CUM VAD EU LUMEA?

Cit de ciudata este situapa noastra, copii ai Pamantului,

Fiecare este aid pentru 0 scurta vizita, El nu stie de ce, dar
uneori crede ca 0 simte. Din punctul de vedere al vietii de fie­
care zi, fara 0 reflectie mai adanca, se stie ca suntern aid pen­
tru ceilalti oameni, mai intai pentru aceia de al carer suras si
sanatate atarna in intregimepropria fericire, si apoi si pentru
cei multi necunoscuti cu a carer soarta ne inlantuie 0 lega­
tura a simpatiei. In fiecare zi rna gandesc de nenumarate
ori ca viata mea launtrica si exterioara se sprijina pe mun­
ca oamenilor de astazi, ca si pe a celor morti, ca trebuie sa
rna stradui pentru a da in aceeasi masura in care am primit
si primesc inca. Simt nevoia de cumpatare si am adesea sen­
timentul apasator de a pretinde mai mult decat este nece­
sar din munca semenilor mei. Deosebirile sociale de clasa
Ie resimt ca nejustificate si ca sprijinindu-se in cele din urma
pe forta - si mai cred ca 0 viata exterioara simpla si lipsi­
ta de pretentii este buna pentru fiecare, pentru corp si pen­
tru spirit.
Nu cred in libertatea omului in sens filozofic. Fiecare ac­
tioneaza nu numai sub constrangeri exterioare, ci si potrivit
necesitatii launtrice. Sentinta lui Schopenhauer: "Un om poa­
te sa faca, ce-i drept, ce vrea, dar nu sa voiasca ceea ce vrea"
m-a patruns inca din tinereje si mi-a fost intotdeauna 0 ali­
nare la privelistea asprimii vietii, un ajutor in indurarea aces­
teia si un izvor nesecat de toleranta, Constiinta acestui fapt
slabeste in mod placut simtul raspunderii ce poate usor sa
aiba 0 actiune paralizanta si face sa nu ne Iuam pe noi si
pe ceilal]i prea in serios; ea conduce la 0 conceptie despre
viata ce face loc si umorului.
249
 Mi s-a parut intotdeauna lipsit de sens, dintr-un punct de
vedere obiectiv, sa ne intrebam asupra semnificatiei si telu­
lui propriei existente, ca si a existentei fiintelor in general. Si
totusi, fiecare om are anumite idealuri care ii orienteaza stra­
duinta si judecata. In acest sens, placerea si fericirea nu mi-au
aparut niciodata ca scopuri in sine (numesc aceasta baza eti­
ca idealul turmei de porci). Idealurile me le, care m-au calau­
zit si mi-au dat curajul de a infrunta greutatile vietii, au fost
binele, frumosul si adevarul. Fara sentimentul acordului cu
cei care gandesc la fel, fara indeletnicirea cu ceea ce este obiec­
tiv, cu ceea ce ramane intotdeauna de neatins pe taramul ar­
tei:;;i al cercetarii stiintifice, viata mi s-ar parea goala, Telurile
banale ale straduintelor omenesti, proprietate, succes exte­
rior, lux, mi s-au parut din tinerete demne de dispret,
Simtul meu patimas pentru echitate sociala si responsa­
bilitate sociala a stat intotdeauna intr-o opozitie ciudata cu
o lipsa pronuntata a nevoii nemijlocite de contact cu oame­
nii si comunitatile omenesti. Sunt un adevarat solitar ce nu
apartine cu intreaga sa inima statului, patriei, cercului de
prieteni, nici chiar cercului strans al familiei, care a resimtit
un sentiment niciodata ostoit de instrainare si 0 nevoie de
singuratate, ce au crescut si mai mult cu varsta. Am trait in
mod ascutit, dar fara parers de rau, granitele intelegerii si ar­
moniei cu alti oameni. Un asemenea om pierde desigur 0 par­
te din seninatate si nepasare, dar el este in schimb in mare
masura independent de parerile, obiceiurile si judecatile se­
menilor sai si nu este supus niciodata ispitei de a-:;;i sprijini
echilibrul pe 0 baza atat de putin solida.
