gative a berator capul cu a 0-20 de p

energiile ne u apa rece. E ceva eli nu-ți mai c ă a m scris vreo 1 tr-un oraș unde
c și amin te
scurgă odată uc pe conductă în jos agiri. Îmi un om care
ajunge în u cuțitul.
Comunicare
Comunicare
Comunicare auzi c u m se d
u re g re te și d e za m
ă
d e sp re
u l o c e a ță de o tăiai c
re colț de
mintea c da cu ap era tot timp rașul ăsta, iar la fieca , același
mobilează le alea să umplu iar ca ai mult. n o hip
le
permit în zi r fierbinte ca să pot st u e când
am Mergea pri e lângă un om fără c
a p un oraș
ia
caldă, ba ch tez eu cu mine. Mai g agină.
re stradă trece . În rest, nimeni. Era de
m ă c o n e c in te p e o p d e fie care d a tă
ți c e il a lț i o amen triști
i,
Așa nd cu v u că to ască, se
c așezâ
o faveni
să tot pustiu pentr r neputând să-l părăse luând
pentru că mereu am avut o imaginație dar știu că citeam cu profa (undeva între visare trebuȘi ie că vorba de căutări, zilele te

DE CE NU POT SĂ SCRIU
minu , d a n e,
surprinzătoare cu lumi magice ascunse în și realitate) poezii de Iv cel Naiv despre cum astea am scotocitriprin ? În casă
c e rc uneori
după toate și atâta ceață niște tuneluri subtera e n-avea
sc u se. P u r în .D c e
scorburi de copaci și planete inventate, e ce nu mele
Dcaietele pot sădin anii de liceunu-m ca isăiemă retrăseseră te muzicale
omul chip? De ce era mereu ceață? N-am să știu că nu“uibim” și despre tipurile de sărut sau asociam
ai ce scrie, iar noaptea să ai insomnii de la leg sfârșit) ro
două p de învățatp o zi ți i și
și capubac. l meȘi u e g o l
cu ei doar in st ru m e n
dar ăsta e adevărul. Știu că prin școala ceea ce citeam cu tablouri și cu filme. Așa ne să (în
buapuc ă u it la tavanpentru u ti lă.
niciodată pentru că am abandonat-o și pe asta. Nu prea multe idei. Sau poate e doarminefelulșiînpictură
care ne u și
plu stadat seamadcă
mi-am m si m
Mă pe care mi
unn.obicei t in
generală citeam ceva cărți science fiction a devenit literatura pentru sim
ustîn urăacești e nam esom
ducea nicăieri.
de o calitate Ceea ce nuînsă
îndoielnică, știam eu atunci e că nu
lucrurile setămșinoi mintea
muzică să funcționeze.șiParcă
și cinematografie orice.pare
Știumai că l-am h ii m ă
format patru ani – să scriu și să
fapt care nu mă împiedică să dau sfaturi despre
contează
s-au mai despreschimbat ce scrii, ci felul
de atunci. Acumîn care o faci. Că
citesc poeticprofa
să spunem
ne-a pus cășidoar
pe noinoaptea putem scrie,
să inventăm un tipcude
și o c
desenez pe marginile caietelor (se pare că ele
cărțiputea
s-ar bune să și vrei
plâng să cu ele sau
găsești râd până
o idee originală și să iasă, luna strălucind sărut și să-ldeasupra
explicăm. Nu-micămai
capului,
STEFIaduc foarte
suntem acești sunt adevăratele mele jurnale). Mi se întâmplă

D
des în ore ca emintea meaștiu, să hoinărească
fac febră musculară la burtă (pe
de fapt, doar una chinuită, trasă de păr, cum s-ar bune romantici incurabili, visători fără pereche.l-am
bine aminte ce am scris, dar cred că Cam Despre conectareacând
altă parte (asta
cu mă
pățesc
tine,
cam
despre
toți
mama cât
elevii,
eprin
se plânge
șoc!)
de greu
că să
șiatrei
în
Poate asta e pentru că n-am scris niciodată ca
că s-a întâmplat), le țin în brațe după numit ”sărutul fantomă”. Și am zis că sărutul 4 aprilie 20
19
spune. Nu știam atunci că poți să scrii o chestie asta facem de fiecare dată când e prea multă rutină prinzimomentele
firul povestirii. Despre pisicideșiidei calorifere,
FRÎNCU
fac băi prea lungi, că stau câte
Ag or N R. 3- o formă de terapie. Mereu aud oameni care se
ce le termin sau îmi închipui posibile ăsta se întâmplă atunci când privirile a două alea îmi vin oîngrămadă pefăcutcare
în viața noastră – încercăm să ne-o mais-aucolorăm despre iubire și ura...pe marginea foii de caiet ca să2
ore închisă baie. Bine, n-am vindecă prin scris. Mi-ar plăcea și mie să știu
grozavă despre cum îți bei
continuări în timp ce spăl vasele prin ceaiul seara (neapărat persoane (care se cam plac și care tot cu trebuie să le notez asta mereu. Cred că a început în cum e asta. Eu am scris mereu pentru școală
cu lămâie șiAcum
bucătărie. multă, multă miere)
e aproape imposibil sau despre
să cum lucruri închipuite
privit pe care
pe ascuns) ajungem pânăiarșiele
se intersectează, noiîntorc
să le nu le uit. Noroc că stauaia în când
primaîțibancă și (contrar
adolescență, perioada dai seama mai sau pentru concursuri. Atât. Cred că acum e
e
schimbi
nu intru canalele
în librăriipe TV
să văd sauce despre
mai e cum
nou, se usucă credem. Dar
capul ce-ar
brusc, fi rău în
prefăcându-se asta? că nimic nu s-a așteptărilor) profii rar se uită
mult ca niciodată că nu trebuie să fie lume în la cei din primele prima dată când încerc să scriu pentru că mă
Ilustratii d i sipevorba
ate(fie bănci.
g a, Iustina M dar
rufele sârmăîntresau noi)
despre e greu și să Nu contează
băi lungi. întâmplat, deși obrajii lor se înroșesc imediat jurul Nu-itău cavorba că elevii
să te simți sunt dezinteresați,
ascultat, că mai e cineva ci simt foarte singură, pentru că vreau să vorbesc

D
la

”
D ia n a B 2019
pur și simplu căascuns, mințilesfios lor sunt exact
nu spionez ce cărți răsfoiesc alții. E ca două semafoare. Nici nu știam eu pe atunci poțicavorbibicicleta
e sc u 3-4 aprilie
stantin subiectul. Contează să vrei să scoți de la naftalină or a N R.
Tudor Con ina de un fel de a face cunoștință cu ei,
Ag
nedescoperit, cu care cu mine altfel. foarte singură, pentru că vreau să
că o să trăiesc multe astfel de săruturi. Nu mea roșie.care Credtecăascultă o lăsasem vreo cinci ani uitată
pag persoana care ești cu leadevărat și să-ți și iasă, iar apoi 1 oricând, e când mă știu, dacă-i vorbești (oricum
vreo 30 de minute). Sunt zile, vorbesc cu mine altfel.
Așezare în
Tudor Con
e sc deși
u s-ar
stantin să o pui pe hârtie. putea să nu
direct niciodată. Am descoperit
vorbesc
Camera mea e
știam nici că o motocicletă parcată sub stele
poate să se teamă de fiare vechi și să viseze la o
prin
n-are garaj,
pepărinții
drumuri
demama
tăi.
prăfuită,
ales),
că fac
din
care iar
se plânge
E propriul
primăvara
te știe mai bine
nou. Îmi lipsise mult senzația aia
trecută
chiar
totuși,
băi prea sine. sau mi se pare că totul îmi
am scos-o
îndecât
care nu mă iubesc Am deloc
umplut deja jumătate de pagină cu toate
balivernele
merge astea, Am gânduri
umplut care
dejamijumătate
s-au bulucit de
și obsesia pe care o are cam orice
Mai e–șicumpăr
cititor
deși știu
o chestiune
că pe
cărți de
unele nu
loc. E adevărat că putem
multe,
le voi citi
un orfelinat
poveste de iubire ”cu un stecker cu prelungitor
din vitrină asta”.
de zbor, de libertate pe care mi-o dau hainele care se
umflă,
care
Da, fac
se
lungi, că stau câte
fâlfâie șilungi
băiore
trei
formează
se schimonosesc
în
pentru
închisă
mers.
în că doar
Îmi
prost. Atunci am nevoie de mai
pe așa
mult
lipsise
mine
atât
desăcurentul
știu30
de
de
de minute. Așa
mult încât
în cap
aici.că
și pe care
Gânduri sincere,
le-am
gânduri
turnat
totuși.
la întâmplare
pagină cu toate balivernele astea,
care mi s-au bulucit în
scrie oriunde, dar trebuie să existe locul ăla în care
decât luni
scrisul parebunemai bunmai târziu.
place să le las o vreme pe raft exact
Îmi Pentru mine e
ca niciodată. de jurnale
Așa mi-am dat seama că în literatură
poți inventa cam orice, că te poți
vorbesc cu
am pedalat
făcut asta simt
mereu.
bazându-mă
cum Credea
mine.
baie. Bine, n-am
și am
pe
îmi
Umplu
că ainvadează
faptul
început
că o
cada.
tot pedalat urechile.
să
Intru
cu toată viteza
întreaga
frânez
sub
Las zi
brusc
apă
doar
când
și
las energiile negative acumulate
înainte,
să se scurgă odată
o să
Țin minte
cu că am
cap și pe care le-am turnat la
avut o mulțime
întâmplare de tentative
aici. Gânduri sincere,
camera mea. Chiar dacă e un orfelinat cu pereți nasul afară.
în adolescență, perioada aia când Ce frumos e că atunci când îți
apa rece. E ceva eliberator să le de a scrie jurnale. Acum
totuși. mă împiedic de ele
cum se lasă borcanele cu compot sau
mov
sticlelede deideivinnescrise
pentruvreodată.
că trebuieChiar dacă aduc în abandonate.
juca mult cu cuvintele și structura,
dar că trebuie să te joci bine.
fiu
îți dai seama
prea urechile,
astupi
drumului.
cum
aproape de gardul
mai mult ca îți
curge Probabil
că nu trebuie să fie lume în jurulprin vene,am făcut
inima
din sârmăAuzi
auzi interiorul.
niciodată
ochii
bătând, cât
de la capătul
auzi cumsângele se duc pe conductă prin casă.în Nu e unul să aibă mai mult de două
cepele când am pagini scrise. Camera mea e un orfelinat de
respirația
jos și nu-ți mai mobilează mintea Țin minte că am avut o mulțime
ea toate golurile
să treacă timp cape să care
le simținu știu cum să le umplu Păcat că eu pierd la jocuri văzutparcă că frânele nu mai mergeau. Așa eadunată
și mintea
tău ca să tedesimți ar fi respirația
ascultat, că maiîntregii e lumi,
cu regrete și dezamagiri.jurnale Îmi abandonate. Unele au
de tentative decoperțile bine
a scrie jurnale.
sau toateSau
gustul. sentimentele
sunt cărți pe nevrute
care de alții, strânse dintotdeauna. Când eram mea
toată la în
ore. Prinde
corpul
cineva nedescoperit, ascuns, sfios tău.unÎnmomentrest, e de plictiseală
tăcere. Cred că și o
permit în zilele alea să umplu legate cu șireturi – sunt cele neumplute
Acum mă împiedic de ele cu prin
le citesc într-o noapte și nu-
din coșurile lor de gunoi că “poate îmi vor trebui mică, era un singur joc la care iaașa
la goană
sunt, printre
de fapt, idei ca să cu
discuțiile nu mineruginească
însămi. și seCa lucruri care mă dor. Unele au pagini ondulate
cu care poți vorbi oricând, care iar cada cu apă caldă, ba chiar casă. Nu e unul să aibă mai mult
mi mai revin două săptămâni
mie vreodată”. E a mea. Cred că e în firea noastră câștigam
Uneori reușesc și eu să scriu mereu: baba însă
câte ceva, oarba.cred oprește
o lungăfix în gard
tăcere. De cândgânduriprimește haotice o întrebare
sunt sătulă. de mult.
urme de lacrimi – sunt cele neumplute cu
te ascultă dacă-i vorbești (oricum fierbinte ca să pot sta mai de două pagini scrise. Camera
după ele. Pare că le-aș trăda Puteam să joc ore în șir și nu eram deLelaam câtetotuntimpul,
profesor despre chestia laocare
să căutăm un loc pe care să-l locuim ca niște
dacă aș trece imediat la alte
că cel mai plăcut moment nu e acela când scrii, ci n-are de ales), care te știe mai bine
nu fusesefurioși. atentă.
vin peste mine ca turmă
Așa mă conectez eu cu mine.de oameni care-mi lipsesc. Unele au
mea e un orfelinat de jurnale câte o floare
prinsă indiferent de spațiu.
pisici grase, ghiftuite, care moțăie toată ziua sub când începi să tai rânduri întregi cădincelălalt
ce ai scris ca chiar decâtbizonipărinții tăi. EStau așa, în cadă,Mai
propriul pânăgreu e când trebuiepresată
se răcește să o facși poate abandonate.
puțin mucegăită Unele între
au pagini
coperțile
lecturi. Poate pentru era legat – sunt cele neumplute
calorifer, mai puțin atunci când cineva deschide să ajungi la esențial.la Eochi. și asta o artă în sine. sine. apa (asta înseamnă vreo 30 de minute). Sunt
așezând cuvinte pe o pagină. bine legate cu șireturicare
cu lucruri pe le
– sunt
Însă cu scrisul nuȘimai nu Încă totuși,
zile, nu știuîncum careonu să despart
mă iubesc materia
deloc sau mi iubesc la mine. cele Am neumplute
renunțat la acuscrie jurnale.
lucruri
ușaCredși, apărându-și
că fascinațiaintimitatea,
pentru lumea scot ghiarele să-l înseamnă neapărat mergecă tai
așa.banalități.
Cei care S-ar citescputea
nu sunt să tai de bac
Da, fac băiselungi paredecă toate
totulnebuniile
pentru îmidoar
că merge peprost.
care Atunci am
De ce nu pot să scriu? Încerc Nu-i de mine. care mă dor. Unele au pagini
cărților a început să se ițească
zgârie. Am urât din toată inima momentele în care toți legați la ochi și nici
și fraze care ți-au plăcut la nebunie, dar care pur și nu ar fi de le-am scris în jurul multeiUmplusau30 (mai rău)
așa știu să nevoie
vorbescdecumai mine. de de minute.uneoriAșa minutecă lasbune să leg două ondulate de urme de lacrimi –
în minteaîmi
oamenii mea în primul
umblau prinan lucruri fără să întrebe. simplu nu-și găsesc dorit.
loculPoate
acolo.de Easta am renunțat
ca atunci când, peste ea,
energiile însă cred
negative că ele
acumulate sunt un
întreaga Credși că acum sunt vreo celetrei ani am încercat să
cadwa. Intru sub apă și simt cum propoziții șisenu-mi iese. Pur
zi să neumplute cu oameni
de liceu. Aveam program la a mă juca baba oarba – era exercițiu foartecubun pentru ceceva
visezeliberator să le
A urî e un verb foarte puternic, dar când cineva în copilărie, nu mergeați un an la mare și făceai scurgă
euauzi
uneori
odată
ea îmi invadează urechile. Las doar
săsedevin.
apa rece. E simplu stau și mă uit la tavan scriu ceva proză. Mi-am bătut mult
care-mi lipsesc. Unele au câte timp
după-amiaza atunci și serile ceva la care mă pricepeam atât capul
îți cotrobăie prin lucruri e ca și cum ți-ar întoarce cu verișorii mai mici de unbine,
castelregulile
superb erau de nisip în nasul afară. Cecum frumos duc e căpeatunci
conductă înșijos și nu-ți
capul meumai e gol și ochii măcu a găsi oo idee floare originală.
presată și Îmi aducpuțin
poate
le petreceam la școală moțăind mereu mobilează mintea cu regrete și dezamagiri. Îmi aminte că am scris vreo 10-20 de pagini
toată ființa pe dos. dinCa clasa
un virus când îți astupi urechile, îți auzi ustură de nesomn. Mă simt mucegăită între pagini – sunt cele
pe furiș în băncile de care îți intră fără curte. Era frumos, dar nu erașilocul
la fel nu aveamlui acolo.
spre Așace săe Mi-ar plăcea să alea
fiu scriitoare. despre un om care ajunge într-un oraș pe
unde
interiorul.permit în zilele
Auzi sângele cum curge să umplu iar cada cu apă
inutilă. neumplute cu lucruri care le
să ai habar
la etaj. Îmi în laptop
place multși îți amestecă toate fișierele și cu textele. S-ar putea să dureze evoluez. maiCumult să mă
scrisul e Nu știu ba
caldă, dacă chiar
prin vene, inima bătând, respirația
o să-mi
fierbinte ca să pot sta mai mult. era tot timpul o ceață de o tăiai cu
iubesc la mine. Am renunțat la a cuțitul.
să-mi amintesc de
sau le șterge de-a binelea. Poate de asta n-am putut hotărăsc ce să tai din ele, decât să le scriu. altă poveste. Cu iasă. Probabil o să-mi Mergea prin orașul
de parcă arAșa mă conectez
fi respirația eu cu mine. Mai
întregii Poategreuasta e cânde pentru că n-am scrieăsta, iar laNu-i
jurnale. fiecaredecolț
mine. de
zileleniciodată
scrie alea, de lumea jurnale. Mi-a fost teamă să-mi scot După asta, îmi place câteodată săelleîncă daumă viațălupt iubesc
trebuie și o
să să-mi
o fac așezând cuvinte pe o pagină. stradă trecea pe lângă un om fără chip, același
lumi, adunată toată în corpul tău. scris niciodată ca o formă de
văzută printre gene. și probabil o să urăsc textele în
sufletul la înaintare pe ceva atât de vulnerabil, pe citindu-le cu voce tare. Cu pauze, cu tot tacâmul. În rest, e tăcere. Cred că așa sunt, terapie. Mereu aud oameni de fiecare dată. Cred În rest, cănimeni.
acum vreo Era trei
un oraș
ani am
Am puține amintiri de fac asta toată același timp. Așasă scriu? Încerc uneori minute pustiu pentru că
hârtie. Hârtia se rupe, se face șomoiog, se pierde, Cred că abia atunci îmi dau seamaviața. dacăScrisul
îmi plac De ce nu pot
de fapt, discuțiile cu mine însămi. care se vindecă prin scris. Mi-ar încercat să scriu ceva triști
toți ceilalți oameni, proză. deMi-
adolescentă îndrăgostită, eo cum
bune iubește
să leg două propoziții și nu-mi iese. Pur și atâta ceață, dar neputând să-l părăsească, se
se îngălbenește de la trecerea timpului, se pătează. cu adevărat sau nu. Trebuie să provocare mă atingă constantă.
în vreun Ca o lungă tăcere. De gânduri plăcea și mie să știu cum e asta. am bătut mult timp capul cu a
dar serile din clasa a IX-a șisimplu
urăște ostau și mă uit la tavan și capul meu e gol retrăseseră
haotice sunt sătulă. Le am tot Eu am scris mereu pentru școală în niște găsituneluri subterane,Îmi
o idee originală. luândaduc
Exact
aveau ca ceva sufletul. Și totuși, s-ar putea ca asta să fie
cu și despre fel când le aud. Să pot să măE joc cu ele. constantă.
o căutare Ba în pisică
și ochiigrasămă
timpul, vin peste mine ca o turmă ustură de nesomn. Mă simt inutilă.
sau pentru concursuri. Atât. cu ei doar instrumente
aminte că am scris vreo n-avea
muzicale. De ce 10-20 de
dragoste. Nu
frumusețea mai știu
– să-ți sigursă fii vulnerabil când
dai voie șoaptă, ba pe voce înaltă, cu Declaritate,
stil. De idei. De mine.
ba repede, care moțăie sub
de bizoni furioși. Stau așa, în cadă, Cred că acum e prima dată când pagini despre un om care ajunge
în care
scrii. zi din săptămână ba sacadat, ba cu emoție, baAșezare cu patos. Ca un calorifer.
Ilustratii
Ilustrații dede în pagina de actor până se răcește apa (asta înseamnă încerc să scriu pentru că mă simt
aveam ultimele ore româna,
Diana Blaga, Iustina Matei si
Diana Blaga, Iustina Matei, care primește indicații neclare de Constantinescu
Tudor la regizor și citește
, Vlad Enache
Tudor ConstantinescuNu mai zic că și momentul din zi contează. Eu,
Tudor Constantinescu textul în toate felurile posibile până-l găsește pe cel
Așezare în pagina de una, dacă nu scriu noaptea târziu, mai bine nu mai2019savuros. Când spui textul, te confrunți cu el.
Agora NR. 3-4 aprilie Agora NR. 3-4 aprilie 2019
Tudor Constantinescu Agora
AgoraNR.
NR.3-4
3-4aprilie
aprilie2019 Agora
AgoraNR.
NR.3-4
3-4aprilie
aprilie2019
mai scriu. Îmi vin atunci idei care parcă nu sunt 2019
5
Îți dai seama dacă te citești pe tine însuți printre 6
2019

ale mele și vin într-un număr atât de mare încât 11 rânduri. 22

înainte să mă așez în pat trebuie să le împiedic din

 Comunicare
Comunicare

pentru că mereu am avut o imaginație dar știu că citeam cu profa (undeva între visare Și că tot veni vorba de căutări, zilele
surprinzătoare cu lumi magice ascunse în și realitate) poezii de Iv cel Naiv despre cum astea am scotocit prin casă după toate
într-un oraș unde era tot timpul orfelinat cu pereți mov de idei stai bosumflat că nu ai ce scrie, vreun fel când le aud. Să pot să nu-mi mai revin două săptămâni
scorburi de copaci și planete inventate, “uibim” și despre tipurile de sărut sau asociam caietele mele din anii de liceu ca să mă
omul
o ceață dechip?
o tăiaiDe ce
cu era mereu
cuțitul.
dar ăsta e adevărul. Știu că prin școala
ceață? N-am
nescrise să știu
vreodată. Chiar că nu ai
dacăce scrie, iar noaptea
iar noaptea să ai
ceea ce citeam cu tablouri și cu filme. Așa
să insomnii
ai insomnii de de la mă joc cu ele. Ba în șoaptă, ba după ele. Pare că le-aș trăda dacă
apuc (în sfârșit) de învățat pentru bac. Și
Mergea prin pentru
orașul ăsta, iarabandonat-o
la aduc în ea Nutoate golurile pe care
"Las doar nasul
niciodată că am și pe asta. prea multe idei. Sau lapoate
prea emulte
doar idei.
felul Sau
în poate
care ne e pe voce înaltă, cu claritate, ba aș trece imediat la alte lecturi.
generală citeam ceva cărți science fiction a devenit literatura pentru mine și pictură mi-am dat seama că am un obicei pe care mi
fiecare colț de stradă trecea pe nu știu cum să le umplu sau
setămșinoi mintea doar felul
să funcționeze.șiParcăîn care ne setăm noi repede, ba sacadat, ba cu emoție,
ducea nicăieri.
de o calitate Ceea ce nuînsă
îndoielnică, știam eu atunci e că nu
lucrurile muzică și cinematografie orice.pareȘtiumai că l-am format în acești patru ani – să scriu și să
lângă un om fără chip, același toate sentimentele nevrute de
afară. [...] Așa mă
mintea să funcționeze. Parcă ba cu patos. Ca un actor care Cred că fascinația pentru
contează
s-au mai despreschimbat ce
de fiecare dată. În rest, nimeni.
scrii, ci
de atunci. felulAcumîn care o
citesc faci. Că poetic
alții, strânse din coșurile lor de
să
profa spunem
ne-a pus că șidoar
pe noi noaptea putem
să inventăm
pare mai poetic să spunem că
scrie,
un tipcude desenez pe marginile caietelor (se pare că ele
primește indicații neclare de la lumea cărților a început să se
cărțiputea
bune să și vrei
plâng să cu ele sau râd până iasă, îmiluna sărut și să-ldeasupra
explicăm. Nu-micămai aduc foarte sunt adevăratele mele jurnale). Mi se întâmplă
Eras-ar
un oraș pustiu găsești
pentru că o idee originală gunoi că și să“poate vor strălucind
trebui capului, suntemscrie,acești
conectez eu cu mine."
doar noaptea putem cu regizor și citește textul în toate ițească în mintea mea în primul
fac
de febră
fapt, musculară
doar una la burtă
chinuită, (pe
trasă bune
de păr, cum s-ar bine
romantici aminte ce
incurabili, am scris,
visători dar
fără cred
pereche. că l-am
Cam des în ore ca mintea mea să hoinărească prin
toți ceilalți oameni, triști de mie vreodată”. E a mea. Cred luna strălucind deasupra capului, felurile posibile până-l găsește an de liceu. Aveam program
că s-a întâmplat), le țin în brațe după numit ”sărutul fantomă”. Și am zis că sărutul altă parte (asta pățesc cam toți elevii, șoc!) și în
spune.
atâta ceață,Nu darștiam atuncisă-l
neputând că poți să scrii în firea noastrăasta
că oe chestie facem
să căutăm de fiecarecădată suntem cândacești
e prearomantici
multă rutină pe cel mai savuros. Când spui după-amiaza atunci și serile le
ce le termin sau îmi închipui posibile ăsta se întâmplă atunci când privirile a două momentele alea îmi vin o grămadă de idei pe care
părăsească, se retrăseseră în niște un(neapărat
loc pe care să-l locuim în viața ca
noastră – incurabili,
încercăm să visători
ne-o mai fără pereche.
colorăm textul, te confrunți cu el. Îți petreceam la școală moțăind
grozavă despre cum îți
continuări în timp ce spăl vasele prinbei ceaiul seara persoane (care se cam plac și care s-au tot cu trebuie să le notez pe marginea foii de caiet ca să
tuneluri
cu subterane,
lămâie șiAcum multă, luând cu
multă miere) niște
sau despre pisici
cum grase, ghiftuite,
lucruri care
închipuite Cam
pe care asta facem de
ajungem pânăiarșiele fiecare dată
noiîntorc
să le dai seama dacă te citești pe tine pe furiș în băncile din clasa de
bucătărie. e aproape imposibil să privit pe ascuns) se intersectează, nu le uit. Noroc că stau în prima bancă și (contrar
ei doar instrumente muzicale. moțăie toată ziua sub calorifer, când e prea multă rutină în viața însuți printre rânduri. la etaj. Îmi place mult să-mi
schimbi
nu intrucanalele
în librării
De ce n-avea omul chip? De
pe săTV vădsau cedespre
mai e nou, cum se usucă
mai puțin atunci când cineva
credem.capul Dar ce-ar
brusc, fi rău
prefăcându-seîn asta? că nimic nu s-a
noastră – încercăm să ne-o mai
așteptărilor) profii rar se uită la cei din primele
Un lucru pe care îl știu sigur e amintesc de zilele alea, de
dar (fiepevorba
rufele între noi) e greu și să Nu contează întâmplat, deși obrajii lor se înroșesc imediat bănci. Nu-i vorba că elevii sunt dezinteresați, ci
ce era mereusârmă ceață?sau N-amdespre să băi lungi.deschide ușa și, apărându-și colorăm cu lucruri închipuite pe că scrisul și cititul merg mână în lumea văzută printre gene. Am

