STRUCTURA SOCIALA A ROMEI IN PERIOADA REGALITII,REPUBLICII SI DOMINATULUI Potrivit tradiiei , Roma a fost ntemeiata in anul 735 i. e.n.

de Romulus si Remus; insa cea mai veche aezare descoperita aici dateaz, potrivit materialelor arheologice, de prin secolul al X-lea i. e.n. De la sfritul secolului al VI-lea i. e.n., Roma a devenit centru politic al republicii sclavagiste romane, iar din secolul I. e.n. al Imperiului roman. In anul 64, in timpul domniei lui Naro, o mare parte a oraului Roma a fost mistuita de incendiu. Reconstruita in timpul Flavilor, Roma a fost mrita, mai ales sub mpraii Traian, Adrian si Caracalla. Mutarea capitalei imperiului la Constantinopol (330 AD), impartirea imperiului (395 AD), cderea imperiului roman de apus (476 AD) si migraiunea popoarelor au dus la decderea oraului.
1.Societatea roman sub domnia regilor. In urma informaiilor istorice se constata ca in epoca regalitii societatea romana isi contureaz cteva trasaturi durabile.

Religia.
Romanul se simte nconjurat de puteri misterioase si impersonale care intervin in tot locul si in fiecare moment in natura, ca si in viata oamenilor. In faa acestor puteri, romanul se simte copleit de un sentiment de teroare sacra (horror). Nimic nu este mai important pentru roman dect sa triasc in pace cu aceste fore ascunse, sa se bucure de acea pax deorum.

Un aspect caracteristic religiei din acea perioada este legtura ei intima cu familia i cetatea; pater familias, eful curiei (curion), regele(rex) si mai trziu si magistraii exercitau acte religioase in calitatea pe care o aveau aa fel incit nu era nevoie de cler. Firete au existat ncepnd cu epoca regala, colegii sacerdotale (pontifi,auguri,vestale) si sacerdoii individuale (flamines), dar acetia nu sunt constituii in ordine sau caste.

Condiia persoanelor si a bunurilor.

Pater familias este seful absolut al ginii,dar si preotul adic intermediarul indispensabil intre gentili si zeii mari ai strmoilor; stpn al ritului, el este si stpnul vieii membrilor ginii. S-a remarcat adesea ca aceasta dura autoritate patriarhala nu antreneaz aservirea femeii; soiei si mamei, tradiia le acorda inca de la nceputuri un loc onorabil ( ex: episodul sabinelor, crora li se promite ca vor fi scutite de orice munca njositoare). In privina regimului proprietatii, se pare ca exista o coexistenta intre posesiunea colectiva a ginii, legata de exploatarea pastorala primitiva, si posesia patrimoniala a loturilor atribuite individual acelor patres si constnd dintro incinta, hortus sau heredium, transmisibila, dar invizibila. Desluim astfel o dubla evoluie: in timp ce ginile se fragmenteaz progresiv in familii individuale, unite inca prin culturi ancestrale, heredium sporete pe seama terenurilor gentilice colective; evoluie ncheiata prin legea celor Dousprezece Table care va face din heredium un obiect pe deplin transmisibil, alienabil si partajabil. Din acele vremuri ndeprtate, romanii vor pstra noiunea mai multor niveluri posibile in legtura cu proprietatea pmntului, si in acelai timp un formalism in actul juridic, ci att mai scrupulos cu cit ei nu l deosebeau de ritul religios.

2.Societatea roman in timpul Republicii. Populaia.

Este practic imposibil pentru mine sa discern evoluia demografica a italienilor. Cifrele censului, care atesta aproximativ 400.000 de ceteni mobilizai in anul 125, dezvluie de faptul ca teribilele pierderi ale celui de-al doilea rzboi punic au fost recuperate in cursul secolului al II-lea. Dar cifrele ulterioare sunt delicat de folosit, cci ele dau seama nu numai despre sporul natural al populaiei civice, ci si de nscrierea in cele 35 de triburi a noilor romani ncepnd cu anul 89; astfel se face ca la Roma triau 910.000 ceteni in anul 70.

In anul 28, dup integrarea Cisalpinei in Italia si dup diversele modificare ale censului, cifra va depi patru milioane de ceteni, deci ar fi incorect sa deducem de aici populaia totala a peninsulei. Unificata prin generalizarea dreptului de cetate(ceea ce nu nseamn dispariia particularitilor administrative si juridice ale municipiilor), Italia este unificata si pe plan lingvistic ca urmare a amestecului de populaii: etrusca e pe cale de dispariie; osca din Campania; celtica din Cispadana dau napoi in fata limbii latine.

