pe rege i
popor, el a greit crezand c doar crima in sine crea identificarea. Aceasta din
urm exist cu
sau fr ea.
Vechii turci dau numele de tengri, Cer, Zeu-Cer, Zeu", suveranului, poporului i
rii, desigur
sub o form adjectival: divinul Bilge Kaghan" (716-734), poporul divin",
ara divin"61.
A-1 ucide sau a-1 distruge pe suveran inseamn a ucide sau a distruge poporul:
S-i ucid
fcaghan-ul", a spus dumanul, iar poporul turc muri, fu nimicit". in Egipt,
grupul triete ca
grup in rege i, prin el, ii va supravieui62.
Asimilarea este atat de total incat, in civilizaiile arhaice cel puin, se consider
c ceea ce il
afecteaz pe rege afecteaz i poporul i vice versa, sau c primul tre-
56
57
buie s acioneze ca cel de-al doilea. Vom avea destule prilejuri s constatm din
nou c, dac
regele este bolnav sau slbit de varst, toat lumea are de suferit. Populaia bantu
spune c,
dac regele se intoarce in somn, ara intreag este rvit; dac el ii indoaie
genunchii, ara
se micoreaz; dac moare, atunci toate activitile vitale ale rii inceteaz63. in
imperiile
baluba i bakula din Africa ecuatorial, orice insult adus regelui este o insult
adus
naiunii64. in Darfur, dac monarhul tuete, toat lumea tuete; dac el strnut,
toat
lumea strnut65. in Uganda, cand regele rade, fiecare trebuie s rad; cand el are
guturai,
fiecare are guturai; cand el se tunde, fiecare face la fel66. in Dahomey, dac
regele strnut,
toat lumea se apleac i atinge solul cu fruntea. Atunci cand el pleac in
cltorie, ara intr
in anarhie, securitatea nu mai este asigurat, gesturile i activitile oamenilor
inceteaz.
indat ce el revine sau cand intoarcerea sa este anunat, viaa ii reia cursul67. O
asemenea
viziune nu se limiteaz doar la Dahomey sau chiar la Africa: ea este rspandit in
toate
civilizaiile primitive". Ea a fost observat i in insula Celebes. intr-o manier
mai abstract,
filozofii marilor civilizaii au exprimat i ei similitudinile reaciilor populare i
regale: Dac
un prin se inveselete de bucuria poporului, spune Meng Zi, poporul se
inveselete la
randul su de bucuria sa. Dac un prin se mahnete de tristeea poporului, i
poporul se
mahnete de tristeea sa"68.
REGELE COSMIC
Fiecare o constat: nimic nu rmane stabil in univers. Generaiile se succed, cerul
se rotete
neincetat in jurul pmantului - in jurul stelei polare, se spune, dac se posed
vreo tiin
astronomic. Noaptea ii urmeaz zilei, anotimpurile revin unele dup altele.
Toate schimbrile
terestre corespund unor mutaii celeste. Ritmul care anim cerul, anim
deopotriv i
pmantul. Atunci cand soarele se afl la zenit este cel mai cald, cand el se afl in
58
punctul cel mai de jos la orizont este cel mai frig, cand apune se las noaptea,
cand rsare se
face ziu. Din aceast constatare decurge ideea c tot ceea ce se intampl aici pe
pmant, bun
sau ru, depinde de ceea ce se petrece acolo sus in cer. Aa cum roata se invarte
in jurul
butucului, universul se invarte in jurul axei cosmice, adic al regelui, fie c el
retransmite
micarea inexorabil a cerului, fie c el o imprim chiar. Dac el se blocheaz, tot
mecanismul
se oprete, de unde importana bunei funcionri a axei i a celor dou platouri pe
care le
antreneaz. Cel de sus nu poate fi influenat decat intr-o mic msur, dar exist
mijloace de a
aciona asupra celui de jos. Se impune o responsabilitate in privina sa. in China,
se consultau
astrele pentru a ti dac, prin mersul lor regulat, ele aprobau schimbrile de regim
i aciunile
prinului.
Dintre cele dou fenomene naturale mai aparente, alternana zilelor i a nopilor
i cea a
anotimpurilor, al doilea este cel mai greu de oranduit. Calendarul anilor i al
erelor trebuie
stabilit cu grij. Este prima funcie cosmic a regelui. Gordon Childe a presupus
c o parte din
prestigiul suveranilor mesopotamieni i egipteni decurgea din faptul c ei
determinaser anul
solar in plin preistorie69, in culturi atat de diferite precum cea chinez i cea
japonez, cea
egiptean i cea roman, stabilirea calendarelor era o sarcin i un privilegiu
regal. La Roma,
regele stabilea datele srbtorilor, determina zilele faste i nefaste. in Japonia,
mikado-ul
alegea erele: Hirohito (1926-1989) a inaugurat-o pe aceea numit Showo. Se va
vedea cu un
alt prilej cum monarhul efectueaz reinnoirea timpurilor i recreeaz lumea in
momentul
intronrii sale.
in general, suveranul este rspunztor de desfurarea normal a ritmurilor
cosmice, de bunul
mers al universului i al societii: aa face regele fon din Africa Neagr care este
comparat cu
arpele ceresc, cci el susine societatea aa cura curcubeul susine lumea70. in
Egipt, faraonul
este o intrupare a lui Maat, fiica lui Ra, sau, ca succesor al lui Ra, este cel care ii
pstreaz
principiile simbolice. Or, Maat, principiu teoretic i aplicarea
59
sa, cuprinde legi politice, ritualuri, obligaii sociale, reguli morale - tot ceea ce
asigur bunul
mers al lumii. Ea se confund oarecum cu regimul faraonic71. Aici se
intreptrund cele dou
aspecte ale faraonului, insrcinat cu riturile din temple i cu rspunderile politice:
de aceste rituri
in cele consacrate funcionrii universului, de la trezirea zeului dimineaa pentru
a pune
lumea in micare i pan la prezentrile prizonierilor (popoare invinse spre a
extinde ordinea
asupra intregului pmant). Ceremonia capital este ofranda adus lui Maat,
gravat mereu in
adancul celui mai sacru altar. Prin extensie, faraonul este simbolul vizibil al
meninerii ordinii
politice i sociale, i al capacitii de a concepe, prin legi i decrete, expresia
abstract a
acestei ordini72. Orice dezordine cosmic, provoac dezordinea social i
rzboiul. in acelai
mod, funciile de regulator cosmic ale regelui iranian asigur pacea care aduce
prosperitatea,
fericirea i bogia73.
in China, existena suveranului este reglementat pan in cele mai mici detalii
pentru a se
acorda cu ritmul naturii. Orice abatere de conduit" ar risca s provoace o
reacie a Cerului"
determinand o perturbare in mersul astrelor" i in fenomenele naturale74.
Conform unor
strvechi tradiii, pe care unii le atribuie cltoriilor de inspecie ale legendarului
imprat
Shun75, suveranul trebuia ca, in fiecare an, s fac inconjurul impriei sale,
altfel spus
inconjurul universului, meninandu-se in armonie cu ritmurile anotimpurilor,
adic afiandu-se
in est la echinoxul de primvar, in sud la solstiiul de var, in vest la echinoxul
de toamn i
in nord la solstiiul de iarn. Asemenea migraii anuale dovedindu-se incomode,
impraii
istorici le indeplineau fr a-i prsi palatul, in microcosmosul slii iluminrii,
aa-numitul
ming-tang76. S-a tras concluzia c ei inaugurau anotimpurile i lunile"77, adic
provocau
venirea lor. Este inexact: echi-noxurile i solstiiile nu marcau in China inceputul,
ci mijlocul
anotimpurilor. in momentul in care ele ii atingeau plenitudinea, impraii se
organizau numai
pentru a fi in concordan cu ele. Este desigur ceea ce fcea i regele din Katu
(Dahomey) cu
prilejul investiturii sale,
60
atunci cand mergea in direcia celor patru puncte cardinale78.
FERTILITATE I FECUNDITATE
Catastrofele cosmice sunt rare, dar capriciile climatice, epidemiile i epizootiile
sunt mai
frecvente. Iat de ce funciile fertilizatoare i fecundatoare ale regelui, anexe ale
funciilor sale
cosmice, sunt cele despre care se vorbete cel mai mult. S-a incercat, desigur, s
se deduc
originea acestor preocupri. Bleeker, pentru a nu cita decat o autoritate, a
concluzionat c, in
epoca preistoric, faraonul fusese fr indoial primul agricultor i c, mai tarziu,
activitatea
sa fusese comemorat sub forma unor credine i ritualuri79. Ideea este
interesant, dar ar
merita s fie confirmat, in Egipt i in alte pri. Ea este, poate, in Mesopotamia:
acolo se
credea intr-adevr c puterile regale decurgeau din faptul c, iniial, suveranii
triser in
intimitate cu Zeul suprem in grdina fabuloas unde crete arborele vieii, unde
izvorte apa
intremtoare, i unde ei exercitaser meseria de grdinar80. Nimic nu dovedete
ins c aici nu
este vorba de o explicaie ra-ionalizant.
De la rege se ateapt mai ales ca el s asigure venirea ploii la momentul prielnic
i in
cantitate suficient, ca soarele s strluceasc la vremea potrivit, ca plantele s
creasc,
eptelul s se inmuleasc, femeile s fie fecunde, inundaiile s nu devasteze
ogoarele, iar
bolile s nu primejduiasc roadele fertilitii i ale fecunditii. Aa cum din
munte, acest alt
ax cosmic, izvorsc fluviile care ud pmantul i ii dau via, tot astfel, i din
regele cosmic,
izvorsc asupra rii fecunditatea i fertilitatea.
Pretutindeni i intotdeauna, intr-un vocabular extrem de repetitiv, se face auzit
acelai glas. in
Madagascar, la antamorai, cpeteniile sunt considerate responsabile de bunul
mers al
naturii81. in Tibet, regele bon este garantul fertilitii solului; dac splendoarea"
sa se stinge,
iarba se usuc i totul ia o intorstur nefast82.
61
De regele hitit depinde bunstarea locuitorilor. La fel se intampl in Coreea, in
India, in
Japonia, in Malaysia, la celii din Anglia, in Africa Neagr83. in acest din urm
continent, cei
din populaia swazi, chiar convertii la cretinism, spune Deschamps, au suverani
care
continu s aduc ploaia: aceasta este principala justificare a regalitii"84. Pan
i in secolul
al XlII-lea, regele norvegian Haakon Haakonsson (m. 1263) a fost remarcabil
mai ales pentru
c, in anul incoronrii sale, psrile au clocit ou de dou ori iar arborii au dat
fructe din
abunden85, in Homer i Hesiod, de rege, vlstar al lui Zeus, depinde fertilitatea
pmantului, a
turmelor i a femeilor: Cand se arat in dreptatea sa de stpanitor fr cusur,
belugul
domnete in cetate; cand el se abate de la menirea sa, intreaga cetate pltete
pentru greeala
unuia singur"86. Islamul arhaic le atribuie califilor aa-numita putere istisqa, a
aduce ploaia"
i spune despre Abbasizi c aduc pe pmant fertilitatea i prosperitatea, c-i
elibereaz pe
prizonieri i determin venirea ploii, i c dac este ucis califul, universul este
distrus87.
Pentru indieni, puterile specifice ale regelui ii impun indatorirea de a asigura
hrana supuilor
si iar, in caz de foamete, de a-i ajuta. Ideea exprimat aici va rmane aceea a
tuturor marilor
civilizaii monarhice: generozitatea regal nu trebuie s lipseasc. Faptul c
aceast atitudine
il atrage pe prin pe calea ostentaiei i a risipei este reversul medaliei. Sunt
cunoscute
extraordinarul lux al rajahilor i al altor nababi i somptuozitatea darurilor lor
distribuite nu
intotdeauna cu discernmant88. in Imperiul Otoman, cu mai mult rezerv,
padiahul ii face s
beneficieze pe supuii i aliaii si de bunvoina i generozitatea sa89. Atitudine
extrem de
musulman: cel mai mrunt ef de trib se comport ca un sultan, i uneori se
ruineaz. in
comunitatea yezidiilor, cpetenia (aga) trebuie s primeasc oricand musafiri la
mas, s
ofere cadouri, astfel incat i se intampl s fie copleit de povara pe care i-o
impune90. i
acesta nu este decat un caz printre sute de alte cazuri. Atitudine extrem de
musulman aadar,
ins odinioar i extrem de cretin, aa
62
cum o dovedete un tratat germanic din Evul Mediu timpuriu: Prin domnia unui
rege,
poporul devine fericit, bogat i victorios"91.
Aproape peste tot, popoarele ii exprim fericirea pe care o datoreaz monarhului
lor i il
proslvesc. Odiseea il preamrete pe regele inelept: Sub el pmantul negru /
D grau i orz
i pomii gem de road, / i vitele se inmulesc, i marea / D pete mult i-i
fericit poporul"92.
Legile lui Manu laud ara unde domnete un bun monarh: in aceast ar,
oamenii se nasc la
vremea cuvenit i au o via indelungat, recoltele agricultorilor cresc aa cum
au fost
semnate, copiii nu mor i nici un prunc schilod nu vine pe lume"93. O inscripie
grecoarameic
din apropiere de Kandahar (Afganistan) il glorific pe Aoka (c. 274-326), care
a
adus belugul pretutindeni pe pmant"94. Un canon irlandez atribuit Sfantului
Patrick citeaz
printre binecuvantrile ce insoesc domnia unui prin drept vremea frumoas,
marea linitit,
recoltele imbelugate, pomii incrcai de fructe". Pentru Ramses al IV4ea (1166-
1160), bunavestire
(evangeliurri) este proclamat: Ce vreme frumoas! Cerul i pmantul se
bucur, cci
tu ai devenit marele stpanitor al Egiptului. Cei care erau infometai sunt stui i
fericii. Cei
insetai i-au potolit setea. Cei goi se invemanteaz in panz de in. Cei aflai in
temni sunt
eliberai. Cel inlnuit este cuprins de bucurie"95*.
Alte texte, i mai ales cele ale evreilor, exprim sperane. Psalmul LXXII, text de
investire
transformat in rugciune mesianic, cant: Va cobori [regele] ca ploaia pe iarb
i ca ropotul
ce ud pmantul. [...] Va fi belug de grane pe pmant, pe culmile munilor vor
undui. Precum
Libanul va fi rodul lui i el va inflori ca iarba pmantu-lui"96.
in alte pri, monarhul devanseaz laudele i rugciunile, i se angajeaz prin
jurmant: regele
aztec jur c va
* A se compara cu Matei, XXV, 35-36: Cci flmand am fost i Mi-ai dat s
mnanc; insetat am fost i Mi-ai
dat s beau. Gol am fost i M-ai imbrcat; [...] in temni am fost i ai venit la
Mine."
63
face s strluceasc soarele i c va pargui fructe din belug97.
Nu lipsesc ins nici aceia care, dezamgii, ii exprim mania. Totui, cei mai
demni, mai
religioi, i poate chiar mai raionali, cei care ii triesc credina pan la ultimele
sale
consecine, nu-i acuz aproape niciodat regii de calamitile care ii lovesc.
Cafrii sunt
convini c suveranii lor le pot oferi toate cele necesare, tot ceea ce doresc -
ploaie, vreme
favorabil recoltelor... -, i c acetia nu cunosc eecul: ei merg pan la a-1 nega
atunci cand
este flagrant. Pentru egipteni, faraonul este infailibil, in toat indelungata lor
istorie, ei ii
permit s-1 judece cu severitate numai de dou sau trei ori. in cursul primului
interregn care
se incheie ctre 2050 o dat cu venirea la putere a celei de-a XII-a dinastii,
profetul I-pu-wer
se lamenteaz i ajunge s-i blameze suveranul pentru faptul c nu este pstorul
poporului
su: .Autoritatea i justiia sunt de partea ta, dar tu instaurezi dezordinea in toat
ara. Aceasta
inseamn c faptele tale au creat o astfel de imprejurare i c tu ai rostit
minciuni". Siminduse
vinovat, un faraon ii recunoate pcatul: Nenorocirea rii s-a intamplat din
cauza
faptelor mele i eu n-am aflat aceasta decat dup ce am pricinuit-o"98.
Aceast dragoste deplin, aceast incredere nermurit impresioneaz profund i
constituie o
contrapondere insemnat la acuzaiile i plangerile ce se aud din alte pri. Dar
oare nu sunt
acestea excesive?
Pe vremea lui David a fost o foamete care a durat trei ani. Regele 1-a cercetat pe
Dumnezeu,
iar Dumnezeu i-a spus: ,Aceasta-i pentru Saul i pentru casa lui cea insetat de
sange"99.
Nicolae Damaschinul noteaz c, sub domnia unui suveran ru, Lidia suferea de
secet. in
Canaan, doliul necrutor care 1-a lovit pe rege prin moartea familiei sale i a
motenitorului
tronului a afectat intreaga ar i a primejduit societatea; pentru a liniti agitaia, a
trebuit ca
un oracol s-i consoleze deopotriv pe prin i intreaga naiune100. La cellalt
capt al Asiei,
coreenii puneau in seama suveranului faptul c nu se coceau recoltele; unii
spuneau c trebuia
detronat, alii
64
suineau c trebuia ucis101. Vom analiza mai departe pedepsele rezervate regelui.
Fertilitatea i fecunditatea, regularitatea fenomenelor naturale nu necesit
intotdeauna rituri
speciale: simpla existen a regelui le asigur. Dar regele poate grei i, din
aceast cauz sau
din alta, ordinea poate fi perturbat. in fapt, aa se intampl de-a lungul timpului,
sau se
imagineaz c se intampl. ran mulumit de condiiile climatice, s-a mai vzut
oare vreodat?
Nu este oare dezordinea, aa cum se exprim cu vigoare japonezii, complementul
inevitabil al ordinii, aa cum noaptea este cel al zilei102? Atunci trebuie s se
adauge ceva la
harul natural al regelui; trebuie s se recurg la rugciuni, la sacrificii, la magie.
Periodicitatea
ploilor - in mod incontestabil prima preocupare - poate fi favorizat la fel de bine
prin
ceremonii religioase sau prin practici magice: se recurge deopotriv la
implorrile publice sau
la pietrele aductoare de ploaie i la alte obiecte asemntoare; iar monarhii le
pot conduce pe
cele dintai sau se pot servi de celelalte, intocmai ca nite preoi sau magicieni
specializai. in
timpul dinastiei Qin, in 1165, la inceputul verii, seceta devasta campiile: regele a
poruncit s
se mearg pe muntele din nord spre a se face sacrificii conform riturilor pentru a
cere
ploaia103. La populaia nandi din Africa de Est sau la populaiile de pe Nilul
superior in
general, la turci i la mongoli uneori, pietrele cu efecte atmosferice au fost
manipulate de ctre
suverani, care le furaser probabil de la vracii specializai in astfel de tehnici,
abilitai mai
frecvent in folosirea lor, aici ca i in multe alte etnii.
Ritualurile de fertilizare i de fecundare practicate de ctre regi sunt numeroase.
in Egipt,
srbtoarea recoltei, celebrat incepand cel puin cu dinastia a XX-a la Medinet
Habu, era
supravegheat de faraon, care deinea totodat rolul de pontif i de secertor, i a
fost pan la
urm asociat cultului regal104. Regele, regina i un taur alb participau la
procesiune. Regele
tia un snop, il ddea taurului i, dup unii autori, cuplul regal se impreuna
ritual105. In China,
exista in apropiere de templul Cerului, in sudul
65
capitalei, o cas a agriculturii unde regele venea primvara ca s se roage pentru
recolte bune.
El ii vizita i pe plugari i ii ajuta pe cei care nu aveau cele necesare106. in Tibet,
viaa regelui,
stabilitatea puterii sale, recoltele bune, prosperitatea turmelor de vite depindeau
de nite
diviniti ambigue - deopotriv muni i temelii ale principiului vital - ce trebuiau
desftate,
pentru a se arta favorabile, prin rituri potrivite: dac acestea nu erau indeplinite,
regele
murea, puterea se prbuea, recoltele i turmele piereau107. in Japonia, impratul
prezida
ceremoniile noilor roade. Legat de agricultur, mikado-ul era intronat atunci cand
se celebra
sfaritul recoltelor. El gusta primele fructe, orezul i noul sake la altarul imperial
(in apropiere
de Nagoya), i ii imprea hrana cu zeul108. in Cambodgia, regele participa
personal la prima
artur in aprilie-mai i spa prima brazd; nimeni nu putea merge la orezarii
inaintea sa.
Tradiia, care este anterioar budismului, nu va disprea: la Phnom Penh, s-a
pstrat obiceiul
ca ministrul Agriculturii (sau eful depozitelor de orez) s imping un plug
impodobit, urmat
la altele dou109. in Madagascar, regele, care este i mare preot, particip la
srbtoarea noului
an, cu ocazia creia se sacrific un bou pentru a asigura prosperitatea rii110. La
celii din
Irlanda ca i la gali, una dintre cele mai mari srbtori ale anului era aceea a
zeului Lug
(Lugnasad, adunarea lui Lug"), celebrat pe continent la 1 august la Lugdunum
(Lyon) in
cursul a ceea ce romanii numeau con-cium GaRiarum, adunarea galilor". Ea
proslvea glia
hrnitoare i pe regele in funcie, generos i distribuitor al belugului, pentru c
avea in el
spiritul Zeului suprem, creator al vieii vegetale i animale11 ]. in Irlanda cel
puin, suveranul
trebuia s se cstoreasc cu zeia tutelar, singurul mijloc de a se asigura
bunstarea
regatului. in secolul al Xll-lea, in cursul riturilor de consacrare regal, el se mai
impreuna
inc, sub privirile supuilor si, cu o iap alb reprezentand glia, care era ucis
apoi i a crei
carne era imprit intre el i cei de fa112.
Regele harurilor, al binefacerilor, al armoniei, al prosperitii: totul ne
demonstreaz c
aceasta este vfl
66
ziunea popoarelor. Suntem foarte departe de imaginea regelui rzboinic!
Rzboiul? Se
vorbete despre el, desigur; el este cunoscut i temut, iar uneori este dorit, cci
nimic nu
inbu violena. Dar, in absolut, el nu ine de rege, exceptand aprarea necesar
a grupului, a
solului, a bogiilor. Supuii sunt nevoii s se obinuiasc i cu iniiativele sale
cuceritoare,
dac exist. Regele-soldat merge mult in urma regelui pcii. Aa o dovedesc
legendele scitice
analizate de Dumezil. Din trei regi scii mitici - cu valori trifuncionale clare" -
care se
succed, primul reprezint ceea ce Dumezil numete tipul regelui preot sau al
regelui magician,
adic al regelui inzestrat cu puteri fertilizatoare: el este definit printr-un termen
din Avesta
insemnand care este aezat in fa". Ceilali doi, in spatele su, sunt calificai
drept rege
rzboinic i, respectiv, rege prosper113.
REGELE SUPUS GREELII I VULNERABIL
Pentru c este om, regele poate grei. Toynbee a crezut c, suveranul nefiind
niciodat la
inlimea marelui ideal ce i se atribuia, defectele sale provocau scandal114. S
nu-1 ascultm:
rare sunt civilizaiile in care se arat atata severitate. C regele poate grei, fie;
dar cu condiia
ca greeala sa s nu-i supere pe ceilali, ca ea s nu mearg prea departe! Se iart
butura, nu
i beia. De la monarh se ateapt ca el s fie mai virtuos, s aib mai multe
caliti i mai
puine defecte decat un om obinuit, dar i se cunosc limitele. Poporul care 1-a
venerat
probabil cel mai mult pe rege, povestea istorioare amuzante despre beia
faraonului Amasis
(sec. VII i. C). Un anume rege Antigonos, autoironizandu-se, ii rspundea astfel
cuiva care il
denumea Fiu al soarelui i zeu": Purttorul oalei l de noapte nu tie nimic
despre asta"115.
Regele poate fi vinovat, dar el poate fi i rspunztor a fi vinovat, dup cum se
art in cartea
Facerii Atunci cand Abraham, destul de ingrijorat, vine la Abimelec, regele
Gherarei, el o
prezint pe soia sa Sarra
67
ca pe sora sa. Sedus de aceasta, suveranul o cheam la el. Atunci Dumnezeu ii
apare in vis i
ii spune: Iat, tu ai s mori pentru femeia pe care ai luat-o, cci ea are brbat".
Abimelec se
sperie, ii pledeaz nevinovia i afirm c nu a cunoscut-o inc. Dumnezeu
reia: Acum ins
d inapoi femeia [...]; iar de nu o vei da inapoi, s tii bine c ai s mori i tu, i
toi ai ti!".
Abimelec ii adun toi supuii i le povestete intamplarea: i s-au spimantat
toi oamenii
aceia foarte tare". Apoi ii reproeaz lui Abraham minciuna sa: Cu ce i-am
greit eu, de ai
adus asupra mea i asupra rii mele aa pcat mare?". Abraham intervine atunci
pe lang
Iahve i Iahve ii vindec pe Abimelec, soia sa i slugile sale i acestea au
inceput a nate"116.
Lecia este exemplar din mai multe motive. Abimelec este rspunztor, dar nu i
vinovat. El
nu a acionat in cunotin de cauz. El nu s-a atins de Sarra. Vina s-a const
numai in faptul
c nu a ghicit adevrul, ceea ce ar fi trebuit s fac in calitatea sa de rege. Nu a
comis adulterul,
dar intenia sa a fost suficient pentru a inchide sanul familiei regelui" i a duce
regatul
pe marginea pr-pastiei.
Lecie exemplar, dar deloc singular. Tot la evrei, Dumnezeu a trimis ciuma ca
s
pedepseasc greelile lui David, mai ales un recensmant pe care acesta 1-a
ordonat i care
displace poporului117. La vechii turci, un kaghan care nu tie" moare, aa cum
mor
cpeteniile i prinii118.
Regele nu este doar supus greelii, el este i vulnerabil. Mii de pericole il
amenin i, prin
intermediul su, amenin poporul. Freud a vzut o contradicie evident intre
atotputernicia
regal i credina conform creia ea ar fi avut nevoie s fie protejat indeaproape
de pericolele
care o pandesc. El a concluzionat c slbaticii" nu sunt siguri de bunele intenii
ale
monarhului sau de loialitatea sa119. Fr a nega improbabila posibilitate ca
regele s trdeze,
este cert c pericolul ii este mai ales exterior acestuia; ameninarea sa ar dovedi,
la nevoie, c
atotputernicia regal" este o viziune a spiritului.
68
BUNA ALEGERE
Cderea in greeal i vulnerabilitatea regelui implic msuri preventive. Prima
este in mod
evident aceea de a-1 alege bine. Acest aspect era cunoscut in Africa Neagr unde
alesul
trebuia s fi fost desemnat prin ascendena i strmoii si, i unde, dac se
efectua o alegere
proast, ploaia ar fi incetat s cad i solul s produc, iar grupul s-ar fi
indreptat curand
ctre dezastru"120, in toate culturile se impun criteriile inelepciunii, prudenei,
buntii, dar i
ale frumuseii. Calitile estetice primeaz adeseori; ele sunt semnul exterior,
vizibil, al
perfeciunii. Dumnezeu este frumos. Aa este i regele pe care-1 cant psalmul:
Frumos eti
ca nimeni altul dintre fiii oamenilor, se revars farmec de pe buzele tale i de
aceea te-a
binecuvantat Dumnezeu in veac"121. Un celebru roman indian din secolul al Vll-
lea, Prinesa
i regalul, ilustreaz - in conformitate cu gandirea indian cea mai comun -
faptul c
perfeciunea fizic a regelui funcioneaz ca i aptitudinea sa pentru a domni".
Prinesa spune
vzand un portret al celui ales: Fr indoial, universul are un stpanitor pentru
c exist un
om de o asemenea frumusee"122.
Orice diformitate, orice infirmitate, atunci cand nu apare ca un semn
supranatural,
indeprteaz de tron. in Africa subsaharian, se pretinde ca regele s aib o
constituie
perfect, ca el s nu aib nici un defect fizic123. Invaliditatea il descalific, aa
cum se
intampl la celi cand este chior sau ciung124. in Tibet, dac prinul motenitor
este orb din
natere, el nu se poate sui pe tron atata vreme cat nu i-a recptat vederea125.
Numeroase
popoare resping circumcizia sub pretextul c ablaia prepuului este o mutilare
care duce la
pierderea oricrei Puteri a brbatului126.
SPRIJINUL ACORDAT REGELUI
Regele are o sarcin copleitoare, i trebuie ajutat s 0 mdeplineasc. Fcand
acest efort,
supuii se ajut pe ei
69
inii. Se sporesc pelerinajele, rugciunile, sacrificiile, i se colaboreaz astfel la
funcionarea
lumii. Populaia buganda este convins c sacrificarea unor fiine umane ii
confer regelui un
surplus de energie127. in Madagascar, cu prilejul marelui pelerinaj la mormintele
regale,
numite colibele sacre", supuii ii afirmau solidaritatea cu dinastia domnitoare i
confirmau
contractul social care il lega pe popor de rege128. Participand la aceast
ceremonie, poporul
garanta securitatea i prosperitatea rii. La hitii, o serie de rugciuni solicit
harul divin
asupra regelui129, in Israel, se fac rugciuni pentru el neincetat, este
binecuvantat in fiece zi".
Se fac urri pentru el. L-ai intampinat cu binecuvantri alese, pus-ai pe capul lui
coroan de
aur curat. Via a cerut de la tine i i-ai dat-o"130. Rugciunea public din templu
este adresat
Domnului pentru el, pentru gloria i victoriile sale, pentru buna exercitare a
justiiei ce asigur
poporului pacea i prosperitatea.
Adeseori, pentru a explica slbiciunea regelui, se spune c a fost atacat de spirite
rele sau c a
fost victima unor vrjitori pltii de duman. Atunci se replic cu aceleai metode.
in Egipt, o
corporaie specializat de magicieni este insrcinat cu protejarea regelui i a rii
impotriva
atacurilor venite din exterior131. La vechii ana-tolieni, textele regale hurite i
hitite evoc in
mai multe randuri vrjitorii vizand coroana. Soia lui Mursilis al II-lea (c. 1343 i.
C.) este
ucis prin farmece. Unele ritualuri magice privind purificarea regal fac aluzie la
blestemele
rostite impotriva regelui, a reginei sau a templului132.
Fiindc moartea regelui pune in primejdie ara i poporul, se fac rugciuni pentru
longevitatea
sa: S aib de zece mii de ori zece mii de ani", se spune la mongoli; S triasc
venic", se
reia in alt parte. Cunosc desigur mai bine, pentru c le-am studiat personal,
urrile i rugciunile
turco-mongolilor in acest scop, dar tiu c ele corespund altora, mai ales celor ale
chinezilor i japonezilor. Pretutindeni apare aceeai frazeologie, aceeai speran,
in palatul
mikado-ului exist inc i astzi un pavilion consacrat riturilor de longevitate
pentru imprat
i familia
70
imperial133. Numeroase sunt edictele de toleran" emise de suveranii
dinastiei gengishanide
in favoarea clugrilor de toate confesiunile, scutindu-i de taxe i rechiziii i
acordandu-le
privilegii pentru a se ruga sau pentru c se roag implorand longevitatea
imperial134.
INTERDICIILE
Nu sunt suficiente o bun alegere a suveranului i acordarea unor ajutoare
spirituale. El mai
este protejat i prin inchiderea sa intr-o reea de prescripii amnunite i de
interdicii care nu
numai c ii limiteaz libertatea, ci chiar pot s-i fac viaa imposibil.
Constrangerea este atat
de apstoare incat se intampl ca unii alei sau motenitori s prefere s refuze a
domni decat
s o suporte.
O asemenea reacie de fug a fost observat in diverse regiuni i este frecvent in
Africa, mai
ales in regatul Katu din Dahomey135. Adeseori, cei care se eschiveaz sunt
sinceri i se simte
teroarea pe care le-o inspir noul destin ce li se propune: ei implor s fie cruai,
nu tiu ce s
inventeze pentru a scpa, se ascund, fug; s-ar spune uneori c, dui cu fora la
tron, sunt dui
la pedeapsa capital. Adeseori ins, protestul lor, oricat ar fi de vehement, pare
pur ritual. La
popoarele din stepa asiatic, exista tradiia ca atunci cand se alegea un han, acesta
s refuze in
mai multe randuri onoarea care i se fcea, urmand apoi s se prefac a ceda fr
tragere de
inim la insistenele partizanilor si. Genghis-Han, care cucerise puterea in urma
unei lupte
aprige, i-a propus spre a fi alei pe caiva dintre membrii marii aristocraii
mongole, iar
succesorii si s-au conformat obiceiului de a nu accepta investitura decat dup o
lung
rezisten. Strania atitudine a lui Tiberiu care, spune Suetoniu, nu a omis s
refuze mult
vreme, printr-o comedie lipsit de pudoare, o putere pentru care fcuse totul spre
a o obine",
se refer Probabil la vreun cod pe care istoricul latin, ca i noi, il ignora sau il
uitase. Frazer,
dei puin favorabil monarhiei,
71
a dedus din lipsa de entuziasm a africanilor pentru exercitarea magistraturii
supreme faptul c,
in societile primitive, ideea conform creia poporul nu exist decat pentru
suveran este
fals: Aici suveranul nu exist decat pentru popor"136. La fel se intampl peste
tot: aceasta
subordonare fa de supui este insi esena monarhiei.
Vorbind despre egiptenii din epoca tarzie, Diodor scrie: intai de toate, regii
egiptenilor nu
duceau o via tot atat de liber ca aceea a regilor celorlalte neamuri [...]. in
Egipt, orice fapt
a regilor era oranduit prin legi - nu numai in ce privete carmuirea, dar i cand
era vorba de
viaa lor zilnic [...]. Vremea [...] era hotart prin lege i nu era lsat la bunul su
plac.
Timpul ii era randuit [...], i pentru a se preumbla, a se imbia, a se odihni alturi
de soia sa
[...]. Hrana [lui] era simpl [,..]"137. De ce se mir autorul nostru? El cunoate
totui Roma
unde acel jlamen dialis, motenitor al tabuurilor regale, nu putea s ating un cal,
nici s aib
un nod in vemintele sale sau s treac prin faa unei vie-de-vie138. Nu 1-a citit
el oare pe
Herodot? Acesta relateaz c, atunci cand medul De'iokes a fost ales rege, a
instituit un
ceremonial ce prevedea c nimeni nu avea voie s se apropie de el, i c el avea
s rman
invizibil139. S prsim, pentru a incheia, aceste inuturi fericite: in Dahomey,
regele nu
mnanc, nu bea, nu doarme, nu muncete, iar unghiile sale nu sunt niciodat
tiate140.
Este important s distingem tabuurile stabilite pentru a-1 proteja pe rege de cele
care au ca
scop protejarea de rege. i unele, i celelalte exist, i nu este intotdeauna uoar
departajarea
lor. S adugm c s-ar mai putea presupune, impreun cu Freud, c ele sunt cu
toatele nite
compensaii ale privilegiilor regale: Fiecare il invidiaz pe rege sau pe
conductor pentru
privilegiile sale, i este probabil c fiecare ar vrea s fie rege". Tabuurile
domolesc atunci
aceast invidie: Nu trebuie incurajate tentaiile"141. Ce nu vor imagina savanii!
in mod mai
raional, Michel Meslin, folosind un vocabular pe care ins nu mi-1 po insui
(cand vorbete
despre daruri magice),
72
sugereaz c invulnerabilitatea regal decurge din interdiciile care il afecteaz pe
monarh, i
c a le inclca ar insemna suprimarea celei dintai142.
Propagarea influenelor malefice este misterioas. Nici o precauie nu este de
prisos pentru a
le impiedica s-1 ating pe rege i s-1 atace in integritatea sa fizic sau psihic.
In
Nyassaland, supuii aveau mare grij de sntatea sa i vegheau ca el s nu fie
rnit in rzboi,
cci, se spunea, boala sa sau scurgerea sangelui su ar fi provocat vlguirea
intregului regat.
Dac era bolnav, se incerca ascunderea sa. El tria intr-o colib separat; hrana ii
era preparat
de biei impuberi (nepangrii de sperm sau de sangele femeilor); soiile sale
erau inchise i
pzite cu strnicie, cci orice infidelitate din partea lor il putea imbolnvi pe
rege i o dat cu
el ara intreag143. Reinerea regelui in palat permitea ca el s nu fie expus prea
multor
pericole. Acesta era obiceiul in Coreea, in Benin, in Loango, in Etiopia, i in alte
pri.
Monarhul avea, de altfel, o tendin chiar excesiv de a rmane claustrat prin
inclinaie
personal, aa cum au demon-sra-o muli imprai romani sau padiahi otomani
din
momentul decadenei. incepand cu Diocleian (284-305), impratul era luat din
mijlocul
oamenilor i tria ascuns in imensul su palat, unde numai inalii funcionari i
favoriii aveau
privilegiul de a-1 vedea. Chiar i ei ii plecau privirea dup ce se prosternaser i
ii srutaser
piciorul. Conteaz prea puin dac la Roma a existat acest comportament datorat
vreunei
influene orientale. Preocuparea era tripl: a-1 proteja pe imprat de asasinatele
prea
frecvente, a-1 sustrage influenelor duntoare i, aa cum spune Werner, a-1
identifica cu
sacrul, fie inainte sau dup adoptarea cretinismului144. Deja, la Sparta, era
interzis atingerea
regelui pentru a nu-1 profana145. Hrnirea lui era de asemenea o chestiune
delicat. Suntem
ceea ce mancm, i otrava - material sau magic - ucide. in Japonia, spune
Frazer, alimentele
preparate pentru mika-do erau intotdeauna proaspete; la sakalavi, regele nu avea
dreptul la
alimente calde146. in mai multe regiuni din Africa, el era obligat s nu mnance
in public147;
regele aztec, cand se hrnea, nu putea fi vzut decat de femeile i servitorii care
il slujeau.
73
A se proteja de rege! Soarele, cand este privit in fa, poate arde ochii. La fel se
intampl cu
regele. Grecii vedeau in el purttorul de aidos, teama care impune pstrarea
distanelor.
Adeseori supuii nu se pot apropia de el decat cu cea mai mare circumspecie, i
ar fi mai
prudent s nu se apropie deloc. Xenofon vorbete despre un rege al Pontului
inchis intr-un
turn148. Din coliba sa solitar suveranul dogon, izolat de cei vii, conducea viaa
religioas i
social a rii149. in Nyassaland, supuii, in majoritatea lor, il ador pe rege de la
distan i
tremurand; numai nobilii i btranii sunt autorizai uneori s intre la el150.
Regele inca ne
apare ascuns in spatele unei tapiserii, purtat intr-o litier, aclamat de poporul
su151. Toi regii
Iranului, de la Ardair I (c. 224-241) pan la Yazdgird (632-651), erau ascuni
privirilor i nu
li se putea vorbi decat printr-o perdea152. Herodot semnala deja faptul la mezi.
In Noua
Caledonie, brbaii nu trec pe lang cpetenie decat inclinandu-se; femeile se dau
la o parte
din drumul su i se aaz pe vine, neindrznind s-1 priveasc153. Frazer a dat
numeroase
asemenea exemple de prosternri, plecciuni sau mergeri furiate inspirate de
teama de
rege154.
in multe locuri - in China, in Japonia, in Siam, in Iran, in America, in Africa
Neagr -, i se
interzice regelui s intre in contact cu solul, permanent sau in anumite
imprejurri. Cand se
deplaseaz, este purtat in litier; acolo unde se merge cu picioarele goale, el ii
pune
inclri155: exist temerea ca el s nu ard pmantul sau s-i comunice
(pierzand-o?) o parte
din puterea sa, ceea ce i-ar impiedica pe oameni s-1 mai ating dup el. Frazer
vorbete
despre teama unei pierderi a fluidului sau despre o descrcare de energie156. In
Japonia, i se
interzicea astfel mikado-ului s se expun la aer sau la soare, ins desigur din
grija de a-1
proteja.
A-L VEDEA PE REGE
Exist o contradicie intre interdicia de a-1 vedea pe rege i obligaia acestuia de
a se arta.
Ea ne-ar surprinde dac am ignora ambiguitatea sacrului: ceea ce este
74
interzis poate deveni obligatoriu, ceea ce este obligatoriu poate deveni interzis.
intrucat regele
este identificat cu poporul, ar fi de neconceput ca el s se indeprteze de acesta.
Expunerea
ine de funcia sa. Rolul su de judector suprem ar fi de-ajuns pentru a necesita
prezena sa in
faa reclamanilor. Or, cine nu este reclamant intr-o bun zi? in momentul
incoronrii,
aclamarea de ctre mulime este un ritual practic indispensabil. Funciile sale
sacerdotale il
oblig pe rege s oficieze in public. Epopeea Ma-habharata, ducand lucrurile la
limita
extrem, afirm c el ar trebui s se arate zilnic. Bernier (1620-1688), care tie
desigur
aceasta, se strduiete s demonstreze c mizeria care exist in imperiul mogul
din India
rezid in imposibilitatea poporului de a recurge la ah. O asemenea tradiie nu
exista nici in
lumea hindus, nici in Islam, nici la Marii Moguli: renunaser ei deja s fie
prezeni in cele
dou sli de audiene, private i publice, pe care le cuprindea fiecare dintre
somptuoasele lor
reedine, la Delhi, la Agra, la Lahore, la Fatehpur Sikri157? Indianitii care ar
inclina s acuze
moravurile musulmane ar grei. Fie c erau arabi, turci sau iranieni, suveranii nu
numai c
acordau audiene in zile stabilite (poate, dup cum sugereaz Grignaschi, sub
influena
vechiului Iran158), ci se amestecau i cu poporul, vizitand pieele - fie i numai
pentru a se
informa: povetile au tiut s profite de aceste apariii.
BOALA I BTRANEEA REGELUI
Alegerea unui rege tanr, frumos i sntos nu Putea impiedica imbtranirea,
urairea sau
imbolnvirea sa, i nici pierderea virtuilor, a calitilor sale morale - in esen,
faptul c el
avea s se schimbe, incetand s mai fie potrivit. Cel mai simplu atunci, in mod
teoretic, era s
se admit c sacralitatea ii era retras, sau mai degrab c o Pierduse. in Tibet, cu
ocazia
intronrii, prinul era purifi-Cat i se considera c este ferit de orice intinare, dar
nu se xgnora
faptul c virtutea sa se putea uza sau disprea - c
75
ea nu era, asemeni tinereii sale, decat provizorie, iar uneori mai mult decat
efemer159. Poate
c atenuarea frumuseii sale nu era vizibil, dar btraneea i boala erau resimite
cu cruzime.
Un rege decrepit sau nevindecabil nu mai are nici un rost s existe. El devine
complet inutil.
El poate chiar s aduc rul.
Este o idee extrem de rspandit aceea c btraneea este o profanare160, aa
cum o dovedesc
aceti nenumrai btrani ce se sinucid sau se las omorai de bun voie, pe care
Frazer i-a
inventariat pan la saturaie161. Ea ar fi fost familiar la popoarele din stepa
eurasiatic dac e
s dm crezare informatorilor (incepand cu Pliniu, Pomponius Mela, Ammianus
Marcellinus),
dar este posibil ca acetia s exgereze. in ce m privete, n-am intalnit nici un
personaj istoric
care s se fi sinucis, dar am vzut multe a cror varst inaintat le fcea extrem
de
respectabile. Aceasta este una dintre numeroasele contradicii care exist intre
istorici i
constatrile etnologilor de ieri i de astzi.
Sciii, turcii i ceilali mongoli nu aveau exclusivitate in materie. Timaios spune
c sarzii il
sacrific lui Cronos pe tatl lor cand depete varsta de optzeci de ani.
imbtranind, cantabrii,
strmoii bascilor, se sinucid162. La Ceos, legea prevedea ca sexagenarii s fie
eliminai prin
cucut163. in vechea Anglie, unde se considera c spiritul regelui era afectat de
condiiile fizice
ale corpului pe care-1 locuia, acesta era ucis in cadrul unei mari ceremonii inc
de la primele
semne de boal sau de btranee, pentru ca spiritul su s treac intr-un corp tanr
i
viguros164.
Nici boala nu este mai bine primit. in Tibet, dac regele era atins de lepr, el era
ingropat de
viu165. in Benin - precizarea dat este neobinuit -, cel de-al noulea rege avea
s fie ucis
atunci cand s-ar fi observat c picioarele sale erau paralizate166. La shilluki,
indat ce
btraneea sa devenea aparent sau cand il prseau puterile, regele era
strangulat167. Un
document referitor la aceast populaie, pe care Frazer il reproduce pe larg,
merit s ne rein
atenia168. Shillukii erau condui pe atunci de un rege unic, cu reedina la
Fachoda, pe care
supuii il ve-
76
nerau i de care aveau mare grij. Ei il considerau reincarnarea intemeietorului
dinastiei, el
insui un zeu. Totui, aveau convingerea c nu trebuiau s-i permit s cad
bolnav sau s
imbtraneasc, de team ca, o dat cu scderea robusteii sale, s nu slbeasc
vitele sau s
devin sterpe, ca recoltele s nu putrezeasc pe campuri i ca oamenii lovii de
boal s nu
moar in numr mare. De aceea ei tiau c trebuiau s-1 ucid la primul semn de
slbiciune.
Pan acum totul este foarte banal. Ceea ce este mai interesant, este c unul din
semnele cele
mai evidente ale vlguirii regale era neputina sa de a satisface dorinele sexuale
ale
nenumratelor sale soii. Cand acest lucru se intampla, acestea din urm ii
intiinau pe
conductori, care il preveneau pe rege asupra destinului su: odinioar o agonie
lent prin
suprimarea hranei, mai tarziu strangularea. Nu este surprinztor pentru etnolog s
constate, o
dat mai mult, c fecunditatea oamenilor, a turmelor i a pmantului depinde de
vigoarea
sexual a regelui.
DURATA DOMNIEI
S-a sugerat c regele nu domnea neaprat pe via. Cand era electiv, el ar fi putut
fi ales
pentru un timp determinat; cand era ereditar, anumite imprejurri ar fi putut
impune ca, inc
din via, el s-i fi cedat locul succesorului su. Cci s-ar fi crezut c, asemeni
tuturor
lucrurilor, harul regal se uza, se diminua, aa cum tocmai am vzut. In fapt,
aceast optic,
care a prevalat desigur pe alocuri, rmanea o excepie i in general se credea c
nimic nu
putea anula caracterul regelui o dat ce fusese consacrat sau pur i simplu
recunoscut. I se
canta venicia: in veac ii voi pstra indurarea, ii spune Iahve regelui Israelului,
iar
iegmantul meu ii va fi credincios"169.
Frazer, care cu neobosita sa curiozitate s-a interesat mult de regele temporar, a
avut meritul de
a-1 pune in lumin, ins i-a acordat mai mult importan decat merita. El il
descoper intradevr
in civilizaiile cele mai diverse - in Scandinavia, in Grecia, in Malabar170 -, dar
ar
77
^
fi cazul s se revad analiza pe care a fcut-o. Jubileele sau aniversrile, celebrate
anume
pentru a reinnoi puterea regal i, o dat cu ea, lumea, nu demonstreaz c regele
ajungea in
mod normal la sfaritul mandatului su. Dac suveranul din Cnossos se retrgea
la intervale
de opt ani intr-o cavern, imagine a matricei, o fcea ca s-i dea socoteal lui
Zeus de
administraia sa i ca s primeasc ordinele acestuia pentru urmtorii ani i nu
fiindc ii trecuse
vremea171.
Aadar, nu este sigur c, pentru a evita sinistra btranee sau in amintirea vreunei
monarhii cu
mandat limitat mai multe popoare s fi avut straniul obicei de a pretinde ca
regele, in
momentul intronrii sale, s-i prezic durata domniei. Poate c se nutrea
convingerea c
clarviziunea regal era atat de ptrunztoare incat regele ii cunotea viitorul i
mai ales
numrul anilor pe care avea s-i petreac pe pmant, i c el trebuia s o spun.
Curiozitatea
este insaiabil: acolo unde monarhul nu se putuse exprima, se consulta oracolul.
in Benin el
era cel care anuna durata domniei172. Turcii, sau unii dintre ei -in special
khazarii, dar i
populaia tu-kiue -, erau dintre cei care doreau ca regele s vorbeasc. Ei apelau
uneori, in
acest scop, la o metod stranie. in ziua investiturii, ii puneau o funie in jurul
gatului i o
strangeau pan cand acesta se sufoca. Atunci, pe jumtate sufocat, bietul prin
rostea cateva
cuvinte sau scotea vreun horcit ce erau interpretate ca prevestiri asupra
numrului de ani pe
care avea s-i petreac la conducerea poporului su. Strangularea, care era modul
lor cel mai
uzual de a-i executa pe potentaii acestei lumi, era un simulacru de moarte, o
prefigurare a
evenimentului viitor i poate i un avertisment, o ameninare173.
O curioas ceremonie irlandez celebrat la Tara, festinul taurului", se desfura
in timpul
interregnului. Un brbat manca pe sturate din carnea unui taur proaspt ucis,
apoi adormea
ghiftuit. Cand se trezea, el trebuia s-1 desemneze pe viitorul rege174. Povestea
nu are aparent
nici o legtur cu subiectul nostru, dar ea este in relaie cu tema regelui pierdut i
regsit,
adic mort i
78
inviat, iar, in basmul ExtazuL fantomei, cel care mnanc -un rege - dezvluie
deopotriv i
numele viitorului monarh i durata ederii sale pe tron175. Aceast din urm
prevestire ine
desigur de esena legendei.
AUTOPEDEPSIREA REGALA
Regele, insrcinat cu bunul mers al naturii, este aadar vinovat dac se intampla
s fie secet
sau inundaie, sau dac face o greeal ce perturb ordinea social. El este pe
deplin contient
de aceasta, se confeseaz, ii cere iertare lui Dumnezeu sau chiar se autope-
depsete. in
religiile revelate, el tie c este rspunztor de fericirea poporului su i c va da
socoteal de
aceasta. in religiile care cred in judecata post mortem, Dumnezeu il va interoga in
privina
fericirii ce va fi tiut s o dea. Celebrul mare vizir medieval al selgiucizilor,
Nizam al-Mulk
(1018-1092), reamintete in al su Tratat de guvernare: Regele s tie intr-
adevr c in acea
mare zi a reinvierii va fi intrebat despre toate fpturile care au fost supuse puterii
sale"176.
in China, dac survin dezordini climatice, impratul se consacr unei abstinene
expiatorii. De
mai multe ori in cursul istoriei, o serie de Fii ai Cerului inspimantai de
calamiti se acuz
de lipsa lor de virtute, cauza nenorocirii Imperiului i a poporului177. in timpul
unei epidemii,
regele hitit Mursilis al Il-lea (c. 1350-1320 i. C.) se roag zeului suprem: Oare
ce-am fcut?
[...] Este prea adevrat c omul este inclinat spre pcat. Tatl meu a pctuit. Eu
nu am
pctuit, ins este adevrat c pcatul tatlui cade asupra fiului. Ascult-m, Zeul
meu, i
izbvete-m! Am mrturisit greelile tatlui meu [...]. ii adresez rugciunea
mea. Salveazmi
viaa"178.
Asemeni lui Mursilis, David plange: Iat eu am Pctuit! Frdelegea am fcut-
o eu. Dar
aceste oi ce-au Scut? Deci indreapt-i mana ta asupra mea i asupra casei tatlui
meu"179.
Suveranul aztec Montezuma al Il-lea U502-1520), care va fi invins de Cortes,
este hruit
timp
79
II
de aptesprezece ani de prevestiri ingrijortoare; el este mereu avut in vedere ca
rspunztor
de cataclismele viitoare, i indeplinete lungi penitene pentru a se
rscumpra180.
Dup Frazer, vechii regi prusaci ajuni vlguii sau bolnavi, pentru a le fi cinstit
memoria,
puneau s se ridice un rug apoi, luand focul ce ardea in faa stejarului sacru, il
aprindeau i se
aruncau in flcri181. Aceste jertfiri, pedepse extreme, puteau fi impuse de
tradiie sau de
presiunea popular, fr a-i incanta pe cei supui la ele. La unele populaii din
Asia Central,
regele btran sau bolnav trebuia s se otrveasc. Se mai intampla ca el s refuze.
Atunci soia
sa il fcea s bea licoarea fatal.
Fie c el constituia un drept sau o necesitate, regicidul nu a fost condamnat
intotdeauna. in
mai multe culturi, el putea fi considerat chiar legitim dac monarhul inceta s mai
fie un rege
spre a deveni un tiran, sau pentru simplul fapt c abuza de drepturile sale. Chiar
inainte de a
studia atat de interesanta teorie chinez a mandatului ceresc, trebuie, cu riscul de
a anticipa,
s-1 citm pe Meng Zi: Dac tirania exercitat de un prin asupra poporului su
este
excesiv, atunci persoana sa este condamnat la moarte iar regatul su este
distrus", i filozoful
adaug: intemeietorii celor trei dinastii au dobandit imperiul prin omenie,
urmaii lor l-au
pierdut prin neomenie i tiranie"182..
Exist desigur exemple istorice ale unor execuii regale, dar dac se exclud
revoltele spontane
sau provocate de ctre agitatori i aventurieri, regicidurile sunt in definitiv destul
de rare -
mult mai rare in orice caz decat atestrile unei reguli ce pare s fi rmas aadar
mai mult
teoretic decat practic. in Suedia se citeaz cazul regilor Damald i Olof,
considerai
rspunztori de o foamete i executai. Se afirm c, in vechea Germanie, dac
regele nu
aducea cu el prosperitatea material, era sacrificat"183, in Nyassaland, dac
regele cdea
bolnav, i se spa mormantul, era aezat inuntru i se spunea: Este cpetenia, i
se interzice s
fie bolnav", i el se resemna. in Congo-ul superior, cand regelui din Kibongo i se
apropie
sfaritul,
80
vrjitorii ii leag o funie de gat i il stranguleaz184. La triburile yoruba,
conform unui text din
1884, regele este judecat: dac i-a depit drepturile, sfetnicii si ii sugereaz s
se duc s
se culce", eufemism pentru a
muri
185
EXECUIA NESANGEROAS
Refuzul vrsrii de sange - iraional sau justificat printr-o credin religioas, mai
ales aceea
conform creia sangele conine sufletul186 - explic faptul c, in nenumrate
regiuni, regele, ca
orice fiin sacr (animalul menit sacrificiului de pild), trebuia s fie omorat fr
a i se risipi
sangele. Frazer relevase deja obiceiul la triburile aanti (la care regele este
inecat), in
Dahomey (unde el este inecat sau strangulat), in Uganda (unde este incinerat sau
condamnat
s moar de foame), in Golful Tonkin (unde este strangulat), in Birmania (cu un
exemplu
istoric datat din 1878). in Siam, unde dup etnograful britanic obiceiul era
acelai, regele era
executat intr-un cazan astfel incat pmantul s nu-i absoarb sangele sau era lsat
s moar de
foame. El mai putea fi sufocat sau cusut intr-un sac i aruncat in ap187.
Numeroase alte cazuri
ar putea completa aceast list. in Benin, M. Palau-Marti vede in uzana de a nu
vrsa sangele
regal o consecin a dorinei de a-i menine integritatea fizic188. Celii recurg de
asemenea la
diverse soluii nesangeroase - strangulare, asfixiere etc. -, dei cadavrul este apoi
tiat in
buci pentru c sangele trebuie in mod obligatoriu s curg pe sol189. La o
colecie deja
important de date, pot aduga cateva declaraii peremptorii referitoare la aceast
interdicie
pe care le-am remarcat la turco-mongoli i, ceea ce este probabil inc i mai
interesant,
numeroase atestri istorice. Cea mai celebr este aceea a executrii califului din
Bagdad in
1256, despre care exist mai multe relatri divergente, dar care sunt unanime in a
vorbi de
moarte nesangeroas190.
81
EXECUIA SIMBOLIC
Uciderea regelui este o soluie extrem, primejdioas, de care supuii ar prefera
s se
lipseasc. Se ajunge la ea crezandu-se c imaginea echivaleaz modelul, iar
simulacrul
realitatea. Execuia simbolic a monarhului trebuie ins s fie abordat cu
pruden, cci se
poate recurge la ea deopotriv spre a-1 pedepsi sau spre a-1 sanctifica i a
reprezenta moartea
i invierea sa ca fiind cele ale timpului, naturii sau lumii. Nu exist o mare
diferen intre
diversele motivaii ale morii simbolice a regelui pentru c o jertfire ritual are
intotdeauna o
valoare expiato-rie i urmrete restituirea vieii.
Rwanda ofer un bun exemplu al acestei ambiguiti. Din cand in cand, scrie
Lagger, pentru
a-i ispi greelile i pe cele ale comunitii, regele i regina apreau in public,
legai ca nite
prizonieri condamnai la moarte. Un taur i o vaca, substituii lor, erau lovii cu
mciuca i
sacrificai. Regele se suia pe spinarea animalului i era scldat in sangele acestuia
spre a duce
identificarea cat mai departe posibil."191
in Anglia, substitutul, iniial ales chiar de ctre rege, apoi de consiliul regal,
trebuia s fie in
relaie de rudenie cu regele, s fie foarte tanr sau foarte viguros, i s fie inocent.
Moartea sa
prilejuia mari lamentaii i pe mormantul su se produceau miracole. Cutuma a
durat mult
vreme, pan la inceputul secolului al XVII-lea cand contele de Essex a fost
executat, in 1602,
dup ce regina Elisabeta (1568-1603) domnise patruzei i patru de ani. Totui,
cinci regi
englezi au fost sacrificai, patru cu vrsare de sange i unul prin spanzurare192.
SUBSTITUII
Existena unui substitut ne-ar indemna s credem c simulacrul morii nu era
satisfctor.
Probabil c s-a notat deja cazul taurului i al vacii din Rwanda. ,Acolo unde
sacrificarea
regelui, pentru a iei dintr-o situaie
82
imposibil, se dovedete necesar, spune Vernant, se poate recurge la o
stratagem." Se
desemneaz un membru al comunitii spre a-i asuma rolul regelui nedemn, spre
a deveni
imaginea sa, dublul su integral negativ pe care regele se descarc, care ia totul
asupra sa i
care ispete in locul vinovatului. Iar Vernant il compar cu acei suverani de
carnaval ce
sunt numii in timpul unei srbtori cand ordinea este rsturnat, ierarhia social
inversat",
cei mai abjeci, cei mai urai, cei mai ridicoli, cei mai criminali condamnai la
moarte sau
expulzai ce atrag dup ei toat dezordinea pe care o intrupeaz i de care
purific deopotriv
intreaga comunitate"193.
Acest ap ispitor se dovedete atat de util incat, intr-o situaie ce ine de
paradox i de
scandal, substitutul poate fi ucis inainte ca regele s fi pctuit. in Angola, cu
ocazia
intronrii, se caut o victim care s nu fie rud cu regele, i se procur tot ceea ce
vrea, apoi
este aezat dinaintea regelui care o spintec i ii smulge inima avand grij ca
sangele su s
curg asupra sa194. Nu consider c in acest caz se poate vorbi de pedepsire.
Substitutul este un personaj bine cunoscut in istoria religiilor. Frazer, care 1-a
intalnit la
populaiile ewe din Africa de Vest, 1-a recunoscut in el pe regele vizibil
insrcinat s-1
uureze pe rege de povara prea grea a regalitii"195, in Mesopotamia, unde la
anumite
intervale suveranul trebuia s rscumpere greelile supuilor si murind pentru ei,
era hrnit
permanent o persoan care s fie apt s-1 inlocuiasc196. Srbtoarea
babilonian Sacaea era
anual i dura cinci zile. Stpanii i servitorii ii schimbau rolurile. Un prizonier
condamnat la
moarte imbrcat cu vemintele regelui era aezat pe tron i putea da orice ordine
dorea,
satisfcandu-i toate plcerile, inclusiv pe aceea de a se culca cu concubinele
regelui. La
captul celor cinci zile era despuiat de vemintele regale, era biciuit, iar apoi era
spanzurat sau
tras in eap197.
Substitutul ideal era fiul regelui. Semiii in special par s-1 fi preferat - probabil,
aa cum se
vede in Biblie, pentru c primul nscut era consacrat lui Iahve. De aceea este cu
atat mai
remarcabil in episodul sacrificiului lui
Abraham faptul c acesta marcheaz o revoluie esenial a moravurilor:
Dumnezeu refuz moartea lui Isaac i
ofer ca substitut un berbec incurcat cu coarnele intr-un tufi". Un semn al
timpurilor? Istoria greac repet -
ins in mod curios cu o fat, Ifigenia, i nu cu un biat - povestea sacrificiului
abrahamic. Zadarnice eforturi
pentru a umaniza ritualul, cci el persist. Cand regele Moabului a fost asediat de
evrei, Deci a luat pe fiul su
cel intai-nscut, care trebuia s domneasc in locul lui, i 1-a dus ardere de tot pe
zid. Aceasta a starnit mare
scarb in israelii...". S fie vorba aici de strini? Vai! Ahab, i ca el Manase, a
trecut pe fiii si prin foc"198.
JUSTIFICAREA REGICIDULUI
Ne putem intreba indelung asupra raiunilor execuiei regelui. Cel puin trei piste
de reflecie par practicabile.
Dup o prim interpretare, regele trebuie s moar pentru c a euat. Se tie c
oamenii refuz eecul i ii
dispreuiesc pe cei invini. Cate exemple nu ne ofer istoria! Blondei a
demonstrat c nu face impresie bun a fi
nenorocit. Nenorocirea este un blestem rostit de puterile mistice [...] i de aceea,
la primitivi [numai?], in
prezena nenorocirii se acioneaz cu o duritate i o barbarie deconcertante"199.
i Mauss arat c orice eec
dovedete vinovia: Dac pierd, inseamn c sunt vinovat"200. Ordaliile,
probele prin foc, duelurile judiciare
sunt suficiente pentru a ne convinge de aceasta. Totui, dac pedeapsa nu
exprim un moment de furie, ea trebuie
s fie aplicat intr-un scop de redempiune i, in plan ideal, ca i cum ar fi un
sacrificiu voluntar. Se poate crede
c, o dat cu noul rege, lucrurile vor merge mai bine; dar oare pctosul i-a
pierdut orice putere pentru c a
decedat? Toynbee se inal afirmand c un zeu mort (regele ucis) nu poate
fulgera, c un zeu care poate fi
lichidat este privat prin insui acest fapt de puterea de a se rzbuna201. Suntem
determinai s conchidem c
monarhul i-a pierdut virtutea, c el nu mai este rege, c zeii i-au intors faa
84
de la el. Acesta va fi fundamentul teoriei chineze a mandatului ceresc. Se mai
poate admite, impreun cu Frizer,
c execuia decurge din profunda veneraie pentru regt i din preocuparea de a-1
menine - pe el, sau mai degrab
spiritul care-1 anim - intr-o stare de vigoare deplin; nu se spune: Regele a
murit", ci: El a plecat"202.
A doua interpretare susine c, intrucat puterea de a asigura fecunditatea,
fertilitatea i orice altceva il reprezint
pe rege (aa cum medicina il reprezint pe medic), atunci cand aceast putere
dispare, regele inceteaz s mai fie
rege, devenind un uzurpator, un arlatan, i ca atare ii merit moartea.
Ultima pist de reflecie, diametral opus, pornete de la ideea c regele - in
virtutea a ceea ce este sau a ceea ce
a devenit prin riturile de investitur, i prin ceea ce rmane - nu poate nici s
greeasc, nici s fie rspunztor
pentru greeala sa. Aceast idee este imprtit de toate popoarele care au
refuzat s-1 pedepseasc prin moarte.
Regicidul, pentru ele, rmane o crim, i poate cea mai grav. Biblia repet c
sangele vrsat recade inexorabil
asupra ucigaului i a copiilor si - i cu atat mai mult cand victima este
regele203. Un amalecit vine la David i ii
mrturisete c la cererea sa expres 1-a ucis pe Saul. David strig: Cum nu
te-ai temut tu s-i ridici mana, ca
s ucizi pe unsul Domnului?. Apoi chemand [...] pe unul din slujitorii si, i-a
zis: Vino de-1 ucide! i 1-a ucis
i acela a murit"204.
intr-o naraiune a crei bogie este inepuizabil, Grecia exprim convingerea c
regicidul, este adevrat,
agravrat aici de un incest, nu poate fi ispit. Oedip, care 1-a ucis pe predecesorul
su Laios, domnete la Teba,
dar ciuma se abate asupra oraului ca pedeaps pentru crima regelui. Marele
preot declar: Biet oraul nostru, /
Cum vezi i tu, grozav e zguduit / De al rstritii val i se tot zbucium, / Se-
ndu-n potopul crunt, nu biruie /
S-i salte capul din afund i moare / Smana vieii in el, mor mugurii / De road
plini, rsadul campului, / Mor
turme la puni, [...], mor pruncii-n sanul mamei lor. / [...] Cumplita cium [...]
pustiete Teba [...]. / Nu pentru c
te
85
\A
credem de-o msur / Cu Cei-de-sus, ci numai c eti fruntea brbailor [...]. / [...]
ci inspirat /
De-un zeu numai, cum toi o cred i-o spun, / Ne-ai izbvit [...]. / Deci hai, [...] /
i-nal-ne
cetatea, ine seam / C ara-acum mantuitor te cheam". Oedip rspunde: tiu
bine c / Voi
suferii cu toii, dar nu-i nimenea-ntre voi / S sufere cu mine deopotriv. /
Necazul vostru, al
fiecruia indeosebi, / I-al vostru numai, [...]/ Durerea mea cuprinde laolalt / i
ara, i pe
mine, i pe voi". in acest moment sosete Creon, intors de la Delfi, unde a
consultat oracolul,
i anun c Apolo pretinde pedepsirea regicidului, Oedip insui205.
r
III
Regele divin
Pan acum ne-am aintit privirile asupra pmantului. Este momentul s ni le
indreptm ctre
cer: axa cosmic simbolizat de rege ne invit la aceasta. Nu am fcut, desigur,
abstracie de
zei - am evocat uneori fluidul coninand energia divin" ce iradiaz de la rege
asupra
poporului su, sau conceptul egiptean de faraon ca receptacol al unei anumite
puteri
supranaturale destinate s emane din el -, dar n-am atins decat superficial
misterul. Am rmas
la porile Olimpului; acum trebuie s le deschidem. O simpl privire rapid este
suficient
spre a ne convinge c regele este la fel de bine inserat in lumea zeilor ca i in cea
a oamenilor.
Nu exist suveran care, intr-un mod sau intr-altul, mai mult sau mai puin strans,
s nu fie
legat de divinitate. Un prin laic, un prin desacralizat, un prin care ar fi exclusiv
om nu
exist, poate pentru c nu exist nici o fiin, nici un obiect, nici o instituie care
s nu fie
religioas. in orice caz, concentrarea sacrului nu este niciodat mai puternic -
exceptandu-1
poate pe preot - decat in cazul regelui. Glia matern, focul purificator i
distrugtor, apa ca
izvor al vieii, sangele ca purttor al sufletului, arborele atat de bogat in
simboluri, suport
anevoie comparaia cu el.
SACRALITATEA REGELUI
Toi istoricii religiilor au constatat sacralitatea regal, i muli dintre ei au fcut
afirmaii exagerate
L87
despre acest aspect, amplificand pan la exces statura personajului. Regele este
un zeu, scrie
Van der Leeuw. El este chiar unul dintre primii i cei mai vechi zei [...], nu un zeu
pietrificat,
ci o putere vie, mobil, transportabil, un zeu care circul printre oameni [...].
Desigur, se tie
foarte bine c regele este un om ca i ceilali [...], dar nu omul este venerat, ci
funcia,
puterea."1
Van der Leeuw, in ciuda geniului su, cam face risip de fapte. Regele nu este
neaprat un
zeu, i nu pentru c nu suntem capabili s-1 recunoatem. Atunci cand Legile lui
Manu ii
avertizau pe indieni impotriva orbirii minii - Chiar i un rege copil nu trebuie s
fie
dispreuit in ideea c nu este decat un muritor, cci el este o mare divinitate sub
form
uman"2 -, ele se refereau la o civilizaie precis i nu s-ar fi potrivit intotdeauna
altundeva.
Ca despre a spune c el este unul dintre cei mai vechi zei, inseamn inc o dat a
porni in
cutarea zadarnic a originilor - i a dovedi o deosebit impruden, cci ducem
lips de orice
informaie fiabil asupra acestui subiect. in multe cazuri, statutul regelui este
nesigur, iar
natura sa complex. C este legat de zei, c aparine divinului este neindoios, dar
sunt adesea
greu de determinat aceste legturi i acest grad de apartenen.
Incertitudinile noastre nu decurg numai din cele ale informatorilor din vechime
care, mai slab
inarmai decat noi, i-au dat osteneala s ineleag ceea ce vedeau, ci i de la
popoarele care
triau regalitatea fr a o analiza intotdeauna temeinic. Cuvintele sunt folosite in
grab; sensul
exact ce le trebuie conferit ne scap. Miturile sunt istorisiri sacre, dar ele pot fi
citite in
diverse maniere in funcie de fluctuaiile modurilor de via, de condiiile politice
sau
economice, sau pot primi mai multe interpretri ezoterice sau exoterice. in cursul
secolelor,
unele se imbogesc, altele srcesc, o serie de influene exterioare modific
reprezentrile
indigene. Expansiunea budismului in Asia a modificat, pretutindeni unde s-a
instaurat aceast
religie, credinele locale, lsand oui s subziste cate ceva. A reconstitui istoria
gandirii
religioase pen-
88
tru perioade strvechi este arareori uor; a o reconstitui pe aceea a monarhiei nu
este mai
lesne.
Se poate diserta asupra unei evoluii care l-ar fi inlocuit pe un rege zeu cu un rege
fiu de zeu,
dar mai inainte ar trebui s se stabileasc natura exact a intruprii divine: se
cunosc toate
problemele pe care acest aspect le-a pus cretinismului. Mitologia greac a fcut
din rodul
unirii dintre un zeu i o muritoare un semizeu sau un erou, iar biologia, dac ar fi
trebuit s
intervin, ar fi conchis la randul su c era vorba de un hibrid. Dar, pentru
cretinism, Fiul
Domnului este un adevrat Dumnezeu, consubstanial cu Tatl. Aceeai
dificultate reapare
atunci cand trebuie s-1 privim pe rege ca pe o persoan coborat din cer pe
pmant: este el
un zeu? un mesager, un lociitor al unui zeu? i dac este un zeu, este un zeu
mare sau mic? i
ce relaie poate avea el cu Zeul unic sau cu stpanul panteonului? De asemenea,
se intampl
s se treac i de la uman la divin, cand un rege om este zeificat din timpul vieii
- uneori prin
incoronare -sau dup moartea sa. Dar i aici procesul rmane obscur: pentru a
deveni
divinitate, nu trebuie s se posede ceva care s predispun la aceasta? S-ar putea
multiplica la
infinit acest gen de intrebri. Un lucru in orice caz rmane sigur: regele tinde
intotdeauna s
se ridice deasupra condiiei umane, s fie cel puin investit cu o misiune divin i
s in, fie i
prin legturi slabe, de lumea zeilor.
Ne-ar fi plcut s intocmim un fel de catalog al regilor intemeiat pe o clasificare
raional i
precis: rege zeu, rege fiu al unui zeu, rege reprezentant al unui zeu etc. Dar ne
aflm pe un
teren mult prea nesigur pentru aa ceva; de aceea ne vom mulumi s examinm
mai intai
cateva teme, iar apoi s consultm cateva mari civilizaii.
SEMNE REVELATOARE
Caracterul suprauman al regelui se manifest aproape intotdeauna prin semne
revelatoare,
semne care-1 privesc pe el insui, cel puin atunci cand are o personali-
89
tate excepional, sau care se refer la dinastia sa. Ele il pot insoi de-a lungul
intregii sale
viei sau dimpotriv se pot manifesta doar o singur dat, cel rnai adesea la
naterea sa. Ele nu
difer simitor de cele care-i desemneaz pe profei, pe marii mistici sau pe
intemeitorii de
religii. Aa cum afirm pe drept cuvant Meslin (vorbind despre Roma, dar
concluzia este
valabil pretutindeni): Miraculosul este modul de expresie cel mai adecvat
pentru a indica
relaiile speciale care-1 leag pe suveran de divinitate. Puterile pe care
conductorii le dein de
la Dumnezeu se exprim desigur prin aciuni supraomeneti extraordinare"3.
Aceste semne pot
fi extrem de variate: de pild o gestaie prelungit, aa cum s-a intamplat cu
impratul chinez
mitic Huangdi pe care mama sa 1-a purtat douzeci i patru de luni in pantece4.
Dou tipuri de
semne par ins s beneficieze de o favoare special: naterea intr-o peter i
abandonarea
noului-nscut pe ap.
Petera este, inc din adancul preistoriei, un loc propice revelaiilor, apariiilor,
un loc unde,
in umbra umed i nelinititoare, se resimte lesne contactul cu supranaturalul"5.
Ea este de
asemenea i cel mai vechi lca sacru pe care il cunoate umanitatea"6, un
arhetip care
acioneaz in incontientul tuturor oamenilor"7. Naterea intr-o peter ii va gsi
cea mai
inalt expresie cu aceea a lui Christos la Betleem, dar ea fost deopotriv i aceea
a
intemeitorului daoismului, Lao Zi. S citm, in ceea ce privete mitologia regal,
mitul iranian
dup care suveranul, incarnarea lui Mithra, s-a nscut ca i el intr-o cavern
impresurat de
lumin8; cat despre vechii turci din Asia Central, strmoul lor intemeietor este
fiul unei
lupoaice ce ftase intr-o cavern, la care s-a mers ulterior in fiecare an in
pelerinaj
comemorativ.
Asemeni grotei, imagine a matricei, apa, sursa oricrei viei, purttoare de
germeni, este unul
dintre simbolurile cele mai adecvate ale naterilor miraculoase sau ale
renaterilor. A se
cufunda in ap, inseamn a intra intr-o nou existen, aa cum ne arat atat de
bine botezul
cretin. Aadar nu ne va surprinde faptul c exist
90
un intreg ciclu de povestiri narand abandonarea unui nou-nscut pe un fluviu sau
pe un lac, i
fericitele consecine care au urmat acestei intamplri. Cea mai cunoscut dintre
toate este
aceea despre Moise, incredinat Nilului, adpostit i crescut de fiica faraonului.
Moise nu a
devenit, desigur, nici rege al Egiptului, nici rege al evreilor, dar el deine in
Cartea Ieirii un
rol regal, cel puin pe acela al unui conductor incontestabil de triburi. Alte
legende nu sunt
mai puin celebre: aceea a lui Osiris, aruncat mort in Nil i hrzit invierii, sau
aceea a lui
Remus i Romulus, viitorii intemeietori ai Romei, prsii pe Tibru de mama lor
vestal. La
aceste figuri ilustre s-ar mai putea aduga i altele, precum fiul aproape
monstruos al unui
rege tibetan pe care acesta 1-a depus pe Gange, fluviul sacru prin excelen, i cu
care ne vom
reintalni curand.
Apariia unei stele noi ar putea constitui o a treia tem fundamental, dac nu i-ar
privi mai
mult pe preoi i pe intemeietorii de religii. Este binecunoscut aceea care i-a
cluzit cu atata
siguran pe Craii de la Rsrit la ieslea lui Iisus. China a vzut una la naterea
lui Buddha;
Bhagavadgrt menioneaz una la naterea lui Krsna. Asemenea stele au mai
aprut la
naterea lui Mitridate, regele Pontului, i la aceea a lui Cezar*. Cine nu crede
oare in steaua sa
bun9?
FECUNDAREA SINE CONCUBFTU
Tema fecioarei mam a cunoscut o rspandire extrem de mare in intreaga lume,
mai mult ca
urmare a receptivitii la idealul virginitii i nu pentru c aceasta dovedea c
nici un brbat
nu intervenise spre a fecunda femeia: se tia c acele cauze naturale ale
concepiei nu aveau
decat o importan secundar i c, aa cum spune Blondei, esenial pentru ca o
femeie s
devin insrcinat este ca un spirit s-i intre in trup"10.
Virginitatea, in orice caz, nu era o condiie sine qua
_ * i la moartea sa: O stea nou [...] a strlucit timp de apte zile 'a rand i s-a
crezut c era sufletul lui Cezar
primit in cer" (Suetoniu, 88).
91
nan a procreaiei fr relaii sexuale. Nimic mai banal ca aceste aa-zise nateri
miraculoase, aa in mitologie ca
i in folcloruri. Cine a uia c Zeus s-a unit cu Danae luand forma unei ploi de
aur, c Marte s-a nscut din
Iunona atins de o floare, c Nana 1-a conceput pe Attys mancand o rodie? Se
cunosc desigur mai puin
povestirile de acest tip care se desfoar in civilizaii mai puin familiare, ins
numrul lor este aproape
inepuizabil i au lsat urme mai mult decat evidente chiar in cadrul marilor religii
revelate - de pild in iism, in
care s-a vrut s se vad o influen cretin, posibil este adevrat, dar nicidecum
demonstrat11. Aceste legende
au intotdeauna scopul de a stabili originea supraeresr a eroilor intemeietori, a
marilor personaje religioase sau
a regilor. Este limpede c naterile miraculoase nu pot decat s dezvluie
intervenia lumii de dincolo. Ne vom
mrgini aici s cercetm China i regiunile invecinate.
Huang Li s-a nscut dintr-un fulger care a inconjurat Ursa Mare i a impresiona-
o pe mama sa12; Yu cel Mare,
intemeietorul mitic al primei dinastii, dinastia Xia, dintr-o femeie fecundat de o
stea cztoare care s-a
transformat in sman i pe care ea a inghii-o13, sau, dup o alt versiune,
dintr-o piatr ce a trebuit s fie
despicat pentru a-1 aduce pe lume14. A doua dinastie chinez mitic, dinastia
Shang sau Yin, descinde dinr-o
femeie ce inghiise un ou de randunic15. A treia, care ine de aceast dat de
istorie, provine dintr-o femeie care a
rmas grea mergand pe urmele pailor unui zeu16. Originea dinastiei Qing, aa
cum o relateaz aceasta, o evoc
pe aceea a dinastiei Shang. Trei surori nemuritoare, cereti sau coborate din cer,
inotau inr-un lac cand o
coofan a lasa s cad asupra uneia dintre ele un fruct rou pe care-1 inea in
cioc. Cand aceasta din urm 1-a
mancat, ea nu a intarziat s-i simt efectele: Aceast sarcin i-a fost dat de
Cer", i-a spus una dintre
insoitoarele sale. Ea a adus pe lume un copil remarcabil prin statura i infiarea
sa cruia i-a prevestit: Cerul
te-a zmislit pentru a orandui un imperiu puternic". Mai tarziu, copilul le declara
celor intalnii pe drum: Sunt
un
92
om divin, nscut dintr-o zei [...]. Cerul m-a trimis pentru a pune capt
dezbinrii"17.
in Manciuria de Est, regele barbarilor din Nord", care lipsise mult vreme, i-a
gsit la intoarcere soia
insrcinat. Ea s-a justificat spunand c un abur de mrimea unui ou coborase din
cer i o lsase grea18. Un rege
al Coreei, ros de gelozie, a avut ideea s-i inchid soia inr-un palat, dar ea a
fost atins de o raz de soare i a
nscut un ou din care a ieit un prunc19. La populaia sien-pei, o femeie a fost
fecundat in absena brbatului su
inghiind un bob de grindin20.
ANIMALUL STRMO
Pentru a se uni cu o muritoare, zeii, atunci cand nu sunt zoomorfi de la natur,
prefer s ia aparena unui animal,
precum Zeus care se metamorfozeaz in lebd spre a o seduce pe Leda, in taur
spre a o iubi pe Europa. Se tie
c totemismul se intemeiaz in parte pe credina conform creia clanul descinde
dintr-un strmo animal.
Societile totemice fiind nenumrate, animalele strmoi sunt i ele de
asemenea. Dar strmoii zoomorfi nu se
intalnesc numai in tipul de structur social ce d natere acestui fenomen,
odinioar foarte la mod; ieii din
contextul lor familiar, ei capt i mai mult relief.
Africa Neagr cuprinde nenumrate monarhii care au in fruntea lor un rege
zoomorf sau nscut din impreunarea
unui animal cu o femeie, mai rar a unui brbat cu un animal21. Poate fi vorba de
un fapt aa de natural incat
justificarea lui pare inutil; dar, cel mai adesea, aceasta se face prin intermediul
mitului. in regatul Abomey,
constituit probabil ctre sfaritul secolului al XVI-lea sau la inceputul secolului al
XVII-lea, dinastia se trage
dintr-un leopard venit de departe care s-a impreunat cu fiica regelui din Sado i
care a fost tatl unui copil. Fr
indoial c, iniial, acestei uniuni i-a fost atribuit un sens concret, dei l tarziu
avea s fie idealizat
nemaivorbindu-se decat
93
despre o cstorie simbolic fcand din rege fiul spiritual al leopardului"22.
Dup o legend de influen indian, dinastia khmer a aprut prin cstoria unei
femei solare
cu un zeu arpe-lun23. Aici, mitul a cptat inc de la origine o form destul de
abstract,
puin eterat, ceea ce nu a impiedicat ca, timp de secole, s se reprezinte la
Angkor aceast
uniune mistic24. in Vietnam, dinastia legendar Hung coboar dintr-un dragon
i o
nemuritoare venit din munii din Nord25.
Remus i Romulus nu au un strmo animal pro-priu-zis, dar alptarea lor de
ctre o lupoaic
face totui din ei copiii si. Sub o form diferit, mitul roman se regsete la
vechii turci, care
l-au imprumutat probabil din lumea indo-european; el era in mod cert deja
cunoscut la
populaia hiong-nou. Conform versiunii celei mai curente, un tanr hiong-nou a
fost prsit
intr-o mlatin. O lupoaic veni, il crescu, i in final se impreun cu el. Din
relaia lor s-au
nscut mai muli copii, dintre care unul a devenit regele turcilor. Formidabilul
impuls exercitat
asupra popoarelor stepei de ctre turci (tu-kiue) a impus majoritii acestor
popoare mitul
lupului. il regsim, intr-un sistem de reprezentri complexe, la mongolii secolului
al XIIMea
care fac din lup unul dintre strmoii lui Genghis-Han. Mitul a cunoscut aici o
mare
popularitate i a fost relatat de mai muli informatori ai notri, cu mai mult sau
mai puin
fidelitate. Istoria secret a mongolilor, redactat puin dup moartea lui Genghis-
Han, ne
furnizeaz desigur versiunea cea mai fidel.
Mitul originii genghishanide cuprinde dou episoade. Primul este prezentat
extrem de succint:
Genghis-Han se trage din Lupul Albastru (Borte Cino), nscut din Cerul cel de
deasupra,
prin imputernicire. Soia sa a fost Ciuta Rocat (Qo'ai maral)". Trebuie s
remarcm c aici
nu este vorba de cstoria unui animal cu un om, ci de unirea a dou animale, un
prdtor i o
prad - dou animale care sunt desigur totodat i oameni. Acest cuplu este chiar
cel
reprezentat, cu diverse
94
specii de animale, pe celebrele plci zise de lupt {in realitate de copulaie) ale
artei stepelor26.
Al doilea episod este situat mai departe, atat in text cat i in timp. O urma a
lupului i a
ciutei, Alan Qo'a, pierzandu-i soul, a fost vizitat de mai multe ori de un om
galben,
strlucitor" care intra prin deschiderea superioar a cortului, ii freca pantecele,
fcea s
ptrund in ea aura sa luminoas, apoi ieea tarandu-se, ca un caine galben, in
razele soarelui
i ale lunii". De la acest vizitator care este deopotriv om, animal i lumin, ea a
avut trei fii i
este limpede c erau nite fii ai Cerului", menii s devin regi universali"27.
PATERNITATEA LUNI-SOLAR
Mitul lui Alan Qo'a las s apar, fie i in filigran, paternitatea soarelui i a lunii.
Ea este
dintre cele mai curente. Aceste dou diviniti au intervenit mereu la leagnele
regilor, sau
mai degrab in paturile unde erau concepui. Ar fi imposibil enumerarea
vlstarelor lor care
s-au aezat pe tronuri. Astfel sunt impraii Japoniei, a cror dinastie este
considerat
neintrerupt inc de la intemeierea Imperiului in 661 i. C, dar pe care
documentele istorice o
atest ca fiind mai recent. De-abia in secolul al VlII-lea a aprut prima istorie a
Japoniei,
Relatare despre evenimentele vechi, ce urmrea printre altele s stabileasc
genealogia
suveranului Jimmu, fiul zeiei soarelui. intoismul popular sau cult nu va pune
niciodat la
indoial - pan in zilele noastre - dreptul divin al impratului la domnie, chiar i
cand acesta
este exclus din viaa politic, ceea ce s-a intamplat adesea.
Ca i impraii Japoniei, regii incai sunt nscui din soare, iar soiile lor sunt
descendente ale
lunii; in plus, ei sunt identici cu tatl lor, un soare prezent pe pmant, un zeu
intrupat. Ei sunt
singurii suverani din toat America Precolumbian, care dein nu numai toate
puterile civile,
militare i religioase, dar care domin i cultural28. Cand dureau, mumiile lor
erau pstrate la
Cuzco in cel mai
95
rsplendid dintre templele peruviene, cel al soarelui -
tatl lor,
cellalt eu al lor"29.
O alt mare cultur, cea a Egiptului, il asocia la randul su pe rege cu astrul zilei.
Legturile
dintre soare i faraon s-au esut desigur inc de la inceputul dinastiei I, dar
incepand de-abia
cu dinastia a V-a acesta din urm a pus accentul pe deplin pe originea sa solar i
s-a numit
fiul trupesc al lui Ra. Toate miturile despre naterea sa, atat populare cat i
aristocratice i
literare, pun in eviden uniunea sexual a lui Ra, intrupat in tatl su, cu regina -
declarat, in
epoca dinastiei a V-a, fiica unuia dintre preoii si. Mult mai tarziu, sub a XVIII-a
dinastie, Ra
va fi inlocuit cu Amon, dar numai pentru c cel de-al doilea preluase la Teba
esenialul
funciilor i atribuiilor celui dinai.
Numeroase mituri indiene explic cum astrele zilei i ale nopii au putut seduce
nite
muritoare, stabilind pe pmant copiii nscui de acestea. Unul dintre cele mai
importante
relateaz povestea Tarei, cea rpit de lun i care a adus pe lume un fiu
strlucind ca focul",
numit Budha* de ctre tatl su i destinat s-1 zmisleasc pe Purunavara,
primul rege indian
din seminia lunar30. Rmyana i Mahbhrata, cele dou mari epopei
indiene, celebreaz
dinastiile provenite din soare i lun, nu in intenia de a sublinia originea cereasc
a regelui, ci
spre a arta cum trebuie s fie un bun suveran. Nu vom analiza aici decat
Rmyana (ieim
desigur din cadrul prevzut acestui capitol, dar acest text prezint o intreag
filozofie a
monarhiei ce nu poate fi fragmentat i care nu i-a pierdut inc nimic din
influena sa asupra
gandirii indiene, mai ales asupra micrilor naionaliste: el i-a servit astfel
adeseori ca
referin lui Gandhi).
Rama, care inaugureaz varsta a treia a umanitii, este fiu de rege, nscut din
soare, el insui
rege, erou intemeietor, i aparine aadar castei rzboinicilor. Prezentat in partea
cea mai
recent a operei ca un avatar al lui Visnu, el i-a vzut divinitatea discutat pe
larg de ctre
vechile
* A nu se confunda Budha cu Buddha.
96 l
autoriti, care au fcut din el un zeu vizibil, un receptacul al divinitii, o fiin
creat dintr-o
particul esenial a zeului suprem, sau un om asemntor cu zeii prin funciile
sale i menit
s devin unul dintre ei dup moartea sa31. Rama s-a nscut in mod miraculos,
dar fr mare
zvon. Pe cand regele Dasaratha din Ayodhya aducea o jertf, o fptur
extraordinar iei din
foc i ii intinse un flacon magic spunandu-i s i-1 dea soiei sale pentru ca ea s
rman grea
cu un fiu. Aceasta a but poiunea coninut in fiol i 1-a nscut pe Rama,
fcand din el
prinul motenitor legitim al regatului. ins i celelalte soii ale lui Dasaratha
gustaser din
licoarea divin i la randul lor nscuser curand patru biei, toi purtand in ei o
sman din
Visnu i hrzii s joace mai tarziu un rol. Cand Rama a ajuns la varsta adult, el
s-a cstorit
cu frumoasa Sit, brazda", numit astfel pentru c se nscuse chiar dintr-o
brazd in
momentul in care tatl su svarea o fapt vitejeasc, i pentru c ea simboliza -
ca orice
prines de sange regal, aa cum ni se amintete in mod oportun - regatul i
fertilitatea.
Cstoria lui Rama cu STta a fost aadar aceea dintre rege i pmant. Rama a
devenit rege atat
prin natere cat i prin cstoria sa. Or, chiar in ziua incoronrii sale, pentru a
respecta un
jurmant fcut tatlui su, el plec in exil, incredinandu-i puterea fratelui su
Bharata. Atunci
muri regele Dasaratha i, cum regatul nu putea rmane fr rege", Bharata fu
chemat s-1
inlocuiasc pe defunct. El a refuzat, pretextand c Rama era motenitorul legitim,
i a plecat
in cutarea sa. L-a gsit ducand o via de pustnic i fiind obligat prin naterea sa
s-i
protejeze pe sihastrii din vecintate. Nu l-a putut convinge s se intoarc acas,
Rama
considerand c decesul tatlui su nu-1 elibera de jurmantul fcut. Bharata a fost
deci nevoit
s accepte exercitarea unui fel de regen, dar i-a subliniat dependena fa de
adevratul rege
aezand sandalele acestuia pe tron i mergand zilnic s le primeasc poruncile.
Rpirea Sitei a
grbit cursul povetii. Fr soie, Rama s-a vzut deopotriv fr regat, i a
trebuit s le
recucereasc pe amandou. El a reuit i i-a regsit soia,
97
neclintit in fidelitatea ei. Timpul exilului se sfarise. Rama a reveni la Ayodhya
pentru a
domni32.
UN PREOT VENI
Dup obiect i animal, urmeaz preotul - dar aici nu este vorba de o ordine a
frecvenei.
Faptul c preotul este chemat s joace un rol in paternitatea supranatural a
regilor arunc
totui o lumin tulbure asupra raporturilor dintre sacerdoiu i monarhie pe care
le-am
subliniat deja. Se poate crede c intervenia sa a avut loc in societi esenial
sacerdotale, sau
in cele unde el aspir s joace un rol politic. Uneori, el este indigen; mai frecvent,
este strin,
cel care vine din alt parte. in anumite cazuri, el se cstorete pur i simplu cu o
prines
autohton; in altele, cstoria sa este insoit de un ritual complicat.
in regatul african Loango, se povestete c prima dinastie domnitoare a fost
rsturnat in urma
delapidrilor i abuzurilor sale. Pentru a se ti cine avea s domneasc, a fost
consultat un
preot. Acesta a cerut s i se aduc o creatur sacr. A fost cumprat o tanr pig-
mee, pe care
preotul a deflorat-o. Ea a nscut un biat i o fat, din cstoria crora a ieit
noua dinastie33.
Dei mitul originii monarhiei prezint, in Cambodgia, diverse variante in funcie
de
predominana influenelor chineze, indiene sau a tradiiei locale, el poate fi redus
ins la
schema urmtoare: un brahman sosete de pe mare, se cstorete cu regina sau
cu fiica
regelui*, i devine printele intemeietorului dinastiei.
La populaia bantu nu mai apare preotul, dar vantorul care il inlocuiete deine
exact rolul
su i trebuie s-i fie asimilat. Acest vantor, se spune, veni intr-o zi dintr-un
inut indeprtat
la un ef de trib, care i-a cinstit vizita dandu-i in cstorie (temporar) pe cele
dou fiice ale
sale. Una din ele a rmas insrcinat in urma relaiilor avute cu el i, dup
plecarea sa, a adus
pe lume un.
* Vezi inffa, pp. 186-190, tema cstoriei cu fiica regelui.
98
copil miraculos. Pizmuit de unchiul su matern, copilul a fugit la tatl su i a
revenit cu o
armat puternic pus la dispoziia sa de acesta. El i-a invins unchiul, a devenit
stpanul
lumii" i intemeietorul dinastiei ce va domni pan la sosirea belgienilor in secolul
al XTX-lea.
in acest suveran i in descendenii si se recunoate reunirea calitilor unui tat
ceresc (care il
inva riturile culinare ale monarhiei sacre) i ale unui unchi matern, dubletul
fiicei regelui,
simbolizand pmantul, deintorul puterii politice - reunire necesar spre a face
cu adevrat
din el mediatorul dintre cer i pmant34.
FIUL LUI DUMNEZEU PE PAMANT
Preotul care vine din inuturi strine, personaj evident misterios i ingrijortor, nu
este oare un
fel de avatar al unui zeu? Ne putem pune aceast intrebare cand vedem atat de
des fii de zei
coborand din cer pentru a juca acelai rol ca i el. Mitul japonez referitor la
originea
monarhiei relateaz c, atunci cand a fost creat lumea, zeia solar Amaterasu a
hotrat s-1
trimit pe nepotul su Ninigi spre a lua in posesie ara dintre trestii" (Japonia)
i a o carmui.
Vzand puterea ce avea s-i fie conferit i temandu-se de rivalitatea sa, tatl lui
Ninigi a
aranjat in aa fel incat el s dein atribuiile religioase, iar fiului su nu i-a cedat
decat
treburile publice35.
Dup un text chinezesc scris de un coreean in secolul al Xll-lea sau al XHI-lea,
unul dintre
tinerii fii ai Zeului Cerului care ardea de dorina de a cobori pe pmant, a primit
de la tatl su
ingduina de a se aeza pe varful unui munte de unde putea asigura fericirea
oamenilor. El a
denumit acest munte Cetatea divin" i i-a luat titlul de Rege ceresc". S-a
cstorit cu o
fecioar ursoaic i a avut de la ea un fiu care a intemeiat viitoarea capital
istoric a rii,
Kaisong. A domnit acolo cincispreze ani. De atunci, coreenii serbeaz
deschiderea cerului",
ziua in care Regele ceresc a coborat de sus36.
Tailandezii, intr-o viziune extrem de samanic, isi
^
99
imaginau c odinioar cerul i pmantul erau foarte aproape i legate printr-un
pod de
bambus. Pe vremea aceea, cerul dorea ca pmantul s se organizeze iar regele su
ii sporea
incercrile zadarnice pentru a instaura acolo un regim politic care s-1 satisfac.
Obosit de
eecurile sale, el a luat hotrarea s-1 trimit pe fiul su Khuma Butom spre a
realiza la faa
locului ceea ce el nu putea indeplini de departe. insoit de o suit numeroas,
cstorit de
curand cu o fat-erpoaic, Khuna Butom a ajuns in Thailanda, in ara celest,
numit astfel
pentru c fusese creat de cei de sus". Sub carmuirea sa ineleapt, dezordinea a
incetat,
regatul a devenit prosper i atat de intins incat a trebuit s-1 impart intre cei trei
fii ai si,
strmoii tuturor suveranilor i ai tuturor conductorilor care au guvernat de
atunci ara37.
Toate miturile tibetane vechi i toate variantele acestor mituri sunt unanime in a-1
face s
coboare pe primul suveran al Tibetului - ara aleas intre toate pentru puritatea sa
i apropierea
sa de cer - pe un munte, sau pe varful unui munte, in a-1 cstori cu o divinitate
htonian a
inlimilor i in a-i conferi paternitatea religiei bon. Am evocat deja varianta in
care regele
cerului, tatl unui copil monstruos, il inchide pe acesta intr-un cufr i il
incredineaz
Gangelui. Gsit i crescut de un ran, prsitul ii afl la varsta adult originea i
fuge prin
Himalaya ctre nord. Ajuns pe campie, in Tibet, el intalnete nite adepi ai
religiei Bon-po
care-i spun: Pentru c a venit pe funie [sau pe scar], trebuie s fie un zeu". Ei
il intreab:
Cine eti?" Iar el rspunde: Un rege". Ei il mai intreab: De unde vii?" Atunci
el le arat
cerul. Cum ei nu-i inelegeau cuvintele, l-au aezat pe un tron de lemn. Este cel
mai vechi
dintre regi"38.
Ptrunderii budismului in Tibet i se datoreaz episodul naterii indiene i cel al
prsirii pe
Gange, ca i credina c primii apte regi (buditi) au fost nite zei instituii de
ctre Cer39,
ins intriga povestirii este anterioar. Toate miturile din epoca bon reiau tema
funiei sau a
scrii care leag cerul de pmant, i pe care au folosit-o primii apte suverani
spre a veni in
lumea noastr i a se
100
reintoarce in lumea lor la sfaritul vieii. Dar aceast cale de acces s-a rupt sau s-a
prbuit
intr-o zi, punand astfel capt atat relaiilor lesnicioase dintre diferitele zone ale
cosmosului cat
i perioadei fericite a istoriei40.
Naraiunile tibetane, tailandeze, coreene i japoneze ne-ar putea face s credem
c acest
concept al Fiului lui Dumnezeu coborat pe pmant este neaprat extrem-orien-tal.
Evident, nu
este cazul. in Rwanda, se povestea c trsnetul, zmislind un copil intr-o oal, 1-a
considerat
un bastard i 1-a aruncat pe pmant impreun cu sora sa: ei s-au cstorit in mod
incestuos i
au parvenit la tron41.
PATERNITATEA DIVINA
in cele cateva exemple pe care tocmai le-am citat, obiectul, animalul, astrul,
strinul, mai ales
preotul, in sfarit fiul unui zeu venit pe pmant nu reprezint decat una i aceeai
realitate:
aceast entitate divin care se intrupeaz intr-o femeie i care il nate pe rege.
Aceast
intrupare concret constituie maniera cea mai categoric de a demonstra c regele
este fiul
unui zeu sau o emanaie a divinului, dar ea nu e indispensabil. Mitul poate fi
efectiv trecut
sub tcere, uitat, sau chiar s nu existe. Simpla profesiune de credin este
suficient. in
gandirea chinez, afirmaia repetat, sentimentul profund, convingerea
inrdcinat in suflet
c impratul este Fiul Cerului, Tian-zi, covarete orice fabulaie. La fel se
intampl i la
Tonkin, incontestabil sub influena chinez: cu sau fr mit, fiecare tie c Fiul
Cerului
domnete asupra tuturor duhurilor din regat ca i asupra supuilor si, c le
atribuie titluri i
grade, c intreine cu ele legturi stranse i primete de la ele - in vis - informaii
i un sprijin
permanent pentru aprarea tronului42.
Suntem imediat convini atunci cand, dup ce am ezitat puin in faa monedelor
kuane pe
care figureaz titlul de Rege al Regilor, citim in templul de la Surkh Kotal, in
Afganistan:
Sanctuarul lui Kanika, rege, Fiul lui
101
Dumnezeu [sau al unui zeu, sau al unor zei]"43; cand populaia yoruba declar:
Stpanul
Cerului a avut nite copii care sunt strmoii intregii omeniri i prinii tuturor
regilor"44; cand
un prin arameic menionat de Biblie se numete Ben Hadad, Fiul [zeului]
Hadad"; sau cand
majoritatea regilor germanici se proclam nscui din Wotan/Odin (apte din cele
opt regate
engleze sunt legate de el45).
Acel Ben Hadad biblic poate surprinde: sunt greu de conceput nite semii care s
cread intro
paternitate divin. Dar nu toi sunt la fel de riguroi asupra acestui aspect precum
evreii i
arabii. Iosephus Flavius relateaz c prinii Damascului sunt considerai nite zei
de ctre
popor46. Regii Tyrului pretind c se trag din Baal i se mandresc c sunt de
esen divin47.
Cand David cucerete regatul Amon, el ia coroana zeului amonit i i-o pune pe
cap48.
TATL I OBIECTELE
Aceste afirmaii despre filiaia divin a regilor, oricat ar fi de manifeste, sunt
insoite in
general de un important context mitic care, mai mult decat mitul originii,
expliciteaz
structura monarhiei. Cu peste un mileniu inaintea lui Darius, spune Herodot49,
sciii l-au avut
ca (prim?) rege pe un anume Targitaus, fiul lui Zeus (zeul lor suprem, aici sub un
nume grec)
i al unei fiice a fluviului Borystene. Targitaus a avut trei fii. Atunci au czut din
cer trei
obiecte din aur: un plug cu un jug, o secure i o cup. Fiii cei mari au vrut s le
apuce, dar
aurul le-a ars mainile. Al treilea fiu a fost mai norocos i, insuindu-i-le, a
devenit rege. Mai
tarziu, ara fiind intins, el a imprit-o in trei provincii pe care le-a incredinat
copiilor si.