”
nu spionezContează ce cărți răsfoiesc vrei săalții.
scoțiEdeintimitatea,
la naftalinăscot ghiarelecasă-l două semafoare. Nici nu știam eu pe atunci pur și simplu că mințile lor sunt exact ca bicicleta
știusubiectul.
niciodată pentru căsăam care ajungem până și noi să le mână, dar mie nu mi-a plăcut puține amintiri de adolescentă
un fel de a face cunoștință cu ei, că o să trăiesc multe astfel de săruturi. Nu mea roșie. Cred că o lăsasem vreo cinci ani uitată
persoana
abandonat-o care
și peești cu
asta. adevărat
Nu și să-ți și iasă,
zgârie. iar
Am apoi
urât din toată inima credem. Dar ce-ar fi rău în asta? dintotdeauna să citesc. Nimeni îndrăgostită, dar serile din clasa
ducea
deși s-ar putea să nu le vorbesc
să o nicăieri.
pui pe Ceea ce nu știam
hârtie.
direct niciodată. Am descoperit
eu atunci e că nu contează
momentele în care oamenii
îmi umblau prin lucruri fără să
Camera mea e
știam nici că o motocicletă parcată sub stele
poate să se teamă de fiare vechi și să viseze la o
prin garaj, prăfuită, iar primăvara trecută am scos-o
n-ar fi crezut asta pentru că a IX-a aveau ceva cu și despre
pe drumuri din nou. Îmi lipsise mult senzația aia
mereu am avut o imaginație dragoste. Nu mai știu sigur în
și obsesia pe care o are cam orice
despre ce scrii, ci felul în care
Mai
cititor e –șicumpăr
o chestiune
o faci. Că s-ar putea să vrei să
cărți de loc.
multe, E întrebe. A urî e un verb foarte
adevărat că putem
puternic, dar când cineva îți
un "cred
din vitrină asta”.
că L-am numit
orfelinat
poveste de iubire ”cu un stecker cu prelungitor de zbor, de libertate pe care mi-o dau hainele care se
surprinzătoare cu lumi magice care zi din săptămână aveam
umflă, fâlfâie și se schimonosesc pe mine de curentul
ascunse în scorburi de copaci ultimele ore româna, dar știu că

de «Sărutul
jurnaleFantomă»"
deși știu
scrieooriunde, că pe unele
dar trebuienu le voi citi care se formează în mers. Îmi lipsise atât de mult încât
găsești idee originală și să să existe locul ăla în care
cotrobăie prin lucruri e ca și și planete inventate, dar ăsta citeam cu profa (undeva între
decât luni
scrisul pare bune
mai mai târziu.
bun ca Îmi Pentru mine e
niciodată. Așa mi-am dat seama că în literatură am pedalat și am tot pedalat cu toată viteza înainte,
iasă, de fapt, doar una chinuită, cum ți-ar întoarce toată ființa e adevărul. Știu că prin școala visare și realitate) poezii de Iv
place să le las o vreme pe raft exact poți inventa cam orice, că te poți bazându-mă pe faptul că o să frânez brusc când o să
trasăcamera
de păr,mea. cumChiar dacă e un orfelinat
s-ar spune. pe cudos.pereți
Ca un virus care îți intră generală citeam ceva cărți science cel Naiv despre cum “uibim”
Numov
cum se lasă borcanele cu compot sau
știamdeatunci
sticlele
o chestie
de
grozavă
că poțivreodată.
ideivinnescrise
despre
să scrii
pentru că trebuieChiar dacă aduc în
cum
fără să ai habar în laptop și îți
amestecă toate fișierele sau le
abandonate.
juca mult cu cuvintele și structura,
Uneori reușesc și eu să scriu
dar că trebuie să te joci bine.
câte ceva, însă cred că cel mai
fiu prea aproape de gardul din sârmă de la capătul
fiction de o calitate îndoielnică,
însă lucrurile s-au mai schimbat
și despre tipurile de sărut sau
drumului. Probabil am făcut ochii cât cepele când am
asociam ceea ce citeam cu
ea toate golurile
să treacă timp cape să care
le simținu știu cum să le umplu Păcat că eu pierd la jocuri văzut că frânele nu mai mergeau. Așa e și mintea
îți bei ceaiul seara (neapărat șterge de-a binelea. Poate de plăcut moment nu e acela de atunci. Acum citesc cărți bune tablouri și cu filme. Așa a devenit
sau toate
gustul. Sau sentimentele
sunt cărți pe
cu lămâie și multă, multă
nevrute
care de alții, strânse
asta n-am putut scrie niciodată
dintotdeauna. Când eram
când scrii, ci când începi să tai
mea la ore. Prinde un moment de plictiseală și o
și plâng cu ele sau râd până fac literatura pentru mine și pictură
le citesc
din saucoșurileîntr-o noapte
lor cum
de gunoi și nu-
că “poate îmi vor trebui mică, era un singur joc la care ia la goană printre idei ca să nu ruginească și se
miere) despre schimbi jurnale. Mi-a fost teamă să-mi rânduri întregi din ce ai scris febră musculară la burtă (pe și muzică și cinematografie și
mi mai
mie vreodată”.revin două săptămâni câștigam mereu: baba însăoarba. oprește fix în gard când primește o întrebare
canalele pe TV sauE despre a mea. cum Cred că e înscot fireasufletul
noastrăla înaintare Uneori reușesc și eucasăsăscriu
pe ceva ajungi câte ceva,
la esențial. Ecredși asta bune că s-a întâmplat), le țin orice. Știu că profa ne-a pus și
după ele. Pare că le-aș trăda Puteam să joc ore în șir și nu eram de la câte un profesor despre chestia la care
să
se usucăcăutămrufeleunpeloc pe
sârmă
dacă aș trece imediat la alte
care
sausă-l locuimatât ca niște
de vulnerabil, pe că cel mai
hârtie. plăcut moment
o artă în nu e
sine.acela
Și nu când scrii,
înseamnă ci în brațe după ce le termin sau
nu fusese atentă.
pe noi să inventăm un tip de
prinsă indiferent de spațiu.
despre
pisici băigrase,
lungi. Nu contează
ghiftuite, care moțăie Hârtia
toată ziua sesubrupe, se facecând șomoiog,
începi să tai neapărat
rânduri că taidin
întregi banalități.
ce ai scris S-arca îmi închipui posibile continuări sărut și să-l explicăm. Nu-mi
lecturi. Poate pentru că celălalt era legat
subiectul.
calorifer,Contează
mai puțin să atunci
vrei să când cineva se pierde,
deschidese îngălbenește să ajungi de la
la esențial.putea să tai și fraze care Și ți-au în timp ce spăl vasele prin
la Eochi.și astaÎnsăo artă în sine.
cu scrisul nu mai nu Încă nu știu cum o să despart materia
scoți de la naftalină persoana trecerea timpului, se pătează. plăcut la nebunie, dar care pur și bucătărie. Acum e aproape
ușaCredși, apărându-și
că fascinațiaintimitatea,
care ești cu adevărat și să-ți și
pentru lumea scot ghiarele să-l înseamnă
Exact ca sufletul. Și totuși, s-ar
neapărat
merge că tai
așa.banalități.
Cei care S-ar citescputea
simplu nu-și găsesc locul acolo.
nu sunt să tai de bac de toate nebuniile pe care
imposibil să nu intru în librării
cărților a început să se ițească toți legați la ochi și nici nu ar fi de le-am scris în jurul ei sau (mai rău)
iasă,zgârie.
iar apoi Amsăurât o puidinpetoată inima momentele
hârtie. putea caînasta caresă fie frumusețea
și fraze care ți-au plăcut E ca la nebunie,
atunci când,dar în care pur și
copilărie, să văd ce mai e nou, dar (fie
în minteaîmi
oamenii mea în primul
umblau prinan lucruri fără– să întrebe. simplu nu-și dorit.
găsesc locul Poate
acolo.de Eastaca am renunțat
atunci când, peste ea, însă cred că ele sunt un
să-ți dai voie să fii vulnerabil nu mergeați un an la mare și vorba între noi) e greu și să nu
exercițiu foarte bun pentru ce visez
Adeurîliceu. Aveam program
e un verb foarte puternic, dar când când cineva
scrii. în copilărie, nu mergeați la a mă juca baba oarba – era
făceaiun cu an la maremai
verișorii și făceai
mici un spionez ce cărți răsfoiesc alții. E
"Camera mea e un
după-amiaza atunci și serile
îți cotrobăie prin lucruri
le petreceam la școală moțăind e ca și cum ți-ar întoarce cu verișorii mai mici
ceva la care mă pricepeam atât
castel
un superb
castel de nisip
superb
de bine, regulile erau mereu de în curte.
nisip în
eu uneori să devin.
un fel de a face cunoștință cu ei,
toată ființa pe dos. din Ca clasa
un virus Nu mai zic că și momentul din Era frumos, dar nu era locul lui deși s-ar putea să nu le vorbesc
de care îți intră fără curte. Era frumos, dar nu erașilocul lui acolo.spre Așace săe
orfelinat de jurnale
pe furiș
să ai habar
la etaj.
în băncile
Îmi în laptop
place
zi contează. Eu, una, dacă nu
multși îți amestecă toate fișierele și cu textele. S-ar putea
la fel
să dureze
nu aveam
acolo. Așa e și cu textele. S-ar
evoluez. maiCumult scrisulsă mă e
Mi-ar plăcea să fiu scriitoare.
direct niciodată. Am descoperit
Nu știu dacă o să-mi
scriu noaptea târziu, mai bine putea să dureze mai mult să mă și obsesia pe care o are cam orice
abandonate."
să-mi amintesc
zileleniciodată
scrie alea, de lumea
de
sau le șterge de-a binelea. Poate de asta
jurnale. Mi-a fost teamă
nu n-am
să-mi
pututÎmi vinhotărăsc
mai scriu.
scot După
ce să tai dinhotărăsc
atunci idei
asta, îmi place
ele, decât
câteodată
ce să
să
altă
să le
poveste.
taiscriu.
Cu
din ele, decât să
elleîncă
daumă viațălupt
iasă. Probabil o să-mi
cititor – cumpăr cărți multe,
iubesc și o să-mi
care parcă nu sunt ale mele și le scriu. deși știu că pe unele nu le voi
văzută printre gene. și probabil o să urăsc textele în
sufletul la înaintare pe ceva atât de vulnerabil, vin într-unpenumăr atât citindu-le
de marecu voce tare. Cu pauze, cu tot tacâmul. citi decât luni bune mai târziu.
Am puține amintiri de fac asta toată același timp. Așa
Maihârtie.
e și o Hârtia
chestiune se de loc.
rupe, se face șomoiog, încât se înainte
pierde, să mă așez
Cred încăpat
abia atunci După îmi dau asta,
seamaîmi place câteodată
dacăScrisul
îmi plac Îmi place să le las o vreme pe raft
adolescentă îndrăgostită, viața. eo cum iubește
E adevărat
se că putem
îngălbenește de scrie
la trecerea timpului, trebuie
se să le împiedic
pătează. din a-mi să le dau
cu adevărat sau nu. Trebuie să provocare viață citindu-le
mă atingă constantă. cu voce
în vreun exact cum se lasă borcanele cu
dar serile din clasa a IX-a și urăște o
oriunde, dar trebuie să existe
Exact
aveau ca ceva sufletul. Și totuși, s-ar puteamai
cu și despre
locul ăla în care scrisul pare mai
pătrunde în minte, că altfel
ca asta să fie
nu dorm toată noaptea. N-o
fel când le aud. Să pot tare. Cu pauze, cu tot tacâmul.
să măE joc cu ele. constantă.
o căutare
Cred că abia atunci îmi dau
Ba în compot sau sticlele de vin pentru
pisică grasă
că trebuie să treacă timp ca să
dragoste. Nu
frumusețea – mai știu
să-ți dai sigursă fii vulnerabil când
voie șoaptă, ba pe voce înaltă, Declaritate,
cu stil. De idei. ba De mine.
repede, care moțăie sub
bun ca niciodată. Pentru mine să-mi pot explica vreodată cum seama dacă îmi plac cu adevărat le simți gustul. Sau sunt cărți
în care zi din săptămână
scrii. mea. Chiar dacă e un ba sacadat, calorifer.
e camera se întâmplă magia asta. Ziua să ba cu emoție, sau nu.baTrebuie
cu patos. Ca un
să mă atingăactorîn pe care le citesc într-o noapte și
aveam ultimele ore româna,
care primește indicații neclare de la regizor și citește
Nu mai zic că și momentul din zi contează. Eu, textul în toate felurile posibile până-l găsește pe cel
una, dacă nu scriu noaptea târziu, mai bine nuAgora NR. 3-4 aprilie
mai2019savuros. Când spui textul, te confrunți cu el. Agora NR. 3-4 aprilie 2019
mai scriu. Îmi vin atunci idei care parcă nu sunt 5
Îți dai seama dacă te citești pe tine însuți printre
Agora NR. 3-4 aprilie 2019 Agora NR. 3-4 aprilie 2019
6
ale mele și vin într-un număr atât de mare încât 3 rânduri. 4
înainte să mă așez în pat trebuie să le împiedic din
Comunicare
Comunicare

pentru că mereu am avut o imaginație dar știu că citeam cu profa (undeva între visare Și că tot veni vorba de căutări, zilele
maipentru
aduc foarte
surprinzătoare că mereu cuam
bine lumi avut
aminte o imaginație
magice ascunse la care
în mă pricepeam atâtși derealitate)
dar știu că citeam iar primăvara
poezii cu Iv
de celtrecută
profa (undeva
Naiv am
despre scos-o
între cumvisarepe Și căam
astea totscotocit
veni vorba prindecasăcăutări,
după zilele
toate
ce surprinzătoare
am scris,de
scorburi darcopacicredcu lumică
și l-am magice
planete ascunse
inventate, bine,în regulile erau mereu “uibim” și
la realitate)
fel și despre poezii
drumuri de Iv
tipurile dincelde
nou.Naiv
sărutÎmidespre
lipsise
sau cum
asociammult astea am scotocit prin
caietele mele din anii de liceu casă după ca toate
să mă
omul
scorburi
numit
dar ăsta chip?
”sărutul De
edeadevărul.
copaci ce era
fantomă”. șiȘtiumereu
planete
Șicăam ceață?
inventate,
prin școalaN-am să știu spre ce săcăevoluez.
și nu aveam nu“uibim”
ai cecescrie,
ceea iar
și despre
citeam noaptea
senzația
cu aiasădede
tipurile
tablouri aișizbor,
insomnii
sărut
cu desau
filme. de la
asociam
libertate
Așa caietele
apuc (înmele dindeanii
sfârșit) de liceu
învățat ca săbac.
pentru mă Și
dar
zisniciodată
generalăăsta
că sărutul e adevărul.
ăsta seceva
pentru
citeam Știu
căîntâmplă
am că prin
abandonat-o
cărți școala
science fiction Cu scrisul
și pe asta.eNualtă poveste. ceea
Cu
prea multe ce
a devenit citeam
el idei.literatura
Sau cu
pe poate tablouri
carepentrumi-o
e doar și
dauminecu
felul filme.
hainele
șiînpictură
careAșa
carenese apuc (în sfârșit) de învățat
mi-am dat seama că am un obicei pe care pentru bac. Și mi
generală
atunci
de ocând
ducea citeam
privirile
nicăieri.
calitate ceva
Ceea
îndoielnică,a două
cecărți
nuînsăscience
știam eufiction
lucrurile încă măe lupt
atunci că nuși probabilsetăm oașisă
devenit
noi mintea
muzică literatura
umflă,
și cinematografie pentru
fâlfâie șimine
să funcționeze. seorice.
șiParcă și pare
pictură
schimonosesc
Știumai că pe mi-am
l-am format în acești patru ani – să scriu șimi
dat seama că am un obicei pe care să
de
persoane
s-au o calitate
mai (careschimbat îndoielnică,
se camde plac atunci.însă lucrurile
și Acum fac asta toată viața. Scrisulprofa
citesc și muzică
e o ne-a pus și cinematografie
mine și pe denoi curentul
să și
inventămorice.
care seȘtiu un că de
formează
tip l-am
desenez format în acești caietelor
pe marginile patru ani(se – săpare
scriu
că șielesă
contează despre ce scrii, ci felul în care o faci. Că poetic să spunem că doar noaptea putem scrie, cu desenez pe marginile
cares-au
cărți mai
s-aubune schimbat
tot privit
și plâng pe cude atunci.
ascuns)
ele sau Acum
se râd până citesc
provocare constantă. E o căutare
luna
profa
sărut
strălucind
ne-a
și să-l pus și
explicăm. pe
în mers.noi Îmi sălipsise
Nu-mi inventămmai atâtaduc de foarte
un mult
tip de sunt adevăratele melecaietelor
jurnale).(se Mipare că ele
se întâmplă
s-ar
cărți putea
intersectează,
fac febră
sășiiarvrei
bunemusculară elesăîntorc
plâng găsești
cula ele capul
burtă
o idee
sau râdbune
(pe
originală
pânăconstantă. și săDe
iasă,stil. De sărut
idei.
bine și să-ldeasupra
Deaminte explicăm.
încât
ce amam
capului,
scris,Nu-mi
pedalat
dar cred
cămai
și suntem
am aduc
că tot
l-am
acești
foarte
pedalat sunt adevăratele mele jurnale).
des în ore ca mintea mea să hoinărească prin Mi se întâmplă
de
fac
brusc, fapt,
că s-a febră doar
musculară
prefăcându-se una
întâmplat), lecățin chinuită,
la burtă
nimic trasă
(pe
în brațe după de
bune păr,
mine. cum s-ar romantici
bine incurabili,
aminte
numit ”sărutul ce amvisători
cu fantomă”. scris, fără
dar
toată vitezaȘiînainte, pereche.
cred
am zis că că Cam
l-am
bazându-
sărutul des
altă în ore (asta
parte ca mintea
pățescmea camsătoțihoinărească
elevii, șoc!)prinși în
nuspune.
că s-a
s-ale
ce Nu știam
întâmplat),
întâmplat,
termin saudeși atunci
îmileobrajii
țin că brațe
în
închipui poțiposibile
sădupăscrii o chestie asta facem
ăsta sede
numit fiecare
”sărutul
întâmplă dată
măfantomă”.
pe când
faptul
atunci când e prea
Și
că am multă
săzis
oprivirile rutină
căasărutul
frânez brusc
două altă
momentele alea îmi vin o grămadă de idei și
parte (asta pățesc cam toți elevii, șoc!) peîncare
ce
seleînroșesc
lorgrozavă
continuări termindespre sau
înimediat cum
timp îmiceîțiînchipui
ca două
bei
spăl posibile
ceaiul
vasele seara
prin Și că tot veni vorba de
(neapărat ăsta
în căutări,
viața se întâmplă
noastră
persoane – când
(care seatunci
încercăm o să plac
cam săcând
fiu prea
ne-o și privirile
aproape
mai
care s-au atot
colorăm două
de cu momentele
trebuie să le notez pe marginea foii de caietpecacare
alea îmi vin o grămadă de idei să
continuări
semafoare.
cu lămâieNici
bucătărie. înmultă,
șiAcum timp
nu știamce
multă
e aproape spăl vasele
eu miere)
peimposibil prin
sauzilele
să astea
despre cum am scotocit lucruripersoane
prin închipuite
privit (care
pe ascuns) pesecare
gardul cam
se din plac
sârmă
ajungem
intersectează, și care
de la
până s-au
iar șiele totîntorc
capătul
noi să le trebuie
nu le uit. să Noroc
le notezcăpe marginea
stau în prima foii de caiet
bancă ca să
și (contrar
bucătărie.
atunci
nu intru că o să Acum
în trăiesc
librării e aproape
multe
săTV vădsau imposibil
astfel
cedespre
mai e nou, să
casă după toate caietele mele privit
capul pe ascuns)
brusc, drumului. se
prefăcându-se intersectează,
Probabilcă nimic iar
am făcutele
nu s-aîntorc
ochii nu le uit. Noroc
așteptărilor) profii cărar
stause în prima
uită la ceibancă și (contrar
din primele
schimbi
de nu intru
săruturi.
canalele
în
Nulibrăriiștiam
pe să
nici vădcă ceo mai
cum
esănou,
se usucă credem.
din anii de liceu ca să mă capul
Dar ce-ar
apuc brusc,deși
fi rău
prefăcându-se
cât
în
cepele lor
asta?
când căam nimic
văzutnu căs-afrânele așteptărilor) profii rar se uită la cei din primele
dar
rufele (fie vorba între noi) e greu și întâmplat, obrajii se înroșesc imediat bănci. Nu-i vorba că elevii sunt dezinteresați, ci
dar
motocicletă (fiepevorba sârmă
ce între
parcată sau noi)
cărțisub
despre e greu
stele băi lungi.
și să Nu contează
E (în sfârșit) de învățat pentru întâmplat, deși
nu obrajii
maiNici lornuseștiam
mergeau. înroșesc
Așa eu e șipeimediat
mintea bănci. Nu-i vorba că eleviilorsunt
suntdezinteresați, ci

”
nu spionez răsfoiesc alții. ca două semafoare. atunci pur și simplu că mințile exact ca bicicleta
subiectul.
nu
poate
un fel spionez
să se deteamă Contează
ce
a face de cărți să vrei
răsfoiesc
fiare vechi
cunoștință să scoți
alții. E de la naftalină
cu ei, bac. Și mi-am dat seama că ca două semafoare.
că o să trăiescmea multe Nici
la ore.astfel nu
Prinde știam
de săruturi. eu
un moment pe Nuatunci de pur și simplu că mințile lor sunt
mea roșie. Cred că o lăsasem vreo cinci ani uitată exact ca bicicleta
persoana
un
și să fel
viseze de
s-ar la care
a face ești
o poveste cu de
cunoștință adevărat
iubire și să-țiam
cu ei, și iasă, iar apoi
un obicei pe care mi l-am că o să trăiesc
știam nici căplictiseală multe astfel de
și o ia săruturi.
la goană Nu
subprintre mea
prin roșie.
garaj, Cred că oiarlăsasem vreo trecută
cinci aniam uitată
deși
deși
”cusă un
o pui
direct s-ar
stecker
putea
putea
pe
niciodată. cu să
hârtie.
să nu
prelungitor
Am
le vorbesc
nu ledescoperit
vorbesc format în acești patru aniștiam – să nici
poate Camera mea e
să secă
o motocicletă
o motocicletă
idei
teamă cadesăfiare vechi
parcată
parcată
nu ruginească și săsub și se
viseze
stele
stelela o prin
pe
prăfuită, primăvara
pe drumuri din nou. Îmi lipsise mult senzațiascos-o
garaj, prăfuită, iar primăvara trecută am
scos-o
aia
direct
dinșivitrină niciodată.
obsesiaasta”. Am descoperit
pe care o are cam orice scriu și să desenez pe marginile poate să se
poveste de iubire teamă
oprește de fiare vechi
”cufixunînsteckergard când și să viseze
primește
cu prelungitor la o de drumuri din nou.pe
zbor, de libertate Îmi lipsise
care mi-omult dau senzația
hainele care aia se
și obsesia
cititor
Mai
Așacititor
mi-am
deși știu
pe
e––șicumpăr
care
o chestiune
cumpăr
datpeseama
că unele
o
cărți
are
cărți de
cănuîn
cam
multe, orice
loc. E adevărat
multe,
le voi citi
caietelor (se pare că ele sunt
că putem
adevăratele mele jurnale).din
poveste de
un orfelinat
din vitrină asta”.
Mi vitrină
se
iubire
asta”.
”cu un stecker
o întrebare de la câte un profesor
despre chestia la care nu fusese
cu prelungitor de zbor,
umflă,
de
fâlfâie
libertate
și se
pe care
schimonosesc
mi-o
umflă, fâlfâie și se schimonosesc pe mine de curentuldau
pe
care se formează în mers. Îmi lipsise atât de mult încât
hainele
mine de
care se
curentul
scrie oriunde, dar trebuie lesăvoi existe locul ăla în care
deși
decâtștiu
literatură
scrisul
decât
orice,
place că să luni
te
căbune
poți
luni
pare
pe
bune
lepoți
las
unele
inventa
mai juca
maicam
bun
mai
o vreme mult
nu
târziu.
capeniciodată.
târziu.
curaftÎmi
Îmiciti întâmplă des în ore ca mintea
exactPentru mea sămine e
hoinărească prin altă de jurnale
Așaatentă.
Așa
mi-am dat seama că în literatură
poțimi-am inventadatcam seama orice, că căîn te literatură
poți
care
am
se formează
am pedalat
pedalat
și amîn
și am
totmers.
tot
pedalat
pedalat
Îmicu
cu
lipsise
bazându-mă pe faptul că o să frânez brusc când o să
toatăatât
toată
de mult
viteza
viteza
încât
înainte,
înainte,
camera
cum se șimea.
place
cuvintele să le las
structura,Chiar dacă
o vreme darcucăecompot
pe un orfelinat
raft exact cu (asta
sauparte perețipățesc cam toți poți inventa
Încămult nu știu cam orice,
cum o să și că te
despart poți bazându-mă pe faptul că o din
să frânez
sârmăbruscde la când o să
cum
trebuie
mov
sticlele
sticlele
eu eapierd
se
să de
de
la
lasă
lasă
te
idei
de
joci
borcanele
borcanele
vinnescrise
vin
jocuri
bine. Păcat
pentru
pentru
cu
vreodată.
dintotdeauna.
compot
că Chiarelevii,
că trebuie
că trebuie
sau șoc!) în
dacă aduc
alea îmi vin
și în momentele
o grămadă de idei
abandonate.
juca
juca
materia
pe
mult
dar că trebuie
dar carecă
cu cuvintele
cu
trebuie
le-am
cuvintele
de bac de să te
să
scris
toate
teîn
și
joci
jurul
structura,
structura,
jocinebuniile
bine.
bine.
ei sau
fiu prea aproape
fiu prea aproape
de gardul
de gardul din sârmă
drumului. Probabil am făcut ochii cât cepele când am
drumului. Probabil am făcut ochiiAșa
de la
câtecepele
capătul
capătul
când am
să toate golurile pe care nu știu cum să le umplu
treacă timp ca să le simți Păcat că eu pierd la jocuri văzut că frânele nu mai mergeau. și mintea
Cândsă treacă
gustul.eramSau timp
mică, sunt caera să le
un pe
cărți simți
singur
care pe care trebuie să le notez pe (mai Păcat că eu
rău) peste ea,Când
dintotdeauna. pierd la jocuri
însă cred eram că ele văzut că frânele nu mai mergeau.
mea la ore. Prinde un moment de plictiseală și o Așa e și mintea
sau toatecâștigam
sentimentele nevrute de alții, strânse mea la ore. printre
Prinde idei un moment
jocgustul.
le
din
care Sau
lacitesc
coșurile într-o suntnoapte
lor
cărți
mereu:
de gunoi
pe
și care
baba
nu-
că
marginea foii de caiet ca să nu sunt dintotdeauna.
mică, un exercițiu
era un Cândjoc
foarte
singur eram
bun la pentru
care ia la goană ca să nu de plictisealăși șiseo
ruginească
le
micitesc
oarba. Puteam
mai într-o
revin sădouănoapte
joc ore și
înnu-
săptămâni șir “poate îmi vorNoroc
le uit. trebui că stau în prima ce mică,
visez eu
câștigam era un singur
uneori
mereu: joc
să devin.
baba oarba.la care ia
oprește fix în gard când primește o întrebareși se
la goană printre idei ca să nu ruginească
mie
mi
și nu
după vreodată”.
mai
eram ele.revin
Paredouă
prinsă Eindiferent
că ale-aș
mea.
săptămâni Cred că e înbancă
trăda firea noastră Uneori reușesc Puteam
și (contrar așteptărilor) șicâștigam
eu să scriu câte
mereu:
să joc ore ceva, baba
în șir însă nucred
oarba.
și eram oprește
de la câte fixunîn profesor
gard cânddespre primeștechestiao întrebare
la care
de să
dupăcăutăm
spațiu.
dacă ele.Poate
aș trece unimediat
Pare loc
că
pentru pe care
le-aș cătrăda
la altesă-l locuimprofii ca niște rar se uită la cei cădin
cel mai plăcut moment Puteam
Mi-ar
prinsăplăcea să nu esăacela
joc
indiferentore în
fiude când
șir și
scriitoare.
spațiu.scrii,eram
nu ci
Nu de la câte un
nu fusese atentă. profesor despre chestia la care
dacă
celălalt
pisici
lecturi. aș
era trece
grase, imediat
la ochi. lacare
legatghiftuite, altemoțăie
Însă cu primele
toată ziua bănci.
sub Nu-i când vorbaîncepi
că să tai știu prinsă
rânduri
Poate dacăindiferent
o să-mi
întregi
pentru decespațiu.
diniasă.
că celălalt Probabil
ai scris cao
era legat nu fusese atentă.
lecturi.
scrisul
calorifer,nu mai maimerge puținașa. atunciCeicând cineva elevii sunt dezinteresați,
deschide ci purla esențial.
să ajungi laPoate
să-mi pentru
șiiubesc
Eochi. astaÎnsă cuocăscrisul
o șiartă celălalt
să-mi
în sine. nuera
urăsc Șimai
nulegat
textele Încă nu știu cum o să despart materia
careCred
ușa citesccănufascinația
și,și apărându-șisunt toțipentru legați lumea și simplu că mințile lor sunt
intimitatea, scot ghiarele să-l înseamnă neapărat mergela ochi.
în același
căurăște așa.
tai Însă
timp.
Cei
banalități. cu
care scrisul
Așacitesc
S-arcumnu nu mai
iubește
putea sunt
să tai deÎncă
bacnu de știu
toatecum o să despart
nebuniile pe care materia
Cred
la ochi
cărților căa început
nici fascinația
nu ar fisăde pentru
se dorit.
ițească lumea exact ca bicicleta mea roșie. toțimerge
și
legați așa.
la oCei
ochipisicăcare
și citesc
grasă
nici nu care
arnufimoțăie
sunt
de de bac de toate nebuniile
le-am scris în jurul ei sau (mai rău) pe care
zgârie.
cărților Am urâtrenunțat
a început dinsă toată
se ițească inima momentele
Cred că în care vreo și fraze
cincicare ți-au plăcut
toțidorit.
legați la ochi
la nebunie, nicidar nucare ar fipur de și le-am scris în cred
jurulcăei elesausunt
(maiun rău)
Poate de asta
în mintea am
mea în primul laan a o lăsasem sub calorifer.
Poate deșiasta am renunțat peste ea, însă
oamenii
în
mădejuca mintea
liceu. baba îmimea
Aveam umblau
în
oarbaprogram primul prin
– era ceva lucruri
an fără să întrebe. simplu
ani uitată prin garaj, prăfuită, nu-și găsesc locul
dorit. acolo.
Poate de E
la a mă juca baba oarba – era ca
asta atunci
am când,
renunțat peste ea, însă cred că ele
exercițiu foarte bun pentru ce visez sunt un
Ade urî
liceu.
după-amiaza e unAveam verb foarte
atunci program și puternic,
serile dar când cineva în copilărie, nu mergeați lacevaa mă launjucaan la
care mămare
baba oarbași făceai
pricepeam – era atât exercițiu
eu uneorifoarte bun pentru ce visez
să devin.

i u b e s c
după-amiaza
îți cotrobăie prin atunci și
lucruri serile
e ca și cum ți-ar întoarce cu verișorii mai mici de ceva la
unbine, care
castelregulile mă
superb eraupricepeam
de nisip atât
în eu uneori să devin.

i
le petreceam la școală moțăind mereu

"Probabil ca O s a - m
le
toatăpetreceam
pe furiș ființaîn băncile la școală
pe dos. din moțăind
Ca clasaun virus de care îți intră fără curte. Era frumos, dar nu de bine,
la fel regulile
erașilocul
nu aveam erau
lui acolo. mereu
spre Așa ce săe Mi-ar plăcea să fiu scriitoare.
pe
la furișÎmi
etaj. în băncile
place multdin clasa de la felevoluez.
și nu aveam Cu spre cee să
scrisul NuMi-ar
știu plăcea
dacă osăsă-mi fiu scriitoare.
să ai habar în laptop și îți amestecă toate fișierele și cu textele. S-ar putea să dureze maiCumult să mă

u r a s c
la etaj.amintesc
Îmi placedemult evoluez. scrisul Cu e Nu știu dacă o să-mi

i
să-mi altă poveste. iasă. Probabil o să-mi

s a - m
sau le șterge de-adebinelea. Poate de asta n-am putut hotărăsc ce să tai din ele, decât să altă le scriu.

s, i o
să-mi amintesc
zilele alea, de lumea poveste.
el încă mă lupt Cu iasă.
iubescProbabil
și o să-mi o să-mi
scrie niciodată jurnale. Mi-a fost teamă să-mi scot După asta, îmi place câteodată săelșileîncă daumă viațălupt

"
zilele
văzută alea,
printre de lumea gene. probabil o să iubesc și o
urăsc textele în să-mi

p .
sufletul la înaintare pe ceva atât de vulnerabil, pe citindu-le cu voce tare. Cu pauze, cu fac totastatacâmul.

t im
văzută printre gene. și probabil o să urăsc
acelașitextele
timp. în

a s i
Am puține amintiri de toată Așa

textele in a c e l
Am
hârtie. puține
adolescentă amintiri
Hârtiaîndrăgostită, de
se rupe, se face șomoiog, se pierde, Cred că abia atunci îmi dau seamaviața. fac asta
dacăScrisul toată
îmi plac eo același
cum iubeștetimp. Așa