Idealul meu politic este cel democratic. Fiecare om trebuie
respectat ca persoana, si nici unul divinizat. Este 0 ironie a
soartei ca ceilalti oameni mi-au exprimat tocmai mie mult
prea multa admiratie si stima, fara vina mea, dar si fara ca
meritul meu sa 0 indreptateasca. Aceasta poate sa provina
din dorinta, pentru multi de neimplinit, de a intelege cate­
va idei pe care le-arn gasit cu puterile mele slabe, printr-o lup­
ta necontenita. Stirn desigur prea bine ca pentru atingerea
unui tel de ordin organizatoric este nevoie ca un individ sa
gandeasca ~i sa dispuna:;;i sa aiba in linii mari raspunderea.
250
~
Dar cei condusi nu trebuie sa fie constransi, ci sa poata a l e - ]
ge conducatorul. Un sistem autocrat de constrangere dege­
nereaza, dupa parerea mea, in scurt timp. Violenta ii atrage
intotdeauna pe cei lipsip de valoarea morala si, dupa convin­
gerea mea, este 0 lege ca tiranii geniali sa aiba nememici drept
urmasi. Din acest motiv am fost intotdeauna un dusman in­
focat al unor asemenea sisteme cum sunt cele pe care le cu­
noastern azi in Italia si Rusia.
Discreditarea formei democratice ce domina astazi in Eu­
ropa nu se datoreaza principiului democratic de baza, ci lip­
sei de stabilitate a varfurilor guvemelor si caracterului
impersonal al modalitatii in care se face alegerea. Cred insa
ca Statele Unite ale Americii de Nord au gasit in aceasta pri­
vinta ceea ce este potrivit: ele au un presedinte responsabil ales
pe 0 perioada de timp suficient de lunga. care are destula pu­
tere pentru a fi in fapt cel ce poarta raspunderea. Pe de alta
parte, pretuiesc in mecanismul nostru de stat grija mai mare
pentru individ in caz de boala si saracie. Ceea ce este pro­
priu-zis valoros in treburile omenesti mi se pare a fi nu sta­
tul, ci individul creator si sensibil, personalitatea: el singur
creeaza nobilul si sublimul, in timp ce turma ramane ca ata­
re obtuza in gandire si in simtire.
In legatura cu acest subiect, ajung la cea mai josnica crea­
tura a turmei, la militar, pe care il urasc. Pe eel ce poate mar­
salui cu placere in formatie, dupa sunetele muzicii, pe acela
il dispretuiesc: el a primit un creier mare numai din gre:;;ea­
la, caci sira spinarii i-ar fi fost de ajuns.
Aceasta rusine a civilizatiei ar trebui inlaturata cat mai re­
pede cu putinta. Eroism la comanda, violenta lipsita de sens
si nesuferitele atitudini patriotarde, cat de infocat le urasc,
ce josnic si demn de disprerimi apare razboiul: m-as lasa mai
degraba taiat in bucati decat sa particip la 0 treaba atilt de
mizerabilal Candesc totusi atata bine despre oameni ca sa cred
ca aceasta naluca ar fi disparut de mult daca simtul sanatos
al popoarelor nu ar fi fost corupt in mod sistematic, prin scoa­
la si presa, de cercuri de afaceri si politice interesate.
Lucrul eel mai frumos pe care il putem trai este tainicul.
Este simtamantul ce sta la leaganul adevaratei arte ~i :;;tiin­
teo Cine nu il cunoa:;;te, cel care nu se mai poate mira, nu se
251
mai poate minuna, acela este, pentru a spune asa, mort, jill'
ochii sai sunt inchisi. Trairea tainicului, chiar dad! amestecil '
Hi cu frica, a produs si religia. Cunoasterea existentei a cev~
de nepatruns pentru noi, a manifestarilor celei mai adanci (il,
tiuni si a celei mai luminoase frumuseti, ce sunt accesibile (il"
~unii'noastrenumai in fonnele lor cel~ mai primitive, acea~t~
cunoa~tere si acest simtamant constituie adevarata relig~O,
zitate. In acest sens, si numai In acest sens, rna numar prl fl
tre oamenii profund religiosi. v
Nu imi pot inchipui un Dumnezeu care rasplateste g~ ,
pedepseste obiectul creatiei sale, care are in genere 0 VO ll1
ta de felul celei pe care 0 cunoastern noi. Nu pot sa gandegCi
de asemenea, un individ ce supravietuieste mortii trupvl~,
sau. Sa nutreasca inimile slabe, din frica sau din egoisnl :1,
dicol, asemenea idei! Mie imi ajunge misterul eternitatii v lej
tii, constiinta si presimtirea alcatuirii minunate a eXistenttll~ci
ca si straduinta umila spre cuprinderea unei parti cat de J1l1
a acelei ratiuni ce se rnanifesta in natura.