Exordium in discursurile ciceroniene: "In sfarsit, in cele din urma, Cetateni, Catilina, nebun de indrazneala, care adulmecand crima,

uneltind in chip nelegiuit pierzania patriei, xcare ameninta pe voi si acest oras cu sabie si foc, fie l-am aruncat, fie l-am alungat cu forta din oras, l-am umilit pe el care pleca cu vorbe aspre.A plecat, a iesit, a fugit, s-a napustit Nu va mai fi pregatita nicio pierzanie de catre monstrul acesta odios pt casele noastre chiar in interiorul acestora. L-am invins fara echivoc chiar pe acest singur conducator al acestui razboi civil. Acest pumnal nu se va mai rasuci intre coastele noastre, nu ne vom mai teme nici in camp, nici in piata publica, nici in adunarea poporului si nici intre peretii caselor noastre. Acela a fost miscat din loc cand a fost alungat din oras. Deja pe fata vom purta un razboi drept, niciun dusman stand la mijloc. Fara indoiala ca l-am adus la pierzanie pe om si l-am invins in mod maret cand pe acela l-am aruncat din urzelile lui oculte la talharia lui vizibila. Va dati seama cate de mult a fost acela afectat si lovit de tristete deoarece el nu a putut sa scoata varful sabiei insangerat dupa cum a vrut, ca a plecat, noi fiind inca in viata, deoarece i-am smuls acestuia din mana sabia si ca a lasat cetatenii nevatamati si orasul in picioare. Acela zace culcat la pamant, Cetateni, si simte ca el a fost lovit si anihilat si-si intoarce adesea privirea catre acest oras in legatura cu care plange ca a fost smuls din ghearele sale. Lucruri care mie mi se par demne de bucurie, patul ca am varsat si am aruncat o atat de mare nenorocire afara."

Prestans vir: Ingeneral, cei care au de gand sa conduca statul, sa detina cele 2 invataturi ale lui Platon: unul astfel sa aiba in vedere interesul cetatenilor; celalat sa aiba grija ca de un trup unic, ca nu cumva in timp ce au in vedere vreo parte oarecare sa le neglijeze pe celelalte. Caci dupa cum este o tutela tot asa si grija fata de stat trebuie sa fie aplicata in scopul folosului acelora care sunt condusi, nu al acelora de catre care sunt condusi. Insa, cei care se ingrijesc de o parte a cetatenilor, neglijeaza alta parte si induc in cetate un lucru foarte periculos, si anume: razvratire si primejdie. Din aceasta cauza se intampla ca unii sa para poplari, altii sa para de partea vreunui zelos optimat si putini de partea tuturor.

Tusculanae disputationes: Sa se ia de catre noi ca exeplu oarecare om inzestrat cu cele mai alese calitati sa ni-l imaginam catva timp reflectand cu spiritul. Mai intai trebuie sa fie un caracter deosebit, caci virtutea nu se imbogateste usor cu minti greoaie si cu un zel sustinut in investigarea adevarului. In care lucrul din aceasta se naste acel triplu rod al spiritului (fizica, etica, logica) unul asezat in reflectia fenomenelor si in explicarea naturii, altul in oranduirea lucrurilor care trebuie sa fie cautate si a lucrurilor care trebuie sa fie evitate in organizarea unei vieti fericite, al treilea va judeca ce lucru trebuie urmat intr-o oarecare circumstanta, ce lucru trebuie respins, lucru care consta intreaga subtilitate discutiei noastre, pe de alta parte adevarul judecatii. Acolo consta acea cunoastere a virtutii si infloresc genurile si timpurile virtutii. Se gaseste acel lucru spre care tinde natura umana, si anume extremul bine si extremul rau, pe ce principiu se bazeaza indatoririle noastre, ce norma trebuie aleasa pentru a ne trai viata. Astfel de lucruri fiind mereu cautate se obtine acel lucru pe care noi il sustinem in aceasta discutie, si anume, ca virtutea este suficienta pentru a trai fericit.

Exordium ex Abrupto: "Pana cand, in sfarsit, Catilina, vei abuza de rabdarea noastra? Cat timp nebunia asta a ta isi va mai bate joc de noi? Pana unde se va dezlantui indrazneala ta neinfranata? Nu te-au miscat oare nici garda de noapte a Palatinului, nici strajile orasului, nici teama poporului, nici adunarea grabnica a tuturor oamenilor de bine, nici acest loc foarte aparat destinat sedintei Senatului, nici chipurile si privirile senatorilor? Nu intelegi ca planurile tale ies la iveala, ca a ta conspiratie este tinuta strans,prin cunoasterea ei de catre toti ceilalti? Care dintre noi crezi ca nu stie ce-ai facut azi-noapte, ce-ai facut noaptea trecuta, unde ai fost, pe cine ai convocat, ce hotarari ai luat? O, timpuri! O, moravuri! Senatul cunoaste aceste lucruri, consulul le vede, si acesta totusi traieste. Traieste? Ba mai mult, vine chiar in senat, ia parte la Adunarea Publica, noteaza si condamna din priviri la moarte pe fiecare dintre noi. Noua insa, barbati curajosi, ni se pare ca facem destul pentru stat daca evitam furia si armele acestui om. De mult ar fi trebuit, Catilina, sa fii trimis la moarte din ordinul consulului; asupra ta ar fi trebuit sa cada aceasta nenorocire pe care o pui de mult la cale impotriva noastra .

De amicitia: Caci prietenia nu este nimic altceva decat armonia tuturor lucrurilor divine cu cele umane, impreuna cu iubirea si generozitatea.Decat aceasta (prietenia) nu stia daca nu cumva, fiind lasata deoparte intelepciunea, nimic mai bun nu a fost dat oamenilor de catre zeii nemuritori. Cei care considera, insa virtutea supremul bine, o fac in mod stralucit, dar aceasta virtute naste si mentine prietenia, iar fara virtute, prietenia nu poate exista de niciun fel. Asadar, intre astfel de oameni, prietenia are atat de multe oportunitati incat cu greu pot spune. Si astfel, nici apa, ici de foc nu ne folosim in atat de multe imprejurari, ci de prietenie. Caci prietenia face succese mai stralucitoare si esecuri mai usoare, impartindu-le. Eu pot sa va sfatuiesc doar atat: puneti prietenia mai presus de toate lucrurile divine si omanesti, caci nimic nu este mai aproape firii noastre, atat de potrivit noua, fie in imprejurari fericite, fie nenorocite. Dar lucrul de care imi dau seama mai intai este ca prietenia nu poate exista decat intre oameni buni.