,
adolescentă
se serile dinîndrăgostită,
darîngălbenește de laa IX-a
clasa trecerea timpului, se pătează. cu adevărat sau nu. Trebuie să mă atingă în vreun viața.
provocare Scrisul
constantă. eo cum iubește
și urăște o
dar
aveau caserileceva din clasa
cu și despre a IX-a provocare constantă. și urăște
pisică grasă o
Exact
aveau
sufletul.
cevaNu cu mai
Și totuși, s-ar putea ca asta să fie
și despre
fel când le aud. Să pot să măE o căutare
joc
E stil.
cu ele. constantă.
o căutare
Ba în
constantă. pisică grasă
dragoste.
frumusețea – să-ți știu
dai sigur
voie să fii vulnerabil când șoaptă, ba pe voce înaltă, De
cu De idei. De mine. care moțăie sub
dragoste.
în care zi din Nu mai săptămânăștiu sigur De stil. De idei.repede,
claritate, ba De mine. care moțăie sub
calorifer.
scrii.
în care zi din
aveam ultimele ore româna, săptămână ba sacadat, ba cu emoție, ba cu patos. Ca un actor calorifer.
aveam ultimele ore româna, care primește indicații neclare de la regizor și citește
Nu mai zic că și momentul din zi contează. Eu, textul în toate felurile posibile până-l găsește pe cel
una, dacă nu scriu noaptea târziu, mai bine nuAgora NR. 3-4 aprilie
mai2019savuros. Când spui textul, te confrunți cu el. Agora NR. 3-4 aprilie 2019

mai scriu. Îmi vin atunci idei care parcă nu sunt

Agora
AgoraNR.
NR.3-4
5 Îți dai seama dacă te citești pe tine însuți printre
3-4aprilie
aprilie2019
2019 Agora
AgoraNR.
NR.3-4
3-4aprilie
6
aprilie2019
2019

ale mele și vin într-un număr atât de mare încât 55 rânduri. 66

înainte să mă așez în pat trebuie să le împiedic din

COPIII SCRIU
LUCRURI
FRUMOASE
aranjare în pagină: Răzvan Andrei Timofte
ilustrații: Anna Haret, Laura Țuclea, Corina Avramescu,
Tudor Constantinescu, Răzvan Andrei Timofte
foto: Iulia Struzu
Agora NR. 3-4 aprilie 2019
71
COMUNICARE
Poezie
Prozăă
Î
mi plac paltoanele. Pot vorbi cu accent britanic.
Scriu poezii și proză într-o carte cu pagini goale.
Nu-mi place când oamenii vor să comunice cu
mine. Nu-mi plac complimentele. Odată n-am ieșit
din casă trei săptămâni. Îmi pot face bunica să creadă
că sunt doctor, îmi pot păcăli mama că sunt moartă.
Aș putea ascunde trei câini într-un cinematograf.
Universul mă sperie.”
Nono a scris lucrurile astea anul trecut, când tocmai
începea liceul. Îi rugasem pe copiii de la 9 I, ca
proaspăt diriginte al unei clase nou-nouțe, să pună pe
hârtie câte ceva despre ei – ceva ce ei ar fi vrut ca eu să
știu. După câteva luni, când am stat odată de vorbă,
Nono mi-a zis: ”M-am gândit inițial să scriu că sunt o
fire optimistă, sociabilă... și alte chestii de genu’. Dar
mi-am dat seama că n-are rost. Oricum urma să mă
cunoașteți, nu??”
Copiii au adesea darul de a-ți servi lucruri direct din
suflet, și nu-i neapărat ușor pentru un adult să intre pe
frecvența sincerității lor. Cu aceeași ocazie, Sara, colega
lui Nono, a scris: ”Uneori îmi place să mă uit la filme
triste, pentru că pot să am un motiv când simt nevoia
să plâng.”
Nono și Sara sunt doi dintre cei aproape 350 de copii
cu care mă întâlnesc săptămână de săptămână. Copii
inteligenți, creativi, amuzanți, simpatici, ca mulți
dintre elevii din Hasdeu, liceul nostru, cu care am
lucrat în ultimii 25 de ani. Relația lor cu lumea e acută
și complicată, cum era de așteptat, iar unii dintre ei
știu să-și exteriorizeze cu luciditate tribulațiile. Așa că,
dacă tot umblă vorba că scrisul face bine, m-am gândit
că aș putea să vă arăt, în cele ce urmează, cum scriu
copiii noștri. Avem o experiență comună în privința
asta. Cu mulți dintre ei am lucrat cot la cot, de-a
lungul timpului, în proiecte care ne-au marcat pe viață,
Agora NR. 3-4 aprilie 2019
8
2
a pus cap la cap textele.
DAN SOLCAN
precum Eustory, sau în cadrul Clubului 3,14, clubul
nostru ”de facere și desfacere a ideilor”, unde scoatem
o revistă (”în Agora”), iar scrisul e la mare cinste. Am
primit sute de texte, prin pauze, pe mail, pe Facebook;
ne-a prins de multe ori noaptea (și nu de puține ori
dimineața) vorbind despre un articol care trebuia
terminat urgent. Am văzut mulți copii încăpățânându-
se să refacă de 10, 15, 20 de ori un text: își căutau
ritmul, se lepădau de stilul convențional în care erau
deprinși să se exprime, descopereau relaxarea de a scrie
simplu, direct, firesc. Au ieșit multe lucruri frumoase
din bucuria lor de a scrie. Cât despre amintirile mele,
sunt de neprețuit.
iris
Pe Iris am cunoscut-o când era într-a șasea.
Intraserăm în concursul național Rebel cu cauză,
propus de RockFM, în care fiecare dintre cele 740 de
echipe înscrise încerca să-și impună cauza și să câștige
Marele Premiu. Noi luptam pentru bucuria de a citi,
cauza noastră se chema: Lectura este o formă a fericirii.
Ultima la care vom renunța. Urma să împânzim orașul
cu afișe, iar Iris era copilul numai bun de pus pe
poster, cu bărbia sprijinită de un teanc de cărți. Între
timp a ajuns într-a unsprezecea și e, în continuare, o
cititoare feroce. Acum migălește la un articol pentru
viitorul număr al revistei Clubului, care are ca temă
comunicarea (orice ar putea însemna asta). Textul se
cheamă Cum să îi dai wave jumătății tale (sau: Un
studiu inocent al iubirii). În linii mari, e vorba despre
”cum să-ți faci iubi'”, despre comunicarea cu sufletul
pereche pe net și despre ce se mai poate întâmpla
când te plimbi printre profiluri pe Facebook. Iată un
fragment:
COMUNICARE
”Comunicarea între un băiat și o fată începe ușor,
furtiv, ca o balerină atentă la fiecare pas pe care îl
face, grațioasă și care te face să te gândești: «nimic nu
poate merge rău!». Brusc, însă, într-o bătaie de inimă,
într-o clipire, mai rapid decât un Accelerat pe niște
șine proaspăt unse, se transformă în cineva fugos, îți
fură pământul de sub picioare, îți fură persoana, te
fură pe tine, cu totul. Te poți lovi de două situații: fie
conversațiile pe care le începi sunt, vorba lui Truman
Capote, ca niște butuci verzi, adică scot fum, dar nu iau
foc, caz în care nu ai ce face decât să schimbi lemnul
(dacă mă înțelegi), fie sunt exact opusul, adică niște
hidre care îți tropăie în suflet mai ceva ca otomanii,
care te fac să te gândești zi și noapte la ce mesaj să mai
scrii, care te fac să uiți de toate temele și de aniversarea
bunicii pe care trebuia să o serbezi în ziua aia. Aici, în a
doua situație, se poate aprinde iubirea. Cred că gândim
același lucru acum; tare dulce ar fi viața dacă ai putea
să îi dai un wave pe Facebook sufletului pereche: «You
and X-ulescu waved at each other» is the new «I do!».”
De notat cât de bine e surpins momentul acela când
începi să-ți pierzi capul. Textul lui Iris, cu hidrele ei
tropăind, mă face să mă gândesc la o frază citită acum
mai bine de zece ani și înfiptă definitiv în memorie:
”Mie nu-mi prea place să mă plimb, mi se pare anost,
exceptând plimbările de început de îndrăgosteală,
când ai fi dispus să vizitezi şi gropi de gunoi alături de
Acela.” (Alegza) Ce s-ar putea spune mai mult?
ADRIANA
Adriana e colegă de clasă cu Iris. Articolul la care
lucrează acum se cheamă Barbarii mileniului III, iar
onomatopeicul ”bar-bar-bar” e pretextul pentru a
plonja fix în subiectul conflictului între generații.
Textul pornește de la veșnicele arătări cu degetul ale
adulților-părinți (”apogeul rasei umane”) către bieții
copii (”barbarii”), ilustrate didactic printr-un citat
din anticul Platon (”Copiii din ziua de azi nu au
maniere…” etc. etc.) – un citat atât de actual, după
2400 de ani, încât autoarea e scutită să mai reproducă
criticile propriei mame. Interesant, însă, conflictul
dintre părinți și copii lasă rapid loc unuia între generații
mult mai apropiate:
”O scenă recurentă din filmul adolescenței mele (care
încă nu și-a închis platourile de filmare) este cearta
dintre mine și sora mea la shopping. Ea, 27 de ani, un
milenial curat. Eu, cu 10 ani mai mică, am litera «Z»
scrisă pe frunte. În fața noastră, cei mai neconvenționali
adidași, mult prea voluminoși pentru a fi confortabili,
cu logo-ul Balenciaga destul de mare printat și culori
care te loveau la ochi. I-am vrut instant. Am simțit cum
purtându-i, le-aș fi spus străinilor care trec pe lângă
Agora NR. 3-4 aprilie 2019
9
3 10
mine pe stradă despre elanurile mele titanice specifice
vârstei, lipsa de griji, comportamentul degajat, pofta de
ceva nebun, că nu trebuie să mă ia în serios, că nici eu
nu prea mă iau în serios, că dacă ne întâlnim pe stradă
putem să vorbim despre cultura hipsterilor o grămadă,
că sunt queer sau într-un proces de descoperire a acestei
laturi. Sora mea doar se holbează: «Sper că nu îți plac,
sunt urâți.» urmat, într-o atmosferă mai privată, de:
«ți-a luat Dumnezeu mințile?»”
Mai încolo, numai lucruri serioase. Adriana vorbește
despre răspunsurile adolescenților la criza lor de
identitate, despre frica de evoluție a adulților și despre
soldații armatei Z, care pot schimba lumea ”de la
miez”. Mai ales dacă știu să conserve haosul din ei: ”Un
citat în care mi-am găsit, în momente de cumpănă
(ca acela de la shopping), liniștea, este din Nietzsche:
«Trebuie să ai în tine încă haos, spre-a da născare unei
stele dansatoare». O să încerc să nu îmi pierd haosul.”
MARINA
Am început s-o cunosc cu adevărat pe Marina după
ce i-am citit, cu creionul în mână și multe cărți ”grele”
pe-aproape, un eseu despre arta medievală; era un text
de o erudiție neverosimilă pentru un copil de vârsta ei.
Apoi ea a luat la UNATC, regie de teatru, iar noi am
pus pe roate, în Hasdeu, o trupă de teatru, așa că am
rugat-o să ne scrie ceva despre cum stau lucrurile pe
Sfânta Scândură. Și-a intitulat articolul Numai pentru
nebuni (iar noi am simțit mai târziu pe pielea noastră,
la repetiții și pe scenă, ce a vrut să zică). La un moment
dat, Marina povestește cum e cu Teatrul și cu Viața:
”Tocmai ieșeam de la un spectacol mediocru cu opera
Othello de Verdi. Nu înțelegeam ce dorise regizoarea
să ne transmită prin montarea ei și eram nemulțumită.
Numai că afară, la ieșirea din operă, ne aștepta un zid
uman de tineri cu pancarte, strigând «Uniți! Salvăm!
Roșia Montana!» și lovind ritmic PET-urile lor cu
pietricele. Ritmul acela m-a fascinat. Am înțeles atunci
definitiv diferența dintre un spectacol mort și unul viu.
De altfel, protestele au declanșat în mine un proces
amplu de (auto)reflecție. În plus, m-au inspirat. În
actul al doilea al spectacolului nostru Marisol, de José
Rivera, spectacolul de licență al Marinei, podeaua este
plină de PET-uri în care se află sare grunjoasă, sarea
fiind folosită în mai multe momente. La final, când se
revoltă împotriva lui Dumnezeu, toți actorii iau câte o
sticlă, spectatorii primesc și ei sticle și toată sala începe
să bată un ritm comun al revoluției.”
IOANA
Pentru Ioana, lectura este o veșnică hoinăreală. Și
un mod de a se apropia de oameni: dacă tu ajungi să
Agora NR. 3-4 aprilie 2019
4
COMUNICARE
iubești cărțile pe care eu le iubesc, dacă eu ajung să
iubesc cărțile pe care tu le iubești, se cheamă că ne-am
legat unul de altul cu o legătură nespus de frumoasă.
Frumos e și felul în care Ioana scrie despre bucuria
cititului:
”Am găsit pe internet un articol numit Cele mai
triste cărți ale copilărei, Top 10. Nu mică mi-a fost
uimirea când am văzut pe primul loc Singur pe lume,
a lui Hector Malot. Să explic. Singur pe lume a fost
prima mea iubire în materie de lecturi. Abia așteptam
să ajung acasă de la școală și să mă pun pe citit. Mă
făcea să mă simt fericită, liniștită, înțeleasă, de parcă
cineva m-ar fi luat de mână și m-ar fi plimbat pe
oriunde mergea și micul Rémi; nu era loc de plictiseală
acolo. Da, reușeam să mă simt în multe moduri
printr-o carte, dar niciodată tristă.”
Ceea ce nu înseamnă, spune Ioana, că o carte nu
poate fi sfâșietoare:
”Există anumite cărți care îți deschid sufletul ca pe o
rană. Am citit un basm al lui Hesse care, inexplicabil,
m-a răvășit complet, atât de tare încât trebuia să mă
opresc din citit o dată la două pagini pentru că nu
mai vedeam clar din cauza lacrimilor. De fiecare dată
când am încercat să i-l povestesc cuiva, începeam iar să
plâng. (…) Mă întreb cum ar fi arătat lumea dacă, prin
absurd, poveștile nu ar fi fost niciodată descoperite?
Și atunci îmi amintesc de bietul Iona: Dacă nu există
ferestre, ele trebuie inventate.”
LAURA
Laura este unul dintre cei douăzeci de copii care au
făcut parte, de-a lungul timpului, din aventura Eustory,
proiect care ne-a garantat (de 4 x) zece luni de nebunie
curată. A lucrat, alături de colegii săi, la o cercetare
foarte serioasă asupra mitului muncii în regimurile
totalitare. Pe lângă asta, a ținut jurnalul proiectului:
”15 septembrie: Știi că trebuie s-o lași mai moale cu
istoria când te uiți la ceas, vezi că e 19:25 și te gândești
instantaneu: Pactul de la Locarno!; 22 decembrie: Iulia
a găsit o poezie despre Ceaușescu, are un titlu genial:
«Știm, conducător de țară, gândul vostru, tinerețe»;
tare aș mai folosi titlul ăsta pentru capitolul despre
limba de lemn, numai că pur și simplu nu înțeleg ce
înseamnă. La ce bun să-ți mai bați capul cu Descartes
când tu nu pricepi atâta lucru?! :D; 22 ianuarie: Nu
reușim să terminăm proiectul. Vom veni iar sâmbătă
şi duminică. Câteodată mă simt ca omul care, vopsind
un gard, vede că i se termină vopseaua şi, nemaiavând
alta, nu face altceva decât să vopsească repede, cât de
repede poate. 27 ianuarie: E prima oară când scriu
în mijlocul acțiunii și, da, suntem unsprezece într-o
singură cameră (sunt aici și bulgărașii de la cealaltă
grupă). Unii montează de zor. Alții scriu. Alții sortează,
grupează și subliniază. Uneori se ceartă. Dacă aș avea
timp, m-aș lua la ceartă, dar nu am, așa că prefer să
le acopăr strigătele cu câte un fluierat ascuțit sau un
«lalala» inconștient. Pentru un observator din afară,
ar fi distractiv de privit. Pentru noi, nu chiar. 28
ianuarie: Acum e liniște. Cineva dictează un text pe
care altcineva îl bate. E aproape șapte seara. Mika o
ține pe Iulia de gât, cu un ușor aer de bețiv, în timp
ce amândouă stau pe un fotoliu, cu munții de ziare
în față. Eu tulbur atmosfera lovind tastele cu cea mai
mare violenţă de care sunt în stare (…) La un moment
dat, Mika, stând ghemuită ca un copil amărât pe
fotoliu, printre chestionare, s-a oprit brusc şi ne-a
întrebat: «Oare şi ceilalţi or fi aşa?». Ne-am oprit toate.
«Care ceilalţi?». «Ceilalţi. Ştiţi voi… din alte judeţe.
Oare şi ei fac asta?». Bună întrebare, Mika. (…) Frază
demnă de memorat, şi care rezumă foarte bine starea
în care am ajuns toate: Iulia: Diana, ai foi? Diana: Am
foi, dar nu mai am sentimente. [Diana/Medeea este
astăzi reporter, scrie pentru Adevărul, DoR, Scena9 sau
Proiectul Merito. Cu mult sentiment. J] 31 ianuarie:
S-a sfârșit. Mă duc să dorm.”
Între timp, Laura a făcut filosofie și clasice. A
terminat șef de promoție la Universitatea din Glasgow,
apoi a primit premiul pentru cea mai mare medie de
master la Universitatea din Cambridge. Când a postat
pe Facebook diploma în filosofie de la Cambridge,
Laura a scris, în stilul ei minunat de care-mi va fi mereu
dor: ”Documentary confirmation that philosophy is
indeed my bitch.”
MARIA
Maria e genul de copil care-ți forțează în permanență
limitele, care te face să vrei să fii un profesor mai bun.
Are o bătălie a ei cu lumea. Aici, mai jos, e episodul în
care se duelează cu școala; mai precis, cu un anumit
mod – stupid – de a înțelege școala:
”Nu am fost niciodată considerată genul de elev
rebel, nici de către părinți, nici de către profesori,
pentru că întotdeauna am avut medii mari. Probabil
pentru că mediile sunt în numerar. Nu contează atât de
mult cum gândești, cât capacitatea de stocare mecanică
a informațiilor astfel încât să împuști ușor un zece. Nu
contează câte lecturi suplimentare ai, atât timp cât ai
citit ce trebuie pentru școală. Nu contează prea mult
să ai inteligența de a formula opinii proprii (de multe
ori nici nu e dezirabil), deși elanul adolescentului care
crede că știe tot nu este lipsit de farmec – atât timp cât
nu întrece limita suportabilă pentru… adulții serioși.
Nu contează dacă ție îți place să cânți, să pictezi, să
scrii, să asamblezi machete de avioane, mai bine te-ai
concentra pe română și pe matematică, pentru că asta
se dă la bac. Nu contează că ție ți-ar plăcea să studiezi
artă cinematografică, ce ieși tu din facultatea asta?!
M-am lovit de atâtea ori de asemenea probleme încât
m-am considerat mereu un elev nu rebel, ci revoltat.”
OANA
Oana scrie și desenează minunat. A făcut cândva un
interviu cu Ada Milea, pe care l-a obținut scriindu-i
Adei pe Facebook o Cerere-în-Versuri în cel mai
ghiduș și adamilesc stil posibil. Altfel, poezia Oanei e
corozivă și ține mai degrabă de estetica blocurilor gri și
a sick-ului de cartier:
”Tu stăteai la internatul de băieți,/ Eu la internatul
de fete./ Pe urmele noastre erau zeci de jandarmi/ Și-
armate de babe demente.” (Poem despre nemurire);
”Între mine și vecina de la cinci (5) există o conexiune/
durabilă/ De trei (3) țevi.” (Microfonie); ”e decembrie,
e miros de pustiu și de vară/ miros de bunica-nainte să
moară/ de pâine stricată, și veche, și-amară/ undeva-n
fundal o mașină alunecă într-un șanț/ și, printre
blocuri, câinele-și strigă durerea de-a nu fi în lanț./
Durerea de-a fi liber și/ singur și/ flămând/ tot timpul
lătrând și lătrând și lătrând.” (Sacrificiu)
MARIA r
Alina a fost olimpic la istorie, cu premiul I și nota
10 la națională. N-am văzut niciodată un copil care
să înțeleagă atât de bine subtilitățile scrierii unui eseu
istoric – când a trecut în clasa a douăsprezecea nu o
mai puteam învăța, practic, nimic. Dincolo de asta,
Alina este cea care a argumentat cauza noastră, cauza
lecturii, la concursul Rebel cu cauză. A pornit de la
un comentariu ironic, găsit pe site-ul concursului,
despre sloganul: ”Today a reader, tomorrow a leader”,
transformat de un cititor sceptic în ”Today a reader,
tomorrow a reader, always a reader, you die poor. End
of story.” L-a demontat cu inteligență, apoi a reușit să
descrie cu mare forță pericolul renunțării la citit (eu
n-am știut până atunci că foarte mulți adolescenți din
România se feresc să fie văzuți cu o carte în mână, de
teamă să nu fie considerați tocilari). Textul Alinei se
termina așa: ”Am citit de curând ceva ce mi-a plăcut
mult: «Lectura pentru mine este la fel de indispensabilă
cum e balustrada pentru balcon.» Noi vrem să arătăm
oamenilor că suntem pe punctul de a cădea în gol. Și
că există soluții.” Cauza noastră a câștigat acel concurs
cu 740 de echipaje din toată România despre care
vă vorbeam la început. Marele Premiu, un chopper
Harley-Davidson (ce nebunie, parcă-l aud pe Bruce
Willis/ Butch: ”Zed’s dead, baby. Zed’s dead.”), a
mers la unul dintre votanții noștri, iar RockFM și
colaboratorii au susținut cauza lecturii de-a lungul
anului următor.
Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing
elit, sed do eiusmod tempor incididunt ut labore et
dolore magna aliqua. Praesent elementum facilisis leo
vel fringilla est ullamcorper eget. Arcu felis bibendum
ut tristique. Arcu cursus vitae congue mauris rhoncus
aenean vel elit. Blandit libero volutpat sed cras ornare
arcu dui. Varius duis at consectetur lorem donec.
Turpis egestas integer eget aliquet nibh praesent
tristique magna sit. Viverra orci sagittis eu volutpat.
Faucibus interdum posuere lorem ipsum dolor sit amet
consectetur adipiscing. Euismod in pellentesque massa
placerat duis ultricies. Accumsan sit amet nulla facilisi.
Pharetra massa massa ultricies mi quis hendrerit.
SIMINA
Simina iubește poezia, iar poezia o iubește pe Simina.
Dincolo de asta, copilul nostru face o mulțime de alte
lucruri frumoase. Îmi amintesc de un interviu pe care
l-a luat lui Iv cel Naiv. La un moment dat, Simina
l-a provocat pe tema obiceiului său binecunoscut de
a inventa cuvinte: ”– Versez, uibesc, impoetență etc.
Cât de departe poate merge libertatea autorului față
de instrumentul său de lucru, cuvântul?” Răspunsul
lui Iv a fost memorabil: ” – Oricât de departe, cu
condiția ca libertatea autorului să n-o îngrădească pe
cea a cuvântului. Altfel spus, poetul are libertatea de
a viola limba română, cu condiția să-i facă niște copii
frumoși.”
MIRUNA
Miruna este, ar zice unii, o fire critică. Ne-am revăzut
acum vreo două săptămâni, când le-a povestit copiilor
din clasa mea cum e să fii de student la o universitate
foaaaarte tare din Anglia. Acum câtva timp a scris un
text numit Nimic despre Ramona (prietenii Planetei
Internet cu vârsta de peste cinci ani știu de ce), un fel
de cruciadă împotriva consumatorilor – majoritatea
tineri – de literatură de proastă și foarte proastă calitate
din zona mioritică. Sincer, nu mi-aș permite să vă spun
aici părerea sa despre Binder, Nemerovschi & Co.
(ferice de voi dacă n-ați auzit de ele). Dar să știți că
nici Tudor Chirilă, cu a sa ”Exerciții de echilibru”, n-a
scăpat:
”Cartea a devenit «hit» în rândul adolescentelor cu
flori în păr și un suflet așa de plin de romantism că dă
pe-afară sirop.” N-aș îndrăzni s-o contrazic. Toți iubim
Vama Veche, dar… de ce trebuia să se apuce omu’ și
de scris?! Miruna este, poate, cea mai bună dovadă
că vârsta și coșurile de pe obraji (nu c-ar fi avut) sunt
departe de a reprezenta o scuză.