Aceast legend, ce pare relativ banal, se dovedete a fi, dimpotriv, de o mare
bogie i i-a
pasionat pe cercettori, mai ales pe unii savani de importana lui Benveniste i
Dumezil. Nu
vom reine decat cateva concluzii. Ea demonstreaz in primul rand c naterea
regal
102
nu e de ajuns spre a deveni rege, i c mai este necesar ca i Cerul s acorde
obiectele sacre,
simboluri ale monarhiei - aici din aur, metalul regal. Punand in eviden trei
obiecte - plugul i
jugul constituind unul singur, aa cum a remarcat Benveniste50 - ea pune in
eviden i cele
trei funcii, religioas, militar i agricol, ale lumii indo-europene, studiate atat
de magistral
de Dumezil51. in sfarit, dei acest ultim aspect a reinut mai puin atenia, ea
subliniaz -
intrucat cele trei obiecte trebuie s rman in aceeai man - c regatul, divizat
intre cei trei fii
ai regelui, rmane totui unitar, ceea ce reprezint unul din marile principii ale
monarhiei.
in mod destul de curios, legtura originar dintre rege i obiectele necesare
exercitrii puterii
se regsete foarte departe de lumea indo-european, la japonezi. Obiectele
difer, pentru c
de aceast dat este vorba de o bijuterie curbat, de o oglind i de o sabie. Dar
totul las s se
ineleag c ele sunt, ca i dreptul ereditar, gajul originii divine i al puterii
mikado-ului.
EGIPTUL FARAONIC
Prsind pentru un moment tematica, trebuie s ne aplecm asupra catorva
civilizaii pentru a
incerca s vedem cum au conceput acestea legturile suveranului lor cu
divinitatea numai din
perspectiva propriei origini. i aici, nu vom da decat nite exemple i,
mrginindu-ne s
cercetm o duzin de culturi, vom lsa desigur la o parte multe altele. i aceasta
nu fr
anumite motive: dac nu evocm India sau China, este pentru c aceste ri ne-au
reinut deja
atenia i fiindc vom avea adeseori ocazia s le regsim.
inc din zorii preistoriei, egiptenii au admis c faraonul era de esen
superioar52, un zeu53
sau manifestarea unui zeu pe pmant54. Mai tarziu, se va spune: E1 ne face s
trim prin
faptele sale"55 - este zeul viu, zeul prezent printre oameni. Se vorbete despre el
ca despre Ra-
Travaliul cosmogonic este rezumat astfel: El a pus
103
r
ordinea (mat) in locul dezordinii". Acelai verb khay, a strluci", va fi folosit
pentru a descrie
apariia soarelui, in momentul creaiunii ca i in clipa fiecrui rsrit, i apariia
faraonului la
ceremonia incoronrii, la serbri, la consiliile private56.
Cel mai mare mit este cel al lui Osiris, zeul morilor, extrem de vechi, aprut in
delta Nilului
i constituit deplin la Abydos, dar pe care-1 cunoatem mai ales prin Roma unde
este atestat
inc din secolul al II-lea i. C. i unde, dup persecuia lui Tiberiu in anul 19, va
primi de la
Caligula (37-41) drept de cetenie. Plutarh 1-a studiat intr-o lucrare celebr57.
Osiris, dup
toate aparenele un rege legendar, drept i puternic, este asasinat de fratele su
Seth,
intruparea rului, dar reuete dup moarte s o fecundeze pe soia sa Isis,
simbolul iubirii
pure, absolute. Trupul su este inchis intr-un cufr i aruncat in Nil, in apele
invierii, i
sfarete prin a eua la Byblos, in Fenicia. Readus in Egipt de ctre Isis, el este
tiat in
paisprezece buci rspandite prin toat ara. Cu ajutorul fiului su Horus, Isis le
adun i
reuete s-i redea viaa lui Osiris. Acesta se suie la cer lsandu-i regatul lui
Horus. Textele
Piramidelor au consemnat frumosul cantec pe care tanrul rege il adreseaz
tatlui su:
Osiris, ascult! Trezete-te! Reinvie! Osiris, tu ai plecat, dar ai revenit. Ai
adormit, dar te-ai
trezit. Ai murit, dar trieti din nou". Considerat probabil iniial ca o justificare a
monarhiei
ereditare pentru c il arat pe regele defunct retrind in persoana fiului i
succesorului su,
mitul a fost foarte curand ineles ca o parabol a faraonilor transformai dup
decesul lor in
zei nemuritori, in insui Osiris, afirmand astfel supravieuirea regelui i, in
consecin, a
tuturor supuilor si58.
Venirea la putere a Ptolemeilor in 323 nu influeneaz imaginea de baz a
egiptenilor despre
faraon: ei continu s vad in el un fiu al lui Ra, dei neamul Lagizilor pretinde
c descinde
din Heracles i din Dionysos. in cinstea lui Ptolemeu I Soter (305-283),
Salvatorul", se
instituie la Alexandria srbtori insoite de jocuri, aa-numitele Ptolemaia,
celebrate la fiecare
patru
104
ani, i, ctre sfaritul domniei acestui prin, se creeaz sau se reinstaureaz un
cult al zeului
viu care se dezvolt sub urmaii si. Ptolemeu al Il-lea i soia sa Arsinoe sunt
adorai
impreun, nu fr a se resimi de contaminarea recentei religii a lui Alexandru cel
Mare, iar la
moartea sa regina este asimilat mai mult sau mai puin cu Afrodita. Cu toate
acestea, de-abia
Ptolemeu al III-lea este cel care oficializeaz in sfarit cultul imperial
proclamand, la suirea sa
pe tron, c tatl su i mama sa sunt nite diviniti, i punand s se ridice
sanctuare pentru ei.
MESOPOTAMIENII
Comparand probabil domeniul lor de studiu cu Egiptul antic, specialitii in
Mesopotamia au
subliniat slbiciunea caracterelor divine ale regilor, atunci cand nu le-au refuzat
complet. Fr
indoial c suveranul este, in ara celor dou fluvii, in primul rand un om, un
muritor.
Obinerea nemuririi este pentru ei o intreprindere seductoare, dar in cursul
creia chiar i cele
mai mari personaje eueaz. Ghilgame, intr-un mare ciclu epic, ii consacr
viaa acestui el,
dar trebuie s renune i rmane, ca fiecare, supus morii59.
Arta statuar mesopotamian nu ii acord niciodat regelui o statur superioar
celorlali
oameni, spre deosebire de ceea ce vor face de pild sculpturile Ahemenizilor.
Niciodat el nu
este implorat; dimpotriv, se fac rugciuni pentru el, se solicit pentru el
binecuvantrile
cereti. Caiva prini au putut ins aspira la divinitate. Cuceritorul Naram Sin
(secolul al
XXTV-lea) pune sau las s se scrie caracterul zeu" sub numele su, iar
portretul su il arat
purtand coroana unui nemuritor. Dei la Ur nu exista nici un templu consacrat
regelui i nici
un cult nu ii era adresat, i se ridicau asemenea sanctuare in provincii i se uita
intrucatva c
suveranul indeprat nu era decat un om60. Dup Sargon I (2048-2020), regii
Babiloniei au avut
uneori tendina de a se zeifica inc din timpul vieii. Totui, aceste atitudini
rmaneau
nite
105
T
excepii i, in general, monarhul mesopotamian era privit mai degrab nu ca un
fiu, ci ca un
lociitor sau un slujitor al Zeului suprem61: despre Naram Sin, la Ur, se declar
c este in
serviciul stpanului cetii62. Se spune c regele este trimis de Zeul suprem
popoarelor al cror
pstor este, c este ales de El pentru a orandui justiia i pacea63, c zeul Sin,
Luna, il
investete, ii d sceptrul. O cronic il evoc pe regele care este luminat ca luna
nou i are
cretetul incununat de strlucire"64. Dei proclamandu-se zmislit de Sin,
Hammurabi (c.
1730-1687) nu domnete ca un zeu intrupat, ci, in conformitate cu tradiia, ca
vicerege. il
numete pe Sin creatorul meu" i afirm ca este cel pe care Sin 1-a investit cu
insemnele
sale regale"65. Un text ii atribuie puterea lui Enlil asupra poporului su; un altul
il face s
spun: Am avut grij de poporul meu, pe care mi 1-a incredinat Enlil, pe care
mi 1-a dat
Marduk"66; iar un altul ii cere lui Inanna s-i determine destinul.
Toynbee a vrut s demonstreze c, procedand astfel, Hammurabi crease un
precedent pentru
toate statele universale" din vestul Asiei, ahemenid, omeiad i mai ales abbasid.
Influena
asupra Iranului ahemenid este intr-adevr plauzibil, dar in nici un caz aceea
asupra Islamului
al crui Dumnezeu este extrem de transcendent i care este inarmat cu o filozofie
destul de
puternic pentru a-i inventa propriile modaliti.
REGELE IRANIAN
Statura impuntoare a regelui ahemenid de pe reliefuri nu-i atest divinitatea, ci
doar
supremaia. Dac se poate ezita asupra statutului regelui mesopotamian, nici o
incertitudine
nu este permis in privina celui persan: el este un ales al Zeului suprem. Zeul 1-a
cutat; el 1-
a gsit; 1-a fcut rege; i-a dat un regat; ca o favoare, il protejeaz, il cluzete.
Cel mai vechi
document aparinand acestei dinastii, tableta din aur de la Hamadan (sec. VII i.
C), cuprinde
aceste cuvinte: .Aceast ar [...] pe care o posed,
106
inzestrat cu cai frumoi i cu oameni buni, mi-a druit-o Ahura Mazda. Sunt
regele acestei
ri"67. intr-un text babilonian, Cirus cel Mare (559-530) spune despre el insui:
Marduk a
cercetat intreaga ar i 1-a vzut pe acela pe care il cuta pentru a fi un rege
drept, un rege
dup placul su, pe care avea s-1 cluzeasc inandu-1 de man. I-a rostit
numele: Cirus din
Anan, i i-a randuit numele ca stpanitor al tuturor"68. Pe inscripia de
intemeiere a palatului
din Susa se poate citi: Marele zeu [este] Ahura Mazda, cel care a creat acest
pmant [...], care
1-a fcut pe Darius regele unic al multor neamuri, legislatorul multor neamuri
[...]. Iar eu
Darius, rege, declar: Ahura Mazda, cel mai mare dintre zei, el, m-a creat, m-a
fcut rege, mi-a
dat un regat [...]. Ahura Mazda m-a ajutat. Ceea ce infptuiesc, infptuiesc numai
datorit lui
Ahura Mazda"69. Placa de intemeiere de la Persepolis prezint un text
asemntor: Darius,
marele rege, Regele Regilor, regele rilor [...] iat ce mi-a druit Ahura Mazda,
el care este
cel mai mare dintre zei. Fie ca Ahura Mazda s m ocroteasc impreun cu casa
mea"70.
Artaxerxe al II-lea (405-359) se mandrete intr-o inscripie c este protejatul lui
Ahura Mazda,
Mithra i Anahita71.
Dup Plutarh, singura autoritate ce a descris ceremonia de investitur a regilor
ahemenizi, in
cazul de fa aceea a lui Artaxerxe al II-lea, aceasta se desfura la Pasargades, in
templul
marii zeie Anahita, unde suveranul era desemnat de ctre preoii persani72. M.-
L. Chaumont a
remarcat in mod judicios c intervenia unui preot fcea din ceremonie un ritual
religios", o
adevrat ceremonie de incoronare destinat s-i confere regelui un caracter
sacru, garant al
legitimitii monarhice73.
in pofida modestiei relative a statutului su religios, regele ahemenid s-a bucurat
de un
prestigiu incomparabil. Imaginea persoanei sale aezat pe tron, grandioas in
fond, va obseda
generaiile succesive de artiti. Ea va influena atat Orientul cat i Occidentul, i
inc mai bine
de un mileniu. O vom regsi sub form de Christos in glorie" pe timpanele
bisericilor
romanice i gotice74. Puterea de inelegere cretin capt aici o valoare
incontestabil
107
intrucat spre a-1 reprezenta pe Iisus, Regele Regilor, il va lua drept model ideal
tocmai pe
Sahinahul vechiului Iran. Astfel, aceast reprezentare, ca i aceea a ofrandei
inelului ceresc,
care se poate afla la originea celebrelor scene de investitur sasanide, il slvete
pe rege ca
emanaie a lui Dumnezeu pe pmant"75.
Sasanizii se pretind continuatori ai Ahemenizilor: nu este intampltor faptul c
scena de
investitur a lui Ardair (al doilea sfert al secolului al III-lea e. n.) a fost sculptat
de ctre ei
la Naqsh-i Rustem, care fusese centrul religios i funerar al Ahemenizilor. intr-o
oarecare
msur aadar, ei sunt urmaii lor, prin intermediul prilor in a cror capital,
Nissa, au fost
descoperite statuete de brbai i femei reprezentandu-i pe strmoii divinizai ai
regilor lor76.
Aceast divinizare post mortem o anun pe aceea care se va efectua curand inc
din timpul
vieii lor, la Arsacizi ce se numesc zei, pentru a sublinia caracterul excepional al
poziiei
lor"77, apoi la Sasanizi. Deja Papak, fiul lui Sasan, poart titlul de bog, zeu", iar
succesorii si
ii zic zei i de esen divin". Chosroes (531-579) ii va lua numele de
Anuirvan, cu
sufletul nemuritor".
REGELE ISRAELULUI
Monarhia israelian, ce va servi din plin de referin monarhiilor cretine, este
una dintre cele
ale cror origini, dezvoltare i mecanism pot fi cel mai bine sesizate. inaintea
instituirii
sistemului monarhic, pe vremea lui Samuel, poporul evreu nu-1 avea ca suveran
decat pe
Iahve. Textul din Judectori, nelipsit de accente lirice exagerate, datorate fr
indoial
idealizrii vieii pastorale, declar: in zilele acelea nu era rege in Israel, ci
fiecare fcea ce i
se prea c e drept"78. Triburile nu triau ins in anarhie i tiau, cand trebuia,
s-i gseasc
efi - un Abraham, un Moise, sau chiar pe Samuel. Dar aceti conductori de
oameni erau
cluzii in intregime de ctre Dumnezeu; intr-un fel, ei nu existau decat prin El.
Ei erau, in
pofida
108
preocuprii specific semitice de a nu accepta nici unul, nite intermediari intre
Iahve i popor.
Un personaj precum Ghedeon, cruia compatrioii si ii propuseser s le fie
rege, rspunde:
Nici eu nu voi domni peste voi [...], ci Domnul s domneasc peste voi!"79.
Numai Iahve:
suveranitatea absolut, unic, total a Creatorului, dar probabil c mai puin
veche decat se
crede, stabilit doar la sfaritul epocii Judectorilor80 i cantat de Psalmi: Cci
a Domnului
este impria i El va stpani peste neamuri [...]. Pe El singur il vor adora toi
puternicii
pmantului"81. Atunci chivotul, care iniial putea reprezenta simplul piedestal al
unei diviniti
invizibile, s-a transformat in tron regal82. Atunci vechea imagine a lui Dumnezeu
a devenit
aceea a unuia dintre regii pmanteni pe care poporul lui Israel ii cunotea prea
bine. Iahve,
regele lumii, regele poporului su, triete in cer, inconjurat de o curte ce-1
proslvete,
formeaz consiliul su i cuprinde acuzatori, spioni, mesageri, armate i chiar
cli83. O
asemenea viziune exprima in definitiv o uimitoare incredere in Dumnezeu, i un
sentiment
inc i mai uimitor, - intr-o societate atat de contient de transcendena divin -
acela al
proximitii Sale.
Dumnezeu ii fgduise totui Israelului c urma s aib un rege: .Atunci s-i pui
rege peste
tine pe acela pe care-1 va alege Domnul"84. Unii doreau acest lucru: De aceea
pune peste noi
un rege, ca s ne judece acela, ca i la celelalte popoare!". Samuel deja se
ingrijora; creatorul
monarhiei iudaice nu era un monarhist: Cuvantul acesta ins n-a plcut lui
Samuel cand i-au
zis: D-ne rege, ca s ne judece! i s-a rugat Samuel Domnului. i a zis
Domnul ctre
Samuel: Ascult glasul poporului [...]; cci nu pe tine te-au lepdat, ci m-au
lepdat pe mine,
ca s nu mai domnesc eu peste ei. [...] Ascult deci glasul lor, dar s le spui i s
le ari
drepturile regelui, care va domni peste ei"85. Atunci Samuel a infiat
poporului, intunecand
zadarnic tabloul, ceea ce il atepta o dat cu instaurarea a ceea ce, dup el, inea
mai mult de
tiranie decat de regalitate. Dar poporul s-a incpanat: Nu, las s fie rege peste
noi, i vom
fi noi ca celelalte popoare"86. L109
Se poate afirma oare cu mai mult vigoare c suveranul ii deine puterea de la
voina
poporului su? Totui Dumnezeu este cel care 31 alege: El trebuie s-1
desemneze, El este cel
care, prin mana lui Samuel, il va unge cu un vas de untdelemn" i, prin ungere,
ii va conferi
sacrali-tatea87. Opoziia conservatoare, din acel moment, se vdete
neputincioas. Teologia
regal i sionist se dezvolt fantastic, iar monarhia incepe s se bucure de un
prestigiu
incomparabil, care va supravieui prbuirii regimului i se va sublima in
mesianism,
ateptarea regelui mantuitor88. in Israel vor rmane totui unele cercuri de adepi
ai vechilor
credine foarte ostili instaurrii unei monarhii umane, in numele fidelitii fa de
monarhia
divin. A avea un rege, care s domneasc aici pe pmant, nu inseamn oare a-1
respinge pe
cel care domnete in ceruri, sau cel puin a-1 micora89? Acest curent refractar se
va exprima
cu violen mai ales prin Osea, care va denuna corupia, abuzurile, sacrilegiile.
Profetismul
va avea ca rol esenial salvarea drepturilor lui Dumnezeu in faa unui monarh
care tinde prea
adesea s le uite.
Dumnezeu i-a conferit lui Saul (1025-1005?) ungerea sfant. El este rege. El
poate purta
aadar titlul de mesia, unsul Domnului, iar de la Domnul primete harul. Aceasta
nu-1
impiedic s greeasc, ceea ce pare a-i indrepti pe cei care nu-1 doreau. El nu i
se supune
lui Dumnezeu, iar Dumnezeu ii regret alegerea: Pentru c ai lepdat cuvantul
Domnului, i
el te-a lepdat, ca s nu mai fii rege peste Israel"90. ins Dumnezeu alege un alt
rege, pe David
(c. 1000-972). El va face mai mult decat s-1 ung. Va incheia un legmant cu el,
fgduindui
s nu-i prseasc niciodat neamul: Am incheiat un legmant cu alesul meu,
m-am jurat
lui David, slujitorul meu"91. Moment decisiv! Vechiul legmant dintre Iahve i
evrei, care
fcea din acetia poporul ales, il are in vedere de acum inainte pe rege i va fi
incheiat curand
nu numai cu David, ci i cu familia sa, fcand din el un bun inalienabil al
Israelului92. Astfel,
prin voina divin, se stabilete principiul ereditar.
110
Lui David ii urmeaz Solomon, asupra cruia Iahve transfer harurile pe care le
acordase
tatlui su, iar Solomon tie aceasta i cant: i acum tu, Doamne Dumnezeul
meu, ai pus pe
robul tu rege in locul lui David, tatl meu"93. Toat lumea va afla, inclusiv
regina din Saba,
care va avea un moment de efuziune in prezena regelui: Binecuvantat s fie
Domnul
Dumnezeul tu care a binevoit s te pun pe tronul su, pentru ca s fii rege in
numele
Domnului Dumnezeului tu. Din dragostea pe care Dumnezeul tu o are ctre
Israel, ca s-1
intreasc in veci, te-a fcut rege peste el, ca s faci judecat si dreptate"9^
Vechea - ins rara - formulare a acestui legmant in termeni de inrudire va fi
pstrat95. Aa
cum Israelul era odinioar copilul lui Dumnezeu, i regele devine un fiu in sens
simbolic sau
metaforic, figurat sau moral"96 - in ciuda textului formal care-1 pretinde
zmislit de El* i
care constituie o propoziie inacceptabil pentru nite semii -, i chiar intaiul
nscut"97
pentru c toi regii pmantului depind de Iahve iar cel care domnete peste evrei
nu poate fi
decat primul dintre ei98. Dar el este un fiu supus greelii, minor s-ar putea spune,
care rmane
sub autoritatea Tatlui: Dac fiii lui vor prsi legea mea, spune Dumnezeu, [...],
voi cerceta
cu varga pcatul lor i cu biciul frdelegea lor".
Aa cum legmantul cu poporul ales i evidentele miracole care-1 insoiser -
trecerea Mrii
Roii este cel mai spectaculos - ii situaser pe evrei mult deasupra celorlali
oameni, tot astfel
i legmantul cu regele 1-a situat pe acesta deopotriv deasupra evreilor i a
celorlali
suverani99. Dar, ca orice contract, el implica o reciprocitate. Sistemul politic
fiind o teocraie,
regalitatea, pentru a fi valabil, trebuia s rman o funcie. Israelul a fost elogiat
pentru c a
ineles c autoritatea nu rezida in conducere, ci in exercitarea funciei100. Ar fi
meritat poate s
* Faptul c celebrul psalm care il numete pe rege Fiul Iul uuinnezeu" a fost
ineles de cretini ca o prevestire a
venirii lui Iisus nu l"a impiedicat in mod evident pe evrei s considere c el se
referea nu nUmai la ateptatul
Mesia, ci i la suveranul domnitor.
111
fie elogiat in primul rand pentru c exprimase acest lucru cu mai mult claritate
decat toate
celelalte popoare care-1 tiau i ele. Mai aparte, in schimb, este sistemul teocratic
stabilit de
Israel. in ciuda stransei intimiti dintre Iahve i regi pe care o subliniaz de pild
conversaia
lor i alturarea celor dou tronuri101, cei din urm nu exist decat pentru a sluji
proiectele
celui dintai. Eliade a calculat c David era numit de aizeci de ori slujitorul lui
Dumnezeu102.
REGELE HITIT
Poporul lui Israel spune c, optand pentru monarhie, el inteniona s adopte
regimul politic al
celorlalte popoare. Am fi tentai s-i cutm modelele numai in cetile siriene cu
care se
invecina i care l-au influenat desigur, dar ar trebui s ne intrebm dac
puternica civilizaie
hitit nu i-a oferit exemple inc i mai determinante, intr-adevr, asemnrile
abund intre
concepiile ebraice i anatoliene asupra regelui. Cele dou culturi sunt contiente
c puterea
ii are obaria in Dumnezeu, c Acesta o deleag prinului - nu unuia anume, ci
tuturor
deopotriv, adic dinastiei -, c relaii privilegiate, intemeiate pe incredere i pe
ceva ce aduce
indeaproape cu iubirea, se stabilesc intre Cel care o d i acela care o primete, i
c acestea
vor face dintr-unul, prin metafor sau adopie, un fiu al Celuilalt. Zeul furtunii
din Hatti,
spune un text, a fcut din Labuna*, regele, un lociitor i i-a dat toat ara
hitit."103 Pe o
tbli, se citete: Mie regele, zeul furtunii i zeul soare mi-au incredinat ara
[...]. Zeii mi-au
druit, mie regelui, muli ani, ani nesfarii"104. i din sufletul suveranului se
inal o frumoas
rugciune: Zeu al furtunii, Zeul meu, eu nu eram decat un muritor. Totui, tatl
meu era
preotul zeiei soarelui din Arinna si ai tuturor zeilor. Tatl meu m-a
* Labuna este numele generic al suveranilor hitil, aa cum faraon sau mikado
sunt cele ale suveranilor egipteni
i japonezi.
112
zmislit, dar tu m-ai luat de la mama mea i m-ai crescut. Tu m-ai fcut preot
[...]. in ara
hitit, m-ai fcut rege"105.
ALEXANDRU CEL MARE I GRECIA
Pentru c personalitatea lui Alexandru (356-323) a exercitat o puternic influen
asupra
Antichitii, merit s-i acordm acestui prin mai mult importan decat altora,
i cu atat mai
mult cu cat a prilejuit dezbateri pasionate. Eliade a crezut c le pune capt
afirmand c, in faa
rezistenei anturajului su la proskynesis (prosternare"), Alexandru a renunat la
ideea de a
deveni zeul imperiului su106. Dup Tarn, aceast proskynesis -prosternarea in
faa unui zeu,
ins nu in faa unui om -avea s constituie in fapt, in cadrul ceremoniei care s-a
desfurat la
Bactra (Balkh), o pregtire pentru zeificarea sa107. Nimic nu este ins mai puin
sigur. Visser a
demonstrat in mod elocvent c studiul comparat al reliefurilor de la Persepolis i
al
ceremoniei de la Bactra nu permite s se tie dac, in Iran, acest termen se aplica
unei
adevrate prosternri sau doar unui salut, i c oricum aversiunea pe care o
putuser resimi
grecii in a indeplini acest gest nu inea de un scrupul religios, ci de faptul c era
vorba de un
gest de barbar. De aceea Visser conchide: Ceremonia de la Bactra nu clarific
problema
divinitii lui Alexandru"108.
Polemica fiind redeschis, i indiferent de sentimentul intim al macedoneanului,
nu ne rman
decat cateva certitudini: Alexandru nu a refuzat onorurile divine, el s-a zeificat
singur in
Egipt, cel puin pentru supuii si egipteni, iar succesorii si au acceptat fr
ezitare s-i
urmeze exemplul in aceast privin, in valea Nilului sau in alte pri. in plus,
scurta i
fulguranta sa carier au dat natere unui ciclu epic i religios in care el apare ca o
figur
divin. in legend el se nate minunat de frumos, din Olimpiada, ultimul vlstar
al neamului
lui Ahile, i din Zeus care se incolcise in jurul ei sub forma unui arpe109 sau,
dup Plutarh,
care se manifestase prin trsnet, lovind
113
[^
Jr
pantecul Olimpiadei puin inainte de noaptea nunii sale in timp ce un foc se
aprindea i o
inconjura din toate prile110. Alexandru a murit tanr. Moartea i-a fost refuzat:
un asemenea
om nu putea fi supus sorii comune. S-a preferat s se relateze c el fusese rpit la
ceruri intr-o
nacel tras de grifoni. Pe nite medalii romane din bronz care-1 reprezint vor fi
scrise
cuvintele Filius Dei111. il vom regsi in postura zeului salvator.
Istoria lui Alexandru, atat de aparte sub toate aspectele, nu poate servi la
ilustrarea mitologiei
greceti a regelui. Aceasta din urm rmane destul de confuz, pentru c vechile
monarhii au
disprut destul de timpuriu i pentru c grecilor le plcea s-i fac s intervin in
orice ocazie
pe locuitorii Olimpului. Homer nu ezit in a-i califica pe regi drept fii ai lui Zeus
i in a-i
numi slvii ca nite zei"112. El obinuiete s vorbeasc despre divinul Ahile",
despre
divinul Agamemnon", despre divinul Hector"... Totui, Rose are mari indoieli
in privina
interpretrii adUtteram a poetului i a faptului c divinitatea suveranilor greci ar
fi fost
acceptat inaintea epocii elenistice. Sofocle o neag fr ambiguitate, i nu exist
nici o urm
a vreunui cult care le-ar fi fost consacrat in timpul vieii. Totul arat c ei sunt
nite magistrai
i c, precum toi magistraii, au funcii sacre, ins nimic mai mult. in schimb,
toate cetile se
complac in a imagina genealogii princiare care-i leag pe monarhi de zei. Tantal,
strmoul
unor personaliti remarcabile ca Pelops (regele Elidei), Enea, Tieste sau Atrizii,
trece drept
urmaul lui Zeus i al lui Ploutos. Regii atenieni vor fi inrudii cu divinitile
meteugarilor,
Hefaistos i Athena113, iar cei din Sparta cu gemenii Castor i Pollux114,
desigur pentru c ei
domneau mereu cate doi. Statutul regal rmane, aadar, nesigur i suntem nevoii
s ne
meninem intr-o prudent expectativ ce nu poate fi tulburat de frumoasa
viziune
apocaliptic a lui Aristotel ce declara c, atunci cand avea
* A fost aezat printre zei [...] nu numai prin decretul care a ordonat apoteoza sa,
ci i de ctre mulimea
convins de divinitatea sa" (Suetoniu, 88).
114
s vin, suveranul suprem urma s fie un zeu printre oameni"115.
ROMA
Romanii au cunoscut dou monarhii extrem de diferite, separate de o lung
perioad
republican, ins legate destul de artificial intre ele prin voina principilor din a
doua
monarhie i prin aceea a precursorilor lor imediai, cei care au pregtit
restauraia.
Dup tradiie, Roma a fost intemeiat in 753 i. C. de ctre Romulus. Data este
desigur fals i
tot ceea ce se refer la primii regi este pur legend: nu este vorba de istorie, ci
de mitologie
istoricizat"116. Romulus este fiul unui zeu i, conform unei variante, este
destinat s devin
zeu dup moartea sa. Este un ambiios, preocupat s-i instaureze puterea
dispreuindu-i pe
senatori. Numa este inelept, dar, in rest, asemntor celorlali oameni: Cele
dou aspecte ale
regalitii sunt prezentate in succesiune, cand de fapt ele ar trebui s se
suprapun. Logica
conceptului implic o simultaneitate pe care teologia o accept i o exprim
lesne, dar pe care
istoria nu o poate transforma decat in succesiune"117.
Romanii, aprui in mod modest i nu fr episoade lipsite de glorie, s-au pretins
de origine
troian i, prin intermediul suveranilor Troiei, descendeni ai zeilor: se va
remarca c
genealogia lor eroic i divin este in realitate aceea a regilor lor, i astfel, in mod
implicit, ei
se confund cu acetia. Enea, fiul lui Anchise i al lui Venus, ginerele lui Priam,
regele Troiei,
dup ce oraul este distrus de ahei, ii prsete patria impreun cu tanrul su fiu
Ascanius
(Iulus) pentru a se refugia in Italia. Regele din Latium i-o d pe fiica sa Lavinia,
ceea ce-i
permite s intemeieze Alba unde ii instaureaz dinastia. Prin fervoarea roman,
el va fi
ulterior asimilat cu insui Jupiter118. Unul dintre descendenii si, Numitor,
hotrte intr-o zi
s fac din fiica sa, Silvia, o vestal i in consecin s o consacre celibatului. Dar
Marte o
iubete pe Silvia. Se poate rezista Unui zeu? Cucerit, tanra fat este fecundat
de acesta i
115
aduce pe lume doi gemeni, Remus i Romulus. inspimantat, ea ii prsete pe
apele
Tibrului. Valurile ii iau i ii depun la poalele muntelui Palatin. Acolo, o lupoaic,
atras de
ipetele pruncilor, ii alpteaz. Un pstor ii gsete i ii crete, ceea ce le confer,
dup o
dubl ascenden divin - cea indeprtat a lui Venus i a lui Jupiter, cea
apropiat a lui Marte
-, ali doi ascendeni: unul animal, lupoaica, mama de lapte, fiind o adevrat
mam; cellalt
bucolic, pstorul, tat adoptiv, fiind prin virtutea adopiei un adevrat tat.
Romulus i Remus, devenii aduli, decid s intemeieze un nou ora chiar in locul
unde i-au
adus valurile. Pentru a afla cruia dintre cei doi ii va reveni aceast cinste, ei
recurg la
ovimanie. Observarea zborului psrilor il desemneaz pe Romulus. Acesta
traseaz atunci o
brazd, aciune fecundatoare, ce trebuie s stabileasc limitele cetii. Remus ia
in deradere
aceste gest i, in batjocur, sare peste brazd. Ofens de neiertat! Romulus nu
poate face
altceva decat s-1 pedepseasc pe fratele su cu moartea. El ii instituie
regalitatea. Se va
spune mai tarziu c nu a murit, ci a fost ridicat la ceruri unde a devenit zeu sub
numele de
Quirinus.
A doua monarhie roman se elaboreaz dup cateva secole o dat cu Iulius Cezar.
Omul este
nobil; el aparine acelei gens Iulia care se trage din acel Iulus, sau Ascanius, fiul
lui Enea.
Pentru a-i justifica pretenia, cum s nu fi profitat de aceast origine nobil?
Vechii regi nu
erau uitai: era suficient s se sufle peste cenua inc cald spre a-i face s
retriasc. Iulius
Cezar s-a strduit in acest sens. Lucrul a fost evident cand, la Lupercaliile din 44,
el a fost
aclamat i a primit omagii pline de referiri la Romulus i la statutul su regal.
Muli dintre
cei care erau ostili monarhiei au fost indignai."119 A fost ins asasinat inainte de
a-i fi putut
realiza proiectul*.
Lui Octavianus, nepotul su pe care-1 adoptase, i-a revenit rolul de a-1 continua.
Acesta a
procedat cu mai mult pruden. Prin adopie, devenise membru al acelei JK
fost aezat printre zei [...] nu numai prin decretul care a ordonat apoteoza sa, ci i
de ctre mulimea convins
de divinitatea sa" (Suetoniu, 88}.
116
gens Iulia; in venele sale curgea sangele lui Jupiter, Venus i Marte. Eneida nu
ezit in a-1
numi troianul: Cezar s-o nate, troian din obarie atat de frumoas, il face s
spun poetul pe
Jupiter, [Augustus] Iuliu numindu-se dup Iulus in neam strlucitul". El va
deveni Augustus i
va fi numit Divi Filius, Fiul celui Divin".
Am spus c era prudent. A refuzat s fie proclamat zeu in timpul vieii, ceea ce nu
a
impiedicat ridicarea unor temple in cinstea sa - pe cel care se pstreaz la Ankara
a fost
gravat copia testamentului su, singurul document care-1 reproduce. Bineineles
c a fost
divinizat dup moarte i c, pentru slvirea sa, a fost instaurat apoteoza
imperial. Mulimile
i-au manifestat entuziasmul.
Succesorii si, in decursul intregului Imperiu Timpuriu, au demonstrat in general
mai mult
rezerv120. Cand Caligula (37-41) i-a atribuit maiestatea divin, a impus s fie
adorat de ctre
supuii si intre Castor i Pollux, i a pretins s i se aduc sacrificii, unii, printre
care
Suetoniu, nu au fost departe de a-1 considera nebun. Se cunosc cuvintele de o
amar ironie
rostite de Vespasian (69-79) in momentul morii: Vai! cred c devin zeu". Totui,
ideea c
suveranul era zeul trind pe pmant a sfarit prin a se impune complet. Ea a
prut, de-a lungul
timpului, necesar unui popor care o cerea i care-i pierdea totodat o bun parte
din orice alt
sentiment religios, intr-un Imperiu imens, multirasial, din ce in ce mai
materialist, cultul in
ascensiune al impratului devenea armtura cea mai solid a religiei". Antoninii
au ineles c
el trebuia incurajat i au fcut-o prin intermediul unei propagande care proclama
tot mai
elocvent virtuile supranaturale ale principelui121. Recunoaterea divinitii
Cezarului a
devenit o dovad de civism, iar religia imperial una dintre cele mai puternice
expresii ale
intregii religii romane. Sub Aurelian (270-275), acest nou zeu, prima figur a
panteonului,
care devenise Sol invictus, a fost intrucatva inseparabil de Imperiu i de imprat
al cror
protector era. S-a stabilit c divina Providen este cea care randuiete soarta
lumii terestre".
incepand cu inscunarea lui Diocleian (284-305), el a fost asociat indeaproape
cultului
oricrui nou suveran. Sub semnul
117
acestui zeu, Constantin i-a inceput domnia luandu-i titlul de Augustus la 25
decembrie 307,
chiar in ziua de Crciun a Celui Neinvins"122. Dar aici ajungem la istoria
cretin.
REGELE DIVIN TURCO-MONGOL
I-am intalnit deja pe turci i pe mongoli, aceti veri, atunci cand am vorbit despre
mitul
lupului i al lui Alan Qo'a. Din cauza importanei lor istorice, nu este inutil s
revenim asupra
lor.
Religia lor, pe care am definit-o ca pe un monoteism cu zei multipli", situeaz
deasupra
zeilor Cerul, Tengri, in care se concentreaz toate divinitile celelalte. La el se
refer cel
puin clasa conductoare. intr-o prim serie de texte turceti (tu-kiue) datand de
la inceputul
secolului al VlII-lea, se pot citi formulri precum: Tengri d Imperiul", Tengri
m-a randuit,
pe mine, kaghan-nl [impratul]", sau: kaghan-\A a venit din Cer, a fost desemnat
de Cer,
seamn cu Cerul". El este divin sau ceresc, ceea ce vor mai repeta i uigurii din
Xinjiang
convertii la maniheism, in ciuda impreciziilor i a contradiciilor lor aparente,
asemenea fraze
corespund celor ale chinezilor relative la populaia hiong-nou din secolul I e. n.:
Regele lor
guverneaz naiunea prin voina divin". Acestor prini, Tengri le d ordine, le
trimite
mesageri, le impune voina sa, uneori printr-o presiune" care trebuie s fie de
natur
psihologic. in caz de nesupunere, el nu-i mai iubete, ii prsete, ii pedepsete
cu moartea, o
moarte ce o provoac pe aceea a poporului lor.
in secolul al XlII-lea, in epoca expansiunii genghis-hanide, i cand conceptele
religioase sunt
aceleai cu ale turcilor din secolul al VlII-lea, modul in care este imaginat regele
pare s fi
evoluat. Ca i odinioar, Tengri dorete pentru poporul su dominaia universal
i se afl
chiar la originea puterii. Viceregele iranului, Hiilegu (1251-1265), declar intr-o
scrisoare in
latin: V intiinm c vom indeplini mesajul pe care ni 1-a incredinat
Dumnezeu cel
118
viu [...]. Vei vedea [...] c puterea ne-a fost incredinat de insui Cerul etern".
Dar suveranul
nu mai este doar asemntor Cerului, venit din Cer", el este i fiul su. Aspectul
acesta a fost
indelung negat, ins o serie de descoperiri recente nu mai permit indoiala. Ele
confirm
aseriunile controversate ale unui Simon de Saint-Quentin i ale altor caiva. Un
text mongol il
numete pe Genghis-Han, in latin, Filius Dei Rmane totui posibilitatea ca
mongolii, foarte
informai in privina cretinismului, s fi vrut s foloseasc un limbaj cretin
vorbind unor
cretini123.
REGELE BUDIST
in perioada sa cea mai veche, budismul a acordat o atenie redus instituiei
monarhice. Se
pare c nu i-a adresat nici elogii, nici critici, i a privit-o cel mult cu o anumit
bunvoin
pentru c Buddha era de sange regal. Cand unii suverani ii acceptau mesajul, i
mai ales cand
se manifestau ca nite aprtori ferveni ai si, budismul nu pierdea prilejul de a
jubila i de ai
felicita. Or, se intampl c protecia monarhilor a jucat un rol extrem de mare in
rspandirea
acestuia. Probabil c in Ceylon literatura i-a luat treptat obiceiul de a-1 slvi pe
regele domnitor,
fcand din el modelul ideal pe care ceilali trebuiau s-1 imite124.
Figura insemnat a regelui maurya Aoka (c. 273-c. 237), propagator inflcrat al
budismului,
nu putea decat s suscite simpatia credincioilor indemnandu-i s stabileasc o
comparaie
intre acesta i Buddha Siddhartha Gautama care provenea din casta nobil i
rzboinic a
acelor kshatrt Habotnicii rmaneau ins reticeni, refuzau orice referire la un rege
domnitor
sau la un rege mitic, i repudiau ideea de a vedea in cei mai desvarii mai mult
decat nite
bodhisattva125. Budismul, pe cale de a deveni religie universal, rmanea in mod
hotrat in
afara ideii monarhice.
imprejurrile istorice i-au asumat misiunea de a
119
r
crea, apoi de a intri legturile dintre budism i monarhii. In mai multe ri unde
el aprea ca
religie de stat pentru c regii o doriser, soarta sa a prut c depinde de regim.
Aceast situaie
a determinat, printr-o evoluie natural, o punere in valoare a instituiei
monarhice i a
persoanei regale in scopul de a stabili o putere unic centralizat i un ritual unic.
Suveranul a
fost privit ca protectorul legii i garantul unitii naionale, fiind oarecum
sacralizat126. In
Cambodgia, basmele populare, care se strduiau s povesteasc viaa unor
srmani sau sclavi
ajungand la tron datorit virtuilor lor, stimulau acelai proces de punere in
valoare
demonstrand c ceea ce predispunea la regalitate era meritul in sensul budist al
termenului,
sau o bun karma, poziia regal fiind adesea considerat ca ultima etap inainte
de nirvana127.
in Laos, sacralizarea regelui ii gsea probabil in plus temeiurile intr-un substrat
prebudist. Se
afirma desigur c puterea izvora din divinitate, dar i c suveranul provenea din
neamul zeilor.
Unul dintre miturile cele mai semnificative relateaz c, oamenii plangandu-se de
suveranii
lor, regele aa-nu-miilor then (divinitile inferioare) a desemnat pentru a-i
satisface un
monarh virtuos, Khun Bulam, fiul su"128.
ISLAMUL
Islamul, reluand in aceast privin ca i in atatea altele tradiia biblic, ii acord
lui
Dumnezeu suveranitatea absolut. Oricum ar dobandi-o, omul nu este
proprietarul acesteia: el
o posed ca agent i gerant al lui Dumnezeu129. O, Doamne, Suveran al
regalitii, spune
Coranul, tu o dai dup voina ta i o iei dup voina ta celui ales."130 Prinul nu
acioneaz
singur, ci prin voina lui Dumnezeu, sub cluzirea Sa: El ii d [...]
inelepciunea i il inva
vrerile Sale"131. Odinioar, Dumnezeu 1-a randuit pe David ca lociitor al su pe
pmant132.
Claritii mesajului coranic, aa-numitele hadith - ansamblu de fapte i spuse ale
Profetului,
ce formeaz tradiia sau sunna - nu fac decat s-i adauge o
120
serie de precizri ce vor servi juritilor. Dup ei, Mahomed ar fi declarat: Cine
mi se supune,
i se supune lui Dumnezeu, iar cine se rzvrtete impotriva mea, se rzvrtete
impotriva lui
Dumnezeu"133; i in alt parte: Supunerea i ascultarea sunt datoria oricrui
musulman
indiferent de ceea ce el aprob sau blameaz, atata vreme cat nu i se poruncete o
rebeliune"134. Liberul arbitru divin este nelimitat. Puterea venit de la
Dumnezeu rmane in El
iar El o exercit prin intermediul unui instrument uman. A spune c Dumnezeu
este
atotputernic inseamn a spune c oricine exercit puterea este dorit sau tolerat de
ctre El,
aadar legitim. Fora care triumf merit deci s fie respectat, cci nu exist
izband fr
vrerea i binecuvantarea Domnului. Numai eecul i nenorocirea dovedesc
dezacordul su135.
Din ceea ce mrturisete Islamul sunnit, nimic nu poate servi la a face din
suveran un
supraom, ins totul ii permite s-i pstreze caracterul sacru. Mai multe civilizaii
musulmane
vor accentua acest caracter, il vor resitua pe rege intr-o perspectiv mai
universal i, in cazuri
extreme, aproape c-1 vor zeifica. Nici o putere musulman nu poate refuza s se
declare
dependent de Coran i de Mahomed136, ins majoritatea lor sunt afectate de
tradiiile locale
preislamice, geniul diverselor etnii sau imperativele politicii. La Medina, intre
622 i 632,
Mahomed, care deine prerogativele unui ef de stat, se bucur de o autoritate
necontestat,
dar s-a inconjurat de un consiliu de zece membri, aparinand cu toii tribului
quraisiilor137.
Primii patru califi, succesorii si, au fost alei de acest consiliu, desigur dup
consultarea
celorlali musulmani. Garani pe pmant ai legii revelate, ei dein singuri atat
puterile
spirituale cat i pe cele laice138. Alegerea lor a fost inspirat de raiuni pur
practice, fr a se
apela la autoritatea divin sau la cea a Profetului, fr a indeplini vreo ceremonie
ce ar fi putut
evoca o incoronare, dar ei sunt numii cei bine cluzii", ceea ce exprim
dependena lor
fa de Dumnezeu.
Totul se schimb ceva mai tarziu cand Omeiazii (661-750) intemeiaz la Damasc
un califat
ereditar, dei 1121
puterea lor depinde inc, cel puin teoretic, de Umma, comunitatea credincioilor;
dar nu
lipsesc unele voci care s denune o monarhie contrar spiritului musulman139,
intr-adevr,
noile lor aspiraii ies la lumin; ei poart sabia lui Allah, catig victoria in
numele Su. Sunt
favorizai de soart. Devin cluzele, imam-ii, reprezentanii lui Dumnezeu pe
pmant,
khalifat AUahfi'l ardh. Venirea la putere a Abbasizilor de la Bagdad (750-1246)
accentueaz
un proces deja iniiat de ctre Omeiazi. Ei nu mai sunt doar, asemeni acestora din
urm, nite
suverani ereditari, ci nite veritabili imprai a cror existen nu mal depinde de
comunitate
iar de Dumnezeu nu depinde decat printr-o ficiune pioas. Aceasta nu inseamn
c nu sunt
religioi, dar religiozitatea lor ii indeamn s nu se indoiasc de misiunea pe care
Dumnezeu,
o dat pentru totdeauna, le-a incredinat-o. Ei guverneaz pentru El i in locul
Su140.
Subliniaz caracterul divin al puterii lor i reamintesc egida divin sub care se
consider c se
joac rolul lor terestru141. ii pierd umilina cuvenit unor slujitori ai Domnului
i ii fac
vizibil autoritatea cu ajutorul unui ceremonial somptuos i al unei titulaturi
bombastice,
exprimand de altfel relaiile lor directe cu Dumnezeu142.
Este epoca in care teoreticienii ii fac cel mai bine auzite vocile, care nu
discordeaz deloc.
Filozoful al-Farabi (872-950), dezvoltand planul cetii perfecte inspirate de
Platon, il descrie
pe prinul exemplar cumuland toate virtuile umane i filozofice ca un Platon
invemantat in
mantia profetului Muhammad"143. Marele vizir iranian al Selgiucizilor, Nizam
al-Mulk (1018-
1092), explic: in cursul fiecrui secol, Cel Preainalt alege dintre popoare un om
pe care-1
inzestreaz cu toate virtuile regale. il face demn de toate laudele i ii
incredineaz, o dat cu
treburile lumeti, i grija linitii slujitorilor si"144.
Cand Abbasizii se prbuesc sub loviturile mongolilor (1246), unii juriti, nu fr
a-i aminti
de o perioad in care, in faa califatului din Bagdad, se ridicau alte cali-fate - cel
al Omeiazilor
de la Cordoba, cel al Fatimizilor de la Cairo -, emit ideea c o asemenea instituie
universal
nu era necesar i c fiecare monarh independent putea
122
juca in regatul su rolul care-i revenea califului145. Aceasta este o viziune
pragmatic: lumea
musulman s-a framiat intr-o serie de state independente i prea adesea rivale.
Dar
propunerea este zadarnic: turcii otomani vor sfari prin a redresa in folosul lor
califatul
deczut. Stpani ai oraelor sfinte din Arabia, posesori ai relicvelor Profetului
aduse de la
Cairo, Otomanii, aflai in culmea puterii lor, pot aprea la randul lor, dup
Abbasizi, ca
intemeietorii unei teocraii. Dar, la o analiz mai atent, regimul lor nu este decat
iluzia, sau
mai degrab contrariul unei teocraii. Departe de a pune statul in slujba lui
Dumnezeu, ei
utilizeaz religia pentru a servi statul. La confluena influenelor islamic,
bizantin i turc
din Asia Central, intre care primele dou s-au deprins s-1 slveasc pe suveran
iar a treia
pretinde c el nu acioneaz decat in numele Domnului, dinastia Otomanilor
ridic imaginea
prinului musulman la o inlime pe care acesta nu o atinsese probabil nicicand.
Allah insui ia
investit. Osman (1281-1326), intemeietorul eponim al dinastiei, o tia deja atunci
cand
declara: Dumnezeu mi-a dat rangul de han prin mijlocirea djihad-ului (rzboiul
sfant)"146.
Neamul lor, dup spusele vechilor cronici, provine din cea mai veche nobilime i
se trage din
Noe147. Ei nu sunt numai succesori ai Profetului, lociitori ai lui Allah, ci i
umbra acestuia pe
pmant - ceea ce poate insemna mult dac ne reamintim c umbra este proiecia
sau dublul
persoanei. Ei sunt izvorul oricrei autoriti i al oricrei legitimiti. Decretele
lor, firmanele,
sunt .auguste" [humayun), sacre {erif). Ei sunt cluza (ima-"TXXI) vremii
lor", dup
expresia marelui vizir Liitfi Paa. Totul contribuie la acreditarea ideii esenei lor
religioase in
randul supuilor lor148.
O alt mare monarhie musulman sunnit, contemporan cu Otomanii dei
aprut mai recent
i disprut mai devreme, aceea a Marilor Moguli din India, merge inc i mai
departe decat
ei. Prini timurizi, adic descinzand din Tamerlan i prin el - indirect, prin soii -
din Genghis-
Ha Marii Moguli au pstrat mitul mongol al lui Alan a, femeia fecundat in mod
miraculos de
o epifanie di-
123
Lr
vin in form de lup i de lumin. Buni musulmani, ei au uitat ins intervenia
animalului,
intr-adevr prea pgan, spre a o pstra numai pe aceea a luminii, nu numai
acceptabil pentru
religia lor, ci deja pus in valoare de ctre ea. Aceasta inseamn, fr a o
mrturisi deschis, a
se pretinde de neam divin, cci ce ar fi putut fi lumina dac nu era divin? Ea este
aceea, vor
spune ei, care le aduce inspiraia, care le permite s-i cluzeasc supuii ctre
fericire i
realizarea spiritual, care-i va conferi impratului Akbar (1555-1605) acea
infailibilitate din
care va indrzni s fac o dogm.
in faa sunnismului, de care ne-am ocupat exclusiv pan aici, iismul se prezint
cu o viziune
oarecum diferit. Pentru el, unica autoritate pe pmant este aceea a imamului,
cluzitorul
comunitii, aparinand in mod necesar neamului Profetului, provenind din
preaiubita sa fiic
Faima i din soul su Aii, intermediarul prin excelen intre Dumnezeu i
oameni. Imamatul
recunoate deci insuirea de prin ereditar, fr s precizeze dac, printre
descendenii lui Aii
i ai Fatimei, numirea trebuie s se efectueze prin alegere, primogeni-ur sau
revelaie divin.
Imamul este infailibil, impecabil; beneficiaz de prerogative supraumane i poate
avea
revelaia invizibilului. Dispunand de asistena divin, el posed cunoaterea
suprem;
deciziile sale nu pot fi greite i au o valoare definitiv. invtura sa este singura
care poate fi
imprtit.
Existena sa, mai ales pentru c poate fi tinuit (teoria imamului ascuns), nu a
impiedica-o
pe aceea a regilor i, o dat cu ei, in gandirea iit se merge ceva mai departe,
dei imamatul
pare s exclud posibilitatea existenei regilor. Cci imamul nu este Dumnezeu,
pe cand regele
poate pretinde c este. Contrar sunnismului, extrem de ferm in privina
transcendenei divine
absolute, anumite curente iie accept imanena lui Dumnezeu i teoria
intruprii. Ea ii va
permite califului fatimid de la Cairo, al-Hakim (996-1021), s impun
proclamarea dogmei
divinitii sale, iar lui ah Ismail (1501-1524), inte-meitorul dinastiei safavide a
Iranului, s se
celebreze pe
124
sine in propriul Divan" (culegere de poezii) ca o ipostaz a lui Aii divinizat.
tim din
relatrile unor martori oculari c adepii acestuia din urm il adorau ca pe o
intrupare a lui
Dumnezeu149.
TOLTECI I AZTECI
Aprui relativ tarziu, aztecii au suferit diverse influene care au determinat
evoluia
concepiilor lor primitive i le-au adus intr-un stadiu intrucatva confuz. Formand
iniial o
hoard de vantori condus conform tradiiei de o magician, ei au ptruns
incepand din secolul
al Xl-lea pe inaltul podi mexican, unde au constituit o societate patriarhal
supus
regulilor ce guvernau vechile culturi ale rii150. La Tenochtitlan - Cetatea
zeilor", astfel
numit desigur pentru c prinii care erau ingropai acolo erau considerai
poteniale
diviniti151 -, intemeiat de ei in 1325, au asimilat substratul predecesorilor lor,
toltecii, a
cror motenire au revendicat-o neincetat pan la distrugerea lor de ctre
spanioli.
Toltecii, constituii in sa cel puin din secolul I i. C, realizaser unificarea
Americii Centrale
la sfaritul secolului al V-lea d. C. Ei le-au furnizat succesorilor lor numeroase
trsturi
religioase, intre care importanta figur a lui Quetzalcoatl, arpele cu pene", ce
avea s joace
un rol esenial la azteci. Acest Quetzalcoatl fusese dup toate aparenele un
conductor sau un
rege istoric, iar toltecii l-au transformat in creatorul oamenilor i intemeietorul
sacerdoiului.
Aztecii i-au imbogit suplimentar mitul, care prea totui deja bine elaborat.
Dup versiunea
lor, Quetzalcoatl fusese un suveran de o puritate absolut care vedea in actul
sexual cea mai
grav injosire, dar care nu scpase atraciei nefaste exercitate de acesta asupra
tuturor
oamenilor El hotrase atunci s se pedepseasc prin moarte. Abdicand, el a pus s
se ridice un
rug in care 3 a aruncat. Trupul i-a ars, dar inima i-a zburat la ceruri Unde a
devenit steaua
pstorului, Venus.
Mitul nu spune nimic despre originea eroului su,
125
_Jdar are in vedere ca, prin intermediul su, s-1 asimileze pe rege divinitii.
Primii informatori
au putut crede c el era considerat un om devenit zeu, iar unii specialiti rein
inc aceast
interpretare. Spre deosebire de ei, Radin crede c cel puin la origine el era un
rege-zeu152.
Opinia cea mai rspandit pretinde totui c aztecii nu-i zeificaser regii din
timpul vieii i
nici nu consideraser c ei erau de origine divin. Viaa ultimului dintre ei pare
totui s
contrazic aceast opinie, pentru c se spune despre el c era deopotriv
incarnarea soarelui
i a statului"153. Teologia zeului soare, conform creia acesta ii pierdea puterea
la sfaritul
anului i nu o mai recpta decat primvara urmtoare datorit sangelui uman ce
i se oferea,
se transpunea in ritual prin intronarea fictiv in fiecare an a unui rege ce era tratat
cu cel mai
mare respect, cruia i se acorda orice-i dorea, i care era sacrificat in final spre a
fi inlocuit
cu un nou venit. Acest rege de carnaval sinistru ii reprezenta deopotriv pe soare
i pe
adevratul suveran, dovedind astfel stransa legtur dintre zeul care stpanea
cerul i prinul
care guverna pmantul.
AFRICA NEAGRA
Existena unui rege-zeu a fost unanim recunoscut, dac nu pretutindeni in Africa
Neagr, cel
puin in numeroase civilizaii de pe continent i din Madagascar. in Benin, regele
nu este
niciodat desemnat altfel, iar calificarea sa divin capt o asemenea importan
incat s-a
putut vedea in ea trstura cea mai remarcabil a acestei civilizaii154. in alte
pri, Frazer
semnala deja in mai multe randuri existena unui rege-zeu, la fel ca in Polinezia
sau in
Siam155. Regele este zeu, zeul vizibil, singurul care binevoiete s se arate in
permanen
oamenilor. Hovaii din Madagascar nu au incetat niciodat s-i defineasc astfel
suveranul,
pan la convertirea lor la cretinism156. Iar sakalavii, care procedeaz la fel,
adaug c el este
numit zeu pe pmant" pentru c strmoii si au fost creatorii lumii157.
Shillukii de pe Nilul
superior ne informeaz
126
poate asupra a ceea ce-i confer regelui natura sa divin: pentru ei, monarhul este
insufleit de
un spirit unic (spiritul divin) care trece de la unul la altul, din generaie in
generaie, nu prin
dreptul naterii, ci printr-un ritual ce ar putea fi numit aproape o ceremonie de
incoronare,
celebrat cu prilejul suirii pe tron158. Concepia lor este demn de reinut, dar au
existat fr
indoial i altele.
S-a pus intrebarea dac noiunea de rege-zeu nu era strin structurilor de baz
ale Africii
Negre i dac ptrunderea sa pe continent nu inea de o influen din Orientul
Apropiat159. La
aceasta, G. Dieterlen a rspuns c toate conceptele religioase ale Africii Negre
determinau
dimpotriv caracterul regelui sacru160. Am fi tentai s imprtim aceast din
urm viziune.
X^
T
IV Omul-zeu
in concepia majoritii popoarelor, in rege se realizeaz, intr-o manier mai mult
sau mai
puin profund, fuziunea dintre natura uman i natura divin. Se intampl foarte
rar ca prima
s fie copleit de cea de-a doua i, chiar i cand se pretinde aa ceva, lucrul este
indoielnic.
Textul bantu care urmeaz, de la sfaritul secolului al XVII-lea, este un poem, cu
tot lirismul
specific genului: Cel care devine rege inceteaz de a mai fi un om. Regele este
adevratul
zeu, el ii domin pe oameni. il aflu in el pe Zeul accesibil rugminilor mele. El
este singurul
rspunztor, el care duce povara unei ri intregi"1. Chiar identificat cu Zeul
unic, prinul
rmane un om.
Se intampl la fel de rar ca suveranul s nu aib in el nimic divin. Cand este
declarat om in
intregime, i am putea crede c aa fac chinezii numindu-1 omul unic", el
rmane ins legat -
in China, prin descenden - de divinitate. in varianta cea mai moderat, el se
situeaz la
punctul de intalnire al lumii spirituale cu lumea material, i ine de ambele. in
varianta
extrem, el este deopotriv om i Zeu.
CONCILIEREA CONTRARIILOR
Spiritele ptrunztoare au remarcat desigxir dificultile legate deopotriv de
via i
inelegere, ce decurg din aceast dubl natur. Imaginea pe care i-o formeaz
oamenii despre
rege, aa cum am spus in legtur cu
129
T
Egiptul, se situeaz in intregime pe planul ideilor". Regele este omul care este, o
fiin
responsabil ale crei slbiciuni sunt subliniate de literatura laic, i totui el este
Horus, zeul
monarhic pe tronul celor vii", zeul venic sntos, fiul lui Ra, adic o for in
reprezentare,
aceea a gandirii care a organizat universul"2.
Montserrat Palau-Marti a analizat cu pertinen statutul regelui-zeu in Benin, iar
analiza sa are
o valoare universal: Exist o contradicie intre un om imperfect, indiferent cat
de atent va
fi fost alegerea sa, i zeul perfect, ins contradicia nu este decat aparent"3. i
autorul continu:
Ca om, el este deci muritor; ca zeu, el este nemuritor. Dar regele este dublu
pentru c
este unul; dualitatea sa nu este decat un mod de a-i exprima unitatea. El este
dublu pentru c
este dou lucruri. El este unul pentru c reprezint tocmai cei doi termeni i
asigur
coexistena in ordine. El depete opoziiile. La nivel mai general, el reunete in
sine
contrariile: este pentru i contra, dreapta i stanga"4. Girard merge in aceeai
direcie atunci
cand observ c regele poate fi deopotriv fiul legitim i strinul, legea i ceea ce
este
impotriva legii, sau, pentru a relua frazeologia japonez pe care am utilizat-o
deja, c el
inglobeaz ordinea i dezordinea. Dar Girard se inal concluzionand c el se afl
deasupra i
dincolo de toate regulile pe care le instaureaz i le face respectate5. Tocmai
pentru c el este
unic i multiplu, i regatul va putea fi unul i divizibil.
in societile tradiionale, toate religioase, i m refer aici la cele care preced
Timpurile
Moderne, un rege care nu ar fi fost decat om nu ar fi putut indeplini decat aciuni
umane iar
apropierea de sacru i-ar fi fost interzis. Tocmai pentru c este totodat om i zeu
el poate
indeplini pe de o parte aciuni divine, precum a prezida cultul, a ucide, a face
dreptate, a
vindeca, a mantui, iar pe de alt parte poate exprima simultan voina divin i
voina uman,
domnind prin graia divin i prin voina poporului.
MANDATUL CERESC
Dac am omis ceva, este tocmai faptul c, in mod aproape ineluctabil, un rege nu
este rege
prin graia divin
130
^L
decat dac este ales i prin voina poporului. Gandirea chinez exprim acest
aspect cu o
precizie aparte. Dei a fost desvarit de ctre literai in cursul ultimului secol
inaintea erei
noastre, doctrina mandatului ceresc, Tian ming, este desigur una dintre cele mai
vechi expresii
ale sale. in timpurile cele mai indeprtate, cele pe care chinezii le numesc in mod
stereotip
timpurile celor trei auguti i ale celor cinci imprai", omul era perfect i
armonia domnea
intre el i natur. Monarhul, Fiul Cerului, datorit virtuii sale, t, avea
consimmantul tatlui
su, iar pmantul zmislea lucruri minunate, animale i plante nemaivzute6.
Totui, pe
msur ce secolele au trecut, regii au inceput s greeasc, s nu mai rspund
voinelor
cereti; o anumit dezordine s-a stabilit in univers; Cerul a fost nemulumit, iar
pmantul
nefericit. Cum pcatele regale deveneau tot mai grave i perturbrile tot mai
insemnate,
suveranii au pierdut bunvoina Cerului. Acesta 1-a ales atunci pe un alt fiu al su
pentru a-1
insrcina cu restabilirea vechii armonii, i i-a dat mandatul su, care din acel
moment a
devenit necesar tuturor acelora care s-au aezat pe tron.
Ca orice lucru, acest mandat era supus uzurii. El se reducea din prin in prin i,
mai curand
sau mai tarziu, el sfarea prin a expira - sau, spre a folosi ali termeni, Cerul il
retrgea i-l
ddea altcuiva, oricui era capabil, indiferent de originea sa social, ca s
restabileasc buna
ordine i omenia i s posede virtutea. Mandatul Cerului nu este venic", spune
Meng Zi7.
El este menit s dispar".8 Unele semne anunau deteriorarea sa, nemulumirea
divin: tot
ceea ce, la inceput, prospera, aducea succes, victorie, fericire, se preschimba in
mizerie, eec,
infrangere, nenorocire9. Pentru a domni, era necesar asigurarea c se dispunea
de mandatul
ceresc; cu fiecare nou dinastie, la fiecare schimbare de regim, acesta era cerut
sau ii era
solicitat reinnoirea. Fr el nu exista legitimitate. Cand il primea, Fiul Cerului ii
mulumea
tatlui su divin sau, aa cum se spunea, confirma c se afla in posesia
mandatului, in acest
scop, el oferea in principiu un dublu sacrificiu la poalele i pe varful unui munte
sacru, Tai
Shan fiind sin-
131
JT
gurul pe care-1 cunoatem10. in realitate, acest sacrificiu nu avea loc decat
arareori. Dei
cronicile il declar strvechi, se pare c ar fi fost indeplinit pentru prima dat de
impratul Wu
din dinastia Han, in 110 i. C, apoi doar in 56, 565, 726 i 1008 d. C. El a lsat
totui o
amintire nepieritoare i a marcat pentru chinezi momente culminante ale
civilizaiei lor11.
inc din Vechime, spune un text din 726, cei care au domnit au venit in acest loc
pentru a se
adresa Cerului i pmantului [...]. Noi, supuii si, ii urm [regelui] mii i mii de
ani de via
[...]. O, timpuri fericite! [...] Cerul i pmantul ii urmeaz in armonie micrile
lor".12
Armonie, timpuri fericite: nu de sacrificiul recunosctor, ci de mandatul ceresc
depinde buna
inelegere ce domnete intre Cer, pmant i rege, i din care rezult buna ordine
din natur i
din treburile omeneti; de acest mandat care recunoate sau consacr virtutea
regal, aanumitul
to. Aceast virtute rezid in deplina posedare a lui yen - buntatea uman,
altruismul -
i a lui yi - dreptatea, echitatea -, i implic o serie de obligaii religioase stabilite
riguros:
cultul strmoilor imperiali, cultele anotimpurilor. Ea ii confer regelui
capacitatea de a-i
asuma rolul de intermediar intre Cer i pmant. Iradiaz de la el asupra poporului
su, nu prin
exemplul pe care-1 ofer, ci pentru c domnete conform principiilor sacre ale
moralei rituale.
Astfel cldura i ploaia sosesc la timpul potrivit, astfel poporul nu este nici
nemulumit, nici
predispus la rscoal. Dac, din nenorocire, regele indeplinete greit riturile,
dac ii pierde
acele yen i yi, adic virtutea, el nu se mai afl in armonie cu Cerul, care-i retrage
mandatul.
Ordinea naturii este tulburat, cldura i ploaia vin cand nu trebuie, poporul
disperat refuz s
se supun i se revolt. Mandatul Cerului nu este altceva decat darul omeniei i
al echitii
fcut regelui"13.
Dup cum se vede, totul se leag. Fr virtute nu mai exist nici mandat. Fr
mandat, ii fac
apariia dezordinea naturii i a oamenilor, rscoala. Asemeni Cerului, pmantul i
poporul nu
accept un prin lipsit de
132
virtute, fr yen i yi, i tocmai ele sunt primele care se manifest. Cerul nu face
decat s
rspund voinei lor.
Revenind asupra istoriei suveranului mitic Yao i a succesorului su Shun, Meng
Zi relateaz
dialogul pe care 1-a avut cu discipolul su Weng-Chang:
WENG-CHANG. - Este adevrat c Yao i-a dat Imperiul lui Shun?
MENG ZI. - Nicidecum. Fiul Cerului nu poate da Imperiul nici unui om.
- Cine i 1-a dat?
- Cerul i 1-a dat [...]. Fiul Cerului poate doar s-i propun un om Cerului. El nu-i
poate
porunci Cerului s-i dea acestuia Imperiul. Odinioar, Yao 1-a propus pe Shun
Cerului i
Cerul 1-a acceptat. El 1-a artat poporului acoperit de glorie i poporul 1-a
acceptat.
- Ce inelegei prin aceasta?
- I-a poruncit s conduc ceremoniile sacrificiului iar cele o sut de spirite au
primit cu
plcere aceste sacrificii: aceasta este recunoaterea Cerului. I-a poruncit s
conduc treburile
publice i toate familiile din Imperiu au fost linitite i mulumite: iat acceptarea
poporului.
Cerul i-a dat Imperiul iar poporul i 1-a dat i el"14.
Nimeni nu ar putea vorbi cu mai mult claritate. Meng Zi revine totui asupra
acestei
expuneri, citand din Shu Jing: Cerul vede, ins vede prin ochii poporului. Cerul
aude, ins
aude prin urechile poporului". Un aforism celebru declar: Catig prietenia
poporului i vei
catiga Imperiul; dac pierzi prietenia poporului vei pierde i Imperiul"15.
Confucianismul i-a
insuit aceast doctrin, dar ea a fost acceptat de toi. Ea a constituit mereu
fundalul imuabil
al gandirii chineze; a ptruns extrem de profund in mintea i in inima celor umili.
REVOLUIA LEGITIM
Acceptarea tuturor consecinelor acesteia este obligatorie: dreptul la rebeliune
este proclamat
in mod deschis, recunoscut, intrat in moravuri. Dunstheimer vede in
133
.
China singura ar din lume unde revoluia poate fi considerat legitim i poate
face parte din
dreptul public16. De fapt, vom mai intalni i altele, dar mentalitatea lor se va
dovedi mai puin
extrem, va merge mai puin departe, va evita poate mai bine instabilitatea ce
risc s
provoace recunoaterea legitimitii insureciei, se va situa mai mult la nivelul
ideii decat al
practicii.
in China, la intrebarea strveche a unui rege feudal care vrea s tie dac unui
supus ii este
ingduit s-i ucid prinul, Meng Zi rspunde: Cel care nesocotete yen-ul este
un ticlos.
Un ticlos (fie el i rege) nu este decat un simplu particular". Un ministru i-a
declarat
ultimului suveran yin: Maiestatea Voastr este desfranat i crud. Prin
comportarea sa, ea ii
provoac singur sfaritul. De aceea Cerul v respinge. Nu inei seama de natura
pe care v-a
dat-o Cerul, nu-i mai urmai legile cluzitoare". Fiindc n-a vrut s ineleag
acest fapt,
regele a fost aruncat in foc17. in 1028 i. C, regele Shang a fost invins de ctre
prinul clanului
Zhou, intemeietorul dinastiei cu acelai nume (1028-256); intr-o proclamaie
pstrat in Shu
Jtng, acesta din urm ii justific revolta prin porunca pe care o primise de la
Dumnezeu de a
pune capt unei dominaii corupte i detestate. Eliade a vzut in aceast
proclamaie primul
enun al doctrinei mandatului ceresc18.
Influenele reciproce pe care le-au exercitat una asupra alteia lumile chinez i
altaic explic
de ce regsim esenialul teoriei mandatului ceresc la nomazii stepei. Desigur, nici
un doctrinar
nu a expus-o vreodat, dar ea reiese din nenumratele declaraii: El nu mai era
iubit de Cer";
dac facem aceasta, nu vom mai fi iubii de Cer", i din evocri ale fcaghan-
ilor ri i lipsii
de inelepciune" care-i duc popoarele la catastrofe19.
Acelai lucru se intampl i intr-o serie de ri in care influena chinez nu s-a
fcut simit. in
privina problemelor legitimitii puterii i ale indatoririi la rebeliune, gandirea
indian nu este
foarte indeprtat de cea a Chinei. Tradiia admite c regii trebuie rsturnai
atunc: cand nu-i
indeplinesc indatoririle funciei pe care o dein.
134
Unii juriti consider legitim revolta supuilor sub un prin ru, cu condiia s se
fi incercat
in prealabil indreptarea sa prin convingere sau prin team20. Distrugerea unui
ticlos este
considerat legal atunci cand contribuie la salvarea tuturor."21
Am vzut cum, la evrei, voina poporului de a avea un monarh devenise aceea a
lui Ihve i
cum Iahve se caise pentru c-1 unsese pe Saul din cauza pcatelor pe care le
svarea.
Hotrarea divin este lipsit de ambiguitate: Pentru c ai lepdat cuvantul
Domnului, i el tea
lepdat, ca s nu mai fii rege peste Israel"22.
in lumea musulman, se tie c suveranitatea ii aparine lui Allah, ins voina
comun a aanumitei
Umma, comunitatea musulman, reprezint voina divin23, inc din vremea
Profetului, tradiia a pretins ca suveranul s poat fi adus in faa tribunalului,
chiar i de ctre
cel mai umil rezident al rii24.
La Roma, regele nu era realmente ales, ci cutat ca susceptibil de a fi agreat de
ctre Jupiter,
ceea ce inseamn c i se propunea un candidat stpanului Olimpului. Cuvantul
rex
demonstreaz c monarhul nu domnete" [regne], ci conduce" {dirige), spune
i face ceea
ce este drept", conform regulilor, sub ameninarea de a fi destituit, izgonit sau
asasinat de
poporul su.
S mai continum? Cum ar fi putut s fie altfel decat au exprimat-o chinezii,
intrucat regele
este o emanaie a poporului? Daiacii din Borneo reamintesc acest lucru atunci
cand spun c
descendenii primului om, ieii din arborele vieii, sunt poporul sfant al
divinitii totale, c
poporul sfant este insi divinitatea total25.
SACERDOIUL REGAL
intrucat monarhia ii afl izvorul in sacru, ea este prin definiie religioas. Fr
religie nu se
poate vorbi de monarhie adevrat. Una nu exist fr cealalt. Testamentul lui
Ardair (c.
226-241) este un discurs al suveranului sasanid ctre succesorii si: .Aflai, spune
el,
135 Jc regatul i religia sunt nite gemeni ce nu pot exista unul fr cellalt, cci
religia este
temelia regalitii, iar regalitatea este pzitorul religiei. Regatul are neaprat
nevoie de
temelia sa aa cum religia are neaprat nevoie de protectorul su, cci ceea ce
nu este ocrotit
piere iar ceea ce nu are temelie se prbuete [...]. i s tii c diriguitorul secret
al religiei
este stpanitorul oficial al regatului"26, in India, cu mult inaintea erei cretine,
Mithra i
Varuna sunt considerai drept cele mai inalte expresii ale suveranitii i
reprezint cele dou
aspecte complementare ale sacerdoiului i ale imperiului27. Funciile politice i
sacerdotale se
intrupeaz in dou personaje distincte, brahmanul i regele; acesta din urm, aa
cum arat
Mahcbhrata, cand este perfect, este pe deplin devotat brahmanului.
Exercitarea puterii este in sine un act liturgic. Orice activitate regal capt un
caracter ritual
pentru c regele se situeaz in punctul de contact al realului cu imaginarul"28,
in societatea
medieval japonez, regele i preotul ii impart domeniul politico-religios
precum abstractul
i revelarea sa in concret. Pentru a guverna este necesar sprijinul stpanilor
solului; or, tocmai
puterea lor este manipulat de preot i acoliii si, efii locali29. Regele ii
indeplinete
funciile sacerdotale nu numai celebrand cultul i aducand sacrificii", ci i
domnind, cci el
servete drept mediator"30 prin dubla sa legtur cu divinul i cu umanul. Pentru
ca prin el
iradierea spiritual s se rspandeasc in umanitate implic in schimb faptul ca
gandurile i
aciunile umane s treac prin el spre a ajunge in lumea zeilor. Dup Granet, cele
trei
elemente care sunt in China - Cerul, pmantul i oamenii - nu comunic decat in
momente
sacre, datorit virtuii omului unic reprezentat de suveran31. Chiar intr-o religie
precum
islamul, in care clasa sacerdotal nu exist, in care se refuz orice intermediar
intre
dreptcredincioi i Allah, iismul a fcut din Aii - considerat ca un rege - un
mediator i, dup
el, din imami succesorii si. Conform tradiiei, Profetul i-ar fi spus: Tu i
urmaii ti suntei
136
mijlocitorii pentru omenire, cci ea nu ar fi in stare s-1 cunoasc pe Dumnezeu
fr
intervenia voastr"32.
La Atena, regele sacrificiilor ar fi fost instituit dup abolirea monarhiei, cci
inainte, afirm Frazer, ceremoniile sacrificiului erau prerogative regale, ceea ce
ar demonstra c nite preoi regi guvernau cetile greceti33.
Atat la hitii cat i in Mesopotamia, regele ii reprezint poporul inaintea
zeului34, iar in Egipt in lumea zeilor" pentru c el ajunge total acolo prin
moarte35. La germani, el este intermediarul harismatic intre popor i
divinitate"36. Chiar i in Grecia unde i-a pierdut puterea politic fiindc
societatea a optat pentru republic, regele rmane un intermediar intre Olimpieni
i oameni37.
in multe locuri, regele asist sau prezideaz in mod obligatoriu la cultele
solemne. La azteci, el indeplinete personal anumite ceremonii. La incai, el se
afl in fruntea ierarhiei ecleziastice, cci este primul oficiant38. Iconografia
ahemenid nu cunoate decat o singur tem religioas: aceea a suveranului
aducand jertf dinaintea unui altar sub bustul lui Ahura Mazda39. La hitii, regele
i regina celebreaz aproape in mod necesar cea mai important
srbtoare a anului, iar obligaiile rituale ale monarhului se vdesc adeseori mai
impovrtoare decat sarcinile sale politice; rugciunile sale ii menioneaz
lipsurile in
executarea riturilor40. in Egipt, ideea de cult este inseparabil de aceea de faraon.
Faraonul este singurul oficiant, i orice om care indeplinete riturile este, ipso
facto, reprezentantul su41. in fiecare templu, el este reprezentat cu solemnitate
in exerciiul funciei sale, pentru c el trebuie s oficieze in toate sanctuarele42:
aduce i consacr ofrandele, execut riturile cele mai variate i este intotdeauna
singurul personaj activ in faa zeului. Aceast prezen iconografic inlocuiete
prezena sa fizic intrucat, faraonul neputandu-se desigur afla pretutindeni in
acelai timp, ceremonialul este indeplinit de ctre fiecare ef de templu43.
Astfel se ajunge la a nu mai avea deloc nevoie de el i liturghia trebuie dilatat"
pentru a-1
reprezenta: templul ofer o imagine ce-1 exalt pe rege dincolo de realitate"44.
S-a remarcat
c el nu face decat
137
T
s-i indeplineasc indatoririle de pietate filial asigurand subzistena zeului din
care
descinde45.
in China, poate pentru c fiecare cap de familie le dedic un cult strmoilor si
iar impratul este un Fiu al Cerului, acesta din urm este singurul care poate
oficia jertfa adus Cerului sau Stpanului Cerului. Oficiind-o in locul su, orice
alt persoan s-ar afla in stare de rebeliune, pentru c ar revendica dreptul de a
indeplini funcia imperial46. Aceast grandioas i superb
ceremonie, efectuat de milenii i pentru ultima oar in 1911 la Beijing (dar, la
Tonkin, Bao-Dai a indeplinit-o pan in 1943), are loc numai - cu cateva excepii
insemnate - in capital, pe
dambul rotund ridicat in sudul oraului pe care-l numim Templul Cerului.
impratul se
pregtete de ceremonie printr-un post sever de ase zile care-1 reine in preajma
sanctuarului,
in Casa Abstinenei", apoi sacrific un taur inainte de a aduce jertf strmoilor
dinastiei:
aceast simultaneitate confirm legtura, pe care tocmai am subliniat-o, dintre
cultul Cerului
i cel al strmoilor47. Tot suveranul este cel care trebuie s aduc jertf
Pmantului, s
purcead la desacralizarea solului dup repausul hibernal i s-i titularizeze pe
zei48.
Pentru majoritatea fenomenologilor religiei, in nenumrate civilizaii, mai ales
primitive,
regele se distinge anevoie de preot49; funciile amandurora se gsesc adesea
reunite in aceeai
persoan50. Numeroase sunt societile in care se pare c nu a existat o clas
sacerdotal, cum
inc mai este cazul in islamul sunnit, singura religie modern fr preot. Regilor
ahei i
minoici par s le fi revenit toate funciile de cult. Cel de la Pylos nu poart titlul
de basileus,
ci de wanax. acest termen desemneaz un zeu, ins, aplicat oamenilor, el conine
ideea de reveren,
ceea ce le-a permis elenitilor s conchid c acesta i egalii si cumulau funciile
de
rege i de mare preot, mai tarziu separate i preluate de dou descendene, una
regal i
cealalt sacerdotal. Aceeai evoluie a avut loc probabil in Japonia unde, in
perioada
clanurilor, cpeteniile ii venerau pe zeii clanului din care pretindeau c se trag, i
apreau
deopotriv in ipostaz de
138
preoi i de prini, inaintea apariiei unei clase sacerdotale i a unei clase nobiliare
specializate51. La fel s-a intamplat probabil i in Tibet unde, in vremea
dezvoltrii religiei bon,
secta suveran, recunoscut de mongoli in 1351, s-a scindat in dou ramuri
pentru ca una s
preia conducerea puterii spirituale, iar cealalt pe aceea a puterii laice. La scii, la
slavi i la
germani, aciunile religioase, cu excepia divinaiei (dar este oare aceasta un act
religios?), par
s fi fost indeplinite de ctre toi aceia care deineau o autoritate, de la rege la
tatl de familie,
i numai de ei singuri52.
Situaiile respective ale preotului i ale regelui erau adeseori instabile i supuse
evoluiei.
Tocmai am intrevzut formarea unei clase sacerdotale ce pare ieit din monarhie
i asupra
creia aceasta din urm intenioneaz s-i menin controlul. Preotul poate fi
atunci o simpl
emanaie a regelui sau reprezentantul su. in Polinezia, o cpetenie eminent nu
era regepreot,
dar funciile i rangul su ii confereau drept de autoritate asupra preoilor53. La
incai,
cei mai inali demnitari religioi i oficianii marilor temple aparineau familiei
imperiale54.
Alte societi pot dimpotriv s ne fac s credem c monarhia provenise din
sacerdoiu.
Iranul ahemenid ne informeaz insuficient despre locul suveranului in cadrul
Bisericii, ins
testamentul lui Ardair arunc o oarecare lumin asupra acestui subiect. Se pare
c regele
sasanid, cel puin teoretic, ii pstra autoritatea in domeniul dogmei, dar c ii
abandonase
treptat toate drepturile in materie religioas pe care le deinea de la strmoii si,
marii preoi
ai lui Stohr. intemeietorul dinastiei, Sasan (sfaritul secolului al II-lea e.n.), era
intr-adevr un
mare preot al lui Anahita iar fiul su, Papak, eful ereditar al cultului, ar fi
beneficiat in
virtutea acestui fapt de mai mult popularitate i prestigiu decat monarhii
deintori doar ai
puterii laice, i de aceea el i succesorii si i-au putut consolida cuceririle. Magii
se aflau in
acea epoc la Periferia societii* iar sarcinile spirituale le reveneau
* Totui, in epoca lui Christos, magii sunt asemnai cu regii, cel Puin de ctre
strini (vezi regii magi" care se
duc la iesle).
139
membrilor nobilimii din care sistemul part alctuia un corp privilegiat", in timp
ce operaiunile manuale ale cultului
trebuiau s le revin unor umili slujitori"55.
RIVALITATEA DINTRE REGE I PREOT
Separarea puterilor religioase i laice, mai ales cand fuseser reunite iniial in
aceleai maini, coninea
ameninarea unui conflict. Regii i preoii exercit funcii sacerdotale. Regii i
preoii pot revendica in mod
legitim relaii privilegiate cu zeii i pot totodat s aib ascultarea poporului.
Dac unii nu le sunt supui
celorlali in mod statutar, ei sunt destinai mai curand sau mai tarziu s se opun;
dac unii se afl in situaie de
vasalitate, ei risc s se revolte impotriva celorlali. Testamentul lui Ardair pe
care l-am citat deja dovedete o
stranie clarviziune: S tii, le spune regele viitorilor si succesori, c eful
oficial al regatului i conductorul
tainic al religiei nu coexist niciodat intr-o ar fr ca acel conductor tainic al
religiei s nu ravneasc la
puterea efului regatului"56.
Israelul ofer un excelent exemplu al relaiilor ambigue dintre cler i rege ca i al
fluctuaiilor acestora. Cand
Samuel, in numele Domnului i pentru a rspunde dorinei poporului, il unge pe
Saul (c. 1030-1010), el inelege
s-i dea numai puterea militar i se ridic impotriva lui indat ce acesta vrea s
obin mai mult. Dar, o dat cu
David i Solomon, autoritatea monarhiei sporete. Aspiraia lui David ctre
puterea absolut este evident i
difer prea puin de aceea a regilor cananeeni. La inceputul domniei lui Solomon,
Ghibeonul, locul cel inalt"
unde se afla piatra cea mare57, este sediul cultului regal i aa va rmane pan la
construirea Templului58. Regele
este pe punctul de a prelua sacerdoiul. El poart vemantul liturgic al preotului,
binecuvanteaz poporul59, aduce
jerfe, i se situeaz deci in postur de mediator; el danseaz in spirit religios
dinaintea Chivotului
Legmantului60. Este el atunci preot? Fr indoial, dar am grei, aa cum a
artat Fraine, crezand c el poate fi
140
asimilat marelui preot in orice moment61. Chiar i in epoca Regatului Iudeii,
cand este inconjurat de un cler solid
instaurat, el rmane inainte de toate conductorul naiunii62.
Conflictul izbucnete ins. Marele preot se distaneaz de coroan, apoi ii
asigur dominaia asupra acesteia.
Disputa privind locul de inhumare al monarhilor desvarete litigiul, sau mai
degrab ii dezvluie amploarea. in
vremurile regalitii timpurii, suveranii erau ingropai lang Templu63 i nimeni
nu avea nimic de obiectat. i iat
c se aude un strigt mare: casa lui Israel nu va mai intina Numele Meu cel
Sfant, nici ea, nici regii ei, prin
desfranrile lor, prin cadavrele regilor lor, cu locurile lor inalte. Ei ii puneau
pragurile lor lang pragurile mele
[...], i intinau numele meu cel sfant cu uraciunile lor, pe care le fceau, i de
aceea i-ara pierdut intru mania
mea"64.
S revenim in Iran, unde am spus c lipseau informaiile. Dac ignorm intr-
adevr aproape totul despre relaiile
dintre cler i dinastia ahemenid, ii vedem in schimb destul de clar pe Sasanizi
preocupai s-i pstreze puterea
spiritual pe care o datorau funciilor sacerdotale ale strmoilor lor. Ardair i
succesorii si, in epoca triumfului
absolutismului i al aristocraiei, fac efectiv din zoroastrism o religie de stat, dar
par s impiedice ascensiunea
social a clerului i formarea unei ierarhii ecleziastice. O inscripie trilingv a lui
apur I (241-272) menionand
cele aptezeci de persoane din suita sa, nu cuprinde decat un singur nume de
preot, ceea ce a permis s se
presupun c eful Bisericii era probabil suveranul insui. Sub apur al II-lea
(310-379), clasa magilor a obinut
favoarea regal; ea joac un rol, ocup un loc i formeaz un corp privilegiat
asemeni vechii nobilimi, deja sau in
curand condus de un ef suprem, aa-numitul rnopatam mobad65, destinat s
devin egalul Regelui Regilor.
Tentativele ecleziasticilor de a pune mana pe puterea politic sunt adeseori
trgnate. Aceea a membrilor
clerului lui Amon sub Akhenaton (1372-1354 i. C.) se
141
incheie brusc. Aceea a druizilor din lumea celtic, in ajunul cuceririi romane,
atunci cand
regalitile se prbuesc sau dispar, nu pare s fi fost indelung incununat de
succes; ea nu
este ins mai puin exemplar, dac e s ne lum dup Dion Hrisostomul: Sub
druizi, regilor
nu li se ingduia s acioneze sau s decid, astfel incat celor dintai le reveneau
toate
oranduielile. Ei nu erau decat slujitorii acestora i mijlocitorii dorinelor lor"66.
Acolo unde
monarhia supravieuia i juca rolul de intermediar intre clasa sacerdotal i
popor, nimeni nu
vorbea dinaintea regelui, ins regele nu vorbea niciodat in faa druizilor. Vai
celui care ar fi
inclcat aceast regul: il atepta moartea". Fr a cuteza s pretind regalitatea,
druizii
controlau selecia candidailor la tron, alegerea ca i domnia lor; le provocau
chiar i moartea
atunci cand suveranii se dovedeau ri sau uzai de putere67.
Aparenta izband a clericilor in Tibet, o dat cu inscunarea acelor Dalai Lama la
mijlocul
secolului al XVI-lea, este mai degrab o fuziune intr-un regim teocratic a
spiritualului cu
laicul, intrucat ea capt o dubl semnificaie: restauraia deplin a vechii puteri
regale i
reintruparea permanent a lui bodhisattva Avaloki-tesvara"68.
Un modus vivendi era in orice caz cea mai bun soluie: de o parte, regele, care
nu putea face
totul i care nu dispunea de totalitatea puterilor religioase, avea nevoie de preoi;
de cealalt,
preoii aveau nevoie de regi, nu numai pentru aprarea lor fizic, dar i pentru
protecia
religiei instaurate. Dar aceasta nu inltura ciocnirile...
Un intreg curent al gandirii indiene s-a opus mereu violenei, pe care o intrupau
in ochii
multora regii, membri ai castei militarilor (katri); de aceea, in cadrul acesteia, s-
a sperat fie
desfiinarea lor, fie stricta lor supraveghere de ctre brahmani. Martorii oculari
din secolul al
XVIII-lea au afirmat c acetia din urm exercitau o influen preponderent
asupra rajahilor,
i au ajuns pan la a spune c puterea prinilor o estompa anevoie pe aceea a
preoilor ce
ocupau toate posturile de incredere. tim de altfel c brahmanii beneficiaz de
prerogative
speciale i de o prezumie
142
de intenie moral. Indienii arat ins c abolirea violenei prin abolirea
monarhiei este o idee
zadarnic, irealizabil i in consecin duntoare. Una este faptul c Mahbh-
rata pune in
lumin stupiditatea violenei ca sistem de guvernare, pentru c ea duce la
autodistrugerea
rzboinicilor69; i altceva este credina in posibilitatea acestei distrugeri finale.
Mitul lui
Paracurama (Rama cu securea) povestete cum brahmanii, aliai cu un avatar
divin, intreprind
suprimarea acelor katri care pretindeau c nu le recunosc supremaia. Sarcin
imposibil!
Dei casta acestor katri se pare c nu mai trebuie s existe, ea renate imediat
prin cstoria
vduvelor lor cu tinerii brahmani70. Realitatea trebuie acceptat aa cum este.
Brahmanilor le
rmane un drept permanent de a critica guvernarea i mijloace de presiune
(manifestri i mai
ales post) care, in general, se vdesc eficiente. Autoritatea princiar se vede
ingrdit, pan
acolo incat s-ar putea vorbi aproape de o separare a puterilor: regele dispune de
puterea
executiv i de cea judiciar, preoii de cea religioas. Puterea legislativ nu
aparine nimnui,
pentru c nu este nevoie s se legifereze: acea dharma prestabilit, prin instituire
divin, nu
permite alctuirea legilor i pretinde doar cunoaterea i interpretarea lor corect;
regele este
subordonat acelei dharma fiind totodat i depozitarul ei71. Prinilor le revine
politica;
preoilor, religia! Se intampl rar ca un tron vacant s nu-i gseasc ocupantul.
Dar cand aa
ceva se intampl, precum o dat in Kashmir, se apeleaz la brahmani, i istoria,
nu fr ironie,
ii arat pe acetia pierzandu-se in discuii i bizuindu-se in final pe hazard.
REGI I MAGICIENI
Posibilitile de conflict sunt inc i mai mari intre coroan i vrjitori, mereu
foarte populari,
i care nu se refer la aceleai valori ca i ecleziasticii i monarhii. Van der
Leeuw a atras
atenia in mod judicios asupra puterii acestor vrjitori, paralel cu cea a regilor i
intrand lesne
143
T
in concuren cu aceasta72. Suveranului ii revin prerogative care nu-i las
indifereni pe
magicieni: provocarea ploii, interpretarea viselor, prezicerea viitorului sau
vindecarea. Dar, cu
excepia unor state foarte mici, regele este departe pe cand vrjitorul este
aproape; regele este
unic pe cand vrjitorul poate fi duplicat la infinit i poate, de altfel, s se aplece
asupra tuturor
problemelor cotidiene, ceea ce-i asigur o clientel. Dac este abil, faima sa
poate deveni
imens. Faptul a fost constatat in Melanezia i in Australia unde, zice-se, el
ajunge s pretind
supunerea tuturora, inclusiv a cpeteniilor73.
in momentul apariiei Imperiului Mongol s-a desfurat unul dintre cele rnai
celebre conflicte
dintre magicieni, in cazul de fa nite amani, i cel care tocmai cucerise puterea
suprem sub
numele de Genghis-Han. La inceputul secolului al XlII-lea, pontifii amanici,
beki, atat in
pdurile siberiene cat i intr-o parte a stepelor, parvin cam peste tot la efia
tribal sau aspir
la ea. Timp de mai multe secole, ei fuseser ingrdii in rolul lor magico-reli-gios
de ctre
puternicele imperii ce dominaser nordul Asiei, sau chiar pui sub o tutel strict,
incat documentele
indigene trec sub tcere amanismul i ne-ar face s ne indoim de existena sa
dac
nu am fi informai despre el, fie i pe scurt, de izvoarele strine. Reacia era cu
atat mai
violent cu cat era mai tardiv, iar succesele sale cu atat mai strlucite cu cat
exista in mod
evident un vid politic.
Marele pontif amanic al mongolilor, Teb-Tenggeri, cel Preaceresc", al crui tat
jucase deja
un anumit rol in tinereea viitorului Genghis-Han, a jucat ulterior un rol inc i
mai insemnat
intrucat i-a pregtit acestuia venirea la putere declarandu-le celor care vroiau s-1
asculte c
Cerul il alesese ca interpret spre a-i spune lui Genghis-Han: Te-am pus in
fruntea poporului
i a regatului, i am fcut din tine regele intregului pmant". Dup intronare, Teb-
Tenggeri s-a
crezut aadar aproape indispensabil. Furitor de hani, el pretindea c filiaia
divin a viitorului
cuceritor trecea prin el, depindea de el, putea fi pus in discuie de ctre el. Cerul
putea
oricand s se rzgan-
144
deasc, spunea el, ceea ce insemna c avea s o fac negreit dac el, amanul, nu
era ascultat.
Arogana sa a depit curand orice limite. Intervenea in treburile familiei
imperiale, provoca
zazanie, ii calomnia pe fraii suveranului, il indemna pe acesta s-1 aresteze pe
unul dintre ei.
Genghis-Han nu-i rezista, el in faa cruia totul se supunea. ii era fric. Pendula
intre
slbiciune i concesie. El avea s piard ceea ce dobandise prin geniul su, din
cauza acelui
respect, a acelei temeri innscute la mongoli fa de toi cei care pretindeau c
vorbesc in
numele lui Dumnezeu. Nite femei au restabilit ordinea. Mama i soia sa, mai
puin lae, l-au
convins de necesitatea imperioas de a reaciona. El s-a hotrat in sfarit. La
captul unei
convorbiri dramatice, a dat ordinul executrii rivalului su. Astfel i s-a curmat
cariera
acestuia. I-au fost frante alele.
Preocupat de instituie, sau recunosctor pentru serviciile aduse, sau poate
temandu-se inc de
puterea amanului defunct, Genghis-Han i-a adus onoruri, a proclamat c acesta
se suise la cer
in trupul su i a impiedicat ca memoria sa s cad in uitare: ea a fost celebrat
cat vreme a
durat Imperiul. Apoi a determinat numirea unui nou pontif amanic pe placul su
i 1-a
copleit cu titluri si favoruri74.
PORUNCILE DIVINE
Ne-am atepta ca originea divin a regelui, sau apartenena sa la divinitate, s-i
permit s
acioneze mereu in perfect armonie cu puterile cereti, sau cel puin s le
cunoasc fr
ezitare vrerile. Or, nu se intampl deloc aa. Chiar dac nu greete, regele nu tie
cum s se
comporte; are nevoie s fie cluzit, s primeasc porunci. Tot ceea ce pretind,
decid sau
ateapt zeii trece neaprat prin el, cci el este mediatorul, legislatorul,
executorul,
reprezentantul poporului. Dup cum spun inscripiile paleoturce, Cerul exercit
presiuni"
asupra sa i impreun cu el i celelalte diviniti. Aceste presiuni par
145
^
a fi de ordin psihologic, i totui strile mistice sunt rare la monarhii care-i
pstreaz
luciditatea. Ele nu se intalnesc decat la personaje extrem de profund religioase,
precum
Akhenaton (1372-1354) care proclam: [O, Zeu suprem] tu rmai mereu in
inima mea.
Nimeni nu te cunoate in afar de fiul tu [...] cci tu l-ai intiinat despre
plnuirile tale i
puterea ta"75.
Un asemenea text constituie o excepie insemnat i trebuie s recunoatem c, in
majoritatea
cazurilor, nu tim cum ii transmite instruciunile divinitatea suprem. Ce putem
inelege,
pentru a rmane in Egipt, cand citim: Un oracol a fost auzit venind din
sanctuar", O porunc
a Zeului suprem insui s-a fcut auzit"76? in ce mod interpreteaz regele
mesopotamian
poruncile divine, ceea ce reprezint una din sarcinile sale eseniale77? Uneori, se
vorbete
despre mesageri care sunt numii ingeri, duhuri, vulturi... Cel mai adesea nu se
spune nimic.
Nu exist totui nici o indoial c visul este mijlocul cel mai frecvent de care se
servete
divinitatea pentru a-1 avertiza pe rege i, prin intermediul acestuia, pe poporul
su. Pe calea
viselor regale le sunt prevestite victoriile mesopotamienilor, i desigur i
cananeenilor78. Pe
aceast cale ii afl un rspuns nelinitea regelui hitit i a reginei sale de a-i
satisface pe zei79.
Se intampl ca mesajul s fie transmis limpede. Dar, in majoritatea cazurilor, el
se vdete a fi
obscur, de neineles pentru cel care nu este ghicitor in vise. Recurgerea
indispensabil atunci
la un specialist il face pe suveran oarecum dependent de acesta. Nu este desigur
intampltor
faptul c celii sunt nevoii s-i consulte pe druizi i pe poei80. Faraonul biblic
apeleaz la un
interpret profesionist sau ocazional, evreul Iosif, atunci cand ii sunt anunai cei
apte ani cu
vaci slabe, probabil cel mai celebru dintre vise.
Evreii i egiptenii reunii aici figureaz printre popoarele la care oniromania
ocup cel mai
important loc. in Biblie, Iahve le apare adesea patriarhilor in timpul somnului lor,
iar mai
tarziu, regilor crora le vorbete. Lui Solomon ii spune: Cere ce vrei s-i
dau!"81. in Egipt,
epi-
146
fania oniric, rezervat desigur regilor i celor mari", este un avertisment sacru",
mai ales
dac ea are loc ziua. Cele mai vechi vise pe care le cunoatem dateaz din
vremea Regatului
Nou (incepand din 1580 i. C), ceea ce nu inseamn c ele nu se produceau i
inainte. Ele
survin cu orice prilej: zeul i se arat unui rege ingrijorat de rezultatul btliei i ii
insufl
curaj; ii d porunci fiului su", se plange de starea jalnic a templului su sau a
statuii sale.
intr-o zi cand viitorul Tutmes al IV-lea (c. 1425-1405) vaneaz in deert in
apropierea
Sfinxului din Memfis, la amiaz, ostenit, el se culc i adoarme: zeul il anun
atunci c va fi
rege i ii cere s-1 dezgroape din nisip82. Amenofis al Il-lea (1450-1425), la
randul su, are un
vis deopotriv simplu i exemplar: Maiestatea Sa se intinde pentru a dormi, i
Amon se
prezint dinaintea sa spre a-i reda puterea fizic. Acest lucru corespunde intocmai
ideologiei
egiptene, cci Amon-Ra este cel care asigur protecia magic a membrelor sale
i aprarea
suveranului"83.
in China, pe timpul Regatelor Combatante (cea 400-200), oniromania a ajuns la
mod i
visele constituie unul dintre mijloacele supranaturale folosite de zei pentru a-i
comunica
inteniile muritorilor84. Onirismul chinez prezint o trstur destul de aparte:
faptele svarite
in cursul somnului au aceeai valoare cu acelea survenite in stare de veghe, mai
ales cand este
vorba de procrearea regal. intr-adevr, nu sunt rare cazurile cand fecundarea
miraculoas a
mamei viitorului rege se realizeaz. in vis. Strmoul dinastiei Qin a fost
conceput prin
cuvintele pe care Cerul le-a adresat unei concubine a impratului Wu in timpul
somnului
acesteia: Ji dau fiului tu numele de Yu cel Mare". incepand cu dinastia Han,
acest procedeu,
care pan atunci rmsese o excepie, va deveni aproape o regul, sau cel puin
un veritabil
clieu al istoriografiei. in cursul nopii, cand totul doarme, soarele sau luna, o
lumin
puternic sau un dragon, imaginea impratului, intr in corpul unei femei sau o
invluie i o
fecundeaz85.
147
DREPTUL DE A UCIDE
in cateva din lucrrile mele anterioare, am insistat pe larg asupra pericolului la
care se expune
cel ce vars sangele oamenilor sau animalelor, mai ales primul sange", cel
rspandit cand nu
s-a ucis niciodat pan atunci, sau la deschiderea unui sezon de vantoare, la
inceputul unui
rzboi, deflorand o fecioar: primejdia oricrei aciuni sporete atunci cand ea
este nou. Este
motivul pentru care exist corporaii de ucigai specializai - rzboinici,
sacrificatori, vantori,
mcelari - care cunosc riturile indispensabile i care-i iau asupra lor reponsabi-
litatea crimei.
inc i astzi mai tim s facem deosebirea intre asasin i soldat, intre braconier
i vantorul
autorizat. tim, de asemenea, in ce msur ne obinuim cu totul, chiar i cu ce e
mai ru, i c
violena este contagioas. Aceste cunotine erau cu atat mai prezente in spiritul
omului atunci
cand sacrul invluia inc intreaga existen. in mod normal, nu poi s ucizi decat
dac accepi
ca, la randul tu, s fii ucis. De va vrsa cineva sange omenesc, sangele aceluia
de man de
om se va vrsa", spune Biblia; iar Iisus: C toi cei ce scot sabia, de sabie vor
pieri"86.
