Exordium ex abrupto – comentariu

Cicero, „socotit de către contemporani cel mai mare

orator” al Romei antice, afla de planurile lui Catilina care vizau
un complot vizând răsturnarea republicii. Si ia masuri extreme
in ziua complotului. Neavand dovezi impotriva lui,convoca
senatul si se foloseste de arta cuvantului , „exordium ex
abrupto”, începutul brusc, neaşteptat , o tehnica foarte pretuita
in acele timpuri in oratorie. Se foloseste de ratiune si de
emotiile celor de fata pentru a le capta atentia . Se observa
totodata interogatiile reotrice (Până când ,în sfârşit,Catillina,vei
abuza de răbdarea noastră? Cât timp nebunia asta a ta îşi va
bate joc de noi? Până unde se va dezlănţui îndrăznealata
neînfrânată?) , schimbarea tonului si accentul pe anumite
cuvinte-cheie. Astfel, Cicero urmăreşte ca prin discursul său să-i
convingă pe cei nehotărâţi din rândul senatorilor ca acţiunea
împotriva lui Catilina este necesară. Cuvantul ”istius” subliniaza
dispretuirea lui Cicero fata de Catilina . Faptele lui Catilina ajung
la limita iar prin ”ad mortem” se subliniaza acest lucru.
Propozitiile scurte delimitate de virgule creeaza impresia ca s a
aflat tot,si au rolul de a-l presa psihic pe Catilina.
Cel din urma fuge din senat, recunoscandu se astfel vinovat
si este condamnat la moarte cu complicii acestuia.
In concluzie , prin metoda populara ”exordium ex abrupt” si
tehnicile retorice de-a lungul discursului, Cicero isi arata
talentul complex de orator descris drept un ”homo novus” și un
”homo universalis”.

Cicero se adreseaza senatorilor incercand sa

starneasca mania, ura si sa atraga
condamnarea acuzatului.
Cicero se adreseaza senatorilor incercand sa
starneasca mania, ura si sa atraga
condamnarea acuzatului