Agora NR. 3-4 aprilie 2019 Agora NR. 3-4 aprilie 2019

11
5 12
6
COMUNICARE
ANCA
Când s-au lovit cu mintea de textul Ancăi, Cu ce cred
că are și n-are legătură (cu surle și trâmbițe), cititorii
s-au împărțit în două. Unii au spus că este textul unui
ființe care vorbește strict cu ea însăși, motiv pentru care
e practic necomestibil pentru restul populației. Alții
au spus că e un text excepțional, cel mai bun pe care
cineva îl produsese pentru revista noastră până atunci.
E mult adevăr în ambele afirmații. În mod sigur, e un
text fascinant – îmi aduc aminte că nu reușeam să-l
citesc decât în picioare, mergând de colo-colo.
Desenele Ancăi sunt și ele speciale: Șaibă, Capră și
varză, Să rupi pisica în două, Să rupi pisica în două
pisici. Mi-e greu să extrag un pasaj din vorbirea
autoarei cu ea însăși, căci simt că i-aș trăda rostul.
Noroc că în poveste, la un moment dat, apare (și apoi
dispare în noapte) un câine, iar Anca introduce aici o
notă de subsol. Nota asta simt că pot s-o citez:
”Îmi place la nebunie cum au maidanezii noaptea
traseul lor clar, doar de ei știut, și cum hoinăresc așa.”
Mi-aș fi dorit să fi scris eu fraza asta, e aproape vizuală,
e frumoasă ca un haiku. De atunci iubesc și mai tare
maidanezii & privitul noaptea pe geam.
MATEI
Matei e un actor grozav. Atât de bun, încât un
cunoscut regizor bucureștean, văzându-l cu trupa
noastră pe scena de la Excelsior (era abia clasa a zecea),
a spus: ”copilului ăstuia nu-i mai trebuie UNATC,
trebuie doar să joace.” Este și un excelent chitarist,
iar mai nou cântă la saxofon. E într-o trupă cu
Agora NR. 3-4 aprilie 2019
13
7 14
fratele său și cu Bianca, vocea noastră de aur; lucrurile
merg bine, sunt din ce în ce mai cunoscuți în țară. Pe
deasupra, Matei scrie frumos:
”Eu: Hai, mă, zi, după Re e Sol sau…? eu nu mai
înțeleg… Frate-miu (rupt de somn): Da, mă, da, e sol,
patru măsuri şi după iar re, acuma lasă chitară aia că
o arunc pe geam, vreau să mă culc, faci mâine piesa…
oricum e degeaba…
Aşa am cunoscut-o eu pe Bianca Mihai, la ora 12
noaptea, ascultându-i piesele cu chitară în mâna,
scriind pe spatele caietului de engleză acordurile unui
cântec pe care nu-l înţelegeam şi imaginându-mi cum
îi voi explică acestei fete cu care nu mai schimbasem
nicio vorbă până atunci că ar fi foarte fain să punem
pe picioare un proiect muzical. (Salut, Bianca! Hai să
facem o formaţie. ar fi trădat oarecum entuziasmul
meu privind toată treaba asta.)
Fast forward până undeva prin februarie, primul
spectacol: nişte puşti care până cu câteva secunde
înainte încă nu stabiliseră ordinea melodiilor, urcă
pe scenă şi fac muzică (sau cel puţin asta sper că s-a
întâmplat). (…) Ultimul acord, Si7, ultima notă,
primul spectacol. Ne strângem oarecum stângaci în
mijlocul scenei, facem o clişeică (dar, Doamne… cât
de frumoasă) plecăciune şi ne uităm unii la alţii, ne
privim aici pe scenă şi ştim că de acum s-a schimbat
ceva în noi, iremediabil: scena a devenit “kilometrul
0” al acestei poveşti pe care tocmai o începuserăm. –
Ce faci în seara asta? – Nu ştiu, de ce? – Ştiu eu…
repetiţii.” (Tehnici esențiale de supraviețuire într-o
trupă)
ANDRA
Alături de Andra și colegele ei am construit primul
meu proiect. A fost o experiență un pic suprarealistă,
petrecută într-o zonă uitată de oameni și de noroc –
400 de suflete trăind pe un soi de câmp, neexistând
oficial, existând totuși (!) la numai un minut de ”lumea
civilizată”. Au fost, de fapt, câteva luni care ne-au
zgâlțâit zdravăn inerțiile. Îmi aduc aminte că, înainte viața, despre înghițitul în sec și mersul mai departe, mai puteam învăța, practic, nimic. Dincolo de asta,
de concurs, am lucrat 24 de ore fără oprire. Pe la două despre înțelepciunea de a învăța din ceea ce ți se Alina este cea care a argumentat cauza noastră, cauza
jumate noaptea depășeam Marele atac al somnului; pe întâmplă. La sfârșit, un sfat: ”Pentru a ajunge undeva, lecturii, la concursul Rebel cu cauză. A pornit de la
la șase dimineața eram atât de obosiți cu toții, că era nu trebuie să mergi repede. Ci doar să știi unde vrei să un comentariu ironic, găsit pe site-ul concursului,
de ajuns să arate cineva un deget (orice deget) ca să ajungi.” despre sloganul: ”Today a reader, tomorrow a leader”,
râdem cu lacrimi; patru ore mai târziu, copiii intrau transformat de un cititor sceptic în ”Today a reader,
în concurs și câștigau. Andra predă acum la Facultatea ALINA tomorrow a reader, always a reader, you die poor. End
de Drept din București, scrie cărți, organizează Șuete of story.” L-a demontat cu inteligență, apoi a reușit să
culturale. A scris pentru generațiile noi din Hasdeu Alina a fost olimpic la istorie, cu premiul I și nota descrie cu mare forță pericolul renunțării la citit (eu
un articol frumos și sincer: Despre compromisurile 10 la națională. N-am văzut niciodată un copil care n-am știut până atunci că foarte mulți adolescenți din
care nu compromit. E un text despre visurile unui să înțeleagă atât de bine subtilitățile scrierii unui eseu România se feresc să fie văzuți cu o carte în mână, de
adolescent la absolvirea liceului, despre întâlnirea cu istoric – când a trecut în clasa a douăsprezecea nu o teamă să nu fie considerați tocilari). Textul Alinei se
Agora NR. 3-4 aprilie 2019
8
 COMUNICARE
termina așa:
”Am citit de curând ceva ce mi-a plăcut mult:
«Lectura pentru mine este la fel de indispensabilă
cum e balustrada pentru balcon.» Noi vrem să arătăm
oamenilor că suntem pe punctul de a cădea în gol. Și
că există soluții.” Cauza noastră a câștigat acel concurs
cu 740 de echipaje din toată România despre care
vă vorbeam la început. Marele Premiu, un chopper
Harley-Davidson (ce nebunie, parcă-l aud pe Bruce
Willis/ Butch: ”Zed’s dead, baby. Zed’s dead.”), a
mers la unul dintre votanții noștri, iar RockFM și
colaboratorii au susținut cauza lecturii de-a lungul
anului următor.
PETRUT
Petruț a publicat trei cărți până la 18 ani. Scrie proză
frumoasă, dar, dacă mă-ntrebi pe mine, darul lui este
poezia: ”S-a mai dus un om/ în satul meu./ Bătrânii
mor, tinerii pleacă,/ Așa a fost mereu…/ Oamenii
așteaptă/ ca timpul să-i treacă.” (Duceri); Nu-i ușor să
iubești un poet/ pentru că nu poți ști vreodată/ dacă în
ochii lui ești doar un vers/ ori o dragoste adevărată.”
(Cum te cheamă?) Vrea să se facă profesor, iar când
mă întreabă, din timp în timp, ce cred despre asta, mă
apucă trepidațiile. Eu îl văd ca pe eternul adolescent
romantic. Când l-am rugat să-mi spună cum se vede
el, a zis: spiritual, credincios, senin, intuitiv, atent,
pasionat, curios, muncitor, inspirat. Un copil care vrea
să facă ceva bun cu viața lui, care are multe lucruri de
spus și merită să fie auzit. La fel ca și cei pe care i-ați
cunoscut mai sus.
Nu-mi dau seama cum ar trebui să se termine textul
acesta, care cu greu s-ar putea numi al meu. Poate cu
speranța (un pic obosită) că, într-o Românie în care
”diminutivele politice” cocoțate în posturi înalte au
făcut din educație un copil bolnav, există tineri care
citesc, învață să gândească și vor putea schimba lucruri.
Poate cu bucuria că, în țara în care nulitățile publice
calcă zilnic în picioare bunul simț și limba română,
există copii care au cu adevărat ceva de spus și știu să o
facă minunat. Copii care scriu lucruri frumoase.
Sau s-ar putea termina așa:
Când avea șaisprezece ani, Petruț a compus o poezie
pentru un prieten. A scris-o în câteva minute, imediat
după ce a aflat, apoi nu a mai modificat nimic la ea –
niciun punct, nicio virgulă. Își aduce aminte și astăzi că
l-a durut foarte tare.
Agora NR. 3-4 aprilie 2019
15
9 16
-
mihai
nu am sărit niciodată de la zece metri în râu.
era mihai care făcea asta în fiecare zi de vară,
copiii de noi îl aplaudam, el zâmbea
și uita pentru o clipă de bătaia de seară.
.
mic, uimit, înfricoșat eram de saltul lui
atunci când priveam cum îl aruncă
cerul, cu un braț nevăzut, spre noi
ca pe o pasăre cu o aripă ruptă.
.
pe mihai l-a călcat o mașină,
mi-a spus mie bătrâna din drum,
lejeră cu o mână la gură și una la sân
,,l-a prins sub roți, iar acum…”
.
privesc zidul înalt de piatră,
de pe care mihai sărea în fiecare zi de vară,
întrebându-mă dacă acum, în moarte,
îl mai așteaptă cineva să-l bată spre seară.
ANDRA
viața, despre înghițitul în sec și mersul mai departe, mai puteam învăța, practic, nimic. Dincolo de asta,
despre înțelepciunea de a învăța din ceea ce ți se Alina este cea care a argumentat cauza noastră, cauza
întâmplă. La sfârșit, un sfat: ”Pentru a ajunge undeva, lecturii, la concursul Rebel cu cauză. A pornit de la
nu trebuie să mergi repede. Ci doar să știi unde vrei să un comentariu ironic, găsit pe site-ul concursului,
ajungi.” despre sloganul: ”Today a reader, tomorrow a leader”,
transformat de un cititor sceptic în ”Today a reader,
ALINA tomorrow a reader, always a reader, you die poor. End
of story.” L-a demontat cu inteligență, apoi a reușit să
Alina a fost olimpic la istorie, cu premiul I și nota descrie cu mare forță pericolul renunțării la citit (eu
10 la națională. N-am văzut niciodată un copil care n-am știut până atunci că foarte mulți adolescenți din
să înțeleagă atât de bine subtilitățile scrierii unui eseu România se feresc să fie văzuți cu o carte în mână, de
istoric – când a trecut în clasa a douăsprezecea nu o teamă să nu fie considerați tocilari). Textul Alinei se
Agora NR. 3-4 aprilie 2019
8
10
foto: Iulia Sturzu
 COMUNICARE
Fals jurnal
CUM AȘ FI VĂZUT CAMERA DE
HOTEL ÎN MOD NORMAL
pentru uzul
O cameră elegantă,
minimalistă, cu elemente
din arhitectura japoneză,
mobilă joasă, cu contururi
cititorilor
clare, un pat în care să
dorm cel puțin opt ore,
o canapea pe care să mă
întind și să mănânc prea
multe dulciuri
Despre lectura In multiple culori
Agora NR. 3-4 aprilie 2019
1
17
Victor Grigoras
L
-am auzit de atâtea ori pe Tudor Chirilă cântând
despre Hotel Cișmigiu și am trecut de atâtea ori
pe lângă el, încât îmi imaginasem tot felul de
decoruri interioare posibile, dar nu avusesem ocazia
să verific dacă mi-am închipuit ceva apropiat de
realitate. Acum am intrat în sfârșit pe ușa gigantică a
hotelului. Nu l-am privit așa cum mă așteptam. Nu
aveam timp să-l analizez, să merg până la ultimul etaj
cu restaurantul său roz sau să stau pe holul înalt de
la recepție. Devenise doar un loc de așteptare pentru
CUM AM VĂZUT CAMERA DE ziua următoare. Era finala, nu aveam timp de admirat
HOTEL ÎN SEARA AIA designul interior.
Pe masa asta mai mare ,,Humanitas în licee” a fost concursul pentru care
îmi voi pune foile și la am citit și am scris peste 400 de pagini de notițe pe
cealaltă o să mă așez să parcursul unui întreg an școlar. Venise ziua în care
învăț (o să fie amuzant, trebuia să demonstrăm că ne merităm locul. Tema
o să arăt ca un învățăcel ediției a opta a fost comunismul, pentru că s-au
budist), iar în patul împlinit 30 de ani de la Revoluția din 1989, iar noi
acesta o să dorm de la citisem câteva cărți pe această temă. Dimineața finalei
4:30 la 5:30 a fost una dintre experiențele cumplite ale vieții
mele. Emoțiile erau uriașe și așteptările la fel. Luam
micul-dejun cu doamnele profesoare, vorbeam despre
colectivizare și khmerii roșii, încercând să-mi amintesc
tot felul de nume ale comuniștilor asiatici, și priveam
Casa Poporului.
Am coborât de la restaurant, am trecut pe lângă librăria
Humanitas Cișmigiu, în vitrina
căreia era un afiș mare cu numele
finaliștilor concursului, și
am intrat la Institutul
Cervantes. Echipa
Colegiului
Agora NR. 3-4 aprilie 2019
2
18
,,Grigore Moisil’’ din Brașov era deja acolo. Câștigaseră
anul trecut și știam de ce sunt în stare. Timpul se
lungea. Părea că toată lumea vorbește mai lent și o
face doar ca să ne chinuie. Moise Guran prezenta
finala și ne-a spus să așteptăm în spatele scenei, cât
timp el face o introducere. L-am ascultat enumerând
bibliografia concursului (Pantha Rei, jhfjd), explicând
publicului regulile concursului și, în final, spunând:
,,Echipa Colegiului Național Hasdeu din Buzău”. Eu,
Alexandra și Alina am intrat cu o pancartă cu numele
liceului nostru și ne-am așezat pe fotoliile roșii. Pe
masa din fața noastră era un microfon la care știam
că trebuie să spun răspunsurile celor douăsprezece
întrebări. În public erau profesoarele noastre, colegi,
părinți, prieteni și nume importante din editura
Humanitas: Lidia Bodea, Marian Voicu (autorul
întrebărilor), Denisa Comănescu, Tatiana Niculescu,
Gabriel Liiceanu, Ioana Nicolae, Mircea Cărtărescu.
Ne priveau toți atent. Ascultau răspunsurile noastre,
aplaudau, vorbeau între ei despre problemele pe care le
ridicau întrebările.
Ce s-a întâmplat din acest punct încolo e greu de
povestit și se poate privi oricum pe înregistrarea de
pe contul de Facebook al concursului ,,Humanitas
în licee’’. Pe scurt, am câștigat. Când scriu lucrurile
astea, la mult timp după ce s-au întâmplat, încă mă
cuprinde un fior al sentimentului de împlinire pe care
l-am avut atunci. În acel moment nu-mi percepeam
bucuria. Mă uitam la bucuria celorlalți și mă bucuram
cu ei. Era copleșitor. Voi ține minte mereu căldura
Denisei Comănescu, care ne-a povestit despre perioada
ei de elevă la un liceu din Buzău, și momentul în care
Mircea Cărtărescu ne-a înmânat trofeul. Am avut
alături oameni de care mă bucur că m-am apropiat,
oameni al căror geniu stă în bunătate, modestie și poftă
de cunoaștere. ,,Humanitas în licee’’ e o experiență de
lectură palpitantă și un prilej de colaborare pe care
nu l-am întâlnit în olimpiadele și concursurile școlare
clasice.
Trebuie să recunosc că până
acum nu am profitat de
premiu (toate publicațiile
editurii Humanitas pe un
an) pe cât îmi propusesem,
pentru că m-am înscris
din nou. Sper să avem
rezultate cel puțin la fel
de bune și chiar dacă
nu va fi așa, știu sigur că
timpul pe care-l folosesc
pentru lectură nu e în
 COMUNICARE
COMUNICARE

zadar.
zadar.Probabil
Probabilcăcănu nuașașfificitit
cititniciodată
niciodatăatât atâtdespre
despre șișisăsălungim
lungimcât
câtmai
maimultmultclipele...(o
clipele...(omică
micăpauză
pauzăde
de obligatoriu
obligatoriu „„ aa învăța
învăța cu
cu inima”,
inima”, știm
știm sigur
sigur căcă acet
acet „cine
„cinesunt?”,
sunt?”,„ce
„cesunt?”,
sunt?”,cicis-a
s-aîndreptat
îndreptatcătre
către„de
„dece?”.
ce?”.
comunism,
comunism, etologie
etologie șiși inteligență
inteligență artificială
artificială dacă
dacă nunu masă,
masă,oorevigorare
revigorareșișihrană
hranălalapachet!).
pachet!). concurs
concursne-ane-afăcut
făcutnunuatât
atâtsăsăîngurcităm
îngurcităminformație,
informație, Am
Amînțeles
înțelescăcătrebuie
trebuiesăsămerg
mergdincolo
dincolodedesublinierea
sublinierea
participam.
participam. Poate
Poate maimai presus
presus dede aa ști
ști săsă răspunzi
răspunzi lala cât
câtsăsăștim
știmcecesăsăfacem
facemcucuea...
ea... frenetică
freneticăaapaginilor
paginilorșișisăsăcitesc
citescasumat.
asumat.
întrebări
întrebărieste
estesăsăștii
știisăsălelepui.
pui.Toate
Toatecărțile
cărțilepe pecare
carele-
le- Părinții
Părințiisunt
suntînînsală,
sală,emoțiile
emoțiileurcă...
urcă...aculaculsare
saredin
dinpiept.
piept.
am
amcitit
cititîncercând
încercândsăsăabsorb
absorbcât câtmai
maimultă
multăinformație
informație Ciudat
Ciudatcât câtdedesenin
seninșișieliberator
eliberatoreetotul,totul,acum,
acum,aici,
aici,cu
cu Interacțiunea
Interacțiunea cu cu informația
informația esteeste primordială.
primordială. Iată
Iată oo
m-au
m-auînvățat
învățatsă(-mi)
să(-mi)pun punîntrebări,
întrebări,săsăcaut,
caut,săsăfiltrez
filtrezcece oameni
oameniadmirabili
admirabiliînînjur,jur,cu
cuinvitați
invitațisupriză
suprizășișigesturi
gesturi Alina
Alinaionita
ionita analogie:
analogie:ooimagine
imagineesteesteînîndouă
douădimensiuni,
dimensiuni,dar darunei
unei
eeimportant
importantșișicecenu.nu.Uneori
Uneorisimtsimtcăcăeepreapreamult,
mult,dardar dede apreciere
apreciere pentru
pentru acești
acești oameni
oameni mici, mici, deveniți,
deveniți, cărți
cărți(sau
(saualtui
altuiobiect)
obiect)pe
pecare
careooțiițiiînînmână
mânăi iseseadaugă
adaugă
de
defiecare
fiecaredată
datămă măgândesc
gândesclalaexperiența
experiențafinalei
finaleișișimă
mă brusc,
brusc, atât
atât dede mari...
mari... OAMENI
OAMENI COMPLEȚI! COMPLEȚI! Câte Câte ÎnÎn secolul
secolul înîn care
care cărțile
cărțile au
au devenit
devenit bibelouri
bibelouri înîn șiși aa treia
treia dimensiune:
dimensiune: profunzimea.
profunzimea. Conexiunile
Conexiunile
gândesc
gândescdacă
dacăaameritat.
meritat.ȘiȘicitesc
citescurmătoarea
următoareapagină. pagină. momente
momentede deluptă,
luptă,câtă
câtăteamă,
teamă,câtăcâtăîncrâncenare!
încrâncenare!Nu Nu bibliotecă
bibliotecă șiși toată
toată lumea
lumea îșiîși focalizează
focalizează atenție
atenție pepe inedite
inedite șiși dialogul
dialogul intrinsec
intrinsec cu cu ceea
ceea cece citești
citești sunt
sunt
atât
atâtdorința
dorințavictoriei,
victoriei,cât
câtîncercarea
încercareade deaafifimai
maibuni.
buni. rețelele
rețelele de
de socializare,
socializare, cititul
cititul pare
pare căcă aa rămas
rămas într-
într- necesare.
necesare. Poți
Poți discuta
discuta lala școală,
școală, cu cu niște
niște colegi
colegi sau
sau
Uimitoare
Uimitoarecolaborarea
colaborareaîntreîntreeieișișiîmpărțirea
împărțireasarcinilor.
sarcinilor. unun vid
vid temporal.
temporal. Humanitas
Humanitas înîn licee
licee m-am-a făcut
făcut săsă prieteni,
prieteni,cucufamilia,
familia,pe peinternet
internetsau sausăsădezbați
dezbațicu cutine
tine
Gabriela
GabrielaSerbu
Serbu Alina,
Alina, Ioana,
Ioana,Victor,
Victor, apoi
apoi Francesca
Francesca șiși Alice,
Alice, ceilalți
ceilalți înțeleg
înțelegimportanța
importanțalecturii
lecturiiprintr-un
printr-unmodulmodulinteractiv
interactiv însuți.
însuți.Avantajul
Avantajulconcursului
concursuluieste estecăcăpoți
poțicomunica
comunicacu cu
care
careau aucitit,
citit,au
aupus
pusîntrebări,
întrebări,au aufăcut
făcutafișe,..
afișe,..au
aucrezut
crezut dedemotivare.
motivare.Nu Nuîțiîțimai
maipăsa
păsade denumărul
numărulde depagini,
pagini, echipa!
echipa!Fiecare
Fiecarecontribuie
contribuiecu cuun
unpunct
punctde devedere
vedereunic.
unic.

C
um
umsă-i
să-ifacem
facempe pecopii
copiisăsăseseconcentreze
concentrezeși,și,înîn înînechipă.
echipă.Noi,Noi,profele,
profele,cacalalaorice
oricefinal
finaldedean,
an,epuizate,
epuizate, erai
eraiinteresat
interesatdoar
doarde dececeavea
aveacartea
carteasăsăîțiîțiprezinte
prezinteînîn Purtând
Purtândun undialog
dialogdincolo
dincolode decoperți,
coperți,dai daiviață
viațălecturii
lecturii
același
același timp,
timp, săsă fie
fie relaxați,
relaxați, pentru
pentru căcă eiei deja
deja cucutoate
toatesarcinile
sarciniledecalate,
decalate,după dupăsimulări,
simulări,olimpiade,
olimpiade, următoarea
următoareapagină.
pagină. tale.
tale.Mai
Maimult,
mult,contribui
contribuilalaeducația
educațiacelorcelordin
dinjur.
jur.Cui
Cui
sunt,
sunt,pentru
pentrunoi,noi,niște
nișteînvingători?!
învingători?!Cartea
Carteaesteeste teze...
teze...Alina,
Alina,profa,
profa,areareooenergie
energieextraordinară,
extraordinară,doar doar nu-i
nu-iplace
placesăsăfie
fieutil?
util?
foarte
foarte grea,
grea, eiei au
au ajuns
ajuns săsă știe
știe mai
mai multe
multe decât
decât noi,
noi, asta
asta contează,
contează, privirea
privirea spre
spre punctul
punctul de de sosire,
sosire, cu
cu Experiența
Experiența acestui
acestui concurs
concurs m-a m-a făcut
făcut săsă descopăr
descopăr
și-au
și-auînsușit
însușittextul
textulpână
pânăaadevenit
devenitparte
partedin
dinpropriul
propriul încredere,
încredere,pozitiv,
pozitiv,nunusesepoate
poatesăsănu nufiefiebine,
bine,trebuie
trebuie frumusețea
frumusețea unorunor tipuri
tipuri foarte
foarte variate
variate dede cărți,
cărți, de
de ÎnÎnplus,
plus,înveți
învețisăsăataci
atacidiferite
diferitetipuritipuride
decărți.
cărți.Printre
Printre
trup,
trup,și-au
și-ausuprapus
suprapusepidermele.
epidermele.EiEiștiu știucăcăsunt
suntbunibuni săsăseserăsplătească,
răsplătească,într-un
într-unfel felsau
saualtul,
altul,munca
muncaacestor
acestor lala lucrări
lucrări de
de doctorat,
doctorat, până până lala memorii
memorii șiși jurnale
jurnale temele
temele abordate
abordate de de concurs
concurs sese numără numără jurnale,
jurnale,
șișivor
vorda
datotul.
totul. copii
copiiminunați!
minunați! interbelice.
interbelice.Deși
Deșimă măsimt simtfoarte
foartemândră
mândrăde derezultatul
rezultatul arhitectură,
arhitectură, cărți
cărți de
de gătit,
gătit, știință...
știință... Modul
Modul înîn care care ee
obținut,
obținut,lucrând
lucrândalături
alăturide deooechipă
echipădăruită,
dăruită,amamsimțit
simțit gândit
gânditconcursul
concursulteteobligă
obligăsăsățiițiicont
contde
decalitatea
calitatealecturii
lecturii
Ședință
Ședințătehnică:
tehnică:săsăfacem
facemtricouri
tricouricu cusimboluri
simboluriasociate
asociate Momentele
Momenteles-au s-ausuccedat
succedatatât
atâtde
derapid.
rapid.Dacă
Dacăsăream
săream poate
poate pentru
pentru prima
prima dată dată lala un
un concurs
concurs satisfacția
satisfacția șișicum
cumreții
rețiipe
petermen
termenlung.
lung.Am Amînvățat
învățatșișicâteva
câtevatrucuri
trucuri
comunismului,
comunismului, petrecerea
petrecerea liderilor,
liderilor, poate...
poate... (le-am
(le-am cu
cu parașuta
parașuta sau
sau zburam
zburam cu cu un
un elicopter
elicopter sau
sau cu
cu un
un participării,
participării, nunu aa rezultatului
rezultatului înîn sine.
sine. Implicarea
Implicarea mnemotehnice
mnemotehnicede decare
carenu
nuașașfifiauzit
auzitvreodată
vreodatălalașcoală.
școală.
imprimat,
imprimat, dar dar nu
nu le-am
le-am purtat
purtat niciodată,
niciodată, făceau
făceau săsă deltaplan,
deltaplan, pentru
pentru prima
prima dată,
dată, sigur
sigur simțeam
simțeam același
același profesorilor,
profesorilor,lucrul
lucrulînînechipă,
echipă,orele
oreleîntregi
întregidedeanaliză
analizăpepe Capacitatea
Capacitateamea meade dememorare
memoraresesemărise măriseconsiderabil,
considerabil,
treacă
treacăînînderizoriu
derizoriurememorarea
rememorareaororilor...,
ororilor...,iar
iarpepetema
tema lucru:
lucru: emoție,
emoție, teamă-bucurie,
teamă-bucurie, imaginea
imaginea de de sus,
sus, carte,
carte,emoțiile
emoțiilededelalafiecare
fiecareetapă
etapăauaudefinit
definitHumanitas
Humanitas fără
fărăsăsămă
măfifigândit
gânditlalaaceastă
aceastăposibilitate.
posibilitate.
asta
asta „domnul
„domnul Liiceanu
Liiceanu niciodată
niciodată nu nu glumește”,
glumește”, ne-a ne-a superbă,
superbă,trecută
trecutăprin
prinfiecare
fiecarepor,
por,prin
prinfiecare
fiecarebătaie
bătaiede
de înînlicee,
licee,ooetapă
etapăaavieții
viețiimele
melede deelev
elevcare
carevăvărămâne
rămâne
spus
spusAndrei
Andreișișida,da,avea
aveadreptate,
dreptate,ne-am
ne-amconformat!);
conformat!);săsă inimă...
inimă... profund
profundînînsufletul
sufletulmeu.
meu. Privind
Privindretrospectiv
retrospectivdoi
doiani
animai
maitârziu,
târziu,realizez
realizezmodul
modul
plecăm
plecămcu cuooseară
searăînainte,
înainte,săsăneneodihnim
odihnimmai maibine,
bine,lala înîncare
caream
amînvățat
învățatinvoluntar
involuntarsăsădisec
disecviața.
viața.Experiența
Experiența
hotel
hotel(nici
(nicivorbă
vorbădedeodihnă,
odihnă,înînfine...,
fine...,bine
binecăcăamamavutavut ȘiȘicum
cumsăsăne
nereamintim
reamintimaltfel altfelaceastă
aceastăexperiență,
experiență,decât
decât șișicâștigarea
câștigareaconcursului
concursuluim-au
m-auajutat
ajutatsăsăam
ammaimaimulta
multa
un
unfier
fierdedecălcat
călcatcacadimineața
dimineațasăsăne neîndreptăm
îndreptămfața fațaunun intergrând-o
intergrând-oînînexperiența
experiențamultmultmaimaimare
mareaacunoașterii?!
cunoașterii?! Francesca-Elena
Francesca-ElenaComan
Coman încredere
încredereînînmine.
mine.Poate
Poatecăcăsună
sunăprea
preabine
binepentru
pentruaafifi
picuț
picuțșifonată...
șifonată...);
);săsăneneinvităm
invitămsuporterii,
suporterii,deși
deșieraera Poate
Poatecăcășcoala
școalanoastră
noastrăscârțâie
scârțâieșișischimbările
schimbărileașteptate
așteptate adevărat,
adevărat,dardarîmi
îmiduc
ducmeseria
meseriade dePRPRalalechipei
echipeipână
până
fain
fainsăsăplecăm
plecămtoțitoțiodată,
odată,acum
acumtrebuie
trebuiesăsăvină
vinăei,ei,pepe întârzie.
întârzie. Dar
Dar noi noi putem
putem faceface așa
așa încât
încât întrebările
întrebările săsă AA venit
venit timpul
timpul săsă dezvălui
dezvălui motivul
motivul real real pentru
pentru care
care lalacapăt.
capăt.Vreau
Vreausăsăvăvăîncurajez
încurajezsăsăcitiți
citițicât
câtmai
maides
desșiși
cont
contpropriu
propriu(oare
(oarechiar
chiarvor
vorveni?!),
veni?!),aadoua
douazizi(a(afost
fost ne
neconducă
conducăspre
sprerăspunsuri,
răspunsuri,întrebările
întrebărilebine
binegândite...
gândite... amam ales
ales săsă particip
particip lala Humanitas
Humanitas înîn licee.licee. Eram
Eram lala săsă împărtășiți
împărtășiți informația.
informația. Puneți-vă
Puneți-vă mereu
mereu întrebări
întrebări
super
supercândcândau auintrat
intratînînsală
salăhasdeienii,
hasdeienii,nicinicinunusperam
speram Chiar
Chiar așaașa aa șiși fost.
fost. Anticiparea,
Anticiparea, intuiția,
intuiția, lucrul
lucrul cu cu începutul
începutulclasei
claseiaaXI-a.
XI-a.ÎnÎnacel
acelan anseseîmplineau
împlineau30 30de de șișicăutați
căutațirăspunsuri.
răspunsuri.Și...
Și...participați
participațilalaHumanitas
Humanitasînîn
căcăvor
vorfifiatât
atâtde
demulți);
mulți);săsăne
neîmpărțim
împărțimziua ziuaînînbucățele
bucățele textul
textulauaugenerat
generattot totmai
maimulte
multeîntrebări,
întrebări,dintre
dintrecare
care ani
anidedelalaRevoluție.
Revoluție.Meme-urile
Meme-uriledespredesprecomunism
comunismerau erau licee!
licee!
majoritatea
majoritatea s-au
s-au pus pus înîn concurs.
concurs. Altfel,
Altfel, mai
mai extinse,
extinse, lalamodă
modă(menționez
(menționezcăcănu nuleleînțelegeam
înțelegeamprea preabine).
bine).
mai
mai deruntante,
deruntante, dar dar întrebări
întrebări devenite
devenite aleale noastre.
noastre. Întâmlparea
Întâmlpareaface facecacatema
temaconcursului
concursuluisăsăcoincidă
coincidăcu cu
Interogări
Interogărigrave
graveale aleunei
uneivieți
viețiînguste
îngustececeare areșansa
șansasăsă cele
cele menționate
menționate anterior.
anterior. Era
Era oportunitatea
oportunitatea perfectă
perfectă
recupereze
recuperezepagini
paginisumbre
sumbredin dinistoria
istoriaumanității.
umanității. pentru
pentruaaafla aflamai
maimulte
multedespre
despreacea
aceaideologie
ideologieșișipentru
pentru Alina
AlinaDinu
Dinu
aa înțelege
înțelege care-i
care-i treaba.
treaba. ÎnÎn plus,
plus, aveam
aveam oo mare mare frică
frică
Dacă-i
Dacă-idăm
dămcrezare
crezarelui
luiTony
TonyWagner
Wagner dede istorie.
istorie. EraEra absolut
absolut infricoșătoare
infricoșătoare (atât
(atât frica
frica mea
mea 10.00
10.00
pentru
pentrucare
careeducația
educațiapresupune
presupune irațională,
irațională,cât câtșișiistoria).
istoria).Nici
Nicinunudepusesem
depusesemefort efortsăsă
trec
trec peste
peste propriile
propriile limitări...
limitări... până
până înîn acel
acel moment,
moment, Dimineață
Dimineațăluminoasă
luminoasăde deiunie.
iunie.Intuiesc
Intuiesc- -dincolo
dincolode de
când
când am am decis
decis săsă particip
particip mai
mai degrabă
degrabă înîn glumă.
glumă. ferestrele
ferestrelemari
marișișisolide
solidealealecamerei
camereide dehotel
hotel––zgomotul
zgomotul
Câteva
Câtevacărțicărțișișiluni
lunimai
maitârziu,
târziu,aveam
aveamsăsăfacfacparte
partedindin începutului
începutuluide deziziînîncentrul
centrulBucureștiului:
Bucureștiului:huruit
huruitde de
echipa
echipacâștigătoare
câștigătoareaaediției
ediției2019.
2019.Pe Pelângă
lângăexperiență,
experiență, mașini,
mașini, claxoane,
claxoane, vocivoci amestecate,
amestecate, obloane
obloane care care sese
Concursul Humanitas inin licee
Concursul

care
carevine
vinede delalasine,
sine,primești
primeștitoate
toatecărțile
cărțilepublicate
publicatelala ridică.
ridică. Aseară
Aseară nunu păreau
păreau atât
atât de
de sonore.
sonore. Probabil
Probabil căcă
editură
editurăînînacel acelan.
an.Daca
Dacanu nuerai
eraiconvins
convinssăsăparticipi,
participi, lipsa
lipsa de
de somn
somn mi-ami-a acutizat
acutizat simțurile.
simțurile. Mai
Mai avemavem oo
acum
acumștimștimrăspunsul!
răspunsul!Lăsând
Lăsândanecdotele
anecdotelelalaooparte,
parte,săsă oră
orădedeumplut
umplutpânăpânăsăsăcoborâm
coborâmlalaCervantes.
Cervantes.Aș Așvrea
vrea
trecem
trecemlalalucruri
lucruriconcrete.
concrete.Concursul
Concursulm-a m-amaturizat
maturizat săsăamammulte
multelucruri
lucruriimportante
importantede defăcut,
făcut,săsănu nuștiu
știu
Humanitas

șiși voi
voi explica
explica cine
cine sunt
sunt acum
acum șiși cece poți
poți învăța
învăța dindin când
cândtrec
trecminutele.
minutele.Dar Darn-am.
n-am.Încerc
Încercdoar
doarsăsăzâmbesc,
zâmbesc,
Editia aa opta
Editia

experiența
experiențamea. mea.Dincolo
Dincolode delimitele
limiteleformale
formaleimpuse,
impuse, împart
împart vorbe
vorbe dede îmbărbătare,
îmbărbătare, deși deși știu
știu căcă nunu sunt
sunt
concursul
concursulnu nus-as-arezumat
rezumatdoardoarlalaîntrebările
întrebărilede detipul
tipul dede real
real folos
folos –– ee caca atunci
atunci când
când mergi
mergi lala dentist
dentist cucu
opta
licee

Agora
AgoraNR.
NR.3-4
3-4aprilie
aprilie2019
2019 Agora
AgoraNR.
NR.3-4
3-4aprilie
aprilie2019
2019