Nu am nimic de schimbat la ceea ce am scris candva in privina acestui subiect, i
nu voi mai
reveni asupra sa87. in schimb, consider c nu am subliniat destul faptul c teama
de sange nu
era singura cauz ce interzicea crima. O alta pare a fi intr-adevr la fel de
important:
Dumnezeu singur fiind capabil s dea viaa, el este singurul autorizat s ucid. in
faa
fiecruia se ridic, aadar, dou obstacole aproape de netrecut care-1 deturneaz
de la crim,
dei, in ciuda tentativelor hinduismului i jainis-mului, i in general ale
doctrinelor nonviolenei,
aceasta rmane necesar pentru a se hrni sau pentru a se apra de agresori. Cum
dreptul de a ucide nu poate fi acordat tuturor fr control, cum se tie la ce se
expune
beneficiarul acestui drept, cel care vars sangele fr a fi un specialist trebuie s
se ascund in
spatele unei autoriti de la care primete misiunea sau permisiunea, i care ia
148
asupra sa riscurile implicite pentru c este abilitat s o fac in virtutea
legturilor sale cu
divinul. Aceast autoritate este in mod evident cpetenia in stadiul tribal, regele
in stadiul
statal.
RZBOAIE I VANTORI REGALE
Vantoarea poate fi individual (mica vantoare") sau colectiv (marea
vantoare88); rzboiul
nu este niciodat aciunea unui singur individ. Ambele prezint similitudini care
ne scap
astzi, dar care le preau evidente strmoilor notri: acetia constatau c ambele
necesitau
mijloace identice i obineau rezultate comparabile, i acordau lumii animale o
atenie mai
respectuoas decat noi. Cel mai bun i mai folositor dintre rzboaie este acela al
tuturor
oamenilor impotriva slbticiei fiarelor", spuneau vechii greci89, asemnandu-i
pe barbari cu
fiarele, aa cum fcea i Alexandru pentru care intre vantoare i rzboi nu exista
decat o
diferen de grad, nu de natur90. Vantoarea, le rspund dup optsprezece
secole iranienii
vorbind despre mongoli, este o indeletnicire potrivit pentru un comandant de
oti deoarece
cuprinde insemnate invminte militare, deoarece, cu omorurile sale, cu
numrarea
victimelor i cu graierea acordat supravieuitorilor [la vantoare, spre a nu
decima specia],
ea ii seamn intru totul [rzboiului]."91
Vantoarea i rzboiul, in toate cazurile imaginabile, cu excepia situaiei de
legitim aprare,
sunt aciuni organizate. Chiar i astzi, se declar rzboiul, apoi este incheiat
printr-un tratat
ale crui legi sunt respectate; vantoarea este inaugurat la o dat stabilit i se
ine seama de
anumite interdicii. Reminiscene! Odinioar, trebuia s se tie cine, unde, cand i
cum urma
s fie ucis. Nu puteau fi omorate animalele tinere i, uneori, nici femelele;
trebuiau cruate
cateva dintre animalele inchise in cercul de vantoare; existau locuri protejate
(zone de
refugiu, rezerve) i epoci interzise (zile sfinte, perioade de gestaie sau de luzie);
apropierea
de duman sau de
149
vanat, modul de a-1 dobori, de a-1 dezbrca sau jupui, de a-i trata cadavrul, se
supuneau unor
legi. Pretutindeni i intotdeauna, riturile de vantoare i de rzboi erau
nenumrate: ele
trebuiau cunoscute i respectate. Era temut rzbunarea victimei, nu numai aceea
a grupului
su, ci i aceea pe care ea insi avea s-o infptuiasc negreit din lumea cealalt.
Toi
membrii comunitii przilor, turma sau tribul, erau slbii prin moartea sa, aa
cum toi
membrii comunitii prdtorilor erau rspunztori, chiar dac acionase doar
unul singur.
Aadar colectivitii ii reveneau indatorirea i dreptul de a dicta legile omorului i
de a lua
decizia autorizrii sale. Aa cum a enunat Freud, uciderea victimei era un act
interzis
individului i nu era justificat decat atunci cand tribul ii asuma responsabilitatea
sa"92.
in Grecia secolului al FV-lea, unde violena era considerat periculoas iar
vantorul un
personaj marginal i ameninat, Platon tie c vanatul ce poate fi urmrit, felul
urmririi,
varsta vantorului sau a vantorilor se supun regulilor sociale dictate de
cetate"93. Cetatea lui
Platon, tribul lui Freud se pot desigur liniti spunandu-i c ucigaul este expus
mai direct, dar
o fac fr convingere: ele nu ignor faptul c acela care cere sacrificiul (cel
pentru care se
indeplinete sacrificiul) se angajeaz mai mult decat sacrificatorul. Nu Calchas
poart povara
morii Ifigeniei, ci Agamernnon, tatl su i, dup el, toi ai si. Fie c e vorba de
vantoare
sau de rzboi, beneficiarii nu sunt vantorii i soldaii, ci aceia pe care vantoarea
ii hrnete,
aceia pe care rzboiul (victorios) ii imbogete. Ei se afl intr-o situaie de
tulburare i
primejdie extrem. Pentru a-i despovra, regele este acolo, omul providenial,
propria lor
emanaie i pe deasupra divin, adic autorizat s comit crima in numele Zeului
suprem;
regele cruia ii revine indatorirea de a-i apra pe ai si, de a-i hrni, de a-i
fecunda, care
cunoate riturile mai bine decat oricine, care este singurul in msur, prin distana
pe care o
las intre el i eveniment, s stvileasc contagiunea violenei.
incrcandu-1 pe rege cu toat responsabilitatea zdrobitoare a crimei de care
colectivitatea
dorea cu orice pre
150
s se debaraseze, nu se putea evita faptul de a-i incredina totodat i dreptul
exclusiv de a o
svari. in el, incepand de atunci, rezid sufletul aciunii. Chinezii spuneau c
prin toi
rzboinicii trecea suflul comandantului care, btand din tob, ii comunica intregii
btlii
ritmul propriei ardori94. Viziunea vechilor germani nu era probabil prea diferit
dac e s ne
lum dup textul lui Tacit, bine informat, dar care a ineles greit ceea ce descria:
Pe campul
de btlie, era ruinos pentru un conductor s fie intrecut in curaj [...]. A-1
apra, a-1 proteja,
a aduga gloriei sale propriile fapte strlucite, reprezint esena jurmantului lor.
Conductorii
lupt pentru victorie; tovarii de arme pentru conductor"95.
Pentru suveran, vantoarea i rzboiul, care sunt acte religioase, devin acte
regale. Acte
religioase: istoria expune in continuitate ceea ce teologia trebuie s transpun in
simultaneitate atunci cand, din primii Sasanizi, Sasan i Papak, ea face dintr-unul
un preot al
lui Anahita iar din cellalt un vantor i un rzboinic96. Acte regale: eroul grec
este un vantor
care, luptand cu mainile goale, a reuit o fapt memorabil. Odiseea il arat pe
Ulise plecand
singur la vantoarea unui mistre uria, imagine a tuturor fiarelor, a intregii
barbarii97. Herodot
descrie aceast vantoare a mistreului cand este infptuit de fiul lui Cresus
(561-547), nu
fr a stabili o echivalen intre funcia regal i vantoare. Episod dramatic:
regele are
indatorirea s-i protejeze poporul de jivine i il deleag pe fiul su, insoit de
caiva tineri
nobili, dar tanrul prin piere, jertfit ca s zicem aa slbticiei, in locul regelui,
tatl su,
pentru ocrotirea supuilor si98. Reliefurile ahemenide il reprezint din
abunden, pe porile
de Est i de Vest ale Slii celor O Sut de Coloane de la Persepolis, pe eroul regal
doborand
un animal real sau fantastic, ceea ce evoc modul in care puterea imperial va
distruge forele
ostile. Pentru Ghirshman, reprezentarea regelui in chip de arca face din el un
auxiliar al
voinelor divine99, ins victoria asupra animalului este un privilegiu regal100.
intr-un stat de oarecare importan, regele nu poate efectua toate vantorile
injefffiFpe^te
comanda pe toate fronturile, i, aa cun^^f^rtale^ dtf?gfcot el ii deleag
funciile sacerdotale, la fel, i in calitate de comandant suprem al trupelor i
responsabil al
hituirilor, el ii transmite puterile generalilor i vantorilor si. Transferul
acestora este
insoit adesea de un intreg ritual care le sacralizeaz, conferindu-le deintorilor
drepturi
legitime. Conform necesitilor locale sau structurii societii, deintorii
drepturilor de
vantoare sau rzboi sunt mai mult sau mai puin numeroi. Prin cascade
succesive, prerogativele
regale pot cobori pan la micul senior feudal, la eful de clan sau la tatl de
familie.
in mod invers, atat din dorina de a menine pacea regatului cat i dintr-o
preocupare
ecologic, ele pot reveni la sursa lor spre a nu-i mai aparine decat monarhului.
Astfel, in
Imperiul Mongol, dup cum consemneaz printre alii Marco Polo: Nici un
baron, cavaler
sau nobil nu ar indrzni s vaneze fr a fi inrolat sub cpitanul oimarilor sau
fr a deine
acest privilegiu in mod oficial"101. S-ar putea cita sute de alte exemple.
IUS PIUMAE NOCTIS
Deflorarea unei fecioare implic violena; ea transform o fiin inc neutr,
tanra fat, intr-o
fiin impur, femeia; ea il pune in contact pe violator cu sangele himenului; este
vorba de un
act svarit pentru prima dat: patru motive intemeiate pentru a-1 considera un
gest deosebit
de primejdios! Acolo unde idealul virginitii, spre a nu evoca sentimente mai
tulburi, ne face
s intrevedem un privilegiu, imensa majoritate a popoarelor, i nu numai cele
primitive, nu
vede decat incercri i riscuri. Orice mijloc este bun pentru a incerca evitarea lor.
Dac exist
obligaia de a indeplini personal deflorarea, aceasta e sacralizat prin cstorie,
este amanat
prin abstinena din prima noapte, noaptea lui Tobie", sau din mai multe nopi
consecutive,
lsandu-i pe soi in acelai pat, dar aezand intre cele dou trupuri un baston (in
India vedic)
sau o sabie (la vechii germani), sau chiar punandu-i sub supravegherea unui
martor. Dac
aceast obligaie nu exist, se recurge la un ter - o fiin supranatural, un preot,
un trector,
un obiect102. Herodot relateaz cum, in
152
Sirta Mare, in prima noapte, toi convivii puteau beneficia de tanra mireas, iar
la Babilon, o
dat pe an, toate fecioarele erau reunite i vandute la mezat, dup care se
intorceau acas i
dovedeau o virtute auster103.
Cel mai bun intervenient posibil este regele, pentru toate motivele pe care le-am
evocat in
legtur cu vantoarea i rzboiul, precum i datorit faptului c el este un alter
ego al
fiecruia, iar dac din acest act se va nate un copil, familia respectiv se va
mandri cu
aceasta. Bineineles, este vorba aici de acel drept din prima noapte, pe care-1
numim in mod
vulgar dreptul primei nopi"*, asemntor drepturilor de vantoare i rzboi: el
poate trece de
la rege la cel mai modest nobil de ar. S-a spus c a fost practicat pe scar larg,
dar se pare
c, in fapt, el a fost exercitat foarte puin, nu ca urmare a rezistenei fecioarei i a
logodnicului
su, ci din cauza lipsei de entuziasm a regelui i a nobililor.
MAREA CUCERIRE A REVOLUIEI
Nu exist fapte istorice asupra crora s ne fi inelat mai mult, sau mai degrab
asupra crora
s fi fost mai mult inelai, ca acelea privind drepturile de vantoare i de rzboi
ale
suveranilor. S-au vzut in ele nite privilegii scandaloase (trebuie s recunoatem
c, intr-o
oarecare msur, ele erau sau deveneau astfel) uitandu-se c se justificau prin
deinerea unor
funcii i c aveau - sau avuseser - raiunea lor de a fi. in permisiunea acordat
tuturora de a
vana s-a vzut una din marile cuceriri ale Revoluiei Franceze**: este una, dar
mai puin mare
decat s-a afirmat. Ca orice lucru, ea a avut inconvenientele sale. A expus la
riscuri ecologice; a
provocat dispariia anumitor specii i reducerea altora, mai ales pentru c, este
adevrat,
populaia incepuse s sporeasc nemsurat. A dez-
*Droit de cuissage", in societatea feudal, dreptul atribuit seniorului de a putea
petrece cu soia unuia dintre
servii si prima noapte a nunii acesteia (N. tr.).
** in noaptea de 4 august 1789, unul din primele privilegii abolite a fost acela al
drepturilor exclusive de
vantoare, al unor domenii rezervate in acest scop etc.
153
1T
voltat un instinct uciga. A contribuit la dezafectarea unor animale. A desacralizat
natura. S-a
uitat c vantoarea i rzboiul erau comparabile; ele au fost parial disociate.
Pentru c se
contientiza faptul c trebuia neaprat ca diversele conflicte armate s nu
izbucneasc oricand
i c cineva urma s decid asupra lor, li s-a lsat efilor de stat rolul de a le
deschide i de a
le incheia. La aceste aciuni a fost ins asociat i poporul. Fiecare a avut dreptul
-adic
indatorirea - de a lupta, cu alte cuvinte de a ucide i de a se lsa ucis, precum i
de a inva s
ucid in cursul unui stagiu militar care a fost uneori foarte lung i care a
suspendat, pe
intreaga sa durat, libertatea fizic i moral a ceteanului.
Desigur, odinioar nu se ignorau mobilizrile in mas pentru aprarea patriei
invadate, dar ele
nu aveau loc decat cu ocazia unor crize grave. in vremuri normale, monarhiile,
mai ales
cretine sau islamice, reuiser s limiteze forele armate doar la mercenari i la
soldaii de
meserie. in schimb, cei care erau denumii barbari considerau c profesia lor era
lupta i o
fceau de bunvoie, nu fr a devasta lumea. Noile ideologii au regresat la
nivelul acestora,
npustind popoare intregi unele impotriva altora i provocand imensele
hecatombe din
secolele al XTX-lea i al XX-lea. Dreptul de a ucide, candva atat de scrupulos
msurat,
rezervat suveranului i celor imputernicii de el, era ineluctabil democratizat,
precum dreptul
la vantoare, pentru c acesta din urm aparinea tuturor: iat marea cucerire a
Revoluiei!
REGELE JUDECTOR
Omul este in esen nedrept, dar admir cu ardoare dreptatea. Prin aspiraia sa
ctre dreptate,
aceast dreptate pe care nu spera s o gseasc pe pmant, el a ineles - alii ar
spune inventat
-judecata morilor i a considerat c, milostiv sau sever, Dumnezeul su era la
urma urmei pe
deplin drept. in calitatea sa de reprezentant al lui Dumnezeu, om unic, anticipand
intr-un fel
decizia tribunalului suprem, suveranul are ca prim sarcin
154
indeplinirea dreptii: Iubit-ai dreptatea [...]. De aceea te-a uns Dumnezeu,
Dumnezeul tu,
cu untdelemnul bucuriei"104. Uraciune sunt regii care fptuiesc frdelegea,
fiindc numai
intru dreptate se intrete tronul"105, citim in Pilde. Dreptatea se afl la temelia
puterii sale.
Cartea iranian a coroanei10^ il pune pe un inalt demnitar s vorbeasc astfel:
Dumnezeu
[...] din cauza dreptii 1-a creat pe rege, pentru ca aceast dreptate s se
infptuiasc iar
nedreptatea s fie inlturat", iar mai-marele vizirilor adaug: Cand se imparte
dreptatea,
ogoarele mnoase sporesc, venitul de pe urma impozitului funciar se
consolideaz iar inimile
supuilor rman neprihnite"107. Marele vizir iranian al Selgiucizilor din Iran,
Nizam al-Mulk,
nu a pierdut din vedere ceea ce exprima indeprtatul su inainta: Regii, spune
el, trebuie s
se consacre pstrrii mulumirii lui Dumnezeu. Mulumirea Celui care este insui
adevrul se
dobandete prin binefacerile pe care prinul le rspandete asupra oamenilor i
pentru aceasta
este de ajuns s li se dea dreptatea ce li se cuvine"108. Iar mai tarziu, ceea ce s-a
numit cercul
echitii", avand putere de lege in Imperiul Otoman, exprim din nou aceeai
idee: Nu exist
stat fr armat; nu exist armat fr bani; nu exist bani fr supui mulumii;
nu exist
supui mulumii fr dreptate; nu exist dreptate fr stat"109.
Dreptatea este aceea care ii confer regelui raiunea de a fi, sau mai degrab una
dintre
raiunile sale de a fi. Ea se nate sau renate o dat cu el. Anu i Enlil l-au chemat
pe
mesopotamianul Lipit-Itar (1934-1923 i. C.) la guvernare pentru a instaura
dreptatea:
.Atunci, eu, Lipit-Itar [...] am inscunat dreptatea in Sumer i in Akkad"110. Ea
salveaz
onoarea i cumpnete rzbunarea, spun vechii germani111. Ea eman in mod
spontan de la
rege; ea este in el. Misteriosul Melhisedec, preotul Celui Preainalt care il
binecuvanteaz pe
Abraham, este, dup cum arat numele su, Melik sadek, regele drept"112. La
Roma, simpla
prezen a impratului determina infptuirea dreptii. Cand Constantin (306-
327) revine
dintr-o campanie in Orientul Apropiat, un general compromis candva se prezint
la curte, spre
indignarea tuturor, ins prinul refuz s-1 aresteze, declarand c,
155
dac este vinovat, ii va gsi singur pedeapsa. Or, a doua zi, la circ, aezat in faa
tribunei
imperiale, generalul intalnete privirile suveranului, i iat c balustrada de care
se sprijin se
prbuete: el moare pe loc. Aa cum spune Meslin, prin privirea suveranului se
exercit
judecata lui Dumnezeu"113.
Regele judector este drept. El nu poate indeplini aceast funcie fr a fi astfel.
[Regele] s
judece poporul tu cu neprtinire", cant psalmul. Munii s poarte poporului
pace i
dealurile, dreptate. Va judeca pe sracii poporului i va mantui pe fiii celor
srmani iar pe
asupritor il va dobori."114 Amon, spun egiptenii, triete din adevr i dreptate;
oamenii trebuie
s se uneasc cu Amon pentru a-i oferi adevrul i dreptatea pe care le
indeplinesc in timpul
vieii lor; in schimb, el le va obine beatitudinea i le va ocroti destinul.
Regele este drept, ins milostiv. El nu ii poate respecta prima obligaie fr cea
de-a doua,
pentru c este suveranul iertrilor, impritorul vieii, ocrotitorul. Ca el s
constituie cel puin
ultima instan, ultima speran a condamnatului este o necesitate psihologic ce
alin zbuciumul
pan in ultimul moment. Iat mcar un element pe care nu l-am uitat, noi cei care
i-am
lsat preedintelui Republicii dreptul de graiere. Dar justiia i clemena se opun,
il situeaz
pe monarh intr-o poziie contradictorie, cci el se afl constrans intre dou
indatoriri egale,
ins divergente. Inconciliabilul, este adevrat, nu a dezorientat niciodat istoria
religiilor. O
inscripie a lui Darius I (571-486 i. C.) este un fel de crez ce exalt cu senintate
imperialismul
justiiei i al clemenei116.
Judector suprem, regele este atottiutor i nu se poate inela. in Cambodgia,
unde el are ca
prim sarcin reglementarea judicioas a conflictelor, judecata sa depete orice
justiie
uman i se apeleaz la el in ultim instan. Sentina sa este pronunat
intotdeauna spre
deplina satisfacie a celor dou pri117.
Egal pentru toi, justiia regal trebuie acordat tuturor, ceea ce implic o real
apropiere
intre popor i suveran. Fiecare trebuie s-1 poat aborda, s-i vorbeasc, s-i
expun cazul
su. Aa se proceda in orgolioasa Rom cu prilejul zilelor faste i mai mult inc
in Iran. Sub
dinas-
156
1tia sasanid, oricine suferea vreo nedreptate putea recurge la marele rege.
Dreptatea sa nu era
doar teoretic: ea se acorda in zile stabilite, pe o campie, in faa poporului, pentru
ca acesta s
poat merge cu uurin la el. Monarhul judeca acolo abuzurile de putere i
violenele celor
mari. El ii ddea reclamantului, impreun cu decizia sa, un scule de sare
pecetluit cu inelul
su spre a arta invulnerabilitatea cuvantului su118.
Orientalitii, din exces de iranofilie, i-au acordat Iranului antic mai mult decat i
se cuvenea, i
deja i se cuvenea destul! Ei au crezut c audienele publice inute de suveranii
sasanizi erau
aceleai cu cele ce se regseau in lumea musulman. Influena direct este
posibil, dar pot
exista surse multiple, intr-atat de universale sunt aceste tribunale prezidate de
monarhi. S-a
afirmat c musulmanii, dei le admiteau in principiu, nu le practicaser prea des.
Este posibil:
se cunoate distana ce separ intotdeauna teoriile de aplicaiile lor. S ne
mrginim, pentru
ceea ce urmeaz, doar la teorie: in Imperiul Otoman, padialiului ii revine intr-
adevr sarcina
de a face s domneasc dreptatea printre oamenii care-i sunt incredinai i, in
acest scop, el
are drepturile i indatoririle unui judector suprem. Fiecare dintre supuii si
poate apela
direct la el printr-o petiie, i chiar ii poate vorbi abordandu-1 cand se duce la
moschee sau in
orice alt imprejurare119.
REGELE TAUMATURG
Fertilizator, fecundator, sprijinitor al ordinii, regele deine firul vieii supuilor
si. Sub un
bun suveran, copiii nu mor", spun Legile lui Manu, exprimand o credin
unanim. Totui,
indiferent de perfeciunea monarhului, de puterea sa, de aura sa, se tie foarte
bine c sub
domnia sa chiar dac mortalitatea este redus prin absena foamei, a epidemiilor
sau a
rzboiului, oamenii ca i copiii trec in nefiin. Situaie scandaloas? Oare. S nu
uitm c
alternarea vieii cu moartea este in ordinea naturii. Aadar nu i se cere prinului s
tulbure
desfurarea fe-
157
nomenelor, ci s fac in aa fel incat ea s fie normal, ca bolile i decesele s nu
sporeasc.
Dar regele iubete. Regele sufer de suferinele celorlali. Regele dreptii nu
poate decat s se
revolte in faa nenorocirilor i a morilor nedrepte. Regele dreptii este i regele
generozitii,
al binefacerilor i al milostivirilor. Despre popoarele mediteraneene (dar aproape
la fel se
intampl i in alte pri), Meslin noteaz c, pentru ele, mantuirea lumii este in
primul rand
sntatea corpului120. Aadar aceasta este ateptat de la rege. El este viaa,
fora; el poate
vindeca; el trebuie s o fac. Puterile taumaturgice sunt probabil, pentru oamenii
mruni, cele
care vorbesc cel mai mult sufletului lor: se va vedea acest lucru, in Ev Mediul
nostru
european, cand mulimile se vor inghesui in jurul regelui cu atata incredere, cu
atata speran,
pentru ca el s ating scrofulele", pentru ca mana sa s inlture rul.
Exist aici o aparent contradicie cu ideea intrevzut mai sus conform creia
atingerea
regelui prezenta un pericol i era interzis. Freud a spulberat-o explicand c a-1
atinge pe rege
i a fi atins de el nu insemna acelai lucru: gestul regal este voit i, pentru c
este voit,
posed o putere tmduitoare"121. Puterii care trece prin maini i se adaug aceea
care are drept
mijloc cuvantul. Prima poate fi singur de ajuns: .Atunci [Petru i Ioan] ii
puneau mainile
peste ei, i ei luau Duh Sfant"122. Dar cuvantul este adeseori necesar: i Iisus,
intinzand
mana, s-a atins de el, zicand: Voiesc, curete-te"123. Christos a reluat pe contul
su nite
credine strvechi, greit inelese de evrei i adeseori respinse de acetia, dar pe
care le
imprteau i alte popoare. Conductorii vechilor germani atingeau deopotriv
bolnavii,
copiii i recoltele124, intr-o perspectiv christologic, regii Franei, apoi cei ai
Angliei, vor fi,
prin mainile i cuvintele lor, nite prini taumaturgi. Puini erau cei uluii de acest
fenomen:
miracolul nu inea de cotidian, dar era familiar. Aa se face c Tacit i Suetoniu
relateaz fr
ezitare vindecarea de ctre Vespasian (69-79) a unui orb i a unui chiop care
158
avuseser o viziune a lui Serapis indemnandu-i s se lase ingrijii de imprat125.
Puterea tmduitoare poate trece i prin picior, reprezentand un fapt neobinuit,
dar ea se
explic prin diverse credine relative la acest mdular, i mai ales prin aceea care
pretinde c
un flux eman din el i care, aa cum am vzut, le interzicea adesea monarhilor
s mearg pe
pmant. Frazer a gsit atestri ale acestor credine numai in Africa Neagr i in
Polinezia, la
waloii din Senegal i la populaia tonga - ceea ce nu inseamn c ele nu ar exista
i in alte
pri, dei nici eu nu am descoperit mai mult decat el126*.
REGELE MANTUITOR
Prin insui faptul c exist, regele este intrucatva un mantuitor: el insufl viaa i,
fr el,
nimic nu ar putea dura. tim ins c, atunci cand se vorbete despre un mantuitor,
nu se face
referire la regele fecundator, acest pstrtor al ordinii cosmice, ci la un personaj
excepional,
venit - i chiar ateptat - pentru mantuirea lumii. Numeroi, in anumite perioade
de speran
mesianic, au fost cei care, in lumea antic, s-au declarat sautor. prinii diadohi
Antigon al
Macedoniei, Antioh I al Smirnei, Seleucos I, Ptolemeii; mai tarziu, Augustus,
dup criza prin
care trecuse Imperiul Roman, a fost adorat ca atare in Orient iar Caligula (37-41),
la sfaritul
vieii sale, s-a pretins Mesia cel ateptat de evrei i a poruncit ca imaginea sa s
fie expus in
Templul din Ierusalim.
Orice reinstaurator al unei puteri slbite, al calmului ce urmeaz tulburrilor, a
putut fi
considerat de asemenea un mantuitor. Turcii din Mongolia, dup dezastrele lor
militare din
secolul al Vll-lea, ii vd pe suveranii lor aproape in acest fel. Unul dintre acetia
exclam:
Pentru ca numele i faima poporului turc s nu dispar [...] Tengri
* intrucat ironiza preteniile taumaturgice ale regilor Angliei i Franei,
strduindu-se s denune in ele o
reminiscen a timpurilor barbare, nu exist nici o indoial c a cutat cu
indarjire.
159
T
[Cerul] m-a ales pe mine drept kaghan", iar poporul confirm: Dac K61 Tegin
n-ar fi
existat, muli turci ar fi murit"127.
Adevratul rege mantuitor trebuie cutat ins in alt parte, in preajma celui care
se ofer ca
jertf - real sau imaginar - pentru poporul su. Faptul c suferina i moartea
unui prin iubit
sunt oricum valorificate nu este surprinztor, fiindc regelui ii revine misiunea de
a lua totul
asupra sa, de a renuna in favoarea celorlali. Nu surprinde nici faptul c ele sunt
percepute ca
o autojertfire, pentru c aceasta nu constituie atunci decat o dovad de iubire, un
dar suprem
prelungind o intreag via generoas, i pentru c ele nu fac decat s duc la
limita extrem
identificarea mistic a poporului cu regele. Sacrificiul uman este izbvitor. Nici
un gest nu
este lipsit de urmri, iar acesta nu mai puin ca altele. El este, spune Soustelle, o
transmutaie
prin care se face via din moarte"128. Cato se arta foarte regal atunci cand
declara (cel puin
Lucan ii atribuie aceste cuvinte): Fie ca sangele meu s rscumpere poporul!
Sangele meu s
fie preul ce merit s-1 plteasc moravurile romanilor!"129.
in Egipt, noiunea de rege mantuitor apare cu cea mai mult pregnan, pentru c
unul dintre
fundamentele eseniale ale religiei este credina c faraonul, prin decesul su i
supravieuirea
sa, ii deschide poporului su calea ctre viaa etern: .Aceast moarte a unui Zeu-
Om, ce a
trit printre oameni, aceast moarte indurat, reprezint unul din primele cazuri
cunoscute in
istorie ale Mantuitorului"130. Osiris a fost asasinat de fratele su; nu s-a oferit el
oare morii
pentru a retri i a face s se retriasc o dat cu el? Iat ce a ineles probabil
Apuleius in
Metamorfozele sale al cror erou, iniiat in misterele lui Isis, se ofer drept jertf
spre a
obine naterea spiritual". Se poate imagina o influen egiptean asupra naterii
mitului lui
Alexandru cel Mare: in perspectiva teologic a primilor si adoratori, dispariia
sa atat de prematur,
dup o asemenea carier, nu putea fi decat o moarte exemplar, consimit,
voit,
anunat in mai multe randuri i in mod solemn, un fel de sacrificiu sublim
160
al inveliului su trupesc consacrat Zeului Cerului care-1 zmislise"131.
Dar atunci cel care trece in nefiin pentru izbvirea oamenilor este un zeu sau un
rege? Este
regele-zeu. Dac nu este zeu, el poate reinvia. Dac nu este rege, decesul su nu-i
privete pe
oameni care nu vor putea beneficia de moartea sa i nici nu vor reinvia prin ea.
Nenumrate
sunt, in Antichitate, divinitile care au deschis calea -alturi de Osiris, Baal, zeul
din Ugarit
(Ras Shamra), Attis, Mithra, Orfeu, Dionysos -, aa cum sunt nenumrate, sub
forme variate,
i in China, in Birmania, in Tibet, in India...
in cadrul filozofiei indiene, regele are parte de o situaie dificil. in vreme ce
brahmanul se
poate feri de profanarea suprem adoptand o atitudine de renunare sau aderand
la doctrina
aa-numitei ahimsa, non-violena, regele, in schimb, care aparine castei
rzboinicilor i este
obligat s se rzboiasc - fie i numai in scop defensiv -, nu beneficiaz de
aceast resurs.
Trebuie aadar, pentru a-1 justifica, ca rzboiul s devin un fel de sacrificiu
specific
rzboinicului, in rstimpul cruia el se ofer drept victim sperand s-i substituie
persoana
dumanului su in cursul btliei". Moartea substitutului su (dumanul) dac
este victorios
sau propria sa moarte dac este invins fac din el persoana care s-a sacrificat
pentru binele
tuturor132. in mod mai simplu, in unele civilizaii africane, precum in Rwanda,
se afirm c,
murind, regele se sacrific benevol pentru regatul su, i i se d numele de rege
salvator"133.
ATEPTAREA REVENIRII
Mantuirea nu a avut loc, sau nu a fost decat provizorie. ara a fost eliberat,
dumanul
izgonit, ciuma a incetat, anii de secet s-au incheiat: regele nu a domnit in zadar.
Dar viaa
continu, cu intristrile i necazurile sale. Se simte povara acestora. Nu va veni
oare niciodat
ziua in care fericirea va aparine tuturor, cand dreptatea nu va mai fi nesocotit,
cand nu va
mai fi srcie, cand moartea
161
va fi invins? Ea este ateptat. Este sperat. Este ca o fgduire solemn a
zilelor
binecuvantate, a viitorului paradis terestru. Venirea sa va coincide cu aceea a
regelui
desvarit, a unui rege ce n-a mai fost nicicand pe pmant sau care a trit aici fr
a-i incheia
misiunea, pe care lumea n-a vrut s-1 recunoasc, care 1-a izgonit sau poate 1-a
ucis.
Virgiliu a crezut, sau s-a fcut a crede, c-1 recunoate in persoana lui Augustus:
Iat
brbatul, aces-ta-i ce-auzi c promis i-i adesea, Cezar Augustus, mldi de zeu
[Iulius
Cezar]; i dura-va el iari veacul de aur in Laiu, in campii de Saturn carmuite
odinioar"134.
Dup cum a remarcat foarte bine Eliade, sperana mesianic a Israelului, care este
in fapt
aceea a unui suveran ideal, Mesia, este solidar cu ideologia regal"135. El va
veni. El vine.
Daniel, in viziunea sa, il vede: i el a inaintat [...]. i lui i s-a dat stpanirea,
slava i
impria, i toate popoarele, neamurile i limbile ii slujeau lui. Stpanirea lui
este venic,
[...], iar impria lui nu va fi nimicit niciodat"136. Miheia il fgduiete: ,1
va fi voinic i
va pate poporul prin puterea Domnului [...]. Iar el va fi mare pan la marginile
pmantului. i
el insui va fi pacea noastr!"137. Iar Zaharia cant: Iat, impratul tu vine la
tine: drept i
biruitor"138.
Ateptare! Speran! Sperana, care este marea sa virtute teologal, Israelul o
imprtete cu
alte popoare. Islamul, mai ales iit, ca i iudaismul, are privirile indreptate ctre
omul de la
sfaritul vremurilor, acel mahdi, i numeroi sunt cei care, asemeni lui ah Ismail
din Iran
(1502-1524), au proclamat c erau aceast persoan139, in secolul al Xl-lea,
Nizam al-Mulk
(1018-1092), dei bun sunnit, il anun: [Dup] mai multe rstimpuri de
tulburri i rscoale
cand carmuirea va trece de la o dinastie la alta, Dumnezeu va intrupa un principe
drept i ii va
da inelepciunea necesar spre a orandui toate lucrurile la locul lor [...]. El ii va
da puterea i
fericirea"140.
Egiptul aspir s vad aprand preafericitele vremuri finale ce vor marca
incheierea istoriei
sub un rege bun. Un rege va veni din sud [...]. in timpul erei acestui
162
fiu al lui Horus, oamenii se vor bucura, vor sta departe de ru. Nelegiuiii ii vor
umili gura
slobod de frica lui".141 Un rege nou, pentru egipteni, i nu revenirea unui fost
suveran, ci un
fiu al lui Horus, Horus insui, regele mereu reintrupat, regele care nu moare!
Regalitatea ii
cuprinde in ea pe toi monarhii, cei din prezent, trecut i viitor. Fiecare retriete
in succesorul
su. Cei mai mari principi, ins, nu sunt uitai. Ei rman vii in memorie, i ea ii
proiecteaz in
viitor. Ei nu au disprut pentru totdeauna. Vor reveni. Tibetanii il ateapt pe
Gesar, eroul lor,
cel care a fost i va mai fi pentru a instaura domnia pcii i a dreptii"142. Au
fost ateptai
indelung vreme, mereu intr-o perspectiv escatologic, Alexandru cel Mare,
Carol cel Mare,
Frederic Barbarossa, Tamerlan, Genghis-Han - i cine tie dac unii nu-i mai
ateapt inc...
V Viaa i moartea regelui
intr-un regim monarhic instituit, nu exist decat trei modaliti de a accede la
tron. Primele
dou, alegerea i dreptul ereditar, sunt normale. A treia este in afara normelor,
adic
excepional: ea implic rsturnarea dinastiei domnitoare sau violarea sistemului
electiv de
ctre cineva care se impune prin personalitatea sa, succesele sale, calitile sale,
i cel mai
adesea prin violen. Acest nou venit se deosebete de un dictator prin aceea c,
in ciuda
uzurprii puterii, el respect regula stabilit, inelege s se inscrie in continuitate
i nu
pretinde c deine magistratura suprem prin fore proprii, ci de la Dumnezeu sau
de la popor.
Alegerea i dreptul ereditar se pot combina atunci cand nu exist o ordine
succesoral precis
i cand un corp constituit are sarcina de a-1 alege pe rege dintre membrii familiei
regale.
Examinand societile primitive, suntem tentai s credem c ele privilegiaz
sistemul electiv
i c sunt incapabile s stabileasc legi succesorale chiar i acolo unde au admis
principiul
dinastic. Dar aceast impresie se vdete a fi neintemeiat. Dac lum in
considerare culturile
superioare, suntem inclinai s credem c ele au optat pentru sistemul ereditar,
chiar dac
dinastiile le succed dinastiilor aa cum s-a intamplat in Frana, in China, in
Egiptul faraonic i
in alte pri. Aceast optic, mai sigur, nu intampin ins mai puine rezerve.
Oricare ar fi alegerea efectuat, niciodat nu vom repeta indeajuns acest lucru,
toate
societile monarhice se intemeiaz pe continuitate. Chiar i acolo unde pare s
165
domneasc cea mai mare dezordine succesoral, se admite intotdeauna c noul
intronat va
continua opera predecesorilor si, i se apreciaz adeseori c maiestatea, spiritul
unuia i se
transmit celuilalt. Un text iranian nedatat, dar cunoscut prin intermediul unui
manuscris din
secolul al Xtl-lea (l-am citat deja) ii atribuie principelui domnitor o declaraie
revelatoare:
Aflai c nimeni dintre voi nu va fi [cu adevrat] rege dac nu se ingrijete de
cel care va
guverna dup el"1.
ALEGEREA
Istoria demonstreaz c sistemul ereditar nu funcioneaz bine decat in monarhii
solid
instaurate, in care ambiiile individuale sunt inbuite, in care nimeni nu contest
legitimitatea
dinastiei. indat ce puterea slbete, tentaia de a-1 inlocui devine irezistibil; cei
mari, mereu
plini de privilegiile lor, i considerandu-se, pe drept cuvant, mai aproape de
varful piramidei
sociale decat de baza sa, i care sunt auxiliarii monarhului, tind s se debaraseze
de acesta, fie
sperand c unul dintre ei ii va lua locul (i atunci intenioneaz s-1 in sub
tutel), fie
dobandind in provincia lor, in feuda lor, o independen efectiv. in ambele
cazuri, arareori se
intampl ca din asemenea imprejurri s nu decurg o grav instabilitate in stat.
Romanii se
vor felicita de descompunerea vechilor monarhii din Galia sau din (Marea-)
Britanie,
survenit in mod inoportun tocmai in momentul cand ei incercau s o cucereasc.
Ne imaginm lesne c, spre deosebire de sistemul ereditar, sistemul electiv este
democratic.
Este o eroare: in acest sistem nu exist democraie. Cei care-l aleg pe rege, in
afara unor
excepii insemnate, sunt nite privilegiai, membrii unei clase sociale restranse i
inchise care,
pentru comoditatea expunerii, poate fi calificat drept nobil. Nimic nu este mai
suspect decat
intervenia poporului, chiar i acolo unde se face caz de ea. Rolul su ar trebui
evaluat in
alegerea regilor pri i sasanizi, efectuat de ctre o adunare reprezentand, zice-
se,
toate clasele
166
sociale: m indoiesc c acesta este mare, presupunand c exist. La vechii
germani2 ca i la
celi, suveranul era ales intr-un cerc restrans de familii aristocratice ai cror efi
erau singurii
electori - in Galia, sub stricta supraveghere a druizilor3. in general, tocmai acolo
unde se
manifest mai mult ataament pentru alegere, nu voteaz decat nobilii, numai
unii dintre ei
pot fi alei, se sporesc precauiile spre a evita orice abatere ce ar risca s duc la
dezordine,
temut mai presus de toate. Aici, in regatul Ife, din Dahomey, monarhul nu poate
fi ales decat
in unanimitate4. Acolo, in Benin, colegiul furitorilor de regi" se compune din
apte membri,
cu toii ereditari din tat-n fiu5. in multe alte regiuni din Africa Neagr ca i din
Benin,
candidatul trebuie sa aparin clanului regal sau cel puin aceleiai ascendene:
regii din Katu
in Dahomey erau desemnai in mod succesiv din cele apte, apoi din cele cinci
descendene
regale6.
Alegerea, de altfel, este de cele mai multe ori caricatural. Ea se reduce la o
aclamaie a
mulimii, adeseori a soldailor: astfel au fost alei muli imprai romani. Un
biograf al lui
Alexandru cel Mare a dezvluit sinistra fars pe care o reprezenta alegerea
suveranului
macedonean. Prezentat ca alegerea, de ctre o adunare de soldai-rani i in
aclamaiile
naiunii inarmate, a unui brbat remarcabil prin meritul su i valoarea sa
militar7, ea era in
realitate rezultatul unor intrigi infiortoare. Cand Alexandru, in octombrie 356,
pare a fi adus
la putere prin voina poporului - o armat de cel mult zece mii de oameni bine
indoctrinat de
insoitorii i ofierii tatlui su, Filip -, el ajunge de fapt s o dein prin nesfarite
intrigi i
intr-o baie de sange". Situaia nu era nou, ci de tradiie familial: Filip al II-lea
era singurul
supravieuitor al masacrului frailor si iar Arhelau I (413-399), dup Platon, nu
avea nici un
drept la puterea pe care a exercitat-o i, dei propriul su frate, un copil de vreo
apte ani, era
motenitorul legal, el 1-a inecat"8. Aceast faimoas adunare de soldai, urland i
tropind, nu
era nici un corp legislativ, nici o roti in sistemul statal. Ea avea drept funcie
s-1
desemneze pe rege prin aclamaie, s-i confirme sau s-i refuze planul de btlie,
s judece
crimele
167
1
de inalt trdare". in realitate fcea ceea ce i se spunea s fac i intervenea
arareori. in
intreaga carier a lui Alexandru, se pare c nu s-a reunit decat de vreo apte
ori"9. Regele
transformase monarhia electiv, sau presupus ca atare, intr-o monarhie
personal i absolut
[...] pe scurt, el devenise prin excelen autocratul sau, mai simplu, simbolul
statului dup ce
fusese acela al naiunii".10
Iranul ahemenid, acest Iran pe care Alexandru avea s-1 doboare, mai puin
barbar decat
grecul, ilustreaz de asemenea palida semnificaie a sistemului electiv. Cci in
sfarit, dac
Widengren11 consider c printre evenimentele ce caracterizeaz monarhia
iranian trebuie
situat in primul plan alegerea in cadrul aceleiai familii unice confirmat printr-
un semn,
atunci conteaz alegerea sau semnul? Rspunsul este dat de suirea pe tron a lui
Darius (522-
486 i. C.) aa cum o relateaz Herodot, a crui exactitate este coroborat acum de
ctre
paralele indiene. Trebuie s se tie cine va fi rege. Exist doi postulani. Ei
hotrsc aadar c
la rsritul soarelui se vor duce s cutreiere prin suburbii i c acela al crui cal
va necheza
primul, va fi catigtor. Darius recurge la un iretlic: el pregtete cursa ce-i va
permite
armsarului su s-i fac auzit nechezatul indat, i desigur el este cel ales12.
Semnul care-1 desemneaz pe Darius nu este aparte decat prin modalitatea sa de
exprimare.
Sub o form sau alta, semnul dezvluie voina zeilor in multe civilizaii. La
Roma, ctre
sfaritul Republicii, minunile, mereu numeroase de-a lungul intregii istorii a
oraului, sunt
interpretate ca nite dovezi ale favorii divine fa de unii efi politici candidai la
putere pentru
c ele le confirm aa-numita felicitas, aptitudinea lor de a exercita puterea
monarhic13*. La
dogoni, eful este desemnat de ctre egalii si sau de un eveniment supranatural.
La dalacii
din Borneo, strmoul intemeietor s-a remarcat printr-o importan oarecare
pentru societate,
adic printr-un semn; acesta ii insoete succesorii14.
DREPTUL EREDITAR
Probabil pentru c natura omului il indeamn s-i transmit patrimoniul
urmailor si,
probabil pentru c asigurarea continuitii se realizeaz mai bine prin motenire
decat prin
alegere, probabil i pentru c regele pare mai bine situat decat oricine spre a-i
alege succesorul,
se ajunge in mod foarte natural la sistemul ereditar. Adoptarea sa nu a avut loc
ins fr
rezistene. Israelul, care nu avea o tradiie anterioar, il respinge oare? Crile lui
Samuel [I -
II Regi] i cele ale Regilor [III - IV Regi] incearc s justifice acest sistem prin
voina i
interveniile lui Iahve. O dat admis, el trebuie proslvit in continuare - aceasta e
sarcina
Psalmilor: in locul prinilor ti vei avea fii". Iar Natan afirm cu vigoare c un
davidian
trebuie intotdeauna s-i succead altuia; c, indiferent de greelile sale, cand se
vor plini
zilele tale i vei rposa cu prinii ti, atunci voi ridica dup tine pe urmaul
tu..."15. Chiar
dac exist aici o anumit frazeologie, aceasta nu inseamn c ea nu acoper o
ideologie i
exprim lealitatea autorului fa de casa domnitoare pe care o servete"16. in
ciuda tuturor
vicisitudinilor vremii -scindarea regatului lui Solomon in dou state, Israelul i
Iudeea,
devastrile asiriene din 721, intervenia lui Nabucodonosor in 597 -, monarhia
davidian va
rmane venic", aa cum fgduise profetul.
in China, mitul lui Yao, Shun i Yu cel Mare, plsmuit o dat cu istoria legendar
a epocii
Regatelor Combatante (sec. V - III), are drept scop s demonstreze c puterea
regal trebuie
s fie transmis neaprat unui inelept, dar c inelepciunea se afl in definitiv in
dreptul
ereditar17. Meng Zi va fi convins de aceasta: Pentru ca acela care posed
Imperiul, prin drept
de succesiune sau drept ereditar, s fie respins de Cer, trebuie ca el s semene cu
tiranii Jie sau
Zhou"18*. Mitul se vdete intr-adevr convingtor. Cand Yao moare, Shun, care
il ajutase la
administrarea Imperiului, se retrage. Marii vasali nu se
* A se vedea, in Suetonlu, minunile ce le anun venirea la putere a lui Tiberiu,
Galba, Vespaslan...
168
* Respectiv ultimul din dinastia Xia (mitic) i ultimul din dinastia Yin (semi-
istoric), intruchipri a tot ceea ce
poate fi mai scandalos i mai oribil.
169
T
orienteaz ctre fiul defunctului, ci ctre el; poeii il laud; fiecare ii cere
dreptate. Atunci el
revine i se suie pe tron. Iar Meng Zi comenteaz: Dac ar fi rmas i ar fi
impilat poporul, el
ar fi uzurpat Imperiul i atunci nu l-ar mai fi primit de la Cer". Apoi Shun moare.
ineleptul
care-i urmeaz este Yu cel Mare, pe care el insui 1-a propus Cerului. Or, se
intampl c, la
moartea lui Yu, cel mai bun candidat este propriul su fiu. El il propune Cerului
i, fiind un
inelept, cei mari i se altur spunand: Este fiul principelui nostru". Concluzie:
Pentru ca un
particular oarecare i netiut s ajung s dein Imperiul, el trebuie ca, prin
virtuile i
calitile sale, s le semene lui Yao i Shun, i, in plus, trebuie s existe un Fiu al
Cerului care
s-1 propun acceptrii poporului". i tot astfel: Dac Cerul ii d Imperiul
ineleptului,
atunci i-1 d i impratul; dac il d fiului, atunci i-1 d i impratul".
ORDINEA SUCCESORALA
Unele monarhii nu au reuit s stabileasc o ordine succesoral. De aici au
rezultat o serie de
conflicte uneori grave intre membrii familiei domnitoare, sau chiar pieirea
acesteia. Nici un
popor nu a suferit mai mult de aceast incapacitate decat cele din stepele Asiei
Centrale, turcii
i mongolii, chiar i mult vreme dup ce emigraser pe teritorii cu civilizaii
superioare i
intemeiaser puternice imperii. Prin tradiie, la ei fiul cel mare pleca departe iar
ultimul nscut
pstra drept motenire cminul printesc. Acest fapt l-ar fi putut predispune pe
ultimul nscut
s devin capul dinastiei, dar nu s-a intamplat nimic; de aceea rivalitile dintre
frai au
continuat nestingherite. Imensul imperiu al lui Genghis-Han, divizat in apanaje, a
asistat la
confruntarea acestora: el a devenit neputincios i s-a prbuit curand. Somptuosul
imperiu al
Marilor Moguli din India a fost insangerat mereu de rzboaiele de succesiune,
care i-au ruinat
prestigiul i l-au fcut incapabil s reziste manevrelor europene. Iar dac Imperiul
Otoman a
reuit s depeasc asemenea crize, a fost pentru ca instaurase iniial legea
fratricidului, iar
apoi, tardiv, pe ace-
170
lea - dezastruoase - a intemnirii prinilor i a geron-tocraiei, in virtutea crora
cel mai
varstnic devenea motenitorul legitim.
Dinastiile turco-mongole nu au fost singurele care au oferit acest spectacol.
Astfel, in regiunea
septentrional a fluviului Zambezi, unde nu exista o cutum succesoral, decesul
regelui
provoca in mod regulat rzboaie intre fiii si care nu se incheiau decat prin
victoria unuia
dintre ei i moartea sau recluziunea celorlali19. Trebuie s mai adugm c,
acolo unde se
stabilise legea succesiunii prin primogenitur, nu exista ins o garanie in privina
eventualelor
rebeliuni ale fiilor nerbdtori impotriva tatlui lor prea puin grbit s moar -
dar
situaia era oricum excepional.
Dreptul de primogenitur ni se pare cel mai logic, probabil i pentru c suntem
mai obinuii
cu el. Dar i altele, de o infinit varietate, s-au dovedit adeseori eficace, in Africa
Central i
in unele regiuni ale Africii Occidentale, transmiterea puterii se efectua de la
fratele cel mare
ctre fratele mezin20; la wolofi, la peulii nemusulmani, la aanti i la alte cateva
populaii, de
la unchiul matern ctre nepot21. La fel se intampla i la indienii chibche din
Columbia22.
Faptul c inrudirea era matrili-near nu-1 impiedica intotdeauna pe un fiu de rege
s devin
rege; acest lucru se intampla chiar frecvent in Congo-ul Occidental, unde
monarhia nu era
ins ereditar in principiu23.
Teoretic, nimic nu interzicea ca suveranul s fie o femeie. S-ar putea spune in
general ceea ce
Tacit afirma despre britani: in ceea ce privete conducerea ei nu fac diferen
intre sexe"24.
Cateva regine s-au bucurat de o imens notorietate: cine nu-i amintete, in
Antichitate, de
regina din Saba, de Semiramida, de Cleopatra, de Zenobia din Palmyra; in
Timpurile
Moderne, de Isabela Catolica, de Ecaterina a Rusiei, de Victoria a Angliei? Ele au
avut surori.
i totui, parvenirea sexului slab la conducerea regatului pare a se lovi, in imensa
majoritate a
cazurilor, de un fel de contiin universal. Regatul este oare prea nobil pentru a
ajunge in
mainile femeilor?
171
CTRE PRIMOGENITUR
Ordinea in funcie de primogenitur a fost considerat in general drept cea mal
indicat pentru
a asigura stabilitatea regatului. Pentru a o apra era indeajuns s se invoce faptul
c fiul cel
mare, conceput in primele luni de cstorie, putea fi mal greu adulterin (dei se
veghea cu
grij asupra fidelitii soiilor); c naterea sa, dovedind fecunditatea soiei, era
un semn al
binecuvantrii divine; c la moartea tatlui, adeseori timpurie intr-o epoc in care
sperana de
via nu o egala pe cea actual*, el ajungea la varsta domniei, sau mal aproape de
aceast
varst decat fraii si mezini. Ceea ce conta cu adevrat se reducea la faptul c el
era fiul cel ai
crui frai eventuali nu aveau s fie decat nite dubluri, nite posibili inlocuitori.
Cu el incepea
o via nou, aceea a generaiei viitoare; cu el se incheia o via, aceea a
generaiei prezente.
Exista contiina acestui lucru: in Polinezia, regele era obligat s abdice indat ce
i se ntea
un fiu, chiar dac pstra regena25.
in ciuda tuturor avantajelor sale, primogenitur a avut nevoie de mult vreme
pentru a se
impune. Grecia, adept a ordinii i care vedea ordinea in acest sistem de
succesiune, nu a
reuit s-1 instaureze decat cu preul unor mari dificulti i al unor mari
dezbinri. Conform
unei interpretri recente, marile mituri greceti ale Atrizilor din Micene i ale
Lagizilor din
Teba, ambele familii trgandu-se din Plutus, ar fi avut drept principal scop s
ilustreze
cutarea i triumful final al primogeniturii.
Pelops, fiul puin recomandabilului Tantal - ho, comesean al zeilor, buctar
blestemat -, care
a cucerit mana fiicei lui Oenomaus, regele Elidei, catigand o curs de care ce
fusese trucat
de el i provocase moartea lui Oenomaus, s-a suit pe tron. Din el se vor nate
succesiv
Pittheus, regele inelept din Trezene, cumnatul lui Egeu, educatorul lui Teseu,
strmoul
dinastiei perfecte, cea din
* Varsta medie a regilor capeieni la moartea lor a fost de aproximativ patruzeci
i opt de ani. Numai Ludovic al
XlV-lea a depit aptezeci de ani i doar patru suverani au murit sexagenari.
172
Atena; apoiAtreu iTieste; in sfarit Chrysippus, fiu nelegitim zmislit de o
nimf, asasinat
curand de Atreu i Tieste, aflat la originea Lagizilor din Teba.
Familia Lagizilor este o familie anarhic, dezonorat de actul contra naturii
svarit de
strmoul su, incapabil s-i organizeze monarhia in care se impletesc trei
descendene, in
care inrudirea prin femei joac un rol dezastruos, in care se succed fiul, nepotul,
vrul, un
bunic dinspre mam, un nepot de fiu, un cumnat care este i nepot, un altul care
este i unchi,
un strnepot i inc multe alte feluri de rudenii - intre care Oedip, care nu este cel
mai puin
inzestrat intrucat este deopotriv fiul i soul Iocastei, tatl i fratele lui Eteocle i
Polynice,
unchiul i bunicul lui Laodamas, nepotul i cumnatul lui Creon. Semn al
blestemului: oraul
care nu a tiut s stabileasc ordinea se scufund in neoranduial i sfarete prin
a se prbui.
Dinaintea sa, Micene. Aici domnete acelai haos. Nu mai exist rege. Puterea se
sprijin pe
zei i popor, ins necesitatea unui monarh se face resimit. Se decide chemarea
unuia dintre
fiii lui Pelops. Atreu i Tieste, blestemai de tatl lor dup fratricidul comis, se
refu-giaser
intr-adevr la Micene. Care va fi cel ales? Nici unul, nici cellalt nu sunt lipsii
de titluri.
Atreu este cel varstnic; el a adus Lana de Aur i s-a cstorit cu Aeropa, nepoata
lui Minos,
intemeietorul arhetipal, in Creta, al puterii monarhice". Tieste, dei mezin, i-a
dobandit nite
drepturi in mod necinstit: el i-a rpit-o fratelui su pe frumoasa Aeropa i a pus
s-i fie furat
faimoasa Lan de Aur, astfel incat el este cel care o posed acum. Este nedrept,
dar cel ales
este Tieste. Zeus se indigneaz: el ia partea lui Atreu, i o arat fcand s apun
soarele la
rsrit. La acest semn, Tieste abdic. Atreu profit de aceasta spre a-i ucide pe cei
trei fii pe
care fratele su ii avusese de la o naiad i pentru a-i da s-i mnance. Afland la
ce festin
oribil a fost invitat, Tieste il blesteam pe Atreu. Spre a avea un fiu, el se
cstorete atunci cu
propria sa fiic, Pelopia. Ea i-1 nate pe Egist, apoi, revenit la Micene, se
cstorete cu
Atreu, unchiul su, asasinul frailor si. Atunci se pune intrebarea cine va fi
motenitorul:
Agamemnon, fratele mai mare, fiul legitim nscut de Aeropa, sau Egist, mezinul,
cel adoptat,
rodul
173
f^
incestului? Grecia alegea ordinea, dreptul intaiului nscut, excluderea
bastardului,
condamnarea incestului. Dar vai! lipsa de msur a lui Atreu va readuce
dezordinea. Regele ii
trimite pe Agamemnon i Menelau, soul frumoasei Elena, pentru a-1 prinde pe
Tieste i a-1
ucide. Egist, insrcinat cu execuia, descoper la timp c victima desemnat este
tatl su, i
ii intoarce arma impotriva lui Atreu. Tieste, mezinul, antropofagul, incestuosul,
fratricidul, se
suie din nou pe tronul Micenei. Agamemnon, motenitorul desemnat, nu il poate
accepta: el se
revolt, il izgonete pe uzurpator, ii ia locul - i ordinea triumf pentru a doua
oar.
Agamemnon nu este ins neprihnit. El 1-a ucis pe soul Clitemnestrei, fiica
regelui Spartei,
spre a se putea cstori cu ea; dar unirea lor s-a vdit a fi rodnic, ceea ce
dovedete c
infiortoarea crim a fost iertat. Regele este ambiios, poate puin la, incapabil
in orice caz
s reziste presiunii preoilor: pentru ca flota, imobilizat de vanturi potrivnice, s
poat naviga
spre Troia, ii sacrific propria fiic, pe Ifigenia*. Clitemnestra, sfaiat de
durere, nu i-o
iart; ea i-1 ia drept amant pe Egist i, impreun cu el, ii asasineaz soul atunci
cand revine
victorios din rzboi. Fiul lui Agamemnon, Oreste, il ucide pe Egist i pe cea cu
care-i imparte
culcuul, aceea din al crei pantec s-a nscut. Hruit de Erinii, Rzbuntoarele,
el fuge. Este
necesar ca un decret al lui Apolo, la Delfi, s-1 justifice i ca aeropagul din Atena
s-1 achite.
Povestea se incheie. Ordinea triumf in mod definitiv prin afirmarea supremaiei
tatlui
asupra mamei, a caracterului patrili-near al filiaiei, a dreptului de
primogenitur26.
INTRONAREA
Indiferent de modul de a accede la tron, regele nu devine cu adevrat un cap
incoronat decat
in momentul investirii sale. Motenitor legitim, suveran ales sau desemnat, el nu
este inc
decat unul posibil. in familiile dinas-
* intr-o alt versiune, pe care am invocat-o, in locul tinerei fete este ucis un
berbec.
174
tice, fiecare se poate bucura de consideraie, dar respectul care-1 inconjoar nu
este regal.
Numai investitura poate determina schimbarea statutului; ea transform un
individ oarecare
sau remarcabil intr-un personaj singular, ea dezvluie in el autoritatea. Fie c se
desfoar cu
modestie sau cu fast, o putem considera o consacrare pentru c ea creeaz un om
nou, un om
intr-adevr sacru. Biblia o spune: Atunci va veni peste tine duhul Domnului [...]
i te vei face
alt om"27. Monarhiile cretine, in special cea capeian, vor pstra viziunea
ebraic, dar i
altele care nu le datoreaz nimic evreilor o imprtesc de asemenea. La nilotici,
intronarea ii
confer celui intronat spiritul eroului intemeietor disprut28. in Iran, se zice, ea
face din rege o
nou fiin29. Ca orice schimbare de stare, aceea care-1 face pe rege necesit
uneori o iniiere.
Aceasta a fost urmrit struitor pretutindeni, in mod eronat sau nu, pan i in
coridele cretane
celebrate in centrul palatului imperial30. Adeseori este mai evident: in Africa
Neagr, aceea a
regelui din Oyo dura trei luni in cursul crora iniiatul purta veminte negre i nu
putea trece
pragurile31.
O NOU NATERE
intrucat ceremonia intronrii crea un om nou, ea era considerat adesea ca o
natere i atunci
se puteau efectua ritualuri funerare i de reinviere. in Benin, cu prilejul intronrii,
cel care
trebuie s devin rege moare in mod ritual, cci ceea ce alctuia pan atunci
personalitatea sa
a disprut: persoana de dinainte i persoana de dup sunt incompatibile32. La
investirea regelui
din Porto Novo, o femeie simuleaz naterea i strig: Ah! este un biat!"
Noul-nscut" st
ingenuncheat lang ea i ii ascult rugciunile33*. Chiar i in secolul XX, in
efiile tribale
bantu din Congoul oriental, viitorul rege este pus s intre intr-o colib al crei
orificiu foarte
stramt evoc uterul. Acolo, el
* Acelai lucru la khitani. Suveranul se culc, iar un btran strig: ..Un fiu s-a
nscut".
175
se identific cu spiritele apei. Extras din acest adpost de ctre fierar, este splat
ca un prunc
nou-nscut34.
SCHIMBAREA NUMELUI
La om nou, nume nou. Se tie cat de legat este numele de persoan; este
elementul distinctiv
fa de ceilali. De aceea este, dac nu un obicei general, cel puin unul extrem de
banal ca
suveranul s-i ia un nume de domnie, uneori singurul care rmane cunoscut.
Octavianus
devine Augustus; Temugin, Genghis-Han; Tutankhamon (c. 1365-1348) se
numea
Nebkheperure. Mai tarziu, se va ajunge pan la a nu se mai pstra decat
prenumele, precum
Bonaparte care nu a mai fost decat Napoleon. Papii, vechii iranieni35, hitiii36,
triburile yoruba
i zuluii37, polinezienii, siamezii, birmanezii, coreenii procedau in acelai
rnod38, la fel ca i
etiopienii in Evul Mediu (Lalibela a devenit Gabra Maskal) i in Timpurile
Moderne (Kassi a
fost Theodoros al II-lea iar Ras Tafari Kadamawi a devenit Haile Selassie la 9
octombrie
192839). Se resimea importana schimbrii numelui. in Dahomey, regele trebuia
s-1 anune
in mod solemn poporului pe cel ales de el40. tiindu-se c numele era fiina
insi, sau esena
sa, i c cel care-1 putea rosti risca s-1 influeneze pe acela care-1 purta, el era
uneori inut
secret sau considerat tabu. Era un cuvant sacru, la fel de sacru ca persoana regal
insi; in
Egipt, se jura pe el la fel cum se jura in faa Zeului suprem, iar sperjurul era
cateodat
pedepsit cu moartea41.
O a doua schimbare de nume putea avea loc la deces. Regele mort, intr-adevr,
ii schimba
din nou personalitatea: devenea regele din lumea de dincolo, regele etern, un
locuitor al
paradisului". Acest termen, sub o form sau alta, a fost folosit incepand cu
Tamerlan (1370-
1404), de ctre succesorii si, Timurizii, i mai ales de ctre Marii Moguli din
India. Ne
putem intreba dac cuceritorul relua pe contul su un vechi obicei din China,
unde numele
postum este bine atestat - aa cum este in
176
Japonia* -, sau dac urma tradiia nomazilor din Asia Central unde acesta este
mai puin
atestat, dei btranii hiong-nou l-au cunoscut deja42-
REINNOIREA TIMPULUI
Funciile cosmice, fecundatoare i fertilizatoare ale regelui ii determin pe
supuii si s
considere c intronarea sa nu constituie numai o a doua natere a acestuia, ci i
aceea a lumii.
Aa cum in fiecare an natura pare s moar iarna i s renasc primvara, aa
cum soarele
pare a-i pierde puterile inainte de a i le recpta, totul se perimeaz i se
reinnoiete. in
momentul creaiunii, lumea era frumoas i puternic, viaa armonioas i uoar,
iar totul s-a
degradat neincetat de atunci incoace. Nu s-ar putea oare regsi paradisul pierdut?
Da, intr-o
anumit msur, fiindc orice inceput este o reincepere; nu o uitare a ceea ce a
fost, ci o
revenire la izvoare, abolirea a ceea ce a fost funest i a reminiscenelor ce i-au
conferit durat.
Condiia unui timp nou implic mai ales abolirea tuturor greelilor trecute:"43
inc ne mai
amintim de aceasta in desacralizarea noastr, atunci cand alegerea unui
preedinte al
Republicii determin o amnistie aproape automat.
Ce prilej poate fi mai bun pentru aceast reinnoire decat intronarea unui rege? in
Egipt, in
Grecia, in India, in Japonia, cand aceast ceremonie are loc, incepe o nou er;
evenimentele
se dateaz incepand de la ea. La Roma, sub principat, anul investiturii se
consider c
marcheaz inceputul lumii [...]. Acel euangelium [buna-vetire] al noului suveran
are o
dimensiune cosmic."44 in Egipt, orice schimbare a suveranului are de asemenea
un astfel de
rsunet. Dac, la moartea faraonului, haosul amenin ordinea universului, la
intronarea sa,
creaiunea originar se reinnoiete, ordinea i echilibrul naturii se restabilesc45.
Este punctul
de plecare al unei alte epoci dup
: Numele postum al lui Hirohito este Showa Tenno.
177
scindarea periculoas dintre societate i natur, aadar o situaie ce particip la
geneza
universului."46 in insulele Fiji, ceremonia de investitur regal se numete
facerea lumii" sau
crearea pmantului", i, pentru a o materializa, cosmogonia era repetat
simbolic47. in Tibetul
religiei bon, fiecare rege reincepe pe cont propriu istoria coborarii pe pmant a
strmoului
dinastiei i este asimilat acestuia48; este scldat in ap curat, simbolul naterii;
declaneaz o schimbare a tuturor lucrurilor; refuz s-i aib reedina in
castelul patern i ii
cldete propriul palat; ascensiunea sa la tron face s apar un orbis novis43.
Poezia epic
irlandez relateaz povestea regelui care, pentru a scpa de focul ce-i parjolea
casa, se ineac
intr-un cazan. Eliade vede ih aceast intamplare reminiscena unui sacrificiu
uman50
iar Ramnoux precizeaz: un sacrificiu al sfaritului de domnie sau al unui ciclu
de
domnii urmrind regenerarea timpului imbtranit"51. Focul simbolizeaz desigur
distrugerea btranului rege; apa, regenerarea sa. in China, se celebra victoria
dinastiei Zhou
asupra dinastiei Yin (Shang), al crei ultim rege se artase tiranic i crud. Or,
dinastia Zhou
fusese intemeiat de dou ori: o dat de ctre Wen, civilizatorul, i alt dat de
Wu,
rzboinicul. Comemorarea ii avea drept actori pe regele domnitor, reprezentandu-
1 pe Wu, i
un figurant, jucand rolul generalului su, Wen. impreun, ei repetau naterea
dinastiei, victoria
intemeietorului, instaurarea unei ere noi52. in India, dup o interpretare recent,
investitura
regelui (rqjasuya) exprima recrearea universului. Prima faz a ceremoniei avea
drept scop
actualizarea regresiei la starea embrionar, gestaia timp de un an, naterea sau
mai degrab
renaterea regelui in chip de cosmocrator. ea era periculoas, i se indeplineau
rituri pentru a-
1 elibera pe rege din membranele embrionare i pentru a indeprta puterile
malefice. A
doua faz era aceea a desvaririi noului trup al suveranului, un trup divin,
obinut fie prin
cstoria mistic cu casta brahmanilor sau cu poporul din a crui matrice
rentea, mam i
soie, fie prin unirea apelor masculine i feminine, sau prin aceea dintre aur i
ap. A
178
itreia faz cuprindea o serie intreag de rituri. Regele, cu picioarele sprijinite
solid de pmant,
ii ridica braele intr-un gest ce-1 identifica cu axa lumii i atingea cerul. in
aceast postur, el
primea ungerea apelor ce cad pe pmant. Atunci, consacrat, fcea un pas in
direcia celor
patru puncte cardinale i se suia in mod simbolic la cer53.
REINNOIREA REGELUI
Oricat ar fi fost de necesar, renaterea din momentul intronrii nu era suficient.
in fiecare
an, natura murea i reinvia: aa trebuia s fac i regele. Orice lucru, in cateva
decenii, se
perima. Suveranul ii pierdea puterile i trebuia s-i fie redate. Nenumrate
civilizaii au
cunoscut aceste cicluri care, sub aceeai domnie, repetau in mod simbolic decesul
i
reinvierea sa. Se poate presupune c, in orice monarhie, se imaginase iniial c
regele domnea
temporar i c, dac depea termenul ce-i fusese stabilit, trebuia s fie
reintronat. Vestigiile
acestei credine ar fi aprut atunci in ceremoniile ce-i mimau decesul i
reinvierea, atunci cand
nu erau anuale. Ele erau celebrate o dat la apte ani in Imperiul proto-mongol al
khitanilor,
intr-un mod foarte explicit, cu ritualuri funerare i de revenire la via54; odat la
trei ani in
Tibet, mai puin evident, prin sacrificii i prestri de noi jurminte ale
deintorului
sceptrului55. in Egipt (dar James a vrut s-i minimalizeze importana), se
organiza un jubileu
regal (secQ, in principiu dup treizeci de ani de domnie pentru prima oar, apoi
mai frecvent.
Srbtoarea se desfura dinaintea pavilionului prevzut in acest scop unde trona
regele; ea
cuprindea o curs ritual a faraonului, inand in maini emblemele regalitii, in
direcia
divinitii56.
Riturile anuale, legate de ciclul natural al anotimpurilor, erau mult mai
rspandite. La Tyr,
intrucat btranul zeu murea in fiecare an toamna spre a reinvia la echinoxul de
primvar,
regele, in cursul unui festival anual, juca rolul zeului i murea, desigur simbolic,
sub forma
unei efigii sau prin intermediul unui animal de sub-
179
stituire. El ii lua atunci titlul de epifan, purtat in epoca roman de diveri
principi ai cetilor
vest-semitice, cci in persoana sa se manifestase zeul, asumandu-i forma
uman57. in
Mesopotamia, primvara, ziua ispirii pentru rege era aceea a regresrii lumii la
starea de
haos. in sanctuarul lui Marduk, marele preot il despuia de vemintele i
simbolurile sale, i il
lovea peste fa; apoi, ingenuncheat, cu umilin, suveranul ii proclama
inocena: Eu n-am
pctuit"58. in ciuda aparenelor, este vorba in fapt de un scenariu paralel celui al
unei mori i
al unei reinvieri. La Babilon se considera, dei regele domnea pe via, c el nu
ocupa tronul
decat pentru un an i c trebuia in fiecare an s-i reinnoiasc puterea strangandu-
i mana lui
Marduk in marele templu. Aceast tradiie era atat de inrdcinat in moravuri
incat, atunci
cand metropola a czut in mainile asirienilor, regii lor se duceau la templul zeului
cu ocazia
fiecrui an nou spre a-i legaliza drepturile. in Madagascar, regele i supuii si
celebrau o
srbtoare de reinnoire a anului i de recon-sacrare a suveranului in cursul unui
pelerinaj la
izvoarele dinastice59. in Benin, in timpul unui mare festival anual, preoii ii
administrau
leacuri regelui pentru a-i da puterea s infrunte un nou an60. La populaia bantu
din Zair, la
solstiiul de iarn, toi reprezentanii triburilor se adunau in jurul regelui spre a
indeplini o
important ceremonie menit s-i reactiveze forele. Aceast ceremonie, extrem
de complex,
incepea in faza de lun nou i continua timp de ase zile dup luna plin. Rolul
principal era
deinut mai intai de un bou negru, identificat cu regele cand acesta, complet gol,
se aeza pe
animalul meninut la sol. A doua zi, suveranul era deghizat in spirit al vegetaiei;
dup care
trebuia s se impreuneze fie cu regina mainii drepte", fie cu regina mainii
stangi", i nimeni
altcineva decat el nu avea atunci dreptul s indeplineasc actul sexual, in final, se
proceda la
purificarea sa arzandu-i necureniile: Totul ne indeamn s credem c monarhia
in pericol
era regenerat printr-o dubl hierogamie ce purta stigmatul incestului"61.
180
REGI TEMPORARI
Diverse imprejurri pot provoca necesitatea unui rege temporar, un rege
improvizat desigur,
care in nici un caz nu poate fi comparat cu un regent, uneori simplu figurant,
alteori suveran
real, dar intotdeauna efemer. Se recurgea la el atunci cand riturile funerare i de
reinviere
durau mai multe zile i se considera imposibil a se lsa tronul vacant: in
Cambodgia unde, in
luna iunie, regele abdica pentru trei zile intregi62; in Thailanda unde el rmanea
inchis in
palatul su, ca i cum era mort, tot timp de trei zile, in vreme ce domnea
inlocuitorul su ales
dintr-o familie insrcinat in mod ereditar cu furnizarea acestui figurant. Frazer a
relevat regi
temporari de o zi in inuturi extrem de diferite precum Fes [Maroc] sau peninsula
Cornwall63.
Se mai apela la regele temporar pentru rstimpul ce se scurgea intre moartea unui
monarh i
alegerea succesorului su. in Benin, cel care dobandea toate prerogativele unui
adevrat rege
era un personaj fr statut social, uneori un sclav. ins, intrucat rmanerea sa pe
tron putea
dura indelung vreme, se veghea ca el s nu tarasc ara in aventuri riscante.
Cand domnia sa
se incheia, suprimarea acestuia devenea necesar, cci virtutea regal o dat
obinut rmane
indestructibil: el era ucis sau disprea pentru totdeauna64.
INVESTITURA
Ceremoniile se investitur sunt extrem de variate, uneori simple i sumare, cel
mai adesea
complexe i foarte elaborate, ins ele cuprind aproape toate un ansamblu de acte
semnificative
precise: intronarea, incoronarea, remiterea obiectelor specifice regalitii, i mai
ales consacrarea
- fie printr-o ungere, fie prin ceea ce-i ine locul -permiand schimbarea de stare
despre care am vorbit i intrarea divinitii, a spiritului ancestral sau a harului
divin in
persoana aspirantului65. De asemenea, ele implic
181
aproape intotdeauna alegerea unui loc incrcat de tradiii i intervenia unui
oficiant, adeseori
un preot. S precizm indat c prezena unui ecleziastic pune problema relaiei
dintre
sacerdoiu i monarhie.
Ceea ce numim consacrare (sacre) se poate efectua in multiple moduri, mai ales
cand este
vorba de a face s ptrund in persoana regelui acest ceva destul de neprecizat
(spiritul
strmoului, puterea sa, mreia sa). in acest scop, populaia aanti a aaz pe
prin de trei ori
la rand pe jilul predecesorului su, ceea ce-i permite acestuia din urm s se
intrupeze in el66.
La shilluki, dup un simulacru de btlie, regele este dus la Fachoda pentru
investitur. Se
pune pe un taburet un fel de obiect cilindric ce trebuie s-1 reprezinte pe
strmoul
intemeietor, se sacrific un taur i obiectul este dus intr-un sanctuar. Apoi, regele
este pus s
se aeze pe taburet iar spiritul intr in el. Prinii, nobilii, mtuile dinspre mam
i surorile
care au participat la ceremonie il conduc la trei colibe ridicate de curand, unde
rmane trei zile
i dou nopi inainte de a se instala in locuina regal67.
Nici un rit, nici acesta din urm sau altul asemntor, nu are ins importana
ungerii. Aceasta
ne intereseaz in special datorit vechimii sale - era deja practicat de ctre
hitii68 - i a
rolului pe care 1-a jucat la evrei, apoi in lumea cretin. in Biblie, se realizeaz
cu un ulei
sfant i nu-i consacr numai pe regi, ci i pe preoi i profei. El ii invioreaz pe
toi, de unde
strigtul poporului: Triasc regele!" Iat aadar, inc de la origine, sensul real
ce trebuie
conferit acestei aclamaii, care nu are nimic dintr-un toast. A tri inseamn a fi
plin de
vitalitate" iar urarea supuilor este ca uleiul s-i indeplineasc efectul, ca el s
acioneze
asupra celui uns. Astzi, s-ar spune poate ,Amin", ,Aa s fie". A-l fortifica pe
rege, a-i atribui
o putere pe care inc nu o are, acesta este elul ce-1 vor urmri i alte popoare
prin diverse
mijloace. Incaii, sacrificand fete frumoase, vor avea in vedere s-i intreasc
vigoarea i s-i
consolideze domnia69. Urarea popular este ins necesar? Oare ungerea nu e
suficient?
Cvasiuniversal, resimit ca indispensabil in majoritatea civilizaiilor, la
182 1
vizigoii din Spania ca i la shillukii de pe Nil sau la vechii macedoneni,
aclamaia mulimii
capt semnificaia unei recunoateri sau a unui consimmant70, i exprim
voina unit a lui
Dumnezeu i a poporului care este singura ce ingduie, precum in China,
numirea
suveranului, conferirea legitimitii sale.
Aclamarea poate alterna cu prosternarea - mai frecvent in Orient, la Bizan, in
Iran, in Islam,
dar i in Africa, mai ales la Porto Novo71 -, sau o poate insoi. Prosternarea
capt aspectul
unei adevrate adorri, ceea ce Islamul a ineles foarte bine atunci cand,
motenind-o de la
Imperiul Bizantin, a respins-o fr ca juritii si s se fi putut opune72.
Ungerea, in vechea lumea iudaic, este fcut de un om - de ctre Samuel,
ultimul dintre
Judectori (un Judector diferit de predecesorii si pentru c este un furitor de
regi), pentru
primul rege al Israelului, apoi de ctre un preot -, ins desigur c Dumnezeu este
cel care o
acord. Samuel recunoate acest lucru, iar Biblia il repet neincetat: Eu l-am
uns, spune
Iahve, pe regele meu pe Sion, muntele meu cel sfant"; Eu te-am miruit rege
pentru Israel"73.
Samuel a luat cornul cu mir i 1-a miruit in mijlocul frailor lui, i a odihnit
duhul Domnului
asupra lui David..."74. Aceasta este de ajuns. Totui, mai tarziu, in ciuda
plenitudinii ce
decurge din aciunea divin, Israelul va completa ceremonia de investitur cu
incoronarea i
cu remiterea lnioarelor de pus la maini i la picioare: Apoi au scos pe fiul
regelui, au pus
pe capul lui coroana i [i-au aezat] podoabele regeti i astfel l-au miruit i l-au
fcut rege,
btand din palme i strigand: S triasc regele!"75.
Iranul sasanid a fost interesat cu precdere de investitura regal i, reprezentand-
o, el a creat
cateva dintre cele mai frumoase opere ale sculpturii (scenele de investitur ale lui
Ardair I la
Firuzabad - al doilea sfert al secolului al IlI-lea; investitura ecvestr a aceluiai la
Naqsh-i
Rustem; investitura lui Bahram I la Biapur - a doua jumtate de secolului al IlI-
lea - etc).
Aceste reliefuri, ca i textele, il infieaz pe Regele Regilor investit de
183
ctre Ahura Mazda insui, zeul suprem. Este posibil ca recunoaterea suveranului
s se fi
exprimat atunci prin ceea ce constituia actul religios prin excelen al prinilor
mazdeeni in
momentul intronrilor: intemeierea unui altar al focului i al dependenelor sale.
Pe aceste
reliefuri, zeul i regele apar cu aceeai statur, fa in fa; zeul, care poart
coroan crenelat,
ii intinde diadema, simbol al puterii, regelui avand pe cap o calot cu un
korymbos deasupra*.
Eventualii participani, intre care purttorii aprtoarelor de mute, reprezentai la
o scar mai
redus, ii inconjoar pe cei doi protagoniti76. Cateva reliefuri prezint
importante variante. Pe
acela al investiturii lui Narseh, zeul Anahita il inlocuiete pe Ahura Mazda
(sfaritul sec. al
III-lea - inceputul sec. al IV-lea). Pe cel al lui Peroz (sec. al V-lea, la Taq-i
Bostan), artistul 1-a
infiat pe rege primind dou diademe: una de la Ahura Mazda, cealalt de la
Anahita. Pe
relieful lui Ardair al II-lea (sec. al IV-lea la Taq-i Bostan), el 1-a aezat alturi de
Ahura
Mazda pe zeul Mithra, mai mic i uor de recunoscut dup razele ce-i aureoleaz
capul77.
Ca i la evrei, unde Iahve aciona prin mana unui preot, in Iranul mazdeist, Ahura
Mazda
efectua probabil investirea prin intermediul unui oficiant, dar nu tim cine putea
fi. S-a pus
intrebarea dac putea fi vorba de un preot intrucat regele, fiind eful Bisericii, ar
fi trebuit s
apeleze la unul dintre subordonaii si. Erdmann consider c este imposibil ca
oficiantul s fi
fost un laic, ceea ce ar fi implicat pentru suveran renunarea la dreptul divin78.
Tarziu, desigur
la inceputul secolului al V-lea, clerul zoroastrian a incetat s mai fie supus regelui
i a fost
condus de un ef suprem, aa-numitul mopatam mobad, devenit aproape egalul
monarhului i
insrcinat incepand de atunci cu investitura79. Dup Firdousi, asistat de trei
inelepi, mopatam
mobad H inscuna pe noul rege, rostea binecuvantri asupra tronului, aeza pe
capul
* Sfer aezat peste podoaba de cap regal a Sasanizilor, format din uviele de
par infurate intr-o estur
fin din mtase.
184
suveranului coroana i tiara, i ii apsa obrajii de pieptul su80.
Determinarea locului unde se desfura investitura sasanid i-a interesat pe muli
cercettori.
Christensen a presupus c Ardair I (c. 224-241) fusese incoronat in inutul natal
al familiei
sale, fie in templul lui Anahita de la Stohr, al crui mare preot fusese bunicul su,
fie in
preajma acelui sanctuar, in trectoarea Naqsh-i Radjab unde nite reliefuri
gravate in stanc au
imortalizat intronarea sa i pe aceea a succesorului su, apur I (241-272)81. in
privina lui
Taqizadeh, regele sasanid s-ar fi incoronat de dou ori; mai intai ca rege al
Persidei, intr-un
loc necunoscut; apoi, probabil in ziua de anul nou babilonian, ca Rege al Regilor,
la Ctesifon
sau altundeva82. Din aceste incertitudini nu reiese decat un singur fapt aproape
sigur: exista o
dubl ceremonie, una oarecum privat, cealalt solemn dinaintea focului sacru i
in prezena
magilor.
Intervenia unui preot sau a unui magician, care a fost pus la indoial in cazul
Iranului, este
la fel de nesigur i in alte pri, chiar i atunci cand investitura, precum aceea a
impratului
aztec, avea loc intr-un templu83. Ea este totui atestat extrem de frecvent. in
regatul Loango,
in sudul Zairului, preotul marelui spirit ceresc este cel care conduce riturile de
investitur, i
aceasta ii permite s rman in legtur permanent cu regele prin schimburi
ceremoniale ce
garanteaz fertilitatea. Chiar i in secolul XX, in efiile tribale din Congo-ul
oriental, fierarul,
considerat un preot sau un vrjitor, ii inmaneaz efului investit nite brri din
fier dup ce
1-a pus s se suie pe nicoval84.
Suirea pe nicoval, care s-ar putea s nu rein atenia, pare ins esenial. Este o
ascensiune
ce concretizeaz accesul la un rang insemnat, care il expune pe rege privirilor
poporului i il
prezint zeilor, o ascensiune a crei sacralitate este subliniat prin aceea a
obiectului. O
regsim i in alte pri. in Benin, totul pare s graviteze in jurul pseudo-regelui,
un sclav
invemantat somptuos i incununat cu scoici cauris care este aezat pe tron spre
a-i
185
primi pe demnitari, inainte de a-1 face s dispar pentru totdeauna. Dar ceea ce se
petrece a
doua zi, se vdete a fi la fel de important: adevratul rege se suie pe o movil
unde i se
infoar cretetul intr-o panz alb, apoi este condus cu alai pan la palatul unde
ii primete
pe demnitari i arat tronul mulimii85. Regii africani sunt pui s se suie pe o
nicoval sau pe
o movil exact din aceleai motive pentru care efii celi i germanici erau
ridicai pe scut, tot
aa cum prinii turci i mongoli erau purtai pe covoare de pasl inute foarte sus
cu braele
intinse.
SOIILE I FIICELE REGELUI
Dei statutul su poate varia in funcie de cel al femeii in diverse societi, in
general, la un
nivel sau altul, regina este asociat vieii regelui, particip la mreia sa, sau chiar
dobandete
un prestigiu inc i mai rsuntor. Poligamia sau excesele extraconjugale ale
suveranului, in
loc s estompeze aceast poziie eminent, contribuie dimpotriv la sublinierea
sa. in regatul
Katu, regele este teoretic soul tuturor femeilor din ar iar, in practic, stpanul
unui imens
harem; ins o singur soie este legitim, regina, care triete alturi de el i
trebuie s-1
urmeze in mormant86*.
Dei Egiptul antic este una din rile in care femeia beneficiaz de cel mai inalt
statut, ceea ce
Bleeker a scris in mod excelent despre soia faraonului are o valoare universal:
Imaginile
din templu infieaz naterea faraonului i ne dau a inelege c regina era
intermediarul ce
escorta natura divin a zeului-tat intrupat in copilul regal. Zeul-tat este
invizibil. Poate fi
vzut regina, aadar, ei i se confer rolul principal. Titlul su oficial era soia
zeului" (sub
dinastiile XVTII-XX) i, dup moarte, ea primea omagii divine. Mormantul su
din Teba nu
este cu nimic mai prejos decat cele ale regilor87. i totui trebuia ca suveranul s
fie nscut de
ea. Faptul putea fi refuzat in
* Favorita, soia mainii stangi", are aceeai soart.
186
mod fictiv, sau luand o serie de msuri in acest sens. in Benin, regele era
considerat ca fiind
singur i unic, fiul nimnui, tatl nimnui. Pentru ca mama sa s nu poat exista,
trebuia ca ea
s fie o femeie de rand, ceea ce, de altfel, reinnoia sangele dinastic i contribuia
la meninerea
prinului in preajma poporului. O prines nu putea da natere unui copil88.
Analiza lui Bleeker, in ciuda adevrurilor pe care le conine, merit s fie dus
mai departe, i
este cazul s ne intrebm dac regina deine un loc eminent in calitate de fiic sau
de soie a
regelui. indoiala este permis in anumite situaii, de pild cand Saxo
Grammaticus vorbete
astfel despre o regin a Scoiei: Cel pe care-1 considera demn s impart patul
cu ea devenea
rege indat i ea ii acorda rangul su o dat cu persoana sa"89. in schimb,
concluzia noastr
este clar atunci cand ii vedem pe prinii pri, mai ales pe cei din Hatra,
pretinzand pentru
fiicele lor onoruri divine, rezervate in general, se spune intrucatva pripit, doar
reginelor.
Tinerele prinese, mari preotese ale lui Anahita, aveau in aceast calitate tronurile
lor personale,
nite obiecte sacre. in 117, Traian 1-a luat de la Ctesifon pe acela al fiicei lui
Chosroes. Vologese al III-lea il va cere in 161, iar Marc Aureliu va refuza s-1
restituie: ii
cunotea valoarea religioas. Muzeul din Bagdad pstreaz o statuie a lui
Doshtari, prines de
Hatra (secolele I - II e.n.), invemantat ca preoteas a lui Anahita, ce schieaz
cu mana
dreapt un gest de binecuvantare90. S nu mai ezitm: cea care conteaz este
fiica i nu soia,
iar dac regina conteaz la randul su, este pentru c ea sa nscut dintr-un rege
inainte de a
deveni soia altuia.
Am vzut acest lucru la inceputurile Romei: Enea se cstorete cu fiica regelui
Albei,
Lavinia, i astfel devine rege; fiica unui alt suveran al Albei, Numitor, i-a dat
natere lui
Romulus; trei dintre primii monarhi romani, Tatius, Tarquinius cel Btran i
Servius Tullius, iau
avut ca succesori pe ginerii lor91. in Scoia, lista suveranilor dovedete c, intre
583 i 840,
tatl regelui n-a domnit niciodat: se poate conchide c regalitatea se transmitea
prin femei.
Grecii obinuiau s-i trimit fiii spre a-i
187
cuta soie i regat in inuturi strine; imaginaia lor le-a oferit nenumrate
justificri, pe cat
de frumoase pe atat de inutile. Frazer remarcase fenomenul i se ocupase
indelung de el92: ne
vom putea arta deci mai succini decat el i vom aminti doar cateva nume mari.
Regele Spartei, Tantal, 1-a indemnat pe fiul su Pelops s participe la acea curs
de care,
evocat deja de noi, la captul creia el a catigat mana fiicei suveranului Elidei.
Chiar i fiul
lui Pelops, Atreu, s-a dus s-i caute soie la Micene, iar Menelau a gsit la Sparta
tronul pe
care i 1-a dat frumoasa Elena. Agamemnon a domnit mai intai in oraul soiei
sale
Clitemnestra. Perseu, eliberand-o pe Andromaca, a salvat-o pe fiica regelui
Cepheus in
sperana de a-i cuceri tronul. Anchise s-a lsat sedus de Afrodita poate doar
pentru c zeia se
dduse drept fiica regelui Frigiei: Enea s-a nscut din aceast dragoste. Fiindc
Bellerophon
czuse intr-o zi, in Licia, intr-o ambuscad pregtit de rege i reuise s scape
din ea, acest
rege i-a dat-o pe fiica sa i jumtate din regat. Mitul lui Oedip se intemeiaz in
mare parte pe
exploatarea acestei teme, intrucat toat drama decurge din faptul c eroul ii
ucide tatl i se
cstorete cu mama sa, regina Tebei. Totui, grecii nu au atribuit ascensiunea lui
Oedip la
tron cstoriei sale, ci serviciului pe care-1 fcuse dezlegand enigma Sfinxului.
De aceast
tem poate ine de asemenea i straniul destin al regelui din Sardes, Candaul
(735-708),
descendent al lui Alceas, fiul lui Heracles, adic al unui zeu fenician asimilat de
greci eroului
lor. Herodot, Platon i Plutarh il relateaz, cu cateva variante. Dup versiunea lui
Herodot,
Candaul il avea drept cel mai intim confident pe Gyges, cruia ii luda
frumuseea soiei sale.
intr-o zi, el 1-a obligat pe Gyges s o vad goal. Aceasta din urm a fost
tulburat. Cuprins
de pasiune pentru cel ce-o iscodea, ea i-a declarat: Ucide-1 pe Candaul, ia-m
impreun cu
regatul Lidiei, sau va trebui s fii omorat indat". Gyges 1-a ucis pe Candaul, s-a
cstorit cu
soia acestuia i a devenit rege93.
Cltoria in cutarea soiei a existat probabil i la semiii orientali, care par s fi
pstrat cel
puin amintirea
188
acesteia. Pierzandu-i intreaga familie i vzandu-se fr motenitor, regele Kerat
pleac,
sftuit de un vis, la curtea regelui din Udun cu a crui fiic se cstorete94. La
fel, in Harrdet,
Feng, unchiul eroului, se duce s-i caute soie in Danemarca. Mai multe mituri
africane se
intemeiaz pe aceeai baz. Am evocat deja cateva cu un alt prilej: cel al
populaiei luda
conform cruia un vantor se cstorete cu sora unui suveran strin (interesant
variant, dei
sora este i fiic de rege), cel al regatului Abomey intemeiat prin unirea dintre o
panter i
fiica unui suveran local. Triburile bunyoro, care triesc intre lacurile Albert i
Victoria,
povestesc originea dinastiei Bacwizi. Uzurpatorul Bakuku domnete. Ghicitorii i-
au prezis c
fiul fiicei sale avea s-1 ucid i s-i succead. Pentru a evita acest pericol, ii
inchide fiica
intr-o imprejmuire fr poart i nu-i las decat un ochi i o ureche. Un om
rtcitor o descoper
i o las insrcinat. Copilul, adpostit de un olar, il ucide pe Bakuku i ii
succed95.
Un celebru roman indian din secolul al Vll-lea, Povestea celor zece tineri,
trateaz tema
cstoriei cu o prines strin care justific dobandirea regalitii. in afar de
aceasta, el
prezint o problematic a monarhiei i pune in lumin asimilarea femeii cu
regatul, sau cu
pmantul - de altfel, aici este vorba de o constant a gandirii indiene, iar cea mai
succint
anchet permite relevarea sa in alte pri. Ea este astfel extrem de remarcabil in
lumea greac
precum i in Islam. Coranul nu spune oare: Femeile sunt ogorul vostru,
cultivai-1 atat cat
vei dori"96?
Romanul indian relateaz povestea unui prin i a celor nou insoitori ai si
plecai in
cutarea unui regat. Toi nu au alt arm decat vastele lor cunotine i puterea lor
de seducie.
Fr violen sau duplicitate, numai prin farmecul lor, ei starnesc pasiunea unei
prinese sau a
unei regine, o iau in cstorie, dobandesc un tron i triesc in deplin fericire. i
totui nu
cstoria este cea care conteaz in povestire, ci imbriarea trupeasc a iubiilor
reprezentand
unirea unui rege dharmic cu pmantul. Iubirea femeii i fericirea carnal sunt
aadar necesare
189
tinerilor pretendeni. Ele strlucesc ca nite semne ale aptitudinii lor de a
domni."97
Indianistul care studiaz acest roman are desigur dreptate cand spune c el merge
mult mai
departe decat nenumratele poveti care pun in scen un tanr obligat s treac
biruitor prin
incercri succesive pentru a cuceri mana unei prinese, dar aceste poveti, in
ciuda laturii lor
anecdotice i a introducerii unei alte teme - aceea a obstacolelor ce trebuie
depite -, au
acelai fundal. Ele arat c fiica regelui acord tronul, i se refer la mituri
originare:
dominarea forelor naturale i ordonarea universului. Contrar panicului roman
indian, ele
insist asupra violenei necesare pentru cucerirea femeii, violen exercitat nu
impotriva ei,
ca in viaa social unde simulrile de rpire fac parte din riturile cstoriei, ci
impotriva a ceea
ce o inconjoar, o protejeaz i permite meninerea ficiunii violului incluzand-o
totodat i pe
aceea a iubirii acordate din admiraie sau recunotin.
INCESTUL REGAL
Blestemul care il lovete pe Oedip decurge aa din relaiile sale incestuoase cu
mama sa, cat
i din paricidul su. Indiferent de mobilul su, asupra cruia etnologia a dezbtut
pe larg,
incestul apare ca una dintre cele mai grave crime ce pot fi comise i interzicerea
sa este general.
Or, se intampl c regele, asemeni altor catorva personaje - uneori zeul, alteori
vrjitorul
sau preotul -, poate nu numai s fie autorizat, ci chiar constrans la comiterea
acestuia. Ar fi
exagerat s afirmm c incestul a constituit o regul in familiile domnitoare, dar
multe l-au
practicat sau i-au pstrat amintirea.
Geneza biblic este intemeiat pe incestul dintre Adam i Eva i pe acela al
copiilor lor, ceea
ce inseamn c omenirea s-a nscut din el. Iat probabil de ce cartea sfant nu se
arat, inc
de la inceput, de o extrem severitate in privina sa. Lot triete cu fiicele sale i
ii zmislete
pe strmoii moabiilor i ai amoriilor98. Abraham se cs-
190
torete cu Sara, sora sa vitreg... Lumea greac, care respinge incestul, nu il
ignor nici ea:
dup Oedip, Tiese o violeaz pe fiica sa Pelopia, iar Atreu o ia in cstorie pe
nepoata sa,
aceeai Pelopia. El este extrem de familiar atat in Iran cat i in Egiptul faraonic in
cazul
regelui, cu sora ca partener privilegiat, dar nu unic: Ramses al II-lea (c. 1301-
1235) se
cstorete cu cele trei fiice ale sale, iar Tutankhamon cu cea care ii este totodat
nepoat i
cumnat. Cstoria micului faraon are un caracter sublim i se afl in opoziie cu
aceea,
infam, a lui Amenofis al III-lea (c. 1410-1375} care nu se recstorete cu o
femeie din
neamul su, ci cu o nobil fetican provenit dintr-o familie sacerdotal: aadar
era imposibil
s se mai spun c zeul se substituise regelui in momentul conceperii pentru a
lsa grea o
prines de sange divin. Mult mai tarziu, din cei treisprezece suverani ai dinastiei
Ptolemeilor,
nou vor incheia cstorii incestuoase: ase cu sora lor (iar unul, Ptolemeu al IX-
lea Soer, cu
cele dou surori ale sale), unul cu sora i nepoata sa, un altul cu verioara sa.
Africa Neagr este cea care a ridicat cel mai adesea incestul la rangul unui sistem
iniiatic de
accedere la regalitate determinand indeplinirea sa - fie realmente, fie in mod
simbolic - in
anumite imprejurri, ca i la investitur, dar fr a-i conferi intotdeauna un
caracter
instituional in cstorie. Girard, fr nuane, afirm c partenerele regelui sunt
atunci aproape
toate femeile interzise in principiu99, dei Van Bulck, in societile africane pe
care le studiaz,
a observat c aceast cstorie cu sora sau cu fiica constituia o trstur specific
a
comportamentului regal100, i c, in toate regiunile cuprinse intre Uganda i
sudul fluviului
Zambezi, regina era sora consangvin a monarhului101.
Populaia luba ofer exemplul unor incesturi ocazionale i fr temei social. La
investirea lor,
suveranii sunt obligai s aib raporturi sexuale cu mama i surorile lor intr-o
colib special,
numit casa nenorocirii". Aceast transgresiune ii proiecteaz intr-o zon de
singurtate
absolut, dincoace i dincolo de ordinea cultural102. Separarea total a noului
intronat i a
mamei sale,
191
aa cum este pretins in Benin, trebuie s fie o reacie extrem la o obligaie
anterioar a unor
relaii sexuale intre cei doi103.
Explicarea clasic a incestului regal prin dorina de a pstra puritatea neamului,
sunt de acord
cu Girard, este desigur tardiv i raionalist, dar vreau s condamn cu fermitate
vederile
puriste ale acestui autor, extrem de seductoare la inceput, ins care nu rezist
unui examen
serios. Nu, incestul nu face din rege intruparea celei mai mari impuriti, cci
regele este pur.
Nu, nu din cauza incestului este regele acuzat, maltratat, insultat -admiand c el
ar fi tratat
astfel104. Nu, nu incestul este cel care il condamn pe rege la o moarte apropiat
i H face s
domneasc doar in vederea acestei mori*. Nu, incestul nu-i confer regelui
caracterul su
regal, iar regele nu-1 dobandete pe acesta din urm numai prin necesitatea
morii
vinovatului105. Frazer, chiar dac se inela - ceea ce nu este sigur -, se dovedea
mai inelept
explicand c, in rile unde transmiterea puterii se efectua prin femei, regele nu
ajungea la ea
decat prin cstorie: cstorindu-se cu sora sa, el evita ca un strin s domneasc;
cstorinduse
cu fiicele sale, motenitoarele mamei lor, el ii pstra tronul dac regina
murea106. Dup
Frazer, specialitii au desvarit o cercetare care de-abia incepuse cu el, i putem
regreta c
Girard nu a inut seama de aceast evoluie. Tylor afirmase deja c endogamia
izoleaz.
Bastide, evocand incestul comis de vrjitor, a explicat c acesta trebuia s se
situeze in afara
condiiei umane pentru a folosi puterea magic. Gordon spunea c el dezlnuia o
for
supranatural i constituia din acel moment un mijloc de a intra in contact cu
aceast
for"107. in sfarit, Bleeker considera c dac, in Egipt, faraonul se cstorea
uneori cu o
femeie din neamul su pentru a intri tronul i a-i asigura un motenitor legitim,
aceasta
decurgea din rolul important al femeii ca soie a zeului108. Iar Lehmann emitea
aproape
aceeai idee referitor la incai: pentru c era zeu, [regele] nu putea avea
* Dac incestul pare s justifice sacrificiul, sacrificiul este cel care justific
incestul" (Girard, p. 160).
192
contacte obinuite cu oamenii: de aceea soia sa oficial era propria-i sor, iar
dac avea alte
relaii sexuale, ele trebuiau s fie orientate de preferin ctre fecioarele
consacrate cultului
soarelui care triau intr-un fel de mnstiri"109. Apoi, vorbind despre populaia
chimu, el
aduga: Femeile interzise oamenilor de rand sunt adeseori accesibile zeilor i
regilor. in
templul ridicat principalei diviniti, luna, triau anumite fecioare pe care numai
regele avea
dreptul s le ia in cstorie"110.
CURTEA
Cu excepia unor rare societi arhaice, regele nu triete singur. El nu poate face
aceasta.
Vigoarea sa sexual, garanie a fertilitii pmantului, ca i necesitatea de a se
alia cu prini
invecinai sau de a flata vanitatea vasalilor si il oblig, dei poate nu are o
asemenea
inclinaie, s-i ia una sau mai multe soii, sau chiar s-i constituie un harem.
Pericolele care
il amenin, atat fizice cat i psihice, il determin s ridice in jurul su o barier
protectoare de
soldai i vrjitori. Funciile sale sacerdotale, pe care nu i le poate asuma singur,
aduc in
preajma sa o serie de preoi. Regulile alimentare, vestimentare, igienice la care
este supus
necesit servitori specializai. Generozitatea de care trebuie s dea dovad ii
atrage in jurul
su pe ceretori, care nu sunt neaprat cei mai sraci. in msura in care este un
zeu vizibil, el
primete un cult. in sfarit, intrucat intrupeaz ara, el trebuie sa-i etaleze
bogiile pentru a o
dovedi, prin mreia sa, pe aceea a poporului su. Se impune trie de caracter
spre a rezista la
ceea ce numim curtea". Dei necesar, aceasta din urm devine repede
duntoare:
ostentaia, acumularea bunurilor, orgoliul starnit de linguiri il incurajeaz pe
rege s se
transforme in cu totul altcineva decat ar trebui. Poporul nu se mai recunoate in
el iar el nu se
mai recunoate in popor.