Privilegiaii: gustul luxului si al banilor.

Cei mai bogai sunt din ce in ce mai opuleni, senatorii ca si cavalerii, a cror apropiere politica semnifica sporite solidaritati economice. Astfel, vorbind de sfirsitul Republicii, putem spune ca aceasta este mai mult plutocratica dect oligarhica, iar aristocraii ruinai trebuie sa lupte pentru a nu se prbui. Insa oamenii plini de bani tiau sa se bucure cu rafinament de averile lor. Astfel Cicero spunea ca cel bogat trebuie sa aib mai intai o casa (domus) la Roma si daca se poate pe Palatin; in spatele atrium-ului tradiional, viata privata se refugiaz in camere luxoase, in jurul unui peristil, in care florile si fntna arteziana promit destindere si intimitate. Astfel vedem ca clasa superioara profita din plin de privilegiile sale si e de accentuat ca pentru aceasta societate rafinata, trandavia (otium), adic acel rgaz deschis plcerilor pe care le da bogatia unui om de gust, devine un ideal de viata.

Rolul crescnd al femeilor

Romanii, spre deosebire de grecii timpurilor clasice, au stimat si respectat ntotdeauna femeile. Nu le cereau dect sa se menin intr-o discreta rezerva. Dar e de menionat ca in ultimul secol al Republicii, apar in nalta societate femei despre care se vorbete. Astfel, Cornelia, mama Gracchilor, reunete in jurul ei un cerc de spirite strlucite si se impune prin cultura si virtutea ei. Altele din ele au avut o viata privata mai puin exemplara, dar cu o influenta politica mai puternica. Si de aceea Cezar folosea adesea gustul marilor femei pentru politica, el fiind amantul mai multor soii si surori de senatori si magistrai importani, era contient ca legturile feminine, deloc exclusive la nevoie, ofer informaii preioase de ordin politic cu privire la aliaii si dumanii lui.

Toate acestea nu spun dect despre progresul condiiei sociale a femeii, mai puin in legi dect in moravuri. Spre exemplu, casatoria, care era cum manu, care integra femeia ginii otului ei, supunnd-o otului ei, la sfirsitul Republicii se ajunge la casatoria sine manu, care las soia in ginta de origine si ii permite sa fac un contract cu soul ei si de acum in colo soia se bucura de independenta att juridica cit si economica.

Categoriile inferioare ale societatii

Mai intii, exista oare o clasa mijlocie? Fara ndoiala ca da, doar ca ea trebuia cutata in afara Romei. Astfel in spatele elitei cavalerilor municipali, ntrevedem o burghezie locala si alturi de aceasta o mica burghezie agrara care s-a nscut prin colonizarea acelui ager publicus; in ciuda unor inevitabile eecuri aceste paturi sociale au avut un rol de o mare importanta istorica, mai ales burghezia agrara care a contribuit att la redresarea agriculturii in anumite regiuni cit si la rspndirea limbii si moravurilor latine in toata Italia. Burghezia italiana, foarte legata de pmnt, dar si de afaceri, poseda acele calitati care vor face din ea o clasa conductoare de rezerva pentru statul roman, chiar daca Republica ii tine inca la distanta. Despre plebea municipiilor nu se cunoate mai nimic, in schimb plebea urbana a Romei ocupa un loc important in societatea romana. In privina ei, cei mari manifesta fie dispre si dezgust, fie demagogice mguliri. Plebea e numeroasa: in 46 Cezar recenzeaz 320.000 de efi de familie, toi ceteni domiciliai la Roma si nevoiai, care in cu nverunare mai mult la drepturile concrete, adic la hrana si distracii dacit la cele politice. Asta face din ei o ptura uor manevrabila, de fapt plebea urbana opunndu-se nobilimii si ambiiile imperatorilor, pentru ca acetia din urma sunt la rndul lor razvratiti si cuceritori, iar plebea e in stare de orice (anarhie sau monarhie) in afara de a susine o democraie. Nu am vorbit dect despre plebea ceteneasca, singura care ia parte la comisii si distribuii. Dar trebuie sa tim ca in jurul ei exista aproape un numr egal de necetateni si oameni neliberi. Acetia erau obligai sa munceasc, sa triasc din expediente sau sa cerseasca hrana de la clientela celor bogai. Ei triau doar cu sperana ca intr-o zi se vor putea strecura in plebea civica prin nscrierea ilegala intr-un trib sau spera in eliberarea lor si obinerea dreptului de civitas. Insa ei doar spera...