33
19 44
20
COMUNICARE
altcineva, orice i-ai spune, nu ești tu cel care se va așeza
pe scaun. Aștept.
Dacă aș fi știut atunci cum se va simți așteptarea o oră
mai târziu, m-aș fi considerat norocoasă. Încă nu știam.
Aștept ceva nedeslușit, cu care am trăit, de fapt, tot
anul acesta.
La ediția asta am știut de la început care va fi rezultatul.
De la prima etapă. Cu mult înainte de finală. Am văzut
rezultatul prin toate semnele lui: în ochii copiilor
pe scenă, în schemele din notițele lui Grigoraș, în
atmosfera din serile când ne-am pregătit pentru
concurs și când am făcut singura prăjitură care-mi iese:
popcorn la cuptorul cu microunde.
Credeam că am făcut pace cu sentimentul ăsta, dar
acum îmi dau seama că m-am amăgit.
11.00
Am coborât în sala de evenimente. Simt că nu mai e
cale de întoarcere. De nu s-ar lăsa fetele copleșite de
locul ăsta mare și impunător! Nu seamănă deloc cu
spațiul mic din mașina mea, în care ne-am înghesuit
toți ieri și am repetat tot drumul spre București printre
hohote de râs și bucăți din muzica celor de la Nothing
But Thieves. Ca de obicei, nu pot citi nimic în ochii
lui Grigoraș.
Cel mai rău mă sperie adversarii. Au experiența
drumului spre o victorie, sunt siguri pe ei, stau parcă
mai drepți pe scenă, cu picioarele înfipte în realul
confruntării acesteia. Zâmbesc rar și se înțeleg din
priviri.
Parcă revăd primele noastre etape! Nu aveam adversari.
Am fost cu domnișoara și cu copiii de la Eminescu. Ne
îmbrățișam, ne ofeream cadouri, făceam poze haioase.
Andrei venea la noi ca un obișnuit al casei, nu era un
musafir, cu atât mai puțin un străin.
11.05
Să aleg eu plicul pentru echipa noastră? Nu ar fi mai
bine să meargă Gabi? Am început. Moise Guran citește
întrebările. Zâmbește, dar întrebările sunt dificile. Și e
liniște în sală. Prea adâncă liniștea asta! Douăsprezece
întrebări. Douăsprezece ocazii să arătăm că povestea
comunismului nu va fi uitată niciodată.
Stau pe scaunul de lângă Gabi și mă străduiesc să înțeleg
întrebările: Khmerii roșii..., teroare..., NKVD...,
Agora NR. 3-4 aprilie 2019
5
21
stahanovism..... Am pus întrebarea asta!... Era subliniat
răspunsul la pagina....
Prima dată am participat la concurs din curiozitate.
Se anunța altfel: nu era doar un concurs școlar, nu
însemna doar competiție, ne plăceau mult temele alese,
primeam cărți și le citeam, ne bucuram împreună de
ele. „Experiența asta egalează un semestru de școală” –
a zis Gabi după prima ediție. Așa era. Enescu, Gaudi,
Balcic ... teme faine, provocatoare.
Apoi, am învățat să citim pentru concursul ăsta. Cu
creionul în mână și cu multe întrebări în minte. Cu
sublinieri atente și căutări continue. Cartea trebuie
dusă mai departe, cântărită, adâncită, simțită cu toți
porii. 150 de pagini de notițe – 1 copil- o etapă. De
înmulțit cu 3 copii în 4 ediții. Și asta doar într-un an.
Tot atâtea ocazii să te întrebi cu noi, cititorule, Cine
sunt? , Ce sunt?.
Gabi scrie întrebările și răspunsurile pe un carnețel
cu coperte verzi. Ține scorul cu o minuțiozitate de
absolvent de mate-info. Eu plâng. Suntem aproape de
final. E din nou liniștea asta cenușie și groasă. Ai noștri
trebuie să răspundă. Grigoraș tace. 10, 9, 8, ..1 Trebuie
să dați un răspuns – spune calm Moise Guran.
În spatele meu, Dudu Grigoraș, fratele mai mic al lui
Victor, se mișcă pe scaunul lui și atinge podeau cu
vârfurile sandalelor. Ritmic. Bătăile inimii mele s-au
armonizat la un anumit moment cu ritmul ăsta. Nu
știu când. Îl aud șoptindu-i mamei: Mi-aș da viața să
știe Victor răspunsul ăsta! (vorbe redate cu exactitate).
Pentru asta, o să-i iau atlasul cu dinozauri pe care l-am
văzut aseară la Humanitas Cișmigiu.
Da!! A știut. Copiii noștri au învins! 23 la 22. Felicitări
și adversarilor! N-a fost ușor. Umblă printre noi o
vorbă: Când știi că se apropie Humanitas în licee? Când
sună ceasul la 4 dimineața pentru că n-ai terminat de
conspectat capitolul.
Asezare in pagina de Sabrina Dochia
FAST FORWARD - 2020 – Humanitas în licee – o
formă de supraviețuire
copii. La Humanitas în licee nu citește echipa de pe alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la concursul
Au fost felicitări, îmbrățișări, lacrimi. Poze și zâmbete. scenă, citește o școală. Tocmai de aceea, cadoul de la ăsta, parcă văd o formă de supraviețuire. Mă ajută să
Dar, mai presus de toate, am fost noi, ca o echipă editura Humanitas – colecția de literatură română pun răul între paranteze.
– Gabi, Alexandra, Alina și Grigoraș (Francesca, contemporană - a fost o minunăție de care ne bucurăm
Alice și, bineînțeles, Dudu, ca întăriri/rezerve). Și au și astăzi și despre care vom mai vorbi. Acum citim.
fost cărțile. Mai întâi, copiii au primit toate cărțile
publicate la editura Humanitas într-un an. Știu, Dincolo de orice obstacole, concursul ne unește prin
impresionant. Apoi, când pandemia a închis uși și a puterea lecturii. Ediția 2021 este în desfășurare în
destrămat speranțe, au venit cărțile pentru ceilalți mediul online. Povestea trebuie să continue... Nu știu
Agora NR. 3-4 aprilie 2019
6
22
 COMUNICARE

C
ând mama era studentă, trimitea câte o
scrisoare cam la două săptămâni sau o vedere
din excursiile prin țară. Trecea și pe acasă,
dar ceva mai rar, căci drumul de la Iași la Focșani

si, internetul
dura mai mult de patru ore. Bunica se asigura că

are b un ic i
amândouă aveau minute pe cartelă ca să se sune
pentru veștile importante sau ca să afle dacă mama
avea tot ce îi trebuia (indeosebi mancare). Aceste
lucruri se întâmplau cam cu douăzeci de ani în urmă.
Acum, tot ce mă separă de mama sunt niste butoane:
unul verde cu un receptor care mă lasă să îi aud vocea
sau unul pe care scrie mare „send” și face magia de
a-i trimite gândurile mele scrise ca într-o scrisoare,
doar că mult mai rapid. „Mamă, poți să mă iei de
la școală?”, „ce avem de mâncare?”. Modalitățile de
a vorbi unii cu ceilalti au evoluat și, împreuna cu
ele, noi ne-am adaptat și am îmbrățișat viteza cu
care diferite obiecte ne unesc (telefoane, scrisori,
etc.), iar cerințele noastre de la ele au crescut. Ce ne
interesează acum este să avem cât mai multe mesaje
și posibilitatea de a sta pe internet oriunde ne-am
afla.

Astăzi, tot ce ne desparte de persoanele iubite este

semnalul de la telefon. Ne spunem totul mult mai
repede. Pare că acum știm unii de alții, că acum,
mai mult ca oricând, suntem mai apropiați, chiar
dacă nu suntem împreună. Poate că pierdem esența
conversațiilor, iar mesajele nu ne permit să ne jucăm
cu nuanțele vocilor, să fim sarcastici, dar, ca un
efect placebo, ne lasă să credem că putem ignora
aceste detalii ale comunicării în schimbul garantării
potolirii dorului față de cei dragi.

Pe vremea când bunicii mei lucrau toată ziua, se

vedeau seara doar două ore, după care se culcau; a
doua zi, ea pleca la cinci, iar el la șapte. Iși duceau
dorul în timpul zilei, iar cele două ore în care se
vedeau îi aduceau cu adevărat mai aproape. Pentru
Daria Moise că știau că ar urma alte șaptesprezece (am scazut și
orele de somn) în care nu vor afla unul de la altul
nimic, tot ceea ce sperau era că nimic rău nu se va
Asezare in pagina de
Sabrina Dochia întampla fără ca ei să fie măcar împreună. Astăzi,
ilustratii de dorul ne este alinat de posibilitatea de a ne vedem
Raluca Pana, Anca Balcos printr-un ecran mic și de a ne auzi vocile chiar daca
ne desparte un ocean. Adesea pare că ne plictisim
unii de alții pentru că deja știm totul de pe rețelele
sociale: vedem poze din excursiile prietenilor, aflăm
ce filme au văzut, la ce petreceri merg. Ne întalnim

Agora NR. 3-4 aprilie 2019 Agora NR. 3-4 aprilie 2019

1
23 2
24
 COMUNICARE
unii cu ceilalți pe stradă și ne întrebăm „cum a fost în
excursia prin țară” – nu este nevoie să ne fi anunțat
despre ce am făcut cu timpul nostru, este suficient să
fi văzut poze.
Toate aceste noutăți nu ramân, însă, doar la nivelul
Generației Z. Din contră, persoane de toate vârstele
îmbrățișează internetul, inclusiv sus-menționata,
bunica mea. Există pe Facebook nu doar grupuri ale
elevilor din diferite licee, ci și grupuri ale bunicilor,
unde sunt postate toată ziua colaje cu trandafiri și
diferite stele sclipitoare. Majoritatea bunicilor au un
tot ceea ce sperau era ca nimic
rau nu se va intampla fara ca ei
sa fie macar impreuna.
Agora NR. 3-4 aprilie 2019
3
25
cont de Facebook (inițial făcut de un nepot sau rudă
“care le mai are cu tehnologia”) unde apar zilnic poze
cu flori pe care scrie mare: „Vă doresc o zi minunată,
plină de fericire și în care toate dorințele să vi se
îndeplinească”. Opțiunea a doua este o poză cu pisici,
câini, papagali și o propoziție haioasă lângă: ”Și parcă
aș mai dormi vreo două ore…”. Ultima categorie pe
care am observant-o aparține bunicilor cu adevărat
dedicați fanilor lor. Zilnic postează (știri, amintiri din
tinerețe, poze cu doamne tinere care își beau cafeaua
la terasă, domni la patru ace cu servietă sau, dacă e
să ne modernizăm până la capăt, cu smart backpacks
care merg dramatic pe stradă) și răspund tuturor
comentariilor cu un emoji sau poate un alt colaj
cu trandafiri. Ca să nu mai spun că există rivalități
și fură poze unii de la ceilalţi. Ei sunt adevărții
influenceri ai zilelor noastre. Cu toate aceastea, mult
mai captivante rămân întâlnirile unde aceștia joacă
table și remi toată seara și discută politică.
Și mama este foarte atrasă de discuțiile din grupul
de WhatsApp cu colegii ei din liceu, petrecând
seri întregi cu ochii pe micul ecran, apăsând cu
un singur deget, pe rând, toate literele necesare.
Grupurile lor diferă de cele ale bunicilor. Ceea ce este
indispensabil pentru aceste conversații sunt glumele
cu tematică mariaj (puțin sexiste, dar nimeni nu
se supără, pentru că doamnele știu că sunt iubite),
soacre și băuturi alcoolice. Dar când nu sunt puși pe
glume, fiecare părinte spune ceva despre copiii lui,
vacanțe sau mâncarea gătită. Cât despre conturile de
Facebook, acestea conțin poze cu cei dragi, cele mai
actuale știri, rețete sau leacuri pentru stres. Ei critică
anumite aspecte ale politicii sau încurajează fiecare
exemplu de „așa da“ în domeniile în care majoritatea
oamenilor au renunțat să mai creadă. Iar eu? Eu
petrec, de asemenea, mare parte din timp navigând
pe internet, planificând ieșiri cu prietenii sau pur și
simplu râzând la câte un meme găsit accidental.
Ceva ce însă mi-a atras atenția este domeniul
comunicării prin mesaje. Dacă bunica mea nici macăr
nu se gândește la această opțiune, că „doar nu stă ea
să apese de 20 de ori pe un buton până nimerește cum
trebuie”, mama este un mare fan al mesajelor. După
fiecare mesaj trimis, parcă neîncrezătoare în puterea
telefonului meu de a face gălăgie când îl primesc,
mă sună și, de fiecare dată, cu exact aceeași voce, mă
anunță: „vezi că ți-am scris un mesaj!”. După ce s-a
asigurat că sunt active în conversație, nu mai este
nevoie să mă apeleze, însă după primul mesaj este
crucială informarea prin intermediul apelului. La
fel de importante sunt și mesajele de „anunțare” că
urmează să apelezi pe cineva. Acum este necesar să
te asiguri că persoana pe care dorești să o contactezi
este disponibilă să își folosească vocea măcar pentru
5 minute, cât să simți tu că informația dorită a fost
transmisă.
Eu mă număr printre oamenii care prefera să fie
anunțati astfel (prin mesaje). La fel ca mulți alții din
generația pentru care telefonul a încetat să mai fie un
obiect pur funcțional, aducător de vești și plasat într-
un punct fix, să fii apelat este un prilej de „deranj”,
pe când mesajele pot fi ușor intercalate cu orice altă
activitate. Bunica, în schimb, transmite într-un apel
ceea ce eu prefer să spun într-un mesaj pe chat. Ea
pur și simplu tastează pe rând literele ce îmi compun
Agora NR. 3-4 aprilie 2019
4
26
numele din contacte și așteaptă răbdătoare să se
formeze, ca să poată spune „E, uite, te-am sunat și
eu că mă plictisesc și vreau să văd ce mai faci, cum
îți mai este viața. Dacă nu ai timp acum de mine, te
sun peste o oră!”
Și eu, în trecut, eram un mare fan al conversațiilor
telefonice. Când aveam cinci ani am început să fac
abuz de telefonul fix, pentru că descoperisem că,
apăsând șase butoane diferite, o pot auzi pe mama,
ea fiind plecată la serviciu. Atunci am primit prima
„pedeapsă” în ceea ce privește telefonul: nu am avut
voie să o sun pe mama de mai mult de trei ori pe zi
(când răspundeam, mama spunea: „Ai grijă, e deja al
doilea apel, mai ai doar unul, folostește-l cu cap!”).
Așa că, pentru că dorința mea arzătoare de a folosi
această magie nu îmi dădea pace, îmi sunam unica
prietenă de la grădiniță și stăteam cu urechea lipită
de plasticul rece, verde închis al telefonului câte două
ore.
Cu un deceniu jumătate înainte, mama și tata
făceau exact același lucru. Doar o seară în vacanța
semestrială, firul încârligat al telefonului fix se
întindea prin casa bunicilor și atunci se discuta cum
pare că pământul și-a oprit mișcarea de la ultima
rotație a lui când ei au fost împreună. Distanța nu i-a
desparțit atunci – nici acum nu o face – cu atât mai
mult cu cât tehnologia le dă voie să șteargă fiecare
centrimetru de pământ cu un mesaj. “Ești bine?”,
“Da. Tu?”, “Și eu!”; suficient pentru moment ca
sistemul solar să își continue rotația.
Timpul, însă, a trecut și acest lucru este evident
pentru toată lumea văzând fețele bunicilor, părinților
(mamele rămân veșnic tinere, mereu cu nu mai mult
de 30 de veri), chiar și noi putem să ne uitam unii la
alții și să fim conștienți că timpul ne afectează, dar
nu putem spune același lucru și despre relațiile dintre
oameni. De unde să știe Generația Z de scrisori,
cartele, telefoane vechi, grele, cu care poți doar
suna dacă nu din povești spuse cu nostalgie. Când
mergi pe stradă pare ca toată lumea s-a născut cu un
telefon în mână și că are acces la internet și mesaje
nelimitate. Peste zece ani nu știu cum o să mai arate
aceste imagini cotidiene, dar vom trăi și vom vedea și
ne vom adapta așa cum am făcut mereu.
 LECTURĂ

NU-MI PLACE
SĂ SCRIU ZILNIC
(UN FEL DE) JURNAL
LA VREME DE PANDEMIE
alexia
pufu

Î
21 martie 2020- 00:35

mi pare sincer rău că acest carnet, în care odinioară scriam

întâmplările cele mai amuzante din liceu, s-a transformat
între timp într-o încercare de Jurnal de Pandemie. De
ce îi spun „încercare”? Pentru că, din ce-am mai auzit
pe la alte persoane care au jurnal, ele scriu, cică ,,zilnic”.
Ei, bine, eu nu mă încadrez deloc în categoria asta.
De-abia de scriu o dată pe lună aici, dar nu pentru că n-am
chef, ci pentru că aștept să se strângă câteva întâmplări mai
interesante. Colac peste pupăză, mai e și carantină, deci
abia dacă se strânge ceva mai interesant. Totuși, mă sperie
puțin faptul că nu voi ști niciodată când jurnalul meu își
va reveni la normal, când in loc de titlurile cu care l-am
obișnuit de doua săptămâni încoace, de tipul ‘’A 7-a zi in
Ilustrații: Diana Vrînceanu pat’, o să pot să scriu din nou ‘’.Cum să nu fii prins in
Așezare în pagină: Tamara Ivan baie in timpul unui test- tehnici de supraviețuire la liceu’’.
E clar. Jurnalul meu trece printr-o transformare pe care nu
cred ca o va înțelege vreodată. Parca mă striga, mă roagă sa
scriu din nou despre iubirile mele neînțelese si, bineînțeles,
neîmplinite.