Curtea, in sensul propriu-zis al termenului, nu este constituit din preoi, grzi i
servitori,
ci din nobili.
193
Prezena lor este inevitabil. in Congo-ul occidental unde, in principiu, nimic nu
limiteaz
puterea regal, suveranul este obligat s in seama de sfatul celor marill1. in
Noua Caledonie,
pentru operaiunile importante, conductorii ii informeaz despre inteniile lor pe
oamenii
influeni, ordinul btranilor", sau ii consult112. in Grecia, aa-numitul
bouleuterion este
fostul consiliu regal iar, la Roma, senatul este iniial acelai lucru. La yezidiii din
Siria,
comunitate politic i religioas musulman extrem de eterodox, rangul suprem
aparine unui
emir care deine teoretic autoritatea absolut atat spiritual cat i laic, care-1
poate
excomunica dup bunul su plac pe orice credincios ce se opune deciziilor sale,
dar care nu
are in fapt nici o autoritate asupra comunitilor indeprtate de locul su de
reedin i care
trebuie s dialogheze cu vasalii si, efii de triburi. Acetia, a cror atotputernicie
este in
principiu aceeai, cu o treapt mai jos, i pe care notabilii ii aleg printre membrii
unei familii
dinastice, nu fac niciodat nimic fr a le cere prerea acestora din urm113.
Ca s nu mai vorbim despre regimurile in care regele nu este decat primul printre
egalii si iar
acetia nu o uit. Dar Regele Regilor este, precum emirii yezidiilor, un suveran
ce domnete
asupra altora i care trebuie s in seama de ei, un confederator ca in Iran sau in
Etiopia.
Imperiul maya se compunea dintr-o multitudine de state-orae, aducand puin cu
cetile
greceti; guvernate de un om vrednic" ereditar, secondat de un consiliu al
principalilor efi
tribali i al preoilor114. in democraia" aztec, fiecare clan trimitea un delegat
la adunarea de
la Tenochtitlan, vorbitorul", avand sarcina de a comanda cele patru armate115.
Nu exist
monarhie, oricat ar fi de autoritar, in care regele s nu fie inconjurat de minitri,
de sfetnici,
de inali funcionari. Influena lor poate fi slab dac regele este puternic, sau
puternic dac
regele este slab, in orice caz arareori nul. Ea reprezint o asigurare (relativ),
intr-o monarhie
ereditar, impotriva naterii accidentale a unui prin debil.
Minitrii i funcionarii prezint cel puin un avan-
194
taj: poporul le poate atribui toate necazurile de care sufer, disculpandu-i astfel
suveranul.
Toi aceti administratori, toi aceti intermediari sunt aproape intotdeauna tot
atat de urai pe
cat este regele de iubit, i intr-adevr ei abuzeaz din plin de funciile lor. De-a
lungul
secolelor, chinezii s-au plans de funcionari i au sperat c Fiul Cerului ii va
scpa de aceast
tiranie. Dac toate popoarele au fcut ca ei, puine au tiut s-i exprime
sentimentele cu atata
for i pertinen.
Recurgerea la rege! Istoria o dovedete, tirania a fost arareori un atribut regal.
Dictaturile nu
se nasc adesea din regate, ci mai degrab din revoluie i din republic, aa cum o
atest un
Sulla, un Marius, un Catilina, un Robespierre, un Bonaparte, un Lenin.
CAPITALA
O monarhie are nevoie de o capital? Nu s-ar putea oare concepe un prin care s
triasc intro
reedin in afara oraului? Mari regi au fcut-o, precum Capeienii atunci cand
sporeau
castelele de pe Loara sau construiau palatul de la Versailles. i totui s-ar prea
c un instinct
ii indeamn pe suverani, chiar pe cei provenii din triburile nomade, s se
instaleze in ora,
sau chiar s intemeieze unul. Cand arabii, dup ce triser sub patru califi alei,
adopt
monarhia o dat cu Omeiazii, ei vin s locuiasc la Damasc, iar succesorii lor,
Abasizii,
intemeiaz Bagdadul. Mongolii, dup moartea lui Genghis-Han, ridic oraul
Karakorum, in
strfundul stepelor lor, inainte de a crea in China un nou Beijing.
Dac ne cufundm in adancurile istoriei, la originile Greciei, ale Iranului, ale
Romei sau ale
Israelului, prima sau cea mai insemnat aciune a monarhilor este intr-adevr
intemeierea
propriei capitale, considerat adeseori un ora sfant, poate pentru c reflect
sacralitatea
regelui. Cand Teseu, la intoarcerea din expediia sa impotriva Minotaurului,
primete regatul,
el incepe prin a-i regrupa in oraul Atena pe locuitorii risipii mai inainte in satele
195
Aticei, promulg o constituie, bate moned i pune s se ridice monumente.
Prima sarcin a
lui Romulus este aceea de a trasa brazda care va delimita viitoarea Rom. Regii
evrei se
instaleaz la Ierusalim, transport acolo Chivotul Legmantului i, pentru a-i
conferi
caracterul sacru, Solomon (c. 970-931) incepe s ridice Templul. Darius cel Mare
(522-486)
dorete un ora pur regal, o capital cere-monial care s fie in primul rand un
mare sanctuar,
i imagineaz Persepolisul: splendoare pentru tcere! Nimeni nu va vorbi despre
acest ora in
Antichitate, i va trebui ca Alexandru s-1 distrug pentru a-1 face nemuritor.
Mai tarziu, in
acelai Iran, Ardair (226-241), intemeietorul dinastiei sasanide, indat ce este
proclamat rege,
pune s se construiasc oraul Firuzabad dup un plan strict circular, motenit de
la pri, i pe
care-1 vor relua Abbasizii: imagine evident a Cerului, proiecie pe pmant a
emisferei116. Am
spus-o deja: capitala se afl in centrul regatului, aa cum regatul se afl in centrul
universului.
Regele Adelemiye, mort foarte btran in 1930, povestea c Ife, prima sa capital,
era centrul
lumii, locul unde au aprut primii oameni, atat albi cat i negri117.
PALATUL REGAL
Aa cum capitala este situat in centrul - cel puin simbolic - al regatului, palatul
este situat in
centrul capitalei: fie in mod simbolic dac, din raiuni economice sau strategice,
el este
amplasat pe zidul de incint sau intr-un cartier periferic; fie in mod real, i in
acest caz de la el
pornesc, ctre cele patru puncte cardinale, cele patru drumuri ce duc la cele patru
pori.
Regula admite ins excepii. in oraul circular Firuzabad, capitala unei dinastii
intemeiate de
un preot, sanctuarul focului este cel care se afl in centrul cetii, in timp ce
palatul este situat
extra muros. Dar, i acest aspect este foarte semnificativ, se revine in curand la o
concepie
mai clasic: palatul, ca la pri, inlocuiete templul i ctre el converg cile axiale
ale cetii;
de acum inainte este numit lcaul ceresc"118.
196
Denumire conform i ea cu regula. Dac se construiete o reedin destinat
regelui din
Dahomey, aceasta este indispensabil pentru ca el s poat tri pe pmant: este ca
o parte din
cer adus printre muritori119. Regele devine stpanul palatului": este titlul su
oficial, in
Africa Neagr, in regatul Oyo120.
Se inelege confuzia care se face intre palat i templu. La newarii din Nepal,
ambele constituie
axa esenial in jurul creia se dezvolt ansamblul structurii sociale121. Pentru a
construi un
paradis destinat regelui, este necesar incuviinarea zeilor, fr de care exist
riscul de a-i
spolia prin retragerea unei pri din domeniul acestora sau de a se erija in rivali ai
lor. La
Ugarit (Ras Shamra), Baal, invingand-o pe Yam (marea, apa primordial), a
devenit rege i s-a
vzut obligat in consecin s aib o reedin; inainte de a porunci ridicarea ei, el
i-a cerut
marelui zeu El s-i acorde permisiunea sa122.
in epoci in care cultul era inc embrionar, palatul, la nivelul regatului, i casa, la
cel al
familiei, erau singurele locuri unde se oficia pentru zei. in Japonia, in perioada
clanurilor,
locuina conductorului, onorabila cas" -miya, termen ce servete inc la
desemnarea
sanctuarului - servea la indeplinirea cultului123. in India vedic, inainte de
secolul al V-lea al
erei noastre, spaiul sacru prin excelen in care strlucea focul unic era locuina
familial, iar
tatl era singurul preot care oficia acolo sacrificii pentru el i ai si124.
Dezvoltarea ritualului i
complexitatea sa crescand au determinat constituirea progresiv a unei clase
sacerdotale
specializate - brahmanii, menii s devin o cast - i necesitatea templelor. Nici
Creta
minoic nu poseda sanctuare. Cultul privat era celebrat de obicei in locuine, iar
cultul oficial
intr-un local restrans al palatului. La Cnossos, in epoca minoic mijlocie (2000-
1850), acesta
nu depea un metru cincizeci pe o latur, nu din cauza atrofierii sentimentului
religios, ci
pentru c palatul in totalitatea sa era sacru, fiind reedina patroanei divine i a
regelui, preotul
su, care servea drept intermediar intre ea i oameni125. La Atena, era intreinut
focul zeiei
Hestia in Pritaneu, fost reedin princiar motenit de
197
arhonii-regi126. La Roma, in casa regelui, numit regia, se practicau cele trei
rituri consacrate
lui Jupiter, lui Marte i zeiei abundenei, i acolo, subliniaz Dumezil, se efectua
sinteza celor
trei funcii fundamentale127.
MOARTEA REGELUI
Este un lucru stabilit: in nenumrate civilizaii, regele nu moare. Nu lipsesc
miturile - de la cel
al lui Alexandru pan la cele ale regelui bon tibetan - pentru a povesti rpirea sa
in azur,
ascensiunea sa la cer, paralel cu coborarea sa iniial. Nu lipsesc de asemenea o
serie de
popoare care refuz s vad realitatea in fa i care spun doar, precum negrii din
Africa:
Regele doarme", sau precum neo-caledonienii: Soarele a apus", expresie de
altfel extrem de
fericit care-1 introduce pe suveran in micarea cosmic i anun viitoarea sa
rsrire128.
Totui, ideologiei i se opune faptul brutal: regele zace, inert; el este, sau pare,
mort. Un
asemenea eveniment capt dimensiunile unei catastrofe intrucat viaa
monarhului este aceea
a poporului, intrucat o ar nu poate tri fr rege. Desigur, situaia va fi
remediat cat mai
repede posibil prin investirea succesorului, afirman-du-se c, dei mort in
aparen, el
continu s triasc, c instituia il depete pe om i c, dac unul a trecut in
nefiin,
cellalt ii continu sarcina regal. Aceasta nu inseamn c in multe locuri
moartea
suveranului nu ii afecteaz pe supui. Ei trebuie s-i arate jalea, dup cum
trebuie s se
debaraseze de cadavru.
Doliul nu este decat o tentativ de a participa, relativ convenabil, la deces. El
poate fi colectiv,
toat lumea simindu-se implicat, sau purtat de caiva in numele colectivitii -
un brbat i o
femeie din fiecare trib la Sparta. Toate focurile sunt stinse in regatul Katu din
Dahomey, sau
numai cel al suveranului in vechiul Iran129, in Benin, pieele se golesc sau se
inchid pan la
apte zile dup funeraliile regale130. in regatul Abomey, oraul degenereaz in
cea mai
complet dezordine131. Tot in
198
Benin, se zidete poarta palatului i in incint se strpunge un pasaj care va fi
folosit in
exclusivitate inaintea intronrii noului rege132.
Anunarea decesului poate fi amanat - uneori pentru o lung durat: trei luni in
Benin133 -, din
raiuni politice (alegerea succesorului, luarea msurilor pentru meninerea ordinii
publice), i
din raiuni religioase (asigurarea timpului necesar sufletului pentru a prsi
trupul). Ea poate
avea loc i imediat, ca la Sparta unde se trimiteau clrei in toate direciile spre a
o face
public134, sau in Noua Caledonie unde nite mesageri se duceau in acest scop
pan in satele
cele mai indeprtate.
Aproape intotdeauna, dup deces, se efectueaz toaleta mortuar. Regele este
splat, ras,
imbrcat ca i cum ar fi viu. Dac a murit in lupt, sangele este ters cu grij,
exceptand cazul
in care acesta e considerat un simbol glorios: in Islam, unde toaleta funerar este
un rit important,
numai victima czut in rzboiul sfant nu este splat pentru ca martirul s apar
dinaintea lui Alah ptat de sangele vrsat intru aprarea cauzei Sale. Dac
imblsmarea
veritabil nu este practicat decat de cateva popoare - egiptenii sau incaii, care
pstrau
mumiile intr-un templu -, altele efectueaz o imblsmare rudimentar, care nu
impiedic
descompunerea crnii. Cea a evreilor este binecunoscut: corpul era cufundat in
uleiuri
scumpe sau era scldat in parfumuri, apoi era invluit in linoliu i infurat in
fese135.
FUNERALIILE
Funeraliile se pot desfura aproape imediat dup deces: aa se intampla la
semii, iar
musulmanii vor moteni obiceiul ingropandu-i morii a doua zi dimineaa, in
general, se
ateapt cateva zile pentru ca invitaii s poat veni, pentru ca sufletul s aib
timpul s plece,
pentru a se atenua pericolul pe care-1 reprezint orice cadavru, cu atat mai
virulent cu cat
moartea e mai recent, in unele regiuni se practic aa-numitele funeralii in
199
dou etape: se expune corpul pe o estrad sau pe crengile inalte ale unui arbore
spre a-i
permite descompunerea, apoi se recupereaz scheletul. Acest ritual era indeplinit
cu
regularitate la vechii turci, care ii inhumau morii in momentul cand arborii ii
pierdeau
frunzele sau atunci cand i le recptau136. Unele triburi australiene aezau
cadavrul pe un
arbore i ingropau oasele aproximativ un an mai tarziu137. La daiacii din
Borneo, morii
primeau un mormant provizoriu inainte de a se celebra ulterior adevratele
funeralii138.
Am fi tentai s credem c aceste rituri sunt indeplinite pentru toi; dar ar insemna
poate si
acordm poporului un loc prea important. Nu trebuie s uitm c documentele
noastre ii
privesc mai ales pe cei mari. in Noua Caledonie numai cpeteniile tribului sunt
expuse pe
muni, pe crengi, pe o stanc sau pe o impletitur de liane acoperit cu
rogojini139. La fel se va
fi intamplat chiar i acolo unde faptul nu este precizat. Numai funeraliile regale
permiteau
desfurarea fastului, participarea mulimilor. Ele impuneau nenumrate rituri
speciale,
extrem de variate i de multiple, mai ales cand se desfurau timp de cateva zile.
Se
vorbete de dou sptmani la hitii140. in vechiul Tibet, dup un manuscris din
Dunhuang, o
prim serie de ceremonii dura cel puin trei zile, o alta patru, apoi aveau loc
ceremonii
nocturne timp de unsprezece, treisprezece, aptesprezece sau nousprezece
nopi141. in
cadrul acestor serii complexe de manifestri sacre i simbolice, unele deveneau
mai importante
decat altele i constituiau un fel de cheie de bolt care le susinea pe toate. in
Egipt, unde
ingrijirile acordate morilor aveau in vedere reproducerea misterelor ce fuseser
svarite
atunci cand Isis ii redase viaa soului su, operaiunea cea mai semnificativ era
deschiderea
gurii i ochilor mortului i ai statuii sale. Se credea c, prin aceste organe, Ra
crease lumea
concepand-o i vzand-o, iar faraonul decedat era identificat deopotriv cu Ra i
cu Osiris,
ceea ce inlesnea confuzia ce se fcea intre aceste dou diviniti142.
La funeraliile regale participau mulimi nemsurate,
200
cci intregul popor i toate clasele sociale erau implicate in asemenea ceremonii,
i se admitea
arareori ca rile vecine s nu fie reprezentate i ele: din partea lor se ateptau
ambasadori. La
Sparta, intreaga ar era reprezentat: spartanii, iloii, i delegaii celorlalte orae
puteau
constitui o adunare de cateva mii de persoane. La turci, nite documente din
secolul al VlIIlea
semnaleaz prezena popoarelor deertului i ale pdurii, precum i a chinezilor,
tibetanilor, grecilor...143 Uneori, corpul era expus pentru ca toi s defileze
dinaintea lui sau era
plimbat din sat in sat, ca la scii, la turci, la mongoli. Toi cei de fa trebuiau s-
i manifeste
jalea, s participe la doliu, nu numai prin planete i lamentaii, ci i tindu-i
prul i barba,
lovin-du-se sau mutilandu-se. La Sparta, poporul ii lovea fruntea, scotea strigte
indelungi144.
in Dahomey, mulimea se arunca la pmant i ii lovea pieptul145. in Tibet, se
plangea in
hohote, se practica automutilarea146. La scii, la huni, la populaia u-kiue, la
heftalii, durerea
popular se exprima prin tierea lobului urechii, prin crestarea braului, prin
zgarierea frunii
i a nasului, prin strpungerea mainii stangi cu sgei147.
SACRIFICIILE FUNEBRE
Fr indoial c aceste sacrificii nu erau indeplinite pentru a-i afirma durerea, ci
pentru a-i
oferi defunctului toate cele necesare inviata sa viitoare: intr-adevr, in mormant
se inhumau
aproape intotdeauna obiecte uzuale -arme, cupe, oglinzi - i minunii. Desigur,
pentru ca el s
le poat pstra, iar alii s nu beneficieze de avuiile sale, monarhului i se alturau
sub pmant
soia sa, concubinele, servitorii, calul de clrie i cel de herghelie, aa cum i se
ingropau
hrana i obiectele mai sus amintite. O evoluie a moravurilor, probabil sub
influena unor
religii precum budismul i cretinismul, a determinat incetarea acestor
hecatombe.
Hinduismul va pstra totui obiceiul sacrificiului voluntar al vduvei pe rug.
Suntem indreptii
s credem, intrucat China antic practica sacri-
201
ficiile umane la funeralii, c fabuloasa armat de statui ingropat lang X'ian
dinaintea
mormantului lui Qin Shi Huang Di (221-210) a marcat aceast transformare a
moravurilor i a
permis, fr a ucide - ins, desigur, nu ieftin -, s i se furnizeze impratului prin
nite imagini
plastice ceea ce i-ar fi oferit nite holocausturi. Mai multe popoare turcofone
(deja la
populaia hiong-nou) au recurs destul de timpuriu la un alt paleativ pentru a nu o
mai executa
pe vduva suveranului: s-a imaginat cstorirea ei cu unul dintre cumnaii sau
ginerii si,
acesta avand obligaia s o pstreze pentru defunct pan la captul existenei
sale148.
Acolo unde sacrificiile umane vor persista, ele se vor dovedi uneori extrem de
crude. Ni se
vor prea astfel mai ales in Africa Neagr, dar aceast cruzime corespundea unei
ideologii. in
Benin, regele era ingropat impreun cu demnitari plini de via crora li se
aducea zilnic hran
pan cand decedau149. Frazer, care d informaia, adaug c soiile i slugile ii
disputau acest
privilegiu i c in fiecare zi se deschidea mormantul pentru a vedea cine tria i
cine murise150.
Un obicei similar exista la vechii bulgari: soiile i slujitorii erau coborai vii in
groap, unde
erau lsai s moar de foame151. in regatul Oyo, care ine tot de Benin,
oficianii se mrgineau
la uciderea celor care trebuiau s-1 insoeasc pe suveran, printre care i soia sa,
dandu-le s
bea otrav152. in regatul Abomey, dup cum se spune, victimelor - in numr de o
sut - li se
tiau capetele i li se aduna sangele pentru a plmdi lutul cu care era fcut
sicriul153. in
vechiul Iran, adevrate hecatombe urmau decesul impratului, ceea ce nu
impiedica
sinuciderea mai multor membri ai familiei suverane154. La incai, favoritele i
slujitorii se
ofereau de asemenea spre a fi sacrificai155. Herodot relateaz c, la scii, regele
era ingropat
cu soia i slujitorii si, i c la ceremoniile de la sfaritul anului mai erau
sacrificai inc
cincizeci de tineri156.
Alte jerfe aveau un strict caracter de cult; ele nu implicau decat animalele a cror
carne era
mancat, imprind-o cu regele defunct i cu zeii. Aceste ospee
202
funerare, adeseori greu de identificat (pentru c invitaii trebuiau oricum hrnii),
au existat
desigur in Africa Subsaharian i in Asia Central. in aceast ultim regiune, ele
jucau un rol
atat de insemnat incat termenul care le desemna, yog, a sfarit prin a cpta
sensul extrem de
general de funeralii. Ele erau adeseori insoite de jocuri sportive - lupte, curse de
cai, aruncri
de lnci -, pe care le cunoatem foarte bine de la greci, i de preumblri in jurul
mortului sau
al mormantului su. Atestate in Tibetul prebudist i la vechii turci, ele aveau
drept scop
intrirea poziiei cosmice a regelui i facilitarea integrrii sau reintegrrii sale in
cosmos.
MORMANTUL
Este remarcabil faptul c atat de multe morminte regale se numr printre
monumentele cele
mai reprezentative ale arhitecturii mondiale. Antichitatea aezase deja dou dintre
ele printre
cele apte minuni ale lumii: Piramidele Egiptului i Mausoleul din Halicarnas*.
in Islam, unde
legea impune inhumarea in deert sub o lespede fr inscripie, arta funerar a
cunoscut totui
o dezvoltare extraordinar i a dat capodopere: un Gur-Emir la Samarkand, un
Taj-Mahal la
Agra, i inc multe altele. Au existat desigur, intr-o epoc tarzie, mausoleuri
concepute pentru
particulari (bogtai, sfini, poei), dar ele nu se pot compara in nici un caz cu
mormintele
regale. Monarhiei i se datoreaz marea art funerar. in Grecia, la Roma,
mormintele dispar o
dat cu regalitatea: nu mai rman decat nite sarcofage. i totui, cate morminte
au fost tinuite
din raiuni obscure sau numai de teama jefuitorilor i a profanatorilor! Cate
lucrri au
trebuit s efectueze arheologii pentru a ne dezvlui bogia artei funerare! Se va
regsi oare
vreodat mausoleul unui Alexandru, sau cel al unui Genghis-Han, aa cum a fost
regsit acela
al micului faraon Tutankhamon?
* Mormantul lui Mausol, regele Cariei (377-363).
203
in general, mormantul regal este construit nu spre a servi drept mormant, ci drept
palat sau
templu. El este reedina unui zeu, a regelui-zeu, a regelui nemuritor, care rmane
printre ai
si, ce se cuvine a fi venerat mai mult decat in timpul vieii, ce trebuie s se
complac in
lcaul inlat pentru eternitate, de unde continu s-i ocroteasc poporul,
iradiind i
exercitand asupra acestuia influena sa binefctoare. Prezen a regelui in
mormantul su,
atestat elocvent de indarjirea cu care nomazii stepei eurasiatice s-au strduit s-i
dezgroape
pe suveranii defunci i s le incinereze rmiele osemintelor pentru ca ei s-i
piard in
sfarit orice legtur cu pmantul157! i nu ar trebui oare s cutm tot aici
motivul incontient
al profanrii criptei de la aint-Denis*?
in vechiul Tibet, mormantul era acoperit cu o mare movil in form de munte, o
proiecie
magic a lumii"; regele, aezat in mijlocul su, era considerat a reprezenta axa
lumii din
timpuri imemoriale158. in Iranul medic i ahemenid, unde mormantul lui Darius
de la Naqsh-i
Rustem apare ca un prototip mereu imitat, faada acestuia sugereaz intr-un mod
extrem de
vizibil forma unei intrri de palat i il asociaz pe Ahura Mazda regelui159.
Spate de
asemenea in stanc, mormintele nabateene de la Petra sunt concepute la fel. in
India mogul,
grdinile care inconjoar marile morminte imperiale sunt aidoma cu cele din
paradisul
islamic.
Splendoarea obiectelor inhumate atest importana mormintelor regale ca palate
funerare: s
ne gandim la descoperirile fcute in cele de la Teba sau in cele ale sciilor. Dar
am grei
considerandu-le excepii. Ar putea fi invocate mrturii precum masca din jad,
sidef i
obsidian, bijuteriile i statuetele zeului solar din mormantul regelui maya Pacal
(603-638) de
la Palenque. i nu sunt oare numite tezaure", dat fiind bogia mobilierului lor,
mormintele
miceniene din secolele al XTV-lea i al XlII-lea in form de stupi ovoizi
amenajai intr-o
colin?
* Necropola regilor Franei devastat in timpul Revoluiei Franceze (N. tr.).
204
LUMEA DE DINCOLO
Ara vzut deja: regele nu moare. El nu ii pierde nici ceea ce sacrul i-a conferit,
s spunem
maiestatea" sa. Rmane fiina excepional, fiina unic. Probabil c numai
Mesopotamia
consider c moartea anuleaz toate diferenele, c regele imprtete destinul
searbd al
supuilor si in gheena. i aceasta pentru c ea nu este preocupat de lumea
cealalt. Un text
sumerian relateaz trista soart a lui Ur Nammu (sfaritul mileniului III i. C),
mare
constructor i mare legislator, care se afl in Infern, i care se lamenteaz,
enumerand darurile
fcute zeilor infernali pentru a-i fi favorabili160.
Pentru a inelege situaia, trebuie s renunm la concepia noastr despre suflet i
s admitem,
in lipsa unei expresii mai satisfctoare, c monarhul posed mai multe suflete.
El se poate
afla aadar simultan in mai multe locuri de supravieuire. Dac se reincarneaz
eventual in
succesorul su, aceasta nu inseamn c nu rmane in mormant; dac slluiete
acolo,
aceasta nu inseamn c nu se duce in cer. Faraonul triete^in cavoul su, ins se
confund cu
Ra sau cu Amon. impratul chinez se suie la cer spre a deveni divin, dar locuiete
totodat in
templul ancestral i in mormantul su161. Kaghan-ul turcilor i al mongolilor
supravieuiete
deopotriv in cer, in stindard, in statuia funerar, in ara totemic" a strmoilor,
in scheletul
su.
Mitul tinde adesea s prezinte intr-o manier simpl fenomene care, in fapt, nu
sunt altfel.
Relatarea unei ascensiuni este mai gritoare decat o lung disertaie. Uneori se
declar pur i
simplu c monarhul s-a suit la cer", i atat: este ceea ce se mrginete s spun
Istoria
secret a mongolilor despre Genghis-Han, fapt ce ar fi putut totui inspira un
discurs162.
Despre un suveran turc din secolul al VlII-lea se afirm cu aceeai concizie: El a
zburat", iar
mai tarziu, sub influen budist: A devenit zeu"163. in Eneida, Jupiter i se
adreseaz astfel lui
Venus: Candva, in ceruri, il vei primi pe troianul Cezar [Augustus] [...] i fi-va
el pomenit
de-atunci in rugciu-
205
ni"164. Cordovanul Lucan, mare admirator al lui Nero (54-68), cant: Tu,
Cezar, cand
menirea-i fi-va indeplinit, te vei sui la cer. Acolo vei fi amfitrion in palatul
visurilor tale, in
mijlocul bucuriei. Vei ine sceptrul de vei vrea, sau vei conduce carul inflcrat al
soarelui.
Fie ca natura s-i ingduie s fii zeul ce i-1 vei fi ales"165.
Dei in majoritatea cazurilor se dorete ignorarea modalitilor acestei ascensiuni,
se intampl
totui ca ea s fie descris. Literatura romanesc povestete c Alexandru cel
Mare (355-323)
s-a inlat la cer intr-o nacel purtat de grifoni166. Conform mitologiei tibetane,
regii bon-po
nu au cunoscut moartea, ci s-au reintors in cer pe franghia pe care coboraser167.
O lung
povestire evoc plecarea impratului chinez mitic Huang Di. Acesta a pus s se
topeasc
aram pentru a se face un trepied. Cand obiectul a fost terminat, el s-a suit
deasupra impreun
cu minitrii si, cu soia i cu suita sa. Atunci a aprut un dragon care venea s-1
caute. in
timp ce se ridica in azur, impratul a lsat s-i cad arcul. Mulimea, care privea
cu ochii
aintii in sus, 1-a luat dup ce Huang Di dispruse pentru totdeauna168.
in cer, suveranul ii prelungete existena terestr. Turcii spun c el se afl acolo
ca i printre
cei vii", iar Giovanni del Plano Carpini, bun observator, precizeaz despre
mongoli,
generalizand probabil ceea ce nu-1 privete decat pe suveran: Ei ii vor spori
acolo turmele,
vor manca, vor bea i vor duce acelai trai ca i in timpul vieii" 169 in
Madagascar, morii
regali devin zei protectori, ii pstreaz rangul i domnesc asupra strmoilor
tribului170.
Faraonul, aezat pe tronul su, primete omagiul supuilor si - zeii i duhurile -,
judec, d
porunci. Prin el, oamenii sunt hrzii s triasc venic, dar viaa sa, dac se
poate spune aa,
este calitativ superioar vieii celorlali. Sufletul su nu devine doar un spirit, el
este asemeni
cu cel al zeilor i trupul su nu e atins de descompunere171. Aa cum remarc
Eliade, supravieuirea
sufletului regal i aceea a corpului mumificat sunt iniial dou concepte distincte
care se vor integra ulterior172. Readus la via de apele Nilului sau de cele ale
206Tlacului mitic, la sunetul trambiei ce trezete morii, incorporat in astrul
zilei, Faraonul a
devenit un al doilea Horus173. Formulele gravate in piramide ctre 2400 i. e. n.
fuseser
compuse anterior pentru a fi recitate la funeralii. Ele au fost destinate aadar,
iniial, unei
fiine excepionale [...]. O bun parte dintre ele au in vedere garantarea sosirii
regelui, prin
magia cuvantului, in paradisul ceresc unde se confund mal mult sau mai puin
cu soarele a
crui splendoare o imprtete."174
Un alt demers const in a considera moartea suveranului o dispariie. Kai-
Chosroes, regele
legendar al Iranului, aureolat de sfinenie, dispare in mod misterios in munte;
supuii i-au
ateptat indelung vreme intoarcerea, apoi au conchis c el tria intr-o
ascunztoare de unde
avea s ias intr-o bun zi175. Aceast povestire arhetipal va fi reluat adesea
pan in Evul
Mediu european.
Tradiia cea mai interesant pentru filozofia monarhiei este credina in
supravieuirea regelui
in succesorul su. Cea mai puternic expresie a acesteia se gsete desigur in
mitologia
egiptean, care vede in faraonul decedat deopotriv un nou Horus domnind pe
pmant i un
nou Osiris, zeu in cer, dar o asemenea credin este general. La shilluki, in
fiecare suveran se
reintrupeaz spiritul eroului intemeietor disprut intr-o furtun; astfel, acesta din
urm
domnete mereu sub forme diferite176. Regele fon decedat nu prezint decat
aparenele morii,
pentru c el retriete in motenitorul su177. Cel al populaiei lunda motenete
numele conductorului
mort, adic esenialul fiinei sale178. Pentru a concretiza continuitatea regalitii
prin intermediul diverilor si reprezentani umani, noul monarh din Dahomey i
cel al
populaiei yoruba mancau cate un organ al predecesorului lor - inima, limba etc. -
spre a i-1
incorpora179. La populaia bantu, legtura dintre prinul domnitor i cel pe care-
1 inlocuia era
marcat prin pstrarea mumiei defunctului, a cordonului su ombilical sau a
maxilarului
inferior180. A fi tentat s cred c obiceiul conform cruia fiul regelui din
Dahomey dezgroap
craniul tatlui su la optsprezece zile dup funeralii pentru a-1
207
arta poporului exprim luarea in posesie a spiritului su181. La celii din Anglia,
cand
istovirea suveranului impunea executarea sa, se considera c doar trupul ii era
vlguit i c era
suficient s i se transfere spiritul intr-un alt trup plin de energie i vigoare182.
CULTUL REGILOR DEFUNCI
Credina in supravieuirea efectiv a regelui defunct i osteneala depus pentru a-
i ridica
mausoleuri grandioase sunt dublate in mod necesar de cultul suveranului
considerat un
strmo. Cult al regelui, intotdeauna. Cult al strmoilor - mai ales in societile
consacrate
venerrii strbunilor precum cea chinez -, adeseori. L-am intrezrit la Roma i
in Egipt. il
regsim la hitii, unde statuia regelui mort era aezat in templul in care suveranii
aduceau
ofrande183; in China, unde Fiul Cerului il asocia intr-un fel pe tatl su divin cu
strmoii si;
la turcii din secolul al VlII-lea, unde un templu al regelui defunct era inlat lang
mormant;
in Benin, unde suveranul domnitor instituia intru cinstirea predecesorului su
srbtori anuale
insoite de vaste hecatombe: patru sau cinci sute de persoane, uneori, in totalitate
criminali
recidiviti, erau ucise; inainte de a-i sacrifica, regele mergea la fiecare i pe un
ton foarte
amabil, ii insrcina cu mesaje pentru tatl su"184.
Unul din aspectele specifice pe care le putea prezenta cultul regilor defunci
consta in a-i
asocia la viaa regatului. La incai, impraii decedai, mumificai, incoronai cu
simbolurile
demnitii imperiale, erau aezai pe jiluri de aur in Templul Soarelui. Chiar i
dup moartea
lor, ei participau la ceremoniile oficiale ale cultului, aliniai de-a lungul unui zid
de incint in
jurul succesorilor lor vii i a curii acestora185.
Moartea nu exclude. Aceast idee este deosebit de agreat in Africa Neagr unde
se consider
c rposaii continu s aparin grupului in care au trit, c morii i viii practic
schimburi
neincetate de prestri de servicii, c
208
regii din vremurile strvechi sunt adevraii conductori, pzitorii datinilor i ai
tradiiilor, i
c ei vegheaz asupra conduitei descendenilor lor. Aceti foti suverani figureaz
la nivelul
superior al ierarhiei; ii preced pe ceilali mori i pe cei vii, care se situeaz in
spatele
patriarhului, intermediar intre cei care sunt pe pmant i cei care nu mai sunt. De
cultul regilor
disprui depinde intreaga fertilitate186, in Madagascar se venerau relicvele
regale. Ctre
sfaritul secolului al XVIII-lea, un rege al inutului Imarina (podiuri inalte din
Tananarive) a
organizat un cult al monarhilor defunci care a persistat pan in 1869, dat la care
ara s-a
convertit la cretinism. Odinioar, aici se mergea la colibele sacre", mormintele
situate pe
munii din imprejurimi, unde se practicau cu mai mult solemnitate riturile
dedicate
strmoilor. Regele-zeu era adorat i de la el se implorau favoruri i binefaceri,
ceea ce era un
mod de a-i afirma solidaritatea cu dinastia domnitoare, de a confirma contractul
social ce-1
lega firesc pe prin de popor. Se sacrificau boi, se imprea un osp cu strmoii
i cu regii.
La fiecare apte ani, se deschideau colibele sacre in cursul unei srbtori solemne
intru
cinstirea fetiurilor regale. S-a sugerat c aceast manifestare putea fi o obligaie
fa de
regim187. Desigur c era astfel. Prezentul monarhiei nu exist decat prin trecut i
viitor. Cultul
regilor defunci, chiar i cand este practicat in mod primitiv, exprim ceea ce
slluiete in
inimi: simul eternitii.
VI Obiectele regelui
Dei mreia sa este suficient pentru a-1 deosebi pe rege de ceilali oameni, tot
ceea ce ii
servete sau ii aparine ii subliniaz rangul. Fiecare dintre obiectele sale este
superior celor de
rand prin frumuseea, bogia, fineea lucrturii. Fiecare dintre ele este
contaminat de
sacralitatea sa i servete unui scop aparte.
Nici unul dintre ele nu este indiferent sau neglijabil. Unele ins, pentru c dein o
mare
concentraie de sacra-litate, pentru c au aparinut zeilor, pentru c sunt bogate in
simboluri
sau pentru c sunt indispensabile monarhiei, capt o importan deosebit i
merit s ne
rein atenia. Cateva nu sunt menite folosinei exclusive a regilor, ci i a
nobililor, a preoilor,
a vrjitorilor, fie pentru c acetia le-au furat, fie pentru c ele nu sunt specific
regale, ci
deopotriv magice, religioase sau nobiliare. Unele nu sunt cunoscute decat de
anumite
popoare; altele sunt aproape universale, dei pare de neimaginat ca ele s se fi
rspandit in
lume pornind de la un focar unic: s-au impus desigur pretutindeni in virtutea unor
necesiti
universale.
INSEMNUL INDISPENSABIL
Universale sau specifice unei anumite culturi, aceste obiecte pe care le putem
numi insemnele
monarhiei*,
* Numeroi autori folosesc termenul regalia, care nu figureaz in dicionarele
franceze i care insemnam Evul Mediu
dreptul regelui" [regale).
211
sunt strans legate de ea. Tocmai am spus c, uneori, regele nu se putea lipsi de
ele. Cci intradevr,
dobandirea lor poate fi de ajuns pentru a dobandi totodat i demnitatea regal,
iar
pierderea lor poate duce la pierderea acesteia, situandu-1 pe rege printre oamenii
de rand sau
provocandu-i moartea. insemnul il face pe rege.
Adeseori, zeii au fcut ei inii insemnele sau i-au rezervat folosirea lor. Ei le
imbib cu
puterea lor i le stpanesc chiar i atunci cand le imprumut sau le dau regilor.
Frazer a
insistat atat asupra relaiilor lor cu prinul, cat i asupra puterii ce rezid in ele.
La malaezi,
spune el, ele nu sunt doar nite fleacuri ornate cu nestemate [...]. Sunt privite ca
nite
talismane susceptibile de a infptui miracole i a cror posesie implic dreptul la
tron. Dac
regele le pierde, el ii pierde concomitent orice drept la supunerea poporului
su."1 Ele
beneficiaz de puteri supranaturale: cine le atinge, moare2. in sudul insulei
Celebes,
autoritatea regal le este incorporat i suveranii le datoreaz puterea. Cel care le
posed este
considerat legitim. Li se construiesc case ca unor fiine vii".3 in Cambodgia, de
un idol
depinde existena regatului"4. in Lidia, dac cineva neglija s poarte securea cu
dou tiuri,
precum Candaul (735-685?), ii hrzea dinastia pierzaniei: succesorul su,
Gyges, tia acest
lucru cand, din precauie, a consacrat-o lui Zeus i a aezat-o pe altarul su5.
Aceste observaii
ale lui Frazer ca i altele asemntoare corespund celor ale cercettorilor
contemporani.
Astfel, Eliade amintete c la Sumer regalitatea a venit din cer o dat cu
insemnele sale, tiara
i tronul, i c acestea au trebuit s fie readuse pe pmant dup distrugerea
provocat de
potop6; Gonda subliniaz c in India emblemele regalitii reprezint autoritatea
suveran7; iar
Meeks, referindu-se la Egipt, spune c puterea suveranului era sacr mai ales
pentru c
atributele cu care era investit, cele ale regalitii, ii erau incredinate de ctre zeii
care
odinioar domniser ei inii pe pmant"8, cu alte cuvinte insemnele faraonului
il identificau
cu zeii"9.
COSTUMUL REGAL
Nu este nici necesar i nici mcar frecvent ca acest costum al regelui s fie cel
imaginat ca
fiind purtat de zeu
212
sau cel cu care i se impodobete statuia. El nu constituie in sine un insemn al
regalitii, dar
nu este in mod evident vemantul preotului, al nobilului sau al omului de rand.
De asemenea,
nu este uoar nici identificarea regelui dup costumul su: intr-adevr, el poate
purta
veminte de ofier cand face rzboi, de preot cand oficiaz, de vantor cand
vaneaz, i s nui
pun costumul specific, dac are unul, decat pentru a trona maiestuos sau spre a
aprea in
toat splendoarea sa.
Unele costume regale, care pot fi sacerdotale, posed ins o mare for
evocatoare. Mai ales
cele fcute dintr-o singur bucat de stof i care sunt perforate de un orificiu
pentru gat:
forma lor circular, cea mai frecvent, este aceea a cerului; forma ptrat, mai
rar, este cea a
pmantului. in ambele cazuri, deschiderea central amenajat pentru cap este
aceea prin care
trece axa cosmic, in acest caz, regele. Asemenea veminte au fost observate in
China, inc
din vechime, ca i in cretintate cu patrafirele i mantiile folosite pentru
consacrarea regilor
Franei. Mantia atribuit lui Carol cel Mare de la muzeul din Metz, ornat cu
acvile in zbor,
este deosebit de sugestiv, cci ea evoc simbolismul ascensional10. Acesta se
regsete in
numeroase esturi ieite din atelierele musulmane.
Importana mistic a vemantului regal este subliniat prin ritualul care insoete
imbrcarea
prinului in ziua investiturii sale. in unele culturi, precum in vechiul Iran, a-1
imbrca pe rege
intr-un mod adecvat poate constitui actul esenial al ceremoniei. Potrivit unui
manuscris
armean anonim descriind investitura regelui arsacid, ritualul imbrcrii ar fi
echivalat cu
incoronarea in privina importanei i a semnificaiei11. El nu era neglijabil nici
la evrei i nici
in monarhiile occidentale din Evul Mediu.
INCLRILE
Unele piese ale costumului regal rein in mod special atenia: inclrile, panaul,
centura,
armele - dac pot fi
213
considerate un element al costumului -, i desigur coroana.
in timp ce in iconografia cretin doar personajele sacre au privilegiul de a merge
descule,
intr-o mare parte a lumii, fiecare ii poate expune picioarele asprimii climatului i
asperitilor
solului. Eroii lui Homer nu se incal iar spartanii, in austeritatea lor, le urmeaz
exemplul.
Statuile grecilor, romanilor, mesopotamienilor, egiptenilor, indienilor nu poart
nimic in
picioare. De la gheurile nordice i pan in pdurile ecuatoriale, numeroi sunt cei
care vor sau
trebuie s mearg in contact direct cu pmantul: acolo regele trebuie s poarte
inclri. Am
vzut c i se putea interzice s ating solul: purtarea inclrilor ii poate permite
eventual s
mearg. M. Palau-Marti constat: O regul extrem de general il impiedic pe
rege [in
Benin] s ia contact cu solul, de unde se poate conchide c inclrile sunt in mod
esenial
nite obiecte ale regelui"12. Cand suveranul nu este singurul care le poart, ale
sale se disting
adesea prin form i culori. Papii purtau papuci albi brodai cu o cruce,
motenitori ai acelor
mulleus ai imprailor romani. indelung vreme, cizmele clreilor nomazi,
incomode pentru
mers, au fost pstrate in regiunile sedentare ca semne ale dominaiei i cuceririi.
inclrile dobandesc o bun parte din puterea ce trece prin picioarele regelui,
care uneori arde
iar alteori vindec. in India, Rama exilat pune s fie reprezentat in propria
capital de ctre
inclrile sale pentru ca acestea s domneasc in locul su. Folclorul va prelua
aceast
afirmaie din Rmyana pentru a povesti cum ele rmaneau nemicate cand
sentinele rostite
in prezena lor erau juste, i cum se ridicau spre a protesta cand acestea erau
inechitabile13.
PENELE
Obiceiul pe care-1 au anumite popoare de a purta pene in pr sau pe
acopermantul de cap nu
a fost inc pe
214
deplin elucidat. il cunoatem foarte bine de la indienii din America, pieile-roii,
dar ei nu 31
dein in exclusivitate. Am avut ocazia s-1 studiez in Eurasia, unde pare a fi de
origine cert
oriental14. Din Extremul Orient el s-a rspandit ctre vest, desigur o dat cu
expansiunea
genghishanid, i a sfarit prin a deveni uzual in inalta societate din Orientul
Apropiat.
in lumea primitiv, pana constituia probabil o emblem seniorial i amanic,
nzuind s-
1 transforme pe cel care o purta in pasre. Ulterior, ea s-a democratizat spre a
deveni bunul
comun al unui intreg popor ce se considera privilegiat, mongolii, sau cel puin al
clasei lor
conductoare, apoi a cunoscut o nou innobilare determinat de dominaia
acestora din urm
asupra unei pri a lumii. Pana este deja atestat la proto-mongolii khitani din
Manciuria,
unde ea pare rezervat numai impratului - i chiar in cazul su, doar cand merge
la vantoare.
Dac toi mongolii au purtat-o intr-adevr, ea nu a intarziat s-i defineasc ca
clas
conductoare, fapt ce poate explica de ce marii lor vasali s-au grbit s i-o
insueasc, fie c
este vorba de turci, iranieni sau tibetani - acetia din urm pentru a impodobi
capul eroului
lor legendar, Gesar. Cateva texte menioneaz utilizarea sa de ctre prinii
mongoli; astfel,
dup Raid al-Din, Hiilegu (1251-1255), vicerege al Iranului, arbora mereu o
pan de vultur.
Manuscrisele armene ale lui Haiton nu uit s aeze pana pe cretetul lui
Genghis-Han sau
al lui Mongka. La inceputul secolului al XTV-lea, ea ii face apariia timid pe
miniaturile
musulmane, pentru a deveni curent in secolul al XV-lea. Poate fi zrit pe capul
lui Tamerlan
in momentul intrrii sale triumfale in Samarkand, datat din 1434, sau pe acela al
timuridului
Hussein Baikara (1469-1506) intr-o lucrare din 1469. Atunci putem crede c ea a
fost purtat
de suveranii i eroii din vremurile vechi, de Alexandru in celebrul ah name
Demotte din
1330, de sultanul selgiucid Sandjar (1118-1157) din Khmasa de Nizami de la
sfaritul
secolului al XV-lea, de legendarul Rustem ctre 1395-1400 sau ceva mai tarziu,
de nu mai
215
1
puin legendarul Kai-Chosroes de la mijlocul secolului al XVI-lea. Imperiul
Otoman o adopt
la inceputul secolului al XVI-lea, cel puin dac acordm incredere inconografiei:
pictorul
Nizami orneaz cu o pan capul lui Soliman Magnificul (1520-1566), iar ali
artiti
procedeaz la fel cu succesorii si. Iranul safavid o utilizeaz in acelai moment
sau puin mai
tarziu pentru ah Abbas (1587-1629) i ali caiva, infiai in viaa lor public,
ins nu in
viaa lor privat. Marii Moguli din India recurg la pan inc din vremea
domniilor lui Babur
(1526-1530) i Humayun; ei vor transmite folosirea acesteia rajpuilor i altor
regiuni. Totui,
incepand din 1530, ea inceteaz in mod progresiv s mai constituie apanajul
prinilor domnitori:
familia, servitorii, caii i in curand soldaii lor - dar nu i funcionarii civili - pot
avea
dreptul de a o purta15.
CENTURA
Centura este desigur un obiect utilitar care servete la strangerea vemintelor pe
corp, la
agarea armei sau a tolbei cu sgei, ins poziia sa pe talie, pe ale", i nodul
care o incheie
au sugerat imagini ale stpanirii sexuale, ale dependenei sau, dimpotriv, ale
puterii genitale,
ale libertii, i mereu ale unei relaii cu un superior divin, politic sau spiritual ce
se presupune
c ar fi legat centura i, o dat cu ea, pe cel care o poart16. Uneori, este nevoie
de o
permisiune sau un ordin ceresc pentru a avea dreptul la ea. Herodot relateaz
cum, la scii,
Heracles i-a druit unei femei arpe, pe care o lsase grea cu trei fii, un arc i o
centur
prevzut la inchiztoare cu o mic cup din aur. El a invat-o s trag cu arcul
i s-i
incing centura, i i-a poruncit s le transmit fiilor si aceast art care s-a
dovedit dificil:
toi au incercat-o i doar unul singur, mezinul, a reuit. Din acest mezin, Skythes,
conchide
Herodot, provine intregul neam al regilor scii17.
in Iranul zoroastrian i, desigur sub influena sa, mai tarziu in Orientul Mijlociu
islamic,
maestrul incingea talia discipolilor si ajuni la o anumit maturitate spiritual,
intr-un context identic celui din anecdota relativ la scii18. ins, deja la
Ahemenizi,
dup Firdousi (c. 930-1020), unul dintre riturile importante ale ceremoniei de
investitur
consta in punerea centurii in jurul taliei Regelui Regilor19. in Tahiti, cu prilejul
intronrii sale,
regele primea o cingtoare din frunze roii i galbene care nu numai c ii
conferea rangul
suprem, ci il identifica i cu zeul20. La toate popoarele din Asia Central, se
impunea scoaterea
centurii (ca i descoperirea capului) ca semn de supunere dinaintea unui
cuceritor, cand se
introna un nou suveran, sau cand se inlau rugi Cerului. Ritul a trecut extrem de
timpuriu in
lumea musulman, unde este indeplinit in Mesopotamia abbasid in secolul al K-
lea21.
OBIECTE DIVERSE
Am evocat ca exemple trei piese de vestimentaie sau de podoab cu care am
avut ocazia, s
m familiarizez in cursul cercetrilor mele asupra Asiei Centrale. Este probabil c
altele au
reinut atenia in alte regiuni, ins fr a ajunge s cunoasc o atat de larg
rspandire. O
privire oricat de rapid asupra diverselor monarhii permite evidenierea catorva,
precum
perlele colorate, unele pietre in Africa Neagr, tergarul sau batista in rile
musulmane.
in numeroase civilizaii, anumite culori sunt rezervate regelui. Se tie c
imaginarul asociaz
in mod spontan purpura cu puterea, poate din cauza raritii sale. in alte
imprejurri, poate fi
vorba de negru sau de verde, i desigur mai frecvent de alb, culoare folosit mai
ales de
papalitate.
Pentru c fusese recent descoperit i pentru c reprezenta ultimul progres tehnic,
carul de
lupt a devenit in Mesopotamia mileniului al II-lea un aparat indispensabil
tipologiei
regale"22.
Dac aprtoarea de mute i litiera au constituit obiecte regale, este pentru c
utilizarea lor
necesita unul
216
217
sau mai muli servitori. Aprtoarea de mute, folosit in Egiptul faraonic23, a
cptat in Iranul
ahemenid o asemenea importan incat lipsete arareori din scenele in care apare
Regele
Regilor24. Confecionat dintr-o coad de vac sau de cal, ea este folosit in mod
curent in
Africa Neagr, unde nite femei sunt ataate persoanei regelui spre a o manui25.
Nu voi insista
asupra litierei care ii permite monarhului s circule fr ca picioarele sale s
ating solul: ea
este aproape universal i rezervat suveranilor in China, in Dahomey26, in
Columbia i in
Peru27. in aceste din urm ri, ea era incredinat inalilor demnitari, care
rspundeau deja de
paza tronului.
ARMELE REGALE
O intreag mitologie inconjur armele, inventarea lor, fabricarea lor. Cand sunt
din metal,
intervenia furarului, personaj nelinititor i oarecum vrjitor prin insuirile sale
de
manipulator al fierului i al focului, le confer adesea un caracter magic pe care-1
subliniaz
riturile indeplinite spre a le face eficace. Nimic nu pare s justifice intaietatea
acordat undeva
arcurilor i sgeilor, altundeva sbiilor ca simboluri monarhice, decat poate
predominana
arcailor sau a spadasinilor.
Cea mai frumoas imagine a regelui cu sabia, pe care o avem, este cea oferit de
Iranul
sasanid. Prinul, aezat frontal, cu picioarele atarnand libere, ine intre genunchi
sau dinaintea
sa o mare spad ridicat vertical. Am artat influena pe care a exercitat-o. Dar
perceperea
sbiei doar ca un simbol militar ar insemna s-i mutilm semnificaia. Desigur,
incredinat
prinului cu solemnitate, ea il indeamn s apere regatul. Cu prilejul consacrrii
regilor
Franei, oficiantul o prezint noului suveran i ii spune: Sire, luai aceast spad
ce v este
dat cu binecuvantarea Domnului, cu care prin harul Sfantului Duh s-i putei
infrunta i
respinge pe toi dumanii votri i pe toi adversarii sfintei Biserici catolice, i cu
care s
putei apra de asemeni regatul ce v este incredinat". Dar sabia
218
este deopotriv i arma justiiei, cea care il pedepsete pe vinovat, care traneaz
intre via i
moarte, intre bine i ru, intre adevr i minciun. Cele dou sbii purtate de
heruvimii aezai
alturi de arborele vieii in paradisul terestru28 au fost interpretate de Filon ca
simbolurile
celor dou atribute superioare ale lui Dumnezeu, buntatea i puterea.
Apocalipsul Sfantului
Ioan o descrie pe cea cu dou tiuri care iese din gura Fiului Omului29.
Cuvantul insufleete sabia. Ea are un nume: cea a lui Roland se numete
Durandal, cea a lui
Carol cel Mare, Joyeuse; cea a regelui Arthur, Escalibur. Prin acest nume ea
triete, cci a
numi inseamn a da via, iar viaa sa poate fi aceea a posesorului su. Pe
muntele Olimp,
sabia zeului poate fi zeul insui, la fel cum, pe pmant, sabia regelui poate fi
regele insui.
Nartul Bartas pe care o legtur trainic il unete cu sabia sa", i de care s-a
ocupat mul!
Dumezil, printr-o lege a naturii nu poate muri decat in momentul cand, intr-o
punere in scen
wagnerian", sabia ii este aruncat in mare. Dup moartea sa, ea devine
substitutul su,
srind singur din mare in cer impotriva duhurilor, aa cum fcea el insui in
timpul vieii"30.
La scii, in toate inuturile, pe o platform era aezat o strveche spad din fier,
imaginea lui
Ares. Anual i se ofereau drept jertfe vite, cai, oameni, un prizonier din fiecare
sut, al cror
sange era adunat inr-un vas spre a fi vrsat peste ea".31 Se inelege c posedarea
unei asemenea
arme reprezint totodat ambiia eroilor i garania succesului. Attila (c. 434-
453), cruia
un pstor ii adusese spada lui Marte pe care o descoperise in mod miraculos, s-a
considerat
prin aceasta instaurat suveran al universului i investit cu superioritatea in
rzboi32.
Spiritul care se intrupeaz in arm nu o mai prsete; altfel spus, arma nu ii
pierde niciodat
sacra-liaea. De aceea, ea trebuie s fie pstrat in patrimoniul dinastic, fiind
purtat de
fiecare rege, cel puin in ziua investiturii sale. in China, unde sabia simbolizeaz
puterea, se
consider c ea a aparinut celor mai indeprtai strmoi i se pare c se intampl
aproape la
fel in alte pri: in Frana unde se simuleaz a se crede c este
219
folosit cea a lui Carol cel Mare, la otomani unde impratul este intrucatva sacru
incingandui
sabia intemeietorului dinastiei, Osman (1281-1326).
Mai frecvent decat sabia, arcul este arma regal prin excelen, poate pentru c
forma sa
amintete curcubeul, sau mai simplu cerul, i pentru c el arunc sgeile aa cum
prinul ii
rspandete influena i lociitorii: un arc fr sgei i nite sgei fr arc nu
valoreaz nimic,
aa cum nu valoreaz nimic un rege fr popor i un popor fr rege.
intr-un pasaj din Oghuz narne, scris in uigura din Turfan in jurul anului 1300, un
btran
venerabil vede in vis un arc ale crui extremiti ating rsritul i apusul soarelui,
i ii spune
suveranului su: O, impratul meu, Cerul albastru d pmanturi seminiei
tale"33. Simbolismul
este clar, ca i intr-un alt pasaj din text unde se recunosc deopotriv funciile
respective ale trgtorului i ale proiectilelor: cei ase fii ai suveranului merg la
vantoare,
gsesc un arc i trei sgei, toate din aur, i le aduc tatlui lor; acesta le d arcul
celor trei fii
mai mari i sgeile celor trei mezini34.
Dei Attila i-a incins spada lui Marte, arcul este cel care il reprezint: cand
dumanul su,
hanul, moare, impratul bizantin Marcian (450-457) ii vede in vis arcul frant,
ceea ce
inseamn c naiunea sa avea s sufere mult de pe urma dispariiei sale"35. S-ar
putea crede c
visul Imperial traduce o viziune bizantin dac, in lumea turco-iranian, din care
provine
Attila, arcul n-ar fi fost un insemn al puterii regale. Ghirshman insist asupra
importanei sale
simbolice la Ahemenizi36. Nite drahme ale arsacidului Mitradate al II-lea (c.
123-88) il arat
pe acest prin aezat in glorie" pe tron i inand arcul in man37. Aceeai
reprezentare a
regelui in glorie, concurat de altele pe care le vom vedea mai departe, se
regsete in lumea
musulman inc de la inceputul secolului al XlII-lea pe o miniatur din Kitab al-
Aghani,
pictat in Irak in 1218-1219, de la Biblioteca Naional din Istanbul i pe dou
minunate vase
circulare din bronz (secolul al XTV-lea) aflate la muzeul Mevlana din Konya i la
muzeul
Luvru.
220
Acest tip de reprezentare a dinuit mult vreme. Contrar celor ce s-ar putea
crede, nu asistm
la o evoluie ci la o variant atunci cand, in secolul al XVI-lea, un portret al
padiahului
otoman Selim al II-lea (1566-1574), pictat de Nigari, il infieaz inand arcul in
mana stang
in timp ce un insoitor duce sgeata, pe cat vreme inainte sgeata era pus in
coarda arcului.
Este intr-adevr doar o simpl convenie plastic care reunete cele dou obiecte
in mainile
aceluiai personaj. Cunoatem acest lucru din cronica scris in siriana veche a lui
Bar
Hebraeus (sec. al XTV-lea), potrivit creia selgiucidul Toghrul Beg (1038-1063)
avea
obiceiul s se aeze pe un tron, inand in man dou sgei cu care se juca, in faa
unui
splendid arc din aur"38. Nu este imposibil ca Islamul s fi imprumutat tema nu
direct de la
vechiul Iran, ci de la nomazii turci din Asia Central.
Ritul destul de general - atestat i in America39 -constand in a trage sgei ctre
cer sau ctre
un arbore cosmic nu pare specific regal, ins el poate fi astfel. in Biblie, cel care-
1
indeplinete nu este oricine, fiind vorba de Nemrod, iar sub dinastia Jin, jutchenii
sau
djurcheii de origine manciurian, este Fiul Cerului in persoan.
TRONUL LUI DUMNEZEU
Dintre toate obiectele regelui, nici unul nu este mai universal i mai important
decat tronul. il
gsim in toate marile civilizaii precum i la primitivi, i inc din timpurile
originare: cel puin
din cea mai veche aezare arheologic cunoscut, Catal Huyuk, in Anatolia
(6500-5650),
provine statueta unei zeie, fr indoial gravid, aezat pe un tron susinut de
dou feline ce
par a fi nite leo-parzi40. S notm, anticipand, c prezena acestor animale ne
umple de uimire
pentru c le vom regsi, in ciuda catorva eclipse, in nenumrate culturi pan in
pragul epocii
moderne. Faptul c, inc de la Catal Huyiik, tronul era lcaul unui zeu i c mai
este
considerat astfel dup milenii, ne indeamn s ne intrebm dac regii pmanteni
221
nu l-au folosit imitandu-i pe regii cereti. Jupiter posed unul presrat cu stele41.
in India,
tronul de tip pad-masana, jilul sau piedestalul din floarea de lotus, este cel al lui
Visnu, sau
chiar al lui Buddha; tronul de tip simhasana, ii aparine STtei. Antropomorfismul
religiilor
politeiste ne ajut s acceptm aceast idee. Dar la fel se intampl in Israel, in
Islam, in
cretinism: Domnul ins i-a statornicit tronul de judecat. El va judeca lumea
cu dreptate",
spune psalmul, iar Isaia ii rspunde: ,Aa zice Domnul: Cerul este scaunul meu
i pmantul
aternut picioarelor mele!"42. Aa cum remarc Bossuet, tronul regelui
Israelului este numit
tronul lui Dumnezeu"43, iar cretinismul invoc mana dreapt a Celui ce edea
pe tron" i
randuiete: S nu v jurai nicidecum, nici pe cer, fiindc este tronul lui
Dumnezeu"44.
Nemulumindu-se s-i acorde lui Allah doar un tron, Islamul a intreprins o
descriere extrem de
aprofundat a acestuia din urm. Din punct de vedere ezoteric, el este suportul
gandirii
abstracte, i chiar al transcendenei: Tronul intruchipeaz intreaga creaie a lui
Dumnezeu. El
se preschimb zilnic in aptezeci de mii de culori. Din cauza luminii sale
(orbitoare), nici o
fptur nu-1 poate privi"45. Este fcut dintr-o substan verde de o imensitate i
de o
luminozitate indescriptibile [...] posed aptezeci de mii de limbi care-1 laud
fiecare pe
Dumnezeu".46 in Coran, tronul lui Dumnezeu se sprijin pe ap47, adic domin
ansamblul
potenialitilor cosmice sau oceanul substanei primordiale. Dumnezeu a creat
cerul i
pmantul in ase zile iar tronul Su era pe ap".48 Cele mai frecvente denumiri
ale lui
Dumnezeu sunt Stpanul Tronului", Domnul Tronului"49.
SPIRITUL TRONULUI
Lca al lui Dumnezeu, tronul este ptruns de putere divin. in Dahomey, in el
slluia o
for, un spirit" dup cum se spunea, aa cum in India il locuiau zeii. Numai el
singur, tronul,
le evoc prezena. in epoca ani-
222
1
conic a budismului, el este de ajuns spre a semnala prezena lui Buddha, la fel
ca picioarele
sale sau coloana de foc. S-a putut presupune c in Creta minoic era rezervat
epifaniei rituale
a zeiei in palat mai degrab decat suveranului care, aezandu-se pe el, s-ar fi unit
mistic cu
aceasta50. La vechii anatolieni, hatii, hurii, hitii, el era divinizat51. in mod
vdit, venea din
cer sau aparinea cerului. Se mai credea inc acest lucru in Dahomey la inceputul
secolului al
XVffl-lea, cand puterile cereti i-au dat un tron regelui Osai Tutu52. Timpul nu
slbea puterea
care slluia in el. Este limpede c dac negusul etiopian Lalibela (1190-1225)
revendic
posesiunea tronului lui David pe care sade spre a impri dreptatea, el o face
intenionand s
arate c dreptatea i mreia regelui Israelului i-au fost transmise53. Se tie c,
prin jil, ca i
prin picioare sau maini, se comunic fora - bun sau rea - a celui care s-a aezat
pe el. intr-o
alt lucrare, am relatat anecdota unui brbat care se culcase pe divanul unde se
aezase
inaintea lui soia sa aflat in perioada menstruaiei, i care fusese atat de ingrozit
la ideea de a
fi contaminat de sangele acesteia incat murise54. La niloi, aa cum am vzut,
actul esenial al
investiturii consta in a pune un moment efigia intemeietorului dinastiei pe un
taburet care-i
aparinuse, iar apoi in a-1 aeza pe el pe noul rege. Se credea c viaa strmoului
trecea astfel
in descendentul su55.
Aceast prezen divin in tron implic un cult ce trebuie s i se consacre, chiar
dac nu se
mai tie cui i se adreseaz, aa cum se intampl in Dahomey, unde este practicat
pentru c,
zice-se, in el se vede o reprezentare privilegiat a regelui56. La triburile aanti, i
se ofer sacrificii,
in Creta minoic, el constituia un obiect de veneraie, aa cum o dovedesc
grifonii
simbolici care-1 flancheaz la Cnossos i la Pylos57. in Anatolia, desigur din
vremuri
strvechi, era venerat pentru c prin el se intalnea o ipostaz a zeului. Textul lui
Anitta, cel
mai vechi document hitit cunoscut, menioneaz templul care ii este dedicat58.
Sub un pretext
sau altul, era artat mulimii, era expus veneraiei acesteia: aa procedau regii din
Ife la
223
intronarea lor59; i dac, in Japonia, mikado-ul trebuia s rman aezat pe tronul
su in
fiecare diminea, era mai mult spre a omagia tronul decat pe imprat, pentru c
s-a ajuns la
inlocuirea acestuia din urm prin coroana sa60.
TRONUL COSMIC
Tronul, adeseori, il fcea pe rege. Vorbim deopotriv despre intronare i
incoronare atunci
cand ne referim la investitur. Pan i la triburile aanti, cum tronul era
personificarea puterii,
un rege nu era un rege, un conductor nu era conductor decat dup ce fusese
intronat in mod
solemn61. A captura tronul echivaleaz cu a-1 captura pe rege. Aa cum se
exprim admirabil
J. Auboyer despre India, el este imuabil i deine puterea de a transmite
monarhia sau
preeminena in vreme ce ocupanii si succesivi sunt efemeri: tronul il depete
intrucatva pe
rege. El este regalitatea"62. De unde interdicia absolut de a se aeza pe el in
mod necuvenit;
de unde deopotriv faptul c, atunci cand exist indreptire, simpla aezare este
suficient
spre a conferi atotputernicia, acionand ca o consacrare i fcandu-1 pe rege63. in
religia
arhaic, spune Bianchi, Exist omologie sau consubstanialitate intre simbolurile
reprezentante i ceea ce ele reprezint: tronul este un astfel de exemplu"64.
Bogatele
documente literare i iconografice ale Indiei ii dezvluie simbolismul cosmic.
Tronul de
diamant al lui Buddha, sub Arborele Iluminrii, situat intre umbrela de soare i
urmele pailor
lui Skya-muni, intruchipeaz intr-adevr lumea intermediar; cele care sunt in
relaie cu o
bolt reprezint lumea zeilor susinut de muntele Meru; iar regele, aezat in
centrul
cosmosului pe care il ocup, este stpanul acestuia, asi-gurandu-i posesiunea sa
spre folosul
celor condui de el din sfera suprem64. Situat in centrul lumii i, prin aceasta,
aflat in
corelaie cu axa cosmic, el se asociaz miturilor soarelui i ale regelui universal.
El
reprezint singur, se spune, un univers. Confuzia voit intre tronul soclu al lui
Dumnezeu i
tronul suport al monarhiei ii confer acestei
224
^
piese de mobilier un caracter mixt de lca al zeului i al regelui.
SUSINTORII TRONULUI
Naiunile, fr indoial, sunt susintoarele tronului. Iranul st mrturie cu
reliefurile sale din
epoca ahe-menid. in sala celor O Sut de Coloane de la Persepolis, tronul sau
jilul lui
Artaxerxe este purtat pe brae de dou iruri de brbai, iar un altul este susinut
de douzeci i
opt de naiuni66. Adevraii susintori sunt ins, precum la Catal Hiiyuk i in
Creta minoic,
animalele, cel mai adesea leii. Suporturile zoomorfe pot fi regsite in Egiptul
faraonic (tronul
lui Tutankhamon). Cupa iranian, numit Cana lui Solomon", pstrat la
Biblioteca
Naional din Paris, il reprezint pe Chosroes aezat frontal pe o banchet lat
acoperit
luxos cu perne" ale crei picioare sunt nite cai inaripai din profil; pe o alt cup
din argint,
aceste picioare sunt nite puni, i doi lei sau doi caini pe o a treia67.
in arta islamic medieval, animalele sunt mai rac portante, ins leii adosai apar
totui culcai
pe labe sub tron sau dinaintea sa. Cristelnia lui Ludovic cel Sfant", bazin din
aram egiptean
sau sirian din prima jumtate a secolului al XTV-lea (Luvru), ofer un astfel de
exemplu
magnific, ca i marile piese din stuc de la sfaritul secolului al XlII-lea iranian, i
poate pixida
de filde numit al-Mughira, fcut la Cordoba in 968 (Luvru), dei sculptura in
filde nu
permite identificarea cert a speciei animale reprezentate. Desigur, sub influena
islamic,
cretintatea oriental a reluat tema, aa cum se poate constata in biserica sirian
de la Mar
Ahudemmah (secolele al Xl-lea -al Xll-lea)68.
in India, unde picioarele tronurilor sunt destul de frecvent leontomorfe, aceste
fiare ridicate pe
labele dinapoi i asociate sau nu cu boturi de dragon, mai sunt utilizate in
decorarea
rezemtorilor pentru coate.
Prea marcai de Antichitate, ii considerm mereu pe
225
lei ca fiind nite pzitori. Ei pot avea i alte funcii decat aceea de a supraveghea
porile i, in
Islam cel puin, sunt asociai mai ales apei (la fantani, poduri), ceea ce amintete
de tronul lui
AUah plutind pe valuri. Aproape pretutindeni au fost propuse explicaii pentru a
le justifica
prezena, dar ele sunt adesea de origine popular. Fr a nega c se pot gsi i
mai subtile,
motivul cel mai simplu care ne vine in minte nu este neaprat cel mai greit: leul
este
recunoscut in mod universal ca rege al animalelor. Este aadar natural s fie
asociat regelui
oamenilor i regelui zeilor.
SPLENDOAREA TRONULUI
Forma i decorul tronului se vdesc a fi dintre cele mai variate, i merg de la
stilul cel mai
simplu i mai modest pan la cel mai bogat i mai complicat. Toate, ins,
intenioneaz s
pun in eviden nite simboluri i s sublinieze splendoarea regal. Istoria
indian a acestei
piese de mobilier este bine cunoscut i ne permite s-i urmrim evoluia din
epoca vedic i
pan in zilele noastre69. La origine i apoi in epoca post-vedic, ea nu este decat
o simpl dal,
deopotriv jil i altar, unul din elementele locului sacru. Puin mai tarziu, o dat
cu triumful
budismului, ea incepe s serveasc de suport relicvelor i statuilor, i nu difer
deloc de un
soclu, i chiar de un altar. Chiar atunci cand devine un adevrat jil, ea amintete
inc de
acestea. Totui, forma sa se diversific, i nu numai din provincie in provincie i
din secol in
secol, ci i in aceeai epoc i in acelai loc. Aici, este inc un altar; acolo, un
piedestal in
form de lotus, un taburet, un scaun cu sptar, un fotoliu cu brae sau aproape o
tribun.
Atunci cele patru animale care il susin sunt interpretate ca fiind cele patru varste
ale vieii sau
cele patru coloane ale universului.
Aceeai evoluie i o varietate la fel de mare ar putea fi observate i in alte pri.
Tronul
egiptean pornete de la prototipul care este cubul cu sptar, jilul lui Horus - dup
cum o atest penele de pe laturile sale, simboluri ale psrii divine i regale -, pe
care zeii i
regii sunt ateptai s apar in cursul ceremoniilor religioase i care va fi pstrat,
nu fr a
suferi concurena unor jiluri mult mai elaborate70. Istoria sa poate fi urmrit
incepand din
epoca lui Chefren (sec. XXVI i. C.) trecand prin cea a reginei Hatepsut (1508-
1481), cu
templul su de la Deis el-Bahari, i cea a lui Tutankhamon (1361-1348). in
mormantul
acestuia din urm au fost gsite cateva jiluri fr sptar, cu panoul de edere uor
curbat
avand marginile ridicate, scaune pliante cu picioarele incruciate i taburete cu
picioarele
drepte terminate in labe de feline71.
Aceste piese de mobilier atat de simple alterneaz, in rile musulmane, cu
estrade joase fr
sptar, destul de late pentru a cuprinde dou persoane aezate, observabile pe
fildeurile de
Cordoba din secolul al X-lea. Toate aceste tronuri rudimentare nu sunt cele mai
puin
sugestive. Cubul, cand se prelungete printr-un sptar in arc de cerc sau formand
o aureol,
red imaginea cerului i a pmantului reunite; cand nu are sptar, pe aceea a
pmantului
sprijinindu-se pe patru coloane. S semnalm o variant extrem de interesant:
tronul, i el
cubic, dar cu cinci picioare, considerat ca simbol al lui Dumnezeu, al
universului sau al
regelui lumii"72. Piciorul central este axa universului; cele laterale sunt cele
patru puncte
cardinale, cele patru coloane ale lumii. Panoul de edere plat sau curbat, cu
deschiderea in sus,
reprezint calota cereasc rsturnat. in mod global, obiectul este pe de alt parte
un munte pe
care coboar zeul sau pe care-1 suie regele. Frobenius a descris un tron vechi
descoperit in
1909 in Togo, pe care numai vechimea, inlimea i elegana sa il deosebesc de
numeroase
altele ce se regsesc cu cateva variante intr-o larg zon geografic ca jiluri, aici
ale zeilor,
acolo ale regilor73, i acelai autor a remarcat c un asemenea tron era foarte
apropiat de
obiecte similare cre-tane, etrusce sau egiptene servind de altare i de cupe de
ceremonie. Toate
tronurile antice cu o form simpl pun in eviden valoarea microcosmic a
acestei piese de
mobilier, ceea ce infirm teza potrivit creia ea ar fi fost con-
226
227
ceput iniial pentru judector, spre ai permite s fie vzut de intregul su
auditoriu, desigur
aezat pe sol. Doar ulterior, i pentru c se incadra acolo, ea ar fi fost introdus in
tribunal.
Bogia estompeaz simbolurile pentru a lsa mal mult loc ornamentaiei. Tronul
devine
curand obiectul cel mai prestigios al regatului. Reprezentrile grafice nu ne
permit ins
intotdeauna s realizm acest aspect: pentru a lua cateva exemple celebre, nici
papirusul
hunefer (Cartea Morilor) in care apare Osiris pe jilul su, nici fresca din capela
San Silvestro
(Roma, secolul al XlII-lea) in care Constantin ii ofer tiara papei, nici miniatura
din Biblia
Viviano (Biblioteca Naional, Paris) de la 846, infiandu-1 pe Carol cel Pleuv
tronand, nu
sunt cu adevrat revelatoare74. Nu mai mult, probabil, decat numeroasele
reprezentri ale
Regelui Regilor ahemenid, reluate altundeva, indeosebi pe Mormantul Harpiilor
sculptat la
Xantos in Asia Mic in jurul anului 500 (British Museum)75. Se simte totui
preocuparea de a
pune in valoare tronul regal, un fel de scaun suficient de inalt pentru ca suveranul
s-i poat
aeza picioarele pe un taburet76. Aceast preocupare este mai puin evident, se
pare, in epoca
sasanid, cand tronul i-a schimbat complet aspectul: a devenit aproape un divan,
susinut de
cai inaripai, pe care principele se odihnete, rezemat molatic de nite perne - cel
puin aa
apare el pe mai multe opere de art, pe cupa de aur a lui Chosroes al Il-lea,
numit Cana lui
Solomon" (sec. al Vl-lea d. C), sau pe aceea pstrat la Baltimore care o
infieaz pe regin
aezat lang rege77. Aceste banchete late, inventate desigur in Asia Central, cu
scopul de ai
permite cuplului regal s ad impreun, pun ins problema existenei paralele a
tronurilor
reginelor, bine atestate chiar in Iran, unde erau investite cu o valoare deosebit, i
in Biblie
care le situeaz in dreapta tronului regal78. Sunt un fel de divanuri ce vor inspira
realizarea
tronurilor din Orientul musulman; dei femeia nu poate trona in public, ele sunt
pstrate din
respect pentru tradiie.
Descrierile literare, mai elocvente, sunt ele fiabile?
228
Evreii tiu probabil despre ce vorbesc atunci cand descriu uluitoarea minunie
pe care o
constituia candva tronul lui Solomon: i a mai fcut regele un tron mare de os
de filde,
ferecandu-1 cu aur curat. Tronul avea ase trepte; iar varful spetezei tronului era
rotund*; i
avea de o parte i de alta a locului de edere rezemtori, pe care stteau doi lei. i
mai erau
inc doisprezece lei care stteau de o parte i de alta a tronului, pe cele ase
trepte. Asemenea
tron nu rnai era nici intr-un regat"79. Musulmanii imagineaz pentru tronul
legendarului
Chosroes un jil avand deasipra un baldachin de aur i de lapislazuli, ornat cu
chipul regelui
in diverse ipostaze, cu cerul, cu atrii, cu semnele zodiacului i ale celor apte
climate, cu
patru covoare simbolizand cele patru anotimpuri"80. Nu sunt sigur c realitatea
nu va fi depit
ficiunea. Nu lipsesc tronurile foarte vechi sau mai recente care s-au pstrat pan
in zilele
noastre. Pentru Antichitate, s le citm, aproape la intamplare, pe cel al reginei
Satamon, fiica
i soia lui Amenofis al IlI-lea (c. 1410-1375), un elegant fotoliu din lemn cu
ornamente de
ghips aurit, avand sptarul inclinat i curbat iar pe laturi rezemtori inalte,
decorat cu cinci
panouri figurative i cu capete feminine; pe cel al lui Tutankhamon (1361 -1348),
una din
capodoperele Antichitii, tot din lemn acoperit cu plci de argint i incrustaii, cu
picioarele
ornate cu dou boturi de leu extrem de realiste, pe sptarul cruia regele este
reprezentat
aezat sub un baldachin81... Pentru Timpurile Moderne, s le menionm, tot la
intamplare, pe
cel din Palatul Purificrii (Qian Qing Gong) de la Beijing, placat cu aur, incrustat
cu pietre
preioase, ale crui brae sunt fcute din incolciri de dragorii, animale regale; pe
cel din
Palatul Armoniei Supreme (Tai Ha Dian), aezat pe o mic estrad In sala
intronrii i a
marilor ceremonii oficiale care acoper peste 2300 m2; pe cele pstrate in palatul
Topkapi la
Istanbul, banchete late cu sptare i rezemtori, concepute pentru padiahii
Murad al IlI-lea
(1546-
* A nu se urma versiunea Septuagintei, care a comis un nonsens scriind in
spatele capului1". Vezi Dhorme,
Bfole de laPleiade. voi. I, p. 1075.
229
1595), Murad al IV-lea (1623-1640) i Ahmed I (1603-1617), decorate cu
incrustaii din
filde, perle, smaralde i rubine; pe cel numit al Perlelor", dei este ornat i cu
smaralde i
rubine, ce le servea suveranilor iranieni i a fost luat de otomani in 1514.
COROANA
Coroana nu este apanajul zeului i al regelui; ea poate fi atribuit multor altor
persoane,
tuturor acelora a cror superioritate, excelen, reuit sau izband in vreun
domeniu oarecare
trebuie subliniat. De aceea, ea nu l-ar putea face pe rege, i numai in mod abuziv
se vorbete
de incoronare mai degrab decat de investitur, de intronare sau, bineineles, de
consacrare
cand exist una. Anumite culturi, precum cele islamice, nu au cunoscut niciodat
coroana. Ele
sunt totui rare, i cateva dintre ele au ascuns-o anevoie pe aceasta din urm sub
infiarea
unui alt acopermant de cap. O regsim astfel in Tibetul bon in chip de coif,
simbolul regal, i
sub forma unor bonete diverse ornate cu coarne, desigur de origine amanic82.
Adeseori ea se
dovedete atat de indispensabil incat, fr ea, regalitatea nu este deplin
recunoscut - dar s-ar
putea spune c nici poetul nu este consacrat atata vreme cat nu a fost incununat
cu lauri.
Fcut numai din frunzi - laur pentru Apolo, stejar pentru Zeus, mirt pentru ali
zei -, fiindc
asemeni ei se ofilete precara superioritate recunoscut, cununa, in Grecia, in
afar de funcia
sa religioas (preoi, sacrifica-tori i victime poart cate una), servete la
recompensarea
invingtorului in anumite concursuri iar, la Roma, la distingerea valorii militare
sau civice: va
trebui s se atepte epoca lui Augustus pentru ca atat cununa civic cat i cununa
de lauri,
adeseori imitate in metal, s devin insemne imperiale, i secolul al IV-lea pentru
ca impraii
s arboreze diadema elenistic sau, cand sunt investii cu atributele lui Jupiter,
coroana de aur
a zeului. Se tie c, in cretintatea european, au existat pe lang coroana
230
regal, coroane de baroni, de coni, de duci, i in paralel, in mod simbolic, cea a
izbandei
cretinului asupra morii, mai ales a martirilor. Faptul nu este unic. in Dahomey,
podoaba de
cap regal in form de mitr ornat cu desene din perle colorate, ale crei franjuri
formeaz o
perdea deas, nu difer de cele ale celorlalte cpetenii decat prin aspectul su mai
bogat83. Cel
mai adesea ins, numai zeii i regii au privilegiul de a o purta.
Ca orice se afl pe cretetul capului, coroana beneficiaz de valoarea conferit
acestei pri a
corpului, dar forma sa circular, impus de aceea a craniului, o sporete. Cercul
fiind figura
perfect, cea a totalitii, ea exprim aadar deopotriv perfeciunea i intregul.
Este o imagine
a cerului sau a soarelui, mai ales cand este din aur, metal regal, i, in mod mai
evident, cand
are varfuri sau raze, precum aceea a lui Ohrmazd ce-1 poate aminti pe Mithra84.
Dei coroana i aureola au putut trece drept simboluri identice, pentru c ele ar
reprezenta o
tentativ de identificare similar cu divinitatea solar, i prin urmare o form
excepional a
puterii85, ele sunt in fapt mai degrab diametral opuse. Una este iradierea,
emanaia capului;
cealalt concentrarea, incercuirea unei fore exterioare in jurul acestuia. in Egipt,
zeia bogat
in heka salluia in coroan. Reprezentat in chip de leoaic sau de arpe, ea
intrupa
regalitatea de drept divin86. La yoru-bai, se spune c un spirit o locuiete sau ii
face din ea
sanctuarul su; i se aduc jertfe, aa cum se intampl in general in Dahomey, unde
regele
oficiaz87. Profeii Israelului vd in regat coroana Dumnezeului lor, adic
semnul lucrrii
atotputernice a Acestuia in favoarea oamenilor. Iezechiel i Isaia afirm c
suveranul Iahve
poate incorona oamenii i popoarele cu bunvoina Sa88, i, pentru a sublinia
caracterul
religios al coroanei regale, evreii o asimilau uneori cu diadema marelui preot89.
in Iranul sasanid, zeul este cel care, in ziua investiturii sale, ii intinde regelui ceea
ce am fi
tentai s numim coroan, dar care este mai degrab inelul lumii, diferit de
coroanele divine i
regale, i pe care monarhul nu o va
231
purta niciodat in cursul vieii sale. Numeroasele reliefuri infiand scene de
investitur
permit s se fac distincia intre aceste diverse obiecte. in secolul al IlI-lea, zeul
Ahura Mazda
poart o coroan crenelat, iar regele o calot avand deasupra un korymbos* sau
o coroan cu
varfuri inalte avand deasupra un glob90; primul ii intinde celui de-al doilea
diadema, simbol
al puterii". Mai tarziu, fie in a doua jumtate a secolului al V-lea, fie la sfaritul
celui de-al Vllea
i inceputul celui deal Vll-lea, Peroz i Chosroes al IMea primesc nu una, ci dou
diademe
de la Ahura Mazda i de la Anahita, zeia apelor91.
Acest inel al lumii, inmanat de zeu regelui, poate fi inmanat la randul su de ctre
rege
reprezentanilor si. Pe un relief de la Tang-i Servak din epoca part (c. 200 d. C),
principele,
aezat in stil iranian, aproape culcat pe tronul su - un fel de banchet susinut
de trei acvile
-, cu cotul stang sprijinit de un sul, ine in mana dreapt un inel, simbol al
puterii sale", pe
care-1 intinde la doi vasali92. Trebuie s insistm asupra acestui aspect: aceast
diadem nu
este coroana purtat de rege, ci aceea a regalitii, o imagine a lumii oferit
suveranilor. Ea
definete persoana regal, chiar dac ceremonia de investitur cuprinde trei
aciuni ce par s
aib aceeai importan: remiterea unei tunici, intronarea i incoronarea93 -
ceremonie ce se
regsete aproape identic la azteci, cu deosebirea c remiterea sceptrului
inlocuiete
intronarea94.
Fiecare suveran sasanid, ca i fiecare rege tibetan95, ii are propria sa coroan: se
cunosc peste
treizeci, vizibile indeosebi pe monede96, in vreme ce toate inelele lumii sunt
asemntoare,
ceea ce subliniaz in ce msur regele se identific cu ea. Fcand oarecum parte
din viaa sa,
coroana nu-i prsete posesorul, dac ne referim la cupele sasanide ce-1
reprezint pe
suveran in scene din viaa sa privat in care nu ar trebui s o poarte. Mereu ornate
cu o calot,
i, la inceput, cu korymbos-ul (ce va fi inlocuit ulterior cu un glob sau o stea
inserat intr-o
semi-
" Sfer aezat deasupra podoabei de cap regale. Vezi supra, p. 184.
232
lun), coroanele regale fie sunt crenelate, fie poart aripi sau raze. Razele sunt
cele ale
soarelui; aripile, desigur de acvil, simbolizeaz victoria; crenelurile, motenite
de la
Ahemenizi prin intermediarul part (capul din marmur al unei soii a lui Fraate al
IV-lea de la
sfaritul secolul I d. C), reprezint aprarea invulnerabil a monarhiei97.
Forma extrem de simpl a inelului este aceea a diademei purtate in vremurile
strvechi in
Egipt, la Micene i deja in mormintele regale din Ur in mileniul V. Acesi
ataament constant
fa de cerul pur, in ciuda creaiei unor opere mult mai complexe, se explic prin
fora imaginii
pe care o exprim. Exist desigur o continuitate intre aceste diademe provenite
din
preistorie, in al cror centru nul putem decat presupune pe cosmocrator, om sau
zeu, i acele
clipeus bizantine, ce nu sunt coroane, ci intr-adevr nite inele ale lumii, sigilate
cu simbolul
bazileului spre a arta c impratul este stpanul lumii, noul soare, cosmocrator-
ul98.
Numeroase coroane, i indeosebi cea a lui Carol cel Mare purtand in cele patru
puncte
cardinale patru mici arce - cel puin aa cum o vedem pe statuia pstrat in
biserica elveian
de la Mustair99 - sau cele ale lui Ludovic cel Sfant, Carol al V-lea, Carol al Vl-
lea, Filip de
Valois etc, ornate cu patru flori de crin, simboluri ale familiei capeiene, au in
mod clar
aceeai conotaie cosmic. Ca i coroanele coreene cu trei sau patru ramuri
suprapuse, desigur
nite arbori ai vieii dezvoltandu-se in cele trei sau patru etaje ale cerului.
Alte forme pot, intr-o manier mai complicat, s exprime aceeai noiune de
plenitudine, de
dominaie universal. Printre cele mai uzuale figureaz coroana numit inchis,
adic avand
deasupra nite arce alctuind o cupol, folosit atat in vechiul Iran cat i, tarziu,
in secolul al
XTV-lea. in Europa. Tiara suveranului pontif aparine acestei serii, dei ea este in
fapt o
suprapunere a trei coroane terminat printr-o bonet ascuit, respectiv a puterilor
spirituale,
temporale i politice ale papilor. intr-un sens diferit, tripla coroan a Iranului
reprezint cele
trei regate care compun ara i totalitatea puterii regale; dubla coroan a
Egiptului, mitra alb
a Nilului superior
233
incastrat in coroana roie a Nilului inferior, afirma dominaia faraonului asupra
intregului su
imperiu. in visul su deja menionat, Tutmes al IV-lea (1425-1448) il aude pe
Sfinx spunandui:
Vei purta coroana roie i coroana alb [...]. A ta va fi ara in lungul i in latul
sau
'100
Ca i in Iran, aceast coroan dubl era, in Egipt, dintre toate obiectele regale, cel
mai incrcat
cu insi energia Zeului suprem i a universului (heka). Puterea care slluia in
ea, in aceast
ar ca i altundeva, suscita apariia unui cult i determina tratarea sa asemeni
regelui. Ceva
din aceast tradiie va rmane i in cretinism: coroana Sfantului tefan al
Ungariei, sfanta
coroan ungar", i ea dubl, compus dintr-o parte superioar trimis de pap la
anul o mie i
dintr-o parte inferioar oferit de bazileul Mihail al Vli-lea Dukas (1071-1078),
avea
demnitarii si, propriile bunuri i garda sa.
Coroanele aveau o inestimabil valoare material (cea numit a Fenixului
aparinand
imprtesei Chinei, de pild, era incrcat cu cinci sute de perle i cu o sut
cincizeci de pietre
preioase), dar nu pentru aceasta erau pzite. Oricat de somptuoase ar fi fost ele,
valoarea lor
religioas o depea cu mult pe aceea a nestematelor care le decorau. S-ar putea
spune c,
ornandu-le cu o risip atat de excesiv, se incerca doar accederea lor la sublimul
ce li se
recunotea.
NIMBUL
Nimbul este definit adeseori ca rezultatul unei tentative universale de punere in
valoare a
capului, i prin el a intregului personaj. El ii confer mreie, il face s iradieze.
Este o lumin
care se degaj din el. Numeroi au fost regii i eroii, mai ales in India, legai de
foc sau crora
li se ridica o flacr din cretet. Aa cum subliniaz Eliade, o lumin
supranatural inconjura
capul regilor Mesopotamiei101 iar, la Roma, se spunea c nite flcri il
incercuiser pe
Servius Tullius in pruncie spre ai vesti
234
viitorul regal102. Mult mai tarziu, impraii, desigur pentru c acel cult al lui Sol
invictus
predomina, au fost uneori reprezentai aureolai precum unii suverani sasanizi,
kuani, sau
triada palmyrian de la Luvru (sec. I i. C), in care nu se tie dac trebuie vzui
nite zei
deghizai in prini arsacizi sau chiar aceti prini.
in ciuda acestor exemple - crora nu ar trebui s le acordm prea mult
importan, deoarece
subliniaz mai degrab nite excepii decat nite reguli -, nimbul este rareori un
atribut regal.
El este folosit intr-adevr pentru caiva regi din cretintatea rsritean sau
occidental (i nu
este vorba decat de regi sfini, privii nu atat ca regi cat ca sfini), in India sau in
Extremul
Orient, ins intotdeauna cu o mare rezerv. in Islam, va fi folosit destul de
frecvent in Evul
Mediu, mai ales de ctre ceramitii din coala minai (ceramic figurativ ars la
foc mic), dar
nu va ajunge s se impun. Iranul clasic i Imperiul Otoman il vor ignora i
numai Marii
Moguli din India il vor utiliza sistematic, indeosebi in secolul al XVII-lea. in
schimb,
personalitile religioase vor fi rareori lipsite de el: in primul rand Christos, apoi
sfinii din
Occident, Buddha i acei bodhisattva din India i Extremul Orient, unde nimbul
pare s
ajung respectiv in secolul I al erei cretine (arta de la Amaravati din secolul al
II-lea) i in
secolele al Vl-lea i al Vli-lea.
Dup toate aparenele, obiceiul de a aureola capul este recent i probabil provenit
dintr-o
civilizaie care avea cultul soarelui. Ne putem gandi la Roma. Werner nu se
indoiete c Sol
invictus Je-a conferit imprailor aura, nimbul: dup acest model, imaginile lui
Christos vor fi
aureolate, ca i cele ale sfinilor"103. Imperialismul roman a putut impune
imaginea in Orient,
dup cum pare a crede Beigbeder nu fr a avansa argumente solide104.
SCEPTRUL
La nivelul simbolic, sceptrul este complementar coroanei cu care configureaz o
imagine cosmic. Este
235
ceea ce exprim foarte bine o gravur in lemn din secolul al XVI-lea care
reprezint o mare
coroan deschis cu patru flori de crin ce inconjur un inalt stalp vertical avand
deasupra
aceeai emblem: universul circular i axul su105.
Fr a fi universal, sceptrul, aprut probabil in Orientul Apropiat la nite pstori
nomazi, a
cunoscut o arie de rspandire extrem de vast in lumea veche i, in mod
indepedent, in
America precolumbian, cel puin la azteci. Potrivit opiniei aproape unanime, el
provine din
toiagul folosit de pstor la mers i la manatul turmelor. Etimologia o confirm: in
greac,
toiag" se spune skep-tron. intr-adevr pe acesta, in general foarte lung, dar mai
puin lung
decat lancea, il vedem in mana prinului ahe-menid tronand in glorie"106, in
aceea a lui Darius
pe poarta tripilonului de la Persepolis, in aceea a lui Artaxerxe din Sala celor O
Sut de
Coloane107. Sub o form scurtat, el ar fi servit la exprimarea ideii de obiect
necesar sprijinirii
sau conducerii. Astfel, el ar fi devenit bastonul marealului, al avocatului (vezi,
btoruiier,
decanul), bagheta dirijorului, carja episcopului, aa-numita main de justice,
sceptrul, i poate
chiar bagheta vrjitorului, dei Gordon Childe ar fi preferat, din principiu, ca
sceptrul i
celelalte bastoane s provin din bagheta magicianului108.
Toiagul pstorului este o vertical pur, ceea ce il abiliteaz s-1 simbolizeze
mai intai pe om
ca atare, apoi superioritatea acestui om in calitate de conductor, in sfarit
puterea primit de
sus"109. De altfel, el este apt s reprezinte axul central, pivotul universului - ceea
ce fac i alte
obiecte asemntoare: stalpul cortului, indeosebi al iurtei, prjina steagului, a
stindardului, a
fanionului*. Acestor prime valori li se adaug o alta pe care Egiptul faraonic o
pune in plin
lumin: sceptrul prelungete braul, adic membrul care apuc, care indic
direcia, inc din
timpurile cele mai indeprtate, egiptenii utilizeaz
* Stindardul sau drapelul, devenite simboluri ale naiunii in locul regelui, nu sunt
obiecte regale. Drapelul (ia
banniere) aparinea celui care putea inchide adunarea vasalilor (le han). La
Bouvines, poporul este cel care
poart flamura {Voriflamme).
236 1
bastoanele de comand dandu-le forme diverse, printre care in primul rand cea a
biciului,
unealt servind la manarea animalelor, i cea a carligului, instrument cu care se
prind vitele de
picioare110. Bicele i carligele sunt atributele zeului Osiris cand iese din giulgiul
su inandu-i
mainile incruciate pe piept. Amon-Ra insui, sau zeul Ptah, le inmaneaz regelui
care le
primete i le pstreaz ca pe nite embleme ale puterii sale, privii egiindu-1
uneori pe unul
sau altul, alteori preuindu-le deopotriv.
Dubla funcie utilitar i simbolic a sceptrului apare la fel de clar in Grecia
homeric.
Sceptrul este inc aici o arm, un fel de ghioag, desigur asemntoare cu aceea
pe care
poetul Firdousi (c. 930-1020) o va considera, impreun cu tiara, coroana i
centura, ca una din
emblemele iraniene ale suveranitii111. Este folosit fr ezitare dac, sub efectul
maniei, se
dorete lovirea unui adversar sau a unui rival. Atunci cand Ulise il vedea pe
ostaul de rand,
care-n fa-i da fuga cu ipt / El il pocnea cu toiagul...". Asta rostind, spune tot
Mada. 1-a
izbit pe umr, pe spate cu sceptrul". Dar s nu ne inelm totui: obiectul nu are
nimic dintr-o
vulgar bat. Este preios, sacru, venerat. Preios: el este in aur intat", de aur".
Sacru:
preotul il utilizeaz. [Hrises] carja de aur inand cu podoaba de sfinte cordele".
Venerat: este
transmis din tat in fiu i, dac vine de la marele rege, el este neasemuit",
trainic"112. in
Antigona, Sofocle il pune s spun pe Creon: tiu cat cinstire ai artat
dintotdeauna
sceptrului lui Laios, ins puterea i tronul miau aparinut prin dreptul sangelui".
Este un
atribut al zeilor, al regelui zeilor, Zeus: in templul de la Olimpia, statuia
stpanitoru-lui
Olimpului, oper a lui Fidias, il infieaz inand in mana stang sceptrul cu
acvila in varf.
Zeii l-au fcut; ei l-au dat regilor care i l-au transmis, jalonand prin el un
adevrat arbore
genealogic: Sceptrul in man iind, toiag furit de Hefaistos, / Care-1 ddu
impratului Zeus
[...] / Zeul il dete lui Hermes, al zeilor sol, cluzul, / Hermes stpanul de sus il
ddu lui
Pelop. [...]/ Iar Pelop lui Atreu [...] / Care murind n ls lui Tieste [...] /Craiul
Tieste la randu-i
il dete s-1 poarte Agamemnon / Spre a domni
237
peste Argos intreg, peste multele ostroave"113. Se pare c era adorat indelung
vreme in
Cheroneea i c i se ofereau zilnic jertfe114. Sceptrul are via. in Electra lui
Sofocle, intr-o
noapte, fantoma lui Agamemnon ii apare in vis Clitemnestrei, vduva sa. El se
indreapt ctre
sceptrul su, pe care i-1 insuise ucigaul su Egist, il ia i il infige in pmant ca
pe un toiag.
Atunci Clitemnestra vede rsrind in varful su un arbore inflorit a crui umbr
acoper
intregul inut al Micenei. Regsim aici o tem pe care am mai intalnit-o i care se
vdete
deosebit de expresiv, cci lemnul uscat ii pstreaz puterea vital: ea este
binecunoscut
datorit unui mare ciclu mitico-legendar, cel al arborelui uscat care reinverzete.
in tradiia greac, sceptrul este mai puin simbolul autoritii politice sau militare
decat acela
al dreptului de a impri dreptatea. Sceptru de neprtinire este sceptrul domniei
tale", spune
i psalmul115. Se inelege aadar de ce aa-numita main dejustice*, ce va fi atat
de folosit de
monarhia francez, este considerat ca un al doilea sceptru. Mana este cea care
apuc (a
inha", a pune mana pe"), adic instrumentul stpanirii i al dominaiei; dar ea
este
deopotriv i cea care binecuvanteaz, care vindec, care mangaie, care d. De
aceea s-a fcut
in mod tradiional deosebirea intre mana dreapt i cea stang. Pentru Dumnezeu,
cea de-a
doua este in relaie cu dreptatea, iar prima cu milostivirea.
Am putea socoti atipic anecdota din Biblie care pune in relaie sceptrul
(toiagul") i arpele,
dac sceptrul regal al aztecilor nu era serpentiform i dac aceast anecdot nu s-
ar explica
lesne. i a grit Domnul cu Moise i cu Aaron i a zis: Dac Faraon v va
zice: D-ne vreun
semn sau vreo minune [...] Ia toiagul i-1 arunc jos inaintea lui Faraon [...] i se
va face
arpe. [...] i au fcut i vrjitorii egiptenilor asemenea lucru cu vrjile lor:
fiecare din ei iau
aruncat toiagul i s-a fcut arpe. Dar toiagul lui Aaron a inghiit toiegele lor."116
Aceast
minune este
* Main- de justice (mana care imparte dreptatea), insemnul monarhiei franceze, o
baghet avand in varf o man
miniatural din filde sau metal preios (N. tr.).
238
urmat indat de altele cateva: toiagul evreilor preschimb apele in sange, face
s ias
broate in pmantul Egiptului", acoper pmantul cu tuni. arpele este un
personaj ambiguu
i foarte bogat in semnificaii, ale crui legturi stranse cu arborele (cel din
Paradis, in Cartea
Facerii) i cu inelepciunea transcendent trebuie cel puin cunoscute. Departe de
a fi anodin,
povestirea biblic are o dubl i profund semnificaie: prin intermediul reptilei,
ea pune
sceptrul (toiagul") in relaie deopotriv cu arborele din care este fcut i a crui
for vital o
pstreaz, i cu dreptatea, rezultatul inevitabil al inelepciunii desvarite.
UMBRELA DE SOARE I BALDACHINUL
Am putea crede c umbrela de soare, ca i baldachinul rotund sau dreptunghiular,
a fost
inventat pentru a proteja de aria soarelui, dar imaginea sa extrem de sugestiv
a impus-o
probabil inc de la inceput ca simbol religios i a fcut din ea un obiect sacru.
Dac
baldachinul rotund (dais, lat. discus disc") poate fi sprijinit sau suspendat, iar
baldachinul
dreptunghiular este susinut de coloane, umbrela de soare se reduce la un maner
lung avand
deasupra o bolt protectoare, respectiv reprezentri microscopice ale axei
universului i ale
boitei cereti. Strvechea versiune chinez a carului imperial cu platform ptrat
(pmantul)
in care este fixat un suport central susinand un disc bombat este deosebit de
evocatoare
intrucat, dup cum se tie, axa este regele ale crui picioare se afl pe sol i al
crui cap atinge
firmamentul.
Umbrela de soare este aadar un obiect specific regal, cu toate c o serie de mari
figuri
religioase il folosesc de asemenea frecvent. in reprezentrile aniconice ale lui
Buddha, urmele
pailor si (sau ale inclrilor sale) i umbrela de soare sunt suficiente pentru a-i
sugera
prezena, aa cum o face i tronul. Umbrela de soare este adesea, se spune,
semnul proteciei
cerului, un dar al zeilor. in India unde il simbolizeaz pe Vinu, ea este
239
totui un insemn esenial al monarhiei. in Frana medieval, ea le arat tuturor c
suveranul
este intruchiparea lui Dumnezeu pe pmant i c puterea sa este sacr117. Cand,
in 1497,
ducele de Milano intr in Genova mergand sub o umbrel, el inelege s se
comporte ca i
cum era stpanitorul natural al oraului"118.
