Cicero, „socotit de către contemporani cel mai mare
orator” al Romei antice, afla de planurile lui Catilina care vizau un complot vizând răsturnarea republicii. Si ia masuri extreme in ziua complotului. Neavand dovezi impotriva lui,convoca senatul si se foloseste de arta cuvantului , „exordium ex abrupto”, începutul brusc, neaşteptat , o tehnica foarte pretuita in acele timpuri in oratorie. Se foloseste de ratiune si de emotiile celor de fata pentru a le capta atentia . Se observa totodata interogatiile reotrice (Până când ,în sfârşit,Catillina,vei abuza de răbdarea noastră? Cât timp nebunia asta a ta îşi va bate joc de noi? Până unde se va dezlănţui îndrăznealata neînfrânată?) , schimbarea tonului si accentul pe anumite cuvinte-cheie. Astfel, Cicero urmăreşte ca prin discursul său să-i convingă pe cei nehotărâţi din rândul senatorilor ca acţiunea împotriva lui Catilina este necesară. Cuvantul ”istius” subliniaza dispretuirea lui Cicero fata de Catilina . Faptele lui Catilina ajung la limita iar prin ”ad mortem” se subliniaza acest lucru. Propozitiile scurte delimitate de virgule creeaza impresia ca s a aflat tot,si au rolul de a-l presa psihic pe Catilina. Cel din urma fuge din senat, recunoscandu se astfel vinovat si este condamnat la moarte cu complicii acestuia. In concluzie , prin metoda populara ”exordium ex abrupt” si tehnicile retorice de-a lungul discursului, Cicero isi arata talentul complex de orator descris drept un ”homo novus” și un ”homo universalis”.
Cicero se adreseaza senatorilor incercand sa
starneasca mania, ura si sa atraga condamnarea acuzatului. Cicero se adreseaza senatorilor incercand sa starneasca mania, ura si sa atraga condamnarea acuzatului