Agora NR. 3-4 aprilie 2019 Agora NR. 3-4 aprilie 2019

27
1 28
2
Ce iubire, frate, când de doua săptămâni îi văd doar pe
mama și pe tata?
" Ce-aș fi făcut toată perioada
asta dacă nu puteam să țin
legătura cu ceilalți?
În cazul în care va veni la un moment dat întrebarea
“Auzi, dar tu cui i te adresezi aici?’’, voi răspunde foarte
convins : Momentan nimănui, INSĂ,, în cazul în care
carnetul ăsta plin de chestii siropoase si cu sens doar în
capul meu va ajunge la cineva, nu vreau să pară că vorbesc
cu prietenul imaginar sau cu o a doua personalitate din
mine. De aceea folosesc uneori persoana a doua, plural.
Revin la ziua de astăzi. Nu am început direct, pentru că
nu s-a întâmplat absolut nimic special. Pentru mine, cel
puțin.
Vreau să știu dacă sunt singura persoană care are atât de
mult timp liber, încât și-a scris pe spatele dulapului (pe
dulapul acela frumos, alb. pentru care am depus jurământ
ca mereu va rămâne curat) numărul de cazuri noi de virus,
raportate zilnic. Tot spatele dulapului, de sus pana jos, de
la dreapta la stângă, tot este plin numai de secvențe de
genul ‘’Azi, 15 martie/ 135 de cazuri noi/ 15 vindecați’’.
De ce am făcut asta? Pai daca își pierd ‘’ăștia’’ datele? Daca
au nevoie de informații mai vechi cu ajutorul cărora sa
facă niște statistici, sau niște documentare pentru anul
2070? Sa-mi mulțumească toți, ca din grija pentru ei
mi-am murdărit dulapul. Glumesc aici, dar d-abia aștept
să mă uit peste datele astea prin iulie-august 2020, când
virusul va fi dispărut.
Că veni vorba de iulie-august…lunile astea fac parte din
Vara. Vara, adică cele aproximativ 100 de zile libere (
noroc cu Phineas si Ferb, ca m-au scutit de la numărat)
, in care se fac cele mai multe amintiri ,in care se lega
prietenii la festivaluri, in care se pleacă spontan in alte
orașe, in care mă cearta mama ca mă îmbrac subțire (
chiar daca afara sunt 35 de grade), in care mă culc la 7
dimineața ca nu cumva sa ratez vreo discuție de pe vreun
grup, in care iau orașul la picior și vizitez toate cartierele
ca sa-mi strâng prietenii, in care se merge in ‘’Vama
Veche- YUHUU’’etc etc etc. Exista oare si varianta aceea
la care mi-e greu sa mă gândesc, aceea ca totul sa fie la fel
si atunci, poate chiar mai rău? Implor astrele sa nu facă
asta. Sper sa nu fie Mercur in retrograd in toate cele luni
de vara. Totuși, după atât de mult timp in izolare, îmi
doresc măcar sa îmi serbez ziua alături de prieteni. Nu
Agora NR. 3-4 aprilie 2019
29
3 30
singura, in casa, la tv …sau citind o carte. Vreau sa am o
zi de naștere speciala, pentru ca o data in viată fac 16 ani,
nu? Nu e cine știe ce argument asta, dar mă folosesc de el
la fiecare zi de naștere, ca sa-i conving pe părinți sa-mi ia
cine știe ce cadou la care m-am gândit eu tot anul. Anul
asta, zero cadouri sigur, pentru ca, după spusele mamei,
am fost cam “neascultătoare”. Ce înseamnă, pentru ea,
sa fii neascultător? Să nu-ți faci curat in camera când îți
spune și să dai muzica la maxim, conștient fiind că are
serviciu dimineața. Am auzit că astea-s motive de ceartă
in foarte multe familii. Cred ca sunt niște probleme
universale ale mamelor, pentru că mereu o întreb dacă
nu cumva o prietenă de-a ei i-a zis că fiul său are curat în
camera la orice ora a zilei și s-a gândit că ăsta e modelul
copilului ideal.
În ciuda a tot ceea ce spun aici, sunt recunoscătoare că
am unde să stau, in vreme de carantina. Sincer, îmi ridic
casa in slăvi, pentru că e cel mai bun loc unde aș fi putut
vreodată să rămân izolata. Mulțumiri Universului că,
măcar, am tot ce-mi trebuie in perioada asta. Am tot ce-
mi trebuie din punct de vedere material, însă, din punct
de vedere emoțional, ceva îmi lipsește-prietenii. Nu știu
de ceilalți oameni in general, însă, pentru mine, prietenii
sunt cea mai frumoasa companie . E logic, așa e la 16
ani, nu prea-ti place sa stai toata ziua p-acasă. Mi-e un
dor sa merg la party-uri…Ca veni vorba de party-uri,
am observat ca cele mai distractive sunt cele spontane,
adică acelea la care părinții nu știu ca mergi. Se mai fac,
uneori , si greșeli , si pana la urma ajung sa afle. Cum?
Ei bine, e simplu! Cineva postează o poză pe Instagram
sau pe Facebook, primești tag, uiți să-i dai mamei HIDE
la story, dai repost fără s-ti dai seama si BOOM… te
trezești cu mesajul ‘’Unde ești? Vino imediat acasă!’’
" La vârsta asta, prietenii sunt
cei care ne țin, de fapt, în viață.
Problema e că nu vezi mesajul de îndată, nu vezi cele 15
apeluri nepreluate de la tata, pe cele doua de la bunici, care
au auzit si ei ca ai dispărut, si te trezesti pe la un 22:30 cu
ai tai la usa locului unde se tine petrecerea, amenințându-
te că nu mai ieși din casă trei săptămâni și că iți confiscă
calculatorul. Măcar a meritat , te-ai distrat și tu într-o zi
cât pentru următoarele 21. Măcar ramai cu telefonul, si
poți sa tii legătură cu prietenii. Stau si mă gândesc cum
ar fi fost viața de carantina fără device-uri. Serios, nu v-ati
pus deloc întrebarea “Ce-as fi făcut toată perioada asta
dacă nu puteam sa țin legătura cu ceilalți?”Mereu mă
întreb, și cred ca răspunsul este următorul: Am fi fost
triști. Foarte triști. Chiar dacă am fi avut mai mult timp
să fim productivi, să lucrăm la ceea ce ne place, nu am fi
reușit, pentru cănu am mai fi avut chef de viată. La vârsta
asta, prietenii sunt cei care ne țin, de fapt, în viață.
Nu am crezut niciodată ca o sa vreau atât de mult sa
merg la scoală, adică să intru in clădirea aceea, ba chiar
in laboratorul de fizica. Mi-e dor sa rad de mine ca nu
știu fizica, sa mă strige prima de la coada când ne aduce
testele, sa greșesc orice experiment, sa trec clasa cu un
șapte si un trei.. . Acum parca îmi pare rău când aud ca
am doar note maxime la fizica, pentru ca mi-e foarte ușor
sa le împușc. Spun ca-mi pare rău, pentru ca mă simt
oarecum prost fata de cei care chiar știu materia asta. Nu
prea e corect sa avem aceleași note in catalog, dar, ce sa
fac? Doar nu las zecele sa treacă pe lângă mine , iar eu
să nu-l prind , din “bun simț”. Parcă regret și cât m-am
văitat anul trecut , în clasa a noua, că învăț după-amiaza.
Învățam noi după-amiaza, însă măcar eram toți acolo,
ne plângeam împreună când primeam teste neanunțate.
Acum, totul s-a transformat intr-un simplu mesaj cu
“TEEEEST, TOATĂ LUMEA INTRȚI SI PUNEȚI
CAMERELE ALEA PE VOI, NU PE TAVAN”. E
trist, foarte trist.
Am încredere că totul va reveni la normal , la un moment
dat. Măcar o să am ce sa le povestesc nepoților. Poate că,
pentru ei, școală online va fi la ordinea zilei si vor râde de
mine când le voi povesti că în martie 2020 nu știam ce
e ‘’Google Classroom’’. Păi normal că nu știam, care e
problema? Nu înțeleg de unde aș fi putut sa știu. Mereu
discutam cu prietenii mei pe la liceu despre subiectul
“Școală de acasă’’ si tuturor ni se părea ceva anormal. Am
avut gura aurita atunci, toți. Asta este situația, ne adaptam
la ea si mergem mai departe . Cum ne spun noua acum
părinții “Noi am prins Revoluția”, așa o sa le spunem si
noi copiilor noștri : “ Noi am prins COVID-19’’
Hai, te-am lăsat, că te-am zgâriat prea mult azi.
Revin.
10 aprilie 2020
Scriu din nou aici, după aproape o luna de inactivitate.
Ce ziceau ăștia, că stăm in casa doua săptămâni? Ha, ha!!
Funny. Azi, 10 aprilie, mă poate găsi oricine exact acolo
unde m a lăsat. Unde? La mine in pat, după ce n-am ieșit
din casa de aproximativ o luna si doua săptămâni. E un
sentiment atât de ‘’scary’’ asta , ca nu știi niciodată cand
o sa se termine si când o sa-ti revezi prietenii, profesorii,
familia, liceul.. . Se vede ca a trecut timpul, însă prea
multe nu s-au schimbat in ultima luna, firesc. Viețile
tuturor parca au stat in loc. O să spun un indicator
Agora NR. 3-4 aprilie 2019
4
secret al trecerii timpului, dar e valabil doar pentru
camera mea: teancul de cărți citite de pe noptiera , care
se mărește o data la câteva zile. Ce sa fac, măcar îmi mai
omor timpul. Nu mă înțelegeți greșit, nu vad cititul ca pe
ceva plictisitor, ba din contra. Pot sa spun ca sunt chiar
productiva, pentru ca in ultimul timp am citit destul de
mult. Mai un roman polițist, mai un “Hanul Ancuței’’(
obligata forțată), mai un Dan Brown, mai un “Romeo si
Julieta”, in amintirea timpurilor trecute.
Zilele trecute pierdeam timpul (pe Tik Tok, evident) și
încercam să-mi dau seama cum supraviețuiesc oamenii
de pe toată planeta acestei carantine și ce ocupații își
găsesc in casa. Mi-au atras atenția niste fete care încercau
sa facă brioșe, după o rețetă proprie. In secunda 2, eram
la bucătărie, încercând sa urmez toți pașii pe care ele ii
propunea. N-a fost un eșec, ba din contra, a mâncat
toata familia. S-au și luat la pachet chiar. A doua zi,
aceeasi poveste, doar ca de data asta cu fursecuri, apoi cu
clătite. După încă câteva încercări in bucătărie, mi-am
dat seama de ceva; “Băi,frate! Chiar îmi place!” . Și, uite
așa, carantina mi-a mai arătat ca iți poți găsi preocupări ,
Indiferent de situația in care ești.
Tot pe Tik Tok, intr-o altă zi din săptămână trecuta, mi s
a părut interesant un clip in care o tipa își picta peretele.
Si, atunci, beculetul s-a aprins. Imediat mi-am imaginat
doi dintre pereții camerei mele, pictați.
Cum? Ei, bine. Mult de povestit aici. Mă tot gândeam
sa fie un singur desen, de-colo-pana-colo, insa mi am dat
seama ca as putea face ceva mult mai reprezentativ pentru
personalitatea mea. Cum ar fi, simboluri. Mici desene
cu ceea ce mi-a plăcut, ce am vizitat, trupe preferate,
simbolul serialului care m a marcat cel mai tare, ca, peste
10 ani, când voi fi in visit la mama si la tata acasă, sa mă
uit la pereții ăștia, sa zic: “Ce tânără cool eram si ce muzica
ascultam!!. După au venit câteva zile de gândire …”cu ce
sa încep?”. O iau așa, din coltul din stângă, pentru ca,
vorba mamei :’’ Nu mai începe, draga, din mijloc, ca
găina”. Trebuie sa recunosc ca aveam de mult timp in
minte un simbol care voiam sa se regăsească pe peretele
meu : Masca lui Dali. Sa explic si de ce, daca vreodată
vreun necunoscător al serialului “La casa de papel” va
citi chestia asta. Practic, masca asta e emblema serialului
făcând parte din “ uniforma” specifica a personajelor
principale, adică acei infractori care încearcă sa jefuiască
Monetăria Spaniei , in frunte cu El Profesor. De ce am
ales sa-mi ocup o porțiune a peretelui cu așa ceva? Pentru
ca e unul dintre serialele mele favorite, pentru ca ador
ideea scenariului si faptul ca iese foarte ușor in evidenta
datorita acesteia. Ah, da, logic, si pentru ca arata bine. Nu
a fost cine stie ce șmecherie sa o fac, atat doar ca nu prea
era mustața aia perfect simetrica si cu capetele perfect
orientate vertical. Am mai greșit la sprâncene, din nou, la
simetrie. Una e dreptunghiulara, alta cam pare a semnul
Nike. Am lăsat o așa, pana la urma nu-s vreo priceputa
la desen, in ciuda orelor ălora din copilărie pe care le-am
petrecut alături de o profa de desen care încerca sa facă sa
se prindă ceva si de mine.
După asta, știam ca vreau sa desenez ‘’logo-ul’’ tarilor
mele preferate ( din nou, pentru necunoscători, astea
sunt Italia, Franța si Anglia). Ok, lângă Masca va veni
frumosul Big Ben, pe care anul trecut când am vizitat
Londra n-am prea putut sa-l vad, ca intrase in renovare
fix cu o zi înainte. Totuși, deștepți si englezii ăștia. Au pus
pe deasupra lui un mare înveliș pe care era desenat exact
turnul. Adică, daca te uitai de la depărtare, nici n-ai fi zis
ca e acoperit, așa de real părea. Însă, când ajungeai mai
aproape si voiai sa citești ceasul ca un turist obosit care
luase Londra la picior toata ziua, observai cu dezamăgire
ca limbile ceasului nu se mișca. Din nou, din punct de
vedere vizual arata foarte bine, si ar fi arătat mult mai bine
la mine pe perete. De asta chiar sunt mandra. A ieșit cum
m-am așteptat. Singura chestie care mă nemulțumește
ar fi ca nu e tocmai drept si o sa tot aud gluma cu Turnul
din Pisa pana o sa părăsesc camera asta. Si, daca mă
întreabă cineva de ce indica mereu aceeași ora, ce era sa
fac? E in construcție si are o prelată deasupra.
Mă dau frumos mai in spate de perete sa mi pot vedea
de la distanta capodoperele si sa vad cum se încadrează.
Atunci am constatat ceva. Rămâne un mare spațiu liber
intre masca si turn. Si așa a apărut Turnul Eiffel fix intre.
N-am de zis foarte multe lucruri despre desenul asta,
decât ca am vizitat Franța acum câțiva ani si probabil
mi-a rămas foarte bine tipărită in minte pentru ca
am trecut pe la Disneyland. Si știți cum e..copil de 12
ani+Disneyland=love.
La dreapta de Big Ben am știut instant ce urmează sa fie
.Înainte de pandemie si înainte ca Italia sa fie focar Covid
, am vizitat Roma. Reușita vacanta cu ai mei. Cam mult
de mers pe jos, dar a fost o vacanta din aia in care poți sa
mănânci ce vrei, ca oricum te plimbi mult si arzi caloriile.
Nu știu daca se putea sta mai aproape de Colosseum
decât am stat noi. Ieșeam pe terasa hotelului, iar prima
clădire care ne sarea in ochi era monumentul. Așa ca,
m am decis sa aduc si acasă, in Romania, priveliștea asta.
Am desenat Colosseumul din exact același unghi , exact
cum îl vedeam de pe terasa. A ieșit inexplicabil de bine.
Cabina Telefonica a apărut din dorința de mai mult vibe
londonez si pentru ca arata fabulos din punct de vedere
estetic. Se potrivea perfect deasupra Colosseumului.
Agora NR. 3-4 aprilie 2019
31
5 32
Deasupra Măștii lui Dali sunt logo-urile trupelor mele Sunt sigura ca o sa-mi aduc mereu aminte ca le am făcut
preferate. Știți momentele alea in care vii de la liceu, seara, in vreme de Coronavirus, când nu mai părăsisem casa de
obosit, mănânci ceva si te duci la tine in camera. Ai tai o luna si jumătate, iar plictiseala si dorința de a crea țipau
încep sa vorbească cu tine , tu nu ai absolut niciun chef in mine.
sa discuți, ti-a mers prost toata ziua, crush nu te-a băgat
in seama, te-a certat o profa ca n-aveai tema făcută si cate Hei, tu, din viitor! Daca citești asta, du-te chiar acum si
si mai cate. Eh, in momentele alea, nu vrei decât sa te completează spațiul ala gol!
duci la tine in camera si sa asculți piesele alea speciale.
Care? Alea pe care plângi. Scorpions si Def Leppard sunt
trupele care m-au făcut cel mai mult sa plâng pana acum.
De aceea si-au câștigat un loc pe peretele meu.
Ce e cu ciocănelul si cătușele? Ele îmi simbolizează
visul, acela de a urma Facultatea de Drept si de a devin
un judecător de renume. Picăturile de sânge reprezintă
zona criminalistica spre care doresc sa mă îndrept, care
m-a fascinat încă de când eram mica si urmăream doar
documentare despre cazuri de crima. Nu mai puteam sa
dorm singura, așa ca ai mei nu mă mai lăsau decât pana
la ora 8 la tv. In momentul in care le- am pictat m-am
gândit: “ Parca vezi ca peste vreo 10 ani sunt medic prin
Germania si mă minunez de faptul ca voiam sa merg
pe drept!”. Medic sigur n-o sa fiu, dar a trebuit sa mi
marchez cumva gândurile legate de job-ul meu din viitor
pe care le am la 16 ani.
Și, nu in ultimul rând, gigantul cap de leu a fost o idee
foarte spontana. M-am gândit ca ceva din mine lipsește
totuși. Si ca orice fata obsedata de hashtag-urile cu
horoscopes de pe Instagram, mi-a venit ideea absolut
neașteptata: “Îmi lipsește zodia!”. Am luat frumos
paleta, am pus toate culorile din tuburi pe ea si m-am
decis sa-i dau un plus de culoare peretelui. Într-adevăr,
a ajutat foarte mult si, ca sa echilibrez situația, am trântit
jos de tot, in coltul din stânga, un dragon “wanna be”,
in exact aceleași culori ca leul. Inspirație=0, spirit de
descurcăreț=100.
A rămas un spațiu gol sus, stiu. Eh, pe ala îl voi completa
la un moment dat, când voi trece intr-o alta etapa a vieții
si mi se va întâmpla ceva la care am visat de mult timp.
Poate când mă mărit, nu știu sa zic de acum.
Și toată chestia asta m-a făcut sa trec ca vântul peste ultima
săptămâna de carantina. Mai ca nici n-am simțit-o. Mă
sincer bucur ca nu am avut incidente grave de tipul:
scăpat vopsea pe perete, scăpat apa pe perete, murdărit
peretele greșit un desen iremediabil sau mai știu eu ce.
Oricum, chestiile astea rămân absolut mereu aici. Nici
nu contează că nu au ieșit cine știe ce mare șmecherie
,ca nu-s vreo pictorița priceputa. Contează mai mult ce
înseamnă pentru mine si perioada vieții in care le-am
pictat.
Agora NR. 3-4 aprilie 2019
6
COMUNICARE
ceva
Aud
L
umina izbucnește dintre norii
desfăcuți ca niște coji de nucă. Nu
îmi mai simt respirația. Mă inundă o
stare de serenitate și, pentru o clipă,
marginile eului mi se estompează.
Aud niște păsări traversând cerul sau, poate,
plutesc doar în văzduhul din reprezentarea mea
de acum. Care să fie reale? Ce să fie acest real?
Aud ceva, dar pare că văd. Văd ceva, dar pare că
aud. Seamănă cu ce simt când ascult Knockin’
On Heaven’ s Door. Percepția realității se dilată,
limitele entităților care compun lumea așa cum
sunt obișnuit cu ea devin tot mai translucide,
mintea mi se golește de orice gând pentru că
Agora NR. 3-4 aprilie 2019
33
1 34
Petrut Dinu
Așezare în pagină:
Sabrina Dochia
de undeva din spatele meu, dar nu din spatele
meu, de undeva de deasupra mea, dar nu de
deasupra mea, ceva coboară spre mine. Nu văd
nimic, dar văd tot ce am nevoie să văd.
Întind mâna spre telefon și formez numărul:
"
„Aș dori să mă înscriu la formare în Contururile lucrurilor se estompeaza din
psihoterapie”.
nou. Pereții camerei se rotunjesc. Simt că
17 iulie 2020. În ziua aceasta a murit domnul
Iulian, bunic prin sângele întâmplării. (I. spune ceva vine: „Sufletul e acolo unde mergi cu
că „întâmplător” înseamnă „ca în templu”. sufletul
Spui că e întâmplător despre ceva care respectă
Agora NR. 3-4 aprilie 2019
2
o ordine ritualică). Mă simt purtat pe mâini toată
ziua. O bucurie galbenă rezonează cu nerăbdarea
specifică unui moment de suspans cinematografic.
Personajul-cheie apare, în sfârșit, pe scenă, dar cu
spatele, și se întoarce insuportabil de încet. Sunteți în
două universuri diferite. S-ar putea să se întoarcă la
nesfârșit, dar niciodată complet. Doar cât să-l zărești
o clipă.
Seara, mă plimb pe drumul copilăriei, acum
scufundat în noapte. Vorbesc la telefon cu ea. Îi
povestesc tot ce am trăit astăzi, cum m-am simțit ca
o minge căreia îi dai drumul de la înălțime și revine
la nesfârșit. Un personaj misterios îmi dă târcoale. E
un câine cu aspect de vulpe. Fox, îmi vine în minte.
De dimineață, oamenii îl alungau cu pietre. E atât
de flămând, încât i se văd coastele. Vorbesc cu el. Îi
deschid poarta: ”Noi te primim, dar intri doar dacă
dorești tu”. Un pas precaut, apoi încă unul. Două
luni, îmi este cel mai de nădejde prieten. Părintele
C. va veni pentru sfințirea casei. Vom vorbi două ore
despre subiectele cele mai riscante: filosofia, teologia,
politica. Fox se așază la picioarele lui și nu mai pleacă
de acolo. Când îl vede, în sfârșit, privirea Părintelui
rămâne pironită în ochii săi umezi și spune: „Acesta
este Bobiță al meu!”.
Fox ajunge la poarta mea flămând, iar după două
luni, când îmi rog familia să chemăm un preot pentru
a sfinți casa, acesta este chiar stăpânul său, de care se
înstrăinase. Fox se pierde ca să se regăsească.
Fox sunt eu.
Mă aflu în mașină cu părinții mei și ne îndreptăm
spre Facultatea de Litere. Țin în brațe dosarul pregătit
pentru înscriere. Bucureștiul e aglomerat, iar vara
timpurie și moale. Primesc un telefon de la secretariat:
„Nu se va organiza profilul dorit de dumneavoastră
anul acesta. Veniți anul următor”. Spun: „Întoarceți
mașina. Mergem la Facultatea de Filosofie”. Nu am
toate actele necesare. Scriu un eseu motivațional de
mână, în amfiteatru. Mama se plimbă, din ce în ce
mai lipsită de răbdare. Îmi aduc aminte doar că am
încheiat cu citatul Preafericitului Augustin: „Există
ceva în noi mai adânc decât noi înșine”. Mă înscriu.
Pe drumul spre casă, primesc un alt telefon de
la același secretariat: „A intervenit o eroare. Vă
puteți înscrie la profilul despre care ați întrebat. Vă
așteptăm!”. Privesc în mine. În seara dinainte, m-am
așezat în genunchi și m-am rugat: „Facă-Se, Doamne,
Voia Ta, căci eu nu știu ce este mai bine pentru
mine.”. Pentru că nu știam. Rareori știu. Dar simțeam
Agora NR. 3-4 aprilie 2019
35
3 36
că ceva nu este în regulă. O eroare administrativă
a creat un interval de o oră și jumătate în care s-a
schimbat totul. „Vă mulțumesc, dar deja m-am înscris
la Filosofie. Poate anul viitor”.
În restul zilei, simt că ceva mă poartă pe brațe.
Cursul de Filosofie Modernă. Online, în contextul
pandemiei, asistăm la o oră de consultație a domnului
profesor V.V.. Adresăm întrebări. A mea e cea mai
stranie dintre toate: „Cum facem diferența dintre
suflet, spirit, sine, subiect, minte, mental, psihic,
intelect, rațiune ș.a.?”. Contururile lucrurilor se
estompează din nou. Pereții camerei se rotunjesc.
Simt că ceva vine: „Sufletul e acolo unde mergi cu
sufletul”. O mână invizibilă îmi ridică bărbia. Privesc
spre tavan și-mi dau lacrimile. O lumină se dă de-a
rostogolul pe un deal de nicăieri și pretutindeni.
Ea l-a scris, l-a înrămat și mi l-a oferit. Îl privesc
acum.
Duminică. Vară grea ca un plumb căzut într-o apă
limpede. Mă duc tot mai în jos, spre noroi. Mă sprijin
pe-o parte de scoarța unui copac din grădina bisericii.
Îmi zgârie umărul. O voce de înger cântă Iartă-mă,
Doamne. Plâng cu suspine. Cad în genunchi. Închid
ochii și îmi sprijin capul de copac. Privesc spre Cerul
din mine, care se contopește cu cerul de deasupra
mea. Lumina ca un zâmbet dinlăuntru. Simt cum
cad fără oprire, dar niște brațe mă poartă de subsuori.
Sunt mai viu ca niciodată, dar nu mai viu decât
copacul care îmi zgârie fruntea. Mă iert.
E noaptea dintre 14 și 15 august 2017. Sunt la
mare, într-o tabără. Am ținut post zece zile, pentru
că așa am simțit, de parcă aș fi știut dintotdeauna că
urmează să-l țin.
O visez pe bunica. Știu că este doar reproducerea
minții mele, pentru că totul este gri și banal.
Aud ceva. Mă întorc pe prispa pe care stă această
reprezentare a minții mele. Bunica își așază mâna în a
mea. Imaginea gri se desface ca o coajă de portocală.
Deasupra noastră se află o Prezență care ne înconjoară
cu ambele brațe. Simt că este Maica Domnului,
care ne oferă această șansă de regăsire. Bunica apare
din această lumină mai limpede decât îmi apărea
când trăia. De parcă ai vedea toată viața chipul unei
persoane în apă și ai lua reflectarea drept realitate, iar
dintr-o dată te-ai întoarce și ai zări originalul. Chipul
bunicii, cu toate trăsăturile sale, era mai clar decât
îmi pot vedea acum fața în oglindă. Zâmbetul blând,
autenticitatea intimității dintre noi, căldura inimilor
noastre într-o viață cu mai multă viață decât cea de
pe pământ. Plângem amândoi cu atâta bucurie a
revederii încât mângâiem veșnicia de călcâi. Iar ființa
noastră devine recunoștință și smerenie față de lumina
care ne-a oferit această posibilitate ce în viața de aici
pare o absurditate, ca în viața de acolo, oricare ar fi ea,
să fie realitatea însăși.
A murit Mihai. A murit Mihai. A murit Mihai.
Un cuțit mi se înfige în piept și se răsucește de parcă
și-ar căuta teaca în toracele meu. Nodul în gât,
transpirația palmelor, căile respiratorii închise. Mă
cuprinde amețeala și nu-mi pot găsi locul. Pereții
camerei fac schimb unul cu celălalt, tavanul se
apropie. Mă așez la birou, iau o bucată de hârtie și un
creion. Ceva apare și-mi vorbește. Scriu. Pe măsură
ce versurile curg, simt că în mine se reia istoria de la
început. Scriu ultimul cuvânt. Lumina se împrăștie și
devine tăcere. Totul durează două minute, dar totul
durează mai multe vieți. Și îmi aud sinele strigând din
mine:
Tu vei muri. Tu vei muri. Tu vei muri.
Plec de lângă sicriul mamei lui P. și mă duc să asist
la slujbă. Privesc portretul unei sfinte de pe peretele
bisericii. Ochii ei scânteiază. Aud ceva: „Vino alături
de noi și cavaler de lumină vei fi!”.
Merg la pangar, iau un bilet pentru cei vii și cei
adormiți, un pix și scriu: „Vino cu Mine/ și te voi
face pescar de oameni/ iar lumina se va revărsa/ îi vei
ridica din adâncuri/ ca într-un lan de secară de veghe
vei sta/ vei întinde brațele tale/ și vei salva pe cei ce
se-ndreaptă spre prăpastie/ și inima ta va fi/ lăcaș de
iubire/ și formă de arcă va avea/ și profesor vei fi”.
M-aș întoarce să aflu cine este sfânta care mi-a vorbit
din peretele bisericii.
Cobor scările. Mă îndrept spre două uși imense,
sculptate în piatră. Ceva mă poartă într-acolo. Sunt
atras spre ele fără voia mea. Fiecare pas înseamnă
o nouă acuratețe a privirii. Cu fiecare treaptă, aud
mai clar urletele și chinurile entităților malefice de
dincolo de uși. Simt frica. O voce îmi spune: „Nu te
teme. Atâta timp cât nu-ți întorci privirea, nimic rău
nu ți se va întâmpla, căci Eu sunt cu tine”. Urletele
cresc. Frica se transformă în spaimă, apoi în teroare.
Imensitatea întunericului devine insuportabilă. Îmi
întorc privirea doar un milimetru. Ușile se deschid cu
un pocnet. Ființele negre se îndreaptă spre mine să
Agora NR. 3-4 aprilie 2019
4
mă înșface. Cu o privire de deasupra văd cum gheara
unuia dintre demoni se îndreaptă spre ceafa mea, în
timp ce încerc să fug. O zăresc apropiindu-se de mine,
iar timpul încetinește tot mai mult, astfel încât să pot
vedea ce se întâmplă. Când cea mai mică unitate de
spațiu a rămas între vârful ghearei și pielea mea, din
acea apropiere de o tensiune covârșitoare, singura
dovadă rămasă pentru un „nu încă”, izbucnește ca
dintr-un sâmbure infinitezimal o lumină care sparge
visul și mă salvează în ultimul moment. O apropiere
ca cea dintre primul om și Dumnezeu, așa cum era
văzută de ochiul lui Michelangelo, trece prin oglindă.
Deschid ochii obosiți. Razele soarelui s-au strecurat
printre draperiile stacojii și mi-au găsit pleoapele,
odihnindu-se pe ele.
"
O apropiere ca cea dintre prim-
ul om și Dumnezeu, așa cum era
văzută de ochiul lui Michelangelo,
trece prin oglindă.
Bătrân și istovit, merg pe un drum. Port doar o haină
cu o culoare între crem și galben pal, răsucită în jurul
corpului ca mantaua antică a grecilor. Este ruptă,
murdară și uzată pe alocuri. Am părul și barba lungi
și albe, gâtul și pieptul slabe și expuse, iar buzele îmi
sunt pecetluite din timpuri imemoriale. Mă sprijin
într-un toiag de lemn, în al cărui capăt noduros se
apasă căușul palmei în timp ce înaintez. Un șir de
case în partea dreaptă, dar niciun om. Toate dau glas
pustietății din ele. Un câine iese dintr-o curte și mă
latră furios. Îndrept toiagul spre el, dar gestul meu îl
înverșunează și mai puternic. Aud ceva. Mă întorc cu
spatele, iar câinele dispare.
Îmi continui drumul. Un perete uriaș de verdeață
mi se înfățișează înainte, iar în mijlocul lui se află o
deschizătură. O poartă pentru mine. Toiagul, apoi
piciorul drept, cu mâna dreaptă dau frunzele la o
parte și apoi…
Contururile lucrurilor se estompează, marginile
eului dispar, mintea mi se golește de gânduri, lumina
inundă totul și devine totul. Devin lumină.
Ceva.
 O POEZIE A LUI PETRUȚ

ÎNȚELEPCIUNEA PĂSĂRILOR

Mă trage copilul de mânecă, plâns și tăcut.

Arată cu degetul într-o parte, oare ce-i de făcut?
Pe tata l-a pierdut, ori poate pe mama?
Alerg împreună cu el, încercând să-mi dau seama.
La o margine de drumuri se oprește și-arată
spre nori cu mâna lui albă, curată.
O coboară cu degetul îndreptat de îndată
spre un frunziș în care se ascunde o piatră.
De mai aproape văd că sub greutatea ei
și-a prins o vrabie ușurătatea aripei.
Copilul e cufundat între lumi și așteaptă
de la mine să iau decizia înțeleaptă.
Dar nu știu ce să fac și mă doare
că orice gând e sugrumat de-un oare.
Dau piatra la o parte și încerc să zăresc
un licăr de conștiință, un grai păsăresc.
Puiul se trezește și sare-n picioare
cu aripa rănită desfăcută în soare.
Se zbate și-ncearcă să se-nalțe în zbor
spre cerul albastru răsucit ca un dor.
Privirea mi-o întorc spre băiat
pe care căldura l-a evaporat.
Ilustrații: Iar pasărea ce se-nălța voioasă
Anca Balcos, cade dintr-o dată ca răpusă de coasă.
Daria Mușat
Alerg pe un drum, alerg pe un altul,
încercând să-i găsesc căderii patul.
Dau de vrabia moartă, o ridic în mâini
și din zborul ei frânt aud un glas de nebuni:
Copilul te-a adus la moartea-mi să tresari
ca peste fragila ta înțelepciune să presari
un gând ce răscolește, arde și te doare:
știe să trăiască cine învață cum se moare.

Agora NR. 3-4 aprilie 2019 Agora NR. 3-4 aprilie 2019

37
5 38
COMUNICARE
Cum Să îi dai Wave
jumătății tale
//Iris Manea
D
a, s-au scris multe pe tema asta și da, sunt
multe țațe virtuale care se simt ofensate de
atenția masculină care sosește puțin prea
brutal (și totuși, în mod bizar, se pierd cu firea când
nu o mai primesc). Încerc să nu devin un ingredient
exotic adiționat Salatei Orientale de opinii femeiești
prost bazate, căci chiar nu e în my To-DoList să
mă transform în ananasul de pe pizza. Încerc din
răsputeri și să nu fac din articolul ăsta o blasfemie
curată, însă chiar nu garantez că îmi va reuși. Tot ce
scrie mai jos provine dintr-un dulap marcat cu „?”
din mintea mea, adică, până la urmă, mintea unui
copil care abia dacă a citit una, alta despre iubire,
d-apoi să se plimbe vreodată pe lângă ea. Anunț,
deci, de pe acum, că eu cu iubirea romantică suntem
Agora NR. 3-4 aprilie 2019
1
39
ca baba cu mitraliera.
Trăim în 2018, am trecut cu succes peste un număr
solid de apocalipse, am învățat că zahărul nu ne
face bine- dar nici sarea, brânza, fructele de orice
fel sau mâncarea în general. Am văzut niște alegeri
electorale de peste ocean chiar foarte interesante
(dar nu vorbim despre asta) și, mai ales, am decis
imediat după Revelion (și după revenirea din marea
mahmureală) să adoptăm și noi, ca tot americanul,
sloganul „New Year, New Me!”, și ce mod mai bun
de a ne propulsa instant de la stadiul de amibă inutilă
în societate la persoană respectabilă și cu interese
culturale decât prin a porni în căutarea jumătății?
Nu mă pot abține să adaug aici vorba preferată a
unui șoarece, „Aventura, strigați ura!”.
Ca o fată să își îndeplinească visul din copilărie (
adică să bea un martini pe iahtul lover-ului ei) și,
respectiv, ca un băiat să își îndeplinească visul (
adică să ajungă acasă de la muncă și să îl aștepte în
bucătărie o blondină care știe să facă și sarmale), e
necesar să se înfiripe o formă de comunicare între cei
doi. Asta e destul de evident, nu? Nu poți să cunoști
atât de bine o persoană dacă nu comunici în vreun
fel cu ea. Tocmai aici, la capitolul acesta, lovesc cel
mai tare proastele năravuri ale societății de acum.
Nu mai e discuție în tren, e mesaj pe Facebook(de
fapt, abia dacă mai e tren). Nu mai sunt cuvinte
sau gesturi, sunt emoticoane.Comunicarea a fost o
taină încă de la formarea omului în societate; de ce
să o transformăm acum într-un lanț de emoji-uri?
Sincer, nu cred că te iubește mai mult dacă îți trimite
cinci peștișori în loc de trei. Platon s-a chinuit să
ne istorisească despre femeia lipită de bărbat, acel
androgin care, cumva, printr-o minune, reușea să
atingă perfecțiunea și la nivel fizic (căci arăta ca o
sferă, la propriu), și la nivel mintal (căci gândurile
femeiești erau complementare cu cele bărbătești). În
societatea noastră, dacă am lipi un bărbat de soția
sa, Doamne ferește!, nu am ajunge la 0,5 + 0,5=1,
ci mai degrabă la 0,5 - 0,5=0, căci ce gândește o fată
este atât de „la polul opus” față de ce gândește un
băiat, încât Androgina Senior ar ajunge la nulitate
neuronală.
Sunt o visătoare incurabilă (ce atribut să-mi găsesc
și eu în secolul XXI) și asta m-a făcut să născocesc o
întrebare pe cât de clișeică, pe atât de complicată pe
care să o pun pe masă de fiecare dată când se ivește
ocazia să port o conversație de la om pseudocult
(adică eu), la om (pseudo)cult: Auzi, tucreziîn suflete
pereche?Ce-i drept, și mie îmi e cam greu să cred în
așa utopii când sunt pe stradă și aud un claxon de
Matiz vopsit în roșu, după care se ivește în stânga
mea un Robby Minune cu geamul lăsat, șapca
așezată invers pe cap și cu o singură mână pe volan,
totul urmat de întrebarea de zece puncte: „Fata, te
fac o tură?”. Nu pot decât să mă întreb, în momente
ca acelea, unde mi-e sufletul pereche și de ce nu vine
mai repede să mă salveze. E și mai frustrant să ai
impresia că urmează să îți împletești și tu dendritele
sufletului în sfârșit cu ale altcuiva, adică să îți faci și
tu iubi’, iar el îți spune ție că îți iubește la nebunie
părul, că doar blondele îi plac, în timp ce tu știi din
surse sigure că tot el i-a spus Ioanei că nici nu se
poate uita la o fată care nu e șatenă, cum e ea. Lanțul
de dezamăgiri (atât de absurde că te fac să te simți
Agora NR. 3-4 aprilie 2019
2
40
de parcă îngerul tău păzitor e Caragiale însuși) nu se
oprește aici, ci continuă la infinit, pe bloguri, social
media, ș.a.m.d. Totuși, asta e doar partea goală a
paharului. Lăsând gluma la o parte, chiar nu este
atât de greu să menții o conversație în ziua de azi,
în special la liceu. Iată câteva reguli de aur, niște Așa
NU-uri care se pot dovedi, cred eu, foarte utile în
viață:
Dacă lista de mai sus deranjează cititorul la stomac,
atunci acesta ar trebui să știe că nu a fost intenția
1. Nu încerca să complimentezi fata până
când îi crești glicemia la un nivel periculos.
Da, complimentele sunt un mod minunat de
a-ți arăta afecțiunea, însă dacă ea s-a machiat
și s-a aranjat în ziua aia, sigur știe deja că e
frumoasă; faptul că i-o spui și tu de încă un
zilion de ori doar îți dă pe față incapacitatea de
a diversifica vocabularul, adică pur și simplu te
face să arăți ca instalația defectă de brad care
mai cântă doar pe două note.
2. Nu încerca să pari cult când tu, în realitate,
ai citit doar Abecedarul șiTwilight; s-arputea
ca fata pe care încerci să o impresionezi să fi
citit niște Goethe la viața ei, și atunci, mai pe
românește spus, ai înghițit micul!
3. Nu forța coarda; dacă vezi că se uită în
direcția opusă când încerci să vorbești cu ea sau
dacă simpla ta prezență pare să o crispeze, las-o
baltă! Sunt șanse mici să își schimbe părerea
despre tine și sunt șanse și mai mici ca tu să te
transformi asemenea Cenușăresei după miezul
nopții.
4. Nu încerca să fii un bad boy doar pentru
că în 10 Things I HateAboutYou a părut să
funcționeze. Nu e nevoie să oprești vizitele la
frizer(dacă nu stă în firea ta) sau să devii subit
un om căzut în tot felul de vicii. Fii tu însuți și
nu uita de regulile 1,2,3.
mea să împrumut din aroma Bravo Girl. Ce este de
fapt în spatele acestui haz este destul de înfricoșător
tocmai prin caracterul său enigmatic. Nimeni nu știe
cum se câștigă un suflet, iar conversația nu este un
joc pe care îl poți domina sau pierde, aici e buba. Mai
mult de atât, se pare că și iubirea simte nevoia să se
afirme în acest semn de întrebare, așa că și ea, la fel
ca arta de a discuta de la om la om, împrumută acel
caracter ambiguu și cameleonic, care uneori e dulce,
alteori e putred, cam la fel ca o pungă de semințe.
COMUNICARE
Comunicarea de la faza incipientă la <iubire>
”Conversationisone of
theloveliest of thearts”
–Oscar Wilde
D
incolo de toată corvoada „cuceririi” și a
zidului care dăinuie insistent între deep talk
și shallow talkse află grandiosul sentiment
de iubire. Tragedia este că în artă iubirea e mereu
absolutizată; ori e împlinită, atunci când ajungeți,
tu și ființa ta, în ton cu nebunia și tot te năpădesc
lacrimile de fericire, atunci când băiatul și-a găsit
anima-ul din arhetipurile lui Jung și fata animus-
ul,ori e un taifun care îți cotropește lăcașul cardiac și
lasă în urmă doar cheaguri de sânge. Iubirea pâlpâie
luminos chiar și dacă o deconectezi de la curent, e vie
chiar și dacă rămâne fără oxigen, e electrică, scoate
scântei…astadoarîn artă. În realitate, parcă, lucrurile
stau puțin altfel. Iubirea poate fi dezamăgire, poate
fi prea alertă sau poate fi prea lentă și monotonă,
poate fi prea rece sau poate fi prea arsă, ca o pâine;
pe scurt spus, iubirea știe, și încă bine, cum să
dezamăgească. Este, totuși, crud să personific un
asemenea sentiment năvalnic doar ca să îl blamez și
să arunc cu săgeți la adresa lui. Nu este vina iubirii
sau a universului că relația ta e complicată, că ceva
n-a mers. Totul, absolut totul, cade în vechea taină a
comunicării.
Comunicarea între un băiat și o fată începe ușor,
furtiv, ca o balerină atentă la fiecare pas pe care îl
face, grațioasă și care te face să te gândești „Nimic
nu poate merge rău!”, comunicarea în primele ei
cuvinte ar trebui anunțată cu o pancartă pe care scrie
„Atenție! De aici începe Raiul.”. Brusc, însă, într-o
bătaie de inimă, într-o clipire, mai rapid decât un
Accelerat pe niște șine proaspăt unse, se transformă
în cineva fugos, îți fură pământul de sub picioare,
îți fură persoana, te fură pe tine, cu totul. Te poți
lovi de două situații: fie conversațiile pe care le începi
sunt, vorba lui Truman Capote, ca niște butuci verzi,
adică scot fum, dar nu iau foc, caz în care nu ai ce
face decât să schimbi lemnul (dacă mă înțelegi), fie
sunt exact opusul, adică niște hidre care îți tropăie în
suflet mai ceva ca otomanii, care te fac să te gândești
zi și noapte la ce mesaj să mai scrii, care te fac să uiți de
toate temele și de aniversarea bunicii pe care trebuia
Agora NR. 3-4 aprilie 2019
3
41
să o serbezi în ziua aia. Aici, în a doua situație, se
poate aprinde iubirea. Cred că gândim același lucru
acum; tare dulcear fi viațadacăaiputeasăîidai un wave
pe Facebook sufletuluipereche.
”You and X-ulescu waved at each other” is
the new ”I do!”.
Nu, nici eu nu știu cum să opresc sentimentul cum
că fiecare secundă pe care o trăiesc acum, aici și așa,
o puteam trăi mai bine dacă îmi întâlneam jumătatea
făurită handmade doar pentru mine, ca un fel de
stilou făcut doar pentru mâna mea. E agonizant să te
gândești că dacă acel cineva există, tot ce faci acum e
să îți trăiești viața independent de el, într-o manieră
incompletă și gri. Totuși, dacă suflețelul meu pereche
are degetele încovoiate sub forma joystick-ului de
PS4 și încă mai vine la școală cu spanac între dinți,
mai bine nu.
Mai avem o mâță în sac care chiar nu poate fi ignorată,
pentru că uneori zgârie rău: controversataastrologie.
După câțiva ani de o confuzie mai ceva ca o
eclipsă, am înțeles în sfârșit că știința care studiază
aștrii, constelațiile și galaxiile nu este astrologia,
ci astronomia. Ceea ce ne deranjează pe noi este
astrologia, adică semnele zodiacale. Probabil că nu
e nimic greșit în a-ți asculta horoscopul în fiecare
dimineață sau în a-ți cumpăra lănțișoare cu capricorni
desenați pe ele (și totuși…). Problema este că uneori
predicțiile zodiacului interferează urât de tot cu tot
ce încerci tu să faci ca să te lepezi de statutul de om
singur și trist. Pentru că analfabetismul, lipsa de
grație și manierele care sunt mai mult pe minus decât
pe plus nu erau de ajuns, acum lumea este încurajată
să se uite și la zodie; pe site-urile de astrologie
aapărutchiarșisecțiuneanumită“compatibilități”.
Leii nu se înțeleg cu taurii, racii nu se înțeleg cu
berbecii, fecioarele se urăsc cu săgetătorii dar nici cu
racii nu le e mai bine, și tot așa. La sfârșitul zilei,
toate zodiile se detestă între ele. E oare just să nu îi
dai omului o șansă din cauza clipei în care s-a născut?
E corect să îl tai de pe listă doar pentru că doamna cu
păr lucios de la horoscop ți-a zis că sigur te vei certa
cu berbecii pe măsline toată viața? Nici nu trebuie
să te stresezi prea tare întrebându-l ce zodie e, poți
pur și simplu să vezi când s-a născut(,) pe Facebook(
totuși, te rog, nu face asta!).
Când se lovesc 2 suflete?(.)
E
i, depinde cum o iei.Pentru mulți, poate, tot ce
ține de suflet este doar o fabulă. Ce este de fapt
sufletul? Îl putem cântări? Îl putem distruge?
Îl putem vinde? Cel mai important, i-l putem oferi
lui Dorian Popa? Mereu mi-am imaginat sufletele ca
fiind umbra unei persoane, adică mereu în spatele
corpului și mereu ascunsă, umbră care totuși nu se
ivește odată cu orice felinar. Umbra aceasta, spre
deosebire de griul fizic care se lipește de sol sau
de peretele din spatele tău, nu este rigidă, nu se
mulează pe corpul tău, ci, mai degrabă, se leagănă
ca o figurină de cretă, îți joacă emoțiile ca un actor.
Momentul în care doi astfel de oameni desenați cu
cretă, adică doua suflete, se văd unul pe altul, este
momentul în care comunicarea a trecut printr-o
metamorfoză nebună și nu mai este doar un schimb
de „Hei!”, „Bună!”, „Ce faci?”, „Bine, tu?”, „Și eu,
bine.”; trecută printr-o inițiere (cam ca Harap-Alb),
comunicarea atinge spirite.În cefel? Greu de spus.
Chiar dacă totul pare imposibil la început, mai
ales când băieții caută un Ewig-Weibliche, iar fetele
un dandy manierat, bine sculptat și cu multe opinii,
mulți poeți ne promit că se poate, se poate să găsești
acul în carul cu fân și poate nici nu te vei înțepa
așa tare. Totul ține de cum îl apuci. E uluitor cum
un simplu mesaj se poate aprinde într-o conversație
și mai apoi într-o dezvăluire aproape fatală a
umbrei tale, la fel de fatală ca o fisură într-o rețea
de țevi purtătoare de gaz (doar că țeava-explozie,
Agora NR. 3-4 aprilie 2019
4
42
“Inima are ratiuni pe care
ratiunea nu le cunoaste”
tu-implozie). O conversație, la rândul ei, transcede
dinspre văzut înspre nevăzut cât ai clipi (și nu mă
refer la tragicul seen); o conversație profundă știe
cum să ridice cortina, poate să dezvăluie persoana de
sub mască. Acest proces poate fi migălos și vulnerabil,
dar în final se poate dovedi ca pânza unui păianjen,
unde sufletele slabe se alătură musculițelor încâlcite
fără scăpare într-un puzzle profetic (care, după 20 de
ani de căsnicie, poate fi cunoscut și sub forma„-Hai
la teatru!”, ”-Nu, că e meci.”).
Mulți ar zice, și serios că le dau dreptate, că nu are
rost să căutăm cu lupa pe cineva să ne completeze, că
asta ne limitează chiar și mai mult și că viața se poate
trăi frumos și pe cont propriu. Ok, dar ce facem când
afară este cald și la noi în suflet se aruncă cu gheață?
În fond, și pesimistul, și comedianul, și toată lumea
tânjesc după un Happy End.Am văzut-o la Anna
și Vronksy, la Estella și Pip, la Peeta și Katniss, la
mama și tata, dar la noi, parcă, ceva se rupe. Este
oare necesar să te lupți pentru viața ta într-o junglă
labirintică pentru ca cineva să te observe?
Așa că dacă te plimbi printre profiluri pe
Facebook și te pișcă pielea pe undeva când ajungi
la vreo fată sau vreun băiat, dă-i un waveși vezi
cum se înfiripă conversația mai departe, căci
un lucru e sigur: ca iubireaabsolutăsă se nască,
înțelegereareciprocătrebuiesă fie șiea (la fel de)
absolută.
COMUNICARE

mai ridică în picioare când oamenii învârstă intră Mini-povestea am împărtășit-o cu speranța că mai niște mutageni culturali care vin cu ideile revoluționare