Obiect mobil, umbrela de soare este conceput pentru al adposti pe suveran in
timpul
mersului. Ea este aadar purtat de un insoitor care, fr a fi neaprat
indispensabil, este
prezent aproape mereu in iconografie. O vedem la Roma intr-o fresc din capela
San
Silvestro, in care Constantin ii ofer papei o tiar tronconic119, ca i in
Thailanda intr-o
pictur atribuit cu ezitare secolului al XVIII-lea i reprezentand marea plecare a
prinului
Sidhartha Gautama (muzeul Guimet), unde ins - ceea ce ar fi straniu dac nu
neam afla intr-o
epoc atat de tarzie - manerul umbrelei este uor indoit, fapt ce o lipsete de
intreaga sa
semnificaie*20. Puine ri au folosit-o mai mult decat Iranul, inc din epoca
ahemenid i mai
ales sub Sasanizi. il gsim pe rege urmat de un purttor de umbrel reprezentat pe
porile de
miaznoapte i de miazzi de la Persepolis ca i pe aceea a Tripilonului121, i
pan i pe
relieful marii vantori regale de la Taq-i Bostan (secolul al Vale d. C), unde
aciunea pare
nepotrivit pentru un asemenea cortegiu122.
Favoarea de care se bucur tema in Iran ne-ar putea face s credem c Islamul ia
preluat-o,
dar ea pare a fi aprut destul de tarziu in aceast cultur, dup cate tiu nu
inaintea
frontispiciului epopeii Sch-nme a lui Baysonqur, datand din 1430. Ea va
cunoate incepand
de atunci un veritabil succes, indeosebi in coala picturii timuride (secolul al XV-
lea) i in
aceea a Marilor Moguli (secolele al XVI-lea - al XVIII-lea). Originea picturilor,
aproape toate
timuride i mogule, alegerea personajelor, majoritatea de neam genghishanid sau
pretinzanduse
astfel, intresc bnuiala c artitii musulmani, mult mai fideli adevrului istoric
decat se
afirm, se refer la nite cutume repuse in uz de cuceririle lui Genghis-Han i
glorificate de
motenitorii si indeprtai din Transoxiana i
240Ti
din India. Ultimele noastre ezitri se risipesc in faa mrturiei formale a
franciscanului
Giovanni del Plano Carpini, ambasadorul papei la mongoli in 1246-1247, deci
intr-o epoc in
care moravurile musulmane nu i-au putut inc influena pe cuceritori. Vorbind
despre Btu
(1227-1251), nepotul lui Genghis-Han, aflat atunci la conducerea Hoardei de
Aur, mongolii
din Rusia", el scrie: Cand merge clare, i se poart mereu o umbrel sau un
pavilion in varful
unei sulie deasupra capului i astfel fac toi marii principi ai ttarilor ca i soiile
lor"123.
Privilegiu regal la mongoli i, potrivit lui Plano Carpini ca i miniaturitilor,
utilizat numai
cu prilejul cltoriilor, umbrela de soare poate fi inmanat unor mari personaje in
semn de
cinstire sau spre a le acorda autoritate. Astfel au primit-o patriarhul nestorian Mar
Yaballaha al
III-lea (1281) i fostul sclav Abd Allah, numit ambasador in Egipt in 1293,
individ de trist
amintire care a fcut s eueze negocierile de pace cu care era insrcinat pentru
c nu voia s
se supun protocolului gazdelor sale i declara: Nu m voi intoarce in ara
voastr decat dac
voi merge ziua cu o umbrel de soare deasupra capului meu"124. S mai
adugm c acest dar
al umbrelei din partea suveranului ctre un inalt personaj nu constituie o trstur
specific
mongol: obiceiul exist i in alte ri, precum Dahomey, unde regele care a
primit-o de la
Zeul suprem o inmaneaz celor crora vrea s le confere o distincie125.
Baldachinul, care la noi poate servi in cursul procesiunilor, pare a fi folosit mai
frecvent
pentru a-1 adposti pe suveran tronand. Forma bolii sale, in general cu baz
dreptunghiular,
se preteaz mai puin lesne simbolismului celest (ceea ce va duce in final la
transformarea sa
in baldachin rotund), dar acest fapt nu impiedic s se vad in el cerul. Romanii ii
atribuiau
zeului Caelus rolul de a aterne postavul arcuit al azurului. Iranul ahemenid il
pune in legtur
cu Ahura Mazda care planeaz, cu aripile desfurate, direct deasupra sa126. in
schimb, cele
patru coloane care il susin sunt nite bune reprezentri ale celor patru stalpi ai
lumii.
Baldachinul are titlurile sale de noblee. Wild a
241
remarcat c el il adpostea deja pe faraonul aflat pe tronul su127, i faptul este
atestat de scena
celebr cu care este ornat sptarul celui al lui Tutankhamon. Antichitatea, care il
folosee pe
scar larg, il va transmite lumii arabe - aa cum se vede in picturile castelului
omeiad de la
Qusair Amra (secolul al VlII-lea) -, care se va dezinteresa de el pentru ca apoi s-
i acorde
iari un loc privilegiat, cel puin incepand din secolul al XVI-lea dac nu mai
devreme128.
CUPA
Cupa este ultimul obiect specific despre care vom trata. Dei Dumezil a declarat,
poate pentru
c se gandea la rolul rytonului in lumea scit, c ea constituia un simbol
recunoscut al puterii
i al monarhiei129, ea pare mai mult sacerdotal decat regal, aa cum rezult din
Avesta130.
Aceasta nu inseamn c ea nu aparine arsenalului religiei monarhice i c nu
este legat
nemijlocit de rege. Modul in care este tratat in anumite culturi amintete desigur
de cel in
care sunt tratate tronul, coroana sau sceptrul. La populaia chimu din Peru i din
Columbia,
doi inali demnitari ii sunt ataai i au sarcina de a-i asigura pstrarea131.
in intreaga lume asiatic veche, nomad sau semi-nomad, de la celi la
manciurieni trecand
prin scii, turci i mongoli, s-a impus obiceiul de a considera cupa - sau, in mod
mai puin
fericit, paharul cu sau fr picior - ca un obiect indispensabil, cel puin pentru
viaa din lumea
de dincolo a prinului. E de presupus c era deja astfel pentru viaa sa terestr.
Herodot
relateaz o legend scit, pe care am citat-o mai sus, potrivit creia Heracles i-a
dat unei femei
pe care o lsase insrcinat un arc i o centur prevzut la inchiztoare cu o
mic cup din
aur". Din pricina acestei cupe a lui Heracles, conchide istoricul, poart astzi
sciii una la
centur."132
Iconografia scitic prezint deja imaginea - ce va deveni uzual mai tarziu - a
unui personaj
strangand la
242
piept un recipient de but, dar ea pare a fi vzut in el mai degrab o divinitate
decat un rege.
intr-adevr, o zei aezat pe un tron, inand o cup strans la piept, orneaz o
serie de aplice
din aur datand din secolele al III-lea sau al Il-leai. C. i din secolul al V-lea al erei
noastre133.
in schimb, regele este reprezentat mereu in aceeai poziie, in relief de piatr sau
lemn, in
toate stepele aflate sub dominaia turco-mongol din Ucraina pan in Mongolia,
i il regsim
foarte tarziu, desigur in secolul al XVI-lea, sub forma unei efigii menite
ceremoniilor de
sacrificiu, amplasat pe podiul Ordos (cotul fluviului Galben), infiandu-1 pe
Genghis-
Han. Aceste statui funerare princiare in picioare sau aezate, in sute de
exemplare, par a ine
in majoritatea lor de perioada cuprins intre secolele al Vll-lea i al XlII-lea, i nu
au nimic
remarcabil in afar de cupa inut in man134. Guillaume de Rubrouck, care a
strbtut stepele
kipceak sau cumane (Ucraina) in 1253-1255, a vzut asemenea monumente: Ei
ridic o
statuie intoars ctre rsrit i inand in man o cup la inlimea buricului"135.
Pentru a-1
reprezenta pe prin in glorie", Islamul a imprumutat aceast iconografie foarte
probabil de la
turci, prin intermediul mercenarilor califilor abbasizi (mameluci). Adoptat in
secolul al
IX-lea, ea nu a czut in desuetudine decat la inceputul celui de-al XTV-lea, fr a
disprea
ins total (se mai gsesc cateva mrturii la inceputul secolului al XVTl-lea), i i-a
intereseat
deopotriv pe pictori i pe ceramiti sau almari. Vechiul Iran a imprumutat-o de
la aceeai
surs central-asiatic, pentru a-i da o intrebuinare moderat i recent: cele
cateva
opere aflate in posesia noastr relative la aceast tem sunt sasanide tarzii sau
postsasanide136.
Anumite cupe erau fcute din calote craniene, tiate deasupra arcadei
sprancenelor, tratate i
ferecate in aur, fr a se putea ti cu exactitate cand primirea in dar de ctre un
suveran a unui
cap retezat implica transformarea sa in cup. Acest obicei exista, la scii, dup
cum relateaz
in mod formal Herodot137, la gali, intrucat Titus Livius cunoate un general
roman decapitat de
ei, a crui east placat cu aur servea drept vas de but138 i la bulgari:
243
Teofanes, la anul 811 al erei noastre, spune c ei utilizeaz craniul impratului
bizantin
Nicefor139. Mult mai tarziu, mordvinii din Evul Mediu i unele mnstiri care
practicau rituri
tantrice nu pierduser inc obiceiul140.
in ciuda tuturor sugestiilor care au fost fcute i care redau intr-adevr realitatea,
sau cel puin
o anume realitate, eu continuu s cred c prima imagine care a inspirat cupa este
aceea a
boitei cereti inversate, i c doar ulterior alte imagini s-au suprapus acesteia -
cea a lunii, cea
a sanului matern, toate surse ale fecunditii. Un aspect nu mai puin important
este acela al
cupei ca recipient ce servete la but, care conine apa, aceast ap dttoare de
via,
purttoare de germeni vitali; i vinul, acest vin care procur, o dat cu beia, un
extaz facil; i
sangele, acest sange care atrage i respinge, ce este oferit zeilor. Unde s-ar putea
gsi o
expresie mai inalt a acestui simbol decat in cuvintele lui Christos, in Joia Mare,
la Cina cea
de Tain, cand luand cupa i mulumind, el a dat-o ucenicilor si: C acesta este
sangele
Meu, al Legii celei Noi, care pentru muli se vars spre iertarea pcatelor"141?
Receptacul al darurilor divine, cupa este, deopotriv, i cel al iubirii. i acest
aspect a fost
cantat de Islam, nu in exclusivitate, dar mai mult decat in alte religii: Sunt beat
pentru c am
but atat de lung vreme din cupa iubirii Sale"142. Prin generozitate i iubire,
cupa constituie
poate cel mai potrivit simbol al regelui.
Pentru c ea joac, poate dintotdeauna i cel puin din vremea huriilor143, un rol
esenial in
ofrandele aduse divinitilor, cupei i s-a conferit acelai rol in ofrandele aduse
regelui-zeu.
Ceea ce i se ofer acestuia din urm, aa cum se vede in Extremul Orient, este
licoarea
duratei, a continuitii, a nemuririi. in Occidentul extrem, in lumea celt, in ziua
intronrii, o
fecioar ii prezint viitorului rege o cup plin cu hidromel, butura zeilor, sau cu
vin. Aceea
care o intinde regelui Conn al Irlandei, in prezena zeului Lug, este de o
extraordinar
frumusee i zeul il anun pe cel investit c neamul su va domni timp de
nenumrate
generaii144. intr-un mod familiar, foarte poetic, logodnicii japonezi ii schimb
paharele ca
244
dovad de fidelitate. intr-un mod tragic, sciii se legau prin jurmant amestecand
vin i sange
intr-un mare recipient145. Butura care in India vedic se numete soma, iar in
Iranul avestic
haoma, necesar vieii nemuritorilor care o consum neincetat spre a dinui
venic", le
confer nemurirea acelora care o beau146.
Astfel se degaj o cvasicertitudine in privina rolului cupei in ceremoniile de
investitur ale
prinilor mongoli, pe care mai multe relatri concordante le descriu, dar nu le
explic147.
Atunci cand marii electori l-au ales pe viitorul suveran dintre membrii familiei
imperiale, i
dup ce acesta s-a prefcut c refuz, toi cei de fa se ridic in picioare, ii
dezleag
centurile, il conduc pe cel ales la tron, ii iau cupele i ingenuncheaz. Fr
indoial c, in
aceast poziie de umilin, ei ii inchin Marelui Han deopotriv butura vieii i
butura
fidelitii lor.
VII Christos rege
Oamenii, in cursul mileniilor, recunoscuser, aadar, sau creaser un personaj
susceptibil
deopotriv s-i asume intr-o anumit msur ambele naturi - cea uman i cea
divin - intruna
singur, s constituie o punte intre cer i pmant, i s fie pentru ei un mantuitor.
Figura
pe care ei o puseser in cheia de bolt a sistemului lor de gandire cunoscuse o
reuit
excepional. Ea ii satisfcuse pe unii. Altora nu le adusese decat pe jumtate din
ceea ce
sperau; le era necesar, dar nu suficient, i acetia ateptau in mod confuz mai
mult i mai
bine.
DAR ESTE EL CU ADEVRAT REGE?
Atunci veni Iisus. E de ineles c atatea fiine l-au recunoscut imediat. E de
ineles de
asemenea c atatea altele se vor fi intrebat dac, in dulgherul din Nazaret, ii aflau
in sfarit pe
Dumnezeu i pe om in plenitudinea lor. Iisus nu arta ca un rege. Fusese artizan,
i acum era
un predicator rtcitor. Vorbea limba poporului, i prea atat de necunosctor in
ale vieii de
curte incat folosea, spre a o evoca, cuvinte demne de un stean, cuvinte care ar fi
starnit
zambetul in randul celor de sus*. El evoca in schimb viaa cotidian cu mici
scene familiare;
gina
* iisus care se adresa poporului vorbea precum poporul. Se cunosc puine dintre
cuvintele sale adresate celor
mari, dintre care evanghelitii nu fceau parte. Conversaia sa cu Nicodim este
desigur mai intelectual".
247
care-i adun puii, zborul corbilor, holdele albe i coapte pentru seceri, un
animal czut intrun
pu... Nu avea nimic dintr-un rege, in afar de autoritatea suveran, aceea care se
impune,
care, cu un cuvant, ptrunde sufletul, care arat o superb indiferen fa de cei
puternici, de
cei bogai, de preoi.
Nu are nimic dintr-un rege, dar este rege. A spus-o, i toat viaa sa demonstreaz
aceasta
oricat de puin atent am cerceta-o. Biserica 1-a recunoscut ca atare. Cand il
evoc, ea il
numete Domnul" i, in rugciunile sale cotidiene, ea il implor: Vie impria
Ta" - dar nu
sunt sigur c aceste expresii mai inseamn ceva pentru cei care le folosesc. El
este celebrat ca
atare. Srbtoarea lui Christos-rege nu este desigur cea mai important din an,
dar ea exist, in
pofida acelora care ar prefera un Iisus ales de popor, ca i a altora, inc i mai
muli, ce ar dori
un Iisus care s nu fie nici mcar ales, un Iisus aflat la marginea societii, un
vagabond, un
agitator zdrenros, fr chip i fr frumusee, ca s ne uitm la el, i fr
infiare, ca s ne
fie drag", dup cum spune Isaia dand o versiune aparte a viitorului Mesia1, un
srman in orice
caz. Dar un rege nu este nici srac nici bogat, dei in realitatea istoric el este
adesea acoperit
de aur i invemantat in mtase. El este rege, i aceasta ajunge.
Oamenii fuseser dezamgii adeseori. Atunci au aprut ereziile: arianismul, care
propovduia
c acel Christos nu era cu adevrat Dumnezeu pentru c Cuvantul fusese creat;
nestorianismul, care vedea in el dou persoane distincte i doar reunite, omul
nscut de Mria
i Dumnezeul care nu trecuse prin pantecul femeii; apoi monofizismul, care
refuza dubla
natur a Cuvantului intrupat...
E de la sine ineles c dup o atat de lung ateptare, dup o atat de lung
experien a
monarhiei, cel care avea s fie Dumnezeu adevrat i om adevrat nu putea fi
decat rege.
Nu voi povesti aici viaa lui Iisus: am fcut-o deja2. Singura mea intenie este s
m opresc
asupra episoadelor din viaa sa care ii relev regalitatea, s art in ce msur el ii
inscrie
mesajul in cadrul monarhic i s explic cum el, care in lumea pmanteasc nu s-a
aezat
248
niciodat pe un tron, se dorea rege i a fost considerat ca atare.
Nu era desigur necesar ca Christos s fie rege pentru ca s aib loc Mantuirea.
Dar poate c
era totui, dac trebuia botezat instituia regal spre a-i conferi, in lumea cretin
pe cale de a
se nate, deplina sa valoare; dac trebuia s se aminteasc ceea ce tie orice
credincios, indiferent
de confesiunea sa, i anume c puterea ii aparine lui Dumnezeu i vine de la El,
ceea ce
implic faptul c monarhia este o instituie sacr. i era i o milostivire a
Domnului aceea de a
adopta, spre a le vorbi oamenilor i a fi ineles de ei, limba pe care o deslueau.
MESIA CEL ATEPTAT
Evreii ateptau un mantuitor. Sperana mesianic era veche la ei, dar ea se
intensificase de
cand poporul ales intrase sub obediena roman. El avea s fie Mesia [mashiah),
unsul
Domnului", care se traducea in greac prin termenul christos, Christos.
Dumnezeu avea s-i
spun: Fiul meu eti tu [...]. Cere-mi i ii voi da neamurile ca motenire i in
stpanire
marginile pmantului"3. El avea s fie cel care sfram neamurile cu un toiag de
fier", care
zdrobete capetele, care strpunge cu sgei ascuite inima dumanilor"4; cel pe
care aveau
s-1 slujeasc popoarele pmantului; cel cruia aveau s-i fie date stpanirea,
slava i
impria", o stpanire venic" i o domnie fr de sfarit5. Avea s i se
declare: Te-a
binecuvantat Dumnezeu in veac. incinge-i sabia [...], viteazule, intru mreia i
podoaba ta,
suie in carul de lupt, pentru adevr, blandee i dreptate i te va inva lucruri de
mirare
dreapta ta"6. El avea s fie invingtorul, cuceritorul, cel puternic, cel ce urma s
domneasc
venic; un rzboinic, desigur, de care evreii credeau c au nevoie, dar un
rzboinic care nu
avea s izbandeasc decat pentru binele oamenilor, pentru dreptate i pace. El ar
fi adus acel
evangelium al unor vremuri fericite: Cat de frumoase sunt pe muni picioarele
trimisului
care vestete pacea"7.
249
Bucur-te foarte, fiica Sionului, [...] cci iat impratul tu vine la tine: drept i
biruitor; [...].
El va vesti pacea popoarelor i impria lui se va intinde de la o mare pan la
cealalt mare."8
Desigur, in aceste viziuni i in altele asemntoare, suveranul nu prezint nici
chipul pe care il
va avea Christos, nici cel care li se atribuie cel mai adesea principilor. Am vzut
pe larg c
monarhul rzboinic nu era cel mai popular, dar violena nu-i umbrete nici pe
regele drept,
nici pe regele panic. i Israelul cere inc i mai mult: pe adevratul rege, cel
care este un
singur trup cu poporul su, care ia asupr-i suferinele i pcatele sale, care
moare pentru a le
rscumpra. Dar el a luat asupr-i durerile noastre i cu suferinele noastre s-a
impovrat
[...]. Dar el fusese strpuns pentru pcatele noastre i zdrobit pentru frdelegile
noastre",
spune, cu sfaietor patetism, viziunea lui Isaia9.
FIUL LUI DAVID
El avea s fie din seminia lui David. Nici nu ar fi putut s fie altfel, intrucat
Dumnezeu ii
fgduise lui David impria venic: O mldi va iei din tulpina lui lesei i
un lstar din
rdcinile lui va da"10. Binecuvantat este Domnul Dumnezeul lui Israel, c a
cercetat i a
fcut rscumprare poporului Su; i ne-a ridicat un corn de mantuire, in casa lui
David,
slujitorul Su."11 Fgduin ancestral, fgduin pe care ingerul o reinnoiete
atunci cand
vine s o vad pe Mria i ii binevestete: i iat [...] vei nate fiu i vei chema
numele lui
Iisus [...]. Domnul Dumnezeu ii va da Lui tronul lui David, printele Su, [...] i
impria Lui
nu va avea sfarit"12. Fgduin pe care i-o face i lui Iosif in acel rstimp de
nedumerire i
ingrijorare cand el afl c logodnica sa e insrcinat: Iosife, fiul lui David, nu te
teme a lua
pe Mria, [...] c ce s-a zmislit intr-insa este de la Duhul Sfant. Ea va nate Fiu
i vei chema
numele Lui: Iisus"13.
Iat indeplinit prima condiie. Iisus este rege prin
250
drept ereditar, pentru c aparine seminiei lui David. Dar, se spune, Iosif, fiul lui
David, nu
este tatl lui Christos fiindc acesta din urm a fost zmislit prin lucrarea
Sfantului Duh. Spre
a rspunde acestei obiecii, s-a reamintit c o strveche tradiie, indiscutabil,
fcea din Mria
o rud indeprtat a lui Iosif, o davidian, i c la evrei legturile de sange se
transmit prin
femei. Este desigur adevrat, dar destul de inutil i puin naiv intrucat
Evangheliile se
strduiesc s stabileasc genealogia, de altfel schematic i abreviat, care face
din Iosif un
descendent al marelui rege. Iosif nu este tatl natural al lui Iisus, dar este tatl su
adoptiv. in
pofida Islamului care afirm contrariul, adoptatul are aceleai drepturi ca i
copilul natural; el
este, ca i acesta, un adevrat fiu. Oare ce prini care au adoptat un copil ar
spune c acesta
nu e al lor? c ei l-ar iubi mai mult dac era os din osul lor i carne din carnea
lor? Faptul este
atat de evident in Evanghelie incat suntem uimii c nu-1 auzim evocat astzi mai
frecvent.
Iosif se cstorete cu Mria. Iosif ii d copilului numele su, Iisus, i, prin
aceasta, ii d
intrucatva via: Numele constituie o parte esenial a fiinei", va spune
etnologia14;
Numele, nomen-ul, permite s se pun stpanire pe fiina care il poart; astfel se
deine o
parte din aceasta"15 sau: El nu este doar un cuvant, o combinaie de sunete. Este
ceva din
fiin i inc ceva esenial"16. Iosif a depit ceea ce, pentru un suflet mai slab, ar
fi reprezenat
o tortur, nesigurana ce s-ar fi putut cuibri in el in privina puritii logodnicei
sale, aceast
durere moral care inlocuiete, in atatea alte contexte, acel simulacru al naterii
ce-i permite
tatlui s recunoasc copilul, s i-1 insueasc, s se asocieze luziei care o face
pe soia sa
mam17. Iosif il crete pe Iisus, il inva meseria sa. Iisus, prin adopiune, devine
fiul lui Iosif,
indeprtatul strnepot al lui David. Nimeni nu s-ar putea indoi de aceasta.
i ce prevestire! La piciorul crucii, o nou adopiune, printr-o uimitoare simetrie,
incheie viaa
pmanteasc a
lui Iisus. Atunci cand caiva adepi care
j privirea asupra celor Lprilfex el ii spune Mriei,
artandu-1 pe Ioan: Femeie, iat fiul tu!", i lui Ioan, artand-o pe Mria: Iat
mama ta!",
Christos, prin intermediul ucenicului pe care-1 iubete, ii incredineaz intregul
neam
omenesc Sfintei Fecioare18. Este frumos c, inc inaintea naterii sale, pentru a
le face pe plac
oamenilor care se ateptau ca el s fie rege, Iisus devine motenitorul monarhilor
evrei intr-o
revrsare de credin si iubire.
O NATERE REGAL
Fiu al lui David, Iisus din Nazaret se va nate in Betleemul Iudeei, oraul lui
David. in acest
targuor era ateptat venirea lui Mesia: i tu, Betleeme Efrata, mic eti intre
miile lui Iuda,
din tine va iei stpanitor peste Israel"19.
Cezar Augustus poruncise s se inscrie toat lumea", i se duceau toi s se
inscrie,
fiecare in cetatea sa. i s-a suit i Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, in
Iudeea, in cetatea
lui David, care se numete Betleem, pentru c el era din casa i din neamul lui
David, ca s se
inscrie impreun cu Mria, cea logodit cu el, care era insrcinat". Dar pe cand
erau ei
acolo, s-au implinit zilele ca ea s nasc [...] [i] nu mai era loc, pentru ei, in casa
de
oaspei."20 Ei s-au adpostit intr-o peter i, cand s-a nscut, pruncul a fost
infurat in
scutece i culcat intr-o iesle. O natere regal intr-o asemenea umilin? Dac
Iisus n-ar fi fost
rege, el n-ar fi avut desigur nevoie s se nasc intr-o peter, acest loc prielnic
revelaiilor,
apariiilor, meditaiilor, acest loc unde sunt depui morii (petera Sfantului
Mormant) parc
spre a-i face s revin in uter in vederea renaterii lor2!. i, de altfel, venirea
pstorilor o atest
indat. Ei ii petrec noaptea pe campuri, ii pzesc turma, i iat c un inger le
apare i le
spune: C vi s-a nscut azi Mantuitor, care este Christos Domnul, in cetatea lui
David"22.
Poporul lui Israel nu mai este poporul de pstori ce fusese odinioar, el a cldit
orae, dar
viaa pastoral rmane elementul su de referin: Domnul
252
este pstorul meu" spun Psalmii, Isaia, Ieremia, Profeii23. El va pate turma sa
ca un
pstor."24 Domnul ii vorbete lui Natan: i acum aa s zici robului meu David:
aa zice
Domnul Savaot: te-am luat de la stan, de la oi, ca s fii povuitorul poporului
meu Israel"25.
De atunci, pstorul este rege, sau mai degrab regele este pstor, pstorul ales de
Dumnezeu
cruia ii aparine turma in exclusivitate. El este cluzitorul, rspunztorul. S-1
ascultm pe
David: Iat, eu am pctuit! Frdelegea am fcut-o eu. Dar aceste oi ce-au
fcut? Deci
indreapt-i mana ta asupra mea i asupra casei tatlui meu!"26. Pentru c este
rege, Iisus, ca i
David, se va face pstor, el va fi Bunul Pstor, in vreme ce la orizont se
profileaz marea
figur a lui Abraham, nomadul. Eu sunt pstorul cel bun. Pstorul cel bun ii
pune viaa
pentru oile Sale. [...] Eu sunt pstorul cel bun i cunosc pe ale Mele i ale Mele
m cunosc pe
Mine. Precum M cunoate Tatl i Eu cunosc pe Tatl."27 Desemnare regal:
conductorii,
preoii, profeii, regii mai ales, sunt comparai mereu cu pstorii la popoarele
cresctoare de
animale. Zarathustra era numit Boarul; in India, se spunea c marii conductorii
erau pstorii
iar poporul turma... i pentru c este rege, Iisus va fi in acelai timp i mielul,
identificandu-se
cu cei pe care ii indrum aa cum regii s-au identificat cu poporul lor; mielul prin
excelen,
cel care va fi jertfit. Aa cum va fi i Fiul Omului, Omul prin excelen, cel pe
care chinezii il
numesc omul unic" cand vor s vorbeasc despre Fiul Cerului. Iat ceea ce
sporete
semnificaia venirii pstorilor la iesle in noaptea Crciunului, unde unul dintre ei
tocmai s-a
nscut, un prunc de-abia gangurind. Iat Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridic
pcatul lumii",
va spune Ioan Boteztorul atunci cand Christos va merge la el pentru a se boteza
in apa
Iordanului28.
Mai tarziu - la dou sptmani dup Crciun, aa cum a stabilit Biserica, dar
aceasta nu e
decat o tradiie pioas - vor sosi magii, preoii mazdeismului, inelepii
Orientului, astronomii,
cei pe care-i numim Craii de la Rsrit. Ei ajung la Ierusalim urmrind steaua
nou care le
apruse, i il cerceteaz pe Irod: Unde este regele
253
Iudeilor, cel ce s-a nscut? Cci am vzut la Rsrit steaua Lui i am venit s ne
inchinm
Lui"29. Steaua Lui: acesta este inc un semn regal. Magii nu ezit; ei nu se
indoiesc c noulnscut
este un rege. Nu intreab unde este Mesia, unde este Profetul, ci ii confer indat
titlul
su. Iar Irod se sperie atat de tare incat ii iese din mini, acest Irod care ii ucide
propriii copii
spre a fi sigur c rmane singurul suveran. El se informeaz, dar nu afl nimic.
Atunci,
manios, pune s fie masacrai din precauie toi copiii din Betleem de doi ani i
mai in jos"30.
Intre timp, Magii sosesc la casa unde se afl pruncul (bineineles, Sfanta Familie
a avut
rgazul s prseasc petera i s-i gseasc o locuin). Acolo, ei se bucur
nespus i,
prosternandu-se, i se inchin; apoi, deschizan-du-i visteriile", ii aduc in dar aur,
tmaie i
smirn31. Daruri regeti, prosternri de regi - in vreme ce nimic nu-i
indreptete s-1 vad in
Iisus pe Dumnezeul unic. Cel mult pot bnui un rege-zeu.
ISPITA DIN PUSTIU
Nu tim aproape nimic despre copilria i adolescena lui Iisus. il regsim la
botezul su in
apa Iordanului, apa vie a fluviului, cea purttoare de germeni; cea dttoare de
via. A fi
tentat s vd in aceast ceremonie, pentru c ea inaugureaz viaa public a lui
Christos, un fel
de onciune, cci unsul Domnului nu va primi una din mainile preotului; in orice
caz, ceva ce
corespunde investiturii regale. Acesta este probabil motivul pentru care ebioniii
cred c
numai in acel moment anume pogorarea Sfantului Duh a fcut din cel botezat
Fiul Domnului.
Erezie, desigur; dar acea zi este intr-adevr cea a unei revelaii, fiindc Sfantul
Duh se
manifest iar vocea Domnului se face auzit spre a proclama descendena divin
a lui Iisus.
Imediat dup botezul su, Iisus s-a retras in desert
: Sect cretin foarte diversificat, rspandit in Asia Mic.
254
ca s posteasc. A rmas acolo timp de patruzeci de zile in acea izolare in care
triesc atat de
des regii - dar nu aa indelungat - a doua zi dup investirea lor. A fost ispitit de
diavol32.
Dumnezeu, ispitit? Scena li s-a prut multora incredibil. i totui o consider una
dintre cele
mai profund trite din Evanghelie, una dintre cele mai utile. Ceea ce ar fi putut
constitui o
piedic pentru ca fiecare cretin s recunoasc deplina umanitate a lui Christos,
este dogma
potrivit creia el ar fi fost om intru totul cu excepia pcatului. Cci se poate oare
imagina un
om care nu pctuiete? Vechile civilizaii il preconizaser uneori, dar, in general,
ele
refuzaser acest privilegiu regilor lor, chiar celor mai sfini. Pentru c Iisus era
neprihnit, nu
se cuvenea oare ca mcar s fie ispitit? Fr indoial c Satan se dovedete nebun
sperand c-
1 va face s pctuiasc, dar nu este in natura sa s renune, iar teza nebuniei sale
congenitale
nu ar fi greu de aprat. El 1-a fcut s cad pe primul Adam: nu va reui el oare
s-1 doboare
i pe cel de-al doilea? i cu ce dezinvoltur manipuleaz diavolul, in locul
sufletului, trupul
lui Christos! il transport ici i colo, la Ierusalim, pe cornia Templului, pe un
munte inalt.
Iisus in aparen nu se impotrivete, dar nu cedeaz in nici o privin. Or, ce ii
propune Satan?
Pentru c i-e foame, s preschimbe pietrele in paini, adic s incalce legile
naturii. Tentaii
puerile, nedemne, de diavol, i care nu sunt decat preludii la ceea ce ofer in
final: impria
lumii. Spiritul rului acioneaz ca in basme i in epopei, unde eroul trebuie s
depeasc trei
incercri succesive, dintre care primele dou nu servesc adesea decat la
pregtirea celei de-a
treia, singura care conteaz cu adevrat. i Satan propune ceea ce ateapt evreii:
un Mesia
care ii va reda Israelului suveranitatea, care il va face s domine, de la o mare la
alta". Deja
apare cu claritate ceea ce Iisus ii va spune lui Pilat din Pont, i anume c
.impria Mea nu
este din lumea aceasta". Deja se intrevede unul dintre temeiurile marii
neinelegeri cu evreii.
i deja Bisericile sunt avertizate impotriva ispitei de a-i stabili dominaia lor pe
pmant. in
ajunul zilei in care
255
Christos va incepe s propovduiasc, se pune intreaga problematic a monarhiei
cretine.
IMPRIA CERURILOR
Iisus mergea din ora in ora, din provincie in provincie, pentru a predica. Iar
mulimile
veneau din ce in ce mai numeroase spre a-1 asculta. in cuvantrile sale reveneau,
neincetat,
expresiile impria lui Dumnezeu" i impria cerurilor", ceea ce insemna
exact acelai
lucru, termenul cer" fiind folosit ca eufemism de ctre un popor care se temea s
pronune
numele Domnului i care spune Iahve, El este". i reveneau de asemenea, in
tue, mai mult
sau mai puin largi, definiii ale acestei imprii care in realitate nu defineau
nimic, care
artau c era indefinibil. Un aspect reieea ins cu claritate: aceast imprie nu
era aceea
ateptat de evrei, aceea a unui principe invingtor al romanilor, care sfram
neamurile cu
un toiag de fier", care zdrobete capetele" i strpunge cu sgei ascuite inima
dumanilor".
Iisus o demonstrase, intr-o zi cand tocmai vorbise despre ea, cand mulimea
cuprins de
entuziasm voise s-L ia cu sila" pentru a-1 incorona; atunci se eschivase,
refuzase s se lase
tarat de delirul popular i se retrsese singur in munte33. Apoi, a doua zi,
revenise. Vorbise
indelung; spusese c el coborase din cer, c trebuia s i se mnance trupul i s i
se bea
sangele - pe scurt, lsase s se ineleag c se atepta de la el cu totul altceva
decat avea s
dea. Iar mulimea nu inelegea. Era profund dezamgit i, spune Ioan, muli
dintre ucenicii
Si s-au dus inapoi i nu mai umblau cu El".
Nu era el oare Mesia? Era. ingerul le-o spusese pstorilor in noaptea Crciunului;
el insui ii
mrturisise acest lucru, pentru prima dat, unei femei, unei samari-tence, unei
pctoase: Eu
sunt [Mesia] cel ce vorbesc cu tine"34, i il optise din nou apostolilor, iar Petru
il proclamase
cu voce tare. Dar Christos anunandu-i impria,
256
i faptul trebuia admis, nu o anuna pe cea imaginat de oameni.
Ce era, aadar, aceast imprie a lui Dumnezeu? in ea se regseau trsturi care
erau
cunoscute deja: impunea o transformare radical a sufletului, apariia unui om
nou, metanoia;
abolirea lumii existente, a vechii lumi uzate care trebuia s cedeze locul unei noi
lumi, aa
cum se intamplase deja in vremea potopului; o moarte i o inviere, o mantuire;
era situat sub
semnul dreptii - i toate acestea se incadrau in ceea ce se credea despre venirea
unui rege
apocaliptic. Dar aceast imprie rmanea in continuare inaccesibil. Iisus o
compara cu
coacerea progresiv a seminei de grau, cu gruntele de mutar, cu drojdia care
face s
dospeasc aluatul, cu o comoar ascuns, cu un nvod aruncat in mare, cu un
osp
imbelugat... El spunea c bogatul nu putea decat anevoie s intre in ea, c ea
aparinea celor
mruni, c avea s vin, c era aproape, c era acolo35. Se simea c ea se afla in
centrul
gandirii sale pentru c el vorbea mereu despre ea, dar oamenii nu-1 puteau
inelege. Chiar cei
mai avizai, care erau cei mai apropiai de invtor, apostolii, vor pstra pan la
Rusalii iluzia
c avea s vin o zi in care ea urma s se infptuiasc pe pmant, infiripandu-se
ca una din
impriile acestei lumi; ascultand rspunsul pe care Iisus, mort i inviat, 1-a dat
ultimei lor
intrebri, nu este evident c ei se inelau intru totul. Ei intrebaser: Doamne,
oare, in acest
timp vei aeza Tu, la loc, impria lui Israel?" Iar el rspunsese: Nu este al
vostru a ti anii
sau vremurile pe care Tatl le-a pus in stpanirea Sa"36. Aceasta a fost ultima sa
fraz inaintea
inlrii sale.
MINUNI REGALE
Pe drumul su, Iisus indeplinea minuni. Pentru evrei nu este ofensator s spun
c ele
atrgeau mulimile in aceeai msur ca i invtura sa: regele taumaturg, de-a
lungul intregii
istorii, nu va fi cel mai puin apreciat
257
dintre regi. Minunile se infptuiau nenumrate in calea sa, mult mai multe in
orice caz decat
relateaz Evanghelia. Ioan precizeaz: Deci i alte multe minuni a fcut Iisus
inaintea
ucenicilor Si, care nu sunt scrise in cartea aceasta"37. Pilda lor nu ar putea fi
epuizat: au un
sens simbolic evident, de exemplu cand deschid ochii orbilor i urechile surzilor;
conin
invturi, ca atunci cand arat c scurgerea sangelui nu o face pe femeie impur;
ele exprim
profunda compasiune a lui Christos; pot servi la trezirea credinei... Ar insemna
s mergem
prea departe vzand in aceste minuni nite aciuni specific regale? Rege prin
excelen, rege
mai presus de orice monarh, Iisus nu se comport oare ca un rege atunci cand ii
exercit atotputernicia?
Trebuie s fie stpanul forelor naturale a cror funcionare normal o asigur,
distribuitorul abundenei, al fericirii, al binecuvantrilor, garantul supravieuirii
alor si?
Evanghelitii, care opereaz o selecie, relateaz circa patruzeci de minuni. Dac
le lsm la o
parte pe cele care vizeaz, restabilirea ordinii naturale - vindecrile de bolnavi,
cele mai
numeroase (orbi, surzi, surdomui, paralitici, leproi, hidropici i suferinzi de
hemoroizi), i pe
cele relative la expulzarea demonilor (care pot sau nu s fie cauza unor boli) -,
trei sunt invieri
de mori, intre care dou de copii (fiica lui Iair, fiul vduvei din Naim), cinci au
drept scop
procurarea abundenei (cele dou inmuliri ale painilor i ale petilor, apa
preschimbat in vin
la nunta din Cana, cele dou pescuiri miraculoase), iar trei dominarea naturii
(mersul pe ap
i, mai ales, in dou randuri, domolirea furtunii).
Vinul din Cana i painea inmulit au o conotaie foarte euharistic: sunt deja
hrana i butura
vieii venice, participarea la ospul lui Christos, al regelui, dup care cretinul
nu va
flmanzi i [...] nu va inseta niciodat"38. Mersul pe ap este acelai cu al lui
Dumnezeu la
inceputul lumii, cand Duhul [Su] se purta pe deasupra apelor"39. Furtuna
domolit este
autoritatea suveran a celui care poruncete elementelor primordiale: S-a sculat
atunci, a
certat vanturile i marea i s-a fcut linite deplin"40. Lecie evident,
spectaculoas a puterii
258
lui Dumnezeu, a acestui Dumnezeu devenit om deplin, a acestui Dumnezeu rege!
Ea o
lmurete pe aceea, inc i mai gritoare pentru c are o aparen scandaloas,
oferit de
episodul smochinului uscat. tiu c ea poate fi ineleas comparand acest episod
cu celelalte
pasaje din Evanghelie unde apare acest arbore, bogat in semnificaii, dar m tem
s nu fi
greit acordandu-i prea mult importan41, cci faptul este acolo, brutal: Iisus
este stpanul
absolut al vieii i al morii, al celei a naturii mai intai, la inceput singura vizat
aici, apoi al
celei a oamenilor, aa cum a demonstrat-o prin trei invieri. S-i ascultm
cuvintele. intr-o zi,
fiind infometat, zri un smochin la o oarecare deprtare. Ajungand la el nu gsi
ins decat
frunze, cci nu era inc timpul smochinelor. Atunci ii spuse smochinului: De
acum inainte,
rod din tine nimeni in veac s nu mnance". Iar Matei continu: i smochinul s-
a uscat
indat"42.
INTRAREA REGAL IN IERUSALIM
Tema regalitii, anunat de ingerii Crciunului, apoi de ctre pstori i magi, i
care strbate
ca un rau subteran cu multe ieiri la suprafa, intreaga via a lui Iisus i
cuvantrile sale,
izbucnete la lumina zilei, cu o for deosebit, i se continu in cursul
Sptmanii Mari, din
duminica Floriilor pan in vinerea rstignirii.
Iisus, care cu puin timp inainte se retrgea pentru a scpa de dumanii si, va
merge acum in
intampinarea lor. Ceasul su, care nu sunase inc, va veni. il alege in mod liber.
Se ofer. Va
suferi, evident, dar pentru c o va dori. in ciuda tuturor pericolelor care il
amenin, se
hotrte s se duc la Ierusalim pentru srbtoarea de Pati. in drumul su, se
oprete in
Betania, acolo unde 1-a inviat pe Lazr. Este invitat la cin. Marta servea. Atunci
Mria, sora
ei, luand o litr cu mir de nard curat, de mult pre, a uns picioarele lui Iisus i le-
a ters cu
prul capului ei"43. Era o nebunie: in acel vas de alabastru se afla o adevrat
avere - mir in
valoare de vreo trei sute de dinari,
259
mai mult decat va primi Iuda pentru a-1 trda pe Christos -, i era o ofens adus
srmanilor
ajutai de Iisus, o etalare evident de bogie, care o amintea de altfel pe aceea a
Magilor
aducand aur, smirn i tmaie la iesle. La cateva zile dup natere, cu cateva zile
inaintea
morii! Era nebunia iubirii absolute, sublime, care merge dincolo de dreptate,
dincolo de
milostenie. Iar Iisus a acceptat ofranda pentru ca femeia s nu fie necjit de cea
mai mic
remarc. i, pe cei care carteau, i-a intrebat: Pentru ce facei suprare femeii?".
Iisus o spune,
este o premoniie a morii, a ingroprii in mormant: Las-o, c pentru ziua
ingroprii Mele 1-a
pstrat". Dar aceast frumoas i emoionant ungere din Betania, nu este oare i
ungerea
regal, aceea pe care nu i-a dat-o marele preot, aceea, superioar celorlalte, care
vine de la
poporul reprezentat aici de o femeie ingenuncheat i cu prul despletit, de o
femeie
asemntoare samaritencei creia i-a mrturisit candva c el era Mesia? Mesia,
ungere, rege:
noiunile se cheam una pe alta, ii rspund. Maine, Christos ii va face o intrare
regal in
Ierusalim.
in vreme ce el se apropie de ora, evreii se nelinitesc. Se adun pentru a
delibera. in toiul
discuiilor, Caiafa, marele preot, declar: Nici nu cugetai c v este mai de
folos s moar
un om pentru popor, decat s piar tot neamul". Sfantul Ioan vede in aceast fraz
o adevrat
profeie: Iisus trebuia s moar pentru a mantui neamul, i nu numai pe el, ci pe
toi fiii lui
Dumnezeu cei imprtiai"44. Or, istoria ne-a demonstrat-o: cine moare pentru
salvarea tuturor,
cine se ofer drept jertf voluntar in sperana de a-i salva pe ai si, dac nu
regele? Caiafa,
prin aceste cuvinte, stabilete viitorul decor al Patimilor - un decor regal.
Desigur, in sambta de 2 aprilie a anului 30 se rspandete zvonul c Iisus este pe
drum. inc
de la sfaritul sabbatului, mulimea se imbulzete in intampinarea sa, impins de
fervoare, de
curiozitate: invierea lui Lazr a starnit mare valv. Duminic de diminea, in
apropierea unui
sat numit Betfaghe (Casa Smochinului"), Iisus, oprindu-i pe cei care il insoeau
intr-un loc de
unde
260
se vedea Ierusalimul, le spune la doi dintre ucenicii si: Mergei in satul care
este inaintea
voastr i indat vei gsi o asin legat i un manz cu ea: dezlegai-o i aducei-o
la Mine. i
dac v va zice cineva ceva, vei spune c-i trebuie Domnului; i le va trimite
indat". Aa s-a
i intamplat. Punandu-i vemintele pe manz, ei l-au suit deasupra pe Iisus45. i
astfel Iisus ia
fcut intrarea in Ierusalim clrind pe un asin.
Astzi nu vedem nimic glorios in a merge clare pe un asin, ceea ce ne permite
s-i scuzm in
parte pe cei care se incpaneaz s descopere in acest animal un semn
neechivoc al srciei
lui Christos. ii bnuiesc totui c nu doresc s priveasc lucrurile in fa i, pentru
a-i urma
ideea potrivit creia Iisus este un srman, c denatureaz - cu riscul de a o face
aproape
incoerent - scena sosirii in oraul sfant. Nu este prea greu, cu documentaia
noastr actual,
s-i redm modestului mgru din imaginarul nostru locul pe care-1 ocupa
odinioar, mai
ales in Orient. Referinele care-1 privesc sunt desigur negative uneori, dar cel mai
adesea
pozitive. Calul 1-a detronat, ins dup o perioad indelungat: pentru ranii
sedentari, la
aproximativ ase secole de la domesticirea sa, acesta din urm apare in
continuare legat de
nomazi, de strini, de cuceritori, in vreme ce asinul este ludat pentru prudena
sa, pentru
sigurana pasului su, pentru rbdarea sa. in China, se spune c zeilor le place s
clreasc pe
spinarea sa; in India, el este animalul inclecat de divinitile funebre, indeosebi
de paznicii
regatului morilor; in Mesopotamia, divinitile il clresc i il inham in
cvadrig la carele de
lupt; in Grecia, se amintete c el a purtat leagnul lui Dionysos, zeul venit de
altundeva. i
de ce s cutm aa de departe cand cantarea Deborei spune: Aceia clreau pe
asine murge,
sau edeau in crue, sub coviltire de scoare scumpe, i mergeau pe drum
cantand"46. Iar cand
celebrul text al lui Zaharia, reluat de Evanghelii, vestete venirea lui Mesia,
eroarea comis de
traductori este cea care il asimileaz pe asin unui statut inferior: Bucur-te
foarte, fiica
Sionului, veselete-te, fiica Ierusalimului, cci iat
261
impratul tu vine la tine: drept i biruitor; smerit i clare pe asin, pe manzul
asinei"47.
Departe de a fi atras de cuvantul asin", adjectivul smerit" i se opune i ar trebui
s citim: El
este smerit, dar clrete totui pe manzul asinei".
Mulimea nu se inal. in Iisus clare pe asin, ea il vede limpede nu pe smeritul
care vine in
pelerinaj, ci pe Mesia, adic pe unsul Domnului, pe rege. Ceea ce ii provoac
entuziasmul;
ceea ce o face s atearn covoare sub paii si, s agite ramuri in maini, i s-1
primeasc ca
pe un rege. De la regele su, ea ateapt indat proclamaia oficial, aciunea
care-1 va face s
se suie pe tron, reinstaurarea regatului Israelului. Dezamgirea ii va fi cumplit:
ea explic
prsirea Lui de ctre toi cei care, tcui, vor asista la moartea sa.
Cum Iisus se apropia de Ierusalim, zri cetatea de pe un povarni i planse pentru
ea, aa cum
odinioar plansese pentru Lazr: Cci vor veni zile peste tine, cand dumanii ti
vor spa
an in jurul tu i te vor impresura i te vor stramtora din oae prile. i te vor
face una cu
pmantul, i pe fiii ti care sunt in tine, i nu vor lsa in tine piatr pe piatr"48.
Dar de ce
aceast distrugere, care va avea loc in 70 cand Titus va intra in oraul sfant, este
anunat in
acest moment ce preced intrarea regelui in cetatea sa? Poate pur i simplu pentru
c regele va
muri i pentru c moartea sa o determin in mod inevitabil pe aceea a poporului
su.
Mulimea, aadar, cateva mii de oameni desigur, ii canta bucuria: Osana! Bine
este cuvantat
Cel ce vine intru numele Domnului! Binecuvantat este impria ce vine a
printelui nostru
David! Osana intru cei de sus!"49, ii aternea vemintele in calea sa aa cum se
atern sub
paii tuturor ce trebuie venerai; tia ramuri din arbori, ramuri de mslin (klados,
in greac) i
le presra pe drumul su50, simboluri ale reinnoirii, ale lui Christos ce va reinvia
- aceste
ramuri pe care le-au purtat toi cei care au cltorit in inutul morilor: Orfeu
mergand s o
caute pe Euridice, Virgiliu coborand in Infern, Enea intreprinzan-du-i
primejdioasa cltorie
in lumea de dincolo... Dar
262
cand, pentru a doua oar, Iisus i-a izgonit pe vanztori din Templu, nu s-a mai
intamplat nimic
i, in aceeai sear, el a coborat din nou in Beania pentru a-i petrece noaptea. A
doua zi,
cand revine in ora, nimeni nu pare s-i mai aminteasc de nimic. Se simuleaz
indiferena.
Intrarea triumfal, intrarea mesianic, regal, in aceast duminic de inceput de
primvar, nu
a durat decat un moment. Regele inclecat pe asin nu a fost decat un suveran
temporar, cel
care este uitat pentru totdeauna i care este ucis: peste cinci zile i se va arta din
plin acest
lucru.
SPTMANA PATIMILOR
Ar fi exagerat s se spun c cele cinci zile care au separat Duminica Floriilor de
Joia Mare,
cand a avut loc Cina cea de Tain, au fost consacrate dezbaterilor despre
imprie, dar avem
oricum impresia c marea manifestare monarhic de la Ierusalim a lsat
suficiente urme in
spirite pentru ca regele s fie mai prezent ca niciodat in ele. in ziua de luni, Iisus
propune trei
parabole: dou care vorbesc despre munca in vie i care se incheie cu o evocare a
impriei
lui Dumnezeu, i cea a ospului de nunt la care un rege ii invita in zadar
prietenii. Marea
este ziua lungii cuvantri, de o rar violen, impotriva crturarilor i a fariseilor
care inchid
impria", urmat de noi plangeri pentru Ierusalim i, in sfarit, de venica
intrebare, pus
neincetat, asupra zilei venirii lui Mesia. in aceast perioad, intr-un moment ce
nu poate fi
determinat, se pune i intrebarea principilor, a preoilor i a btranilor in privina
puterii lui
Christos, ca i aceea a iro-dienilor referitoare la tributul ce trebuie pli
Cezarului. Numai
intervenia saducheilor asupra destinului vduvei in ceasul invierii morilor se
indeprteaz de
o tem ce pare obsedant. intre timp, este adevrat, Iuda se inelege cu puternicii
acestei lumi
spre a-1 preda pe Iisus.
in ziua Cinei cea de Tain in care a fost instituit sacramentul Euharistiei, inainte
de inceperea
ospului, Iisus, aezandu-se la mas cu apostolii si, le spune: Cu
263
dor am dorit s mnanc cu voi aceste Pati". Apoi, luand paharul, il ofer
acestora: Luai
acesta i imprii-1 intre voi; c zic vou: nu voi mai bea de acum din rodul
viei, pan ce nu
va veni impria lui Dumnezeu"51. Acest pahar, cel al fericirii cereti, but de
altfel in mod
tradiional in Israel la inceputul meselor, le anun pe celelalte dou: cel
coninand vinul
preschimbat in sangele lui Christos de la sfaritul cinei - i luand paharul i
mulumind, le-a
dat, zicand: Bei dintru acesta toi, c acesta este sangele Meu, al Legii celei
Noi, care pentru
muli se vars spre iertarea pcatelor"52 - i cel al suferinei in agonia moral din
grdina de pe
Muntele Mslinilor - Printele Meu, de este cu putin, treac de la Mine
paharul acesta!"53.
Nu trebuie s pierdem din vedere aici esenialul: perspectiva mistic a celor trei
pahare, legate
intre ele dei avand fiecare sensul lui propriu, care arat c sangele jertfei lui
Christos este
deopotriv sacrificiu i fericire, eliberare. Dar este foarte greu, in aceast
atmosfer
intenionat extrem de regal, s nu ne gandim i la tema monarhiei.
CONDAMNAREA LUI IISUS
Iisus a fost arestat noaptea de ctre zbirii condui de unul dintre cei doisprezece
apostoli ai
si, Iuda Iscarioteanul, i, cum orice infiare la judecat era interzis inainte de
rsritul
soarelui, a fost dus la Anna, socrul marelui preot Caiafa. Anna 1-a intrebat: Eti
Tu
Christosul, Fiul lui Dumnezeu?". Iar Iisus: Tu ai zis"54. Evreului cunosctor al
tradiiei, el ii
spune c este intr-adevr cel ateptat de poporul lui Israel.
Cand s-a luminat de ziu, a fost dus dinaintea sinedriului, adunarea poporului
evreu care, dup
ocupaia roman, ii pierduse majoritatea drepturilor sale, dar mai putea inc s
judece in
materie religioas. Adunarea a hotrat s-1 trimit in faa guvernatorului roman,
Pilat. Acesta
din urm a intrebat ce acuzaii i se aduceau prizonierului. Dup cateva balbaieli, i
s-a rspuns
in sfarit:
264
Pe Acesta L-am gsit rzvrtind neamul nostru i impiedicand s dm dajdie
Cezarului i
zicand c El este Christos, rege"55. Pilat il interog pe Iisus, dar Iisus tcea.
Atunci ii spuse
uimit: Nu tii c am putere s Te eliberez i putere s Te rstignesc?" Iisus
rspunse: N-ai
avea nici o putere asupra Mea, dac nu i-ar fi fost dat ie de sus"56. i poporul
vocifera: Dac
il eliberezi pe Acesta, nu eti prieten al Cezarului. Oricine se face pe sine imprat
este
impotriva Cezarului"57. Romanul reia: Tu eti regele Iudeilor? - impria Mea
nu este din
lumea aceasta. Dac impria Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi
luptat ca s nu
fiu predat Iudeilor". Pilat nu a ineles; a insistat: .Aadar eti Tu imprat? - Tu
zici c Eu sunt
imprat". Aceasta nu era nici sfidare, nici provocare, ci doar afirmarea
adevrului, a acestui
adevr imediat invocat: Eu spre aceasta M-am nscut i pentru aceasta am venit
in lume, ca
s mrturisesc adevrul. - Ce este adevrul?" a intrebat Pilat. Cu aceast reflecie
dezamgit,
a ieit din sala de audien i le-a declarat evreilor: Eu nu gsesc in El nici o
vin"58.
intre timp, mulimea sporea cu toi cei adui de pe la casele lor, cu toi cei
indemnai s fac
zarv. Ea striga: intrat poporul, invand prin toat Iudeea, incepand din
Galileea pan
aici"59. Pilat a incercat s-i incredineze procesul tiranului Irod, dar Christos nu
i-a spus nici
un cuvant. A fost readus dinaintea lui Pilat. O femeie - ele joac un rol esenial in
viaa lui
Iisus -, soia lui Pilat din Pont, avusese un vis, iar visele ii impresionau mult pe
romani60. Ea il
convinsese pe guvernator s-1 salveze pe Iisus. El a incercat, desigur cu
sinceritate: m-am
inelat sugerand c el nu i-ar fi fcut deloc iluzii in privina reuitei, i ar fi
trebuit s studiez
mai atent textul liturghiei din Vinerea Mare care tinde s-i reduc
responsabilitatea i in care il
vedem fcand tot ceea ce putea spre a-1 crua pe Christos.
Cu ocazia srbtorilor de Pati exista obiceiul de a elibera un condamnat. Or, in
temnie se
aflau doi talhari, probabil nite rsculai (lastes), dintre cei ce subminau
autoritatea roman,
care doreau independena Israelului,
265
i un ticlos, mai ru decat ceilali, numit Baraba. Pilat a intrebat: Pe cine voii
s vi-1
eliberez, pe Baraba sau pe Iisus, care se zice Christos?" Iar mulimea rspunse:
Pe
Baraba!"61. Ea vroia ca regele s moar. Urla: S fie rstignit! S fie rstignit!".
imprejurarea
este extraordinar, cci numele de Baraba poate insemna Fiul Tatlui":
traducerea nu este
sigur, dar plauzibil, iar adevrul psihologic o impune. Este fiul care este
sacrificat adeseori
in locul tatlui. Un fals fiu ce ar fi fost condamnat la moarte pentru a-1 inlocui pe
cel
adevrat. Vinovat, desigur, dar cei vinovai mureau in mod frecvent sub aparena
regelui: el ar
fi putut servi drept victim de substituire. Poporul 1-a refuzat. Nu urma s fie
sacrificat un
rege fals, ci cel adevrat, ceea ce avea s fac din el un mantuitor desvarit.
Mulimea avea
dreptate s refuze: trecuse prea mult vreme de cand regele tria neasumandu-i
destinul pan
la capt, punandu-1 pe altul s moar in locul su. Ludovic al XVI-lea va inelege
acest lucru
atunci cand va respinge orice tentativ a regalitilor de a-1 salva.
Baraba a fost eliberat.
in faa urletelor poporului, Pilat s-a simit neputincios. El a vrut cel puin s se
purifice
dinainte de sangele ce urma s fie vrsat. i-a splat mainile i a spus:
Nevinovat sunt de
sangele Dreptului acestuia. Voi vei vedea". i tot poporul a exclamat: Sangele
Lui asupra
noastr i asupra copiilor notri!"62. Strigt cumplit prin consecinele sale, cci
va fi exploatat
in mod marav impotriva evreilor, in vreme ce el nu exprim decat un singur
lucru: jertfirea
sangeroas, sangele purificator, cel al regelui, trebuia s recad asupra
generaiilor umane
pentru un botez izbvitor care, prin intermediul poporului cruia ii aparinea
Iisus, avea s se
extind asupra intregii omeniri.
Atunci Pilat i-a pus pe soldaii romani s-1 biciuiasc pe Iisus63. Procesul era
inchis. Durase
doar cateva ore. Nu fusese respectat nici una dintre legile admise de ctre evrei,
totui
legaliti; ca i nici una dintre legile inscrise in dreptul roman, totui scrupulos in
materie, dei
crud. Un rege nu este judecat: el este ucis. Moartea lui Mesia nu a
266 1
fost o execuie, ci un sacrificiu. Cretinii il celebreaz zilnic reinnoindu-1 in
cursul liturghiei.
i Pilat, artandu-1, zise: Iat impratul vostru!"64.
REGELE DE BATJOCUR
Iisus spusese: Eu sunt imprat". Pilat sfarise prin a o recunoate: dac nu ar fi
fost astfel, el
nu ar fi avut nici un motiv s-1 condamne. Singurul cap de acuzare era pretenia
sa la
suveranitate. Trebuia ca aceast suveranitate, atat de solemn proclamat, s fie
luat in
deradere. Trebuia ca Iisus s nu moar ca monarh, ci in chip de criminal ce ar fi
fost
invemantat in rege pentru necesitile srbtorii.
in Duminica Floriilor, el fusese rege temporar. Avea s fie rege de carnaval. Se
cunotea de
mult vreme acest personaj care era tratat ca un monarh inainte de a fi ucis. Pan
in secolul al
IV-lea al erei noastre, in decembrie, soldaii romani celebrau Saturnaliile; in
Mesopotamia se
numeau Sacaea; in alte pri existau ceremonii asemntoare. Toate se remarcau
prin prezena
unui prin de mascarad care, pentru catva timp - dou sau trei zile in ara celor
dou fluvii -,
putea face tot ceea ce voia; la sfaritul srbtorii, i se luau vemintele regale cu
care fusese
impodobit i era sacrificat. Carnavalul nostru mai este inc o amintire indeprtat
a acestui
obicei, cu suveranul su de paie, de stof sau de carton care este plimbat in
mijlocul veseliei
populare ca apoi s fie ars. Motenit foarte probabil din Roma antic, acest
personaj burlesc
[...] care este ucis in public dup o scurt perioad de glorie i de risip"
reprezint una din
trsturile cele mai remarcabile ale acestei festiviti anuale65. S nu cutm un
prototip.
Cand Iisus a fost predat soldailor spre a fi rstignit, acetia l-au dus in pretoriu i
au adunat in
jurul su intreaga cohort. Dezbrcandu-1 de vemintele sale, ei i-au pus o
mantie roie. Au
impletit o cunun de spini pe care i-au aezat-o pe cap i in mana dreapt i-au dat
s in o
267
trestie, apoi, ingenunchind inaintea lui, i-au spus in batjocur: Bucur-Te, regele
Iudeilor!". il
scuipau in obraz i, luand o trestie, il loveau peste cap66. Nu lipsete nimic:
mantia care imit
toga de purpur purtat de Cezar, coroana, trestia in chip de sceptru,
inchinciunile, saluturile
- plus insultele i loviturile. Cand jocul lu sfarit, zbirii ii luar mantia, ii puser
vemintele
sale i il duser s-1 rstigneasc67.
I.N.R.I.
Iisus a fost rstignit pe dambul numit Golgota, in latin calvarium, calvarul, un
damb gola
ca un craniu despuiat", ultimul munte pe care s-a urcat Iisus. Crucea sa era
ridicat intre cele a
doi talhari. Unul dintre ei, adresandu-i-se, ii spuse: Pomenete~m, Doamne,
cand vei veni
in impria Ta". Iisus i-a rspuns: Adevrat griesc ie, astzi vei fi cu Mine in
rai"68.
Trebuia indicat motivul condamnrii. Se pare c era un obicei roman, i c pan
i cei mari
ineau seama de el. Pilat din Pont a gsit in el un mijloc de a-i satisface
ranchiuna impotriva
administrailor si i, sunt convins, de a-i proclama credina. Pe aa-numitul
titukis, plcua
din lemn purtand inscripia, el a pus s se scrie in latin, in greac i in arameic,
pentru ca
toi s o poat citi, ceea ce in limba sa se spune Iesu Nazarenius rex Iudeorum,
Iisus
Nazarineanul, regele Iudeilor" - in sigl, I. N. R. I.69.
Evreii, cand au citit textul, au protestat: Nu scrie: Regele Iudeilor, cci
Acela a zis: Eu
sunt regele Iudeilor". Pilat a rspuns: Ce am scris, am scris". Dominand
instrumentul
supliciului, instrumentul mantuirii, troneaz proclamarea lui Iisus evreul, a lui
Iisus regele. El
este i rmane, in vecii vecilor, regele Iudeilor, i, prin ei, regele lumii.
Dei nu se obinuia s fie restituite familiilor trupurile celor torturai, Pilat i-a
incredinat lui
Iosif din Arimateea, la cererea acestuia, corpul neinsufleit al lui Iisus. A fost uns
cu
parfumuri, aa cum il unsese deja
268
inainte de moarte Mria Magdalena in Betania, i a fost ingropat intr-o peter
spat in
colin. in mod evident nu erau inhumai astfel decat cei bogai i cei puternici; un
rege nu este
ingropat ca un srman. Din petera naterii pan la aceea a funeraliilor, tema
regalitii
strbate intreaga via a lui Christos.
VIII Regele cretin
Se putea oare imagina c, dup Christos, aveau s mai fie monarhi? Pentru toi
cretinii, nu
exista o alt autoritate in afar de El. El era rege, regele desvarit, absolut, unic,
cel ce fusese
ateptat, cel pe care omenirea il descoperise neincetat de bine, de ru in toi
suveranii pe care-i
venerase. El era, pentru prima dat, intru totul Dumnezeu adevrat i om
adevrat.
indelung vreme s-a ateptat cu infrigurare intoarcerea sa, sfaritul lumii.
Omenirea se
considera in ajunul zilei cand istoria avea s inceteze. Cretinul era mult mai
puin dispus s
se ocupe de treburile pmanteti decat de cele ale lumii de dincolo. Nu era deloc
rgaz spre a
se pune problema organizrii politice a cetii: pentru tot ceea ce privea viaa
religioas i
moral, comunitatea se supunea episcopilor, succesorii apostolilor; pentru rest,
cretinii,
minoritari, nu aveau nici mijloacele i nici dorina de a rsturna autoritatea
instaurat, i erau
nevoii s o suporte.
De-abia la inceputul secolului al IV-lea, cretinismul, aproape pretutindeni in
acelai moment,
a devenit religia, dac nu majoritar, cel puin cultural dominant i oficial
recunoscut ca
atare: mai intai in Armenia in 301, apoi in Imperiul Roman in jurul lui 313 cand
1-a adoptat
Constantin, ulterior in Etiopia ctre 320.
LOCUL REGELUI CRETIN
Ar fi putut avea loc o dezbatere asupra formei de guvernare, dar aa ceva nu s-a
intamplat: in
primul rand
271
pentru c Christos-rege sanctificase monarhia, apoi intrucat cadrul politic era
monarhic iar
principii, con-vertindu-se la cretinism, a aduseser la putere. Or, regele devenit
cretin nu s-a
schimbat deloc. Regsim in el cel puin esenialul din ceea ce il caracterizeaz in
celelalte
civilizaii. Firete, cretinismul a cretinat o serie de noiuni, de culte, de rituri,
ins, cu rare
excepii, nu le-a suprimat; uneori, chiar le-a completat. Desigur, el nu putea s-i
imping
viziunea pan la extrem i s fac din rege, precum pganii, un zeu sau un fiu al
lui
Dumnezeu, dei Bizanul nu ar fi avut prea multe reineri in a proceda astfel i a
urmat intr-o
anumit msur aceast cale. El a trebuit de asemenea s atenueze, fr a le anula
total,
aspectele cosmice ale suveranului, responsabilitatea sa de fecundator i de
fertilizator. Va
cuta s compenseze printr-o alt latur ceea ce pierdea prin aceasta.
Lumea, oricat de cretin era sau avea s devin, se gsea la confluena a trei
curente la fel de
puternice: cel al tradiiilor romane, cel al tradiiilor germanice, esenial de la
inceperea
invaziilor barbare, dar cruia i s-a acordat in mod cert prea mult importan1, i
cel al
tradiiilor biblice. Toate aceste tradiii nu erau atat de opuse incat s nu se poat
contopi. Fr
indoial c ele au modificat considerabil conceptul de rege cretin, al crui aspect
laic se
reflecta prea puin in Evanghelie, i c li se datoreaz indeosebi pstrarea
ideologiilor
milenare - este adevrat c o asemenea vechime le incrustase profund in inimile
oamenilor.
impria pe care Constantin o inaugura la Roma nu putea fi decat aceea anunat
de Iisus, cea
a lui Dumnezeu sau a cerurilor. in instaurarea sa s-a vzut un miracol. In hoc
signo vinces,
prin acest semn, vei invinge": aceasta era fgduiala lui Christos artandu-i
crucea
impratului. Beneficiind de prestigiul unui principe, suveran legitim al
Imperiului, care a
asigurat izbanda adevratei credine i a acceptat epitetul de nou David",
Constantin se
prezint ca motenitorul regalitii biblice i apare dintr-o dat ca monarhul
trimis de
Dumnezeu2. Pganismul roman pregtise in fapt, inc de mult vreme, aceast
apoteoz.
incepand din secolul al II-lea, juritii
272
dezvoltau ideea transferului suveranitii de la populus romanus la persoana
impratului.
Omul nu mai era sacralizat, ci instituia ca emanaie a lui Sol invictus, ceea ce
fcea din ea
singura surs de legitimitate. Nu mai rmanea decat s se inlocuiasc zeul soare
cu
Dumnezeul cretinilor (ceea ce s-a concretizat, in 335 sau 359, prin stabilirea
naterii lui Iisus
in ziua in care se celebra cea a soarelui) pentru ca acel cult pgan al impratului
s fie
deopotriv deviat i sublimat: el a devenit venerarea unui stpanitor al Imperiului
ales i
ocrotit de Dumnezeu"3.
Problema monarhic prea reglementat. Dar ea a fost luat din nou in
considerare, i din
dou motive. Primul, asupra cruia vom reveni, este faptul c Occidentul a crezut
de timpuriu
c Iisus incredinase conducerea poporului su Sfantului Petru i succesorilor si,
episcopii
Romei, care sunt numii papi: Tu eti Petru i pe aceast piatr voi zidi Biserica
Mea"4, ii
spusese el apostolului, i ii poruncise: S pstoreti oile i mieii Mei", adic: Fii,
ca Mine,
Pstorul cel Bun5. Trebuia s se ineleag c il insrcinase pe Petru doar cu
pstorirea spiritual?
Era cu atat mai important s se decid in aceast chestiune cu cat Imperiul de
Apus
avea s dispar curand lsand s subziste doar Imperiul de Rsrit, i intrucat
acesta din urm
nici mcar nu avea s admit supremaia religioas a succesorilor lui Petru.
Al doilea motiv este acela c, pe ruinele Romei, o serie de monarhii barbare -
unele pgane,
altele eretice (ariene), iar altele catolice - rsreau pretutindeni cu exuberana
unei tinerei
viguroase. Nu primejduiau ele oare, prin mulimea lor, impria lui Dumnezeu?
Totui, in
pofida acesteia din urm, regalitile terestre6 nu puteau fi considerate nelegitime
pentru c se
stabilise c orice putere venea de la Dumnezeu.
PUTEREA VINE DE LA DUMNEZEU
inc de la apariia sa, cretinismul a recunoscut c orice putere ii aparine lui
Dumnezeu i
vine de la El. Sfantul Pavel, in Epistola sa ctre Romani, scrisese: Cci nu este
stpanire
decat de la Dumnezeu; iar cele ce sunt:
273
de Dumnezeu sunt randuite. Pentru aceea, cel ce se impotrivete stpanirii se
impotrivete
randuielilor lui Dumnezeu"7, iar Christos insui le poruncise apostolilor si:
Dai Cezarului
cele ale Cezarului, iar lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu". Aceast fraz, atat
de divers
glosat, insemna doar c oamenii trebuiau s-i arate supunere principelui in
privina a tot ceea
ce inea de domeniul su, dar s-i pstreze libertatea credinei i a vieii
spirituale8.
intemeindu-se pe aceste declaraii, cretinii nu puteau s repun in discuie
originea divin a
autoritii. De la Dumnezeu, aceasta cobora asupra principelui i, din treapt in
treapt, asupra
acelora crora el le delegase o parte din ea. Puterea celui care o deinea sau
intinderea sferei
sale de aciune nu contau. Un regior valora cat un imprat; un cap de familie era
rege peste ai
si. Dumnezeu ddea puterea sa, sau nite puteri, cui voia: El nu trebuia s se
justifice. Iisus
ii alesese apostolii i ucenicii. El ii chemase (vocaie) fr ca nimic s-i justifice
in aparen
alegerea. Le dduse iubirea sa i ii insrcinase cu o misiune. Ei aparineau
poporului, dar nu
fuseser alei de popor; ei nu erau alei, ci desemnai. Nu exista aici un motiv de
a-i contraria
nici pe romani, nici pe barbari, cci i unii, i alii credeau in suveranitatea sacr:
primii il
zeificau pe imprat, ceilali considerau c puterea regelui depindea de o for
supraterestr
deopotriv fundament i garanie a ordinii universale9. Numai absena alegerii ar
fi putut
displcea, cci Roma vota mult i la toate nivelurile ierarhiei, germanii aveau i
ei obiceiul si
aleag conductorii, iar Biserica incipient adoptase indat sistemul electiv atunci
cand
trebuise s fie inlocuit din apostolat trdtorul sinuciga Iuda, pentru a nu mai
renuna la el
pan in zilele noastre cand numele suveranilor pontifi continu s ias din urnele
conclavelor.
Formularea originii divine a puterii va varia, ins afirmarea sa va fi constant.
Discursul lui
Iustin al II-lea (565-578), aa cum il relateaz destul de imprecis Teofilact
Simocatta, ii d o
definiie inc vag, intrucat el declar doar c Dumnezeu i-a conferit rangul10.
Dou secole
mai
274
tarziu, la Carolingieni, conceptele au catigat mult in precizie. Carol cel Mare
este desigur
imprat i, ca atare, cuceritor, unificator, convertitor, dar legenda spune c el nu a
acceptat
coroana imperial decat luat prin surprindere11. i aceasta pentru c el se simte
in primul rand
rege i acord funciei regale o valoare extrem, superioar, s-ar putea susine,
funciei
imperiale. El este rege cretin prin voia Domnului exprimat de ctre Biseric i
popor12.
Dup el, Ludovic cel Pios (814-840) va purta ca singur titlu (i nu-1 va schimba):
Din
porunca divinei Providene, imprat August".
Este evident c francii, in aceast epoc, au deja de mult vreme contiina
misiunii lor divine.
Dac tradiia francez unanim face din Clovis primul su rege i atribuie
intamplri
miraculoase botezului su (in 496 sau in 498), celebrat la catedrala din Reims,
zice-se*,
sanctuarul viitoarelor consacrri regale, este pentru c ea vrea ca el s-i dein
puterea direct
de la divinitate. Se povestete intr-adevr c la sosirea cortegiului in locul sfant, o
porumbi
mai alb ca neaua" (aceast pasre care este cea a Sfantului Duh la botezul lui
Iisus) a adus
in ciocul su o ampul plin cu un balsam ce rspandi asupra intregii adunri
miresme
neasemuite"13, semn evident al consacrrii divine, al alegerii fcute de ctre
Christos. in
regatul vizigot, al aselea conciliu de la Toledo declar: Este o frdelege s se
pun in
discuie puterea [regelui] pe care un decret divin 1-a delegat cu guvernarea
tuturora"^.
REGE PRIN GRAIA LUI DUMNEZEU
Ceea ce se numete iniial porunca", voia" Providenei devine graia" atunci
cand noiunea
de graie divin se dezvolt in gandirea cretin. incepand de atunci, suveranii
sunt investii
prin graia lui Dumnezeu".
* Un zapis al lui Ludovic cel Pios afirm acest lucru, dar un document din
secolul al Vl-lea ne indeamn mai
degrab s credem c ceremonia a avut loc intr-o biseric inchinat Sfantului
Martin.
275
Folosit pentru prima oar de ctre Carolingieni in secolul al IX-lea - ceea ce-i
explic larga
rspandire, pe msura imperiului lor -, aceast formul, care se vrea regal, va fi
utilizat i de
principi mai puin insemnai i ii va tenta pe muli nobili de ar. La sfaritul
secolului al Xllea,
Henric de Burgundia se intituleaz conte i senior al intregii Portugalii, prin
graia
Domnului". Ea va ptrunde pan in cretintatea rsritean, mai ales in Rusia
unde va fi
folosit in mod curent in secolul al XVI-lea. Ivan al IV-lea cel Groaznic (1533-
1584), primul
care a purtat intr-adevr titlul de ar (Cezar), se prezint astfel intr-o misiv
adresat in 1577
prinului Kurbski: Noi, Ivan, fiul lui Vasile, prin graia lui Dumnezeu, suveran
ar i mare
duce al intregii Rusii"15; iar, in alte scrisori ctre acelai i ctre tefan Bathory
(1681), el
reamintete c Iprin El [Dumnezeu] domnesc regii"16 i c el ine sceptrul prin
imputernicirea
divin, iar nu prin nesbuit dorin omeneasc"17.
Van der Leeuw a remarcat c expresia traduce o anume umilin cretin, dar i
un evident
orgoliu pentru c ea confer intrucatva o autoritate supraomeneasc.18 Acest
orgoliu il exprim
vechiul obicei de a-1 ridica pe regele intronat pe scut sau pe o pasl, intrucat el
arat,
deopotriv, c suveranul este prezentat Cerului i c este situat deasupra celorlali
oameni.
Anterioar cretinismului, ea se menine la vizigoii din Spania i la bizantini
pan la
inceputul secolului al Vll-lea; acetia din urm o vor repune in vigoare la o dat
inc in
discuie - pentru Kazhdan in secolul al Xl-lea19, pentru Ostrogorsky in secolul al
XEI-lea, la
curtea de la Niceea i sub influent oriental20.
Oricare ar fi vocabularul folosit, regele, in viziunea cretin, este reprezentantul
lui Dumnezeu
pe pmant, lociitorul su. Carolingienii, care insist pe de alt parte -cu riscul de
a slbi
monarhia - asupra necesarelor sale virtui umane, sunt dominai de ideea
misiunii
incredinate de Dumnezeu regalitii franceze in contextul catolicismului
roman"21, Pepin i
Carol cel Mare sunt convini c sunt instrumentele lui Dumnezeu in aceast
276
lume22. Capeienii vor fi la randul lor. Ioana d'Arc va proclama acest lucru atunci
cand,
potrivit relatrii fcute de ea confesorului su, ii va spune viitorului Carol al Vll-
lea: Nobile
Delfin, m numesc Ioana Fecioara i v convoc in numele regelui ceresc s fii
uns i
incoronat in oraul Reims, i vei fi lociitorul regelui ceresc care este regele
Franei".
Exceptand interesul prezentat de imprejurrile in care este rostit i corespondena
pe care o
stabilete intre cele dou regate, ceresc i pmantesc, acest discurs nu emite decat
idei
comune. Regele Castiliei, numit princeps, dominus, i calificat drept gloriosus,
pius,
serenissimus, potrivit regelui Alfonso cel invat zis ineleptul (1254-1284), il
reprezint pe
Dumnezeu pe pmant, este vicarul su. La Bizan, impratul este intotdeauna
viceregele lui
Dumnezeu, iar Imperiul modelul i prefigurarea impriei cereti23.
Universitatea din
Cambridge ii va mai spune inc lui Carol I (1625-1645): Credem mereu i
susinem c regii
notri nu ii dein titlul de la popor, ci de la Dumnezeu"24.
Ritualul incoronrii regilor capeieni d ins impresia c graia divin este o
condiie necesar,
dar nu suficient. Cand oficiantul le pune coroana pe cap, el spune: Primete
coroana
regatului in numele Tatlui, al Fiului i al Sfantului Duh", ins, aezandu-i pe
tron, declar:
Fie ca Dumnezeu s te oranduiasc pe acest tron [...]. El ii este incredinat prin
drept
ereditar, prin autoritatea Domnului Atotputernic i prin tradiia noastr"25.
Tradiia i dreptul ereditar se adaug aadar voinei divine. i aceasta nu este
totul:
cretinismul pstreaz i ideea c regele are in el ceva care il impune. Pepin cel
Scurt, pentru a
pregti eliminarea ultimului Merovingian, susine c ascendena regal nu ajunge
spre a
conferi dreptul la domnie, i c viitorul suveran trebuie deopotriv s aib
aptitudinile, s
posede calitile morale i politice care-1 disting pe bunul rege26. Teza este
veche, dar Pepin o
reia din oportunitate, chiar dac o va abandona indat ce va fi ales: Regele ii
deine in
primul rand legitimitatea de la el insui, de la puterea sa, de la propria vitejie, de
la
conformitatea faptelor sale cu finalitatea social i reli-
277
gioas a funciei sale, de la capacitatea sa de a-i proteja poporul de orice
primejdie"27. S mai
adugm c se ateapt de la el s fie frumos. Cand va fi cu adevrat astfel, nu se
va neglija
relevarea acestui aspect: stau mrturie Filip cel Frumos, Carol al IV-lea cel
Frumos, Filip al Vlea
pe care Froissart il supranumete le Biau. Sassier are dreptate s scrie: A trebuit
dintotdeauna i mai trebuie inc in secolul al X-lea ca suveranul s fie frumos
fizic pentru a
intrupa maiestatea regal". Va trebui ca regele cu un chip urat s fie adorat peste
msur
pentru a fi iubit. in sfarit se impune ca el s fie inelept i invat, lucru ce va fi
subliniat cand
va fi cazul: Alfonso cel inelept, Carol al V-lea cel inelept... in secolul al Xll-lea
circula un fel
de dicton: Un rege lipsit de cultur este un mgar incoronat"28.
LEGMANTUL DINTRE DUMNEZEU I REGE
Dac Dumnezeu il alege pe rege, sau ratific alegerea care a fost fcut, nu o face
spre a se
indeprta de el. El stabilete cu acesta un veritabil legmant, foarte apropiat de
cel care exista
intre Iahve i poporul ales. intr-o epoc de incontestabil declin al idealului
monarhic, sub
Hugo Capet (987-995), Abbon de Fleury redacteaz un studiu asupra funciei
regale, in care
reia esenialul temei ce 1-a inspirat neincetat: exist un legmant al lui Dumnezeu
cu poporul
su, al crui simbol este ceremonia consacrrii; graia divin este harul care
confer un fel de
infailibilitate: Dumnezeu prin voina cruia domnesc regii, nu uit nimic pentru
a-i inva s
domneasc bine"29. Dumnezeu ii ajut. inaintea suirii sale pe tronul Imperiului,
in 794, Carol
cel Mare recunoate c guverneaz cu sprijinul Domnului, iar bunul popor al
Franei se
minuneaz auzind, in cantecele de gest, relatarea interveniilor miraculoase ale
Cerului in
favoarea sa: mana lui Dumnezeu oprete soarele pentru a-1 scpa pe imprat
dintr-o situaie
dificil30.
Semnele tangibile ale bunvoinei lui Dumnezeu
278
pentru rege i, prin el, pentru poporul su sunt obiectele sacre pe care le posed
regatul. Ele
sunt numeroase in Frana: stindardul regal (l'oriflamme), florile de crin (crini ce
par mai
degrab nite irii), Sfanta Ampul venit din Cer la botezul lui Clovis. Ele au un
sens i o
istorie.
L'oriflamme, flamura de aur", este un drapel din mtase roie presrat cu stele
aurite cu mai
multe coluri, a crui origine se pierde in negura timpurilor. Iniial, este vorba
desigur de
stindardul unui mic senior pe care regele il motenise in calitate de avocat al
abaiei Saint-
Denis, dar i-a fost atribuit lui Carol cel Mare i a devenit un obiect sacru ce va fi
scos pentru
marile ocazii, fiind considerat adesea stindard regal. Va fi vzut pentru prima
oar sub
Ludovic al Vl-lea, in 1124, apoi la Bouvines in 1214, la Poitiers, la Azincourt i,
pentru ultima
oar probabil, sub Ludovic al Xl-lea in 1465.
Florile de crin, care potrivit credinei naionale i-au fost incredinate de
Dumnezeu lui Clovis,
au fost utilizate, dup cat se tie, de ctre primii Carolingieni, apoi adoptate de
Capeieni care
au fcut din ele emblemele monarhiei franceze i le-au incrcat de simboluri.
Cele trei petale
inseamn: Credina, inelepciunea, cavalerismul sunt, prin graia lui Dumnezeu,
mai depline
in acest regat decat altundeva".
Sfanta Ampul* este cel mai preios dintre toate obiectele sacre ale Franei: fr
balsamul su,
ritul consacrrii este incomplet, poate neimplinit. in timpul Rzboiului de 100 de
Ani, Henric
al Vl-lea, incoronat rege al Angliei la Westminster pe 6 noiembrie 1429, este uns
rege al
Franei pe 16 decembrie 1431 la Notre-Dame din Paris in mijlocul bucuriei
populare i cu o
strict respectare a ritualului. Ar fi existat aadar simultan doi regi ai Franei,
intrucat Ioana
d'Arc determinase incoronarea lui Carol al Vll-lea la Reims pe 17 iulie 1429. Dar
toate
spiritele conservatoare", adic cultivate i
* Ampul, recipient de dimensiuni mici, din sticl, ceramic sau bronz, folosit in
Antichitate pentru parfumuri,
iar in context cretin la transportul i pstrarea uleiului sfinit. Cf. Dicionar de
art, A-M, Bucureti, Ed.
Meridiane, 1995 (N. tr.).
279
lucide, ineleg indat c ritualul consacrrii engleze nu este decat un simulacru i
o impostur,
in primul rand pentru c exista deja un rege consacrat, apoi pentru c ceremonia
n-a avut loc
la Reims (dar Hugo Capet fusese uns la Noyon, Ludovic al Vl-lea cel Gros la
Orleans), in
sfarit i mai ales pentru c strinul nu fusese uns cu sfantul mir. Ioana remarcase
prima acest
aspect, aa cum l-au remarcat i oraele care i-au exprimat entuziamul, precum
i toi cei care
s-au inverunat impotriva acestei tinere de nousprezece ani i au pus s fie ars
la Rouen. Un
alt personaj atest in felul su semnificaia Sfintei Ampule pentru Frana:
convenionalul
Ruhl, care a distrus-o in Piaa public din Reims in 1793 ca un obiect al
superstiiei i al
fanatismului", chiar in anul decapitrii lui Ludovic al XVI-lea.
Acestor relicve pur franceze, Ludovic cel Sfant le-a adugat altele, pur cretine.
Bizanul le
adunase i le pstrase pe acelea care putuser fi transmise de la Christos: un
fragment din
cruce, varful lncii care strpunsese coasta rstignitului, buretele ce-i fusese
intins pentru a-i
potoli setea i mai ales Sfanta Cunun de spini pe care o purtase pe cap. Or,
Balduin al Il-lea,
in 1229, din lips de bani, o incredinase pe aceasta din urm in gaj veneienilor;
se vorbea de
vanzarea ei. in scopul evitrii acestui scandal, regele Franei a luat msuri pentru
a o cumpra.
El a poruncit s se construiasc in apropierea palatului su o capel nemaivzut
de frumoas,
demn s cuprind comori atat de mari"31: Sainte-Chapelle (1242-1247).
Cununa a sosit la
Paris in 1234 i a fost primit cu o extraordinar fervoare popular. Nu era
coroana regelui,
care era doar din aur, ci aceea a lui Dumnezeu care devenea cea a poporului
Franei: el a
dobandit astfel un imens prestigiu.
Aceast cutare de obiecte sacre, oricat de fervent va fi fost in Frana, a
preocupat multe alte
popoare cretine: Bizanul mai intai, dar i, intr-o msur aproape egal, foarte
departe de
centrul roman al Bisericii, strvechii cretini care erau etiopienii. Acetia din
urm, care
pretindeau c sunt legai direct de Vechiul Testament
280
i c descind din evrei, se glorificau susinand c posed Chivotul Legmantului
cuprinzand
Tablele Legii, cele Zece Porunci"32 i tronul lui Solomon insui33.
EXCELENA REGAL
Alei, cluzii, ocrotii de Dumnezeu, aflai in relaie mistic cu El, regii erau
pretutindeni cu
mult deasupra celorlali oameni. Situaia se prezenta astfel mai ales la Bizan,
unde se
ajunsese aproape la zeificarea lor. Erau numii iapostolos, egalii apostolilor",
hagios, sfini"
i chiar pan in secolul al IX-lea theios, divini", iar liturghia imperial semna
mult cu cea a
Bisericii34.
Imperiul de Apus se arta mai moderat, mai umil din punct de vedere religios.
Frederic
Barbarossa (1152-1190), in ciuda staturii sale de excepie i cu toate c accept
sanctissima
benignitas, nu dorete s fie numit sanctus35. Sfinenia inflorete ins adesea in
sanul
diverselor dinastii: acestea furnizeaz proporional mai muli sfini decat
nobilimea i poporul,
i chiar decat clerul, pentru c inalta contiin a misiunii divine care le este
incredinat, ca i
poziia lor de principi cretini, ii indeamn mai mult decat pe alii la efortul ctre
perfeciune.
S nu vorbim de linguire cand Biserica ii canonineaz pe principi: ea nu face
decat s
confirme, adesea in mod tardiv, ceea ce a consacrat un elan popular. Fervoarea
cretinilor face
din Constantin un sfant, aa cum cea a pganilor face din el un zeu. Ludovic al
IX-lea suscit
inc din timpul vieii credina in perfeciunea sa; Ferdinand al Spaniei, prin
capeian din casa
de Burgundia, mort in mai 1252, va trece imediat drept sfant in ochii opiniei
publice, dar nu
va fi canonizat decat in 1677. Firete, monarhia pontifical, in pofida existenei
unor papi
extrem de ri, ii consider in abstracta pe succesorii lui Petru ca pe nite sfini i
ii numete
Sfini Prini - ceea ce nu impiedic beatificarea sau canonizarea unora, fapt ce
presupune
nelegiuirea celorlali. Funcia este sfant, iar nu omul; in acelai mod, s-ar fi
putut spune
sfinii regi.
281
Sfini sau nu, regii Franei au contiina preainaltu-lui lor rang iar francezii
exagereaz asupra
opiniei pe care o au despre ei inii. inc din secolul al Xll-lea cel puin, acest
lucru le va
permite Capeienilor sa-i revendice totala independen fa de un Imperiu care,
pe vremea
lui Frederic Barbarossa, tinde s-i priveasc pe regii Franei i Angliei ca pe nite
subordonai36, i s refuze depunerea jurmantului de vasalitate dinaintea oricui,
in afar de
Dumnezeu. Innoceniu al IlI-lea (1198-1216), sub domnia lui Filip al II-lea
August, scrie in
bula sa din 1204: Regele Franei nu recunoate nici un superior in materie
temporal", iar
Gerard d'Abbeville, sub Ludovic cel Sfant: Regele Franei nu recunoate pe
nimeni deasupra
lui"37. Plin de umilin, Ludovic IX-lea (1226-1270) este foarte atent s
marcheze diferena
care-i separ pe rege i regin de cei care aparin ca i ei familiei alese pentru a
furniza carmuitorii
regatului, dar au rmas supuii si"38. in galceava sa cu Imperiul, regele Franei
pretinde s nu-i fie supus sau inferior in vreun fel. Iconografia are grij s
sublinieze acest
aspect: intr-o imagine reprezentand intrarea impratului in Paris cu prilejul unei
vizite fcute
aici, calul su negru contrasteaz cu acela al lui Carol al V-lea care este alb; intr-o
alta,
evocand un banchet, baldachinul azuriu presrat cu florile de crin ale Franei este
la fel de
inalt precum cel al impratului.
Ideea c regele Franei este de o esen superioar nu inceteaz de altfel s se
dezvolte.
Ordonana lui Carol al V-lea, in 1347, precizeaz c regele este deasupra legilor
aa cum
copilul regal este deasupra varstei sale. Nu fr a se face referire la regii biblici,
majoratul
regal este stabilit la paisprezece ani, confirmandu-se astfel o tradiie: Childeric a
fost rege la
patru ani, Filip August la paisprezece, Ludovic cel Sfant la doisprezece. Pentru c
ungerea i-a
transmis regelui Franei - i nimnui altcuiva - calitatea davidiana i intrucat ea
este conferit
prin intermediul Sfintei Ampule venite din Cer*, el se poate con-
* Simpla ungere ajungea pentru a face dintr-un prin un rege davldian. Dar Frana
o revendica pe aceea din
Sfanta Ampul i considera c numai ea conferea plenitudinea graiei divine.
282
sidera egalul impratului. Curand, va conchide, in mod logic, c ii este superior.
Crturarii
murmur deja acest lucru i Carol al Vll-lea (1483-1498) il aude: rex este
superior lui
imperator pentru c, dup modelul lui Christos, el este rex regnum, Suzeranul
suzeranilor39.
Astfel, intr-o mai mic msur desigur decat in monarhiile primitive, este
canalizat viaa
regelui. Ea este supus unor rituri, unui protocol, unui intreg sistem care,
dezvoltandu-se, va
sfari prin a deveni greoiul i puin ridicolul ceremonial de curte. Viaa sexual a
suveranului
este supravegheat indeosebi: Nu se aaz oricine in patul regelui [...]. Nu se
amestec orice
sange cu sangele regal"40. Dac ii sunt tolerate concubinele - opinia public se
arat uneori
scandalizat, alteori amuzat sau flatat -, se vegheaz asupra cstoriei sale i,
prin
intervenia politicii, aceasta din urm devine o pur afacere de convenien.
REGELE MANTUITOR
Constantin convertit apare ca un mantuitor in ochii cretinilor indelung
persecutai. Am vorbit
despre un miracol: el provoac nebunia cretintii, intrucatva aa cum trecerea
Mrii Roii ia
innebunit pe evrei. O anumit nebunie este necesar: Sofocle artase deja in
Bacantele c,
intr-o societate atat de preocupat de ordine, precum Grecia, trebuia s i se lase
locul su i
iraionalului. Cretinii vor pstra profund in luntrul lor ideea c Dumnezeu nu-i
poate prsi
poporul i c El va interveni, cand se va face simit nevoia, spre a-1 izbvi.
Francezii vor
nutri mai mult decat oricare alt popor aceast convingere: ideea izbvirii le va
cluzi viaa;
ea va reaprea, chiar in plin secol XX, atunci cand era considerat disprut.
Dumnezeu s-a
manifestat neincetat Franei prin semne miraculoase i minuni precum Sfanta
Ampul,
flamura aurit, florile de crin, Fecioara din Orleans", scrie in 1464 Pierre le Gros.
intemeiat
pe certitudinea c monarhia francez, instaurat i glorificat de Dumnezeu, are o
va-
283
loare unic i posed o for mantuitoare, increderea pe care Frana o are in ea
triete in
fiecare i izbucnete in cateva suflete de elit. Ea este aceea care o inspir pe
Ioana d'Arc.
Aceast intervenie supranatural se intalnete i pe alte meleaguri. Fcand aluzie
la tentativa
lui Andronic I Comnenul de a-1 asasina pe Isaac Anghelos (1185-1195 i 1201-
1204)
azvarlind asupra lui o sgeat la Sfanta Sofia, Robert de Clari povestete cum
Isaac (pe care-1
numete Kryraad) a devenit imprat printr-o minune, i se intemeiaz pe picturile
de pe poarta
bisericii care ilustreaz anecdota i arat c Domnul Nostru [Iisus] i Maica
Domnului ii
puseser laolalt coroana pe cap, i cum ingerii tiaser coarda arcului cu care
Andronicus
vroia s-1 loveasc"41.
Tema auto sacrificiului regelui infptuit pentru mantuirea alor si, schiat cu
Carol al Vl-lea
(1380-1422), nu va aprea pe deplin in Occident decat mult mai tarziu, intr-o
epoc in care
oamenii erau indreptii s nu o mai atepte, o dat cu moartea lui Ludovic al
XVI-lea,
jertfire acceptat. in schimb, ea se vdete extrem de curent in cretinismul
rsritean care, in
afara oricrei influene bizantine, dezvolt un cult al principilor victime ale
crimelor politice,
i a cror moarte a fost considerat sfant nu pentru c fuseser asasinai, ci
pentru c decesul
lor a fost ineles ca un sacrificiu voluntar, o alegere deliberat de a muri, asemeni
lui Christos,
inocent, fr a opune rezisten. Scandinavia medieval ofer cateva astfel de
exemple, i ele
abund in rile slave, in jurul celui mai celebru dintre martiri, Sfantul Venceslav
(Vaclav) al
Boemiei, mort in 929, i indeosebi in Rusia incepand cu domnia Sfantului
Vladimir (980-
1015)42.
Totui, izbvirea adus de regii mantuitori nu a fost niciodat decat provizorie, nu
definitiv.
Cretinii nu ar fi avut de ce s se mire, intrucat Mantuitorul unic era Christos. S-
au mirat
totui, sau mai degrab nu au acceptat faptul, i au ateptat intoarcerea unui
principe prestigios,
disprut fr a-i fi incheiat opera: un Carol cel Mare sau un Frederic Barbarossa,
ambii
situandu-se in centrul
284
X
unui mare ciclu epic i escatologic. Un biograf contemporan scrie despre
Barbarossa: Czut
pe drumul Ierusalimului in plin glorie [...] impratul, intrucat desvarise [...]
restaurarea
prestigiului i splendorii Imperiului, putea lsa in inima oamenilor o amintire
excepional"43.
Aceasta din urm s-a maturizat lent pentru a-i atinge plenitudinea in secolul al
XV-lea.
Atunci, legenda sa spune c Frederic nu este mort, ci doar adormit in munii
Turingiei, aezat
intre ase cavaleri la o mas de piatr, in ateptarea zilei cand va veni s elibereze
Germania
din sclavie i s-i dea primul loc in lume"44. Odinioar, intr-un alt vis, oamenii
creaser, cu o
frumusee nespus, ciclul regelui Arthur, britan puin cunoscut din secolul al Vl-
lea i devenit
mitic, prototipul suveranului nemuritor, intrupand spiritul de rezisten i a crui
revenire era
ateptat cu infrigurare pentru c era destinat s le redea bieilor oameni paradisul
pierdut.
CULTUL REGAL
Aa cum am spus mai sus despre Bizan, regii puteau primi un cult i se ajungea
uneori pan
la a afirma c erau adorai. Lemerle situeaz inceputul acestei divinizri i al
adorrii
ulterioare, conform riturilor curilor orientale, in vremea lui Diocleian (284-
305)45, iar Grabar
a pus in eviden arta monarhic in arhitectur i in manuscrisele miniate46. Este
remarcabil
indeosebi c impraii, arhanghelii i sfinii poart acelai nimb, cel al lui
Christos, exceptand
faptul c acesta din urm este ornat cu o cruce. intr-un mod mai general, observ
Grabar,
exist o incontesabil proslvire a principelui ca invingtor, vantor, preedinte al
conciliilor
etc, i adorarea sa de ctre supui ocup un loc insemnat in aceste reprezentri.
Tradiia era
atat de puternic incat Imperiul Latin din Orient o va pstra. Robert de Clari,
dup ce a descris
ceremonia incoronrii lui Balduin de Flandra la Constantinopol pe 16 mai 1204,
spune cu
simplitate c indat ce principele s-a aezat pe tronul lui Constantin,
285
atunci cu toii l-au considerat imprat, iar toi grecii care erau prezeni il adorau
ca pe un sfant
imprat"47. in Imperiul Bizantin se poate vorbi de influene orientale i inc
mult. Dar ce
putem spune despre Carol cel Mare cand, dup incoronarea sa, pontiful s-a
prosternat
dinaintea lui i 1-a adorat potrivit obiceiului antic"48?
Carol cel Mare, Balduin i toi ceilali nu erau venerai sau - s acceptm
termenul - adorai
pentru ei inii, ci pentru ceea ce reprezentau. Nu omul era cel care conta, ci
funcia sa.
Individul se eclipsa in faa instituiei. L-am vzut deja pe micul Chlothar Ch al II-
lea
galvanizand armata prin simpla sa prezen pe campul de btlie. in Frana,
scrierile unui
Richer, unui Abbon, unui Gerbert au drept scop s compenseze declinul regilor
exaltand
monarhia49. Mai tarziu, cand Ioan fr Fric (1404-1419), foarte popular la
Paris, intr cu
solemnitate in capital i poporul ii face o primire entuziast, Burghezul din
Paris, dei partizan
fervent al Burgundiei, se simte ofensat in Jurnalul su pentru c-1 vede
bucurandu-se de
o intrare regal, cci el este conductorul, dar nu regele50.
INVESTITURA
Alegerea, dreptul ereditar, aclamaiile, frumuseea, inelepciunea, predispoziia il
pot desemna
pe rege, dar nu-1 pot face. Regele nu devine rege decat la consacrarea sa. Van der
Leeuw a
remarcat foarte bine c ungerea este considerat un sacrament ce-i confer celui
care-1
primete acel munus septiform al Sfantului Duh: intr-adevr aceasta ii confer
regelui fora
propriu-zis regal [...]. Va trebui s se atepte indelung vreme pentru ca Biserica
s inceap
s marcheze o diferen notabil intre consacrarea sacerdotal i cea regal"51.
Consacrarea rmane semnul cel mai profund, dac nu chiar elementul de baz, al
legmantului dintre Dumnezeu i rege. Prin ungere, regele primete puterea care-
i este
specific i misiunea sa52. Alturi de ea, in ciuda semnificaiei lor, ceremoniile
de
investitur -
286
intronarea, remiterea aa-numitei main dejustice, a scep-trului, omagiul vasalilor
-, cu
excepia incoronrii, par aproape secundare. Pretutindeni unde ea exist i de
cand este
instituit - in Galia, pentru consacrarea lui Pepin cel Scurt in 751 -, ungerea este
cea care
conteaz, aceeai pe care evreii o practicau cu ulei. Desigur, ea cpta in Frana o
semnificaie
aparte, pentru c in untdelemnul sfinit erau amestecate cateva picturi din
balsamul Sfintei
Ampule, dar ea avea o semnificaie pretutindeni, chiar dac era mai puin
important, pentru
c fcea din rege un principe davidian i, conform termenului latin care merge
mai departe,
aa-numitul Christus Domini, unsul Domnului. in aceast expresie totui
riguroas, cuvantul
christus (= mesia = uns) putea fi lesne confundat cu supranumele lui Iisus, i nu
s-a tiut s se
reziste intotdeauna tentaiei de a-1 asimila pe rege lui Christos. Eliade a vzut in
acest demers
cea mai mare revalorificare a motenirii pgane"53.
in secolul al IX-lea, episcopul Hincmar (m. 882), care a inspirat probabil obiceiul
stabilit de
pap de a-i unge la Roma pe tinerii prini carolingieni la botezul lor, s-a fcut
propagatorul
unei tradiii potrivit creia Sfantul Remi l-ar fi uns pe Clovis, in momentul in
care-1 consacra
fcand din el un cretin, cu sfantul mir adus din cer de porumbel. Semnificaia
unei
asemenea tradiii este tripl. Pe de o parte, centrul spiritual al lumii france,
deplasat la Roma
sub Imperiul lui Carol cel Mare, era reinstaurat in centrul regatului unde Hincmar
dorea s-1
vad stabilit durabil la Reims; pe de alt parte, ea implica ideea unui contract
direct al regelui
cu Dumnezeu. in sfarit, ea fcea din botezul lui Clovis, anterior tuturor, o
consacrare
regal."54
Este interesant s constatm o atitudine asemntoare in Etiopia unde se afirm
c regele
Lalibela (1190-1225) a fost botezat de insui Christos55. Cu toate acestea,
incontestabilul
privilegiu francez le era insuportabil celorlalte popoare i, dac nu dispuneau de
un balsam
adus de o pasre divin, ele se puteau servi de uleiul sfinit pentru a-i unge regii.
Ele nu s-au
privat de o astfel de tradiie. Chiar Bizanul a optat pentru ea - tardiv, nu inainte
de
287
secolul al Xll-lea -, cand a situat ungerea in centrul ceremoniei de investitur:
Rusia a
motenit-o, firete, de aici. Cu mult inainte, ungerea era practicat de vizigoi,
unde
mitropolitul o aplica pe capul regelui in catedrala din Toledo, sau in Ungaria inc
de la
convertirea rii la cretinism (997).
Balsamul Sfintei Ampule le rezerva regilor Franei binefaceri inegalabile.
intreaga populaie a
rii tia c regele su era singurul suveran de pe pmant care primea o onciune
divin. Ea se
flea cu acest fapt i mandria naional ii datoreaz desigur mult56. Acest balsam
inepuizabil,
din care nu se extrgea intr-adevr decat o cantitate infim, mare cat un bob de
mazre", era
amestecat cu uleiul sfinit de ctre episcopul oficiant. Regele, gol, era uns atunci
in nou
locuri: in cretetul capului, pe piept, pe spate, pe umeri, la incheieturile braelor i
pe maini*.
Nu se uita s se aminteasc aspectul singular al ceremoniei. Cand suveranul
ajungea la Reims,
el era primit de locuitori, avandu-1 in frunte pe decanul capitulului care ii adresa
acest
discurs: Fii binecuvantat, Sire, fii binevenit, voi care venii in numele
Domnului [...] spre a
v primi consacrarea prin divina onciune trimis de Dumnezeu Creatorul pentru
preacretinul
rege al Franei, i nu pentru altcineva"57.
INCORONAREA
Este greu de stabilit ce cpta mai mult importan: ungerea sau incoronarea. Mi
se pare
foarte semnificativ faptul c cronicarii Commynes, Villehardouin i Joinville -
respectiv
despre Ludovic al Vll-lea, impratul latin al Ierusalimului, i Ludovic cel Sfant -
vorbesc de
incoronare, i nu de consacrare58; c, uneori, papa pune
* Pentru Sfanta Ampul i consacrare, imi permit s trimit la romanul lui J.
Raspail, Sire, care a exprimat
admirabil ceea ce reprezenta regele in mod tradiional.
288
el insui coroana i ii las pe episcopi s svareasc ungerea. Pedro al III-lea de
Aragon
(1276-1285) este astfel uns de episcopul din Ostia, dar incoronat de ctre
suveranul pontif.
Pentru tefan al Ungariei, Sfantul Scaun nu poate, din cauza deprtrii, s
participe la
ceremonia consacrrii decat decernandu-i titlul de rege i trimiandu-i coroana: il
las s fie
uns de o autoritate local (997).
incoronarea este considerat a fi efectuat de Dumnezeu insui. O celebr
miniatur il
infieaz pe Carol cel Pleuv (875-877), cu sceptrul in man, aezat pe un tron,
cruia nite
ingeri ii aduc coroana, in timp ce mana lui Dumnezeu domin compoziia59. in
arta bizantin,
este reprezentat adeseori Christos, sau Christos i Fecioara, incoronandu-i pe
imprat i
imprteas: aa cum o atest acea frumoas sculptur in filde de la Biblioteca
Naional,
reprezentand incoronarea lui Roman i Eudoxia de ctre Iisus i Maica
Domnului60.
Aceast coroan pmantean o prefigureaz i o anun pe aceea a beatificrii
post mortem.
Fie ca Dumnezeu s te incoroneze cu coroana slavei i a onoarei pentru ca s o
dobandeti pe
aceea a impriei venice", spune in Frana arhiepiscopul; i oficiantul reia: Fie
ca tu s
trieti intru dreptate, indurare i pioenie spre a primi coroana venic de la
Domnul Nostru
Iisus Christos in soborul sfinilor"61.
Ca in majoritatea celorlalte civilizaii, investitura unui nou suveran inaugureaz o
er nou: in
Frana, anii domniei dateaz orice act notarial. in schimb, cretintatea nu ofer
decat puine
exemple de suverani care refuz tronul, poate pentru c soarta regilor cretini este
mai de
invidiat, poate pentru c setea de putere este o trstur dominant in Europa, sau
poate pentru
c principii sunt mai contieni de indatoririle lor. in ce ne privete, cunoatem
intr-adevr
numai doi sau trei: celebrul vizigot din Spania, pstorul Wamba (672-680), care
caut s se
eschiveze i nu cedeaz decat dup ce este constrans; acel imprat bizantin
despre care Robert
de
289
Clari vorbete cu mult verv i care nu accept s se suie pe tron decat spre a
evita s i se taie
capul62...
EXEMPLUL LUI IISUS CHRISTOS
Regele nu putea fi nici Dumnezeu, nici fiul lui Dumnezeu, nici venit din Cer.
Putea in schimb
s se strduiasc s semene cat mai mult posibil cu Iisus, Dumnezeul-Om i, cel
puin pe
planul mistic, s incerce s se identifice cu el, imitandu-i existena aidoma. in
Frana, aproape
prin definiie, o anumit echivalen - cu tot respectul cuvenit - intre Iisus i rege,
era de la
sine ineleas. Aa cum am vzut, pentru c el este regele uns, rex Christus, i
pentru c se va
crea o confuzie intre [Iisus] Christos i Christos, regele Franei va fi obiectul unor
elogii inc
din vremea primilor Carolingieni"63. Ceremoniile consacrrii dezvluie
paralelele stabilite nu
numai intre regele iudeu i regele franc, ci i intre acesta din urm i Christos.
Cand suveranul
ajunge la Reims, decanul capitulului amintete textele biblice ce justific
venerarea sa de ctre
popor64 i ii explic c, dac el este primit cu cantecul ce glorific intrarea lui
Christos in
Ierusalim in ziua Floriilor: Benedictus qui venit in nomine Domini aceasta se
datoreaz
faptului c ungerea din ceremonia consacrrii este de origine divin. Exista
probabil aici o
oarecare trufie, dar, intr-un veritabil spirit cretin, ea se putea justifica. Ea
rspundea chiar
exigenelor Mantuitorului, care repetase neincetat c dorea s-i fie urmat
exemplul. Cum ar fi
putut oare un principe ales de Dumnezeu, uns de Dumnezeu, s nu se supun,
mai mult decat
oricare alt om, poruncilor divine? Faptul c acestea l-ar fi obligat s mearg pe
via Dolorosa
i s se sacrifice in final pe cruce, nu constituia decat ultima consecin a alegerii
divine. Nu
vreau s spun c muli vor fi cutat sau mcar acceptat acest destin. Majoritatea l-
au refuzat,
dar cred c toi, chiar dac preau indifereni, tiau c era inscris in programul
lor. Este
remarcabil c unii s-au conformat totui.
Istoria Franei ofer cel puin trei exemple. Primele dou pun in eviden o
alegere deliberat
a regelui, un demers voluntar, dac nu pentru a merge in intampinarea Patimilor,
cel puin
pentru a conferi un sens christic evenimentelor vieii lor; al treilea arat cum
poporul a vzut
in nite ptimiri regale o cvasirepetare a Patimilor lui Christos.
Boala lui Carol al Vl-lea (1380-1422) a tulburat Frana. intr-o frumoas carte65
al crei studiu
in filigran al suferinelor regelui i al compasiunii poporului red pe deplin starea
de spirit a
vremii, F. Autrand ne introduce chiar in nucleul aa-numitei religii regale. Carol
este atins in
integritatea sa mental, i supuii si la randul lor o dat cu el: impreun ei triesc
martiriul
care nu ar fi trebuit s-1 afecteze decat pe un singur om. Maladia sa este o
catastrof public,
un semn ingrijortor al maniei divine [...]. Dumnezeu nu mai iubete Frana."66
Suferinele
suveranului nu se pot explica decat prin pcatele poporului su, la fel cum
suferinele lui
Christos sunt consecina pcatului lumii. Christine de Pisan scrie in 1393: Prin
pcatele
noastre [...] bunul nostru rege a czut bolnav", iar in continuare: nu pentru
pcatele sale, ci
pentru cele ale poporului su pedepsit in persoana sa". Nebunia regelui este o
pedeaps. Dar
Dumnezeu este milostiv: il va vindeca pe rege dac poporul ii dobandete
iertarea prin
peniten67. Nu se neglijeaz nimic pentru a domoli mania divin: rugciuni,
procesiuni...68
Maladia este intermitent. Principele cade i se ridic din nou: Iisus, pe drumul
Crucii, a czut
de trei ori i de trei ori s-a ridicat. Iar regele, se spune, indur cu umilin i
rbdare, precum
Christos Pe drumul Crucii, cumplitele dureri ale bolii"69. Unii, spune F.
Autrand, au inceput
atunci s vad pe chipul su suferind trsturile lui Christos din vremea
Patimilor."70
intr-un mod mai puin dramatic, Ludovic cel Sfant (1226-1270), invins i luat
prizonier de
musulmani, ii analizeaz incercrile prin care a trecut dandu-le un sens Cretin.
Cu toat
ruinea indurat, ii place s evoce chinurile captivitii sale pentru c un cretin
trebuie s
considere o cinste faptul de a fi chemat, fie i in imprejurri
290
1291
mai modeste, s participe la suferinele lui Christos. Aflat in culmea gloriei
regale pe care,
contient de demnitatea tronului i a neamului su, nu inteniona s o diminueze
nicidecum, el
poart ciliciu, se supune flagelrilor executate de confesorul su cu un bici avand
lnuguri de
fier care, potrivit propriei mrturii, il lovesc uneori foarte dureros".71
Moartea lui Ludovic al XVI-lea (1793) este inc i mai semnificativ i nu poate
fi ineleas
defel fr a o inscrie in lunga tradiie cretin a unei monarhii, nesigur si
ovitoare, dar
constant pe calea identificrii ce urma s se realizeze. Am incercat deja s art
cum regele se
strduise s-i triasc sfaritul aa cum Iisus i-1 trise pe al su i cum, printr-
un concurs de
imprejurri in care un cretin poate vedea voina divin, mai multe episoade din
patimile sale
corespundeau celor ale lui Christos. Cu riscul de a m repeta, trebuie s revin aici
asupra
acestui subiect.
Pentru Ludovic, ca i pentru Iisus, nu a existat un proces, ci o parodie de proces
urmat de o
execuie, aici pentru salvarea lumii, acolo, se spune cu cinism, pentru aceea a
patriei.
Discursul lui Robespierre este clar: Ludovic nu poate fi judecat, el este
condamnat [...].
Ludovic trebuie s moar pentru c patria trebuie s triasc"73. La Paris ca i la
Ierusalim,
prsirea de ctre cei fideli, trdarea celor mai apropiai: apostolului Iuda ii
corespunde un vr
al regelui, ducele de Orleans, cel care, asemeni Iscarioteanului, este in definitiv
rspunztor
intrucat moartea regelui nu este decis decat cu un vot conferind majoritatea - al
su.
incercare de rezisten refuzat: Petru ii trage sabia i Iisus il oblig s o pun la
loc in teac;
Ludovic il spune lui Malesherbes c le interzice supuilor si fideli, care ar fi vrut
s-1
elibereze, orice tentativ in acest sens. Singurtatea agoniei: Iisus este singur in
Grdina
Mslinilor aa cum regele este singur, separat de familia sa, in inchisoarea
Templului; iar
Frana doarme aa cum dorm ucenicii. Batjocoriri, injurii aduse regelui deczut
ca i lui Iisus
devenit rege de carnaval; * aceeai demnitate care-1 va face pe Hebert s spun,
totui
puin suspect de simpatie: Era in privirile sale, in manierele sale ceva cu
adevrat
supranatural omului"74. Dorina de a nu se rzbuna, de a nu fi rzbunat. Iar
strigtului
poporului: Fie ca sangele su s cad asupra noastr i a copiilor notri!", ii
rspunde
cuvantul regelui: M rog iui Dumnezeu pentru ca sangele ce va fi vrsat s nu
recad
niciodat asupra Franei". Cei mai buni nu se inal. Cand Ludovic al XVI-lea
coboar din
trsur, el se dezbrac. Clii vor s-1 lege. El se indigneaz. Confesorul su ii
spune: Sire,
facei acest sacrificiu. Aceast nou ofens este o ultim trstur de asemnare
intre
Maiestatea Voastr si Dumnezeul ce v va recompensa"75.
ORIGINILE
in afara lumii cretine, regele i poporul su - i unul, i cellalt, s nu uitm,
fiind o singur
individualitate - refuzau s nu aib un trecut. ii cutau originea deopotriv in cer,
ceea ce le
era interzis regilor cretini, i in eroii timpurilor vechi, ceea ce le era ingduit.
Aceast dorin
de a-i conferi, prin legturi miraculoase, o noblee strveche nu a incetat s
preocupe atat
cretintatea din Rsrit cat i din Occident.
in Etiopia, dinastia uzurpatoare Zagoue, al crei cel mai celebru rege a fost
Lalibela (1190-
1225), ii are originea in cstoria lui Solomon cu regina din Saba76, iar Lalibela
se pretinde el
insui nscut din cstoria lui Moise cu o fat cuit77. Cea care ii succed ctre
1270
revendic aceeai ascenden solomonian. i aceasta continu. in 1436, Zara
Yakoub
(Vlstarul lui Iacob") se declar i el descendent din regele biblic i se proclam
suveran al
Sionului; cu prilejul incoronrii, el este primit in capitala sa de ctre preoi,
judectori,
rzboinici i fiicele Sionului". in Rusia, Vladimir (980-1015), nemulumit sa-i
atribuie o
veche vi nobiliar ce-i lega familia de aceea a bazileului Roman al IHea, cu a
crui fiic se
cstorise in 988, se d drept urma al lui Filip al Macedoniei si al Arsacizilor.
292
293
Francii, ca i romanii, se pretindeau descendeni ai troienilor prin Prancius, fiul
lui Priam.
Originea acestei legende este desigur veche. O gsim deja la mijlocul secolului al
Vll-lea in
cronica lui Pseudo-Fredegar, care-l citeaz pe Priam ca primul rege al francilor,
dar ea se dezvolt
in vremea lui Ludovic cel Sfant; nu va fi niciodat pus la indoial inainte de
secolul al
XVI-lea78. Legenda coninea suficiente elemente pentru satisfacerea orgoliului
naional;
orgoliul cretin avea nevoie de alte referine, i le-a gsit in Vechiul Testament.
Aa cum am
constatat cu prisosin, regele Franei este un nou David, iar poporul su este
noul popor
ales79. Aprut nu se tie cand, aceast idee va ptrunde lent dar sigur in mase,
pan la a
impregna complet, in secolul al XTV4ea, ptura cult francez: popor ales al
noilor vremuri,
francezii triesc intr-o nou ar Sfant.
Aceast cutare pasionat a trecutului, a izvoarelor adevrate i cel mai adesea
imaginare,
arat c monarhiile cretine, oricat de orientate ar fi ele ctre viitorul care este
instaurarea
impriei lui Dumnezeu, se ancoreaz solid in trecut. Ele sunt deopotriv de
astzi, ca i de
ieri sau de maine. Fr aceast continuitate ele nu exist. Fiecare dinastie vrea s
se lege de
precedenta i, cateodat cu preul unor acrobaii neverosimile, reuete s
conving c provine
din aceasta. Marile Cronici ale Franei conin numeroase texte demonstrand de
bine de ru c
dinastia Carolingienilor se trage din Merovingieni, iar Capeienii din
Carolingieni; i pentru
toi, bineineles, Clovis este strmoul, dac nu Faramond sau miticul Francius.
imprailor bizantini nu li s-ar fi putut refuza titlul de motenitori direci i
legitimi ai
imprailor romani. Ei au avut chiar o oarecare dreptate s se pretind singurii si
depozitari.
Numindu-se romani", ei afirmau c Imperiul Roman de Naiune Germania era
uzurpator.
Mai indoielnic in schimb pare legitimitatea cu care ruii au ridicat Moscova la
rangul de a
treia Rom atunci cand Consantinopolul a fost cucerit de turci (1453).
294
INVIOLABILITATEA SISTEMULUI MONARHIC
Se crede lesne c monarhia este incapabil s evolueze, incremenit fiind in
imobilismul su:
cea mai succint privire asupra istoriei demonstreaz c nu e deloc aa. Dac ar fi
fost astfel,
monarhia ar fi murit, cci orice corp viu necesit micarea. Quomodo crescunt, se
spunea
despre crinii Franei. Deviza mi se pare excelent, cci a crete inseamn a se
schimba - dar
lent, in ritmul naturii, fr revoluii sau salturi; inseamn a evolua ca un arbore
care se inal
tot mai sus, care-i intinde ramurile to mai larg, care d to mai multe roade, dar
care-i
pstreaz rdcinile, ii extrage forele din acelai humus. Din aceste schimbri s-
au nscut in
Europa, pentru a ne mrgini la acest continent, diferite sisteme monarhice avand
propriile lor
reguli i mecanisme, ce nu pot fi abolite prin decrete, ci doar prin indelungata
uzur a
secolelor. Nimeni nu are dreptul s intervin inluntrul lor in mod deliberat, s
distrug sistemul
- nici mcar regele, aa cum nu-i este ingduit unui preedinte al Republicii s
violeze
constituia. Ritualul consacrrii regale franceze afirm acest principiu cand ii
spune
suveranului: Rmai ferm i pstreaz Statul aa cum l-ai deinut i pan acum
prin
succesiune patern. ii este incredinat prin drept ereditar, prin autoritatea lui
Dumnezeu
atotputernicul i prin tradiia noastr".
Dreptul succesoral, greu de stabilit, este dintre acelea care nu pot fi modificate o
dat ce sunt
instaurate. Succesiunea ereditar prin primogenitur masculin, departe de a
interesa toate
monarhiile, este esenialmente francez (legea salic); ea constituie un ax
principal al sistemului
i scap de sub jurisdicia regelui. Carol al Vl-lea era bolnav, i aceasta poate fi o
scuz; dar, bolnav sau sntos, el nu avea puterea s-i dezmoteneasc fiul
(delfinul) in
favoarea fiicei sale Catherine, cstorit cu Henric al V-lea al Angliei (1413-
1422). Lui
Ludovic al XlV-lea (1643-1715) ii era imposibil s renune, in numele nepotului
su devenit
regele Spaniei, la coroana Franei. Un principe atat de ptruns de tradiia regal
tia foarte
bine acest lucru, aa cum il tiau toi contemporanii si:
295
toi s-au fcut c-1 uit pur i simplu, pentru necesitile cauzei. Niciodat o lege
sau un
decret n-au fost atat de nule i neavenite ca aceast decizie*. Legitimitatea
francez aparine
casei ducelui de Anjou, i nu celei de Orleans, intrucat ea nu descinde dintr-un
regicid i un
prin care nu s-a numit rege al Franei, ci rege al francezilor, ceea ce nu este deloc
acelai
lucru.
Dramele spaniole din secolul al XTX-lea ilustreaz riscurile pe care le implic
orice
transformare brutal a regulilor admise. inaintea venirii la putere a Bourbonilor,
in Spania
succesiunea era reglementat prin legea numit Las Partidas care impunea, ca la
moartea
regelui, tronul s fie ocupat de ctre unul din fiii si, iar dac nu existau, de ctre
una din
fiicele sale sau, in lipsa lor, de ruda cea mai apropiat. Filip al V-lea, duce de
Anjou, devenit
rege (1700-1746), a introdus o lege nou, semi-salic, care excludea femeile de la
succesiune,
in afar de cazul cand nu exista un motenitor brbat, nici direct, nici colateral.
Aceast
modificare, in parte justificat prin tradiia capeian respectat de nepotul lui
Ludovic al
XTV-lea, ar fi putut s nu creeze probleme dac nenorocirea nu ar fi fcut ca
Ferdinand al
VIMea (1808-1833) s aib o fiic, Isabela al Ii-a (1833-1868), restabilind astfel
in favoarea
acesteia Las Partidas, i retrgandu-i fratelui regelui Carol al V-lea de Bourbon
(1818-1861) i
descendenilor si orice drept la coroan. De aici au rezutat cele trei rzboaie
carliste din
1833, 1846 i 1879, conflicte avandu-i in fapt drept protagoniti pe liberali i
conservatori.
NEMURIREA
Ganditorii cretini au cizelat adeseori concepia prea abrupt asupra imortalitii
regelui pe
care ne-o ofer civilizaiile primitive" i marile culturi. Desigur, chiar i
* in 1789, Adunarea Constituant a discutat despre o eventual cofirmare a
renunrii Bourbonilor din Spania la
tronul Franei. Mirabeau s-a distins atunci prin stangciile sale i a evocat
eventualitatea de a vedea domnind in
Frana un prin strin".
296
aceia care proclamau sus i tare c regele nu murea, tiau foarte bine c el era
expus
pericolelor i, ca i in societile pgane, se cuta ocrotirea sa, mai ales prin
rugciuni.
Modalitile se dovedeau destul de asemntoare in aceste dou universuri pe
care totul prea
s le separe. Este uor s se traseze o paralel intre mongolii care ii scuteau de
dri pe
clugrii diverselor confesiuni din imperiu ca s se roage pentru longevitatea
impratului, i
bizantinii ai cror monarhi trebuiau s se roage pentru bazileu in schimbul
proteciei ce le-o
acorda80.
Am vzut deja poporul francez adresandu-i lui Dumnezeu rugciuni pentru ca El
s-1 vindece
pe Carol al Vl-lea de boala sa, i la fel s-a intamplat i in ajunul morii lui Filip al
V-lea cel
Lung. Aceste exemple nu sunt izolate. Se tia aadar c regele murea, dei se
afirma
contrariul. Formularea cretin nu era, de altfel, prea diferit de formularea
pgan. Ea se
rezuma la o afirmaie brutal: regele nu moare niciodat. Va fi repetat din veac
in veac i
preluat de Bossuet81, cu toate c, in aceast epoc de slbire a contiinei
monarhice, prelatul
ine s precizeze intr-un alt pasaj: Principele moare, dar autoritatea este
nemuritoare"82.
Bossuet evident se inal, ceea ce nu ar trebui s surprind din partea unui om in
mod sincer
regalist, dar care a ineles extrem de greit monarhia. Principele nu moare. La
consacrare, se
striga (i se repeta la funeralii): Vivat rex! sau Vivat rex in aeternum! Am
semnalat mai sus c
nu era vorba de o urare, ci de o afirmaie, de o profesiune de credin in
vitalitatea, in virtutea
[vir-tus, vigoarea) regelui. inseamn a-i deturna sensul iniial vzand in ea o
dubl aluzie la
faima pmanteasc a suveranului i la mantuirea sa venic. Aceeai eroare o
comitem i
transformand acest strigt in acea exclamaie scurt a heraldului deasupra gropii
funebre:
Regele a murit, triasc regele!" Aceast fraz celebr nu a fost inventat decat
in secolul al
XVI-lea, iar Jean de Sainte-Agathe, in a sa istorie a lui Ludovic al Xll-lea, este
puin
preocupat de adevrul istoric cand povestete c, in 1498, s-a proclamat: A
murit regele
Carol, triasc regele Ludovic!"83. Desigur, se dorea deja afirmarea transmiterii
297
neintrerupte a puterii. intr-o epoc anterioar, se demonstra mai mult subtilitate:
astfel, in
cursul maladiei Im Carol al Vl-lea, teoreticienii enunau cu pertinen c regele
avea dou
trupuri, trupul su muritor i dureros, dar i un trup mistic, nepieritor, semn al
continuitii
dincolo de viaa uman"84.
POPORUL I REGELE
Principele era la fel de strans legat de popor pe cat era de Dumnezeu; sau mai
degrab,
intrucat poporul era material mai accesibil decat Dumnezeu, legturile
suveranului cu el erau
mai bine percepute. Din popor emana regele. Asupra poporului iradia
pretutindeni influena
regal, iar de la popor ctre rege convergea tot ceea ce provenea din regat.
Cand, in secolul al Vl-lea, Iustinian stabilete relaiile intre Biseric i Imperiu
fcand din ele
o simfonie, pentru c ambele conduc impreun umanitatea pe cile Domnului i
sunt precum
dou organe diferite cu funcii complementare, el se refer la definiiile adoptate
la con-ciliul
din Calcedonia asupra unitii - fr separare sau confuzie - dintre divin i uman.
Aceast
unitate se exprim, la nivel religios, prin pstorirea colectiv a Bisericii; la nivel
temporal,
prin personificarea poporului in persoana unic a principelui85. Dei primit in
mod diferit,
conceptul calcedonian nu putea s nu influeneze i Occidentul, in ciuda grelei
moteniri
pgane a acestuia din urm.
Se imagineaz uneori c aa-numita religie regal a Franei reprezint un fel de
lent fuziune
intre suveran i supuii si, datorat veneraiei acestora din urm pentru cel
dintai. in realitate
ea dateaz chiar de la naterea catolicismului francez, de la Clovis, i, dincolo de
el, este
tributar tradiiilor popoarelor nomade sau seminomade ale lumii eurasiatice. A
aciona i a
gandi in comun, a avea un singur suflet i, in consecin, un singur i acelai
Dumnezeu, nu
este conformism, ci unitate. Cand Clovis,
298
convertindu-se, atrage dup el in noua religie trei mii de franci, potrivit lui
Grigore de Tours
(sau mai muli, potrivit altor informatori); cand Recared trece, cu supuii si, de
la arianism la
catolicism; cand Vladimir de Kiev, in 989, pune s fie botezat impreun cu
rzboinicii si (i
am putea cita cazuri la fel de remarcabile pentru trecerea unor pgani la
islamism), Clovis,
Recared, Vladimir proclam c regele i poporul sunt un singur trup.
Se vede cat de strans este unirea lor; ea este astfel dintotdeauna, dar ajunge,
dincolo de
franci, pan la galo-romani, cand Abbon de Fleury declar despre necesara
fidelitate fa de
rege: Cine ar fi atat de nebun incat s-i taie capul cu propriile maini? Uitandu-
i izbvirea,
aceste popoare s-ar distruge singure intorcandu-se impotriva propriului rege"86.
Aceast unire
se mai vede i in bucuria ce insoete incoronarea, manifestare desigur extrem de
solemn, dar
i srbtoare popular, ce nu se poate compara cu ceremoniile noastre oficiale
rigide.
Pe acest substrat precretin se va depune mesajul cretin. Simbioza va fi lent: va
trebui, dup
cat se pare, s fie ateptat Ludovic al Vl-lea cel Gros (1108-1137) pentru ca titlul
de rex s-i
regseasc sensul mistic i sacru pe care nu i-1 pierduse niciodat in limbajul
Bisericii,
pentru ca el s fie ineles ca echivalent al unsului Domnului", i pentru ca el s
fac din cel la
care aveau s ajung toate doleanele, a crui mediere avea s fie invocat in
toate conflictele,
o autoritate protectoare i moderatoare. i aceasta explic indeajuns gemetele i
rugciunile
rii in timpul maladiei lui Filip al V-lea cel Lung (1293-1322), cand s-a crezut c
boala sa
era cauza blestemului poporului"87, i mai mult inc in timpul lungului calvar al
lui Carol al
Vl-lea.
Unirea profund a unei intregi naiuni cu regele su nu s-a manifestat nicicand
mai evident
decat la Bouvines (1204), conferindu-i acestei btlii o importan aparte in
istoria Franei.
Pentru a arta printr-un gest remarcabil c poporul deinea destinul regatului,
Filip August a
propus s-i dea altuia puterea dac-1 considera mai demn s o exercite, apoi le-a
incredinat
trupelor oreneti una din
299
emblemele cele mai sacre ale monarhiei: flamura aurie de la Saint-Denis. La
vestirea victoriei,
un imens val de bucurie cuprinde masele; clopotele sun; clericii cant; mulimea
se inghesuie
dinaintea regelui presrandu-i in cale ramuri i flori; se vorbete de o srbtoare
fr pereche.
Frana se nate cu adevrat. Primul, Filip - care nu i-a spus degeaba August -
poart titlul de
Rex Francia i, pentru prima oar, la acest inceput al secolului al XlII-lea, o carte
de istorie
vorbete despre Frana. Eu sunt Frana" va fi deviza dinastiei de Valois. Regele
i naiunea
sunt cununai la fel de religios ca un brbat i o femeie, intr-o cstorie la fel de
indisolubil.
Inelul pe care il pune episcopul, la incoronare, pe degetul regelui, este fgduiala
i pecetea
acestei uniri.
PRIVILEGIILE
S-a vorbit prea mult despre privilegiile regale; nu c acestea n-ar fi existat, dar li
s-a exagerat
importana, s-a uitat c decurgeau din nite servicii indeplinite, c rspundeau
unor sarcini i
indatoriri, i constituiau o compensaie a acestora. in principiu, toate
responsabilitile le
reveneau regilor. intrucat se aflau in imposibilitatea de a face totul singuri, ei se
degrevau de
acestea transferandu-le unor inferiori deja existeni - nobili, feudali - sau pe care-i
desemnau -
minitri, funcionari. Acetia din urm, acoperii de autoritatea regal, inelegeau
s-i exercite
din plin ceea ce considerau a fi nite drepturi catigate i imuabile, chiar i atunci
cand nimic
nu le mai justifica. Astfel, in vremuri de tulburri i de mari primejdii, oamenii
mruni,
incapabili s se apere, se situaser in mod spontan sub protecia seniorilor i, in
schimbul
acestei protecii, ei le abandonaser o parte din venituri i adeseori intreaga lor
libertate:
serbia, in msura in care nu era o supravieuire a Antichitii, provenea din
asemenea relaii.
Ea devenea intolerabil indat ce securi-
300
tatea era aproape asigurat, dar baronii se artau mai puin favorabili decat
monarhii eliberrii
erbilor.
La fel se intampla cu anumite drepturi regale i, prin delegaie moral a puterilor,
feudale:
drepturi de rzboi, de vantoare i al primei nopi, pentru a nu le cita decat pe
cele mai
importante, considerate odioase de ctre popor i indeosebi de burghezia in curs
de apariie.
Toate rspundeau unei preocupri iniiale pe care am evocat-o deja: aceea de a nu
face vrsare
de sange i, in consecin, de a nu se expune pericolului pe care-1 implic
asemenea excese.
Riscurile, in acest domeniu ca i in celelalte, ii reveneau regelui. Am vorbit deja
indelung
despre ele* i nu voi mai reveni asupra lor, decat pentru a reaminti c aceste
drepturi nu erau
atat de exorbitante pe cat s-a pretins, i c ar fi fost preferabil ca ele s
depeasc limitele
impuse: dac regele ar fi fost singurul autorizat s fac rzboi, dezastruoasele
conflicte
feudale puteau fi evitate. Acel drept al primei nopi** care a inflcrat
imaginaiile nu ine de
mit, ci de excepie. il gsim arareori exercitat in Occidentul cretin. Dac un
senior dorea s
rstoarne in fan vreo ranc tanr, el n-avea deloc nevoie s invoce un astfel de
drept; iar
dac nu avea chef, ar fi fost o stranie corvoad pentru el s se vad silit a se culca
cu toate
fetele de pe pmanturile sale, care nu erau neaprat atrgtoare, curate sau
sntoase.
Interdicia de a vana pe domeniile regale sau feudale nu a fost permanent, ci
respectat doar
in anumite perioade. Proliferarea animalelor slbatice impunea uneori inarmarea
ranilor
pentru ca ei s o poat combate, dar acetia preferau uneori s ucid vanatul
comestibil, deja
victim a jivinelor prdalnice, in loc s-1 extermine pe cel duntor - ceea ce
implica o
reglementare, aadar, a braconajului. in perioadele in care plcerile cinegetice le
erau interzise
oamenilor de rand, mai ales pentru c se tia c cel ce ucidea un cerb putea ucide
un om, se
acordau adesea autorizaii atunci cand imprejurrile o ingduiau. Astfel, marea
ordonan
* Vezi supra, pp. 149-152.
** Vezi supra, nota de la p. 153 (N. tr.).
301
1
din 1413 a precizat c luparii nu-i mai puteau impiedica pe rani s ucid lupii,
i le-a
conferit acestora dreptul de a distruge noile cresctorii de iepuri pe care i le
fcuse seniorul88.
Astzi ne este greu s inelegem mentalitatea strmoilor notri i importana pe
care o
acordau ideii de responsabilitate, unul dintre cuvintele cheie ale monarhiei. A fi
rspunztor in
faa lui Dumnezeu, iat o noiune care nu mai inseamn probabil prea mult, m
tem, pentru
majoritatea contemporanilor notri. Ea era ins profund ingrijortoare intr-o
epoc a credinei
i pentru nite principi preacretini, pentru nite principi care aveau contiina
faptului c
pcatele lor erau mai grave decat ale celorlali89, c ei trebuiau s rspund, la
Judecata de
Apoi, de binele i rul comise de ei i poporul lor, c dac nu practicau virtuile
cretine, ii
compro-miteau propria mantuire ca i pe aceea a supuilor lor.
Pentru rege, nici o porti de scpare! El nu poate arunca vina asupra nimnui. El
tie c orice
aciune implinit la ordinul su, in numele su, in virtutea funciei regale, este o
aciune
indeplinit de el insui. Au existat desigur muli regi nedemni, nestatornici,
necredincioi, dar
pentru cei care au fost intr-adevr cretini - i ei reprezint, chiar mediocri fiind,
marea
majoritate -, ce povar copleitoare au constituit-o aceste certitudini! Se inelege
de ce un
Carol Quintul s-a inchis intr-o mnstire (1566)...
MANDATUL CERESC
Carol al V-lea (1364-1380) realizeaz extrem de repede c funcionarea
monarhiei rezid in
primul rand in consimmantul supuilor si90, iar Carol al Vl-lea - care a invat
acest lucru
inc de tanr - il tie de asemenea91. Aceast concepie nu este nou. Se pare c
ea H anim pe
Wilhelm Cuceritorul (1066-1087) cand, contient de slaba legitimitate a puterii
sale asupra
Angliei, pune s fie acla-
302
mat la Westminster i cand, cu prilejul incoronrii sale, se aaz in varful unui
piedestal spre a
fi vzut de toi.
in cursul primului mileniu i intr-o mai mic msur in prima jumtate a celui
urmtor, ideea
c regele nedemn poate fi destituit nu este respins in mod sistematic, intrucat
monarhia este
de drept divin, se crede c Dumnezeu ii poate intoarce faa de la un principe care
nu-i
indeplinete datoria sau pe care poporul il detest. Aceast idee nu difer in mod
fundamental
de aceea a mandatului ceresc al chinezilor.
Pentru a justifica abdicrile forate i loviturile de stat, numeroase in Imperiul lor
in pofida
cultului imperial, bizantinii au invocat non-legitimitatea unora dintre impraii lor
care-i
pierduser caracterul sacru prin pcatele comise92. Spania vizigot considera c,
dac regele
ii inclca jurmantul, el putea fi suspendat din funciile sale de ctre episcopi.
Richer
relateaz c, in 987, inaintea ungerii lui Hugo Capet, arhiepiscopul de Reims,
Adalberon, a
reamintit c diveri imprai de neam ilustru" fuseser detronai din cauza
lipsei lor de
virtute" i avuseser succesori uneori egali, alteori inferiori prin originea lor",
ceea ce
constituia o referire de-abia disimulat la Carol cel Gros (881-887) i la Carol cel
Simplu
(893-922), monarhi nedemni, a cror inlturare intrerupsese, in dou randuri,
irul ereditar in
folosul strbunilor" celui care tocmai fusese ales93. Arhiepiscopul de Reims,
Hincmar, spusese
in aceeai epoc: tim c rangul nobiliar pe linie patern nu ajunge pentru a le
asigura
copiilor de prini sufragiile poporului, cci viciile abrog privilegiile naterii".
Mult mai
tarziu, Hugues de Barjols, predicand la Hyeres dinaintea lui Ludovic cel Sfant,
declara: Fie
ca regele s aib grij s-i fac dreptate poporului su astfel incat s-i pstreze
iubirea
Domnului, fr de care Domnul i-ar lua regatul Franei"94. Extrem de
nerespectuo-sul poet
care a fost Jean de Meung, care-i atac fr ruine in Roman de la Rose pe
clugri, pe nobili
i instituiile cele mai sfinte (el propovduiete indeosebi concubinajul), dar nu
pe rege - poate
doar pentru c Filip cel Frumos (1285-1314) il protejeaz de Sfanta Inchiziie -,
303
scrie totui: Popoarele, cand vor vrea, ii vor retrage sprijinul regelui, iar regele
va rmane
singur, de indat ce poporul o va dori"95. Pan i in secolul al XV-lea, partizanii
Angliei vor
inscena o campanie defimtoare impotriva viitorului Carol al VIMea (1422-
1461) pentru ca
infamia acestuia s permit inlturarea sa de la coroan.
Ideea c regele este sacru, inatacabil in persoana sa fizic i in demnitatea sa,
deci inviolabil,
domin totui la nivel general in Frana i se impune intrucatva*; ceea ce nu este
neaprat
cazul in strintate, mai ales in Anglia, in Imperiul Roman de Naiune German,
culpabilitatea
imperial este adeseori denunat i pedepsit. Episcopii nu se sfiesc s-i
amenine pe
suverani in virtutea dreptului pe care i-1 atribuie de a iei, in caz de criz grav,
din domeniul
spiritual pentru a atrage fulgerele asupra aceluia care se comport mai degrab ca
un tiran
decat ca un rege, i pentru a-i cere destituirea96; papii, la randul lor, ii
excomunic pe imprai.
Este adevrat c ei ii excomunic i pe regi. in 833, dup revolta fiului su, o
delegaie de
episcopi, de abai i de laici vine la Ludovic cel Pios (814-840) pentru a-i expune
greelile pe
care le comisese lsand s fie sfaiat de rzboaie interne Imperiul pe care-1
motenise de la
tatl su. Ludovic ii recunoate vinovia, se duce la bazilica Saint-Medard din
Soissons, se
confeseaz in public i cere o peniten. I se scot insemnele i este trimis la o
mnstire, unde
rmane vreme de un an. Umilirea pe care Henric al IV-lea (1056-1106) a trebuit
s o suporte
la Canossa in 1077, descul in zpad, pe nemancate, implorandu-1 pe papa
Grigore al Vll-lea
(1073-1085), este celebr. Mai puin evocat este aceea a lui Frederic Barbarossa,
dup un
secol, totui la fel de crud**. Ctre 1464, Avila a trit o zi uimitoare. Pe o
estrad fusese
amplasat tronul pe care sttea aezat efigia regelui Henric al IV-lea (1454-1474),
cu coroana
pe cap, cu sabia la centiron i sceptrul in man. Atunci un herald a enunat cu
voce tare
acuzaiile ce i se aduceau:
* Inviolabilitatea regal va mai fi inc recunoscut de Constituia din 1791, cu
trei ani inaintea executrii regelui!
"Vezi infra, pp. 330-331.
304
neglijarea justiiei, impietate, ultragii la adresa regatului. A fost declarat vinovat
i detronat.
Arhiepiscopul de Toledo i caiva mari seniori s-au suit pe estrad, au smuls
insemnele ce
ornau statuia i au rsturnat-o97.
S nu acordm o importan exagerat ptimirilor imperiale i mascaradei de la
Avila. Primele
decurg din disputa Sacerdoiului cu Imperiul, iar cea din urm dintr-o rebeliune
efemer a
granzilor. Oricum, aceste fapte episodice dezvluie o stare de spirit de
neconceput in Frana
aceleiai epoci i subliniaz o anumit indeprtare a poporului fa de suveran.
REGELE PREOT
Regele cretin trebuia, ca i ceilali, s acioneze conform voinei lui Dumnezeu;
adic s se
supun preceptelor religiei sale i s in seama de voina supuilor si. El avea
indatorirea s
protejeze Biserica, s impun respectarea legilor sale, s tlmceasc expresia
credinei
populare. El se gsea aadar, asemeni celorlali regi, in punctul de intalnire dintre
uman i
divin. Eliade considera c existena unei ierarhii ecleziastice dusese la pierderea
vechii sale
funcii mediatoare pentru a-i lsa doar rolul de protector consacrat al poporului
i al
Bisericii"98, dar aceasta este o viziune mai mult teoretic decat real. Aa cum
vom vedea,
harurile sale taumaturgice sunt deja nite haruri sacerdotale, acelea ale lui
Christos insui. Mai
mult inc, exercitarea magistraturii supreme, devenit posibil prin consacrare,
este un act
religios. Suveranii care s-au declarat preoi nu au lipsit: etiopianul Lalibela care
oficia
liturghia99, impraii apostoli ai Bizanului sau regele apostol vizigot pe care al
treilea conciliu
de la Toledo il recunoate ca atare in 58510. Binecuvantarea regal, de pild
aceea pe care
Filip August o d armatei sale inaintea btliei de la Bouvines101, este o
binecuvantare
pastoral, aa cum este de altfel aceea a tatlui de familie asupra copiilor si.
Iconografia are contiina rolului sacerdotal al
305
regelui i nu neglijeaz nimic spre a-1 pune in valoare. Un ilustrator italian il
reprezint in
1497 pe regele Franei intre pap i imprat, in locul central, ca suprem rege si
suprem preot,
aa cum a fost David"102. Aceast iconografie se joac oare cu nite simboluri
sau reflect
realitatea? Rspunsul apare fr ambiguitate in ritualul consacrrii regale
franceze, in cursul
cruia arhiepiscopul ii adreseaz regelui i urmtorul discurs: tii desigur c,
prin ea
[coroana], ii de funcia noastr [...]. C mijlocirea Domnului i a oamenilor e
aaz pe tronul
regatului, pe tine care eti mijlocitorul intre cler i popor"103.
Ne aflm in Occident, nu la Bizan. Cretinismul rsritean merge inc i mai
departe cu
identificarea sa dintre preot i rege: el ar tinde fr ezitri s-1 confunde pe
Dumnezeul
invizibil cu cel vizibil care este impratul104; el asimileaz ierarhia cereasc cu
ierarhia
pmantean; i-1 reprezint pe Christos trind in mijlocul curii sale precum
principele in a sa.
Ritualul subliniaz aceast viziune inconjurandu-1 pe bazileu cu o veritabil
liturghie i cu
practici sacre ce constituie ceremonialul Palatului Imperial.
REGELE COSMIC
Nimic nu dovedete mai bine permanena reprezentrilor de-a lungul secolelor i
al culturilor
decat efortul cretinilor de a le conferi regilor, intr-un context cat se poate de
nepotrivit,
strvechile funcii de ax cosmic.
in prefaa sa la Cartea ceremoniilor, Constantin Porfirogenetul (912-952) scrie c
puterea
imperial, cand este exercitat cu msur i in ordine, reflect armonia i sinteza
pe care
Creatorul le-a conceput pentru univers. Riturile ceremonialelor exprim armonia
i ordinea
cereasc i pmanteasc, i-i confer puterii imperiale o solemnitate sporit,
fcand-o mai
agreat i mai admirat de ctre popor105. O hrisobul din 1092 descrie Imperiul
Bizantin ca
pe monotetul care, prin autoritatea sa legal, pstreaz intact cetatea, servete
interesul
comun in
306
domeniul legii, menine corpul social, oblduiete ordinea in Biseric i in cetate
conform
tradiiei primite"106. Aceasta inseamn a afirma, aproape fr disimulare, c
suveranul exercit
un rol de regulator al naturii i al cosmosului.
Obiectele, al cror simbolism trebuie s apar in mod clar, sunt inc i mai
explicite decat
textele. Van der Leeuw a putut spune despre costumul regal c era vemantul
viu al
divinitii"107. Fr indoial c exagereaz, dar nu se poate nega c acesta este
adesea o
reprezentare a universului: cel al lui Hugo Capet, de la Saint-Denis, se numea
orbis terrarum;
cel al impratului Henric al II-lea era impodobit cu soarele, luna i stelele. Aa
cum am vzut,
orice vemant circular avand un orificiu in centrul su este un microcosmos, iar
cel care-1
poart, preot sau suveran, este axa sa. Simbolurile cereti care il decoreaz nu fac
decat s
sublinieze aceast viziune, in numeroase miniaturi, impraii carolingieni i
romanogermanici
in in man un glob cu o cruce in varf sau gravat, care nu este imaginea
intregului
pmant, ci a lumii guvernate de suveran, a imperiului sau regatului su asimilat
totalitii
realului uman. Purtandu-1, monarhul ii asigur coeziunea i il ridic spre a-1
prezena lui
Dumnezeu. El nu i 1-a insuit: el 1-a primit. Supuii si sunt cei care i l-au dat,
care i l-au
oferit ca unui reprezentant al lui Dumnezeu, ei care particip la construirea sa
permanent: o
miniatur din secolul al Xl-lea infieaz cele patru pri ale Europei aducandu-i
propriul lor
glob lui Otto al III-lea (996-1002)108.
REGELE DREPTII I AL INDURRII
Locul regelui in centrul unui univers ce se organizeaz in jurul su definete
conceptul
misiunii pe care o are de indeplinit. Bineineles, aceasta din urm poate fi
ineleas in diverse
moduri, iar imperativele politice i religioase o deviaz adesea intr-o manier
aberant. intaietatea
credinei i a Bisericii il transform in primul rand
307
in protectorul clericilor i al bunurilor clerului, in aprtorul ortodoxiei. Iubirea
de patrie il
determin s jure c o va apra impotriva tuturora: acest sentiment a fost singurul
care a
contat in decizia de a le inltura pe femei de la succesiunea tronului.
Legea salic, invocat ulterior dup cum se tie, nu are nici o legtur cu
hotrarea de mai sus.
Cutuma nu impiedica sexul frumos s moteneasc bunuri sau pmanturi de la
prini, dar
impunea ca motenitoarea s-i ofere motenirea in chip de zestre soului. Astfel,
ducesa Ana
s-a cstorit de dou ori succesiv cu regi francezi pentru ca Bretania s intre in
regatul Franei.
Tot astfel, in urma cstoriei fiicei lui Ferdinand al II-lea de Aragon (1479-1516)
i a Isabelei
Catolica (1474-1504), Ioana cea Nebun, motenitoarea Spaniei, cu Filip cel
Frumos,
arhiducele Austriei, i in urma naterii unui fiu, Carol Quintul (1516-1556),
Spania a czut in
maini strine i a fost invadat de flamanzi109.
in Frana ins, starea de spirit se schimbase: domeniul regal nu era o proprietate a
regelui aa
cum puteau fi pentru nobilul provincial castelul su sau pmantul su. Acesta era
Frana: el nu
putea dispune de ea. intrucat era imposibil abolirea cutumei zestrei i nici nu era
de dorit ca
ea s se fac - coroana obinand de pe urma acesteia evidente avantaje, prin
miestria
desvarit a alianelor matrimoniale de care ddea dovad -, singura soluie
consta in
inlturarea femeilor de la tron. Dac Isabela, regin a Angliei i motenitoarea
postulanta a
Franei, l-ar fi dobandit, Frana ar fi riscat s devin englez; ea ar fi avut cel
puin un rege
englez. Faimoasa fraz pe care o citim in Froissart: Regatul Franei este atat de
nobil incat nu
poate trece in mainile femeilor"110, nu este misogin. Miracolul care a fost Ioana
d'Arc* i
uimitoarea redresare a delfinului, Carol, menit s devin regele victorios,
dovedesc a
posteriori c Frana avea dreptate. H. Martin a
* in mod paradoxal, cea care determin negarea dreptului femeilor la coroana
Franei este o femeie, o femeie
care duce o via de brbat: dovad c feminismul poate fi ineles greit sau nu, i
c el trece oricum dup iubirea
de patrie.
308
remarcat foarte bine c pretinsa lege salic a constituit una din principalele
garanii ale
naionalitii franceze de secole111, pentru c datorit poziiei geografice a
Franei, accesul
prineselor la tron ar fi fost periculos, in vreme ce un asemenea acces prezenta
mult mai
puine riscuri in Anglia - insular - i in Europa rsritean - periferic -, i chiar
in Spania.
Dup aprarea patriei i a credinei (i poate chiar inainte), se ateapt de la rege
ca el s
acorde atenie poporului, s fac dreptate, s menin pacea, s fie milostiv i
generos, sau, cu
alte cuvinte, s arate acea drnicie inseparabil de funcia regal"112. Textele
care atest acest
ideal sunt pe cat de abundente pe atat de repetitive. Grigore cel Mare (590-604)
scria deja:
Pentru regi binele suprem inseamn s se consacre dreptii, s respecte
drepturile fiecruia
i s nu abuzeze de putere fa de supuii lor, ci s se poarte cu ei in mod
echitabil"113. Mai
tarziu, Abbon de Fleury se vdete extrem de interesant trimiand la un canon ce
fusese
adoptat, prin intervenia lui Jonas d'Orleans, de ctre un conciliu reunit la Paris in
829 sub
Ludovic cel Pios: Dreptatea regal inseamn a nu ofensa pe nimeni [...] a fi
aprtorul
strinilor, vduvelor i orfanilor, a reprima furturile, a pedepsi adulterul [...] a
proteja
bisericile, a-i hrni pe srmani [...] a apra cu curaj i dreptate patria impotriva
dumanilor"114.
Abbon, ca i contemporanii si, pstreaz intact ideea c rex Francorum
exercit o funcie
public, c are drept sarcin ordinea, i c misiunea sa trebuie indeplinit la
nivelul lui totum
regnum Francorum Cu prilejul incoronrii in catedrala din Reims, arhiepiscopul
il implor pe
rege: Primete coroana regatului pentru ca s iubeti dreptatea, blandeea i
judecata"115. Iar
Dante, visand un Imperiu ideal, il vede cluzind omenirea ctre fericire i
instaurand domnia
dreptii116.
Naionalismul monarhic, trebuie s subliniem cu vigoare acest lucru, nu este
xenofob.
Protecia strinilor despre care vorbete Abbon nu este o clauz stilistic, ci o
realitate - atat in
Frana cat i altundeva. Iubirea de patrie, grija pentru independena sa nu o
exclud; ele o
309
asimileaz. Cum s nu fi avut oare o viziune universalist aceti principi care se
cstoresc
mereu cu nite strine si care rman totui profund legai de glia strbun? Dac
devin regi in
alte ri decat cea de origine, ei se naturalizeaz i le imbrieaz cauza. Filip al
V-lea al
Spaniei va face mult pentru redresarea rii sale adoptive. Ca urmare a
neinelegerii acestui
naionalism monarhic, Napoleon se va confrunta cu surprize extrem de neplcute,
in special
cu Bernadotte devenit prin motenitor (1810), apoi rege al Suediei (1818-1844).
in schimb,
este adevrat c preocuparea excesiv pentru asimilare, acolo unde se vor gsi
puternice
elemente strine, va provoca o respingere a diferenei etnice i persecutarea sau
expulzarea
celor care vor refuza s-i piard identitatea: maurii din Spania reprezint un caz
exemplar.
Din toate acestea va rmane ceva pan i in desacralizatul secol al XVIII-lea.
Atunci erudiii il
vor descrie pe regele ideal ca pe acela care, fr a ceda nimic din teritoriul
naional, va
respinge orice viziune cuceritoare, va fi econom, i va remedia nedreptile ca un
adevrat
justiiar. Imaginea cea mai popular probabil a vechii Frane, alturi de cele
evocand viaa
imbelugat i panaul alb al lui Henric al IV~lea, este aceea a lui Ludovic cel
Sfant imprind
dreptatea sub un stejar.
in vacarmul continuu al armelor care asurzete istoria european, imaginea
regelui panic se
impune cu oarecare dificultate. Totui, ea exist. Cand Wilhelm Cuceritorul,
acoperit de
sange i invadator al altui popor", se prezint dinaintea arhiepiscopului de
Canterbury, acesta
din urm refuz s-i dea binecuvantarea. Se va gsi desigur un altul pentru a o
face, colegul
su din York, dar servilismul celui de-al doilea nu reuete s eclipseze
demnitatea primului.
in ziua incoronrii sale, regele Franei depune jurmantul i repet in mai multe
randuri:
Fgduiesc c poporul cretin care-mi este supus va pstra o pace adevrat". I
se
binecuvanteaz sabia i i se atarn la centur, ins ii este scoas indat pentru a o
incredina
conetabilului: regele Franei nu este un cuceritor, ci un rege al
310
dreptii i al pcii117. Ludovic cel Sfant, prototipul suveranului drept, a vestit
acest ideal
pretutindeni. i, chiar minind, succesorii si se cramponeaz de imaginea pe care
el a impuso.
Ea va fi rspandit de ctre florentini, pe cand participau la rzboi pentru Carol al
VlII-lea,
in intreaga Italie, iar regele va incerca s o confirme in cursul expediiei sale
nebuneti, mai
ales ajungand la Napoli118.
in regat nu exist decat favoruri regale. Toi, chiar i supuii marilor feude, pot
apela la justiia
regelui. Aa cum poate schimba statutul social eliberand din servitute i
innobiland, el poate
ierta greelile - ceea ce este o putere aproape religioas. Cand, in 1484, Statele
Generale ii cer
lui Carol al VlII-lea s prezideze el insui sptmanal o audien public a
tribunalului,
suntem tentai s considerm acest fapt o inovaie sau o revenire la vremurile de
odinioar ale
lui Ludovic al IX-lea. Dar ceea ce fcea sfantul rege nu fusese uitat i Statele
Generale
vorbeau degeaba. Tradiia regal oblig: in Spania vizigot deja, fiecare putea
accede la tron
i orice condamnat avea dreptul s implore clemena regal119; cat despre Carol
Temerarul
(1467-1477), care nu era decat duce suveran, el ii impunea s impart dreptatea
o dat pe
sptman.
Imperiul Bizantin, cu o art desvarit, tie s introduc in revendicarea aproape
obsesiv a
dreptii nite noiuni care ne duc cu gandul in mod irezistibil la puterile
fecundatoare i
fertilizatoare ale regilor pgani. Sub Iustinian (527-565) toate lucrrile,
discursurile oficiale,
inscripiile, panegiricele, tratatele legislative, contribuie la crearea imaginii ideale
a
impratului reluand vechile idei ale veniciei, ale izbandei permanente, ale
fericirii i
prosperitii. Pietatea, grandoarea, filantropia sunt deja componente ale idealului
imperial in
secolul al Vl-lea i vor sfari prin a-1 coplei total cateva secole mai tarziu,
impratul, se
repet mereu, trebuie s fie loial, protector, distribuitor al darurilor; i iconografia
ii aduce
aportul la acest discurs, in vreme ce nu vom gsi portretul suveranului victorios
decat in
perioada de declin a Imperiului i a neincetatelor confruntri militare120. Nicefor
Botaniade, in
1073, il opune pe rege tiranului, prezentandu-1 pe primul
311
ca pe un personaj uman, incapabil s cedeze maniei i s abuzeze de puterea sa
atunci cand
pedepsete121. Dar ideea nu este specific rsritean. Un text latin din secolul al
Xl-lea atribuit
unui episcop declar: Prin inelepciunea regelui, poporul devine fericit, bogat i
izbanditor"122t Acest portret al suveranului nu difer deloc de acela pe care-1
trasase Isidor din
Sevilla: Regele este numit astfel prin referire la aciunea dreapt (rex). intr-
adevr, dac el
carmuiete cu pietate, neprtinire i milostivire, pe drept cuvant este numit rex.
Dac-i lipsesc
aceste insuiri, el nu este rege, ci un tiran. Funcia regal const in a guverna i a
pstori
poporul lui Dumnezeu cu echitate i dreptate, i in a veghea ca s fie pace i
inelegere.
Regele trebuie intr-adevr s apere bisericile, pe acei servi ai lui Dumnezeu, pe
vduve, orfani
i pe toi ceilali srmani i nevoiai"123.
TAUMATURGUL
Aruncand o privire rapid asupra regilor pgani i israelieni, le-am intrevzut
harurile
taumaturgice i am constatat c acestea nu constituiau o trstur dominant a
personalitii
lor. in mod diametral opus, ele dein un loc esenial la regii cretini, cel puin la
cei ai Franei
i ai Angliei, astei incat potrivit lui Y. Labande-Mailfert, vorbind despre Carol al
VlII-lea,
imaginea regal, pentru oamenii din Reims, este mai degrab cea a regelui
vindector decat
cea a unui cuceritor"124.
Aceast diferen pune unele probleme. Nu sunt sigur c nu m inel
considerand, pe de o
parte, c nite suverani care aveau sarcina de a asigura prosperitatea, fertilitatea i
fecunditatea regatului lor nu puteau interveni decat prin simpla lor existen,
asigurand
sntatea tuturor; pe de alt parte c noi christoi", regii cretini trebuiau s
lecuiasc cu
mainile lor aa cum fcuse Iisus, c ei erau convini c primiser de la el o astfel
de misiune i
harurile permiand indeplinirea sa eficace.
Aceast eficacitate nu a fost niciodat pus la
312
indoial inaintea Renaterii i a formrii spiritului sceptic modern. Mulimile
credeau in ea:
ele se prezentau in mas. Ele gseau aici un rspuns la aspiraiile lor profunde i
la imaginea
pe care i-o fureau despre un rege drept i milostiv. Dac ar fi fost dezamgite
mereu, i-ar fi
pstrat oare credina? S nu ne inchipuim cumva c pomana ce insoea atingerea
regal era
ceea ce le motiva i le indemna s depun mrturie mincinoas despre o
vindecare ce nu s-ar
fi produs: ar insemna s ignorm spiritul medieval i spiritul religios. Ca orice
minune, cele
regale in de credin. Asemeni celor ale sfinilor, ale lui Christos sau ale
Fecioarei, ele nu
trebuie dovedite. Sunt acceptate sau refuzate, i ambele atitudini sunt la fel de
greu de adoptat;
dar problema pus de minunile regale nu poate fi rezolvat prin ironizri. i
totui s-a ironizat
mult pe seama lor. Un Frazer, pentru a nu cita decat un savant autentic, a vorbit
despre
mascarade solemne" i s-a complcut in a povesti anecdota, probabil fals,
referitoare la
William al III-lea (1681-1702) constrans s-i exercite indatorirea de taumaturg i
declarandule
celor care veneau la el cu trupul plin de dureri i cu inima plin de speran: Fie
ca
Dumnezeu s-i dea sntate i ceva mai mult minte!"125.
in Frana se spunea a atinge scrofulele" (un fel de adenit tuberculoas). A
atinge: regele
tmduia cu mainile sale puse pe bolnav, cu mainile sale care trasau o cruce pe
pacient* in
timp ce se ruga, cu mainile sale, spunea Shakespeare, crora cerul le conferise o
sacralitate
atat de mare"126; adic refcand gesturile lui Christos vindectorul, iar semnul
crucii reamintea
acest fapt. Nimeni nu se inela asupra semnificaiei ritualului; i regele o
proclama. El trebuia
s fi primit ungerea consacrrii, s se fi spovedit, s aib cugetul i mainile
curate" atunci
cand spunea: Regele te atinge, fie ca Dumnezeu s te vindece". Vindecarea nu
venea de la el,
ci avea loc intr-adevr dup bunvoia Domnului", in ciuda celor crezute uneori
de
* De la Ludovic cel Sfant, semnul crucii asupra pacientului intrase in ritual.
313
oamenii simpli care vorbeau de minunea Sfantului Maclou intrucat, in ziua
urmtoare
incoronrii, edina se inea pentru prima oar in sanctuarul acestui sfant12?,
Crturarii
considerau c harul regal decurgea din virtuile consacrrii, i aveau dreptate
fiindc prinii
motenitori nu-1 posedau. Ei erau tentai, incepand cu Helgaud i a sa biografie a
lui Robert
cel Pios, s se refere la Sfanta Ampul128; Carol al V-lea pare s imprteasc
in mod clar
acest punct de vedere, dar ar fi insemnat s se nege faptul c englezii aveau parte
i ei de un
asemenea har dei nu beneficiau, precum francezii, de balsamul ceresc. Poziie
incomod,
cci miracolul se accept sau se respinge in totalitate. Pentru a justifica aceast
viziune extrem
de naionalist, se spunea c harul regal se manifestase intaia oar o dat cu
Clovis - ceea ce
in general istoria nu reine. El nu pare atestat in Frana inaintea lui Robert cel
Pios (996-1031)
i, in Anglia, inaintea lui Eduard Confesorul (1044-1068), desigur ca o imitaie a
ceea ce se
petrecea in Frana. Potrivit lui H. Martin, originile acestui privilegiu regal sunt
insuficient
cunoscute, dar el era exercitat in mod constant in secolul al Xl-lea i toi
cronicarii il
menioneaz ca pe un fapt incontestabil129. Nu va fi niciodat abolit, cel puin in
Frana, i
Carol al X-lea va mai beneficia inc de el.
Obiceiul atingerii scrofulelor nu a fost remarcat inainte de pragul anului 1000,
dar originile
sale trebuie cutate intr-o epoc mult mai veche: el este strans legat de rituri ale
fertilitii i
ale fecunditii care s-au pierdut treptat. Valdemar I, regele Danemarcei (1157-
1162),
binecuvanta cu mainile sale seminele i copiii pentru a le crete puterile. Sfantul
tefan al
Ungariei (997-1038), o dat uns, a inceput s vindece, prin harul Domnului
Nostru Iisus
Christos, imprind paine, fructe i ierburi aromatice130.
Forma pe care o luase taumaturgia regal in Europa occidental devenise pentru
suveran o
sarcin indelungat, grea, istovitoare, i uneori destul de respingtoare. La Roma,
Carol al
VTII-lea (1483-1498) a atins intr-o zi cinci sute de bolnavi, nu fr ca
misteriosul su har
314
tmduitor s sporeasc inc i mai mult admiraia uluit a romanilor fa de
el"131. Carol I, in
1633, ar fi atins i vindecat intr-o singur edin o sut de bolnavi, iar Carol al
H-lea (1660-
1685) ar fi atins in timpul domniei sale peste o sut de mii de persoane: Era
inspimanttor
s vezi mulimea care se imbulzea in jurul lui"131.
IX Regele, Biserica i nobilimea
in orice civilizaie, suveranii, cei mari i preoii intrein relaii dificile.
Cretintatea nu a fcut
excepie de la regul, i aceste relaii s-au vdit poate mai dramatice decat in alte
pri ca
urmare a premiselor greite de la care porniser. Cel puin ele nu au ajuns
niciodat s se
normalizeze inaintea dispariiei sau a extremei slbiciuni a unora i a celorlali.
Prin originile sale, cu rare excepii, regele este un aristocrat i poate fi considerat
ca primul
printre egalii si. Va trebui s treac timp, cel puin in Europa occidental, pentru
ca el s par
de o esen diferit. i, chiar i atunci, el nu se va putea lipsi de nobili. Are
mijloace de a-i
crea prin innobilare i eventual de a-i ine la respect, de a-i aservi, de a-i ruina, de
a-i
condamna la moarte, dar nu de a-i anihila i de a le retrage calitatea la care ei in
cel mai mult:
nobleea lor.
Regele este un personaj religios, intrucat ii deine funcia de la Dumnezeu i
particip la
sacerdoiu, dar nu este un preot. Preotul exist alturi de el; el este uns ca i
regele i deci,
asemeni lui, este sacru. El beneficiaz de privilegiul rar de a transforma painea i
vinul in
trupul i sangele lui Christos, i de acela, mai puin sublim, de a ierta sau de a
reine pcatele,
adic de a inchide sau deschide, pentru regele insui, porile cerului, i de a fi
aadar, pentru el
deopotriv, un maestru spiritual i un confesor. Greelile morale, pcatele regelui
in de
domeniul preotului, i despre aceasta nimeni nu va discuta vreodat. Monarhul s-
a angajat
prin jurmant s-1 apere pe preot aprand Biserica i nu poate spera s se afle la
317
obaria puterilor sale, intrucat acestea i-au fost conferite de ctre episcop care le
deine el
insui de la pap, cel puin in cretintatea care recunoate papalitatea. Numai
autoritatea
ecleziastic este abilitat s-1 consacre pe rege, adic s-i dea regalitatea: fr
preot, nici
regele i nici impratul nu pot exista.
Faptul c nobilii sunt lipsii de atribute sacre, pentru c nu sunt uni, nu-i
impiedic s
revendice originea divin a autoritii lor, ceea ce nu poate decat s intreasc
consideraia pe
care le-o confer deja simpla lor putere pmanteasc in ochii ecleziasticilor. Un
senior de
oarecare importan este, in lume, alter ego-ul unui prelat care, chiar de origine
modest,
deine adesea feude i ocup o poziie social egal cu a sa. S mai adugm c
episcopul, ca
i simplul preot, este ascultat mai mult decat oricine de ctre popor.
Pentru edificarea a ceea ce Sfantul Augustin numete Cetatea lui Dumnezeu,
colaborarea
acestor trei puteri care sunt regele, nobilimea i Biserica se vdete necesar.
Toat drama
provine din aceea c puterile lor respective i raporturile lor nu au fost niciodat
bine definite.
Exagerand, istoria intregii cretinti s-ar putea rezuma aproape la cele dou
lupte
indelungate pe care le-au susinut nobilii i monarhii pe de o parte, Biserica i
regalitatea de
cealalt. A doua confruntare le va slbi i le va discredita pe amandou, i va face
s eueze
construirea unei Europe unite care nu avea mai puine anse s vad lumina zilei
decat, de
pild, o Chin unit. Exemplul cel mai spectaculos al primei confruntri, cu
incheierea sa
radical, il ofer Frana: monarhia i nobilimea vor disprea in acelai cataclism.
I. BISERICA I REGII EPISCOPUL ROMEI
Un demers mai mult teologic decat istoric i-a determinat pe primii catolici s
conceap
guvernarea Bisericii ca pe o monarhie electiv asumat de ctre episcopul Romei,
papa.
Nici un argument nu demonstreaz c
318
Sfantul Petru a fost pus de Christos mai degrab in fruntea cretintii decat la
temeliile sale,
nici c, eventual, succesorii si au fost destinai sa-i moteneasc intaietatea:
ortodocii i
protestanii, ca s nu vorbim decat de Bisericile rsritene, vor refuza aceast
concepie,
adeseori tarziu, este adevrat, i din motive nu neaprat religioase.
Biserica primitiv, in ciuda rezervelor sale, a recunoscut destul de repede o
anumit
supremaie a episcopului Romei, pentru c acest ora era capitala lumii. La
sfaritul secolului
I, Ignaiu din Aniohia, in scrisorile sale, ii proclam rangul excepional. Ctre
180, Sfantul
Irineu ii evoc autoritatea preponderent", iar in secolul al III-l ea aceasta pare o
chestiune de
la sine ineleas in viziunea lui Tertulian, Ciprian sau Denis din Alexandria.
Marile centre
vitale ale cretintii sunt totui orientale - Siria, Egiptul, Cappadocia - i, intr-o
Rom
pgan, viitorul pap are un spaiu de aciune redus i trebuie s se obinuiasc s
fie supusul
unui imprat care nu-i imprtete credina i o persecut adesea.
Convertirea lui Constantin (306-337) rstoarn situaia. Edictul de la Milano
(313) le acord
cretinilor intreaga libertate de cult. Noua religie va putea inflori, i ea se
dovedete mai apt
s o fac in Orientul Apropiat decat in Europa occidental. Cu un principe
cretin, o a doua
capital in Rsrit i o Biseric rsritean triumftoare, papa ii pierde mult din
insemntate.
Unii apologei au pretins a vedea in edictul de la Milano prima recunoatere
istoric a
libertii de contiin1. Este o afirmaie hazardat, cci nici nu trecuse o
generaie inainte ca
Theodosiu cel Mare (346-395) s fac din cretinism - in crezul su niceean
(381), i nu
altundeva -religia de stat i s inceap persecutarea pganilor i hruirea
ereticilor. Faptul
este capital: Biserica se consider stpana absolut a contiinelor.
Interdicia, sub pedeapsa cu moartea, a manifestrilor vechilor culte i a ereziei
ariene duce la
masacre (391-392). Unul dintre ele ne intereseaz pentru c implic probabil
prima intervenie
a autoritii ecleziastice asupra
319
conduitei imperiale. Dup ce Theodosiu reprimase in sange insurecia de la
Tesalonic, Sfantul
Ambrozie, episcop de Milano, ii interzice intrarea in biserica sa i il oblig s
fac peniten
public: un precedent de care vom mai avea prilejul s ne amintim.
Cucerirea Romei de ctre Odoacru (c. 434-493) i omagiul su de vasalitate adus
suveranului
de la Constantinopol, recunoscut de el ca singurul stpan al lumii, punand capt
Imperiului
Roman de Apus, sporesc dificultile episcopului roman. Papa rmane supus al
impratului,
dar nu mai triete intr-o capital. Dac intaietatea sa decurgea din proximitatea
propriului
sediu de acela al impratului, el o pierde - exceptand cazul in care s-ar muta la
Bizan.
Domnia lui Iustinian (527-565) pare s-i dea prima lovitur. Grandoarea sa
excepional,
prestigiul pe care i-1 confer succesele sale prodigioase, ii permit impratului s-
i impun
destul de lesne concepia davidian a suveranului egal cu apostolii, organizator
politic al unei
lumi strans legate de istoria mantuirii, parte a planului universal al lui Dumnezeu.
El o
concretizeaz punand s se construiasc templul inelepciunii divine, Sfanta
Sofia, pe care-1
inaugureaz cu aceste cuvinte: Te-am invins, o Solomon". Roma pare atunci
foarte indeprtat,
foarte cenuie, un mic targuor pierdut intr-un univers barbar. Religia triumf i
conduce totul, dar o face prin intermediul impratului.
CLOVIS
Roma i-1 dduse Bisericii pe Constantin; francii i Galia aveau s i-1 dea pe
Clovis. Ambele
daruri erau aproape echivalente ca valoare, iar al doilea avea s permit
redresarea strlucirii
episcopatului roman. Cretinismul ptrunsese extrem de timpuriu in lumea galo-
roman i
episcopii, in secolul al V-lea, se bucurau inluntrul ei de un mare prestigiu. Dar
ara rmanea
pgan, sau, dac se cretina, tindea ctre erezia arian. Francii nu deineau decat
o parte din
teritoriu, Nordul, iar vizigoii majoritatea
320
acestuia, Sudul. Se simea ins c viitorul le aparinea celor dintai. De aceea
convertirea
regelui lor, Clovis, care se cstorise cu o prines cretin, Clotilda, fusese
pregtit din
vreme i cu minuiozitate. Ea prea posibil. Era necesar. A avut loc, conform
tradiiei, in
496; potrivit cercetrilor istoriei contemporane, in 4982. Este prezentat ca o
decizie brusc,
ca un elan al regelui ctre Dumnezeul soiei sale - Dumnezu al Clotildei, dac
imi dai
izbanda, m voi cretina"3 -, ca un fel de miracol. in ziua botezului su urmau s
se
infptuiasc multe altele. Un suveran provenit dintr-o divinitate pgan, strans
legat de
poporul su, nu putea imbria fr dificulti o religie nou. Am vzut c mii de
franci s-au
convertit in acelai timp cu el. Repercusiunile imediate ale evenimentului au fost
considerabile, iar consecinele sale aproape infinite. Clovis era primul rege
germanic care
adoptase cretinismul, i intr-un moment cand se simea necesitatea imperioas a
unei Europe
cretine spre a contrabalansa Imperiul Bizantin. El a devenit fiul cel mare al
Bisericii; a primit
sprijinul necondiionat al episcopilor; a fost considerat portdrapelul cretintii,
nu numai in
regatul su, ci in intreaga Galie. Fiecare btlie pe care o catig este o victorie
a Bisericii",
spune Sfantul Avit, episcop de Vienne4. A catigat multe, impotriva burgunzilor,
impotriva
vizigoilor, i a reuit s pun stpanire pe cvasitotali-tatea Galiei. Merovingienii,
Carolingienii, Capeienii se vor mandri cu el. Pentru aceasta, i intrucat Frana
avea o vocaie
cretin, el a fost efectiv, nu primul rege al Franei (denumirea aceasta nu exista
inc), ci
primul rege al tradiiei monarhice franceze i adevratul intemeietor al rii
noastre.
Recunoscut de imprat i de episcopul Romei, regatul franc, dup Biseric,
restabilea
monarhia, o monarhie ale crei raporturi cu papalitatea rmaneau s fie definite.
EXEMPLUL VIZIGOT
Aliana dintre tron i altar care inaugura in chip atat de fericit viitoarele relaii ale
Franei cu
Biserica se situa
321
pe un plan de egalitate i ii privilegia pe gali in intreaga cretintate. Ea s-ar fi
putut infptui
in acelai mod in Spania vizigot. Goii ocupaser ara urmandu-1 pe unul dintre
regii lor, ce
avea s piar asasinat in 410; ei nu intarziaser s se converteasc, precum
francii, dar
optaser pentru erezia arian, pe atunci foarte apreciat, i nu se raliaser
ortodoxiei romane
(catolicismul) decat in 581 cu Recared I (586-601). Vizigoii constituiau noi
adepi importani:
Isidor din Sevilla, ctre 620, nu le descria oare regatul ca pe regina tuturor
provinciilor"5?
Dar, dei deveneau cretini, ei inelegeau ca autoritatea spiritual s rman
supus
indeaproape puterii laice - a lor. Pan la cucerirea arab din 710-711, Spania a
fost o teocraie
regal, stpanitoare deopotriv a clericilor i a laicilor, in care suveranul convoca
conciliile, le
confirma deciziile, ii judeca pe episcopi i, in ciuda rezistenei lor, ii desemna6;
el fcea apoi
din ei nite curteni, ca s nu spunem nite sclavi. Isidor descria destul de bine
situaia cand
arta c rolul regelui consta in a impune prin for ceea ce prelaii nu puteau
obine predicand
doctrina. Biserica nu putea decat s fie satisfcut de convertirea vizigoilor, dar
satisfacia sa
era lipsit de convingere iar locul ce-i era conferit il evidenia i mai bine pe cel
deinut de ea
in Galia.
POITIERS
Vizigoii au fost izgonii de ctre arabi i Spania a devenit musulman. De
aproape un secol,
cretintatea suporta asalturile violente ale Islamului, iar cele mai bune inuturi
ale sale
cdeau in mainile acestuia: Siria, Egiptul, Africa de Nord, Spania. Bizanul
fusese asediat in
mai multe randuri. Nimic nu-i oprea pe musulmani. Or, in 732, Carol Martel,
duce al
francilor, majordom al palatului, ii invingea in btlia de la Poitiers. Oamenii
ieii din
deserturile arztoare ale Arabiei erau invini pentru prima oar. in acest
eveniment s-a vzut
desigur mai intai izbvirea galilor. Era poate cea a intregii cretinti, i
322
totodat posibilitatea pentru viitoarea Fran, avand in vedere imensitatea
serviciului adus, de
a-i asigura deplina independen in raport cu o papalitate inspimantat.
Roma nu uitase desigur ceea ce ii datora lui Clovis i nu avea nimic s le
reproeze
Merovingienilor, care dovedeau o ortodoxie neclintit i recunoteau autoritatea
ecleziastic
drept unic judector in materie de credin. Dar era iritat vzandu-i pe regii
franci preocupai
s nu le lase episcopilor o putere susceptibil de a o pune in cumpn pe a lor, i,
mai grav
inc, pretinzand s intervin in numirea lor i ridicandu-i pe nite laici la rangul
episcopal.
Aceast atitudine fusese evident cand un pontif de statura Sfantului Grigore cel
Mare (590-
600) protestase cu vigoare impotriva voinei lor i convocase in 599 un conciliu
la Paris
pentru a o infrange. Este adevrat c acel conciliu, amanandu-i prea indelung
intrunirea, nu
se deschisese decat dup moartea papei i nu putuse prezenta nici o personalitate
capabil s-i
in piept regelui. Astfel, Chlothar al II-lea, in 614, putuse s impun inserarea
faptului ca nici
o numire de prelat s nu rman definitiv inaintea acceptrii regale. Roma
trebuise s se
incline. Ea avea s se resemneze inc i mai mult de atunci inainte in faa
exigenelor de
independen ale francilor.
INOVAIILE CAROLINGIENE
Papalitatea ii pstra ins prestigiul pe care i-1 conferea autoritatea sa moral.
Pepin cel Scurt
(751-768), impresionat de legitimitatea merovingian, dei constat neputina
acestei familii,
vrea s-i ia garanii de la Roma. El il trimite pe Fulrad la papa Zacharias (741-
752) pentru a-i
pune intrebarea devenit celebr: Regii nu mai exercit puterea in regatul
nostru. Este bine,
este ru?" Iar suveranul pontif rspunde: Mai bine numii-1 rege pe cel ce
exercit intradevr
puterea, pentru ca ordinea s nu fie tulburat"7. Atunci fiul lui Carol Martel ii
pune pe
episcopii reunii la Soissons s-1 incoroneze. Rmane ins neli-
323
nitit i, ca i cum ungerea episcopal nu-i ajungea, ii reinnoiete consacrarea
trei ani mai
tarziu, in 754, la Saint-Denis, de ctre pap in persoan. El reaeza astfel,
intrucatva,
monarhia franc sub autoritatea Bisericii, sau mai degrab a conductorului ei.
Aceast consacrare pontifical era o veritabil inovaie. A mai existat i o alta la
fel de
important. Sanctitatea Sa nu venise la Paris anume spre a-1 unge pe rege.
Ameninat de
longobarzii care inaintau ctre sudul Italiei, papa ceruse zadarnic ajutoare
Imperiului Bizantin
i nu-i mai punea sperana de acum inainte decat in franci. El s-a aruncat la
picioarele
regelui. Un gest il compensa pe altul. in dou expediii (751, 756), Pepin i-a
nimicit pe longobarzi,
apoi, in loc s-i restituie impratului teritoriile cucerite in jurul Ravennei i
Romei,
le-a druit papei care a devenit din acel moment ef de stat. El avea s rman
astfel pan in
1870. Eliberat de sub tutela bizantin, suveranul pontif nu mai depindea de
nimeni i vedea
deschizandu-se dinaintea sa un imens orizont. El avea s se ocupe de umplerea
acestuia.
i totui, regii francilor erau regi datorit papilor; papii erau suverani pmanteti
datorit
francilor.
REINSTAURAREA IMPERIULUI DIN OCCIDENT...
incoronat imprat in ziua de Crciun a anului 800, la Roma, de ctre papa Leon
al IIHea, in
aclamaiile mulimii care rspundeau, peste veacuri, celor ale soldailor romani
alegandu-1 pe
imperator, fiul lui Pepin, Carol cel Mare, reinstaureaz Imperiul din Occident.
Dei se
consider in primul rand un rege i are grij s nu se uite aceasta punandu-i in
continuarea
titlului su de imperator Romanum gubernans impertum pe acela de rex
Francorum atque
Lombardorum, el ii consider noua demnitate ca fiind magistratura suprem. Ca
imprat, se
vede in postura unui slujitor al Bisericii care are sarcina, spune el, s guverneze
i s
ocroteasc impotriva celor ri". Intervine mereu in chestiunile religioase; nu se
mai
324
mulumete s-i numeasc pe episcopi, ci ii ia in serviciul su. De atunci nu mai
exist dou
puteri care se echilibreaz, ci una singur, cea a suveranului care sancioneaz
fuziunea dintre
pmantesc i spiritual. Perioada acestei fuziuni intr-o unitate indisolubil, va
spune Werner,
este perioada carolingian".
Se inelege aadar de ce ceremonia consacrrii nu 1-a incantat pe Carol cel Mare,
convins ci
deine coroana nu de la papa care i-a pus-o pe cap, ci de la Dumnezeu, i care se
teme c
popoarele se vor inela - de unde legenda incoronrii efectuate prin surprindere,
impotriva
voinei imperiale. Faptul c impratul se consider superior papei, il ia drept
vasalul su, este
neindoielnic. El avea deja aceast convingere cand, in 786, in ziua alegerii lui
Leon al IlI-lea
la Sfantul Scaun, ii recomandase s duc o via cinstit, s urmeze sfintele
canoane i s se
arate in totul imitatorul lui Iisus Christos. O va mai exprima din nou in 813 cand
il va asocia
la tron pe fiul su Ludovic I cel Pios, abinandu-se s apeleze la pap8. Gestul nu
a avut nici
un efect: rsunetul incoronrii lui Carol cel Mare va impresiona atat de puternic
generaiile
viitoare incat intervenia pontifical va prea necesar consacrrii imprailor. Un
mileniu mai
tarziu, Napoleon il va obliga inc pe Sfantul Printe s i-o dea.
Ideea carolingian potrivit creia cretintatea trebuia s aib un conductor unic,
singura
garanie a unitii sale, de care depindeau puterile spirituale i laice, se va
intoarce impotriva
Imperiului. La abia o jumtate de secol dup intronarea lui Carol, Carolingienii,
care o dat cu
fora i-au pierdut i supremaia, sunt nevoii s le abandoneze papilor intreaga
autoritate pe
care o reuniser in mainile lor. Nicolae I (858-867) ii adjudec toate puterile i
refuz orice
limit: Sfantul Scaun trebuie s instaureze pretutindeni in lume i in toate
lucrurile ordinea i
rectitudinea". El crede in supravieuirea necesar a unei Europe care se putea face
i pe care
dezmembrarea Imperiului carolingian o distruge orientand-o ctre formarea
statelor. Ludovic
cel Pios (814-840) i-a succedat tatlui su i, in 817, a proclamat principiul
unitii intan-
325
gibile i sacre a Imperiului, considerat drept unitatea poporului lui Dumnezeu;
principiu
reafirmat in 823 si in 825.
... I PRBUIREA SA
Aceast frumoas ideologie care depete instinctele germanice ale impririi
patrimoniului
intre motenitori, nu rezist imprejurrilor concrete. Ludovic are trei fii, Lothar
(m. 855),
Ludovic ce va fi numit Germanicul (m. 876) i Carol care va deveni Carol al Il-
lea cel Pleuv
(m. 877), nite oameni impini de ambiie, care nu reuesc s se ineleag i care
se sfaie
intre ei. Tratatul de la Verdun (843) va pune capt galcevilor lor consacrand
naterea a trei
ri, dintre care dou sunt hrzite unui mare viitor. Doar o clauz, in care se
credea anevoie,
mai salveaz aparenele - i anume meninerea unei uniti teoretice a Imperiului
-
subordonandu-i pe regi impratului. Poate prea clarvztori sau doar abili, papii
consider c
e randul lor s acioneze. Ei cred c pot reui acolo unde Imperiul a euat. Acesta
din urm,
cum era de prevzut, se prbuete (888), apoi dispare cand, in 924, moare
Berengar I. Din
dominaia imperial asupra intregii cretinti nu va mai rmane in Germania
decat un vis, un
vis despre care va ti curand c e doar un vis.
INTAIETATEA SFANTULUI PETRU
in secolul al X-lea, cand Otto al Il-lea cel Mare (973-983) reinstaureaz Imperiul
carolingian,
cunoscut de acum inainte in istorie ca Sfantul Imperiu Roman de Naiune
German*, se mai
crede in dominaia sa universal. Noul suveran i succesorul su vor s-i redea
grandoarea pe
care o avusese sub Carol cel Mare i plenitudinea suveranitii sale. Numai c
papa a ocupat
locul i
* Firete, se spunea Imperiu". Noi am adugat roman" i de naiune german".
326
nu mai intenioneaz s-1 abandoneze. Conflictul pare inevitabil.
Criza prin care trece Biserica in aceast epoc il va declana. Dou vicii
submineaz clerul:
simonia i nico-laismul, traficul de lucruri sfinte, de bunuri spirituale, de funcii
ecleziastice,
i cstoria preoilor - interzis de Roma, in vreme ce ortodoxia bizantin o
admite -, insoit
de tot soiul de licene sexuale. Fie din lips de voin, fie din neputin, fie mai
ales pentru c
impraii, indeosebi Henric al IV-lea (1056-1116), profit de pe urma lor,
Imperiul nu este
deloc preocupat de ele, ca s nu spunem c le devine complice, i aceasta ii
exaspereaz pe
papi. Leon al X-lea (1049-1054) i cei doi succesori ai si, fr a indrzni s
condamne
investitura laic a episcopilor, decid s duc o lupt energic impotriva
simoniacilor, ceea ce
11 va contraria pe imprat. Numirea lui Grigore al Vll-lea (1073-1085) in funcia
pontifical
pune in sfarit problema in termeni clari: in definitiv, puterea absolut trebuie s-i
revin
papei sau impratului? Reluand pe cont propriu Tezele lui Nicolae I i
amplificandu-le pan la
ultimele consecine, Grigore se pretinde chemat s intemeieze pe pmant
impria lui
Christos atat de indelung ateptat, o monarhie ecleziastic ce trebuie s supun
toate regatele
lumii i s domneasc peste intreaga cretintate. Cretinii nu pot avea decat un
singur
conductor, aceasta o proclam fiecare, dar un astfel de conductor nu poate fi
altul decat
papa, dublul motenitor al lui Christos i al lui Cezar, inand intr-o man cheile
Cerului, iar in
cealalt sceptrul pmantesc. inc de la inscunarea sa, Grigore intenioneaz s
aplice decretul
emis de Nicolae al Il-lea in 1059, dar rmas liter moart, care proclama
independena total a
papalitii in faa puterilor lumeti, apoi condamn investitura laic. in al su
Dictatus papae,
el face expunerea clar i concis a prerogativelor papale i a intinderii
drepturilor sale (1074-
1075).
Atunci, incepand din aceast jumtate de secol al IX-lea, i mai mult inc in
secolele al X-lea
- al XHI-lea, majoritatea principilor cretini se supun intr-o msur mai mare sau
mai mic
Romei, simind c puterea lor nu
327
ar putea fi legitim fr sanciunea papei. in 997, ungurii, ultimul dintre
popoarele care
nvliser de o jumtate de mileniu din stepele Asiei, intr in comunitatea
naiunilor cretine
trimiand papalitii o ambasad pentru a cere ca Sfantul Printe s-1 incoroneze
pe cel pe
care-1 vor rege, pe tefan (997-1038). in 992, Boleslaw I (992-1025), duce al
Poloniei, este
inlat la rangul de rege prin graia suveranului pontif. Aceti neofii care au
analizat situaia
Occidentului au ineles perfect atotputernicia papei. Aceasta se afirm, sau mai
degrab se
manifest, in toat strlucirea sa in secolele al Xll-lea i al XIII-lea cand regii
Portugaliei,
Castiliei, Aragonului, Angliei, Bulgariei, un Ioan I Kaloian Asan (1197-1207), un
Ioan fr de
ar (1199-1216), recunosc suveranitatea pontifical - chiar dac nu intotdeauna
de bunvoie.
Doar Frana, aa cum vom vedea, refuz aceast suveranitate. Alte ri incearc
zadarnic s
adopte o atitudine similar. Pentru Ioan fr de ar, confruntarea este dur. Papa
trebuie s-1
declare detronat (1211), apoi s pun in micare impotriva lui armata
Capeianului, pentru ca
el s capituleze in 1213: incredinm Sfintei Biserici [...] intregul regat al
Angliei, intregul
regal al Irlandei, i recunoatem c le deinem ca vasal i acceptm s pltim un
greu tribut"9.
Un mare principe ca Pedro al Il-lea de Aragon (1196-1213) nu ezit s plteasc,
la randul
su, tribut Sfantului Scaun i s se recunoasc vasalul su spre a obine de la el
coroana. El se
duce la Roma la Innoceniu al III-lea i accept ca acesta s stabileasc
modalitile
consacrrii succesorilor si: ea va trebui s fie efectuat la Tarragona de ctre
ahiepiscop
acionand in numele papei, indat dup ce acesta din urm ii va fi dat investitura
in capitala
sa10. Aici nu este probabil vorba de a consolida o legitimitate neindoielnic, ci,
sprijinindu-se
pe puterea religioas, de a-i evita pe nobili, a cror influen este deosebit de
apstoare in
Spania i care se cred la originea oricrei autoriti. impotriva lui Pedro, baronii
i cavalerii
vor protesta cu energie, proclamand pretutindeni ruinea unui rege care se face
tributarul
pontificatului roman11; ei
328
vor deveni campionii cei mai indarjii ai unei monarhii independente de Biseric.
Ne-am
putea intreba dac acionau in numele su sau al lor, de s-ar fi putut cumva
distinge ceea ce ei
inii nu erau capabili s disting.
REACII IMPERIALE
Oricat de supui ar fi, aceti principi care sunt departe de Roma nu se arat prea
stanjenii de
vasalitatea lor, care le rnete mai ales orgoliul. Ei trebuie totui s-i suporte pe
reprezentanii
ordinelor ceretoreti, agenii omniprezeni ai papei, i nu numai in Rsrit; cat
despre
Ungaria, care sub Bela al IV-lea (1172-1196) era pe cale de a deveni prima putere
catolic, ea
trebuie s cedeze Cumania (esurile din nordul Mrii Negre) protectoratului
roman (1129),
recunoscand astfel limitele libertii sale de aciune. Pentru imprat, situaia se
vdete mai
stanjenitoare, cci pmanturile sale se invecineaz cu cele ale Bisericii. Henric al
IV-lea nu
este un umil, ins tie s-i tempereze mandria i nu pretinde s aib un drept
incontestabil la
coroan. Dac nu consider ofensatoare recunoaterea supremaiei Bisericii, el nu
este omul
care s tolereze tirania papei. El accept ca acesta s poat destitui un principe
duman al
credinei, dar nu un bun catolic; are contiina datoriei sale de a apra drepturile
dobandite de
coroan, a caracterului sacru al funciei sale, i o spune: Nu se cuvine s fiu
judecat decat de
Dumnezeu, cci [...] m numr printre cei care au fost uni pentru regalitate".
Revendicrile argoase ale lui Grigore, care aparent il las iniial indiferent, il
agaseaz
curand, apoi ii devin insuportabile, i sfaresc prin a-i prea excesive i
periculoase, in 1076,
el ii reunete pe episcopi la Worms i ii pune s semneze actul de destituire a
papei. Grigore al
VIIl4ea rspunde destituindu-1 pe imprat, eliberandu-i supuii de jurmantul lor
de fidelitate
i excomunicandu-1. Henric nu dispune de asemenea arme: lupta este inegal.
impratul,
depindu-i epoca, nu a ineles
329
situaia. Este invins chiar inainte de a fi luptat. in ianuarie 1077, vine s-i
implore iertarea la
Canossa*.
Henric al IV-lea a greit desigur declanand rzboiul. Dar Sfantul Grigore nu a
avut dreptate
s il provoace, i inc i mai puin s-1 catige. Total orb, el nu vede c umilindu-
1 pe
imprat, il umilete pe cel care, asemeni lui, la un nivel diferit, trece drept un
reprezentant al
lui Dumnezeu, i c prin el 31 umilete intrucatva pe Dumnezeu. Va fi pedepsit:
la trei ani
dup aceast efemer victorie pontifical, Henric triumf. Dei excomunicat din
nou, el tie s
depeasc acest handicap, intr in lupt cu papa, il infrange i cucerete Roma.
Grigore
pleac in exil, unde va muri. Cel invins este iari Dumnezeu, i de aceast dat
in persoana
conductorului Bisericii sale, a succesorului lui Christos. Galceava investiturilor
devine un
rzboi: lupta dintre Sacerdoiu i Imperiu.
LUPTA DINTRE SACERDOIU I IMPERIU
Situaia papalitii se redreseaz repede. Totul las s se cread c, in final, ea
este
izbanditoare. Biserica dispune atunci de elanul mistic care i-a insufleit pe
cruciai i de un
redutabil ganditor, Bernard de Clairvaux (1091-1153), cruia ii datorm imaginea
celor dou
spade care, spune el, ii aparin lui Petru, una, spiritual, fiind in mana sa,
cealalt, laic, la
ordinele sale". Tez indrznea care contest orice fundamentare a statului i
care face din
regele consacrat un simplu executant. in 1133, Lothar al IlI-lea, incoronat, il aude
pe pap
conferindu-i plenitudinea demnitii imperiale. O fresc de la Lateran il
reprezint pe
suveranul pontif pe tronul su i pe imprat ingenuncheat dinaintea sa, cu aceste
versuri
latine: Regele devine vasalul papei i primete de la el coroana"12. Partida pare
incheiat,
dei cretintatea nu formeaz un singur stat, dei cruciada nu constituie fora
unificatoare ce
fusese sperat. in fapt, nimic nu s-a
* Vezi supra, p. 304.
330
incheiat. O mare familie, Hohenstaufen, acest neam de vipere", ridic mnua.
impotriva
puterii Bisericii se ridic doi mari suverani: Frederic Barbarossa (1152-1190) i
nepotul su
Frederic al II-lea (1218-1250). Pentru frumuseea jocului, in faa lor se vor afla
doi mari papi:
Alexandru al IlI-lea (1159-1181) i Innoceniu al IV-lea (1243-1254).
De soarta luptei depinde cea a intregii cretinti. Dac Imperiul triumf, regii
vor scutura
jugul, ii vor imita pe Capeieni. Barbarossa i-a inceput domnia intreinand bune
raporturi cu
Adrian al IV-lea (1154-1159). Dar, in 1157, el i-a schimbat brusc atitudinea. La
dieta de la
Fulda, a decretat c primise de la clemena divin" guvernarea oraului i a
universului, i, in
faa protestelor Sfantului Scaun, afirm c este fals s se pretind c deinerea
coroanei
imperiale reprezint o feud conferit de papalitate. Rzboiul rece reincepe13. El
nu intarzie s
devin fierbinte. impotriva lui Alexandru al IlI-lea, Barbarossa introneaz un
antipap, Victor
al IV-lea (1160). Prile se intalnesc pe campul de btlie: in confruntarea cu liga
lombard,
impratul este invins in 1176 i vine la Veneia s se prosterneze dinaintea
suveranului pontif.
Umilirea de la Canossa se repet, dar ceva s-a schimbat. Acest lucru se vede
cand, paisprezece
ani mai tarziu, moartea lui Barbarossa se transform in apoteoz.
Frederic al II-lea se gsea in cea mai bun situaie politic posibil. El motenea
prestigiul
bunicului su i aduga coroanei imperiale pe aceea a celor Dou Sicilii, ceea ce
situa statul
pontifical intre ciocan i nicoval, ingrijorat, Innoceniu al IV-lea, care-i datora
in parte
alegerea lui Frederic, i-a mutat reedina la Genova, apoi la Lyon. El a convocat
acolo marele
conciliu din 1245, intr-o epoc plin de primejdii pentru cretintate intrucat
mongolii,
stabilii in Ungaria, ii porunciser impratului s se supun i ii manifestaser
intenia de a
cuceri Europa14. i totui, pe ordinea de zi a adunrii lioneze, Frederic ocupa
mai mult loc
decat cumpliii invadatori. in enciclica sa Aeger cuilevia, Innoceniu declar: Nu
exist nici o
putere care s nu fie randuit de Dumnezeu [...]. Succedandu-i lui Iisus Christos
deopotriv
rege adevrat
331
i preot adevrat [...] papii au primit nu numai monarhia pontifical, ci i pe cea
regal [...].
Dumnezeu le-a incredinat laolalt imperiul ceresc i imperiul pmantesc [...].
Biserica deine
spada, emblema celor dou puteri". Aceast tez nu fusese nicicand expus cu
atata franchee,
i chiar brutalitate.
Prederic a fost excomunicat, apoi destituit. El nu a inut seama de situaia creat
i domnia sa
nu a avut de suferit de pe urma ei. Dar nepotul su Conradin, care nu il egala ca
statur
politic, s-a dovedit incapabil s susin lupta: a fost invins de Carol de Anjou,
regele Siciliei
(1265-1285), i decapitat la ordinul acestuia (1268).
Papa era victorios, dar victoria sa avea un aspect precar. El nu reuise s realizeze
unitatea
Europei, ceea ce i-ar fi justificat aciunea, ci doar s obin acceptarea sa ca vicar
al Celui
cruia ii aparine pmantul i tot ce cuprinde el"15. Teocraia prea s se afle
totui pe punctul
de a se nate. Bula Unam sanctam o va defini in orice caz ca i cum s-ar fi
nscut: Biserica
este deasupra principilor. Papa are aadar puteri depline asupra ei i asupra lumii.
El este
judectorul regilor i al tuturora"16. Europa o nscuse poate, dar era un copil
nscut mort.
Totul s-a prbuit, i Biserica, i Imperiul. Cea dintai a prut s cad in letargie,
iar cel de-al
doilea in cea mai mare anarhie. Aceast epoc a fost numit Marele Interregn"
(1254-1273).
Germania i Italia s-au separat, spre marea bucurie, zice-se, a celei din urm ce
suporta
anevoie ingerina germanic. Nu sunt convins de aceast bucurie, dar poate c l-
am citit prea
mult pe Dante: marele poet (1265-1321) se arta intr-adevr un aprtor
inflcrat al
Imperiului i nu agrea deloc puterea laic a papei: Omul, spune el, are nevoie de
o dubl
carmuire conform dublului su el, adic a suveranului pontif care, potrivit
adevrurilor
revelate, ar cluzi neamul omenesc ctre viaa venic, i a impratului care,
potrivit
invturilor filozofice, l-ar conduce ctre fericirea pmanteasc"17. Da, Doi
sori avut-a
Roma cand fcu pmantul bun*, ca dublul drum s-1 vad, i-al cerului, i-al
lumii"18.
' ii las lui Dante responsabilitatea acestei opinii.
332
Imperiul mai are inc unele veleiti hegemonice; papalitatea nu va mai avea nici
una.
Ludovic al FV-lea al Bavariei (1328-1346) incearc o nou lovitur de for
impotriva papei,
dar eueaz. Carol al IV-lea de Luxemburg (1346-1378), in 1355, pune s fie
incoronat tot de
ctre suveranul pontif, dar, in 1356, Bula de Aur, care stabilete modalitile
alegerilor regale
i imperiale, nu mai face nici cea mai mic aluzie la ceremonia roman;
incredinand alegerea
impratului unui grup de apte electori, ea nici mcar nu-1 menioneaz pe pap.
impraii i
suveranii pontifi ii accept mutual existena i incearc s se ignore. Cat despre
conflictele
din epocile ulterioare, este inutil s le mai evocm: pagina a fost definitiv
intoars. Ce-ar fi
putut face de pild papalitatea impotriva ambiiilor lui Carol Quintul (1519-
1556), care era
principalul meterez al catolicilor deopotriv in faa valului protestant ca i al
celui turcesc? De
altfel, curtea roman nu mai este ascultat i ea vede curand c iniiativele sale au
urmri
nefaste. Cele ale lui Paul al IV-lea (1555-1559) impotriva lui Filip al II-lea al
Spaniei (1556-
1598) i a impratului Ferdinand (1556-1561) o pun in pericol. Cea a lui Clement
al VIHea
(1523-1534), care ine totui de domeniul religios pentru c se refer la divorul
lui Henric al
Vffl-lea al Angliei (1509-1547), duce la crearea unei noi Biserici separate.