GENERATION WHY
în încăpere. Îşi contrazic părinţii, mănâncă în grabă
delicatesele de pe masă, stau picior peste picior şi sunt
tirani cu profesorii.[...]”
(nu are rost să copiez tot citatul, că s-a prins toată
//Adriana STĂnicĂ lumea deja...). Poate e absurd să atribui unor copii
care nici n-au terminat școala un termen atât de
crud, mai ales că nouă ne place atât de mult când
scrie cruelty-free pe etichetă, dar, for the sake of
drama (care ne place tot atât de tare, mai ales
dacă e pe internet), o să continui.
O scenă recurentă din filmul adolescenței mele
(care încă nu și-a închis platourile de filmare)
este cearta dintre mine și sora mea la shopping.
Ea, 27 de ani, un milenial curat. Eu, cu 10 ani
mai mică, am litera „Z” scrisă pe frunte. În fața
noastră, cei mai neconvenționali adidași, mult
prea voluminoși pentru a fi confortabili, cu
logo-ul Balenciaga destul de mare printat
și culori care te loveau la ochi. I-am
vrut instant. Am simțit
cum purtându-i, le-
aș fi spus străinilor
care trec pe lângă
mine pe stradă despre
elanurile mele titanice
C
uvântul „barbar” a specifice vârstei, lipsa de griji,
fost prima oară folosit comportamentul degajat, pofta de
de greci pentru a numi ceva nebun, că nu trebuie să mă ia
o persoană nevorbitoare de limba în serios, că nici eu nu prea mă iau
greacă, întrucât orice altă limbă suna în serios, că dacă ne întâlnim pe
pentru ei întocmai ca onomatopeicul stradă putem să vorbim despre
„bar-bar-bar”. Îmi imaginez conflictul cultura hipsterilor o grămadă,
între generații exact unul de acest tip, că sunt queer sau într-un proces
mulți soldați ai armatei Z vor înțelege. Această criză
de identitate pe care o suferim se traduce printr-o criză
a limbajului. Adolescentul apelează la noi forme de
expresie: firme consacrate (pentru haine, electronice,
chiar și de la sticla de apă la jumate avem pretenții),
umor rafinat, instrumentele de procrastinat:
Instagram, Youtube sau ce îmi place mie mai mult,
Twitter-ul, rapperii americani.
Toate aceste lucruri sunt „limbi” separate în care am
învățat să vorbim, sau cel puțin niște dialecte foarte
puternice ale limbii comune, cu care ne apărăm în fața
molestării persistente din partea adulților. Ascultând
fiecare rant al profesorilor și părinților, citind articolele
care vin regulat despre cât de ciudați am ajuns să fim și
5 remedii posibile, a devenit din ce în ce mai evident
pentru mine că nu nouă ar trebui să ne fie frică de ei
cât le e lor frică de noi. Se merge pe principiul „ești
ceea ce mănânci” modificat, adus la un rang mai înalt:
„ești ceea ce consumi”.
Adulților le este frică de evoluție. Nu am norocul
Se merge pe principiul
„ești ceea ce mănânci”
modificat, adus la un rang
eu să fac parte din grupul celor care au toată viața
figured-out, job stabil și salariu suficient, dar printr-un
de care se sperie adulții (da, e ok dacă ești homosexual
și vrei să te căsătorești, de exemplu, dar asta e o altă
discuție) și să ne dăm seama că cultura, precum în
natură, suferă mutații rapide fără de care este destinată
la un sfârșit tragic. De asemenea, e important de
știut că orice mutație are rostul ei în procesul mai larg
de evoluție, oricât s-ar opune oamenii și ar acuza că
mergem pe calea greșită.
Generația Z are această putere, de a lua riscuri, de a evita
monotonia și încremenirea în timp, de a face mutații,
de a-și portretiza o lume care este de la miez diferită de
cea cu care s-au obișnuit părinții lor. Sarcina noastră
este să schimbăm mentalitatea acestui popor. Noi,
puștanii de 12 până la 18 ani, ca oameni în formare, ar
trebui să ne cunoaștem rolul foarte important pe care
îl avem. Chiar dacă societatea nu ne tratează cum ar
trebui, nu înseamnă că nu suntem valoroși. Ne putem
simți neajutorați uneori, însă deținem niște puteri
uimitoare, pentru că ne imaginăm lumea într-un mod
în care adulții nici măcar nu mai încearcă.
Un citat în care mi-am găsit, în momente de cumpănă
(ca acela de la shopping), liniștea, este de la Nietzsche:
„Trebuie să ai în tine încă haos, spre-a da născare unei
stele dansatoare”.
O să încerc să nu îmi pierd haosul, să nu mă supun
autorității (parentale sau profesorale), să profit la
maxim de aceste clipe de libertate până când îmi va
veni mie rândul să port laurii și să mă înconjor de o
mare de barbari.

”
în care apogeul rasei umane de până de descoperire a acestei laturi. exercițiu de empatie îmi pot imagina cum adulții și-ar
acum, după cum se cred adulții,refuză Sora mea doar se holbează: dori să oprească timpul și să se obișnuiască cu revoluția
să învețe limba copiilor lor și ajung să
îi alieneze. 2400 de ani mai târziu,
conotațiile cuvântului s-au
„Sper că nu îți plac, sunt urâți”.
Fără să fiu superficială, m-am
simțit dezechilibrată, ca un
curentă a modului în care oamenii comunică unii cu
alții, până când trec mai departe la revoluția sistemului
financiar cu criptomonede și tot așa. Eventual, între
Oare chiar ne-am
schimbat, dar adolescenții au
rămas la fel de barbarica pe
vremea lui Platon, care îi
dansator pe frânghie, incertă
despre natura mea care s-a
regăsit așa de bine în lucrul
acestea două, să mai stea la o cafea, să meargă la
pescuit, să iasă cu prietenii din liceu.
Evoluția, nu numai în societate, ci și în biologie, se
stricat atât de rău la
descrie cu același ton
cu care mă bârfește și
mama rudelor:
acela foarte urât. Oare chiar
ne-am stricat atât de
rău la cap?
produce prin mutații. Unele sunt rele și îți dau cancer,
altele se întâmplă fără să aibă vreun efect vizibil și nu te
schimbă cu nimic. Uneori, foarte rar însă, schimbarea
cap?
este benefică, pentru că permite organismelor să se
„Copiii din ziua de adapteze: să digere un nou tip de aliment, sau să aibă
azi iubesc luxul. Nu au mai mult păr pe picioare dacă e frig. Dacă de cele mai
maniere, dispreţuiesc multe ori mutațiile au efecte negative, fără ele tot ce
autoritatea şi dovedesc avem în jurul nostru azi s-ar reduce la o euglenă verde
lipsă de respect faţă de bătrâni. Nu se foarte tristă. Ar trebui să ne gândim la adolescenți ca la

Agora NR. 3-4 aprilie 2019 Agora NR. 3-4 aprilie 2019

1
43 2
44
 COMUNiCARE

departe...
M ai sunt doar 13 ore până am autobuz.

În fiecare sâmbătă noaptea număr orele. Pentru

ceilalți sâmbăta e doar o altă zi, o zi bună, fară
ODATĂ CE AM PUS PICIORUL ÎN obositorul program de școală. Pentru mine,
APARTAMENTUL ÎN CARE TREBUIA SĂ e singura zi în care sunt eu cea de dinainte,
LOCUIESC ȘI M-AM AȘEZAT PE singura zi care contează. Sau cel puțin așa simt,
PATUL STRĂIN, AM CONȘTIENTIZAT CĂ pentru că sunt 24 de ore petrecute în întregime
ÎMI DOREAM CU DISPERARE acasă.
UN SINGUR LUCRU:
SĂ MĂ ÎNTORC CÂT MAI REPEDE ACASĂ. Locuiesc la aproape 55 de kilometri de oraș,
iar acest lucru, laolaltă cu faptul că nu sunt
vreun copil de milionar ( propoziție pe care
mama obișnuiește să mi-o tot repete, sperând
că-mi voi mai reduce din cheltuieli) a rezultat
mutarea mea în Buzău, cu gazdă, și naveta
săptămânală înapoi acasă.

La 14 ani, la fel ca majoritatea copiilor de

la țară, am fost aruncată în necunoscut cu o
geantă, un rucsac și un “descurca-te” deloc
încurajator. Nu pot spune ca am fost complet
pregatită. Nu mai plecasem niciodată cu
adevarat, căci majoritatea copiilor crescuți
în mediul din care provin eu abia cunosc
excursiile de o zi, iar de tabere nici nu se pune
problema. În clipa în care am plecat nici măcar
nu puteam intui cum avea să arate viața mea,
sau faptul ca avea să se schimbe radical, iar
odată ce am pus piciorul în apartamentul în
care trebuia să locuiesc și m-am așezat pe patul
străin, am conștientizat că îmi doream cu
disperare un singur lucru:

ACASĂ,
SĂ MĂ ÎNTORC CÂT MAI REPEDE
ACASĂ.

Aproape toți cei din jurul meu obișnuiesc să-

mi spună “Hai mă, ca nu poate fi așa de rău”
când povestesc despre gazdă ( pentru că, v-ați
dat seama, gazda este cel mai neplacut aspect
al mutării ), dar experiența schimbării a două
astfel de gazde mă îndreptățește să clarific,
odată pentru totdeauna, că nu e așa de rău

Ilustrație de ANCA BALCOȘ

precum pare. E și mai rău.

O gazdă este, de obicei, o femeie de varsta a

3-a, văduvă, necăsătorită ( în consecință, va
trebui să fie numită ‘domnișoara’ ), sau, în cel

Alexandra mai rău caz, divorțată ( ceea ce trezește din start

întrebarea “de ce o fi plecat oropsitul ?” ). Toate

ANDREI aceste doamne se împart în cateva tipologii și

fiecare își merită pe deplin scurta descriere din
paragrafele ce urmează.
Agora NR. 3-4 aprilie 2019 Agora NR. 3-4 aprilie 2019

45
1 46
2
 Prima și cea mai inofensivă
dintre ele este gazda bârfitoare.
Fiind de obicei și cea mai în
vârstă dintre toate, stimabila
a fost, în tumultoasa ei viață,
una dintre femeile din înalta
societate. O recunoști la prima
vedere după hainele de stofă și
blană, pălăriile scumpe și rujul
roșu, dar mai ales după mutra
acră și greu de mulțumit,
aspectul ei facând-o demnă
de comparat cu celebrele
cucoane din Caragiale. Această
gazdă are două talente care nu
pot fi trecute cu vederea: să
vorbească încontinuu și să afle
tot ce se întamplă în jurul ei,
din diverse surse.
" Autobuzul funcționează
după principiul
<<scapă cine poate>>.
Te poate pune în legatură
cu aproape toate persoanele
din oraș și are o părere bine
formată despre fiecare, iar
rareori această părere este
pozitivă dacă subiectul are
sub treizeci de ani. Discută
ore în șir la telefon, țipând
prin apartament ( pentru a-și
acoperi propria surzenie ), iar
tu, chiriașul, ajungi să cunoști
până și cele mai mărunte
detalii ale vieții ei. Asta în cazul
în care nu ți le spune direct.
Victimele preferate ale acesteia
sunt părinții chiriașilor, pe care
îi atrage în discuții lungi (sau
mai degrabă lungi monologuri
) în care doar propriul bun
simț îi ține captivi pe săracii
oameni. O altă îndeletnicire a
gazdei bârfitoare este aceea de
a fi veșnic nemulțumită. Va
critica tot ce se află în jur, de
la modul în care chiriașii spală
vasele, la cel în care se îmbracă
(fără nimic din stilul și
rafinamentul altor vremuri), va
bârfi fetele dintr-o cameră cu
cele din cealaltă și, bineînteles,
pe toate cu restul lumii.
A doua pe listă este gazda
speriată. Pe stimabilă o
înspăimântă toate aspectele
traiului, provocându-i migrene
sau cine știe ce alte simptome
de boală. Orice mică durere de
cap este mortală pentru ea și e
numai vina ta, chiriașule, că a
prins-o curentul de la geamul
tău deschis. Ai căutat vreodată
simptomele pe Google? Nu
mai e nevoie, ai alternativa la
două camere distanță. Aceasta
este gazda care îti ia butoanele
de la aragaz ( pățanie cât se
poate de reală ) ca nu cumva să
uite cineva vreun ochi aprins,
care te obligă să dezinfectezi
clanțele ușilor de patru ori
pe zi în vremea epidemiei de
gripă, deși nimeni nu mai
ieșise din apartament de ore
bune.
Nu voi uita niciodată cum
una dintre doamnele la care
am avut ghinionul să stau ne
interzicea să deschidem ușa
balconului, de frică să nu se
strice clanța, care avea obiceiul
să se cam clatine . Așa ceva a
mai întalnit omenirea numai
în povestea lui Creanga. Să
aștepte ea, gazda, să cadă
drobul de sare? Să se întâmple
o nenorocire? Mai bine
decretează să nu îl mai atinga
nimeni. Ce-i drept, e mult mai
sigur asa. Tot aceasta doamnă
speriată va risca un atac de
cord de fiecare dată când
o chiriașa va întarzia peste
ora șapte seara (oră la care
majoritatea adolescenților care
Agora NR. 3-4 aprilie 2019
47
3 48
se respectă abia ies din case ), sau
când știrile locale prezintă cine
știe ce furturi sau atacuri. Dacă
stă ea bine să se gândească, în
blocul vecin locuiește un individ
suspect. E mult mai bine să
tragem draperiile. A, și nu cumva
să vorbești la telefon prea mult
sau să depașești decibelii unei
șoapte, căci vecinii ascultă cu
siguranță prin pereți.
Dar, după toate acestea,
adevarata spaimă a chiriașilor va
fi întotdeauna ceea ce eu numesc
gazda tip monarh absolut.
Aceasta poate avea trăsături
comune cu celelalte, însă ceea
ce o definește este plăcerea de
a da ordine și de a amenința.
Lauda pe baza puterii este ceva
ce chiriașii aud des atunci când
stau la o astfel de gazdă, care
nu va rata ocazia să spună câți
altii ca ei a mai dat ea afară de-a
lungul anilor și din ce motive,
astfel încercand să accentueze
deloc subtil că poți rămâne cu
bagajul în mână pe străzi în
orice zi ( sau în orice noapte,
dacă ești mai ghinionist din
fire ). Doamna are, din cate
am observat eu, plăcerea de a
te vedea întotdeauna pe picior
de plecare și niciodată instalat
cu adevarat în apartamentul ei,
asadar dacă aduci mai mult de
cinci rânduri de haine și strictul
necesar pentru a supraviețui o
săptamână, ți se va reproșa că nu
ai ce face cu toate lucrurile pe
care le-ai cărat la ea în casă. Și
cum probabil nu te vei obișnui
niciodată cu amenințarea datului
afară, care atârnă deasupra
capului tău precum sabia lui
Damocles, agățată de un fir de
păr, există două opțiuni: ori stai
în cămăruța ta și respecți toate
regulile absurde, ori fugi, sperând
că n-o să aterizezi la cineva mai
rău semestrul următor.
Însă în unele cazuri nici măcar
prima variantă nu îți poate
aduce liniște, pentru că s-ar
putea ca la pachet cu chiria și
gazda cicălitoare să vină și un
coleg de cameră. Pot spune
că mi-am trecut în CV și
experiența asta și n-aș mai vrea să
o repet vreodată. Eu, singuratică
și introvertă, cu listele mele de
planuri și idei, am nimerit exact
lângă opusul meu și… ei bine,
am ajuns să stăm două luni
într-o cameră fără să ne adresăm
măcar o propoziție una celeilalte.
Singurul lucru care ne unea ( și
singura ocazie în care doi colegi
de cameră se pot întelege perfect
) era complotul împotriva
gazdei și planurile pe la spatele
inamicului comun. Cum se
spune, dușmanul dușmanului
tău iți este prieten.
Cealaltă jumatate a problemei
este naveta propriu-zisă. Și,
deși toată lumea crede că e cât
se poate de simplu, autobuzul
funcționează după principiul
“scapă cine poate”. În viziunea
comună a oamenilor de la oraș
te urci in autobuz, îti ocupi
un loc și încerci să nu mori
de plictiseală până ajungi la
destinație. Realitatea, însă, e
complet diferită și pe langă
faptul că Valea Slănicului poate
câștiga lejer premiul pentru
drumul cu cele mai multe
curbe, depinde foarte mult și
de autobuzul în care nimerești,
pentru că fiecare autobuz
are personalitate și o poreclă
căpătată de-a lungul timpului.
OZN-ul ( Obiect Zăngănitor
Nesigur ), cunoscut printre
navetiști drept 4 jumătate
și poreclit de mine datorită
luminițelor albastre din
interior, este singurul autobuz
propriu-zis în care mai apuci
să respiri puțin. Spre deosebire
de frații lui mai mici, OZN-ul,
o matahală roșie ca un semn
de STOP, are în interiorul său
un loc pentru bagaje și chiar
mânere funcționale la scaune (
mă rog, majoritatea mânerelor
funcționează, și așa, tot e mare
lucru ). Cu acest autobuz,
singurul mai de Doamne-ajută
de pe traseul asta, am norocul să
plec acasă vinerea.
Mașina Mortuară, cel mai
mare coșmar al navetiștilor, a
fost numită așa din cauză că
este mai degrabă o cutie de
metal cu roți și scaune decât un
autobuz. Când călătorești cu
ea simți absolut fiecare groapă
din asfalt, și, amintindu-ne ca
trăim în România, e o realizare
să ieși pe picioare din autobuzul
ăsta. Încă îmi amintesc vremea
când Mașina Mortuară zăcea
prin spatele primariei comunei
noastre, lipsindu-i orice
componentă din sticlă sau
plastic, asteptând să dispară,
precum carcasa chitinoasă a unui
carabuș mancat de furnici. Și
acum arată cam la fel, numai că,
din fericire, are geamuri si niște
draperii care au căpătat deja
culoarea cerii.
Toate celelalte mijloace de
transport în comun care fac
legatura între cele două jumătăți
ale vieții mele au fost poreclite
ironic de catre mama mocănițe,
dar sunt cunoscute pretutundeni
drept maxi taxi. V-ați întrebat
vreodată unde au dispărut? Iată
răspunsul. Și dacă vă gândiți
că mocănițele ar putea fi o
variantă mai bună de călătorie,
țin să precizez că într-o astfel de
masina ai 90% șanse să stai în
picioare tot drumul. În doi ani
Agora NR. 3-4 aprilie 2019
4
de navetă am devenit maestră în
echilibristică în autobuze, chiar
cu un rucsac în spate și o geantă
la picioare, și în strecuratul pe
sub coatele oamenilor pentru a
nu fi nevoită să ma îngrămădesc
în căldura din spatele
autobuzului, comparabilă cu
focurile iadului.
Poate cea mai nefericită
întâmplare cu autobuze din viața
mea s-a petrecut toamna trecută,
într-o joi în care aproape ca și
asfaltul se topea. Eu și suvițele
mele roz abia facute, ca un act
de rebeliune adolescentină, ne
întreptam către OZN și catre
promisiunea unui week-end
prelungit. Însă exact în ziua
aceea în locul OZN-ului a ajuns
o mocăniță și am sfârit asezată
pe jumătate de sfert de scaun,
tristă și cu părul prins, cu alte
cicizeci de persoane care făceau
glume acre de tipul “vrei să intru
pe ușă și să ies pe la bagaje?”.
Oricum ar fi fost, nu aveau cum
să iasă pe la bagaje, pentru că (
jur că nu exagerez ) erau oameni
și acolo.
" Pentru
mine, e singura
zi în care sunt eu cea de
dinainte, singura zi care
contează.
În fine, idea cu autobuzele e
ca nu-i nimic imposibil și că
întotdeauna este loc pentru toată
lumea, chiar dacă la intare scrie
cu roșu “16 PERSOANE”. Până
la urmă distracția vine odată
cu zicala “regulile sunt făcute
pentru a fi încălcate”, nu-i așa?
Și ar mai fi un ultim lucru
de menționat în legatură cu

naveta: poți călători singur, sau
poți călători în haită, râzând
și bârfind pe ultima canapea a
autobuzului cu prieteni și foști
colegi de școală. Eu prefer prima
variantă, acoperind zgomotele
de fundal și țipetele călătorilor
cu niște folk rock dat la maxim
în caști. De doi ani autobuzul e
momentul meu de liniște, când
îmi aduc aminte de ce fac asta
cu adevarat. Când stau într-una
dintre mocănițe și mă îndrept
spre o altă săptamană peste
care nu știu cum voi trece, sau
când mă uit pe geam în OZN
și ma gândesc că macar odata,
o singură dată pe saptămână
mă asteaptă cineva acasă cu
mâncare caldă. De ce facem asta
cu totii, noi, cei care străbatem
atâta drum în fiecare săptamână și
pierdem atâtea ore prin autogări?
Am putea să stăm în fiecare zi în
oraș. Să nu plecăm atât de des
acasă. Să renuntam la navetă și
la mâncarea la caserolă, rece și
veche. Dar suntem legați
de locurile unde am crescut, și
chiar dacă acasă e departe ne
încăpățânăm să ne întoarcem.
Facem asta pentru că suntem încă
niste copii și vrem să aparținem
unui loc, când totul în jurul
nostru ne spune că suntem
singuri și ai nimănui, că nu ne
va ajuta nimeni când vom avea
nevoie. Ne obligăm la
sfârșitul zilei să spunem “ Mă duc
și eu înapoi la gazdă” pentru că
acasă rămâne veșnic un singur loc.
Agora NR. 3-4 aprilie 2019
49
5 50
Ilustrație de Daria Prundea
Dar te întreb pe tine, elevule
navetist, ai mai avea de cine să
râzi dacă nu ai sta la gazdă? Ai
mai avea cum să faci haz de
necaz împreună cu prietenii
tăi de la țară care stau la
apartamente sau prin internate?
Ai mai fi tu dacă nu ai trăi așa?
Un lucru e sigur, cu toții sperăm
și ne ghidăm, fie ca știm sau nu,
după un citat binecunoscut din
Sigmund Freud, “Într-o zi vei
privi în urmă și anii de luptă ți
se vor părea cei mai frumoși”.
A, și legat de mine. Încerc să
îmi urez singură mult noroc la
anul, pentru că nu stiu sigur ce
va fi de acum înainte. Iar asta e
frumusetea lucrurilor.
Agora NR. 3-4 aprilie 2019
6
 COMUNICARE

T
e afli în fața raftului de igienă orală și
te întrebi ce culoare să aibă periuța ta
de dinți de data asta. Nu te poți hotărî
între roz și verde. Totuși, nu mai ai
cinci ani. Atunci ai spus roz. Te sunase
tatăl tău să te întrebe în ce culoare să
văruiască pereții camerei tale și ai spus că în roz, cu
toate că urai rozul, dar ai vrut să fii ca toate fetițele
de vârsta ta. Orice fetiță la cinci ani vrea totul roz,
iubește culoarea asta. Ție îți plăcea albastrul și poate
că nu detestai atât de mult culoarea roz, ci faptul că
toate fetițele o iubeau. Alegi periuța de dinți verde.
Poate că ai fi ales-o pe cea albastră, dar ultima periuță
fusese așa. Și acum, te întrebi la ce vârstă te oprești din
a-ți mai alege culoarea periuței de dinți. Când o să vii
pur și simplu la supermarket și o să arunci în coșul
de cumpărături prima periuță pe care o atingi? Nu se
poate întâmpla asta. Te speli pe dinți și e primul lucru
pe care îl faci când îți începi ziua. Nu poți să îți periezi
dinții cu o periuță de dinți aleasă la întâmplare. La
fel cum nu poți să îți bei cafeaua dintr-o cană pe care
nu ai ales-o. Azi e cana cu buline mov, mâine e cana
cu steluțe, iar următoarea zi e cana cu tigru pe care
o ai de când erai mică. Pur și simplu trebuie să alegi
cât de bună să îți fie ziua, iar începutul ei e cel mai
important. Alegi să bei cafea dacă vrei să ai o zi bună.
Nu orice cafea, evident. În niciun caz nu ai să bei cafea
făcută la aparat, ci o să te bucuri de o cafea adevărată,
la ibric. Cine nu bea cafea nu înțelege că nu e vorba
despre energia pe care ți-o dă, ci de starea pe care o ai
când o bei. Îți încântă nările, papilele și îți dă starea
de ,,sunt acasă”. Nu m-am mai gândit până acum la
asta, dar acasă e acolo unde cafeaua e făcută în ibric.
Acum îți dai seama cât de important e să îți alegi tu
culoarea periuței de dinți? Cert e că la 18 ani încă îți
alegi culoarea periuței de dinți, a paiului cu care să bei
și cana de cafea. Îți alegi caietele după copertă, dar nu
și cărțile, pentru că măcar atât ai învățat în 18 ani de
viață: să nu judeci o carte după copertă! Și nici un om
după prima impresie. Mai târziu îți vei da seama că e
una dintre cele mai mari greșeli pe care le-ai putea face
și că fix oamenii aceia pe care i-ai judecat la început
devin cei mai importanți pentru tine.
SARA VOICA În orice caz, nu e o poveste despre periuțe de dinți și
cafea, ci despre creștere și trecerea timpului. Cel puțin
Nu știi ce te așteaptă în viitor, dar te uiți în urmă și vezi
tot ce ți s-a întâmplat, cum ai evoluat, cum ai suferit,
ce ai greșit și succesul pe care l-ai avut, iar dacă ar trebui
să alegi, dacă ai mai putea să trăiești încă o dată tot, ai
face-o, fără niciun fel de ezitare și cu fix aceiași oameni,
cei care au contribuit la cine ești tu acum.
Legi o prietenie cu băiatul acela, știi tu, cel cu care
credeai că nu o să ai vreo legătură vreodată și s-a
dovedit a fi singurul care în unele zile îți aducea
zâmbetul pe buze. A devenit important pentru tine.
Nu e ciudat cum începem să iubim persoanele care ne
fac fericiți? De parcă doar faptul că ne înveselesc ar
trebui să conteze.
Pierzi niște prieteni din gimanziu, suferi, dar realizezi
că nu prea aveați lucruri în comun, că voiați ceva
diferit, iar în final, ești iar okay, înveți ceva din asta și
treci peste.
Te îndrăgostești și înveți că persoana care te poate face
cel mai fericit om, te și poate răni cel mai tare și înveți
să trăiești cu asta. Poate că asta înseamnă iubirea, pe
lângă multe altele, să oferi cuiva șansa de a te răni și să
speri că nu o va face.
Scrii poezie și participi la primul tău concurs de creație
literară. În aprilie ești și tu prezent la festivitatea de
premiere și te simți important. Simți cum e să îți faci
părinții mândri și îți spui: căldura asta din suflet, starea
asta de bine, vreau să o simt cât mai des.
Susții o prezentare în amfiteatrul școlii cu toate că e
unul dintre lucrurile de care ți-e frică cel mai tare: să
vorbești în public. Și totuși, o faci. Prezinți, te încurci,
te uiți în public, primești un zâmbet de încurajare
și continui, îți duci prezentarea până la capăt. Apoi,
cobori de pe scenă și începi să plângi în hohote. E și
ultima dată când o faci. Partea cu vorbitul în public,
nu cea cu plânsul.