FRANA I PAPALITATEA
Am iniruit toate titlurile de recunotin pe care regele Franei le dobandise la
Roma. Ele
erau intrite prin situaiile respective ale regatului i ale papalitii: francii nu
pretindeau
dominaia asupra Italiei i nu se artau favorabili unui Imperiu ambiios; ei
preferau s susin
Roma impotriva imperialismului germanic. incepand din secolul al IX-lea, cand
Hincmar
luase iniiativa de a-1 unge el insui pe rege in catedrala din Reims i de cand
aceasta
devenise o tradiie19, papii nu mai aveau de ce s oficieze ceremonia i nici s se
amestece in
treburile suve-
333
ranului. Monarhia nu se sustrgea interveniei religioase a Bisericii, ceea ce nu
era nici
posibil, nici de dorit, dar ii afirma independena. Singurul adevrat mr al
discordiei era chiar
acela care provocase situaia, exploziv din Germania: investitura episcopilor ii
revenea
Sfantului Printe sau regelui? El ar fi parjolit Frana dac papa ar fi putut spera s
sting
pretutindeni incendiul. Aici nu a prilejuit ins decat o serie de dispute, ce nu vor
fi de altfel
niciodat rezolvate. Pan i in vremea lui Ludovic al XlV-lea (1643-1715), va
izbucni un
conflict cu Innoceniu al XHea (1676-1689) in legtur cu galicanismul, doctrin
pe care
indeosebi Bossuet o va sistematiza in cateva formule temeinice.
La toate meritele sale seculare, Frana a mai adugat dou: ea a fost marea
furitoare a
cruciadelor, i i-a dat natere lui Ludovic cel Sfant. Cruciada era desigur
preocuparea intregii
cretinti, i englezii, germanii, italienii - ca s nu mai vorbim despre spanioli
care se luptau
in propria lor ar impotriva Islamului: acelai duman, aceeai cauz - au
participat la ea din
plin. Dar francii au fost cei mai numeroi, cei mai devotai, cei mai inflcrai, in
aa msur
incat musulmanii vor spune franci" cand se refereau la cruciai, iar aceste
expediii de peste
mare se vor numi Gesta Dei per Francos, epopeea lui Dumnezeu prin franci".
Cruciada a
fost decis (1095) de un pap francez, Urban al II-lea, intr-un ora francez,
Clermont, iar un
clugr francez, Petru Eremitul, s-a fcut heraldul ei.
Ne imaginm cu greu incomparabilul prestigiu al lui Ludovic cel Sfant, in Frana
mai intai,
apoi in intreaga cretintate, in sfarit dincolo de hotarele ei - la musulmani, i
chiar la
mongoli care, spre marea noastr surpriz, au vzut in el cel mai mare suveran al
Occidentului. Ludovic al IX-lea a servit timp de veacuri drept referin i drept
model. Toi
cei care erau din neamul su au beneficiat de aceast situaie, ca i cum o astfel
de inrudire le
atribuia calitile sale desvarite20. Datorit lui Ludovic cel Sfant, Frana, de
atunci inainte,
nu mai avea nevoie de papalitate i nici de o intervenie special a Bisericii
pentru a slvi
regalitatea ocrotit de Dumnezeu. Gradul de. spiritualitate atins de ea [...] ii
confer regelui o
mare libertate de micare, si aceasta chiar in fata Bisericii"21.
334
Nimeni nu are de gand s protesteze indelung atunci cand coroana, nemulumit
s domine
clerul, il ia cu hotrare in serviciul su"22.
Evident, raporturile dintre regii Franei i Biseric au cunoscut cateva crize.
Chiar i
indelungatului fluviu linitit i se intampl s intalneasc defileuri i decliviti ce-
i
involbureaz apele, pentru a-i regsi apoi indat cursul lin i netulburat. Unul
dintre aceste
accidente a survenit sub Filip August care, timp de dou decenii, nu s-a lsat
induplecat de
anatemele papei referitoare la divorul su i i-a afirmat, in 1203, trimisului
acestuia c el nu
primea porunci, c Sfantul Scaun nu avea dreptul s se amestece in treburile
regelui". A mai
existat un altul, extrem de indelungat i foarte violent, cand, in 1296, Filip cel
Frumos s-a
confruntat cu Bonifaciu al VlII-lea (1294-1303) in legtur cu impozitele
extraordinare pe
care voia s le impun clerului. Disputa a degenerat repede. Legailor pontificali
venii s-i
cear s semneze pacea cu Anglia in vederea cruciadei, regele le-a rspuns in
1297 c
guvernarea laic a regatului su ii aparinea numai lui singur, c nu recunotea in
aceast
materie nici un superior i c nu avea s se supun niciodat nimnui in aceast
privin. Iar
cand pontiful ii scrie*: Cei care te conving c nu ai nici un superior i c nu eti
supus
supremului monarh al Bisericii te inal", el il trimite pe Nogaret s foreze
porile castelului
de la Anagni. Doborat de oc, btranul pap moare puin dup aceea. in 1305,
regele Franei
determin alegerea unui pap francez, Clement al V-lea (1305-1314), care se
instaleaz la
Avignon. Papalitatea va rmane aici pan in 1378 cand un alt pap francez,
Grigore al Xl-lea,
o va readuce la Roma.
BIZANUL
Papalitatea, angajat intr-o lupt implacabil pentru supremaie in Occident, a
pierdut de
mult vreme Rsritul! in timp ce Europa opteaz pentru carmuirea monarhic a
Bisericii,
Imperiul Bizantin alege o carmuire conciliar. Codul lui Iustinian prevzuse
guvernarea
* Pentru c regele il intemniase pe episcopul de Pamlers.
335
adunrii poporului cretin (ecclesia) de ctre o federaie de cinci patriarhate, cu
un drept de
apel la Roma i la Constantinopol. in realitate, impratul, in Imperiul su, avea s
fie
conductorul necontestat atat pe plan laic cat i pe plan spiritual. Vasile
Macedoneanul (867-
886) i Leon al Vl-lea (886-912) definesc o veritabil monobiaz": unitatea
dintre sacerdoiu
i imperiu este aidoma celei dintre suflet i trup. impratul ales concentreaz i
reprezint
sacerdoiul regal al poporului: el controleaz administrarea Bisericii, convoac
conciliile,
deine - in afara catorva excepii - patriarhatul in mainile sale23. Totui, Biserica
are dreptul s
intervin: episcopii i stareii ii pot arta dezaprobarea dac legile sau aciunile
contrazic
contiina cretin. Ei au indrznit s o fac; spre cinstea lor, cci o asemenea
atitudine nu era
lipsit de primejdii24.
Dac clerul secular se afla aproape in imposibilitatea de a aciona, clerul regular
prezenta in
schimb o incontestabil for de rezisten; amploarea efectivelor sale, coeziunea
sa i
audiena de care se bucura dinaintea poporului ii confereau o pondere
considerabil. Cei mai
pizmai dintre bazilei, i indeosebi Constantin al V-lea (740-775) care a fost
marele su
persecutor, afirmau c acest cler regular constituia un stat in stat. Poate c tocmai
impotriva
lui, mare amator de icoane, a fost indreptat, in fond, valvtaia iconoclast. i
totui, este
tulburtor s constatm c apariia i dezvoltarea iconoclasmului aproape coincid
cu epoca
iconoclasmului musulman, care-i gsete justificarea in acele hadith, tradiiile
Profetului,
reunite i publicate in secolul al IX-lea, i c aceast micare se traduce ici i colo
prin crearea
unui bogat decor floral i animalier. Oricum ar fi, iconoclasmul bizantin, in care
s-a dorit a se
vedea un elan cezaro-papist25, nscut in 726 i mort in 843, opune dou tabere:
una
(iconoclatii) era vdit imperial i ii numra in randurile sale pe membrii
inaltului cler, aflai
in serviciul impratului; cealalt (iconodulii sau iconolatrii) cuprindea aproape pe
toat lumea
i mai ales clugrii, clerul inferior i populaia feminin. Acest conflict
indelungat nu a
modificat in mod sensibil structura unei Biserici deja bine constituit, i creia
trebuia
neaprat s i se gseasc un alt nume decat al celei din Occident: ea se pretindea
orto-
336
dox i a obinut recunoaterea sa ca atare de ctre popoarele catolice.
Papalitatea reacionase cu vigoare indat ce izbucnise micarea iconoclast. Ea
era firete
ostil unei carmuiri colegiale a Bisericii i acaparrii sale de ctre un imprat pe
care nu-1 mai
recunotea. De aceea, ea s-a distanat foarte curand de acesta din urm. Grigore al
III-lea
(731-741) a fost ultimul pap care a mai cerut guvernrii imperiale confirmarea
alegerii sale.
Ruptura se produsese, dei pe nespuse i pe netiute. inscunarea lui Carol cel
Mare i
reinstaurarea Imperiului din Occident au agravat-o inc i mai mult. Pentru
Constantinopol,
nimeni nu putea purta titlul imperial in afara unui succesor al lui Constantin. A
avut loc un
schimb de cuvinte tari. i iat c impratul Carol cel Mare a avut ideea s adauge
Simbolului
Apostolilor un anume filioque semnificand c Sfantul Duh, provenind din Tat,
provenea i
din Fiu*. Din aceast greeal mrunt s-a fcut un caz demn de stalpul infamiei.
Rsritenii
s-au aprins, i disputa s-a eternizat, in 1054, patriarhul Mihail Kerularios il
excomunica pe
pap i era excomunicat i el**. Nimeni nu a intrevzut in acest incident
inceputul unei
schisme. Prile adverse nu se separau: ele se urau. Cui ii psa de cuvintele lui
Christos: Fii
un singur trup!". Mai bine turbanul turcului decat mitra roman!" se va spune
intr-o zi la
Bizan. Cand latinii au cucerit Constantinopolul, l-au jefuit i s-au dedat la cele
mai crunte
atrociti (1204), s-a putut pune intrebarea dac aceast afirmaie nu coninea
vreun grunte
de adevr.
II. REGII SI NOBILIMEA
DREPT EREDITAR SAU ALEGERE?
Pentru a alege modalitatea de accedere la tron, care nu era de la sine ineleas,
cretintatea
trebuia s-i
* Filioque a fost folosit pentru prima oar la conciliul din Toledo in 589, apoi
generalizat de ctre Carolingieni.
** Excomunicarea reciproc nu va fi ridicat decat in 1965.
337
caute modele acolo unde le putea gsi, adic in tradiiile iudaice, romane i
germanice. Nici
una, exceptandu-le poate pe cele dintai, nu oferea un exemplu extrem de precis.
Pentru nite
principi cretini, Istoria Sfant constituia o referin esenial: monarhia noului
popor ales
trebuia s fie, ca i aceea a celui vechi, de tip davidian, adic ereditar intr-o
familie
privilegiat, aleas de Dumnezeu. Se puteau pune ins unele intrebri: Dumnezeu
mai dorea
oare in continuare ceea ce dorise candva? El il respinsese pe Saul pentru a-1
desemna pe
David: aceasta ddea de gandit. Cat despre Christos, el ii alesese apostolii fr a
ine seama
de originea lor, iar pe conductorul lor, Petru, fr a i se fi putut nscoci o
descenden
trupeasc. in cazul lor nu se pusese chestiunea dreptului ereditar sau a alegerii.
Dar apostolii
votaser atunci cand trebuiser completai cei Doisprezece inlocuindu-1 pe Iuda
trdtorul, i
se stabilise tradiia ca ei s-i aleag succesorii. Papii erau i vor rmane pan in
zilele noastre
nite monarhi alei. Se inelege de la sine c, hrzii celibatului, ei nu-i puteau
succede din
tat-n fiu, i nu au adoptat din fericire niciodat obiceiul de a se succeda de la
frate la frate sau
de la unchi la nepot: Biserica a suferit deja destul de pe urma nepotismului.
Pentru a asigura
mai bine stabilitatea instituiei i continuitatea, cercul electorilor, iniial destul de
larg, s-a
redus neincetat, pentru a se limita in final numai la cardinali, ei inii numii de
pap i deci,
teoretic, apropiai vederilor sale i predispui s-i aleag drept succesor pe cineva
care s le
imprteasc. Alesul nu provenea dintr-o familie consangvin, ci dintr-o familie
spiritual,
cea de-a doua dovedindu-se ins i mai unit decat prima.
Tradiiile germanice fceau s se aud o voce mai puin abstract, aceea care
vorbea
dintotdeauna in inima germanilor. Acetia, fie c au rmas dincolo de Rin in ceea
ce avea s
constituie Germania sau au trecut fluviul pentru a intemeia state insemnate,
indeosebi francii
i vizigoii, se simeau atrai de dreptul ereditar, dar nu reueau s scape de
sistemul electiv,
frecvent utilizat pentru a-1 desemna pe rege in sanul unei singure familii, i
338
aveau dezastruosul obicei de a-i impri motenirea intre fiii lor. Merovingienii,
in ciuda
Bibliei, vor suferi atracia acestui atavism apstor, i el va duna in mod grav
aciunii lor.
Vizigoii din Spania (i, catva timp, cei din sudul Galiei) i-au ales pan in 531
suveranii din
familiile nobile, de preferin dintre rudele apropiate ale regelui defunct. Apoi
aristocraia
laic i ecleziastic i-a arogat dreptul de a-i alege pe regi, dei in 549 - in faa
frecvenei
regicidurilor, considerate totui nite crime neexpiabile -, clerul a inceput s
reflecteze la
succesiunea ereditar cerandu-i regelui domnitor s-i desemneze succesorul i
sugerandu-i
s-i orienteze alegerea ctre fiul su. Opoziia nobilimii, care susinea dreptul
fiecruia dintre
membrii si de a accede la tron, a fcut s eueze reforma - ceea ce nu a
impiedicat cateva
personaliti marcante s-i transmit coroana in linie direct. Aceast opoziie
tenace a
nobililor, ca i nesupunerea lor, vor zdrnici stabilirea dreptului succesoral i ii
vor permite
unui nemulumit s apeleze la arabi.
Tradiiile romane ofereau un mare exemplu de continuitate monarhic exprimat
printr-o
constant discontinuitate. Cezar se declarase indeprtatul vlstar al
intemeietorului lui Urbs,
iar Octavianus Augustus devenise urmaul su prin adopiune. impraii, uneori
ereditari*
precum Iulio-Claudienii, Flavienii, Antoninii, erau cel mai adesea adui la putere
prin
aclamaiile soldailor, sancionate indat de o confirmare a senatului, dar se
presupunea c ei
se succedau printr-o filiaie spiritual. Acest sentiment al permanenei Imperiului,
al
armonioasei inlnuiri a domniilor, ii va permite Bizanului s preia motenirea
Romei, iar
Moscovei s se erijeze in motenitoarea Bizanului. Sub Ivan al III-lea (1462-
1505), se
pretindea deja c familia domnitoare a Rusiei se trgea dintr-un anume Prus,
fratele lui
Augustus. Ivan al IV-lea se mandrea cu un asemenea strmo intr-o scrisoare
adresat regelui
Suediei Ioan al III-lea (1568-1592), i aceast legend va cunoate o mare
rspandire in lite-
* Dar adeseori prin adopiune: Augustus 1-a adoptat pe Tiberiu (4), Claudiu 1-a
adoptat pe Nero (50), Tralan 1-a
adoptat pe Hadrian (117)...
339
ratura secolului al XVI-lea26. in contextul menionat, nu e surprinztor c
Imperiul Roman de
Rsrit a continuat s fie guvernat aa cum fusese Imperiul Roman de Apus.
Constantinopolul
ofer spectacolul unic in lume al unei monarhii solid ancorate, neclintite, nutrind
convingerea
c se perpetueaz in cea mai desvarit legitimitate, i in care violenele,
asasinatele i
loviturile de stat vor fi cauzele principale i uneori unice ale ascensiunii la tron a
principilor
sau a unor dinastii efemere. inspimanttor paradox! Bazileii dein, zice-se,
puterea prin
voina comun a lui Dumnezeu i a poporului: Vasile I (867-886), intemeietorul
dinastiei
macedonene, ajunge la tron ucigandu-i binefctorul, pe Mihail al III-lea,
Paleologii
ordonand ca motenitorului legitim s-i fie scoi ochii (1261), iar un general
victorios asigur
ansa la domnie a Comnenilor (1081).
SISTEMUL MEROVINGIAN
Clovis nu este un intemeietor de regat. Este un motenitor al regilor de la
Soissons care-i
lrgete nemsurat prin cucerire micul su stat pentru a face din el aproape un
imperiu i carei
obine legitimitatea prin recunoaterea oficial a impratului roman din Rsrit.
Originea sa
regal i investitura bizantin confer familiei sale monopolul exclusiv al
regalitii asupra
Galiei.
La prima vedere, epoca merovingian nu prezint decat haos i dezordine. Din
cei dou sute
aizeci i trei de ani cat va dura dinastia, cat de puini vor cunoate doar un singur
rege! i cat
de indelungate vor prea perioadele in care suveranii, regii trandavi, devenii
neputincioi, vor
lsa s guverneze o a doua dinastie paralel cu a lor, aceea a intendenilor casei
regale pe carei
numim majordomii palatului! Dar dac se aprofundeaz investigaia, se constat
repede c
haosul i dezordinea sunt mai mici decat s-ar crede. Iniial, doar membrii familiei
au dreptul
de a fi regi, rex Francorwn, regele este cel care ocup locul impratului, care are
intreaga
responsabilitate a rii i a
340
locuitorilor, fr ca cineva, in afara lui Dumnezeu, s se poat amesteca. Ulterior,
printr-o
activitate lent dar tenace, Merovingienii vor inrdcina in Galia, iar apoi in
intreaga Fran,
sentimentul monarhic i ideea c regatul este unul i divizibil27. Aceast
divizibilitate este
esenial: ea prezint desigur pericole, dar are imensul avantaj de a respecta
particularitile
regionale, dezvoltarea armonioas a provinciilor, i de a evita o centralizare care
s-ar fi
dovedit cu atat mai puin eficace in acea epoc cu cat cile de comunicaie erau
mai dificile.
Va rmane ceva din aceast mentalitate pan la Revoluia Francez care, prin
reacie, va
proclama Republica una i indivizibil". i poate c mai persist inc ceva din
ea i astzi,
cand se vorbete atata despre descentralizri i cand renasc aspiraiile
regionaliste.
Defectul sistemului merovingian const in faptul c las libertate deplin unei
aristocraii a
crei putere se consolideaz neincetat. Aceasta este deja de vi veche. O viziune
romanesc
pretinde c ea ar fi fost constituit de cuceritorii franci: ea a permis, in timpul
Revoluiei, s se
opun nobilimea german" poporului gal" asuprit de ea de-a lungul veacurilor.
Tez
impresionant, dar fals! Frumoasa carte a lui K. F. Werner arat limpede care a
fost
realitatea: aceast aristocraie se compunea in principal din nobilimea galo-
roman la care s-a
adugat nobilimea franc, ambele admise deopotriv de ctre regalitate la
carmuirea rii i
alctuind in definitiv o elit omogen in Stat i in Biseric"28. Toat nobilimea i
toate
privilegiile sale decurg de la Roma Imperiului Tarziu29. Puternic, ea contribuie
la meninerea
structurii societii, la impiedicarea dezintegrrii sale sub impactul invaziilor
barbare; mai
mult ajut decat s profite, i dac tie c are nite drepturi, tie de asemenea c
are nite
indatoriri i c acestea din urm le preced pe cele dintai. S nu uitm ins
reversul medaliei:
aceast aristocraie este turbulent i plin de defecte, intre care cele mai mrunte
nu sunt
ambiia i indisciplina. in cele mai grave momente, ea este cauza unei atomizri a
puterii, ea
ii insuete atributele regale, inclusiv pe acela al convocrii (le barCj vasalilor i
341
dependenilor pentru serviciul oastei30. Sub Merovingieni ca i mai tarziu, ea
poate reprezenta
o for dezintegratoare, revoluionar, anarhic; va sfari prin a crea feudalitatea
si state in
stat.
CAROLINGIENII
Pepin cel Scurt (751-768) este ales cu incurajrile papei, dar el vede, primul
desigur,
slbiciunea sistemului electiv: acesta le las prea mult putere celor mari, suscit
demagogia,
creeaz in jurul regelui o clientel. Fidel tradiiei germanice, Pepin ii las
motenirea celor
doi fii ai si, Carol i Carloman. Moartea celui de-al doilea (771) permite
reinstaurarea unui
pretins Imperiu Roman de ctre primul, Carol cel Mare (800-814). Aa cum
supune Biserica,
Imperiul ii aservete i pe nobili. Conii, marchizii, ducii nu mai pot, sub un
suveran autoritar,
s incerce a se ridica deasupra rangului unde i-au situat principele i istoria.
Ludovic cel Pios,
in 817, ii reglementeaz succesiunea declarand Imperiul indivizibil, sub-
ordonandu-1 pe
mezin fratelui mai varstnic i afirmand dreptul ereditar. Nimic din acestea nu
impiedic, aa
cum am spus, imprirea definitiv a patrimoniului carolingian intre cei trei fii ai
si (840).
Rivalitatea dintre Lothar, Ludovic Germanicul i Carol cel Pleuv intunec cerul
cu nori
amenintori. Nobilii care doresc meninerea pcii, i care au ineles probabil
marea oper
care se realizeaz, evit dezastrul i sunt, in bun parte, artizanii tratatului de la
Verdun. Dar ei
i-au redobandit libertatea; au reinceput s joace un rol; au contiina a ceea ce li
se datoreaz,
nu o vor uita i ii vor face simite din plin preteniile. ii vor considera suveranul
partenerul
unui contract in care ei constituie cealalt parte. Sistemul electiv, care nu fusese
abolit (Carol
cel Pleuv fusese ales inainte de a fi consacrat), prea pe cale, din pricina
ultimilor
Carolingieni, de a ceda locul sistemului ereditar. imprirea din 840 i noua
influen a
342
aristocraiei aveau s-i permit s izbandeasc asupra celui din urm.
TRIUMFUL SISTEMULUI ELECTIV
in secolul al X-lea, exceptand probabil Spania cretin, unde sistemul ereditar
predomina in
regatul Asturiilor in cursul primelor decenii, nimeni nu poate deveni rege fr s
fie ales.
Nobilii sunt atunci adevraii stpani ai puterii, dar aceasta se datoreaz exclusiv
faptului c
monarhiile, in Frana ca i in Germania, sunt de o slbiciune notorie. Carol cel
Mare a
demonstrat-o: este necesar un regim puternic pentru a menine un drept
succesoral ferm, iar
suveranul trebuie s se abin s recurg la cei mari. Or, la fiecare criz - i ele
sunt
numeroase, i fiecare transfer de putere risc s provoace o alta -suveranii sunt
nevoii s
apeleze la ei. Se intrezrea deja c intervenia lor avea s inceteze a mai fi
necesar in ziua
cand monarhia ii va fi regsit puterea. Acest lucru s-a intamplat in secolul al Xl-
lea, atat in
Imperiu cat i in Frana, cand principii au incercat s restabileasc sistemul
ereditar, adic s
se elibereze de sub tutela aristocraiei impunand alegerea propriilor succesori
inc din timpul
vieii. Imperiul Roman de Naiune German nu va reui aa ceva in mod durabil:
la sfaritul
domniei lui Henric al IV-lea (1106), ultimul reprezentant al dinastiei franconiene
pe care
Conrad I (911-918) o intemeiase cu un secol mai devreme, va trebui neaprat s
se revin la
alegere. Dimpotriv, Capeienii vor reui pe deplin, i atat de categoric incat
exemplul lor va
fi urmat dincolo de frontiere, indeosebi in Spania unde influena francez va fi
mare. De
atunci inainte, pentru foarte muli, monarhia va aprea ca regimul politic in care
puterea se
transmite din tat-n fiu.
Nu am ajuns inc acolo. La 22 mai 987, rex Francorum Ludovic al V-lea (986-
987) murea
fr motenitor direct. A fost ingropat repede, spre a evita, spune Richer, ca
seniorii s se
rspandeasc inainte de a fi
343
purces la o deliberare de o foarte mare utilitate pentru republic"31. Conducerea
procedurii de
alegere a regelui intra in prerogativele lui dux Francorum. Hugo cel Mare (m.
956) fcuse uz
de ea in 936 pentru Ludovic al IV-lea (936-954) i in 954 pentru Lothar (954-
986). Fiul su
Hugo Capet, duce al francilor din 960, o fcuse in 986 pentru Ludovic al V-lea;
era deci
natural ca el s-i asume din nou aceast sarcin un an mai tarziu. intr-o
cuvantare -desigur
recompus de cronicar -, arhiepiscopul de Reims, Adalberon, ar fi declarat: Nu
ignorm
faptul c ducele Carol [de Lorena] are partizanii si, care susin c el este demn
de regat
pentru c 1-a motenit de la prinii si [...]. Totui, dac se cerceteaz aceast
chestiune, se
tie c regalitatea nu se dobandete prin drept ereditar i c nu trebuie ridicat la
rangul regal
decat acela care se ilustreaz nu numai prin nobleea trupului su, ci i prin
inelepciunea
sufletului su, cel ocrotit de onoare i intrit de generozitate"32. Adalberon
vorbea aici despre
Hugo Capet.
Discursul arhiepiscopului de Reims se armonizeaz cu spiritul timpului. Nu este
nimic nou in
ideea c regele, model de via pentru poporul su, trebuie s aspire ctre o
anumit
perfeciune: acest lucru era cunoscut, in Galia, cel puin inc din secolul al Vll-
lea. i cu toate
c se mai pstra amintirea succesiunii ereditare - ea ii mai avea inc adepii si,
aa cum ne
spune Adalberon -, este probabil c intelectualii epocii (dar oare cand nu se inal
intelectualii?)
considerau alegerea ca soluia ideal.
Unii nu mai doreau rege, plangandu-se de un rege care nu e in stare s
domneasc i triete
fr glorie". Cei mai numeroi erau monarhiti, dar se temeau de un rege care s-i
domine sau
care s le fie prea strin. Cu Hugo Capet, ei il aduceau pe unul de-ai lor la
coroan"33 i se
supuneau idealului lor politic. De-abia dac au fost cateva proteste.
in ansamblu, nobilimea era satisfcut. Ea nu sesiza poate un element nou i
grav: pentru a
primi ungerea, valoarea moral era considerat indispensabil, in vreme ce
ungerea, ca
sacrament, avea ca rezultat conferirea ei34.
344
Desacralizarea este evident. Or, noi tim: fr consacrare nu mai exist rege. O
concepie
elaborat in cursul deceniului domniei lui Hugo Capet convinge cele mai elevate
spirite ale
timpului de necesitatea unei intoarceri la izvoarele regalitii sacre [...] ultima
ans a
instituiei"35.
NOBILIMEA I REGII CAPEIENI
Hugo Capet a fost ales rege datorit respingerii sistemului ereditar care ar fi
trebuit s
funcioneze in favoarea lui Carol de Lorena, dar el este oricum nepotul a doi regi,
Robert I
(922-923) i Eudes (888-898). El se va grbi s restabileasc acest sistem in
profitul familiei
sale, impunand alegerea i incoronarea la Orleans, nu fr a trebui s infrang
mai multe
rezistene, in ziua de Crciun a anului 987 - la ase luni dup el -, a fiului su
Robert in varst
de zece ani*. Exist doi regi, dei in fapt Hugo este singurul suveran adevrat,
ceea ce s-a
vzut deja sub Merovingieni; dar ei domnesc in comun, ceea ce este nou.
Robert al II-lea cel Pios (996-1031), instruit prin iniiativa tatlui su, vrea la
randul su s-i
asocieze la tron pe unul dintre cei trei copiii ai si, dar soia sa, Constance de
Arles, ii are
propriile preferine i incurc totul. Moartea sa survine inainte ca el s-i fi putut
realiza
planul. Nobilii reamintesc atunci c regalitatea rmane electiv. Exist temerea
unei situaii
nedorite, dar aceasta este evitat: alegerea il are in vedere pe cel mai mare dintre
copiii regali,
Henric I (1031-1060). Partida nu s-a incheiat ins definitiv. Henric s-a cstorit in
1051 cu
Ana de Kiev i de-abia il asociase la tron pe fiul su Filip" (1059-1108), in varst
de apte ani,
cand moare. Varsta fraged a prinului provoac nemulumirea mai multor
* Asocierea la tron nu este o inovaie. Egiptenii o practicau deja: Ramses al II-lea
ii fusese asociat timp de ase
ani tatlui su Seti I (1312-1298). Romanii au putut servi drept exemplu: Titus ii
fusese asociat tatlui su
Vespasian in 71.
** Numele su il amintete pe Filip al Macedoniei, tatl lui Alexandru cel Mare,
din care mama sa pretindea c
descinde.
345
nobili. Dar consacrarea a avut loc: ea nu poate fi abolit. Prinul ar fi putut oare
beneficia de
drepturile sale dac n-ar fi fost deja rege? incoronarea fiului in timpul vieii
tatlui su pare
mai necesar ca niciodat: ea asigur ordinea. Se va mai recurge la ea vreme de
inc ase
generaii. Dup aceea, obiceiul se va instaura, iar monarhia va fi suficient de
puternic. Marea
ans a Capeienilor i a Franei nscande va fi aceea de a fi avut vreme de ataia
ani nite
principi care s-au succedat din tat-n fiu fr criz de succesiune.
Nobilimea nu mai putea interveni in alegerea principilor, dar nu pierdea prea
multe din
celelalte prerogative ale sale. Dac regele era ereditar, ea era de asemenea.
Existena sa nu
depindea de coroan i ii permitea s spun c autoritatea sa, ca i aceea a
regilor, era de origine
divin. in nici un caz suveranul nu ar fi fost capabil s o domine."36 Regele
putea s o
influeneze, s-i reziste, dar nu era sigur de fidelitatea sa decat dac stabilise cu
ea o legtur
de la persoan la persoan. Pan i aceast legtur nu-1 fcea stpan pe suveran,
chiar pe
domeniul regal aglomerat de baroni. Atunci au aprut pretutindeni principatele,
state aproape
independente i uneori extrem de puternice, aa cum va fi Burgundia, acest mare
ducat din
Occident. Regele pare departe. El exist poate mai degrab ca o abstracie decat
ca o realitate,
mai degrab ca o idee decat ca o putere. Dar ideea inseamn deja mult. i dac
vasalii si sunt
din Burgundia, din Artois, din Provence, din Flandra, ei ii aparin aproape
intotdeauna Franei,
pentru c aparin regelui".
Situaia din Frana, extrem de specific, difer de aceea din Anglia sau din
Spania. in
Peninsula Iberic, arogana granzilor le aduce prejudicii suveranilor i ajunge
aproape s-i
inbue; iat de ce regii se sprijin atat de temeinic pe Biseric i au tendina
fireasc de a se
apropia de popor, rzvrtindu-i pe rani i pe burghezi impotriva aristocrailor.
Nimeni nu o
va face mai bine decat Alfonso Magnanimul (1416-1458), dar este o constant
tradiie
spaniol - nu doar teoretic, ci real, trit zi cu zi - ca suveranii s protejeze
poporul
impotriva tiraniei, a
346
violenei i a rapacitii feudalilor37, in esen ca ei s se comporte aa cum
trebuie s se
comporte regii.
in Anglia normand, nobilimea pare reinut de o organizare politic ce nu-i
ingduie
abaterile. Regele este suzeranul tuturor, adic seniorul seniorilor. Orice feud ii
aparine. El
exercit asupra fiecruia dintre aceti seniori un control, cel puin prin
intermediul unei
administraii puternice i specializate"38. ii poate aadar asigura o hegemonie
politic
aproape de neconceput in Frana. Opresiunea este oare prea mare? Tocmai in
aceast ar care
pare atat de stabil are loc primul regicid din Occidentul medieval. in 1326,
Eduard al Illea
(1307-1326) este inlturat, torturat i asasinat de ctre nobilii revoltai. Nici aa
ceva nu ar
fi fost de conceput in Frana. Nobilimea din perioada capeian a fost copleit de
invinuiri, i
desigur in mod exagerat. in al doilea mileniu, ca i in primul, ea ii are meritele
sale.
Servete o civilizaie cand nimeni nu o poate face mai bine decat ea, i o va mai
servi inc
atunci cand alii vor contribui, pe vremea juritilor, a comercianilor, la
dezvoltarea oraelor i
a universitilor. Inventeaz onoarea, simul datoriei, al sacrificiului. Avid de
catig, intr-o
societate care va deveni mercantil, ea propovduiete c aurul nu este singura
valoare i tie
s triasc in srcie atunci cand trebuie. Nu se arat orgolioas decat fa de
egalii si sau de
cei care au pretenii, arareori fa de cei urmii. i, dei egoist, se consacr cu
generozitate
marilor cauze, precum aceea a cruciadelor, in care ii pierde adeseori totul, viaa
i averea.
Bineineles, ii are i ea propriile vicii. Iat-1 fr indoial pe principalul: dei era
profund
regalist, poate din interes de clas, nobilimea de varf 1-a invidiat intotdeauna pe
rege, a
refuzat s-i recunoasc fr rezerve supremaia i a cutat s-i afirme libertatea,
fie i in
detrimentul monarhului. Ea l-ar fi pus bucuroas sub tutel. L-a trdat uneori; cel
mai adesea,
ea a prut s-1 trdeze pentru c era prizoniera unei reele de omagii de vasalitate
care o
inlnuia i o putea tari in tabra adversarilor si.
A iei din feudalitate, din ceea ce Jean Favier
347
numete atat de bine vremea principatelor", adic a aduna totul in jurul
coroanei, iat cea mai
arztoare dorin a regilor. Conflictul este inevitabil. El exist din-totdeauna, i
continu. Sub
Ludovic al Vl-lea cel Gros (1108-1137) i Ludovic al Vll-lea cel Tanr (1137-
1180), oraele
se dezvolt i regele le acord privilegii. Timp de trei veacuri, aliana lor cu
coroana, in ciuda
catorva revolte urbane in 1375-1380 i, in 1413, aceea a Cabochienilor -
indreptate de altfel
nu impotriva regelui, ci impotriva rilor si slujitori" -, permite progresul puterii
regale in
dauna aristocraiei. in acelai timp, suveranii caut s-i atrag de partea lor pe cei
mai
puternici dintre prini, aa cum va face mai tarziu Ludovic al XlV-lea cu mijloace
total
diferite. Ludovic al Vll-lea reuete acest lucru. Se simte c se pregtete un mare
eveniment.
in 1214, la Bouvines, unde Filip al Il-lea August (1180-1223) le-a incredinat
soldailor de
rand flamura de la Saint-Denis, aliana dintre popor i monarh triumf deopotriv
asupra
Plantageneilor i asupra unei nobilimi care a plecat prea mult urechea la
glasurile engleze.
Feudalii nu renun. Ludovic al IX-lea (1226-1270) scap de sub influena lor.
impotriva
arbitrarului baronilor, se incepe s se apeleze la arbitrajul regal in chestiunile
publice sau
private, iar regele trece peste capul seniorilor pentru a ajunge la intregul su
popor. Nobilii
sunt nelinitii de ponderea crescand a aparatului administrativ regal. Toi au
contiina c
este ameninat un sistem in care ei, dei nu constituie piatra unghiular,
reprezint totui una
din axele sale principale. Reacia este inevitabil. Sub Filip cel Frumos (1285-
1314) se
formeaz primele ligi feudale, care devin virulente la moartea sa i la inceputul
domniei lui
Ludovic al X-lea cel Carcota (1314-1316). Ele ar fi putut reui, ins eueaz,
cci nobilimea
este foarte individualist, sfaiat de idealuri contradictorii, de divergena dintre
interesele
sale i cele ale provinciilor supuse, i slbit de cruciade. Unit in aspectele
principale, ea este
dezbinat in cele secundare; iar oraele nu se implic in conflict.
Incapabil s-1 domine pe rege, nobilimea se consi-
348
der in continuare insrcinat cu numirea sa, ca i cum sistemul electiv mai era
inc in
vigoare. Cand ultimul dintre Capeienii direci dispare, intervenia sa este cea
care ii permite
efectiv casei de Valois s-i succead. in 1328, Filip al Vl-lea (1328-1350) este
ales de ctre o
adunare a nobililor reunii la Vincennes pentru c este urmaul de sex masculin
cel mai
apropiat de coroan. Baronii se recunosc in el aa cum odinioar se recunoteau
in regele pe
care-1 numeau, dar nu vor uita c l-au susinut. Un Robert de Artois va spune in
1334: Prin
mine a ajuns rege, de mine va fi demis"30.
Tot ceea ce se poate declara spre a justifica alegerea lui Filip de Valois este de
prisos.
Motivarea sa este c nu s-a vzut i nu s-a tiut nicicand ca regatul Franei s fi
fost supus
guvernrii regilor Angliei"40. S mai spunem dup aceasta c se manifest doar
naionalismul
regional, c nu exist naionalism francez: pentru ca patria s triasc, poporul
Franei este
gata s suporte un veac de rzboaie i de nenorociri.
Atunci de ce, inc de la debarcarea englez, a fost vzut un Geoffroy d'Harcourt
predandu-i
poziiile invadatorului? in fapt, pentru el nu se punea chestiunea de a se rzbuna
pe regele
care-i pricinuise neajunsuri: patrimoniul su se situa pe cele dou maluri ale
Canalului
Manecii i el se simea deopotriv vasalul Plantageneilor i al Capeienilor. Cand
Eduard al
IIMea (1327-1377) s-a pretins motenitorul tronului Franei, el a evocat nite
drepturi pe care
unii le puteau considera legitime. Jocul politic, mereu guvernat de o legtur
contractual, de
libera alegere a seniorului i a vasalului su, de reciprocitatea obligaiilor de
fidelitate i
protecie, a fcut restul. Dac nobilimea l-ar fi urmat pe Filip, dac ea ar fi servit
Frana fr a
se gandi mai intai la ea insi, nu ar fi existat Rzboiul de 100 de Ani; dar marii
baroni [nu
erau] deloc pregtii s se contopeasc intr-o Fran monarhic"41.
Ei nu aveau s fie nici cu un secol mai tarziu. Aceeai reacie de autoaprare
provoac
rscoala feudalilor numit La Praguerie, din 1440. Ducii din Bretagne,
349
din Anjou, din Bourbon, din Auvergne i inc muli alii se ridic impotriva unui
nou elan al
puterii monarhice. Cand, in 1454, ordonana de la Montils-les-Tours instituie un
drept regal,
prinii creeaz de indat la randul lor drepturi provinciale - cutuma din Burgundia
in 1455, cea
din Touraine in 1641, i celelalte care urmeaz: cu totul, in regatul Franei, circa
dou sute
cincizeci de cutume - care, vreme de secole, stabilesc particularitile locale.
Acest lucru nu va
fi iertat in secolul al XV-lea. Pe nedrept ins. Francezii vor tri sub dou legi, cea
a regatului
i cea a provinciei, cutuma local42, i, in definitiv, nu o vor duce mai ru. Nu
este oare vorba
aici in continuare, pe un alt plan, de vechiul principiu merovingian al statului
unic, dar
divizibil?
Rzboiul de 100 de Ani a convins monarhia c nu trebuie s se incread in nobili.
Ludovic al
XHea (1461-1483), care cunoate bine - pentru c a trit-o i a participat la ea -
permanenta
lor rzvrtire, ii ia msuri de precauie. Nu vrea s aib in preajm nite prini
care ar fi
pretins drepturi i se inconjoar cu oameni mruni, precum un Olivier le Dairn.
Rege
plebeian, demagog, burghez, avid de catig"43: aristocraia se indigneaz i
vorbete de
injosire. Este adevrat c, dac personajul e inzestrat cu iscusin, el nu are deloc
inut
regal. Dar nobilimea greete constituind Liga Binelui Public (1465-1471) a
crei conducere
o preia fratele regelui, Carol de Frana: inalta aristocraie inelege s-i apere
prerogativele, iar
nobilii de ar doresc s trag cateva profituri mrunte intr-un moment in care
sunt lipsii de
ele. Mai mult ca niciodat, sunt denunai rii sftuitori ai regelui. Se pretinde c
revolta e
indreptat impotriva lor i nu impotriva principelui. Toate aceste insurecii nu
servesc ins nici
monarhiei, nici Franei.
CRIZA RENATERII
Miraculosul elan al Renaterii, deschizand orizonturi nelimitate artei i gandirii,
face posibile
toate cutezanele,
350
respinge integral un Ev Mediu care nu are inc un nume"44 i este fascinat de o
Antichitate pe
care mai mult i-o imagineaz decat s o descopere. Or, aceast Antichitate nu
este nici
cretin i nici mcar, in esen, regal. Desigur, secolul al XVI-lea rmane
cretin i regal; i,
cel puin in primele sale decenii, el face s sporeasc in continuare gloria
coroanei. Francisc I
(1515-1547), copiind moravurile germanice i italiene, impune s nu se mai
vorbeasc de el
ca despre Seniorul nostru regele", expresie ce aduga respectului tandreea, ci s
se spun
Maiestatea Sa". Victoria sa de la Marignano a rsunat in intreaga ar i anul
1515 va rmane
in memoria colectiv, dei este vorba de o btlie ca toate celelalte. Dar viermele
ascuns in
fruct nu va intarzia s se dezvolte.
Protestantismul respinge tradiia i nu vrea s cunoasc decat textele: el se
situeaz exact pe
linia acelor umaniti, a acelor crturari care sunt pasionai de operele greceti i
romane.
Exaltarea trupului, canonul oricrei frumusei, se face in detrimentul sufletului;
umanul tinde
s se substituie divinului; sacrul se indeprteaz. Atacurile impotriva trecutului
incep. intele
variaz - puterea religioas sau puterea laic -, dar rezultatul este acelai: orice
atac impotriva
religiei este un atac impotriva regelui, i reciproc. Timid inc i cu rezerve,
Theodore de Beze
(1519-1605) admite legitimitatea tiranicidului; catolicul spaniol Mariana (1536-
1624) o face
in mod mai deschis. Regele poate fi aadar ucis? Rspunsul nu va intarzia defel.
in 1589,
Henric al III-lea (1574-1589) este asasinat de un fanatic: se dorete a se vedea in
acest
eveniment o pedeaps divin pentru uciderea ducelui de Guise. Nu i se va gsi
nici o scuz lui
Ravaillac cand, in 1610, il va omori pe Henric al IV-lea. Treizeci i nou de ani
mai tarziu,
regicizii lovesc din nou in Anglia, ins de aceast dat conferind crimei lor o
aparen legal.
Cromwell impune judecarea i executarea lui Carol I (1626-1649). Dar Republica
britanic,
Commonwealth-ul, nu va dura: inc din 1651, al doilea fiu al victimei va fi
incoronat in
Scoia i, in 1660, Stuarii vor fi reinstaurai
b
pe cuprinsul poporului.
spre marea bucurie a
Rzboaiele religioase i-au ocupat pe nobili i pe nevoiai. ins, la sfaritul
secolului, in
domeniul ingrdit care a devenit Frana, nobilimea se dezlnuie. Lupta religioas
devine o
lupt politic (1576-1594). Asasinarea ducelui de Guise la Blois in 1588,
declanez
rebeliunea deschis impotriva regelui. Sorbona ii dezleag pe supui de
jurmantul lor de
fidelitate. Dar spiritele sunt obosite de rzboiul civil: abjurarea i suirea pe tron a
lui Henric al
IV-lea readuc ordinea.
Acalmia nu dureaz. inc de la anunarea morii regelui, nobilimea revine la
obiceiurile sale
rele i Mria de Medici, la inceputul regenei sale (1610), incearc in zadar s-i
gseasc o
ocupaie dand mari serbri. Cand banii se epuizeaz, revoltele reincep, in 1620,
apoi in 1630.
Unii vorbesc de punerea regelui sub tutel. Este cu greu suportat prezena
acestei regente
strine, i inc i mai greu guvernarea unui cardinal, Richelieu (1624-1642), care
se
imbogete i vrea s umileasc orgoliul marilor seniori. Cand Richelieu
interzice duelul, in
intenia de a pune capt hemoragiei unei clase sociale a crei importan o
cunoate, gestul
su este interpretat de nobilime ca o nou sfidare. Totul este pregtit pentru
ultimul mare
rzboi civil dinaintea Revoluiei: Fronda (1649-1653). S-a luat ca pretext venirea
la putere a
unei noi regente strine, Ana de Austria (1643-1651), i a unui al doilea cardinal,
Mazarin
(1643-1661), inc i mai rapace decat predecesorul su i pe deasupra italian45.
in realitate,
motivul era mereu acelai: nesupunerea nobililor. Toi au trdat, inclusiv Turenne.
DOMESTICIREA
inc de la Richelieu, aristocraii erau supui unei supravegheri constante. Ludovic
al XTV-lea
(1643-1715) a vrut s-i transforme in valeii si. Curtea sa a fost fastuoas, atat
din cauza
gusturilor sale personale i a ideii* elevate pe care o avea despre monarhie, cat i
pentru c
* Dar era o idee a secolului al XVTI-lea, destul de diferit de aceea care circulase
in Evul Mediu i pretutindeni
in lume.
352
trebuiau atrai acolo nobilii. El a fcut din ea, pentru ei, o colivie de aur"; ei s-au
resemnat,
dar nu au iertat umilirea. Nu au iertat nici apariia unei noi nobilimi judiciare:
aristocraia se
deschidea burgheziei financiare i toi cei avui aspirau s intre in ea - Moliere
ironizeaz
aceast situaie in Burghezul gentilom. Mai mult inc decat in secolul al XVI-lea,
adevrata
semnificaie a regalitii se pierde in vremea Regelui Soare. Se mai spune inc in
1636 c
puterea absolut nu mai cerceteaz nimic atunci cand regele a voit", dar pe de
alt parte se
gandete:
Pour grands que soient Ies rois, tis sont ce que nous sommes Et peuvent se
tromper comme Ies autres
hommes^Q*.
Bossuet, in apologia pe care i-o face monarhiei, se arat de o slbiciune extrem,
sau mai
degrab trece pe lang esenial. Cand Colbert ii ia drept deviz: Pro rege saepe,
pro patria
semper, Pentru rege adesea, pentru patrie intotdeauna", el disociaz
indisociabilul, i acest
mare slujitor al regelui indrznete s mrturiseasc faptul c el nu il servete in
mod
necondiionat.
RZBUNAREA NOBILILOR
Ludovic al XTV-lea crezuse c-i domesticise pe marii seniori i c rezolvase
astfel una din
vechile probleme ale statului. Ei s-au rzbunat intr-un mod destul de josnic la
inceputul
domniei lui Ludovic al XV-lea (1715-1774), rspandind zvonuri infamante
impotriva noului
suveran. Purttor de cuvant al unei pri a curii, medicul su intim scria ctre
1750 c el
trebuie detronat in favoarea delfinului. Aceast atitudine de susinere aparent i
de participare
la profitul puterii, dublat de o rezisten subteran i de o campanie de
denigrare,
aceast receptivitate complezent la opiniile antiregaliste va fi fost probabil mai
periculoas
pentru regim decat o revoluie armat."47
Exista un fenomen i mai grav. in vreme ce Ludovic al XV-lea i o parte din
anturajul su ii
suspectau pe
* Oricat ar fi de mari regii, ei sunt asemeni nou / i pot s se inele precum
ceilali oameni / (N. tr.).
353
filozofi", o echip de demolatori, mari seniori in majoritatea lor, le fceau o
primire
entuziast. Muli dintre ei, devenii libertini, vedeau in atacurile acestora
impotriva religiei o
justificare sau o scuz pentru desfraurile lor. Muli, devenii liberali, gseau in
acetia sperana
unei monarhii constituionale care avea s le asigure accesul la putere. Nimic nu
se schimbase
dup un mileniu.
Revoluia nu a fost desigur opera nobilimii. Burghezii i-au dat natere, avand
abilitatea de a
cointeresa poporul spre a face s se cread c acesta din urm era cel care
aciona. Dar,
departe de a se opune ideilor distructive care rsreau precum spicele la soare,
unii nobili au
aderat la ele i le-au servit. Marii scriitori ai secolului XVIII-lea au ieit din
randurile lor,
precum baronul de La Brede i de Montesquieu, un baron d'Holbach, un conte de
Buffon sau
un marchiz de Vauvenargues. Caiva au fost primii cu braele deschise in
saloanele mondene,
ca acela al marchizei du Deffand - femeie plin de spirit, de umor i de maliie",
va spune
Marmontel48 - pe care-1 frecventau un Montesquieu, un Fontenelle, un
Condorcet... Muli au
fost protejai, in momente critice ale vieii lor i uneori de-a lungul acesteia, de
ctre mari
seniori. Marchizul d'Argenson a acceptat, o dat cu dedicaia Enciclopediei, s-i
acorde
protecia sa; D-na de Pompadour a aprat-o in preajma regelui; Malesherbes a
cerut s-i fie
aduse acas dosarele lucrrii pe care, ca director al Bibliotecii Regale, urma s o
confite de la
domiciliul lui Diderot. Voltaire a gsit refugiu la marchizul du Chatelet;
Rousseau, la D-na de
Epinay, la marealul de Luxembourg i la marchizul de Girardin. Este adevrat,
dar lucrurile
nu mergeau mai bine dac un Rohan il ciomgea pe Voltaire, sau dac un
Chaulnes il insulta,
il lovea i il intemnia pe Beaumarchais. Chiar i dac aceast adulaie va fi avut
ca obiect
beletristica, o limb francez incomparabil! Cum de nu au vzut oare nobilii c
toi aceti
filozofi ii acuzau in primul rand pe ei? Cand Brbierul din Sevilla spunea: Ce-
ai fcut voi
pentru atatea avuii? V-ai dat osteneala s v natei"49, el i se adresa contelui
Almaviva i,
prin el, intregii nobili-mi franceze.
354
Tratatul de la Paris (1763), dificultile economice au fcut restul, dar numai
acestea nu ar fi
fost de ajuns. Tulard spune, nu fr vigoare: Absolutismul a murit pentru c nu a
tiut s-i
gereze propriile finane. Nobilii sunt cei care i-au dat prima lovitur"50. A
aduga bucuros: i
pe ultima.
REGELE MARTIR
Puterea regal era intr-adevr repus in discuie atunci cand Ludovic al XVI-lea
(1774-1793*)
s-a suit pe tron. Greelile i-au fost fatale. S-a struit adesea asupra celei pe care a
comis-o
fugind de la Paris pentru a fi arestat la Varennes: Frana tradiionalist, care, ca
toate
popoarele lumii, nu concepea c viaa ar fi putut continua fr rege, a descoperit
cu stupoare
acest lucru. Dar nu s-a insistat indeajuns in privina aceleia ctre care 1-a
indemnat
indreptit sa dorin de revan asupra Angliei: a-i ajuta pe americani in
Rzboiul lor de
Independen, insemna susinerea unor revoltai impotriva regelui lor; insemna
adoptarea
celor mai desacralizante teze; insemna participarea la intemeierea unui stat care
avea s fie
primul nu dintr-o Lume Nou, ci dintr-o nou lume.
Cine va msura vreodat partea de ideal i partea de nebunie sinuciga i de ur
care i-au
indemnat, in noaptea de 4 August, pe un Noailles s propun abolirea
privilegiilor i pe un
Aiguillon s-1 sprijine indat? Ambii vor emigra. Cine va cerceta inima unui
Mirabeau i a
unui La Fayette care s-au raliat Revoluiei? Trdare a nobililor? Mai degrab
fidelitate a
nobililor fa de linia lor de conduit**: ei aspirau ctre o monarhie liberal",
* i nu 1792, anul destituirii sale: decretul nu anuleaz efectele consacrrii.
** Cand Adunarea Constituant a decretat inviolabilitatea regelui, ea a dorit,
totodat, s o decid i pe aceea a
delfinului. Intervenia intempestiv a ducelui de Mortemart, ce a remarcat c un
fiu trebuia s poat fi pedepsit
dac se ridica impotriva tatlui su, se inspir in mod clar din vechi reminiscene
incontiente din vremea
monarhiei elective, i din ambiia pe care au avut-o intotdeauna nobilii de a-i
pstra o posibilitate de control
asupra chestiunilor succesorale.
355
constituional, in care intenionau s ocupe primul loc; doreau s-1 vad pe rege
redevenind
doar primul dintre ei. Au pltit scump aceast atitudine, i i-au fcut s plteasc
inc i mai
scump pe aceia care nu-i urmaser in visul lor, care au rmas neclintii in
fidelitatea lor i
care, uneori, au incercat ceea ce au putut spre a devia istoria, precum un Brienne
care a pus s
se tipreasc pamflete guvernamentale reamintind vechea tradiie a alianei dintre
rege i
poporul su - pe atunci se spunea starea a treia -, precum un Malesherbes care
emigrase i
care a revenit ca s-1 apere pe rege la procesul su i ca s moar, precum o
prines la
Lamballe care nu a prsit-o pe Maria-Antoaneta i al crei cap a fost plimbat in
varful unei
sulie, precum cei ce au luptat pentru o cauz pe care o considerau just - un
conte de
Bourmont sau un marchiz de La Rouerie cu uanii, un conte de La
Rochejaquelein cu
vandeenii.
S meditm asupra debandadei, asupra fugii nebuneti a acelora care, inc din
negura
vremurilor, il slujeau pe rege i luptau impotriva lui, a acelora care ii dorisere
aceast
revoluie, care o incurajaser i care erau prini in marele su vartej pentru c nu
se gandiser
c ea avea s ajung atat de departe - ca i cum o revoluie nu ajungea
intotdeauna prea
departe -, i care au format aceast lamentabil armat a emigranilor!
SFARITUL UNEI LUMI MILENARE
Se poate dezbate asupra influenei pe care a exercitat-o revoluia american, dar
nu i asupra
celei pe care a avut-o Revoluia Francez. Prima avusese loc intr-o ar nou, fr
tradiii; a
doua, in centrul acestei Europe care cucerea lumea, intr-un stat cu o mare cultur
i cu o istorie
indelungat. Ea a indignat intreaga lume, apoi i-a servit de exemplu. A fost
eminamente
contagioas, poate pentru c erau reunite condiiile ca ea s devin astfel. I s-au
uitat infamiile
spre a nu pstra in memorie decat eroismul i idealul su. Unii ins au respins-o;
ei prefer s
spun
356
c au putut intra in noul secol pe alte ci i in mod mai avantajos.
Revoluia 1-a suprimat pe rege. Ea a suprimat i nobilimea. Ea a suprimat cu
aceeai ocazie a
treia for tradiional, religia, care ii invrjbise pe nobili impotriva regilor, pe
regi impotriva
nobililor, i care incercase s-i domine pe unii i pe ceilali fr a inelege ceea ce
se inelesese
atat de bine de-a lungul secolelor, c Dumnezeu i regele erau inseparabili.
Revoluia a fcut
tabula rasa din trecut, smulgand din inimi i din spirite, o dat cu credina i
fidelitatea, una
dintre cele mai trainice rdcini ale omului.
Napoleon i Restauraia nu au schimbat nimic. in aceast lumea modern care, in
decurs de un
secol, avea s transforme condiiile existenei mai mult decat o fcuser
mileniile, mai putea
oare rmane ceva din valorile pe care se intemeiase civilizaia? Dup 1871 i
prbuirea celui
de-al Doilea Imperiu, cate tronuri aveau s fie rsturnate! Dup cel al Franei,
cele ale
Portugaliei (1910) i Chinei (1912); la incheierea Primului Rzboi Mondial, cele
ale Rusiei,
Germaniei, Austro-Ungariei, Turciei; la incheierea celui de-al Doilea, cele ale
Romaniei,
Bulgariei, Iugoslaviei, Italiei, cele ale Indiei; mai tarziu, cele ale Greciei (deja in
1924 i, dup
restauraie, in 1973), Vietnamului (1945), Egiptului (1952), Tunisiei (1957),
Irakului (1958),
Libiei (1969); dup anii 1970, cele ale Etiopiei, Iranului, Afganistanului, i aa
mai departe.
Este un miracol, s-ar putea crede, dac mai rman tronuri sau dac se restabilesc
altele.
Exist lucruri care nu mor niciodat complet, amintiri ce par uitate i care nu fac
decat s
doarm in adancul sufletului pentru c l-au nutrit timp prea indelungat, pentru c
este ptruns
de ele. Chiar dac n-ar mai avea prezent, regele exist pentru inc mult vreme.
El aparine
istoriei noastre i, fr ea, noi nu putem inelege realmente ceea ce suntem. El
aparine inc i
mal mult, intrucat constituie unul din principalele sale elemente, fondului
arhetipurilor noastre
psihologice, stratului ancestral ce acioneaz in subcontientul nostru. Poate c nu
greeau, cei
care strigau: Vivat rex in aeternum!
357
Note
Notele sunt doar referine bibliografice. Titlurile lucrrilor sunt abreviate i va
trebui, aadar, s se recurg la
bibliografie. Mai folosesc i urmtoarele abrevieri:
AKOUN: Mythes et croyances du monde entier, Lidis.
Atti: Atti deWVUl Congresso internazionale di storia delle religioni
BONNEFOY: Dictionnaire des mythologies, Flammarion, voi. I i II.
Eliade, I, II, III: Histoire des croyances et des idees religieuses, 3 voi.,
Paris, Payot, 1976-1983.
GRIMAL, I: Mythologies de la Mediterranee au Cange, Larousse.
GRIMAL, II: Mythologies des steppes. desforets et des les. Larousse.
J. A.: Journal asiatique, Paris.
PUECH: Histoire des religions, sub coordonarea lui H.-C. Puech,
Bibliotheque de la Pleiade", Gallimard, 3 voi., notate aici I, II i ni.
S.O.: Sources orientales, 8 voi., Paris, Seuil, notate cu un cuvant cheie din
titlu.
CUVANT INAINTE
1. VAN DER LEEUW, La Religion dans son essence et ses manifesta-tions, p.
122.
2. FRAZER, LeRameaudor. In special: Le roi magicien dans la societe
primitive", voi. I, pp. 15-480: Tabou et
Ies perils de rame", voi. I, cap. I, pp. 483-499; Le dieu qui meurt", voi. II, cap.
III i VI.
3. FRANKFORT. Kingship and the Gods, Chicago, 1948 (trad. francez, La
Royaute et Ies diewc, Paris, 1951).
4. Rezumatele comunicrilor in Atti (= Actele) congresului i publicarea in
extenso a textelor in La Regalit
sacra. Referinele noastre trimit la Acte.
359
^
CAPITOLUL I. MONARHIA
1. ROCHEDIEU, Le caractere sacre de la souverainete", Attt, p. 458.
2. BOSSUET, PoUtique, II, 4, 3.
3. MENG Zi. II, 1, 5. Vezi PAUTHIER, Doctrine de Conjucus, p. 333.
4. PAULME, La Civitisation qfricaine, p. 69.
5. Facerea, XXIII, 6.
6. BOSSUET, PoUtique, II, 1, 4.
7. TOYNBEE, La ReUgion, p. 37.
8. Facerea, XIV, 1, 9.
9. Iosua, XII, 2-24.
10. Facerea, X, 8-10; BOSSUET, PoUtique, II, 1-4.
11. VOLTAIRE, Merope, I, 3.
12. SERVIER, L'Homme et l'invisible, p. 319.
13. Riada, cantul III.
14. VAN DER LEEUW, La ReUgion, p. 107.
15. CHESTERTON, The Everlasting Man, p. 67.
16. VAN DER LEEUW, La ReUgion, p. 213.
17. BLEEKER, La fonction sacerdotale du roi", Atti, p. 74.
18. JAMES, The sacred kingship", Atti, p. 469.
19. FRAZER, Le Rameau dor. Vezi i ID., The Magica! Origin ofKings.
20. ELIADE, Histoire des croyances, voi. III, p. 273.
21. FRAZER, Le Rameau d'or, I, p. 211.
22. Ibid., I, p. 209.
23. Ibid., I, pp. 212-213.
24. Ibid., p. 486; II, p. 217.
25. HUBERT i MAUSS, Melanges dhistoire des religions, pp. XVUI-XIX.
26. Vezi SCHMIDT, Origine et evolution de la reUgion, care poate fi considerat
o abreviere a lucrrii sale Ursprung.
27. VTAN, La religion grecque", in PUECH, I, p. 528.
28. Manuscrisul I. 344 de la biblioteca din Leyda.
29. ZANDEE, Le roi-dieu", Atti, p. 233.
30. Ibid., p. 234.
31. VIEYRA, La naissance du monde", in S.O., Naissance, p. 161.
32. GARELLI i LEIBOVICI, La naissance du monde", in S.O., Naissance, pp.
117-127; BONNEFOY, I, p. 234.
33. BONNEFOY, I. p. 234.
34. VRIES, Alt-Germanische Religion. II, pp. 84-86; DUMEZIL, Dieux
souverains, p. 190.
35. VRIES, ibid., pp. 49, 78.
36. GRAPPIN, Mythologie germanique", in GRIMAL, II, p. 47.
37. ARCHAIMBAULT, La naissance", in S.O., Naissance, p. 389 . u.
38. STOHR i ZOETMULDER, La Religion indonesienne, p. 31.
39. Psalmi, XXII, 29.
40. Psalmi, XLVII, 8.
41. BLEEKER, La fonction sacerdotale", Atti, p. 70.
42. Ibid., p. 75.
360
43. Vezi SERVIER, LHomme, p. 220.
44. II, Regi (Samuel), V, 2.
45. Psalmi, XXIII, 1-2.
46. LEHMANN, La CiviUsation precolumbienne, pp. 97-98.
47. BOUCHERY, Le systeme politique", J. A., 1988, pp. 291-298.
48. Ibid., p. 294.
49. Ibid., p. 295.
50. FRAZER, Le Rameau dor, I, pp. 211-212.
51. MAQUET, La Civilisation de VAJrique noire, p. 72.
52. ROCHEDIEU, Le caractere", Atti, p. 458.
53. BELDICEANU, in MANTRAN, Histoire de VEmpire ottoman, p. 138.
54. VEINSTEIN, ibid., pp. 170-171.
55. TOYNBEE, La Religion, p. 55.
56. Ibid., p. 53.
57. TACIT, Agricola, 30.
58. FAURE, Alexandre, p. 311.
59. Ibid., citandu-1 pe PLUTARH, Viei, 59, 6-7.
60. SASSIER, Hugues Capet, p. 268.
61. FAVIER, Histoire de France, II, p. 250.
62. MEYER, Histoire de France, sub coordonarea lui FAVIER, III, pp. 178-179.
63. BIANCHI. The History of Religion, p. 133.
64. DUMEZIL, Les Dieux souverains, p. 158.
65. TITUS LIVIUS, IV, 4; MONTESQUIEU, Considerauons, p. VIII.
66. SALUSTIU, Catilina, VI.
67. BLOCH, La religion romaine", in PUECH, I, p. 917.
68. VAN DER LEEUW, La Religion, p. 116.
69. BLOCH, Religion romaine", in PUECH, I, p. 917; KERENYI, La ReUgion
antique, p. 110; ELIADE. Histoire, II, p.
121.
70. Pe care o denun SALUSTIU, Catilina.
71. Ogam. Traditions celtiques, V, 225, . u.; VI, 209-214; X, 67-80.
72. TACIT, Agricola, XIII.
73. Citat in PACAUT, Frederic Barberousse, p. 56.
74. Vezi de exemplu CLOULAS, Laurent le Magnifique, p. 13 . u.
75. DANTE, Infernul XXXIV, 61-69.
76. MASSERON, note la Divina Comedie. Infernul
CAPITOLUL II. REGELE OM
1. PER KVAERNE, Tibet", inAKOUN, p. 165.
2. BERNARD-THIERRY, Madagascar", in S.O., Pelerinages, p. 289.
3. GRAPPIN, Mythologie germanique", in GRIMAL, II, p. 43.
4. STOHR i ZOETMULDER, Religions indonesiennes, p. 39.
5. MG. CERFAUX, ^Le conflit", Atti, pp. 397-398.
6. MARICQ, L'inscription", J.A., 1958.
7. MENG ZI, II, 3, 4; PAUTHIER, p. 371.
361
8. Wada, U, 196-199. Trad. de G. Mumu, Bucureti, ESPLA, 1955, (N. tr)
9. FRANKFORT, Kingship, pp. 227 . u.
10. ROUX, Le Sang, p. 250.
11. Psalmi, LXXII, 8. Vezi PUECH, I, p. 417.
12. Psalmi, LXXII, 8, 11. Vezi PUECH, I, p. 417.
13. MEYVAERT, An unknown letter", Viator, p. 11.
14. VEINSTEIN, in MANTRAN, Histoire de VEmpire, p. 163.
15. Eneida, cantul I, 278-279. Trad. de D. Murrau, Bucureti ESPLA, 1956,
(N. tr.).
16. DANTE, Paradisul VI; ID., Monarhia, I, 13.
17. PAULME, Civilisation, p. 97.
18. BOUILLER, Nepal", in AKOUN, p. 146.
19. DUNSTHEIMER, Chine", in PUECH, III, p. 400.
20. LUN YU, II, 1; PAUTHIER, 79.
21. DERCHAIN, Religion egyptienne", in PUECH, I, p. 140.
22. KOPRULU, Les Origines de VEmpire ottoman, pp. 11-12.
23. Ibid.
24. Ibid., p. 11.
25. ZANDEE, Le roi-dieu", Atti, p. 234.
26. Dictionnaire des symboles. p. 819.
27. BLONDEAU, Tibet", in PUECH, HI, p. 243; ELIADE, HI, p. 275.
28. Dictionnaire des symboles, p. 620.
29. VAN DER LEEUW, LaReUgion, p. 108.
30. MOLE, Le partage du monde", J.A., 2. 1953, p. 273.
31. CORBIN, Terre celeste et corps de resurrection.
32. WIDENGREN, Atti p. 124.
33. MENASCE, Mythologie de la Perse", in Grimal, I, p. 203.
34. MOLE, J.A., 1953, p. 273.
35. ROUX, LaReUgion, pp. 158-161.
36. IORDANES, Histoire des Coths.
37. ELIADE, III, p. 98.
38. PIRENNE, ReUgions de salut, p. 29.
39. MEEKS, S.O.. Genies, p. 61.
40. SAUNERON, S.O.. Sorcier, p. 32.
41. Ibid.
42. RIES, Homo reUgiosus, p. 107; Van der Leeuw, LaReUgion, p. 108.
43. DESCHAMPS, ReUgions de VAJHque noire, 7.
44. VAN DER LEEUW, LaReUgion, p. 108.
45. STOHR i ZOETMULDER, p. 213.
46. Ibid., p. 212.
47. VAN DER LEEUW, LaReUgion, p. 107.
48. BLONDEAU, Religion du Tibet", in PUECH, HI, p. 243.
49. TUCCI i HEISSIG, ReUgions du Tibet p. 301.
50. LEHMANN, Les CivUisations precolombiennes, p. 107.
51. MESLIN, Le MerveiUeux, p. 14.
52. PLUTARH, Viei, 52, 5.
53. MENG ZI, II, 1, 9; PAUTHIER, p. 336.
54. CONFUCIUS, Ta Hio, X, 5: PAUTHIER, p. 20.
55. MAgUET, Civilisation, p. 163; BONNEFOY, I, p. 310; PALAU-MARTI, Le
Roi-dieu, p. 136.
56. DUNSTHEIMER, in PUECH, III, p. 382.
57. NAUDOU, L'autorite royale", J.A., p. 219.
58. Ibid., p. 219.
59. WIJAYARATNA, in DELUMEAU. Le Fait, p. 496.
60. SARTRE, Les Mouches, III, 6.
61. DERCHAIN, Religion egyptienne", in PUECH, I, p. 196.
62. ROUX, La Religion, p. 110.
63. BONNEFOY, II, p. 390.
64. PAULME, La Civilisation ajricaine, p. 98.
65. FRAZER, Le Rameau d'or, II, 45.
66. Ibid.
67. PALAU-MARTI, Le Roi-dieu, p. 134.
68. MENG ZI, I, 2, 4; PAUTHIER, p. 233.
69. CHILDE, La Naissance, p.135.
70. BASTIDE, Mythologie africaines", in GRIMAL, II, p. 251.
71. YOYOTTE, S.O.. Jugements, p. 211; DERCHAIN, in PUECH, I, p. 104.
72. BONNEFOY, II, p. 325.
73. WIDENGREN, The sacred kingship", Atti, p. 213.
74. KALTENMARK, La Chine antique", in PUECH, I, p. 947.
75. LEMOINE, Mythes d'origine", in AKOUN, p. 279.
76. KALTENMARK, in PUECH, I, 948.
77. ELIADE, II, p. 121.
78. PALAU-MARTI, Le Roi-dieu, p. 171.
79. BLEEKER, Attt, pp. 73-74.
80. WINDENGREN. The King, p. 29 . u. i p. 52 . u.
81. VAN GENNEP, Tabou, p. 112.
82. TUCCI i HEISSIG. Les ReUgions, p. 301.
83. BONNEFOY, I, p. 217; GONDA, Atti, p. 173; FRAZER, Rameau, I, p. 212.
84. DESCHAMPS, ReUgions de VAJrique, p. 69.
85. BONNEFOY, I, p. 462.
86. VERNANT, in GIRARD, La Violence, pp. 156-157.
87. RINGREEN, Some religious aspects", Atti, pp. 433-434.
88. GONDA, The sacred character", Attt, p. 173.
89. VEINSTEIN, in MANTRAN, Histoire, p. 170.
90. LESCOT. Les Yezidis, p. 164.
91. ELIADE, III, p. 99,
92. Odiseea, XIX, 144-147. Trad. G. Mumu, Bucureti, Ed. Univers, 1979 (N.
tr.).
93. Citat in FRAZER, Rameau, I, p. 231.
94. SCHLUMBERGER, J.A., 1958, p. 1.
95. ERMAN. Die Literatur, p. 347; VAN DER LEEUW, ReUgion, p. 114.
96. Psalmi, LXXII, 6 i 16.
97. FRAZER. Rameau, I. p. 224.
98. ELIADE, I, p. 114.
362
363
99. II Regi (Samuel), XXI, 1.
100. CA9UOT, S.O., Songes, pp. 105-106.
101. FRAZER, Rameau, I, p. 224.
102. MARTZEL, Le Japon", in AKOUN, p. 424.
103. HARLEZ, Histoire des Km, p. 110.
104. BLEEKER, Atti pp. 73-74.
105. FRANKFORT, Royaute, p. 260.
106. MENG ZI, II, 6, 7; PAUTHIER, p. 434.
107. BLONDEAU, Tibet", in PUECH, ni, p. 241.
108. MARTZEL, Japon", in AKOUN, p. 440; SAUNDERS, Japon", in
GRIMAL, p. 143.
109. THIERRY, Cambodge", in AKOUN, p. 231.
110. FRAZER, Rameau, I, p. 38.
111. LE ROUX, Celtes", in PUECH, I, p. 815.
112. ELIADE, II, p. 146.
113. DUMEZIL, Romans de Scythie, pp. 138-139.
114. TOYNBEE, LaReligion, p. 56.
115. PLUTARH, De Iside, 24.
116. Facerea, 2-16.
117. II Regi (Samuel), 24.
118. ROUX, LaReligion, pp. 119-120.
119. FREUD, Totem et tabou, p. 72.
120. DESCHAMPS, La Religion, pp. 20-22.
121. Psalmi, XLV, 3.
122. PORCHER, La princesse", J.A., 1986, p. 121.
123. BONNEFOY, II, p. 385; BULCK, La place", Atti, p. 143.
124. Dictionnaire des symboles, p. 82.
125. TUCCI i HEISSIG, ReUgions, p. 301.
126. DESCHAMPS, Religion, p. 54.
127. FRAZER, Rameau, II, 382.
128. BERNARD-THIERRY, S.O.. Pelerinages, pp. 294-296.
129. VIEYRA, S.O., Songes, p. 92.
130. Psalmi, XXI, 4-5, XX, LXI, LXXII, LXXX, LXXXI.
131. SAUNERON, S.O. Sorcier, p. 32.
132. VIEYRA, S.O. Sorcier, p. 104.
133. MARTZEL, Japon", in AKOUN, p. 436.
134. ROUX, Histoire de VEmpire mongol pp. 351-352.
135. PALAU-MARTI, Le Roi-dieu, p. 55.
136. FRAZER, Rameau, I, p. 489.
137. DIODOR, I, 70. Trad. R. Hancu, Bucureti, Ed. Sport-Turism, 1981 (N. tr.).
138. FRAZER, Rameau, I, p. 493.
139. HERODOT, I, 96-100.
140. PALAU-MARTI, Le Roi-dieu, p. 135.
141. FREUD, Totem, p. 51.
142. MESLIN, Le Merveittewc, p. 22.
143. ELIADE, From Primitives toZen, p. 448.
144. WERNER, Histoire de France, coord. de FAVIER, I, p. 235.
145. PLUTARH, Opere morale, Agis, 19.
146. FRAZER, Rameau, I, pp. 487, 491.
147. MAQUET, La Civilisation, p. 167.
148. XENOFON, Anabasis, V, 4, 26.
149. DESCHAMPS, Religions, p. 20.
150. ELIADE, From Primitives, p. 448.
151. HULTKRANZ, in PUECH, III, p. 810.
152. PELLAT, Le Livre de la couronne.
153. LE CHARTIER, La Nouvelle-Caledonie, p. 441.
154. FRAZER, Rameau, IV, p. 8.
155. PAULME, Civilisation, p. 88; DIETERLEN, Atti, p. 148
156. FRAZER, Rameau, IV, p. 8.
157. NAUDOU, X'autorite royale", J-A., p. 221.
158. GRIGNASCHI, Quelques specimens", J.A., 1966, p. 13.
159. TUCCI i HEISSIG, ReUgions, pp. 301-302.
160. BLONDEL, La Mentalite primitive, p. 15; LEVY-BRUHL, Ume primitive,
p. 273.
161. FRAZER, Rameau, II, p. 27 . u.
162. STRABON, X, 1.
163. DUMEZIL, Romans, p. 269.
164. MURRAY, The divine king", Atti, p. 378.
165. TUCCI i HEISSIG, Religions, p. 301.
166. PALAU-MARTI, Le Roi-dieu, p. 91.
167. FRAZER, Rameau, II, p. 33.
168. Jbid., II, pp. 31-34.
169. Psalmi, LXXXLX, 29.
170. FRAZER, Rameau, II, pp. 109-110.
171. Jbid., II, p. 63 . u.
172. PALAU-MARTI, Le Roi-dieu, p. 92.
173. LIU, Die chinesischen Nachrichten, II, p. 8; DUNLOP, The History of...
Khazars, p. 97.
174. MESLIN, Le Merveilleux, p. 147.
175. Ibid., p. 145.
176. NIZAM AL-MULK, Trite de gouvernement, cap. II, p. 44.
177. DUNSTHEIMER, in PUECH, III, p. 383.
178. VIEYRA, in PUECH, I, pp. 280, 287.
179. II Regi (Samuel), XXIV, 17.
180. SEJOURNE, La Pensee, p. 45.
181. FRAZER, Rameau, II, p. 46.
182. MENG ZI, II, 1, 3: PAUTHIER, p. 332.
183. FRAZER, Rameau, II, p. 146; BONNEFOY, I, p. 462.
184. ELIADE, From Primitives, p. 446.
185. FRAZER, Rameau, II, p. 46.
186. ROUX, Le Sang, pp. 46-49, cu numeroase referine.
187. FRAZER, Rameau, I, pp. 623-624.
188. PALAU-MARTI, Le Roi-dieu, p. 51.
364
365
189. ELIADE, From Primitives, p. 446.
190. ROUX, Histoire de VEmpire mongol, pp. 340-341.
191. LAGGER, Ruanda, pp. 209-210.
192. GARDNER, Atti, p. 380.
193. VERNANT, in GIRARD, La Violence, pp. 156-157.
194. FRAZER, Rameau, II, p. 42.
195. Ibid., I, p. 490.
196. LABAT, Caractere religieux. p. 352 . u.; FRANKFORT, Royaute, p. 742 .
u.
197. FRAZER, Rameau, II, pp. 88-89.
198. IV Regi, III, 27 i II Paralipomena (Cronici), XXVIII, 3.
199. BLONDEL, LaMentalite, p. 115.
200. MAUSS, Manuel d'ethnographie, p. 160.
201. TOYNBEE, LaReligion, p. 58.
202. FRAZER, Rameau, II, p. 38.
203. IV Regi, XVI, 3; II Paralipomena (Cronici), XXXIII, 6; IV Regi, XXI, 6.
204. II Regi (Samuel), I, 14-15; XVI, 7; III Regi, II, 30.
205. SOFOCLE, Regele Edip, prolog. Trad. G. Murnu, Bucureti, Casa coalelor,
1943 (N. tr.).
CAPITOLUL III. REGELE DIVIN
1. VAN DER LEEUW, La Religion, p. 114.
2. Legile lui Mnu, I, 252.
3. MESLIN, Le Merveilleux, p. 14.
4. BONNEFOY, II, p. 378.
5. SCHUL, La Fabulation platonicienne, pp. 55-59.
6. VAN DER LEEUW, La Religion, p. 386.
7. BACHELARD, La Terre et Ies reveries, p. 202.
8. WIDENGREN, The sacred kingship", Atti, p. 123.
9. SAINTYVES, Les Vierges meres, p. 178.
10. BLONDEL, LaMentalite, p. 95.
11. MOKRI, L'ldee de l'incarnation, p. 427: ID., Le Chasseur de Dieu, p. 34; id.,
Kalam, p. 365.
12. BONNEFOY, II, p. 373.
13. LAMOINE, Mythes", in AKOUN, p. 289.
14. KALTENMARK, Religion chinoise", in PUECH, I, p. 932.
15. Ibid.
16. ROUX, Faune et flore, pp. 293-294, cu numeroase referine.
17. EBERHARD, Kultur und Siedlung, p. 21.
18. MATOUAN LIN, Histoire, I, p. 41.
19. SAINTYVES, Les Vierges meres, pp. 155-156.
20. RADLOV, Proben der Volksliteratur, I, 201.
21. PALAU-MARTI, Le Roi-dieu, p. 71.
22. Ibid.., p. 116.
23. POREE-MASPERO i THIERRY, S.O., Lune, p. 270.
366
24. THIERRY, Mythes du Cambodge", in AKOUN, p. 224.
25. TUNG NGUYEN, Les Vietnamiens", in AKOUN, p. 258.
26. ROUX, Faune et flore, passim.; Histoire secrete des Mongols, I, 1; EVEN i
POP, p. 41.
27. Histoire secrete des Mongols, 20-21: EVEN i POP, p. 41.
28. RADIN, The sacred chief, Atti, p. 127; HULTKRANZ, in PUECH, III, p.
804.
29. LEHMANN, pp. 88-89.
30. VARENNE, S. O.. Lune, p. 241.
31. GONDA, The sacred character", Atti, pp. 173-174.
32. Vezi de exemplu BONNEFOY, II, pp. 317-322.
33. LEMOINE, Mythes", in AKOUN, p. 284.
34. BONNEFOY, I, 385.
35. SAUNDERS, Mythes du Japon", in GRIMAL, II, p. 151.
36. GUILLIMOZ, Croyances populaires en Coree", in AKOUN, p. 414.
37. POTTIER, Mythologie thai", in AKOUN, p. 236.
38. MACDONALD, S.O.. Naissance, p. 422.
39. BLONDEAU, in PUECH, m, p. 242: KVAERNE, in AKOUN, p. 161.
40. MACDONALD, S.O.. Naissance, p. 422.
41. BONNEFOY, II, p. 383.
42. BLONDEAU, in PUECH, III, p. 243; POTTIER, in AKOUN, p. 253.
43. MARICg, L'inscription", J.A., 1958, p. 371.
44. PALAU-MARTI, Le Roi-dieu, p. 149.
45. CHANEY, The Cult of Kingship, p. 33 . u.
46. Eneida, cantul I; Iezechiel, XXVIII, 2-5.
47. FLAVIUS IOSEPHUS, Antichitile iudaice. IX, 4, 6.
48. II Regi (Samuel), XII, 26-30.
49. HERODOT, IV, 507.
50. BENVENISTE, Raisons philologiques", J. A., CCXXX, pp. 532-534.
51. DUMEZIL, La prehistoire", J.A., CCXVI, pp. 114, 124; ID., Romans, pp.
175, 181.
52. VAN DE WALLE, .Mythologie egyptienne", in GRIMAL, I, p. 43.
53. BONNEFOY, II, p. 330.
54. ZANDEE, Le Roi-dieu", Atti, p. 234.
55. ELIADE, I, p. 104.
56. FRANKFORT, Royaute, p. 202.
57. PLUTARH, De Iside.
58. PIRENNE, Lau-dela", in Religions de salut, p. 28.
59. ELIADE, I, pp. 89-92.
60. FRANKFORT, Kingship. p. 302.
61. JAMES, The sacred kingship", Atti. p. 466.
62. FRANKFORT, Kingship, p. 302.
63. ELIADE, I, p. 82.
64. LEIBOVICI, S.O..LaLune, p. 101.
65. Ibid.
66. SJOBERG, Prayers for King, p. 60.
67. HERZFELD, in PALOU, Perse antique, p. 28.
367
^
68. GHIRSHMAN, Perse, p. 350.
69. GRILLOT-SUSINI, Texte de fondation", J.A., 1980.
70. GHIRSHMAN, Perse, pp. 156-157.
71. BONNEFOY, I, p. 574.
72. CHAUMONT, Recherche", J.A.. 1961, p. 298.
73. Jbid.
74. GHIRSHMAN, Perse, p. 304.
75. Ibid.
76. ID. Parth.es et Sassanides, p. 29.
77. CHAUMONT, Papak", J.A., 1959, p.179.
78. Judectori, XVII, 6.
79. Judectori, VIII, 23.
80. COPPENS, LaRoyaute, pp. 215-219.
81. Psalmi, XXI, 29-30; XLII, 8.
82. RENAUD, Pouvolr royal", p. 441.
83. Ieirea, XII, 23; II Regi (Samuel), XXIV, 16.
84. Deuteronomul, XVII, 15.
85. I Regi (Samuel), VIII, 4-9.
86. I Regi (Samuel), VIII, 19-20.
87. I Regi (Samuel), X, 1.
88. RENAUD, Pouvoir", p. 78; CLAVIER, Atti p. 395.
89. RENAUD, ibid., p. 97.
90. I Regi (Samuel), XV, 23.
91. Psalmi, LXXXLX, 4.
92. RENAUD, Pouvoir", p. 87.
93. IV Regi, III, 7.
94. II Paralipomena (Cronici), LX, 8.
95. Ieirea, IV, 21, 23.
96. FRAINE, Atti, p. 271.
97. Psalmi, LXXXIX, 28, 31, 33.
98. CAQUOT, Religion d'Israel", in PUECH, I, p. 417.
99. MOWINCKEL, Atti, pp. 255-256.
100. CLAVIER, Theocratie et monarchie", Atti, p. 396.
101. Psalmul, CX; I. Paralipomena (Cronici), XXVIII.
102. ELIADE, I, p. 348.
103. VIEYRA, S.O.. Songes, p. 91.
104. Citat in ELIADE, I, p. 155.
105. VIEYRA, La religion", in PUECH, I, p. 278.
106. ELIADE, II, p. 199.
107. VISSER, The divimty of Alexander", Atti, pp. 321-322.
108. Ibid.
109. BLOCH, Religion romaine", in PUECH, I, p. 902.
110. PLUTARH, Vieti, II, 3; III, 1.
111. FAURE, Alexandre, p. 391.
112. VIAN, Crete minoenne", in PUECH, I, p. 485.
113. JEANMAIRE, La naissance", Atti, p. 299.
114. PAUSANIAS, III, 1, 5; HERODOT, V, 751.
115. ARISTOTEL, Politica, III, 13.
116. DUMEZIL, Dieux souverains, p. 160
117. Ibid.,p. 166.
118. Ibid., p. 166; Eneida, I; TITUS-LIVIUS, I, 206.
119. B1ANCHI, History of Religion, p. 134.
120. BLOCH, Religion romaine", in PUECH, I, p. 917.
121. BONNEFOY, 11,348.
122. WERNER, Histoire de France, I, Les origines, p. 224.
123. ROUX, La Religion, p. 111; ID., Histoire de VEmpire mongol p. 142; vezi i
p. 335.
124. WIJAYARATNA, in DELUMEAU, Le Fait religieux, pp. 496-497.
125. BAREAU, in Myths and Symbols, p. 16.
126. POTTIER, Mythes... thai", in AKOUN, p. 339.
127. THIERRY, La personne sacree", Atti p. 188.
128. ARCHAIMBAULT, S.O., Naissance, p. 389.
129. HAMIDULLAH, Le Prophete, I, p. 557.
130. Coranul, III, 26.
131. Coranul II, 251.
132. Coranul, XXXVIII, 19.
133. BOUSgUET, Hadith, 96, 6.
134. Ibid. 93, 3.
135. CHARLES, L'me musulmane, p. 167.
136. ARKOUN, Autorite et pouvoir, p. 165.
137. Ibid. p. 159.
138. RINGGREN, Some religious aspects", Atti, p. 430.
139. ABEL, Roi des rois", Atti, p. 434.
140. RINGGREN, Atti, p. 433.
141. Ibid.
142. ABEL, Le khalife", Studia islamica, ID., Atti, p. 436.
143. FARABI, in CORBIN, Histoire de la philosophie, p. 230.
144. NIZAM AL-MULK, cap. I, p. 38.
145. 9UARCHI, in Cambridge History of Islam, II, p. 52.
146. BELDICEANU, in MANTRAN, Histoire, p. 29.
147. VEINSTEIN, in MANTRAN, ibid., p. 168.
148. Ibid.
149. AUBIN, Le Chiisme imamite, p. 237.
150. SEJOURNE, LaPensee, p. 26.
151. HULTKRANTZ, in PUECH, III, p. 823; SEJOURNE, ibid., pp. 46, 58.
152. RADIN, The sacral chief, Atti, p. 126.
153. SEJOURNE, ibid., p. 45.
154. Este titlul crii lui M. PALAU-MARTI. Vezi in special p. 133.
155. FRAZER, Rameau. A se vedea capitolul su Dieux humains incames", I,
pp. 235-263.
156. Ibid. I, p. 249.
157. Ibid. I, p. 249.
158. VAN BULCK, La place du roi", Atti p. 143; DIETERLEN, Le caractere
religieux", Atti, p. 147; FRAZER, Rameau,
I, 251.
368
369
CAPITOLUL IV. OMUL ZEU
1. BONNEFOY, II, p. 390.
2. DERCHAIN, Religion egyptienne", in PUECH, I, p. 105-106.
3. PALAU-MARTI, Le Roi-dieu, p. 48.
4. Ibid.. pp. 222-223.
5. GIRARD, La Violence, p. 350.
6. BONNEFOY, II, p. 371.
7. MENG ZI, II, 1, 6; PAUTHIER, p. 334.
8. CONFUCIUS, Da Hue, X, 5; PAUTHIER, p. 20.
9. DUNSTHEIMER, Religion officielle", in PUECH, III, p. 383.
10. SCHIPPER, S. O., Pelerinages, p. 311.
11. Ibid.
12. Ibid., p. 314-315.
13. DUNSTHEIMER, in PUECH, III, p. 382-383.
14. MENG ZI, III, 5; PAUTHIER, p. 373.
15. ShuJing, III, 5; PAUTHIER, p. 273.
16. DUNSTHEIMER, in PUECH, III, p. 384.
17. VANDIER-NICOLAS, S. O.. Jugement, p. 233.
18. ELIADE, II, p. 15.
19. ROUX, Religion, p. 119-120.
20. NAUDOU, Lautorite royale", J. A., 1963, p. 266.
21. Ibid... p. 227.
22. I Regi (Samuel), XV, 23.
23. HAMIDULLAH, Le Prophete, II, p. 555.
24. Ibid., p. 559.
25. STOHR i ZOETMULDER, Les Religions. p. 39.
26. CHAUMONT, Ou les rois", J. A.. 1964, p. 71.
27. VARENNE, Religion vedique", in PUECH, I, p. 594.
28. BONNEFOY, II, p. 329.
29. MAUCLAIRE, Letre, Hllusion", J.A., 1991, p. 333.
30. BLEEKER, La fonction sacerdotale", Atti p. 73.
31. GRANET, La Feodalite chinoise, p. 93, 112, 116.
32. ROBSON, Mediation en islam.
33. FRAZER, Reuneau, I, 38.
34. ELIADE, I, p. 88 i 155.
35. DERCHAIN, La religion egyptienne", in PUECH, I, p. 126.
36. ELIADE, III, p. 98-99.
37. BLEEKER, La fonction", Atti, p. 75.
38. LEHMANN, Civilisation, p. 102.
39. GHIRSHMAN, Perse, p. 261.
40. VIEYRA, Religions d'Anatolie", in PUECH, I, p. 271.
41. DERCHAIN, in PUECH, I, p. 105.
42. VAN DE WALLE, in GRIMAL, I, p. 29.
43. ELIADE, Aspects du mythe, p. 55.
44. DERCHAIN, in PUECH, I, p. 104.
45. VAN DE WALLE, in GRIMAL, I, p. 29.
370
46. ELLEGIERS, La NoUon de salut, p. 212.
47. KALTENMARK, in PUECH, I, p. 247.
48. DUNSTHEIMER, in PUECH, III, p. 405.
49. VAN DER LEEUW, La Religion, p. 209.
50. DHAVAMONY, Phoenomenology, p. 222.
51. VIAN, Crete", in PUECH, I, p. 484.
52. DUMEZIL, Romans, p. 197.
53. BURRIDGE, Religions d'Oceanie", in PUECH, ni, p. 703.
54. HULTKRANTZ, in PUECH, III, p. 810.
55. CHAUMONT, Papak", J. A., 1959, p. 175.
56. CHAUMONT, Ou les rois", J. A., 1964, p. 70.
57. II Regi (Samuel), XX, 8.
58. VAN DER LEEUW, La Religion, p. 213.
59. II Regi (Samuel), XIV, 18-19.
60. II Regi (Samuel), VI. Despre dansurile regale, vezi S. O., Danses, p. 162 . u.
61. FRAINE, Aspects religieux, p. 327.
62. RENAUD, Pouvoir royal", p. 85.
63. VIEYRA, S. O.. Pelerinages, p. 83.
64. IEZECHIEL, XLIII, 7-8.
65. CHAUMONT, Recherches", J. A., 1961, p. 309 i 319.
66. DION HRISOSTOMUL, Oratio, p. 49.
67. LE ROUX, Religion des Celtes", in PUECH, I, p. 808.
68. KVAERNE, Croyances populaires", in AKOUN, p. 165.
69. DELEURY, Rites et mythologie", in AKOUN, p. 121.
70. Ibid.
71. NAUDOU, Cachemire", J. A., 1963, pp. 222-227.
72. VAN DER LEEUW, La Religion, p. 213.
73. BURRIDGE, Religions d'Oceanie", in PUECH, HI, p. 703.
74. ROUX, Histoire de L'Empire mongol, pp. 152-156.
75. DAUMAS, L'Expression du sacre, p. 302.
76. Ibid.. p. 292.
77. JAMES, The sacred kingship", Atti, p. 466.
78. CAQUOT, S. O.. Songes, pp. 105.-106.
79. VIEYRA, S. O.. Songes, p. 92.
80. MESLIN, Le Merveilleux, p. 146.
81. III Regi III, 5; CAQUOT, S. O.. Songes, p.106.
82. SAUNERON, S. O., Songes, pp. 22-24 i DAUMAS, LExpression du sacre.
p. 291.
83. SAUNERON, ibid., p. 22.
84. SOYMIE, S. O., Songes, p. 280.
85. Ibid., pp. 282-283.
86. Facerea, IX, 6; Matei, XXVI, 52.
87. ROUX, Le Sang, in special p. 99 . u.
88. Dup terminologia lui MAUSS, Manuel, p. 47.
89. ISOCRATE, Panatenaice.
90. FAURE, Alexandre, p. 162.
371
91. BOYLE, Juvalnl, The History, I, p. 28.
92. FREUD, Totem i tabou, p. 188.
93. PLATON, Legi, 823.
94. GRANET, La Pensee chinoise, p. 393.
95. TACIT, Germania, XIV.
96. CHAUMONT, Papak", J. A., 1959, p. 175.
97. Odiseea, XIX, 429.
98. HERODOT, I, 36.
99. GHIRSHMAN, Perse, p. 231.
100. E)., Parthes etSassanides. p. 209.
101. MARCO POLO, XCIV.
102. ROUX, LeSang, pp. 108-112.
103. HERODOT, IV, 172.
104. Psalmi, XLV, 8.
105. Pilde, XVI, 12.
106. GRIGNASCHI, Quelques specimens", J. A., 1966, p. 131;
CHRISTENSEN, Viran, p. 293.
107. Ibid.
108. NIZAM AL-MULK, p. 43.
109. CLOT, Soliman le Magnipque, p. 104.
110. ELIADE, I, p. 88.
111. RIES, L'Expression, p. 100.
112. Facerea, XIV, 18-19.
113. MESLIN, Le MerveilLewc, p. 183.
114. Psalmi, LXXII, 1-4. Vezi i XLV, 8; LXXII, 11.
115. DAUMAS, Expression du sacre, p. 303.
116. GHIRSHMAN, Perse, p. 350.
117. THIERRY, La personne sacree", Atti, p. 187.
118. PALOU, Perse, p. 107; GRIGNASCHI, J. A., 1966, p. 171.
119. VEINSTEIN, in MANTRAN, Histoire, pp. 169-171.
120. MESLIN, LeMerveiUewc, p. 184.
121. FREUD, Totem, p. 63.
122. Matei, VIII, 1-4.
123. Fapte, VIII, 17.
124. ELIADE, III, p. 99.
125. MESLIN, LeMerveiUewc, p. 15.
126. FRAZER, Rameau, I, p. 234.
127. ROUX La ReUgion. pp. 111-112, cu referinele.
128. SOUSTELLE, La Vie quotidienne, p. 124.
129. LUCAN, FarsaUa, I, 312-213.
130. MORET, citat de PIRENNE, L'au-dela", in Religions de salut, p. 28.
131. FAURE, Alexandre, p. 362.
132. PORCHER, La princesse", J. A., 1989, p. 204.
133. BONNEFOY, II, p. 393.
134. Eneida, VI, 791-794. Trad. D. Murrau, Bucureti, E.S.P.L.A., 1956. (N.
tr.)
135. ELIADE, I, p. 349.
372
136. Daniel, VII, 13-14.
137. Miheia, V, 3-4.
138. Zaharia, DC, 9.
139. AUBIN, Politique, p. 239.
140. NIZAM AL-MULK, p. 225.
141. VAN DER LEEUW, La ReUgion, p. 131.
142. KVAERNE, Croyances populaires", in AKOUN, pp. 157-158.
CAPITOLUL V. VIAA I MOARTEA REGELUI
1. GRIGNASCHI, Quelques specimens", J. A., 1966, p. 75.
2. BONNEFOY, I, p. 462.
3. Dictionnaire des symboles, p. 820.
4. PALAU-MARTI, Le Roi-dieu, p. 21.
5. Ibid., p. 89.
6. ibid., pp. 50, 52, 55.
7. FAURE, Alexandre, p. 31.
8. PLATON, Gorgias, 471.
9. FAURE, Alexandre, p. 404.
10. Ibid., pp. 405-406.
11. WIDENGREN, The sacral kingship", Atti, pp. 121-123.
12. HERODOT, II, 84.
13. MESLIN, Le Merveilleux, p. 14.
14. STOHR i ZOETMULDER, Religions, p. 21.
15. Psalmi, XLV, 17-18; II Regi (Samuel), VII, 12.
16. CAQUOT, La religion d'Israel", in PUECH, I, p. 416.
17. BONNEFOY, II, pp. 375-376.
18. MENG ZI, III, 6; PAUTHIER, p. 377.
19. PAULME, La Civilisation africaine, p. 76.
20. Ibid., pp. 24, 103.
21. Ibid., p. 103; FRAZER, Rameau, I, p. 416.
22. LEHMANN, Les Civilisations, p. 114.
23. MA9UET, La Civilisation, p. 133.
24. TACIT, Agricola, XVI.
25. FRAZER, Rameau, II, p. 132.
26. BONNEFOY, II, pp. 241-242. 27.1 Regi (Samuel), X, 6.
28. DIETERLEN, Le caractere religieux", Atti, p. 148; PAULME, p. 74.
29. WIDENGREN, The sacral kingship", Atti, p. 123.
30. VIAN, Les religions de la Crete", in PUECH, I, p. 475.
31. PALAU-MARTI, Le Roi-dieu, p. 34.
32. Ibid., pp. 215 i 221.
33. Ibid., p. 111.
34. BONNEFOY, I, 385.
35. WIDENGREN, The sacral kingship", Atti, p. 123.
36. GURNEY, The Hitttte Kingship, p. 115.
373
37. PALAU-MARTI, Le Roi-dieu, p. 129.
38. FRAZER, Rameau, I, p. 696; PALAU-MARTI, Le Roi-dieu, p. 20, 38.
39. DORESSE, Histoire de VEthiopie, pp. 42, 51, 62.
40. PALAU-MARTI, Le Roi-dieu, p. 129.
41. MORET, Du caractere religieux, p. 306.
42. DE GROOT, Die Hunnen, pp. 280-285.
43. BEIGBEDER, La Symbolique, p. 131.
44. VAN DER LEEUW, La Religion, p. 118.
45. POSENER, YOYOTTE i SAUNERON, DicUonnaire, pp. 218-219.
46. FRANKFORT, Royaute. p. 150; Eliade, Aspects du mythe, p. 55.
47. ELIADE, Aspects du mythe, p. 54; ID., L'Eternel Retour, p. 30 . u.
48. TUCCI i HEISSIG, Les Religions, p. 309.
49. BLONDEAU, La religion du Tibet", in PUECH, III, p. 242.
50. ELIADE, II, p. 144: DRAAK, Atti p. 375.
51. RAMNOUX, La Mort sacri/ideile, p. 217.
52. KALKENMARK, S. O.. Danses, pp. 423-424.
53. ELIADE, I, pp. 235-236; ID., Mephistopheles, pp. 192-194.
54. STEIN, Leao-tche, p. 697.
55. TUCCI i HEISSIG, Les Religions, p. 304.
56. WILD, S. O.. Danses, pp. 45-46.
57. MORGENSTERN, The King-god", Atti, p. 259.
58. ELIADE, I, p. 86.
59. THIERRY, S. O.. Pelerinages, p. 295.
60. PALAU-MARTI, Le Roi-dieu, p. 88.
61. BONNEFOY, III, pp. 387-389.
62. FRAZER, Rameau, II, pp. 108-109.
63. Ibid.
64. PALAU-MARTI, Le Roi-dieu, p. 282.
65. DIETERLEN, Atti. p. 148.
66. DESCHAMPS, Religions, p. 21.
67. FRAZER, Rameau, II, p. 35.
68. ELIADE, I, p. 155.
69. LEHMANN, Civitisations, p. 108; HULTKRANTZ, in PUECH, III, p. 810.
70. BOER, Vive le roi", Atti, p. 275.
71. PALAU-MARTI, Le Roi-dieu, p. 111.
72. BRUNSCHVIG, La prosternation", Atti, pp. 437-439.
73. Psalmi, II, 6; II Regi (Samuel), XII, 7.
74. I Regi (Samuel), XVI, 1-13.
75. IV Regi, XI, 12.
76. GHIRSHMAN, Parthes et Sassanides, fig. 131, 167, 122, 168.
77. Ibid., fig. 211, 293, 192, 218.
78. Discuie in CHAUMONT, Recherches", J. A., 1961, p. 311.
79. ID., Ou les rois", p. 71.
80. Ibid., pp. 301, 308: Recherches", J. A., 1961, pp. 301-308.
81. CHRISTENSEN, Viran, p. 90.
82. CHAUMONT, Oii les rois", J. A., 1964, p. 60.
83. HULTKRANTZ, in PUECH, III, 823.
84. BONNEFOY, II, p. 385.
85. PALAU-MARTI, Le Roi-dieu, pp. 21-22.
86. Ibid., p. 59.
87. BLEEKER, The position of the queen" Atti, p.227-228.
88. PALAU-MARTI, Le Roi-dieu, pp. 201 i 206.
89. FRAZER, Rameau, I, p. 419.
90. MAZAHERI, Le Tresors, p. 103.
91. FRAZER, Rameau, I, p. 413.
92. Ibid., p. 418.
93. HERODOT, I, 12-13. Vezi PLATON, Republica, II, 350-360; PLUTARH,
Quaestiones graecae, 45.
94. CA9UOT, Mythologie des Semites". in GRIMAL, I, p. 91.
95. BONNEFOY, II, 391.
96. Coranul, II, 223.
97. PORCHER, La princesse", J. A., 1985, pp. 188-190.
98. Facerea, XIX, 30, 38.
99. GIRARD, La Violence, p. 150.
100. VAN BULCK, La place du roi", Atti, pp. 143-144.
101. PAULME, La CivilisatUm, p. 36.
102. BONNEFOY, II, p. 387.
103. PALAU-MARTI, Le Roi-dieu, p. 83.
104. GIRARD, La Violence, p. 153.
105. Ibid., p. 161.
106. FRAZER, Rameau, II, p. 239.
107. BASTIDE, Sociologie, p. 220: GORDON, L'IniliationsexueUe, p. 166.
108. BLEEKER, The position of the queen" Atti, pp. 227-228.
109. LEHMANN, Civilisations, p. 98.
110. Ibid., pp. 91-92.
111. MA9UET, Civilisation, p. 133 . u.
112. LE CHARTIER, Nouvelle-Caledonie, p. 46.
113. LESCOT, Enquete sur les Yezidis, pp. 163-164.
114. LEHMANN, Civilisations, p. 59.
115. Ibid., pp. 36-37.
116. GHIRSHMAN, Parthes et Sassanides, pp. 122-123.
117. PALAU-MARTI, Le Roi-dieu, p. 20.
118. UORANGE, Expression of cosmic kingship", Atti, p. 337.
119. PALAU-MARTI, Le Roi-dieu, p. 27.
120. Ibid., p. 27.
121. BOUILLER, Mythes et croyances", in AKOUN, p. 146.
122. BONNEFOY, II, p. 231.
123. SAUNDERS, Mythologie du Japon", in GRIMAL, I, p. 144.
124. VARENNE, La religion vedique", in PUECH, I, p. 529.
125. VIAN, La religion de la Crete", in PUECH, pp. 471-473.
126. VIAN, La religion grecque", in PUECH, I, p. 529.
127. DUMEZIL, Religion romaine archaque, p. 576.
128. LE CHARTIER, Nouvelle-Caledonie, p. 49.
129. WIDENGREN, The sacral kingship", Atti, p. 124.
374
375
130. PALAU-MARTI, Le Roi-dieu, p. 126.
131. Ibid., p. 126.
132. Ibid., p. 33.
133. Ibid., p. 84.
134. HERODOT, VI, 52.
135. ROUX, Jesus, p. 403. Vezi Ioan, XK, 40.
136. ROUX, La Mort, pp. 157-158, cu referinele.
137. SPENCER i GILLEN Across Australia, II, p. 424 . u.
138. Citat in CAZENEUVE, Les Rites, p. 301.
139. LE CHARTIER, Nouvelle-Caledonie, p. 54.
140. VIEYRA, La religion de l'Anatolie", in PUECH, I, p. 280.
141. Ms. Pelliot, Tibet 1042; LALOU, Rituel bon-po", J. A., 1952, p. 341.
142. PIRENNE, L'au-dela", p. 32; Textele Piramidelor, 752, 763, 903.
143. ROUX, La Mort, pp. 166-168, cu referinele.
144. HERODOT, VI, 58.
145. PALAU-MARTI, Le Roi-dieu, p. 126.
146. LALOU, Rituel", p. 34.
147. ROUX, La Mort, pp. 269-270.
148. Ibid., p. 108; ID., La Religion, p. 274, i in special La veuve", in L'Homme,
1969.
149. PALAU-MARTI, Le Roi-dieu, p. 126.
150. FRAZER, Rameau, II, p. 104.
151. DEFREMERY, Fragments de geographes", J. A., 1833, p. 497.
152. PALAU-MARTI, Le Roi-dieu, p. 34.
153. Ibid., p. 126.
154. WIDENGREN, AM, p. 124.
155. HULTKRANTZ, La religion des grandes civilisations", in PUECH, III, p.
810.
156. HERODOT, IV, 71-72.
157. ROUX, La Mort, pp. 85-87; ID., Un tradition religieuse".
158. TUCCI i HEISSIG, Les Religions, p. 287.
159. GHIRSHMAN, Perse, p. 234, flg. 279 i p. 320.
160. AYNARD, S. O.. Jugement, p. 95.
161. VANDIER-MICOLAS, S. O.. Jugement, pp. 234-235.
162. Histoire secrete des Mongols, 268; EVEN i POP, p. 234.
163. ROUX, La Religion, pp. 257-258.
164. Eneida, cantul I.
165. LUCAN, Farsalia, I, 40-52.
166. FAURE, Alexandre, p. 394.
167. TUCCI i HEISSIG, Les Religions, p. 302.
168. BONNEFOY, II, p. 374.
169. ROUX, La Mort, p. 258; La Religion, p. 258; J. DE PLAN CARPIN,
Histoire, III, 9; BECQUET i HAMBIS, p. 40.
170. BERNARD-THIERRY, S. O., Pelerinages, pp. 293-295.
171. VAN DE WALLE, in GRIMAL,-1, p. 36.
172. ELIADE, I, p. 107.
173. VAN DE WALLE, in GRIMAL, I, p. 36; PIRENNE, Religion, p. 31.
376
174. YOYOTTE, S. O., Jugement, p. 23.
175. MOKRI, Un kalam", J. A., 1969, p. 317.
176. PAULME, Civilisation, p. 74.
177. BASTIDE, Mythologie", in GRIMAL, II, p. 251.
178. MAgUET, Civilisation, p. 125.
179. PALAU-MARTI, Le Roi-dieu, p. 231; MAQ,UET, Civilisation, p. 125;
BASTIDE, in GRIMAL, II, p. 251.
180. BONNEFOY, II, p. 390.
181. PALAU-MARTI, Le Roi-dieu, p. 126.
182. MURRAY, The divine king", Atti, p. 378.
183. GURNEY, Hitttte Kingship, p. 115.
184. PALAU-MARTI, Le Roi-dieu, pp. 81, 85.
185. HULTKRANTZ, Les religions", in PUECH, III, p. 810.
186. DESCHAMPS, Religions, pp. 17, 19, 43.
187. BERNARD-THIERRY, S. O.. Pelerinages, pp. 293-295.
CAPITOLUL VI. OBIECTELE REGELUI
1. FRAZER, Rameau, I, p. 229.
2. Ibid., p. 250.
3. Ibid., p. 229.
4. Ibid., p. 231.
5. Ibid., II, p. 305.
6. ELIADE, I, pp. 73-74.
7. GONDA, The sacred character", Atti, p. 173.
8. MEEKS, S. O., Genies, p. 61.
9. Dictionnaire de symboles, p. 91.
10. Ibid., p. 380.
11. CHAUMONT, Recherches", J. A., 1961, p. 300.
12. PALAU-MARTI, Le Roi-dieu, p. 187.
13. ROUX, La Chaussure, p. 51.
14. ID., Etudes d'iconographie, pp. 27-57, fotografiile 1-10.
15. Ibid., Referine iconografice i anexe.
16. Ibid., pp. 9-26.
17. HERODOT, IV, 10.
18. MOKRI, Le Chasseur de Dieu, pp. 12-13.
19. CHAUMONT, Ou les rois", J. A., 1964, p. 61.
20. FRAZER, Rameau, I, p. 243.
21. ROUX, Etudes d'iconographie, p. 12.
22. BONNEFOY, II, p. 233.
23. Vezi Catalogue Exposition Toutankhamon, 73.
24. GHIRSHMAN, Perse, p. 131, flg. 167.
25. PALAU-MARTI, Le Roi-dieu, p. 137.
26. Ibid., p. 136.
27. LEHMANN, Civilisations, p. 90.
28. Facerea, III, 24.
377
29. Apocalipsul, I, 16; II, 12; XII, 15.
30. DUMEZIL, Romans, p. 32.
31. HERODOT, IV, 62.
32. IORDANES, XXXV, 183.
33. Oghuz nome, XXXV.
34. JAHN, Geschichte, p. 43.
35. IORDANES, XLIX, 255.
36. GHIRSHMAN, Perse, p. 269.
37. Ibid., p. 100, fig. 130.
38. Pentru aceasta i tot ceea ce privete arcul turco-mongol: ROUX, Etudes, pp.
62-63.
39. ELIADE, De Zamobas, p. 44.
40. AKURGAL, Civilisations isites, p. 4.
41. Eneida. cantul, V.
42. Psalmi, IX, 8-9; Isaia, LVI, 1.
43. II. Paralipomena (Cronici, IX, 8; BOSSUET, Politique, III, 1-2.
44. Matei, V, 34; Apocalipsul, V, 1.
45. FAHD, S. O.. Naissance, p. 247.
46. Ibid., pp. 246-247.
47. Coranul, III, 9.
48. Coranul, II, 2, 32, 57, 4 etc.
49. FAHD, S. O., Naissance, p. 246.
50. VIAN, Religion de la Crete", in PUECH, I, p. 473.
51. LEBRUN, Le Sacre, p. 161.
52. MAQUET, Civilisation, p. 170.
53. DORESSE, UEmpire, II, p. 54.
54. ROUX, Le Sang, p. 65.
55. PAULME, Civilisation, p. 74.
56. PALAU-MARTI, Le Roi-dieu, p. 178.
57. VIAN, La Religion", in Puech, I, p. 479.
58. LEBRUN, Expression du sacre, p. 162.
59. PALAU-MARTI, Le Roi-dieu, pp. 21-22.
60. FRAZER, Rameau, II, p. 487.
61. PERRIGEAUX, Chez lesAchantis, p. 140.
62. AUBOYER, Le caractere divin", Atti, pp. 175-176.
63. AUBOYER, Symboles cosmiques, p. 44.
64. BIANCHI, History, p. 133.
65. AUBOYER, Symboles, p. 66.
66. GHIRSHMAN, Perse, p. 216.
67. Ibid., p. 206.
68. Despre toate acestea: ROUX, Etudes d'iconographie, pi. VII, VIII i IV.
69. AUBOYER, Le Trone et son symbolisme.
70. Catalogue Toutankhamon, 14.
71. Ibid., p. 40.
72. STERCKX i CHAMPEAUX, Symboles, pp. 384-386.
73. FROBENIUS, Histoire, pp. 151-152.
378
74. Vezi desenele acestor opere in STERCKX i CHAMPEAUX, Dictionnaire
des symboles, pp. 383-385.
75. Numeroase exemple in GHIRSHMAN, Perse, fig. 246, 254, 255 etc.
76. Ibid., fig. 444.
77. GHIRSHMAN, Parthes et Sassanides, p. 245, fig. 244.
78. III Regi, II, 19.
79. III Regi, X, 18-20.
80. Beigbeder, Symbolique, p. 97.
81. Reprezentri numeroase. Vezi de pild S. LLOYD, L'Art ancien du Proche-
Orient, Larousse, 1964, p. 187.
82. TUCCI i HEISSIG, Les Religions, pp. 302-303.
83. PALAU-MARTI, Le Roi-dieu, p. 187.
84. DUCHESNE-GUILLEMIN, L'Eglise sassanide", in PUECH, II, p. 18.
85. LOEFFLER-DELACHAUX, Le Cercle, pp. 50-51.
86. FRAZER, Rameau, I, p. 330.
87. PALAU-MARTI, Le Roi-dieu, p. 187.
88. Iezechiel, XVI, 12; Isaia, LXII, 3.
89. Ieirea, XXVIII, 36-38.
90. GHIRSHMAN, Parthes et Sassanides, p. 131 i fig. 167, p. 166 i fig. 24.
91. Ibid., p. 193 i fig. 235.
92. Ibid., pp. 54-55.
93. CHAUMONT, Recherches", J. A., 1961, p. 300.
94. HULTKRANTZ, in PUECH, III, p. 824.
95. TUCCI i HEISSIG, Les Religions, p. 173.
96. GHIRSHMAN, Parthes et Sassanides, p. 173.
97. Ibid., p. 96.
98. L'ORANGE, Expressions of cosmic kingship", Atti. p. 339.
99. STERCKX i CHAMPEAUX, Symboles, p. 377.
100. MEEKS, S. O.. Genies, p. 24.
101. ELIADE, I, 87.
102. MESLIN, Le Merveilleux, p. 12.
103. WERNER, Histoire de France, I, Les origines, p. 224.
104. BEIGBEDER, Symbolique, p. 72.
105. STERCKX i CHAMPEAUX, Symboies, p. 378, fig. 160.
106. GHIRSHMAN, Perse, p. 246.
107. Ibid., fig. 248.
108. CHILDE, La Naissance, p. 123.
109. STERCKX i CHAMPEAUX, Symboles, p. 377.
110. Catalogue Toutankhamon, p. 90, n 17.
111. CHAUMONT, Ou les rois", J. A., 1961, p. 61.
112. Riada, cantul I, 14, 44, 243, 257, 369 i II, 191-192. Trad. G. Murnu,
Bucureti, ESPLA, 1955. (N. tr.)
113. Ibid., cantul II, 95-104. Trad. G. Murnu, Bucureti, ESPLA, 1955 (N. tr.).
114. PAUSANIAS, IX, 40, 11 . u.; FRAZER, Rameau, I, p. 231.
115. Psalmi, XLV; Ieirea, VII, 8-13.
379
116. Ieirea, VII, 8-13.
117. STERCKX i CHAMPEAUX, Symboles, p. 61.
118. LABANDL-MAILFERT, Charles VEI, p. 451.
119. STERCKX l CHAMPEAUX, Symboles, p. 27.
120. AUBOYER^ Les Arts de Vinde, pi. XXXV 121.GHIRSHMAN, Perse, flg.
214 i 233.
122. ID., Parthes etSassanides, p. 169, flg. 237, p. 199, flg. 236-238.
123. PLAN CARPIN, VIII, 17, BECQUET i HAMBIS, p. 111; vezi i VIII, 34,
p. 121.
124. ROUX, Histoire de l'Empire mongol, p. 406.
125. PALAU-MARTI, Le Roi-dieu, pp. 137-138.
126. GHIRSHMAN, Perse, flg. 246.
127. WILD, S. O., Danses, p. 44.
128. ROUX, Etudes d'iconographie, p. 83.
129. DUMEZIL, Jupiter, Mar, Quirinus, p. 52.
130. ELIADE, III, p. 116.
131. LEHMANN, Civilisalions, p. 90.
132. HERODOT, IV, 8-10.
133. ARTAMONOV, Les Tresors dart, flg. 97 i 331.
134. ROUX, Etudes d'iconographie, pp. 96-100, flg. 6 la 11.
135. RUBROUCK, VIII, KAPPLER, p. 104.
136. ROUX, Etudes, pp. 84-92.
137. HERODOT, IV, 65.
138. TITUS LIVIUS, XIII, 24, 12.
139. RAMBAUD, L'Empire grec, p. 320.
140. ROUX, Etudes, p. 103.
141. Matei, XXVI, 26-29.
142. ROUX, Le Sang, pp. 316-318, pentru acest text i altele cateva.
143. VIEYRA, S. O.. Naissances, p. 161.
144. Ogam, 1948, XIV, pp. 365-366: Dictionnaire des symboles, p. 301.
145. HERODOT, IV, 70.
146. ROUX, Le Sang, p. 315 i bibliografia.
147. BOYLE, The Successor, p. 31 i 189; ID., The History, I, p. 252 i II, p. 56;
JAHN, Geschichte, p. 52.
CAPITOLUL VII. CHRISTOS REGE
1. Isaia, LIII, 2-3.
2. ROUX, Jesus. Dei punctul meu de vedere difer asupra anumitor aspecte,
reiau in privina altora ceea ce am scris deja.
3. Psalmi, II, 7-8.
4. Psalmi, II, 9; XLV, 6; XVIII, 38-43.
5. Daniel, VII, 13-14.
6. Psalmi, XLV, 3-6.
7. Isaia, LII, 7.
8. Zaharia, IX, 9-10.
380
9. Isaia, LIII, 4-5.
10. Isaia, XI, 1.
11. Luca, I, 68-69 i 76-77.
12. Luca, I, 28-38.'
13. Matei, I, 19-25.
14. FREUD, Totem et tabou, p. 115.
15. MARQUES-RIVIERE, Amulettes, talismans, p. 144.
16. DURKHEIM, Les Formes elementaires, p. 190.
17. BOUTHOUL, Trite de sociologie, p. 284.
18. Ioan, XIX, 26.
19. Miheia, V, 1.
20. Luca, II, 1-6.
21. SCHUL, La Fabulation platonicienne, pp. 58-59; BACHELARD, La Terre,
p. 203.
22. Luca, II, 8-20.
23. Psalmi, XXIII, 1; Ieremia, XXXI, 10, etc.
24. Isaia, XL, 11.
25. II Regi (Samuel), VII, 8.
26. II Regi (Samuel), XXIV, 17.
27. Ioan, X, 11-14.
28. Ioan, I, 29.
29. Matei, II, 1-2.
30. Matei, II, 16-17.
31. Matei, II, 10-11.
32. Matei, IV, 12; Marcu, I, 12-13; Luca, IV, 1-2.
33. Ioan, VI, 15.
34. Ioan, IV, 25-26.
35. Marcu, IV, 26-29, 31-32; X, 14; Matei, XIII, 33, 44, 47-48; XIX, 25; VI, 33;
XXV, 34 etc.
36. Fapte, I, 6-7.
37. Ioan, XX, 30-31.
38. Ioan, VI, 35.
39. Facerea, I, 2.
40. Matei, VI, 26.
41. ROUX, Jesus, pp. 216-219.
42. Marcu, XI, 14, 20: Matei, XXI, 19-22.
43. Ioan, XII, 1-8; Matei, XXVI, 6-13; Marcu, XIV, 3-9.
44. Ioan, XI, 51-52.
45. Matei, XXI, 1-7; Marcu, XI, 1-7; Luca, XLX, 29-35.
46. Judectori, V, 10.
47. Zaharia, DC, 9.
48. Luca, XIX, 41-44.
49. Marcu, XI, 9-10; Ioan, XII, 13; Matei, XXI, 9; Luca, XEX, 28.
50. Matei, XXI, 8.
51. Luca, XXII, 14-18.
52. Matei, XXVI, 26-29; Marcu, XIV, 22-25: Luca, XXII, 19-20.
53. Matei, XXVI, 39; Marcu, XIV, 30; Luca, XXII, 47.
381
54. Matei, XXVI, 63-64; Marcu, XTV, 61-62.
55. Luca, XXIII, 2.
56. Ioan, XK, 10-11.
57. Ioan, XIX, 12.
58. Ioan, XVIII, 32-39; Luca, XXII, 4.
59. Luca, XXIII, 5.
60. Matei, XXVI, 19.
61. Matei, XXVII, 15-17.
62. Matei, XXVII, 24-26.
63. Matei, XXVII, 36; Marcu, XV, 15; Luca, XIX, 1.
64. Ioan, XIX, 14.
65. FRAZER, Reuneau, III, p. 607.
66. Matei, XXVI, 27-31; Marcu, XV, 16-20; Luca, XIX, 2-3.
67. Matei, XXVI, 31.
68. Luca, XXIII, 40-43.
69. Ioan, XIX, 21-22. Vezi i Marcu, XV, 26; Matei, XXVII, 32.
CAPITOLUL VIII. REGELE CRETIN
1. Remarc a lui ELIADE, II, p. 169.
2. WERNER, Les Origines, pp. 234-235.
3. Ibid.
4. Matei, XVI, 18.
5. Ioan, X, 11-14 i XII, 15.
6. CERFAUX, Conflit entre Dieu", AtU, p. 397.
7. Epistola ctre Romani, XIII, 1-2.
8. CLAVIER, Theocratie et monarchie", Atti, p. 395.
9. HOFLER, Germanische Sakralkonigtum, p. XII . u., p. 350 . u.
10. KAZHDAN, Predication et propagande, p. 19.
11. MARTIN, Histoire, II, p. 339.
12. WERNER, Les Origines, p. 385.
13. GRIGORE. Istoria, II, 31.
14. BENSON, Provincia = Regnum", in Predication, p. 45.
15. Lettres d'Ivan. IV, p. 113.
16. Ibid., p. 47.
17. Ibid., p. 229.
18. VAN DER LEEUW, La ReUgion, p. 107.
19. KAZDHAN, Predication, p. 17.
20. OSTROGORSKY,"Zur Kaisersalbung, pp. 148-152.
21. WERNER Les Origines, p. 26.
22. Ibid., p. 367.
23. OBOLENSKY, The Byzantine Commonwealth, p. 354.
24. VAN DER LEEUW, La ReUgion, p. 115.
25. LABANDE-MAILFERT, Charles Vin, p. 57.
26. SASSIER, Hugues Capet, p. 47.
27. Ibid.
28. AUTRAND, Charles VI, p. 24; SASSIER, Hugues, p. 273.
29. BOSSUET, Politique, Dedicaie ctre Delfin.
30. WERNER, Les Oriyines, pp. 27-28.
31. GUILLAUME DE NANGIS, Gesta IX.
32. DORESSE, UEmpire, p. 54.
33. ID, Histoire, p. 41.
34. OBOLENSKY, The Byzantine, p. 398.
35. VAN DER LEEUW, La ReUgion, p. 115.
36. RICHARD, SaintLouis, p. 429.
37. Ibid., p. 430.
38. Ibid.
39. LABANDE-MAILFERT, Charles VIU, p. 449.
40. AUTRAND, Charles VI, p. 416.
41. ROBERT DE CLARI, XXIII.
42. OBOLENSKY, The Byzantine, pp. 401-402.
43. PACAULT, Frederic Barberousse, p. 301.
44. Ibid., p. 304.
45. LEMERLE, Le Style byzantin, p. 23.
46. GRABAR, L'Empereur dans Vart, pi. V i p. 231.
47. ROBERT DE CLARI, XCVII.
48. PACAULT, Frederic, p. 48 . u.: MARTIN, II, p. 339.
49. SASSIER, Hugues Capet, p. 270.
50. AUTRAND, Charles VI, p. 467.
51. VAN DER LEEUW, La ReUgion, p. 209.
52. SASSIER, Hugues Capet, p. 270.
53. ELIADE, I, p. 99.
54. WERNER, Les Origines, p. 27.
55. DORESSE, UEmpire, p. 62.
56. LABANDE-MAILFERT, Charles VIU, p. 55.
57. Ibid., p. 44.
58. COMMYNES, 28; JOINVILLE, 15; VILLEHARDOUIN, 58.
59. STERCKX i CHAMPEAUX, Symboles, p. 383.
60. KAZDHAN, Predication, p. 15.
61. LABANDE-MAILFERT, Charles VIU, p. 56.
62. ROBERT DE CLARI, XXII.
63. LABANDE-MAILFERT, Charles VIU, p. 56.
64. Psalmi, CXLIX i II, 17; Matei, XXI.
65. AUTRAND, Charles VI.
66. Ibid., p. 324.
67. Ibid., p. 325.
68. Ibid., p. 298.
69. Ibid., p. 411.
70. Ibid., p. 321.
71. RICHARD, SaintLouis, p. 419.
72. ROUX, LeSang, pp. 321-324.
73. AUBRY, La Revolutionfranaise, I, p. 433.
74. ROBERT, Louis XVI; vezi pp. 89-90, 182, 189.
382
383
75. Ibid., p. 200.
76. DORESSE, Histoire, p. 41.
77. Ibid., p. 50.
78. WERNER, Les Origines, pp. 22, 30-31 i 36.
79. Jbid., p. 498.
80. OBOLENSKY, The Byzantine. p. 354.
81. BOSSUET, Politique, II, 1-10.
82. Ibid. Dedicaie.
83. LABANDE-MAILFERT, Charles VIU, p. 463.
84. AUTRAND, Charles VI, p. 600.
85. CLEMENT, L'Eglise orthodoxe", in DELUMEAU, Le Fait reUgieux, p.
172.
86. SASSIER, Hugues Capet, p. 275.
87. MARTIN, Histoire, IV, p. 549.
88. MICHELET, IV, p. 247; MARTIN, Histoire, V, p. 537.
89. AUTRAND, Charles VI, p. 24.
90. Ibid., p. 66.
91. Ibid., p. 171.
92. OBOLENSKY, The Byzantine, p. 398.
93. SASSIER, Hugues Capet, pp. 195-196.
94. JOINVILLE, 132. Vezi Richard, SaintLouis, p. 303.
95. MARTIN, Histoire, V, p. 576.
96. GUILLOT, L'Exhortation au partage, p. 101.
97. PAQUIS i DOCHEZ, Histoire dEspagne, II, pp. 192-193.
98. ELIADE, III, p. 99.
99. DORESSE, Histoire, p. 64
100. BENSON, Provincia = Regnum", p. 44.
101. MARTIN, Histoire, IV, p. 8.
102. LABANDE-MAILFERT, Charles VUI, p. 449.
103. Ibid., pp. 56-58.
104. LEMERLE, Le Style, p. 24.
105. KAZDHAN, Predication, p. 16.
106. BOMPAIRE, A propos des preambules", in Predication. p. 139.
107. VAN DER LEEUW, La Religion, p. 113.
108. STERCKX i CHAMPEAUX, Symboles, p. 379, fig. 161.
109. PAQUIS i DOCHEZ, Histoire d'Espagne, II, p. 414.
110. FROISSART, IV.
111. MARTIN, Histoire, IV, p. 537.
112. LABANDE-MAILFERT, Charles VUI, p. 446.
113. ARgUILLIERE, Histoire de VEglise, p. 320.
114. SASSIER, Hugues Capet, p. 269.
115. LABANDE-MAILFERT, Charles VEI, p. 56.
116. DANTE, De monarchia, I, 19.
117. AUTRAND, Charles VI, p. 10.
118. LABANDE-MAILFERT, Charles VIII, p. 297.
119. PAQUIS i DOCHEZ, Histoire d'Espagne, II, p. 220.
120. KAZDHAN, Certains traits", p. 18.
384
121. ibid.,p. 183.
122. CHANEY, The cult of kingship", Atti, p. 257.
123. GUILLOT, Exhortation au partage", in Predication, p. 101.
124. LABANDE-MAILFERT, Charles VIII, p. 48.
125. FRAZER, Rameau, I, p. 210.
126. SHAKESPEARE, Macbeth, IV, 3.
127. LABANDE-MAILFERT, Charles VIII, p. 48. Vezi de asemenea, asupra
acestei chestiuni, VAN DER LEEUW, ha
Religion, p. 110; FREUD, Totem et tabou, p. 64; ELIADE, II, passim.
128. SASSIER, Hugues Capet, p. 270.
129. MARTIN, Histoire, VII, p. 265.
130. FRAZER, Rameau, I, p. 139.
131. LABANDE-MAILFERT, Charles VIII, p. 279.
132. FRAZER, Rameau, I, p. 233.
CAPITOLUL IX. REGELE, BISERICA I NOBILIMEA
1. ARgUILLIERE, Histoire, p. 146.
2. WERNER, Les Origines, p. 307.
3. GRIGORE DE TOURS, III, 50. Vezi MARTIN, Histoire, I, p. 421.
4. ARQUILLIERE, Histoire, p. 104.
5. ISIDOR DIN SEVILLA, Historia Gothorum, 11, 267,
6. PAgUIS i DOCHEZ, Histoire d'Espagne, I, p. 192.
7. WERNER, Les Origines, p. 369.
8. GANSHOF, The Imperial Coronation, p. 26: FOLZ, Le Couronnement, p. 177.
9. MATTHIEU PARIS, Grandes Chroniques, p. 169.
10. PAgUIS i DOCHEZ, Histoire dEspagne, II, p. 66.
11. Ibid., II, p. 66.
12. PACAULT, Frederic Barberousse, p. 31.
13. Ibid., p. 130.
14. ROUX, Les Explorateurs, pp. 92-93: ID., Histoire de VEmpire mongol, p.
293.
15. ARgUILLIERE, Histoire de VEglise, p. 206.
16. FAVIER, Histoire. II, Le temps des principautes, pp. 249-250.
17. DANTE, De monarchia, cap. ultima.
18. DANTE, Purgatoriul, XVI, 106-108. Trad. G. Cobuc, Bucureti, Cartea
Romaneasc, [1927] (N. tr.).
19. WERNER, Les Origines, p. 412.
20. Vezi RICHARD, SaintLouis, p. 578. Vezi FAVIER, Histoire, p. 201.
21. WERNER, Les Origines, p. 34.
22. Vezi ibid., p. 368.
23. CLEMENT, .L'Eglise orthodoxe", in DELUMEAU, Le Fait, p. 173.
24. Ibid., p. 175.
25. Ibid., p. 173.
26. Lettres d'Ivan IV, p. 168.
385
27. WERNER, Les Origines, p. 313.
28. Ibid., p. 44 i passim.
29. ibid., p. 237.
30. SASSIER, Hugues Capet, pp. 290-291.
31. Ibid., p. 194.
32. Ibid., p. 195.
33. Ibid., p. 267; Favier, Histoire, p. 196.
34. Ibid., p. 196.
35. SASSIER, Hugues Capet, pp. 267-268.
36. FAVIER, Histoire, p. 66.
37. PAQUIS i DOCHEZ, Histoire d'Espagne, II, p. 240.
38. FAVIER, Histoire, p. 65.
39. Ibid., p. 268.
40. Ibid., p. 268.
41. Ibid., p. 275.
42. Ibid., p. 377.
43. RASPAIL, Sire, p. 55 (ed. Livre de Poche).
44. MEYER, Histoire de France, III, La France moderne, p. 147.
45. ibid., p. 295.
46. CORNEILLE, Le Cid, I, 3.
47. MEYER, La France, p. 409.
48. MARMONTEL, Memoires, VII.
49. BEAUMARCHAIS, Le Mariage de Figaro, V, 3.
50. TULARD, Histoire de France, IV, Les revolutions, p. 41.
Bibliografie
Cu unele excepii, nu m refer la o ediie sau la o traducere de texte anume,
intrucat am utilizat in
general mai multe. Biblia* (Vechiul Testament) a fost redactat in cea mai mare
parte intre secolul al
XIIHea i secolul II i. C. Evangheliile i Fapele Apostolilor (Noul Testament)
dateaz din secolul I al
erei noastre. Coranul a fost consemnat pe msur ce Mahomed il enuna la
inceputul secolului VII al
erei noastre i a devenit o carte cateva decenii mai tarziu. Textele Piramidelor
dateaz cu aproximaie
din 2500-2300 i.e.n. Poemul babilonian al Creatiunii a fost conceput probabil in
secolul al XlX-lea i.
C, dar este cunoscut din fragmente mai recente (secolele IX- II). Vedele au fost
compuse in India intre
1800 i 800. Man bhrata i Rrnyana sunt opere scrise intre secolul al IV-lea
i.C. i secolul al IVlea
e.n. Shu Jing (Cartea istoriei) este cea mai veche lucrare chinez (sec. IX-VIII).
Confucius s-a
nscut ctre 552 i a murit ctre 479. Doctrina sa este cunoscut prin lucrrile
clasice, Lun yu
(Analecte), Da Hue (Marea invtur), Zhong Yong (Doctrina de Mijloc), i prin
opera lui Meng Zi pe
care-1 numim Mencius i care a trit aproximativ intre 371 i 289 i.C. Pentru
Antichitatea grecoroman
i Evul Mediu, dau intre paranteze datele autorilor sau ale lucrrilor utilizate.
ABREVIERI
Attt Atti deR'VIII Congresso internazionale di storia deUe religioni. GRIMAL, I
i II: Mythologies de
la Mediteranee au Gange i Mythologies des steppes, desforets et des Ues.
* Citatele din Biblie au fost reproduse dup ediia Institutului Biblic al Bisericii
Ortodoxe Romane, Bucureti, 1968. Pentru
Psalmi am preferat versiunea Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureti,
1993, mai apropiat ca numerotare i coninut
de textul francez (N. tr.).
387
J. A.: Journal asiatique, Paris. PUECH: Histotre des religions, S, O.: Sources
orientales.
.Bibliotheque de la Pleiade"
ABBON DE FLEURY (c. 945-1040), Patrologia.
ABEL (A.), Le khalife, personnage sacre", Studia islamica, 1967.
-, Roi des rois ou khalife (du Prophete) de Dieu", Atti, pp 434-437.
ADALBERON (mort in 988), Carmen ad Robertem Regem, Ed. Carozzi, 1979.
AIMOIN (mort c. 1008), Histoire des Francs.
AKOUN (A.) vezi Mythes et croyances.
AKURGAL (E.), Civisations et sites antiques de Turquie, Istanbul, 1936.
AMMIANUS MARCELLINUS (c. 330-400), Res gestae, Ed. Nisard, Paris,
1849.
ARCHAIMBAULT (C), La naissance du monde dans la tradi-tion lao", S. O., 1,
pp. 383-415.
ARQUILLIER (canonicul); Histoire de l'Eglise, Paris, 1941.
ARISTOTEL (384-322), Etica nicomahic.
-, Politica.
ARKOUN (M.), Autorite et pouvoir en Islam", in Pouvoir et verite, pp. 145-
182.
ARTAMONOV, Les Tresors d'art des Scythes, Paris, 1963.
Atti dell'VIII Congresso internazionale di storia delle religioni (Roma 17-23
aprilie 1955), Florena, Sansoni,
1956.
AUBIN (J.), La politique religieuse des Safavides", in Le Shi'isme imamite,
Paris, P.U.F., 1970, pp. 235-244.
AUBOYER (J.), Le Trone et son symbolisme dans Vinde ancienne, Paris, 1940.
-, Les Arts de Vinde et des pays indianises, Paris, P.U.F., 1958.
-, Le caractere divin et royal du trone dans l'Inde ancienne", Atti, pp. 174-175.
-, Symboles cosmiques", in Le Symbolisme cosmique, Annales du Musee
Guimet, I, Textes Paris, 1953.
AUBRY (O.), La Revolution franaise, Paris, Flammarion, 1942.
AUTRAND (F.), Charles VI, Paris, Fayard, 1986.
AYNARD (J.-M.), Le jugement des morts chez les Assyro-Babyloniens", S. O.,
4, pp. 81-102.
BABUR, Le Livre de Babur, trad. din turc de J.-L. Bacque-Grammont, Paris,
U.N.E.S.C.O., 1980.
388
BACHELARD (G.), La Terre et les reveries du repos, Paris, 1945.
BAREAU (A.), The superhuman personality of Buddha", in Myths and
Symbols, pp. 9-21.
BAR HEBRAEUS (1226-1286), The Chronography of Gregory Abu'l Faradj,
trad. E. A. Wallis Budge, Londra,
1932.
BASTIDE (R.), Sociologie et psychanalyse, Paris, P.U.F., 1950.
-, Mythologies africaines", in GRIMAL, II, pp. 230-255.
BEAUMARCHAIS, Le Mariage de Figaro.
BEIGBEDER (O.), La Symbolique, Paris, P.U.F., 1957.
BELDICEANU, in Histoire de VEmpire ottoman, sub coord. lui Mantran, pp. 15-
36, 117-132.
BELMONT (N.), Introducere la Rameau d'or de FRAZER: vezi sub acest nume
BENSON (R.L.), Provincia = Regnum", in Predication et propagande, pp. 41-
69.
BENVENISTE (E.), Raisons philologiques", J. A., CLXIII.
BERNARD-THIERRY (S.), Le pelerinage des hauts plateaux malgaches" S. O.,
3, pp. 303-341.
BIANCHI (U.), TheHistory of Religion, Leyda, Brill, 1975.
BLEEKER (C. J.), La fonction sacerdotale du roi-dieu" Atti, pp. 69-75.
-, The position of the queen in Ancient Egypt", Atti, pp. 227-228.
BLOCH (M.), Le Roi thaumaturge, Strasbourg, 1922, ed. nou Paris, 1983.
BLOCH (R), La Religion romaine, in PUECH, I, pp. 874-926.
BLONDEAU (A.-M.), La religion du Tibet", in PUECH, III, pp. 233-329.
BLONDEL (C), La Mentalite primitive, Paris, 1926.
BOER (P.A.H.), Vive le roi!", Atti, pp. 275.
BOMPAIRE (J.), , propos des preambules des actes byzan-tins des Xe-XIe
siecles", in Predication et
propagande, pp. 137-147.
BONNEFOY, vezi Dictionnaire.
BOSSUET, La Politique tiree de l'Ecriture sainte.
BOUCHERY (P.), Le systeme politique naga", J. A., 286, 1988, pp. 263-334.
BOUILLER (V.), Mythes et croyances du Nepal", in AKOUN, Mythes et
croyances, pp. 141-156.
BOUSQUET (G.-H.), Les Grandes Pratxques rituelles de Vislam, Paris, P.U.F.,
1949.
-, L'Authentique Tradition musulmane, Choix de hadith, Paris, Fasquelle.
BOUTHOUL (G.), Trite de sociologie, Paris, 1946.
389
BOYLE, vezi DJUVAIM.
BRUNSCHVIG (R.), La prosternation devant le souverain et la doctrine de
l'islam", Atti, pp. 437-439.
BURRIDGE (K.), La religion de l'Oceanie", in PUECH, III, pp 54-710.
Cambridge History of Islam (The), 2 voi., Cambridge, 1970.
CAQUOT (A.), Mythologie des Semites orientaux", in GRI-MAL, I, pp. 84-96.
-, La religion d'Israel", in PUECH, I, pp. 359-461.
-, Les danses sacrees en Israel et alentours", S. O., 6, pp. 119-143.
-, Les songes et leur interpretation selon Cannan et Israel", S. O., 2, pp. 99-134.
Catalogue Toutankhamon et son temps (Expoziia de la Petit-Palais), sub coord.
lui C. Desroches-Noblecourt,
Paris, 1967.
CAZENEUVE (J.), Les Rites et la condition humaine, Paris, P.U.F., 1968.
CERFAUX (Mgr. L.), Le conflit entre Dieu et le souverain divinise dans
l'Apocalypse de Ioan", Atti, pp. 397-
399.
CEZAR, nsemnri despre rzboiul galic (compuse ctre 52-50).
CHAMPEAUX i STERCKX, Introduction au monde des symboles, Paris,
Zodiaque, 1972.
CHANEY (W. A.), The Cult o/Kingship n Angh-Saxon England, Berkeley i Los
Angeles, 1970.
CHARLES (R.), L'me musulmane, Paris, Flammarion, 1958.
CHAUMONT (M.-L.), Papak, roi de Stohr et sa cour", J. A., 247, 1959, pp. 175-
191.
-, Recherches sur les institutions de l'Iran ancien et de l'Armenie", J. A., 249,
1961, pp. 297-320.
-, Ou les rois sassanides etaient-ils couronnes?", J. A., 253, 1964, pp. 58-75.
CHAVANNES (E.), Les Memoires historiques de Se Ma Tsien, trad. din chinez,
6 voi., Paris, 1895-1906.
CHESTERTON (G. K.), The Everlastig Man, Londra, 1927.
CHEVALIER i GHEERBRANT, Dictionnaire des symboles, Paris, Laffont,
Bouquins", ed. din 1982.
CHILDE (V. G.), La Naissance de la civilisation, Paris, Meditations, 1964.
CHRISTENSEN, L'Iran sous Ies Sassanides, Paris, 1941.
CICERO (106-43), De offidis.
CLAVIER (M.), Theocratie et monarchie dans l'Evangile", Atti, pp. 395-397.
CLOT (A.), Soliman le Magnifique, Paris, Fayard, 1983.
CLOULAS (I.), Laurent le Magnifique, Paris, Fayard, 1982.
390
COMMYNES (C.1447-C.1511), Memoires.
CONFUCIUS, Doctrine de Confucius ou le Livre de philosophie morale et
politique de la Chine, trad. Pauthier,
Paris, Garnier, f. d. (1921).
CONSTANTIN PORFIROGENETUL (905-959), vezi RAMBAUD.
COPPENS (J.), La Royaute, le regne, le royaume de Dieu dans le cadre de la
revelation apocalyptique, Louvain,
1979.
CORBIN (H.), Histoire de la philosophie islamique, Paris, 1960.
-, Terre celeste et corps de resurrection, Paris, 1960.
CORNEILLE, Le Cid.
- Danses sacrees (Les), vezi S. O.
DANTE, De monarchia.
-, Divina Comedie.
DAUMAS (F.), L'expression du sacre dans les religions egyp-tiennes", in
L'Expression du sacre, pp. 287-337.
DEFREMERY (C), Fragments de geographes et d'historiens arabes et persans",
J. A, 1833, XIII-XIV.
DE GROOT, Die Hunnen der vorchristlichen Zeit, Berlin-Leipzig, 1821.
DELEURY, Rites et mythes de l'Inde", in AKOUN, Mythes et croyances, pp.
103-140.
DELUMEAU (J.), Le Fait religieux, Paris, Fayard, 1993.
DERCHAIN (P.), La religion egyptienne", in PUECH, I, pp. 63-140.
DESCHAMPS (H.), Les Religions de l'Afhque noire, Paris, P.U.F., 1965.
DE VRIES (J.), Alt-germanische Religionsgeschichte, 2 voi., Berlin-Leipzig,
1935-1939.
DHAVAMONY (H.), Phaenomenology ojReligion, Roma, 1978.
Dictionnaire des mythologies, sub coord. lui Y. Bonnefoy. 2 voi., Paris,
Flammarion, 1981.
Dictionnaire des symboles, vezi CHEVALIER i GHEERBRANT.
DIETERLEN (G.), Le caractere religieux de la chefferie au Soudan", Atti, pp.
146-148.
DIODOR DIN SICILIA (c. 90-c. 0), Biblioteca istoric.
DION HRISOSTOMUL (c. 30-117), Discursuri.
DJUVAINI (AtaMalik) (1226-1283): BOYLE, The History of the World-
Conqueror, 2 voi., Manchester, 1958.
DORESSE (J.), Histoire de VEthiopie, Paris, P.U.F., 1970.
-, L'Empire du Pretre Jean: VEthiopie medievale, Paris, Pion, 1957.
DRAAK (M. E.), Some aspects of kingship in pagan Ireland", Atti, pp. 375-376.
.
DUCHESNES-GUILLEMIN (J.), L'Eglise sassanide et le mazdeisme", in
PUECH, II, pp. 3-32.
391
DUMEZIL (G.), Les Dieux souverains des Indo-Europeens Paris, Gallimard,
1977.
-, Romans de Scytie et d'alentours, Paris, Payot, 1978.
-, Jupiter, Mar, Quirinus, Paris, 1941.
-, La Religion romaine archaique, Paris, 1966, ed. din 1974.
-, La prehistoire indo-iranienne des castes", J. A., 216, 1930 pp. 116-125.
-, Le rexet les jlamina maiores", Atti, pp. 118-120.
DUNLOP (D. M.), The History of the Jewish Khazars, Princeton, New Jersey,
1964.
DUNSTHEIMER (G.), Religion offlcielle, religion populaire et societes
secretes en Chine depuis les Han", in PUECH, III,
pp 371-448.
DURKHEIM (E.), Les Formes elementaires de la vie religieuse, Paris, 1937.
EBERHARD (W.), Kultur und Siedlung der Randvolker Chinas,, Leyda, 1942.
EDSMAN {C. M.), Zum Sakral Konigstum", Atti, pp. 471-474.
ELIADE (M.), Histoire des croyances et des idees reUgieuses, 3 voi., Paris,
Payot, 1976-1993.
-, LeMythede Veternei retow, Paris, Gallimard, 1949 ed a 2-a, 1969.
-, Aspects du mythe, Paris, Gallimard, 1963.
-, From Primitives to Zen. A Thematic Source Book, Londra, Collins, 1967.
-, Mephistopheles et l'androgyne. Paris, Gallimard, 1962.
-, De Zalmoxis Genghis Khan, Paris, Payot, 1970.
ELLEGIERS (D.), La notion de salut dans le bouddhisme chi-nois", in
Religions de salut, pp. 203-216.
ENGNELL (I.), Studies in Divine Kingship in the Ancient Near East, Uppsala,
1943.
ERMAN, La religion des Egyptiens, Paris, 1937.
-, Die Literatur des Aegypter, trad. englez 1927 (The Ancient Egyptians); ed.
nou New York, 1966.
ESNOUL (A.-M.), L'hindouisme", in PUECH, I, pp. 995-1104.
EUSEBIU (265-340), Pregtirea evanghelic.
EVEN i POP, vezi Histoire secrete des Mongols.
Expression du sacre dans Ies grandes religions (L'), Louvain, 1983.
FAHD fT.), La naissance du monde selon l'islam", S. O., 1, pp. 237-277.
FAURE (P.), Alexandre, Paris, Fayard, 1985.
FAVIER (J.), Histoire de France, sub coord. lui J. FAVIER Vezi MEYER,
TULARD, WERNER.
392
-, Histoire de France, II, Le temps des principautes, Paris, Fayard, 1984.
FLAVIUS IOSEPHUS, vezi IOSEPHUS.
FOLZ (R.), Le Couronnement de Charlemagne, Paris, 1964.
FRAINE (J. DE), L'Aspect religieux de la royaute israelite, Roma, 1954.
-, Quel est le sens exact de la filiation divine dans le Ps. 2, 7?" Atti, pp. 270-272.
FRANKFORT (H.), Kingship and the Gods, Chicago, 1948. Trad. franc, La
Royaute et Ies dieux, Paris, Payot, 1951.
FRAZER (Sir J. G.), Le Rameau d'or, Paris, Laffont, Bouquins", 4 voi., 1981-
1984 (ed. englez, The GoldenBough, 12 voi.,
Londra, 1911-1915).
-, The Magical Origin ofKing, Londra, 1920.
FREUD (S.), Totem et tabou. Paris, Payot, 1951.
FROBENIUS (L.), Histoire de la civilisation africaine, ed. a 5-a, Paris,
Gallimard, 1936.
FROISSART(c. 1335-c. 1400), Chronique.
GANSHOF (F. L.), The Imperial Coronation of Charlemagne, Glasgow Univ.
Publications, 1949.
GARDNER (G. B.), The religion of the Wica, commonly called witchraft", Atti,
pp. 376-380.
GARELLI i LEIBOVICI, La naissance du monde selon Akkad", S. O., 1, pp.
117-152.
GARPARINI, II Matriarcato Slavo, Firenze, 1973.
Genies, anges et demons, vezi S. O.
GERBERT, Lettres, ed. J. Havet, 1889.
GHIRSHMAN (R.), Perse, Paris, Gallimard, 1963.
-, Parthes et Sassanides, Paris, Gallimard, 1962.
GIRARD (R.), La Violence et le sacre. Paris, Grasset, 1972.
GONDA (J.), Ancient India Kingshipfrom the Religious Point of View, Leyda,
1952.
-, The sacred character of kingship in Ancient India", Atti, pp. 173-174.
GORDON (P.), L'Initiation sexuelle et Vevolution religieuse, Paris, P.U.F., 1946.
GRABAR, L'Empereur dans Vait byzantin, Paris, 1936.
GRANET (M.), LaPensee chinoise, Paris, Albin Michel, 1934.
-, La Feodalite chinoise, ed. nou Paris, Imago, 1981.
GRAPPIN (P.), Mythologie germanique", in GRIMAL, II, pp. 35-81.
GRIGORE DE TOURS, (c. 538-c. 594), Historia Francorum.
GRIGNASCHI (M.), Quelques specimens de la litterature sas-sanide", J. A.,
259, 1966, pp. 1-142.
393
GRILLOT-SUSINI, Le texte de fondation du palais de Suse", J. A., 278, 1980,
pp. 213-222.
GRIMAL (P.), Mythologie grecque", in GRIMAL, I, pp. 95-138.
-, Mythologie romaine", in GRIMAL, I, pp. 189-199.
-, vezi Mythologies.
GUILLAUME DE NANGIS (mort in 1300).
GUILLIMOZ (A.), Les croyances populaires en Coree", in Mythes, pp. 413-
418.
GUILLOT, L'exhortation au partage des responsabilites", in Predication et
propagande, pp. 87-110.
GURNEY (O. R.), Hittite Kingship", in Myths and Rituals, pp. 105-121.
HAMIDULLAH (M.), Le Prophete de Vislam, 2 voi., Paris, Vrin, 1959.
HARLEZ (G. DE), Histoire de VEmpire des Kin ou d'Or, Paris, 1886.
HERODOT (c. 483-420), Istorii.
Histoire des religions, sub coord. lui H.-C. Puech, Bibliotheque de la Pleiade", 3
voi., Paris,
Gallimard, 1970-1976.
Histoire secrete des Mongols (c. 1240), tradus i prezentat de M.-D. Even i R
Pop, Paris, Gallimard,
U.N.E.S.C.O., 1994.
HOCART (A.M.), Kingship, Oxford, 1937 (Londra, 1927).
HOFLERfO.), Germanische Sakralkanigstum, Tiibingen, 1964.
HOMER (sec. IX. i. C), Iliada.
-, Odiseea.
HOOKE (S. H.) (ed.) Myths, Rituals and Kingship, Oxford, 1958.
HUBERT i MAUSS, Melanges d'histoire des religions, Paris, Alean, 1929.
HULTKRANTZ (A.), Les religions des grandes civilisations precolombiennes",
in PUECH, III, pp. 803-825.
IORDANES (sec. VI), Histoire des Goths, Ed. Nisard, Paris, 1849.
IOSEPHUS (Flavius) (37-100), Antichitile iudaice.
ISIDOR DIN SEVILLA (c. 560-636), Historia Gothorum.
ISOCRATE (436-328), Panatenaice.
IVAN LE TERRIBLE [IVAN CEL GROAZNIC], Eptres, trad. D. Olivier, Paris,
Seghers, 1959.
JACOBSON (H.), Die dogmatischen Stellung des Konigs in der Theologie des
alten Aegypten, 1939.
JAHN, vezi RACHID AL-DIN.
JAMES (E. O.), The sacred kingship and the Priesthood", Atti, pp. 465-467.
JEANMAIRE, La naissance d'Athena", Atti pp. 299-301. JOINVILLE, (c. 1224-
1317), Histoire de Saint Louis.
394
Jugement des morts (Le), vezi S. O.
KALTENMARK (M.)., Les danses sacrees en Chine", S. O., 6, pp. 441-449.
-, Les religions de la Chine antique", in PUECH, I, pp. 927-937.
KAPELRUD (A. S.), King David and the sons of Saiil", Atti, pp.
263-265.
KAZHDAN (A.), Certain traits of imperial propaganda in the byzantine
Empire", in Predication et
propagande, pp. 13-28.
KERENYI (C), LaReligion antique, Geneva, 1957.
KOPRULU (M. F.), Les Origines de VEmpire ottoman, Paris, 1936.
KVAERNE (P.), Croyances populaires et folklore au Tibet", in AKOUN, Mythes
et croyances, pp. 157-169.
LABANDE-MAILFERT (Y.), Charles VIII, Paris, Fayard, 1986.
LABAT (R), Le Caractere religieux de la royaute babylonienne, Paris, 1939.
LAGGER (L. DE), Rwanda, I, Le Rwanda ancien, Namur, 1939.
LALOU (M.), Rituel bon-po des funerailles royales", J. A., 240, 1952, pp. 339-
369.
LEBRUN (R.), Le sacre dans le monde hourrite", in LExpression du sacre, pp.
143-164.
LE CHARTIER, La Nouvelle-Caledonie et les Nouvelles-Hebrides, Paris, f. d.
(1884).
LEHMANN (H.), Les Civilisations precolombiennes, Paris, P.U.F., 1965.
LEIBOVICI (M.), La lune a Babylone", S. O., 5, pp. 93-113.
LEMERLE (P.), Le Style byzantin, Paris, Larousse, 1943.
LEMOINE, Mythes d'origine et croyances", in AKOUN, Mythes, pp. 263-335.
LE ROUX (F.), La religion des Celtes", in PUECH, I, pp. 781-810.
LESCOT, Enquete sur les Yezidis de Syrie et du djebel Sindjar,
Beirut, 1938.
LEVY-BRUHL, Ume primitive, Paris, 1922.
LIU MAU-TSAI, Die chinesiche Nachrichten zur Geschichte der Ost-Turken
(Tukue), 2 voi., Wiesbaden, 1948.
LIVIUS TITUS (c. 60 i. C.-17 d. C.)> Ab urbe condita.
LOEFFLER-DELACHAUX, Le Cercle, Geneva, 1947.
L'ORANGE (H. P.), Expressions of cosmic kingship in the ancientworld", Atti,
pp. 337-339.
LUCAN (39-65), Farsalia.
Lune (La), mythes et rites, vezi S. O.
395
MACDONALD (A.), La naissance du monde au Tibet", S. O.. 1, pp. 417-452.
MAKARIUS (L.), Du roi magique au roi divin", Annales, 1970, pp. 668-699.
MANTRAN (R.) (sub coord. lui), Histoire de l'Empire ottoman, Paris, Fayard,
1989.
MAQUET (J.), La Civilisation de l'Afrique noire, Paris, Horizons de France,
1962.
MARICQ (J.), L'inscription de Surkh Kotal (Baghlam)", J. A., 246, 1968, pp.
346-440.
MARMONTEL, Memoires.
MARQUES-RIVIERE, Amulettes, talismans et pantacles, Paris, Payot, 1948.
MARTIN (Henri), Histoire de France, 17 voi., Paris, ed. din 1883.
MARTZEL, Le Japon: l'univers symbolique traditionnel", in AKOUN, Mythes,
pp. 420-440.
MASSERON, Introducere i note la Divine Comedie, Ed. Club francais du Livre,
Paris, 1963.
MATHIEU (DE) PARIS, Grandes Chroniques, 9 voi., Paris, 1840-1841.
MAUCLAIRE (S.), L'etre, l'illusion et le pouvoir", J. A., 280, 1991, pp. 307-
400.
MAUSS (M.), Manuel d'ethnographie, Paris, Payot, 1947.
MAZAHERI (Aii), Les Tresors de Viran, Geneva, Skira, 1970.
MEEKS (D.), Genies, anges et demons en Egypte", S. O., 8, pp. 17-84.
MENANDRU (c. 342-c. 292), Excerpta de legationibus.
MENASCE (J. DE), Mythologie de la Perse", in GRIMAL, I, pp. 200-220.
MENG ZI, vezi PAUTHIER.
MESLIN (M.) (sub coord. lui), Le Merveillewc, Paris, Bordas, 1984.
MEUNG (Jean DE), Le roman de la Rose (c. 1277).
MEYER (J.), Histoire de France, III, La France moderne, Paris, Fayard, 1985.
MEYVAERT (P.), An unknown letter of Hulegii", Viator, 11, 1980, pp. 245-259.
MICHELET, Histoire de France.
MINNS (E. H.), Scythians and Greeks, Cambridge, 1913.
MORKI (M.), Un kalam gourani sur les compagnons des Rois des rois", J. A.,
257, 1961, pp. 317-359.
-, Le Chasseur de Dieu et le mythe du roi-aigle, Wiesbaden, 1967.
396
-, L'idee de rincarnation chez les Ahl-e Haqq", in 24 Orient. Int. Kongress,
Wiesbaden, 1959.
MOLE (M.) Le partage du monde dans la tradition iranienne", J. A 1952, pp.
455-463; 1953, pp. 271-273.
Monde du sorcier (Le), vezi S. O.
MONTESQUIEU, Considerations sur les causes de la grandeur et de la
decadence des Romains.
MORET, Du caractere religiewc de la royaute pharaonique, Paris, 1902.
MORGENSTERN (J.) The King-god among the western Semites", Atti, pp.
257-260.
MOWINCKEL (S.), General oriental and specific israelite ele-ments in the
israelite conception of the sacral
kingdom", Atti, pp. 255-257.
MURRAY (M. A.), The divine King in England", Atti, pp. 378-380.
Mythes et croyances du monde entier, sub coord. lui A. AKOUN, Paris, Lidis-
Brepols, voi. IV, 1985.
Mythologies de la Mediterranee au Gange, sub coord. lui P. GRIMAL, Paris,
Larousse, 1963.
Mythologies des steppes, desforets et des fles, sub coord. lui P. GRIMAL,
Larousse, 1963.
Myths and Symbols. Studies in Honor of M. Eliade (ed. Kitagawa i Long), Univ.
Chicago Press, 1969.
Naissance du monde (La), vezi S. O.
NAUDOU (J.) L'autorite royale et ses limitations au Kashmir medieval", J. A.,
251, 1963, pp. 217-226.
NIZAM AL-MULK, Trite de gouvernement (compus in 1091), trad. din persan
de C. Schefer (1893), reed.
Paris, Sindbad, 1984.
OBOLENSKY (D.), The Byzantine Commonwealth. Eastern Empire 500-1453,
Londra, 1974; ed. nou, New
York, 1982.
Ogam. Traditions celtiques, Rennes, 1948 i 1954.
Oghuz name (c. 1300): NOUR (Riza), Oghuz name, epopee turque, Alexandria,
1928.
OSTROGORSKY (G.), Zur Kaisersalbung und Schilderhebung im
Sptbyzantinischen Krdnungszeremoniell
Darmstadt, 1979.
PACAUT (M.), Frederic Barberousse, Paris, Fayard, 1969.
PALAU-MARTI, Le Roi-dieu au Benin, Paris, Berger-Levrault, 1964.
PALOU (C. i J.), La Perse antique, Paris, P.U.F. 1967.
PAQUIS i DOCHEZ, Histoire d'Espagne, 2 voi., Paris, 1844.
PAULME (D.), La Civilisatton qfricaine, Paris, P.U.F., 1968.
PAUSAN1AS (sec. II d. C), Cltorie in Grecia.
397
PAUTHIER, Doctrine de Confucius ou Ies Quatre Livres de philosophie morale
et politique de la
Chine, Paris, Garnier, f.d.
Pelerinages (Les), vezi S. O.
PELLAT (P.), Le Livre de la couronne du pseudo-Djahiz, Paris 1954.
PELLIOT (P), Notes sur Vhistoire de la Horde d'Or, Paris, 1950.
PERRIGEAUX (E.), Chez les Achantis, Neuchatel, 1908.
PIETTRE (A.), Le theme de la fille du roi", Etudes, martie 1964, pp. 193-200.
PIRENNE (J.), L'au-dela dans la religion egyptienne", in Religions de salut, pp.
27-38.
PLAN CARPIN (Jean DU) (1182-1252), Histoire des Mongols, trad. i adnotat
de dom J. Becquest i
L. Hambis, Paris, 1965.
PLATON (c. 427-348), Legile.
-, Republica.
-, Gorgias.
PLUTARH (50-125), Viei paralele.
-, Quaestiones graecae.
-, Isis i Osiris.
POLO (Marco) (cltorie intre 1271 i 1295), La Description du monde, trad.,
introducere i note de
L. Hambis, Paris, 1955.
PORCHER (M.-C), La princesse et le royaume", J. A, 273, 1989, pp. 183-206.
POREE-MASPERO (E.) i THIERRY (S.), La lune: croyances et rites du
Cambodge", S. O., 5, pp.
261-287.
POSENER, SAUNERON i YOYOTTE, Dictionnaire de la civUi-sation
egyptienne, Paris, 1959.
Pouvoir et verite, Paris, Cerf, 1981.
Predication et propagande au Moyen ge. Islam, Byzance, Occident, Paris,
P.U.F., 1983.
PUECH, vezi Histoire des religions.
RACHID AL-DIN (1247-1318): BOYLE, The Successors of Gengis Khan,
Columbia Univ. Press,
1971. JAHN, Die Geschichte der Oguzen des Rasid al-Din, Viena, 1969 (lucrare
incheiat in 1310-
1311).
RADIN (P.), The sacral chief among the American Indians", Atti, pp. 125-127.
RADLOV (W.), Proben der Volksliteratur, 8 voi., Sankt-Petersburg, 1859.
RAMBAUD, L'Empire grec au X? siecle: Constantin Porphyrogenete, Paris,
1870.
RAMNOUX (C), La mort sacriflcielle du roi", Ogam, VI, 1954, pp. 209-218.
RASPAIL, Sire, Paris, De Fallois, 1991.
398
Regalit sacra (La), Ed. Giunto Centrale per gli Studi di Storia, Roma-Leyda,
1959.
Religions de salut, Annales du Centre d'etudes des religions de Bruxelles, 1962.
RENAUD (B.), Pouvoir royal et theocratie", in Pouvoir et verite, pp. 71-97.
RICHARD (J.), Saint Louis, Paris, Fayard, 1983.
RICHER, Histoire des Francs (888-985), Paris, 1930-1937.
RIES (J.), L'expression et la signification du sacre dans la religion des anciens
Germains et
Scandinaves", in L'Expression du sacre, pp. 87-116.
RINGGREN (H.), Some religious aspects of the Califate", Atti, pp. 433-434.
ROBERT (L.), Louis XVI, Paris, Flammarion, 1928.
ROBERT DE CLARI (c. 1205), La Conquete de Constanti-nople.
ROBSON (J.), Mediation in Islam", in BRANDON, Dictionary of Comparative
Religion, New York,
1970.
ROCHEDIEU (E.), Le caractere sacre de la souverainete a la lumiere de la
psychologie collective",
Atti, pp. 458-460.
ROSE (H. J.), Divine Kings in Ancient Greece", Atti, pp. 295-296.
ROTH (G.), Les Celtes insulaires", in GRIMAL, II, pp. 20-31.
ROUX (J.-P.), Le Sang. Mythes, symboles et realites, Paris, Fayard, 1988.
-, Jesus, Paris, Fayard, 1989.
-, Les Explorateurs au Moyen ge, Paris, Fayard, 1985.
-, Hisloire de l'Empire mongol, Paris, Fayard, 1993.
-, La Religion des Turcs et des Mongols, Paris, Payot, 1984.
-, Faune et flore sacrees dans les societes altaques, Paris, Maisonneuve, 1966.
-, La Mort chez les peuples altaques anciens et medievaux, Paris, Maisonneuve,
1963.
-, La Chaussure, Paris, Atelier Hachette-Massin, 1980.
-, Etudes d'iconographie islamique, Louvain, Peeters, 1982.
-, Une survivance des traditions religieuses sefevides", Rev. hist. des. relig.,
1989, pp. 11-18.
-, La veuve dans les societes turques et mongoles", L'Homme, IX, 1969, pp. 51-
78.
RUBROUCK (Guillaume DE) (c. 1215-?), Voyagedans VEmpire mongol, trad. i
comentarii de C. i
R. Kappler, Paris, 1985.
Sacres royaux (Les), Colloque de Reims, 1975, Paris, P.U.F., 1985. .
SAINTYVES, Les Vierges meres et les naissances mira-culeuses. Paris, 1908.
399
SALUSTIU (86-c. 35), Conjuraia lui Catilina.
SARTRE (J.P.), LesMouches,
SASSIER (Y.), Hugues Capet, Paris, Fayard, 1987.
SAUNDERS, Mythologie du Japon", in GRIMAL, II, pp. 138-175.
SAUNERON (S.), Le monde du magicien egyptien", S. O., 7 nr. 27-60.
-, Les songes et leur interpretation dans l'Egypte ancienne", S. O., 2, pp. 17-66.
SCHIPPER (K.), Les pelerinages en Chine", S. O., 7, pp. 303-349.
SCHLUMBERGER (D.), Une bilingue greco-arameenne d'Asoka", J. A., 246,
1958, pp. 1-6.
SCHMIDT (P. W.), Origine et evolution de la religion, Paris 1931.
-, Der Ursprung der Gottesidee, Freiburg, 1949.
SCHUL, La Fabulation platonicienne, Paris, P.U.F., 1949.
SEJOURNE (L.), La Pensee religieuse des anciens Mexicains, Paris, Maspero,
1966.
SERVIER (J.), L'Homme et Vinvisible, Paris, Laffont, 1964; Payot, 1980.
SHAKESPEARE, Macbeth.
SIEFFERT, Les danses sacrees au Japon", S. O., 6, pp. 451-485.
SIMONI (H.), Mythologie de l'Amerique centrale", in GRIMAL, II, pp. 186-
204.
SJOBERG (A. W.), Prayers for King Hammurabi", in Ex orbis religionum.
Studia Geo Widengren
oblata, I, Leyda, Brill, pp. 50-71.
Songes et leur interpretation (Les), vezi S. O.
SOFOCLE, CEdip rege.
Sowces orientales, lucrri publicate de o echip de cercettori, 8 voi., Paris,
Seuil, 1951-1971:
1. La Naissance du monde.
2. Les Songes et leur interpretation.
3. Les Pelerinages.
4. Le Jugement des morts.
5. La Lune, mythes et rites.
6. Les Danses sacrees.
7. Le Monde du sorcier.
8. Genies, anges et demons.
SOUSTELLE (J.), La Vie quotidienne des Azteques, Paris, Hachette, 1955.
SOYMIE (M.), Les songes et leur interpretation en Chine", S. O., 2, pp. 275-
306.
400
SPENCER i GILLEN, The Native Tribes of Central Australia, Londra, 1899.
-, Across Australia, Londra, 1912.
STEIN (R), Leao-tche", trad. i adnotat in Toung-Pao, 35, 1939, pp. 1-154.
STERCKX, vezi CHAMPEAUX i STERCKX.
STOHR i ZOETMULDER, Les Religions d'Indonesie, Paris, Payot, 1968.'
STRABON (86-c. 135), Geografia.
SUETONIU (c. 70-d. 122), Vieile celor doisprezece Cezari.
SUNDEN (H.), La notion psychologique du role du roi et l'ex-perience
religieuse", Atu, pp. 460-462.
TACIT (c. 55-c. 120), Viaa lui Agricola.
-, Germania.
TEOFILACT SIMOCATTA (sec. VI), Istoria.
THIERRY (S.), La personne sacree du roi dans la litterature cambodgienne",
AttU pp. 187-188.
-, Mythes et croyances du Cambodge", in Mythes et cro-yances, pp. 224-234.
TOYNBEE, La Religion vue par un historien, Paris, Gallimard, 1963.
TUCCI i HEISSIG, Les Religions du Tibet et de la Mongolie, Paris, Payot,
1973.
TULARD (J.), Les Revolutions (Histoire de France, t. IV), Paris, Fayard, 1985.
TUNG NGUYEN, Les Vietnamiens et le monde sumaturel", in AKOUN, pp.
249-260.
VAN BULCK, La place du roi divin dans les cercles culturels de l'Afrique
noire", Atti, pp. 143-144.
VAN DER LEEUW, La Religion dans son essence et ses mani-festations, Paris,
Payot, 1948.
VAN DE WALLE, Mythologie egyptienne", in GRIMAL, I, pp. 26-56.
VANDIER-NICOLAS (N.), Le jugement des morts en Chine", S. O., 4, pp. 231-
264.
VAN GENNEP, Tabou et totemisme Madagascar, Paris, Leroux, 1904.
VARENNE (J.), La religion vedique", in PUECH, I, pp. 578-624.
VEINSTEIN, in MANTRAN, Histoire de l'Empire ottoman, pp. 155-226 i 287-
340.
VIAN (F.), La religion de la Crete minoenne", in PUECH, I, pp. 462-487.
-, La religion grecque de l'epoque archaique et classique", in PUECH, I, pp.
489-577.
VIEYRA (M.), Les pelerinages en Israel", S. O., 3, pp. 75-87.
401
-, Le sorcier hittite", S. O., 7, pp. 24-125.
-, La naissance du monde chez les Hittites et les Hourrites", S. O., 1, pp. 153-
173.
-, Les songes et leur interpretation chez les Hittites", S. O., 2, pp. 27-97.
-, La religion de l'Anatolie antique", in PUECH, I, pp. 258-306.
VILLEHARDOUIN (c. 1150-c. 1213), La Conquete de Constantinople.
VIRGILIU (70 i. C.-19 d. C), Eneida.
VISSER (E.), The divinity of Alexandre and the Proskynesis", Atti, pp. 321-322.
VOLTAIRE, Merope.
WERNER (K. F.), Histoire de France, I, Les Origines, Paris, Fayard, 1984.
WIDENGREN (G.), The King and the Tree of Lije in Ancient Near Eastern
Religion, Uppsala, 1951.
-, The sacred kingship of Iran", Atti, pp. 121-124.
WIJAYARATNA, Le Bouddhisme dans les pays du Theravada", in
DELUMEAU, Le Fait religieux, pp. 463-
498.
WILD (H.), Les danses sacrees de l'Egypte ancienne", S. O., 6, pp. 33-117.
XENOFON (c. 430-c. 355), Anabasis.
YOYOTTE (J.), Le jugement des morts dans l'Egypte ancienne", S. O., 4, pp.
11-78.
ZANDEE (J.), Le roi-dieu et le Dieu-roi dans l'Egypte ancienne", Atti, pp. 233-
234.
Indicele suveranilor si al dinastiilor
ABBASIZI: 62,122-123, 196,243 ABIMELEC, Biblie: regele Gherarei:
67-68 ADELEMIYE (mort in 1930) rege
african al regatului Ife: 196 AGAMEMNON, rege grec legendar:
20, 38, 114, 150, 173-174, 188,
237-238 AHEMENIZI: 38, 105, 107-108,
217,220,233 AHILE: 113-114 AHMED I (1603-1617), sultan
otoman: 230 AKBAR (1556-1605), padiah
mogul al Indiei: 124 AKHENATON (1372-1354), faraon
(Amenofis IV): 141, 146 ALEXANDRU CEL MARE (336-
321): 30, 32, 105, 113, 160, 162,
167, 206, 345 ALEXANDRU III (1159-1181),
pap: 331 ALFONSO V MAGNANIMUL (1416-
1458), rege al Aragonului i al
Siciliei: 346 ALFONSO X CEL INELEPT (CEL
INVAT) (1252-1284), rege al
Castiliei (1254), imprat (1267):
277-278 AMASIS (568-526), faraon: 67
AMENOFIS II (1450-1425), faraon:
147 AMENOFIS III (c. 1410-1375),
faraon: 191, 229 AMENOFIS IV: vezi Akhenaton.
141, 146 ANA DE AUSTRIA (1643-1661),
regent a Franei: 352 ANA DE BRETANIA (1488-1514),
regin a Franei: 308 ANA DE KIEV (1024, dup 1075),
regin a Franei: 345 ANCHISE, erou grec, tatl lui
Enea: 115, 188 ANDRONIC I (1183-1185), imprat
bizantin: 284 ANJOU, cas domnitoare: 296,
332, 350 ANTIOH I (280-261), rege al
Smirnei: 159 ANTONIM, dinastie roman: 117,
339 ARDAIRI (c. 224-241), suveran al
Iranului: 53, 74, 135, 139-141,
183-184, 196 ARDAIR II (379-383), suveran al
Iranului: 108, 184 ARHELAU I (413-399), rege al
Macedoniei: 167 ARSACIZI, dinastie part din Iran:
108, 235, 293
403
ARSINOE, (c. 316-c. 270), regin a Egiptului: 105
ARTAXERXE I (465-424), suveran al Iranului: 225, 236
ARTAXERXE II (404-368), suveran al Iranului: 107
ARTHUR (sec. VI d.C), rege legendar britan: 219, 285
ASCANIUS (=IULUS), fiu al lui Enea, strmo legendar al lui Cezar: 115-116
AOKA (c. 274-236), suveran indian: 63, 119
ATREU, rege legendar al cetii Micene: 173-174, 188, 191, 237
ATRIZI, dinastie legendar din Grecia: 38, 114, 172
ATTILA (c. 434-453), rege al hunilor: 33, 48, 219-220
AUGUSTUS (31 i.C-14 d.C), imprat roman: 41-42, 116-118, 159, 162, 176,
205, 230, 252, 336, 339
AURELIAN (270-275), imprat roman: 117
BABUR (1526-1530), padiah
mogul al Indiei: 216, 388 BAHRAM I (273-276), suveran al
Iranului: 183 BALDUIN DE FLANDRA (1204-
1261), imprat latin al
Imperiului Latin de Rsrit: 285-
286 BALDUIN II (1240-1261), imprat
latin al Imperiului Latin de
Rsrit: 280 BAO DAI (1932-1955), imprat al
Annamului: 138 BTU (1227-1251), han mongol
din Rusia: 241 BAYSONgUR (mort in 1434), prin
timurid: 240 BELA IV (1235-1270), rege al
Ungariei: 329 BELLEROPHON, erou grec devenit
rege al Liciel: 188
BEN HADAD, rege arameic, Biblie:
102 BERENGAR I (919-924), imprat:
326 BERNADOTTE (1818-1844), prin
motenitor, apoi rege al Suediei:
310 BILGE KAGHAN (716-734), imprat
turc al Mongoliei: 57 BOLESLAW I (992-1025), rege al
Poloniei: 328 BONIFACIU VIII (1294-1303), pap:
335 BOURBONII DIN SPANIA, dinastie
regal: 296
CALIGULA (37-41), imprat roman:
41, 104, 117, 159 CANDAUL (735-685), rege al Lidiei:
188,212 CAPEIENI, dinastie regal francez:
10, 36, 172, 175, 195, 277, 279,
282, 294,296, 321, 328, 331, 343,
345-347, 349 CAROL CEL MARE (768-814), rege
al francilor, imprat: 32, 35,
163, 213, 219-220, 233, 275-
276, 278-279, 284, 286-287,
324-326, 337, 342-343 CAROL III (881-887), imprat
romano-germanic: 303 CAROL IV DE LUXEMBURG
(1346-1378), rege al Boemiei i
imprat: 333 CAROL gUINTUL (1516-1556),
imprat: 302, 308, 333 CAROL I (1625-1649), rege al
Angliei, Scoiei, Irlandei: 277,
315, 351 CAROL II (1660-1685), rege al
Angliei: 315 CAROL II CEL PLEUV, rege al
francilor, (843), imprat (875-
877): 289, 326, 342 CAROL III CEL SIMPLU (893-922),
rege al francilor: 303
404
CAROL IV CEL FRUMOS (1294-
1328), rege al Franei: 272 CAROL V (1364-1380), rege al
Franei: 233, 278, 282, 302, 314 CAROL VI (1380-1422), rege al
Franei: 233, 284, 291, 295,
297-299, 302 CAROL VII (1422-1461), rege al
Franei: 277, 279, 283, 304 CAROL VIII (1487-1498), rege al
Franei: 311-314 CAROL X (1824-1830), rege al
Franei: 314 CAROL DE ANJOU (1265-1285),
rege al Siciliei: 332 CAROL DE LORENA (953?-992):
344-345 CAROLINGIENI, dinastie regal i
imperial: 275-276, 279, 287,
290, 294, 304, 321, 323, 325-
326, 337, 342 CAROL MARTEL (c. 688-741), duce
al francilor: 322-323 CAROL TEMERARUL (1467-1477),
duce al Burgundiei: 311 CEZAR (Iulius), dictator (101-44):
42, 91, 116-117, 162, 205, 252,
339 CHEFREN (c. 2600-2500), faraon:
227 CHILDERIC I (457-481), rege al
francilor: 282 CHLOTHAR II (584-629), rege al
francilor: 286, 323 CHOSROES I (531-579), suveran
al Iranului: 108, 187, 225 CHOSROES II (590-620), suveran
al Iranului: 228-229, 232 CIRUS II (558-528), suveran al
Iranului: 107 CLAUDIU (41-54), imprat roman:
339 CLEMENT V (1305-1314), pap:
335 CLEMENT VII (1523-1534), pap:
333
CLEOPATRA VII (69-10), regin a
Egiptului: 171 CLITEMNESTRA, regin legendar
greac: 38, 174, 188, 238 CLOTILDA (c. 475-545), regin a
francilor: 321
CLOVIS (c. 481-511), rege al francilor: 11, 275, 279, 287, 294,
298-299, 314, 320-321, 323,
340
COMNENI, dinastie bizantin: 340 CONRAD I (911-918), imprat
romano-germanic: 343 CONRADIN (CONRAD V) (1254-
1268), rege al Siciliei: 332 CONSTANCE DE ARLES (moart
in 1032), regin a Franei: 345 CONSTANTIN CEL MARE (306-
337), imprat roman: 118, 155,
228, 240, 272, 281, 283, 319 CONSTANTIN V (740-775), imprat
bizantin: 336 CONSTANTIN PORFIROGENETUL
(812-959), imprat bizantin:
306, CREON, tiran legendar al Tebei:
86, 173, 237 CRESUS (561-547), rege al Lidiei:
37, 151
DAMALD, rege al Suediei: 80 DARIUS I (521-486), suveran al
Iranului: 102, 107, 156, 168,
196, 204, 236 DAVID (c. 1010-970?), rege al
Israelului: 27, 51, 64, 68, 79, 85,
102, 110-112, 120, 140, 183,
223, 250-253, 262, 272, 294,
306, 338, 395
DEIOKES, rege al mezilor (Iran): 72 DIOCLEIAN (284-305), imprat
roman': 73, 117, 285
ECATERINA II (1762-1796), imprteas a Rusiei: 171
EDUARD CONFESORUL (1042-1056), rege anglo-saxon: 314
405
EDUARD II (1307-1327), rege al
Angliei: 347 EDUARD III (1327-1377), iege al
Angliei: 349
EGEU, rege legendar al Atenei: 172 EGIST, rege legendar al Micenei:
57, 173-174, 238
ELECTRA, prines greac legendar: 38, 238 ELENA, regin legendar a
Spartei:
20, 38, 174, 188 ELISABETAI (1558-1608), regin a
Angliei i a Irlandei: 82 ENEA, erou grec legendar: 42, 114-
115, 187-188, 262 ERIC, suveran al Iranului: 53 EUDES (885-898), rege al
francilor: 345
FARAMOND, rege al francilor: 294 FATIMIZI, dinastie musulman din
Egipt: 122
FERDINAND I DE HABSBURG, rege germanic (1526), imprat (1556-1564):
333 FERDINAND I (1217-1252), rege
al
Castiliei i al Leonului: 281 FERDINAND II, rege al Siciliei (1468), al
Aragonului (1479), al Castiliei (1474), al
Neapolelui (1504-1516): 308 FERDINAND VII (1808-1833), rege
al Spaniei: 281, 296 FILIP I (1052-1108), rege al
Franei: 345 FILIP II AL MACEDONIEI (356-
338): 38, 167, 293, 345 FILIP II AUGUST (1180-1213), rege al Franei: 282,
299, 300, 305, 335, 348 FILIP II (1556-
1598), rege al
Spaniei: 333
FILIP IV CEL FRUMOS (1285-1314), rege al Franei: 36, 278, 303, 335, 348
FILIP CEL FRUMOS (1488-1506),
rege al rilor de Jos i al Spaniei: 278, 308 FILIP V CEL LUNG (1316-1322),
rege al Franei: 278, 297, 299 FILIP V (1700-1746), rege al
Spaniei: 278, 296, 310 FILIP VI DE VALOIS (1328-1350),
rege al Franei: 233, 349 FLAVIENI, dinastie roman: 339 FRAATE IV
(PHRAATES), (c. 38-2
i.C), suveran al Iranului: 233 FRANCISC I (1515-1547), rege al
Franei: 351 FRANCONIENI, dinastie imperial
romano-germanic: 343 FREDEGUNDA (c. 545-597), regin
franc: 52 FREDERIC BARBAROSSA (1152-
1190), imprat romano-germanic:
163, 281-282, 284, 304, 331 FREDERIC II (1218-1250), imprat
romano-germanic: 331 FREDERIC III (1440-1498), imprat
romano-germanic: 49
GALBA (68-69), imprat roman: 68 GENGHIS-HAN (1206-1227),
imprat mongol: 32-34, 48, 71, 94, 119, 123, 144-145, 162, 170, 176, 195, 203,
205, 215, 240-241, 243
GENGHISHANIZI, dinastie mongol: 94, 118, 215, 240 GESAR, erou legendar
din Tibet:
163, 215 GHAZNAVIZI, familie imperial
turc din Afganistan: 51 GRIGORE I CEL MARE (590-600),
pap: 309, 323
GRIGORE III (731-741), pap: 337 GRIGORE VII (1073-1085), pap:
304, 327 GRIGORE VIII (1118-1121),
antipap: 329
GRIGORE XI (1370-1378), pap: 335
GYGES (c. 685-c. 641), rege al Lidiei: 38, 188, 212
HAAKON HAAKONSSON (mort n
1265), rege al Norvegiei: 62 HADRIAN (117-138), imprat
roman: 339 HAILE SELASSIE (1930-1974),
imprat al Etiopiei: 176 HAKIM (AL-) (996-1021), calif al
Egiptului: 124 HAMMURABI (c. 1730-1687), rege
al Babilonului: 106, 400 HAN, dinastie chinez: 45, 132, 147 HATEPSUT
(1508-1481), regin a
Egiptului: 227 HECTOR, erou legendar troian:
114 HENRIC II (1002-1028), imprat:
307 HENRIC IV (1084-1106), imprat:
304, 327, 343 HENRIC V (1413-1424), rege al
Angliei: 295 HENRIC VI (1422-1471), rege al
Angliei: 279 HENRIC VIII (1509-1547), rege al
Angliei: 333 HENRIC IV (1454-1474), rege al
Spaniei: 304 HENRIC I (1031-1060), rege al
Franei: 345 HENRIC III (1574-1584), rege al
Franei: 351 HENRIC IV (1589-1610), rege al
Franei: 310, 329, 351-352 HIROHITO (1926-1989), imprat al
Japoniei: 59, 117 HOHENSTAUFFEN, dinastie imperial din Gemania: 331
HUGO CAPET (987-996), rege al
francilor: 36, 278, 280, 303, 307,
344-345 HUGO CEL MARE (mort in 956),
duce al francilor: 344 HULEGU (1261-1265), suveran
mongol al Iranului: 118, 215,
396 HUMAYUN (1530-1534 i 1555-
1556), imprat mongol al Indiei:
216 HUSSEIN BAIKARA (1469-1506),
rege timurid: 215
INNOCENIU III (1198-1216),
pap: 282 INNOCENIU IV (1243-1254),
pap: 331 INNOCENIU XI (1676-1689),
pap: 334 IOAN I (1197-1207), ar al
Bulgariei: 328 IOAN III (1568-1592), rege al
Suediei: 339 IOAN FR FRIC (1404-1419),
duce al Burgundiei: 286 IOAN FR DE AR (1190-1216),
rege al Angliei: 328 IOANA CEA NEBUN (1504-1555),
regin a Castiliei: 308 IROD I CEL MARE (40-4), rege al
evreilor: 253-254, 265 ISAAC ANGHELOS (1185-1195 i
1203-1204), imprat bizantin:
284 ISABELA DE FRANA (1301 -1358),
regin a Angliei: 308 ISABELA CATOLICA (1474-1504),
regin a Spaniei: 171 ISABELA II (1833-1868), regin a
Spaniei: 296 IULIO-CLAUDIC, dinastie roman:
339
IULUS: vezi Ascanius. 115-117 IUSTINIAN (527-565), imprat
bizantin: 298, 311, 320, 335 IVAN III (1462-1505), mare cneaz
al Moscovei, ar: 339 IVAN IV (1533-1584), ar: 276,
339, 394
JIE, imprat chinez mitic: 169
406
407
JIMMU, suveran japonez legendar:
95 JIN, dinastie chinez de origine
jurchen: 221
KAI-CHOSROES, suveran islamic legendar al Iranului: 207, 216
KANIKA (sec. I d.C), rege kuan: 47, 101
LAGIZI, dinastie ptolemaic din Egipt: 104
LAGIZI, dinastie legendar din Teba: 172-173
LALIBELA (1180-1225), imprat al Etiopiei: 176, 223, 287, 293, 305
LEON III (795-816), pap: 324-325
LEONVI (886-912), imprat bizantin: 336
LEON X (1049-1054), pap: 327
LIPIT-ITAR (1934-1923), rege mesopotamian: 155
LOTHAR (840-855), imprat: 326, 342
LOTHAR (954-986), rege al francilor: 344
LOTHAR III (1123-1137), imprat: 330
LUDOVIC I CEL PIOS (814-840), imprat: 275, 304, 309, 325, 342
LUDOVIC IV DE BAVARIA (1328-1346), imprat: 333
LUDOVIC II GERMANICUL (843-876), rege al germanilor: 326, 342
LUDOVIC IV (936-954), rege al francilor: 344
LUDOVIC V (986-987), rege al francilor: 343-344 LUDOVIC VI (1108-1137),
rege al
Franei: 279-280, 299, 348 LUDOVIC VII (1137-1180), rege al
Franei: 288, 348
LUDOVIC K CEL SFANT (1226-1270), rege al Franei: 225, 233, 280-282, 288,
291, 294, 303, 310-311, 313, 334, 348
LUDOVIC X CEL CARCOTA
(1314-1316), rege al Franei: 348 LUDOVIC XI (1461-1483), rege al
Franei: 279, 350 LUDOVIC XII (1498-1515), rege al
Franei: 297 LUDOVIC XIV (1643-1715), rege al
Franei: 11, 35, 172, 295-296,
334, 348, 352-353 LUDOVIC XV (1715-1774), rege al
Franei: 353 LUDOVIC XVI (1774-1793), rege al
Franei: 266, 280, 284, 292-293,
355
MACEDONENI, dinastie bizantin:
183 MAHMUD DE GHAZNI (998-1030),
emir al Afganistanului: 51 MANASE (687-642), rege al Iudeei:
84 MARC AURELIU (161-180), imprat:
187
MARCIAN (450-457), imprat bizantin: 220 MRIA DE MEDICI, regin a
Franei i regent (1600-1630):
352 MARII MOGULI, dinastie turc
(timurid) din India: 32, 75, 123,
176, 216, 235
MAURYA, dinastie indian: 119 MAUSOL (377-363), satrap al
Cariei: 203 MEHMED II (1444-1481), sultan
otoman: 48 MELHISEDEC, rege al Salemului,
Biblie: 155 MENELAU, rege legendar al Troiei:
174, 188 MEROVINGIENI, dinastie franc:
294, 321, 323, 339, 341-342,
345 MIHAIL III (842-867), imprat
bizantin: 340 MIHAIL VII (1071-1078), imprat
bizantin: 234
408
MITRADATE, rege al Pontului
(111-63): 91 MITRADATE II (c. 123-c. 88), rege
al Iranului: 220 MONGKA (1251-1259), imprat
mongol: 215 MONTEZUMA II (1502-1520),
imprat aztec: 79 MURAD III (1546-1595), sultan
otoman: 229 MURAD IV (1623-1640), sultan
otoman: 230 MURSILIS II (c. 1340-1320), rege
hitit: 70, 79
NABUCODONOSOR II (605-562),
rege al Babilonului: 169 NAPOLEON I (1804-1814 i 1815),
imprat al Franei: 30, 33-34,
176, 310, 325, 351 NARAM-SIN (sec. XXIV), rege akkadian:
105-106 NARSEH (203-202), rege al Iranului:
184 NERO (54-68), imprat roman:
206, 359 NICEFOR I (802-811), imprat
bizantin: 244, 311 NICOLAE I (858-867), pap: 325,
327 NICOLAE II (1059-1061), pap:
327 NUMA (sec. VIII I.C.), rege al
Romei: 115 NUMITOR, rege legendar in cetatea
italic Alba Longa: 115, 187
OCTAVIANUS: vezi Augustus. ODOACRU (c. 434-493), rege al
germanilor meruli: 320 OEDIP, rege grec legendar: 38, 85-
86, 173, 188, 190-191 OLOF (c. 994-1026), rege al
Suediei: 80 OMEIAZI, dinastie califal arab:
121, 195
OMEIAZII DIN SPANIA, dinastie
arab: 122 ORLEANS, casa de: 280, 283, 292,
296, 309, 345 OSAI TUTU (sec. XVII), rege din
Dahomei: 223 OSMAN (1281-1326), sultan
otoman: 51, 123, 220 OTOMANI, dinastie turc: 48, 51,
73, 123, 22(3, 230 OTTO II CEL MARE (973-983),
imprat romano-germanic: 326 OTTO III (996-1002), imprat: 307
PACAL (603-638), rege inca: 204 PALEOLOGI, dinastie bizantin:
340 PAPAK (sec. III d.C), suveran al
Iranului: 108, 139, 151 PAUL IV (1555-1559), pap: 333 PEDRO II DE
ARAGON (1196-
1213), rege al Aragonului: 328 PEDRO III DE ARAGON (1276-
1285), rege al Aragonului: 289 PELOPS, erou grec: 114, 172-
173,188 PEPIN CEL SCURT (751-768), rege
al francilor: 276-277, 287, 323-
324, 342 PEROZ 459-484), suveran al
Iranului: 184, 232 PITTHEUS, rege grec legendar: 172 PLANTAGENEI,
dinastie regal
englez: 348-349 PRIAM, rege al Troiei: 115, 294 PTOLEMEI, dinastie
egiptean:
104, 159, 191 PTOLEMEU I (305-283), rege al
Egiptului: 104 PTOLEMEU II (283-246), rege al
Egiptului: 105 PTOLEMEU III (246-221), rege al
Egiptului: 105 PTOLEMEU IX SOTER (116-106,
apoi 88-80), rege al Egiptului:
191
409
PURUNAVARA, rege legendar indian: 96
QIN, dinastie chinez: 65, 147 QIN SHI HUANG DI (221-210),
imprat chinez: 202 QING, dinastie manciurian din
China: 32, 92
RAMA, rege indian legendar: 96-
98, 143,214 RAMSES II (1301-1275), faraon:
191, 345
RAMSES IV (1166-1160), faraon: 63 RECARED I (Reccared) (586-601),
rege vizigot: 299, 322 ROBERT I (922-923), rege al
Franei: 345 ROBERT II CEL PIOS (996-1031),
rege al Franei: 314, 345 ROMAN II (959-963), imprat
bizantin: 289, 293 ROMULUS, intemeietorul Romei: 39-
40,42,91,94, 115-116, 187, 196
SAFAVIZI, dinastie musulman
din Iran: 124, 216 SANDJAR (1118-1157), sultan selgiucid
al Iranului: 215 SARGON I (c. 2048-2020), rege al
Asiriei: 105 SASAN (sfaritul sec. II e.n.), rege
al Iranului: 108, 139, 151 SASANIZI, dinastie din Iranul preislamic: 52-53, 108,
141, 151, 157, 166, 184-185,
196, 228, 232, 235, 240 SATAMON, regin a Egiptului (sec.
XIV I.C.):229
SAUL (c. 1025-1000?), rege al Israelului: 64, 85, 110, 135, 140, 338
SELEUCOS I (305-280), rege al
Siriei: 159
SELGIUCIZI, dinastie turc din Orientul Apropiat: 51, 79, 122, 155
SELIM II (1566-1574), sultan otoman: 221
SEMIRAMIDA, regin asirian legendar: 171
SERVIUS TULLIUS (sec. VI), rege roman: 187, 234
SETII (1312-1291), faraon: 345
SHANG, dinastie chinez: 92, 134, 178
SHUN, imprat mitic al Chinei: 60, 133, 169-170
SIT, soia lui Rama, regin indian legendar: 97
SOLIMAN MAGNIFICUL (1520-1566), sultan otoman: 48, 216
SOLOMON (c. 970-931), rege al Israelului: 111, 140, 146, 169, 29,281,293,320
STUART, dinastie regal englez:
351
AH ABBAS (1582-1624), suveran
safavid al Iranului: 216 AH ISMAIL (1502-1524), suveran
safavid al Iranului: 124, 162 APUR I (241-272), suveran al
Iranului: 141 APUR II (310-329), suveran al
Iranului: 141 TEFAN I (1000-1038), rege al
Ungariei: 234, 289, 314 TEFAN BATHORY (1576-1586),
rege al Poloniei: 276, 328
TAMERLAN (TIMUR LENK) (1370-1405), imprat turc din Asia Central: 32-
34, 48, 123, 163, 176, 215
TANTAL, rege mitic grec: 114, 172, 188
TARGITAUS, rege legendar al sciilor: 102
TARQUINIUS CEL BTRAN, rege legendar, al Romei: 187
THEODOSIU CEL MARE (346-395), imprat bizantin: 319-320
410
THEODOROS II (1855-1868),
imprat al Etiopiei: 176 TESEU, erou grec: 172, 195 TIBERIU (14-37), imprat
roman:
71, 104, 168,339 TIESTE, erou grec, rege al Micenei:
114, 173-174, 191, 237 TIMURIZI, dinastie turc din Asia
Central: 123, 176 TITUS (79-81), imprat roman: 39,
243, 262, 345
TOGHRUL BEG (1038-1067), sultan selgiucid: 221 TRAIAN (98-117), imprat
roman:
187, 339
TUTANKHAMON (1354-1346), faraon: 176, 191, 203, 225, 227, 229, 242
TUTMES IV (c. 1425-1408), faraon: 147, 234
ULISE, rege legendar grec: 38, 47,
151,237
URBAN II (1088-1099), pap: 334 UR NAMMU (mileniul III), rege al
Sumerului: 205,
VACLAV (VENCESLAV) (SF.) (921-929), duce al Boemiei: 284
VALDEMAR I (1157-1182), rege al Danemarcei: 314
VALOIS, casa de: 300, 349
VASILE I (867-886), imprat bizantin: 336, 340
VESPASIAN (69-79), imprat roman: 117, 158, 168, 345
VICTOR IV (1159-1164), antipap: 331
VICTORIA (1837-1901), regin a
Angliei: 171 VLADIMIRI (SF.) (980-1015), mare
cneaz al Kievului: 284, 293, 299 VOLOGESE III (148-192), suveran
part al Iranului: 187
WAMBA (627-680), rege vizigot al
Spaniei: 289 WILHELM CUCERITORUL, duce al
Normandiei (1035), rege al
Angliei (1066-1087): 302, 310 WILLIAM III (1681-1703), rege al
Marii Britanii: 313 WU, imprat chinez din dinastia
Han (179-104): 132, 147, 178
XIA, dinastie chinez: 92, 169
YAO, imprat legendar chinez:
133, 169-170 YAZDGIRD (632-651), suveran al
Iranului: 74 YIN: vezi Shang. 169 YU CEL MARE, imprat legendar
al Chinei: 92, 147, 169-170
ZACHARIAS (741-752), pap: 323 ZAGOUE, dinastie etiopiana: 293 ZARA
YAKOUB (1436-1468),
imprat al Ethiopiei: 293 ZENOBIA (266-272), regin a
Palmyrei: 171
ZHOU, dinastie chinez: 134, 178 ZHOU, imprat chinez din dinastia Shang:
169
Cuprins
CUVNT NAINTE
CAPITOLUL I: MONARHIA .
Regele pater famiUas, 17. - Un soldat norocos?, 19. -Regele preot i magician,
20. - Monarhia divin, 21.
-Regele este rege, 24. - Autocraie i democraie, 27. -Regalitate absolut i
dictatur, 29. - Regi i imprai, 31. -
Monarhie i republic, 34. - Democraia greac, 37. - Republica roman, 39. -
Republicile cretine, 42.
CAPITOLUL II: REGELE OM..............................................
Ceilali regi, 46. - Regele unic i universal, 47. - in centrul regatului, 49. -
Arborele vieii, 50, - Splendoarea
regal, 51. - Aura, 52. - Asimilarea poporului cu regele, 55. - Regele cosmic, 58. -
Fertilitate i fecunditate, 61.
-Regele supus greelii i vulnerabil, 67. - Buna alegere, 69. - Sprijinul acordat
regelui, 69. - Interdiciile, 71. -A-l
vedea pe rege, 74. - Boala i btraneea regelui, 75. - Durata domniei, 77. -
Autopedepsirea regal, 79. -Execuia
nesangeroas, 81. - Execuia simbolic, 82. -Substituii, 82. - Justificarea
regicidului, 84.
CAPITOLUL III: REGELE DIVIN.........................................
Sacralitatea regelui, 87. - Semne revelatoare, 89. -Fecundarea sine concubitu, 91.
- Animalul strmo, 93.
17
45
87
413
- Paternitatea luni-solar, 95. - Un preot veni, 98. - Fiul lui Dumnezeu pe pmant,
99. - Paternitatea
divin, 101.
- Tatl i obiectele, 102. - Egiptul faraonic, 103. -Mesopotamienii, 105. - Regele
iranian, 106. -
Regele Israelului, 108. - Regele hitit, 112. - Alexandru cel Mare i Grecia, 113. -
Roma, 115. - Regele
divin turco-mon-gol, 118. - Regele budist, 119. - Islamul, 120. - Tolteci i azteci,
125. - Africa Neagr,
126.
CAPITOLUL IV; OMUL-ZEU............................................... 129
Concilierea contrariilor, 129. - Mandatul ceresc, 130. -Revoluia legitim, 133. -
Sacerdoiul regal,
135. -Rivalitatea dintre rege i preot, 140. - Regi i magicieni, 143. - Poruncile
divine, 145. - Dreptul
de a ucide, 148. - Rzboaie i vantori regale, 149. - Ius primae noctis, 152. -
Marea cucerire a
Revoluiei, 153. - Regele judector, 154. - Regele taumaturg, 157. - Regele
mantuitor, 159.-Ateptarea
revenirii, 161.
CAPITOLUL V: VIAA I MOARTEA REGELUI................... 165
Alegerea, 166. - Dreptul ereditar, 169. - Ordinea succesoral, 170. - Ctre
primogenitur, 172. -
intronarea, 174. - O nou natere, 175. - Schimbarea numelui, 176. - Reinnoirea
timpului, 177. -
Reinnoirea regelui, 179. -Regi temporari, 181. - investitura, 181. - Soiile i
fiicele regelui, 186. -
Incestul regal, 190. - Curtea, 193. -Capitala, 195. - Palatul regal, 196. - Moartea
regelui, 198. -
Funeraliile, 199. - Sacrificiile funebre, 201. -Mormantul, 203. - Lumea de
dincolo, 205. - Cultul
regilor defunci, 208.
CAPITOLUL VI: OBIECTELE REGELUI.............................. 211
insemnul indispensabil, 211. - Costumul regal, 212. -inclrile, 213. - Penele,
214. - Centura, 216. -
Obiecte diverse, 217. - Armele regale, 218. - Tronul lui Dumnezeu, 221. - Spiritul
tronului, 222. -
Tronul cosmic, 224. - Susintorii tronului, 225. - Splendoarea tronului, 226. -
Coroana, 230. - Nimbul,
234. - Sceptrul, 235. -Umbrela de soare i baldachinul, 239. - Cupa, 242.
414
CAPITOLUL VII: CHRISTOS REGE.................................... 247
Dar este el cu adevrat rege?, 247. - Mesia cel ateptat, 249. - Fiul lui David, 250.
- O natere regal,
252. -Ispita din pustiu, 254. - impria cerurilor, 256. -Minuni regale, 257. -
Intrarea regal in
Ierusalim, 259. -Sptmana Patimilor, 263. - Condamnarea lui Iisus, 264. -
Regele de batjocur, 267. -
I.N.R.I., 268.
CAPITOLUL VIII: REGELE CRETIN.................................. 271
Locul regelui cretin, 271. - Puterea vine de la Dumnezeu, 273. - Rege prin graia
lui Dumnezeu, 275.
- Legmantul dintre Dumnezeu i rege, 278. - Excelena regal, 281. - Regele
mantuitor, 283. - Cultul
regal, 285.
- investitura, 286. - incoronarea, 288. - Exemplul lui Iisus Christos, 290. -
Originile, 293. -
Inviolabilitatea sistemului monarhic, 295. - Nemurirea, 296. - Poporul i regele,
298. - Privilegiile,
300. - Mandatul ceresc, 302.
- Regele preot, 305. - Regele cosmic, 306. - Regele dreptii i al indurrii, 307. -
Taumaturgul, 312.
CAPITOLUL IX: REGELE, BISERICA I NOBILIMEA.......... 317
1. BISERICA I REGII, 318. - Episcopul Romei, 318. -Clovis, 320. - Exemplul
vizigot, 321. -
Poitiers, 322. -Inovaiile carolingiene, 323. - Reinstaurarea Imperiului din
Occident..., 324. - ... i
prbuirea sa, 326. - intaietatea Sfantului Petru, 326. - Reacii imperiale, 329.
-Lupta dintre Sacerdoiu
i Imperiu, 330. - Frana i papalitatea, 333. - Bizanul, 335. - 2. REGII I
NOBILIMEA, 337. - Drept
ereditar sau alegere?, 337. -Sistemul merovingian, 340. - Carolingienii, 342.
-Triumful sistemului
electiv, 343. - Nobilimea i regii capeieni, 345. - Criza Renaterii, 350. -
Domesticirea, 352. -
Rzbunarea nobililor, 353. - Regele martir, 355. -Sfaritul unei lumi milenare,
356.
NOTE................................................................................. 359
BIBLIOGRAFIE......................................,........................... 387
INDICELE SUVERANILOR I AL DINASTIILOR.................. 403
415
Regele este o figur universal. in toate civilizaiile, a dat natere la numeroase
mituri -
escatologice, cosmice, de reinnoire i etern reintoarcere - i simboluri - al
fertilitii, al
fecunditii, al unitii, al naiunii i mai ales al izbvirii. Provenind de la
inceputurile timpurilor,
el constituie, impreun cu preotul, una dintre figurile cele mai importante pe care
le-a
elaborat omul, intr-atat de esenial apare rolul su in istoria politic, social,
economic i
militar. C este vorba de insemnele sale - tronul, coroana, sceptrul - sau de ceea
ce reprezint
el pentru poporul su, regele este definit de multe trsturi fundamentale, i mai
intai de toate,
de sacralitatea sa. Responsabil fa de poporul su, pan acolo c, uneori, trebuie
s moar
pentru el, regele trebuie s-i asigure acestuia fericirea protejandu-1, artan-du-se
drept. Este
prima lui indatorire. Generos, bun, tmduitor, el trebuie s controleze
regularitatea
fenomenelor naturale, garanii ale fertilitii i fecunditii - in lipsa acestor
insuiri, el nu mai
este un rege adevrat, ci un uzurpator.
JEAN-PAUL ROUX
16,
EDITURA MERIDIANE