VIATA MERGE INAINTE

așa cred, nu-s sigură. Acum știi doar că ești în ultimul
an și te întrebi cum de sfârșitul e atât de aproape. Îți
e frică să nu mai clipești, că poate te trezești în iulie
și că atunci chiar că s-a terminat tot, că ai o diplomă

(CU SAU FĂRĂ MĂSELE DE MINTE)
și că ar trebui să știi ce să faci cu ea. Și mai ales să nu
dezamăgești pe nimeni. Uneori mă întreb de ce ne e
frică mai tare? De binele nostru sau de dezamăgirea pe
care am putea să le-o creăm celor dragi prin alegerile și
greșelile noastre?

Agora NR. 3-4 aprilie 2019 Agora NR.

Agora NR. 3-4
3-4 aprilie
aprilie 2019
2019

51
1 2
52
COMUNICARE
Devii voluntar și descoperi
despre tine că poți ține de
mână patru copii cu numai
două mâini.
Participi la o altă festivitate de premiere
a unui alt concurs de creație literară și
în timpul ei gândul îți zboară la bunicul
tău. Ți-ai fi dorit să fie și el acolo cu
tine și te întrebi dacă ar fi mândru. Cum
poate să îți fie dor de cineva pe care nu l-ai
cunoscut niciodată? Atunci realizezi că ai un gol în
suflet pe care nu îl vei putea umple vreodată.
Îți faci prieteni noi, pe sufletul tău, ajungi să îi iubești
cu adevărat și să vă faceți amintiri împreună. În final,
se transformă în străini. Deveniți străini care împart
amintiri. Nu toți însă. Presupun că rămân cei care
contează cu adevărat și mergi mai departe. Face parte
din viață.
Te cerți cu părinții tăi din diferite motive, poate cel
mai des pentru că nu te lasă în anumite locuri și îți zic
că atunci când vei împlini 18 ani vei putea face ce vrei.
Nu conștientizezi când trec doi ani și dintr-o dată nu
mai ai 16 ani. Ai 18 ani, dar tot nu te lasă. Trebuie să
ajungi la facultate și poți face tot ce vrei. Și tot ce ți-ai
dorit a fost să împlinești 18 ani, iar apoi să ajungi să
pleci de acasă, dar ai uitat de cel mai important lucru.
În tot timpul ăsta s-a întâmplat fix în fața ta. Dintr-o
dată, fratele tău care mergea de-a bușilea acum are
aproape cinci ani și devine pe zi ce trece tot mai isteț,
iar sora ta nu mai are fălcuțele de când era mică. S-a
subțiat la față și a început să își dea ochii peste cap.
Vezi cum s-a transformat într-o mică domnișoară. Ai
fost atât de ocupat să crești, încât nu ai realizat că și
frații tăi mai mici o fac și că părinții tăi îmbătrânesc. Li
s-au conturat ridurile în colțul gurii și în jurul ochilor
și dintr-o dată vezi cum mama ta își întinde pielea de
pe frunte în speranța că ridurile vor dispărea, iar că
tatăl tău are mai multe fire de păr alb decât înainte.
Dintr-o dată regreți și îți dorești să dai timpul înapoi.
Nu poți.
Îți dai seama că nu ai fost nici un nepot prea bun, că
nu ți-ai mai sunat bunicile, cu toate că pe una dintre
ele nu ai mai văzut-o din vară, iar până atunci, de la
Crăciun. Și știi că ele oricum te iubesc orice ar fi. Îți
zici că le vei suna, că nu mai uiți, că le vei reaminti cât
de mult le iubești și că nu ai uitat în niciun moment
de ele. Până la urmă, intervine altceva. După aceea, nu
o faci. Parcă ți-e prea rușine, pentru că știi că ar trebui
Agora NR. 3-4 aprilie 2019
53
3 54
să vorbești mai des cu ele.
Ajungi pe scaunul de la
dentist. Trebuie să îți scoți
o măsea de minte. Plângi, iar
doamna doctor te întreabă ce clasă ești,
încercând să te liniștească. Clasa a XII-a,
îi răspunzi râzând, în timp ce lacrimile
tale se iau la întrecere. Realizezi că timpul
trece și totuși, unele lucruri nu se schimbă
niciodată. De exemplu, frica ta de ace și de mersul
la dentist. Fie că ai 3 sau 18 ani, asta a rămas la fel.
Singurul lucru diferit e că ai învățat să plângi fără să
scoți vreun sunet, fără să deranjezi pe cineva, fără să
atragi atenția asupra ta. Nu e un progres total, dar
măcar e unul. Și ai mers singură, fără să te țină cineva
de mână. Poate că ți-ai amintit și de cuvintele spuse de
tatăl tău cu o seară înainte și ai râs din nou: ,, Și eu mi-
am scos o măsea de minte. Așa fac oamenii ca noi doi.
Trebuie să-și mai scoată din măselele astea de minte, să
devină mai obișnuiți, că sunt prea deștepți.”. Și acum
poți să crezi că sună arogant ce a spus, dar nu e. Este
doar un tată care a încercat să mai potolească emoția
din sufletul copilului său și să-l ajute. E tata, mereu
acolo, iubindu-te necondiționat, indiferent de ce s-ar
întâmpla. Fie că e vorba de o inimă frântă, de culoarea
pereților unei camere, de mașina de tuns iarba pe care
ai stricat-o sau de măselele de minte.
Ești în vârful dealului și ai cea mai frumoasă priveliște.
Te uiți la soarele care e pe cale să apună și la tot
spectacolul de culori: puțin negru aici, niște roșu
acolo, mai mult albastru, că doar era culoarea ta
preferată atunci când aveai cinci ani (mi-a zis mama
că de fapt era turquiose, dar ea nu știe că la vârsta aia
nu auzisem de așa culoare), oranj și galben. Te bucuri
de tot și în același timp ești nostalgic. Așa funcționează
viața și nu ești nici primul care trece prin asta, nici
ultimul. La început, mi s-a zis să mă bucur de această
perioadă, de acești ani, căci sunt cei mai frumoși. Și
poate că nu am acordat atât de multă importanță,
zicându-mi că e ceva ce zic oamenii mari, un fel de
efect al îmbătrânirii. Am clipit o dată, am căscat un
pic la o oră de istorie, am scăpat creta din mână, de
frică, la ora de fizică, am ațipit la o oră de matematică
și dintr-o dată am ajuns aici, elev de a XII-a, dorindu-
mi să fiu iar mic. Te uiți în urmă la tot ce ai realizat,
tot ce ți s-a întâmplat și la greșelile tale. Speri din tot
sufletul să nu le mai repeți. Vezi care au fost oamenii
constanți din viața ta pe lângă familie, oameni cu ochi
albaștri, culoarea lor fiind asemănată cu cea a mării
și totuși, care nu te-au lăsat vreodată să te scufunzi,
cu strungărețe, cu zulufi negri și cu zâmbete care pot
lumina o cameră întreagă atunci când pășesc în ea.
Doi-trei profesori care au avut un impact asupra ta și
care te-au făcut să-ți dorești mai mult de la tine insăți.
Privești în sus la stelele tale norocoase, cred că bunicul
e una dintre ele, și zâmbești. Ți-ai dori să poți citi încă
o dată toate cărțile care ți-au ajuns la suflet, care și-au
lăsat amprenta asupra ta, care te-au făcut să te simți
bine, să râzi și să plângi. Să le citești fără să știi cum se
termină, cu toate că uneori trișezi. Dai paginile până
la sfârșit și citești ultima propoziție. E micul tău obicei
prost. Unii mănâncă dulciuri pe ascuns, cu toate că știu
că nu e bine penru ei, unii nu se pot abține să nu-și
roadă unghiile, iar tu, uneori, citești ultima propoziție
de pe ultima pagină a cărții.
Uneori, vrei să știi ce se va întâmpla înainte să se
întâmple. Uneori, vrei să fii pregătit pentru ce-i mai
rău. Și uneori, îți dai seama că nu poți alege care să fie
finalul unei povești, nici să controlezi felul în care se
desfășoară lucrurile, nici câtă iubire să-ți ofere cineva
și nici nu poți alege cu ce ochi să te vadă lumea. Nu
poți să dai limbile ceasului înapoi, nu poți să oprești
timpul în loc și nici pe tine din a mai fi mare. Poți
doar să continui să crești, să-ți pictezi viața și pereții
în propriile culori și să te uiți în urmă doar la amintiri,
zâmbind nostalgic. Și nu în ultimul rând, să alegi
culoarea periuței tale de dinți.
să- l ungi cu cuţitul de tăiat pâine.
el câteva firimituri; nu trebuia
— Da, totuşi se vede că au intrat în
i- a răspuns Iepurele de Martie.
— Am luat untul cel mai bun,
Martie.
uitându-se iritat la Iepurele de
ceasului cu unt, a adăugat apoi,
că nu merge să ungi maşinăria
a oftat Pălărierul. Ţi-am spus eu
— A rămas în urmă cu două zile,
aranjare în pagină: Răzvan Andrei Timofte
ilustrații: Anca Balcoș, Anca Margo Țăruș
Agora NR. 3-4 aprilie 2019
4
 SA-TI SPUN DE CATE ORI
ERA SA-MI SUNE CEASUL...

PATANIILE UNUI STRAUNCHI, SCOASE DE LA

NAFTALINA DE STRANEPOATA SA

MARIA Bunicul mi-a spus că a fost luat prizonier de ruși în

NECHITA al Doilea Război Mondial și dus în lagărul comunist
de la Oranki, în Siberia, în anul 1944. Acolo a desenat
autoportretul pe care o să-l vezi dacă dai pagina, pe
o carte poștală trimisă prin Crucea Roșie rudelor din

N
u l-am văzut niciodată mergând.
E ceasul acela mare, care stă agățat
pe peretele din sufrageria bunicilor
de vreun sfert de secol. Arată de
parcă ar fi prins al Doilea Război
Mondial. Și chiar l-a prins, după
cum se va vedea în povestea noastră. O cutie maronie,
total ieșită din peisaj, cu cifrele parcă scrijelite cu
cuțitul. Arată ziua și luna, aceleași de când mă știu...
ASEZARE IN PAGINA DE vineri, 13 noiembrie. Și anul??? Nu-l arată, dar îl știu
SABRINA DOCHIA eu: 1995. Anul morții unui om. Să spun ce om? Hai
ILUSTRATII DE să spun...
MARIA NECHITA, NENEA NITA Pentru mine-i nenea Niță, unchiul bunicului meu.
Nu l-am cunoscut personal, dar am auzit o mulțime
de lucruri despre el.
țară. Era ofițer. A fost obligat să meargă pe jos până
acolo, un drum plin de rușine, de frig și de batjocură.
Prizonierii erau descălțați forțat, cu scopul de a degera
și de a muri. Cu cât ajungeau mai puțini în lagăr,
cu atât mai bine. Mi se face rău când mă gândesc la
oamenii aceia cu picioarele pe pământ, dar desculțe,
obligați să-și dea jos ghetele și să continue să meargă
până când degeră și mor. Nu atât de rău când mă
gândesc la ei, cât la cei cărora le-a putut trece prin cap
o asemenea idee. Trebuie să fi avut niște minți bolnave,
înghețate, mai puțin funcționale decât cel mai degerat
deget de la piciorul stâng al oricărui soldat mort, altfel
nu reușesc să-mi explic comportamentul lor. Și nenea
Niță ar fi trebuit să renunțe la cizme. Rușii au avut
o tentativă de a i le smulge de-a dreptul din picioare
(eventual cu tot cu membre). Istețimea l-a ajutat să nu

Agora NR. 3-4 aprilie 2019 Agora NR. 3-4 aprilie 2019

1
55 2
56
A fost luat prizonier de ruși în al
Doilea Război Mondial și dus în lagărul
comunist de la Oranki. Acolo a desenat
autoportretul.
rămână desculț: și-a tăiat carâmbul, astfel încât piciorul
să-i rămână înțepenit în cizmă. Concluzie: cuțitele și
mințile ascuțite salvează vieți.
Următorii patru ani din viață și i-a petrecut în
lagărul comunist de la Mănăstirea Oranki. Avea 34 de
ani atunci când a fost luat prizonier, iar la revenirea
în țară, arăta de vreo 50. A făcut parte din primele
loturi de prizonieri aduse în fosta mănăstire Oranki,
transformată în lagăr, în vara anului 1944. Pe urmă
au adus și unguri, italieni, nemți și spanioli. Deținuții
erau ținuți în bordeie înconjurate de sârmă ghimpată.
Pădurea din jur a fost defrișată pe o suprafață de
cincizeci de hectare, pentru ca acolo să se cultive apoi
zarzavat. Prizonierii erau împărțiți în trei grupe, în
funcție de capacitatea de muncă a fiecăruia. Cei din
primele două serii, printre care și nenea Niță, lucrau
în afara lagărului, vara la grădina de zarzavat, la tăiat
și cărat lemne în pădure. Iarna, la pădure, tăiat și
cărăușie, sau la desfundat drumurile.
În perioada prizonieratului, a făcut ceasul din
sufrageria bunicilor. Da, vă spuneam că a prins al
Doilea Război Mondial. Cutia maronie, cu pendul din
lemn de cireș, pe care sunt gravate inițialele lui. Are
cifrele scrijelite cu cuțitul în lemn, iar mecanismul din
interior e făcut din oase de animale, găsite prin locurile
în care muncea de dimineață până seara. În jurnalul
personal, l-a numit ,,Ceas din lemn cu cadran de 24 de
ore și mecanism automat la calendar. Realizat in 1947,
URSS”. A ținut foarte mult la el și de aceea a vrut cu
orice preț să-l aducă în țară. Rușii au fost de acord
doar cu condiția de a le face și lor unul identic.
La câteva luni de la întoarcerea din lagăr, nenea Niță
a fost închis de securiștii români, pentru alți doi ani,
în penitenciarele din țară, iar până la 22 februarie
1953 a muncit la Canal. Capetele de acuzare au
fost: apartenența la Mișcarea Legionară, posesia de
armament și deținerea unui post de radio-emisie. Cred
că ar fi mai bine să îi dau lui cuvântul.
„Mă aflam la Ivești, județul Tecuci, avocat activ după
repatrierea în mai 1948 din prizonieratul din URSS
și după o întârziere de circa șase luni de zile pentru
înscrierea în Colegiul Avocaților Tecuci (decan Velicu).
Duminică, 28 martie 1949, seara, fusesem în vizită
la familia Cuconeș din Ivești, unde petrecusem o
seară plăcută cu cântece (aveam vioara la mine) și
discuții în compania membrilor familiei și în special a
domnișoarei Eugenia Cuconeș, care putea fi o partidă
de căsnicie viitoare.
M-am înapoiat din vizită pe la orele 12:00 din
noapte, la locuința mea închiriată de la familia Coman
Zaharia, unde aveau un spațiu compus dintr-un birou,
o sală de trecere comună spre o altă cameră, care era
dormitorul.
Intrarea în biroul meu era din strada principală, iar
ușa de la intrarea din stradă era blocată de un rulou
metalic pe care în fiecare seară îl coboram până la
pragul de jos, unde îl asiguram cu un lacăt; în rulou era
decupat un ,,ochi magic” prin care aveam vizibilitate
la stradă.
Am adormit imediat, iar pe la orele 1:30 - 2, am auzit
ciocănituri puternice în ruloul de la stradă. Probabil ca
loviturile puternice din stradă să fi alarmat vecinii care
aveau locuințele aderente locuinței mele. Am ieșit prin
culoarul comun din dormitor în birou, unde aveam
intrarea principală; prin ,,ochiul magic” din rulou am
observat în fața locuinței mele circa șase persoane,
dintre care am identificat pe plutonierul de jandarmi
Stoianovici …, șeful postului de jandarmi Ivești și pe
Ionică …, șeful securității Ivești (fost chelner la un
restaurant din Tecuci). Restul, tineri necunoscuți.
M-am retras în tăcere în dormitor, unde am blocat
ușa de la intrare și am așteptat în alertă ceea ce a urmat.
După circa o jumătate de oră, au intrat în locuința mea
prin curtea din spate, conduși de gazda mea, Coman
Zaharia, cei șase vizitatori pe care-i văzusem în stradă
prin ,,ochiul magic”.
Ce se întâmplase?
Locuințele din Ivești, zona unde locuiam și eu, sunt
înșirate una lângă alta fără curți despărțitoare și nu au
acces decât sau prin față, sau prin intrarea din curțile
din spate, înșirate cu ieșirea către valea râului Bârlad
(zona ,,Cânepărie”).
Vizitatorii mei nocturni, necunoscând exact intrarea
prin curte spre locuința mea, au alarmat mai mulți
vecini, stârnind lătratul câinilor din toată zona și
făcând publică la o oră nepotrivită acțiunea de arestare
a mea, lucru care era contrar dorinței lor.
La ușa dormitorului meu, care era închisă, s-au năpustit
furioși toți ,,vizitatorii”, cu înjurături și amenințări.
Văzând că printre vizitatori erau și gazda mea și șeful
postului de jandarmi, am deschis ușa și m-am retras
spre fundul camerei...
Imediat s-au repezit la mine doi dintre tinerii
necunoscuți, m-au imobilizat la mâini, iar un al treilea
mi-a înfipt un pistol în coasta stângă (mai păstrez și
acum un semn dureros).
După câteva minute, vizitatorii mei s-au mai calmat,
mi-au permis să mă îmbrac cu ce am apucat și mi-au
luat un prim interogatoriu, cerându-mi să răspund la
două întrebări:
1.Ce armament posed?
2. Unde este instalat postul de emisiune
radio pe care îl posed?
Văzând ei că nu răspund la niciuna din întrebări (de
altfel nici nu puteam da un răspuns afirmativ, cum ar fi
dorit vizitatorii mei), mi-au făcut o sumară percheziție

Agora NR. 3-4 aprilie 2019 Agora NR. 3-4 aprilie 2019

3
57 4
58
și m-au invitat să-i urmez; erau orele circa 3:30 și
începuseră să se arate zorile, ceea ce i-a determinat să se
grăbească, pentru că toată acțiunea a fost proiectată să
se desfășoare pe timp de noapte, iar lumea începuse să
se trezească la viață și la treburile primăverii.
Am fost îmbarcat într-un autoturism tip I.M.S. cu
mâinile legate și sub paza atentă a celor patru civil
necunoscuți am pornit spre Galați.
Prin dreptul comunei Liești, mașina s-a abătut pe un
drum spre stânga și în scurt timp am ajuns în afara
satului, în plantațiile de salcâmi.
Am fost coborât din mașină și mi s-a cerut încă o
dată să răspund la cele două întrebări, după care, la
răspunsul meu negativ, mi s-a ordonat să îmi fac
rugăciunea, să mă depărtez la zece pași, întrucât
urmează să fiu împușcat.
La această invitație, am răspuns cu glas tare: “Ei și
ce? Mâine va afla toată lumea că în acest loc a fost
împușcat avocatul Hilohi.”
Menționez că în acel moment, la o distanță de circa
100 - 150 m, se auzea cum trece pe drum o căruță trasă
de doi boi pe care un țăran îi îndemna la mers, din
când în când; zorile apăruseră spre răsărit.
La replica mea, anchetatorii mei m-au înjurat și
bruscându-mă, m-au urcat din nou în autoturism,
ordonându-mi să nu mai scot nicio vorbă.
Replica mea, spusă cu glas tare și cu intonație, a avut
efect; la ieșirea din închisoare, am aflat că țăranul care
trecea cu carul prin locurile acelea a auzit discuția și a
anunțat familia despre evenimentul respectiv.”
Se pare că ,,amabilii” vizitatori nu i-au dat voie să
vorbească sau să aducă vreun cuvânt în apărarea sa.
Doreau să audă răspunsuri afirmative la întrebările pe
care i le-au pus, iar atâta timp cât cuvintele lui nenea
Niță nu coincideau cu așteptările lor, erau considerate
ca și inexistente. Prin această metodă (îmi vine greu
să cred că aceasta era gândirea lor, și nu doar o formă
de manipulare) puneau un fel de presiune asupra celui
interogat. Întrebau direct, nu ezitau și lăsau clar să se
înțeleagă ce răspuns se așteaptau să primească. În felul
acesta, le era redusă atât de mult libertatea de a alege,
încât cei mai mulți cedau și recunoșteau acuzațiile
absurde aduse de anchetatori. Sunt foarte mândră
că o rudă de-a mea a fost printre cei care au reușit să
reziste cu stăpânire de sine și credință în dreptate și
nu a acceptat sub nicio formă minciuna deghizată în
adevăr a dictaturii comuniste. A plătit totuși cu prețul
libertății.
,,Ajuns la Galați, am fost internat în beciul securității
de lângă Catedrala Sfintei Episcopii Galați, unde
comandantul era Mauriciu Ștrul, după cum am aflat
mai târziu. Anchetatorii mei, pe care i-am identificat
ulterior, erau: Pușcașu ... cu grad de căpitan și Stănescu
Agora NR. 3-4 aprilie 2019
5
59
... cu grad de locotenent, după cum li se adresau gros ca mâna și m-a lovit în spate cu forța cu care pas continuu de mai multe persoane care făceau cu
paznicii. lovesc mingea jucătorii de oină. După prima lovitură schimbul și care dura câte 36 de ore.
Prima ,,probă de anchetă” la care am fost supus am căzut; am fost obligat să mă ridic și în aceleași Am continuat să refuz mâncarea timp de șapte zile,
imediat a fost următoarea: am fost condus la subsol condiții m-a lovit a doua oară; după a treia lovitură nu timp în care am fost din nou anchetat și presat să
pe un culoar strâmt și introdus într-o celulă unde pe am mai putut rezista și am rămas lungit pe dușumea. semnez o declarație în care recunoșteam acuzațiile ce
unul din pereți era montată la înălțimea de circa 2 m și Am fost udat din nou cu apă, după care - aproape mi se aduceau.
jumătate o bară de fier groasă de Փ 50 de mm; am fost inconștient - am fost dus în celulă. Când mi-am După șapte zile de greva foamei, am fost urcat într-o
legat cu o funie groasă de ambele mâini și spânzurat de revenit, am auzit țipete și vaiete care veneau din direcția mașină tip I.M.S. și transportat sub pază a 4 persoane,
această bară. Apreciind distanța, am constatat că eram camerei de tortură. la Securitatea din Râmnicu Sărat. Pe drum, prin satul
la o înălțime de circa 40 de cm deasupra dușumelei. Toate anchetele de acest fel se petreceau în timpul Tudor Vladimirescu, am zărit din fuga mașinii pe frații
Ușa de la celulă s-a închis și am rămas acolo în această nopții la subsolul clădirii, iar în curtea acestei clădiri se mei: Petrică și Elena, care funcționau ca învățători la
poziție. aflau totdeauna una sau două mașini cu motoarele în școala din localitate; am încercat să fac un semn la
Nu după mult timp, am simțit o durere bruscă în mers, pentru a acoperi vaietele din subsol. fereastra mașinii pentru a da de veste familiei; garda
dreptul ligamentelor de la mușchii brațelor (triceps), A doua zi am refuzat să primesc mâncarea... Am mea a intervenit prompt și m-a îndepărtat de la
iar corpul s-a alungit, încât am simțit că am atins cu constatat că nu mai pot ridica brațele mai sus de fereastră. Totuși, ulterior am aflat că am fost zărit o
vârful încălțămintei dușumeaua celulei. mijloc; se rupseseră tendoanele de la triceps (port și în clipă, cu fața lipită de geam.
Încercând să mă sprijin cu vârful încălțămintei de prezent urmele torturii). La Râmnicu Sărat am fost introdus într-o cameră
pardoseală, am simțit că se ameliorează durerea de la După trei zile mi s-a adus în celulă un tovarăș care în care am recunoscut câțiva camarazi cu care fusesem
brațe. pretindea că este de origine român din ținuturile prizonier în lagărul de la Oranki - Mănăstirea (URSS).
Nu m-am putut abține și am scos câteva vaiete de Iugoslaviei și că a fost arestat la încercarea de trecere O nouă anchetă încerca să mă scoată complice la
durere. a frontierei. Eu cred că era un informator pus să mă o uneltire contra ordinii sociale concepută în URSS;
Imediat a apărut un paznic de pe culoarul celulelor, supravegheze. inițiatori: foști prizonieri acuzați de apartenență la
care, văzându-mă că încă sunt conștient și încerc să mă Am mai fost scos la anchetă de două ori și supus Mișcarea Legionară. Am fost acuzat de apartenență
salvez de la durerile brațelor sprijinindu- la torturi de altă natură, culminând cu anchetarea în la Mișcarea Legionară și pentru a mă convinge să
mă de dușumea, a început să mă lovească
peste picioare cu un baston, ca să mă
forțeze să țin picioarele ridicate (cei care
instalaseră bara de tortura nu au avut în
vedere înălțimea mea de peste 1,75).
S-a mai întâmplat și alt fenomen: prin
greutatea părții inferioare a corpului, acesta Ulterior am aflat că am fost
s-a alungit și schimbarea dimensiunii pe
verticală mi-a blocat diafragma și am avut
zărit o clipă, cu
simptome de sufocare. fața lipită de
Am scos un ultim țipăt și mi-am pierdut geam.
cunoștința……
Nu știu după cât timp mi-am revenit
și am constatat că sunt ud, cineva mă
pălmuia, și că mă aflam în camera de
anchetă.
M-au luat din nou în primire anchetatorii
mei: Căpitan Pușcașu și Locotenent
Stănescu.
O nouă metodă de constrângere la
recunoașterea celor două capete de
acuzare: posesia de armament și folosirea
unei instalații de radio emisie.
Mi s-a indicat să iau poziția: aplecat în
față și prinderea cu mâinile a vârfurilor
de la degetele picioarelor, într-o poziție
încordată, fără îndoirea genunchilor.
La ordinul lui Pușcașu, subalternul său,
Stănescu, a luat din panoplie un ciomag
Agora NR. 3-4 aprilie 2019
6
60
mărturisesc, am fost confruntat cu fostul meu coleg
de la Seminarul Teologic Galați, Niculescu Aurel,
pe atunci preot la Tâmboești - Râmnicul Sărat.
Anchetator: locotenent Orenstein, originar din Tecuci.
Pentru a dovedi modul politic în care am îndeplinit
funcția de primar la Ivești, am propus doi martori evrei
din Ivești, refugiați la Tecuci: Filip. M. și Rică G.; după
confirmarea acestei probe, locotenentul Orenstein a
încetat tortura la anchetă.
Ancheta s-a terminat cu concluzia că am colaborat
cu: Militaru Gheorghe, Rădulescu Ștefan, Nițu S.
ș.a., foști prizonieri de război, care au organizat o
formațiune de rezistență numită ,,Mihai I”, cu sediul
la Râmnicu Sărat.
În final am fost judecat pentru uneltire contra ordinii
sociale și condamnat la 2 ani închisoare cu confiscarea
averii pentru omisiune de denunțare.
Sentința penală nr.883/16. IV. 1949, a Tribunalului
Militar Galați.
După expirarea pedepsei, am fost internat activ la
Canal, până la 22 februarie 1953.
În perioada judecării procesului de la Galați, am fost
încarcerați în penitenciarul Galați. Director: Goiciu. ’’
Am preferat să îl las pe nenea Niță să vorbească
mai mult, pentru că nu aș fi putut să descriu mai
bine întâmplările prin care a trecut. Până la urmă,
le-a trăit pe pielea lui și am găsit de cuviință să îl las
să le povestească cu cuvintele lui. Nu le-ar fi scris în
jurnal dacă nu ar fi vrut ca lumea să le afle. E păcat să
fie ignorate niște adevăruri legate de propria noastră
existență. Nu știu cât de credibile par lucrurile acestea
din exterior, citite de o persoană care poate că nu a avut
în familie astfel de cazuri, dar pentru mine sunt de-a
dreptul fascinante. Stau și caut prin jurnale, răsfoiesc
cărți, scrisori și documente. Aflu ce gândeau oamenii
aceștia, printre care nenea Niță, precum și străbunicul
meu (dar cred că aceasta poate fi o altă poveste). E ca
și cum aș intra în mințile lor, uneori am chiar impresia
că le încalc, într-un fel, intimitatea. Mă liniștesc,
gândindu-mă din nou că au lăsat toate lucrurile scrise
pe hârtie din dorința de a fi aflate. Dacă asta era ceea ce
intenționau, cred că le-a reușit. Eu le-am aflat și încerc
să le fac cunoscute la rândul meu.
Toate căutările au pornit de la amintirea legată de
ceasul din sufrageria bunicilor. Simțeam cumva că este
un lucru deosebit și auzisem în copilărie discuții între
părinți și bunici pe care nu le înțelegeam la momentul
respectiv. Nici nu aveam cum să înțeleg dilemele unei
perioade în care nu am trăit, la o vârstă atât de mică.
Am pus totul cap la cap când eram în clasa a noua
și făceam parte dintr-un grup de tineri, ne întâlneam
la Ceainăria de la Episcopie. Într-una din întâlnirile
noastre săptămânale, am discutat despre persecutarea
Agora NR. 3-4 aprilie 2019
7
61
creștinilor români în închisorile comuniste. M-am
hotărât să cercetez în amănunt trecutul familiei mele,
pornind de la povestea ceasului din sufrageria bunicilor.
O să spun direct ce am ajuns să cred: comuniștii au
distrus generații întregi. Au obligat oamenii să își bată
singuri joc de ei și de semenii lor. Să-și calce în picioare
trecutul, cultura, credința, țara, lucruri pentru care
au luptat de când există lumea. Au apărut din senin
la noi în țară, din seninul cer stalinist, și au distrus
tot ce era mai de preț: ființele umane. E adevărat că
s-au construit blocuri, fabrici și drumuri, dar cu prețul
suferinței a zeci de mii de oameni.
Imaginează-ți un oraș mare, populat, împânzit de
străzi. Aflat sub regim comunist. Din toate străzile
acelea, din multitudinea de variante posibile, comuniștii
ți-au mai lăsat una singură, îngustă, cea pe care o evitai
fără ezitare în fiecare zi când te duceai la lucru. Apoi
au venit și au montat un semn ciudat la unul dintre
capetele străzii. Unul roșu, tare roșu, întrerupt de o linie
albă în mijloc. Ți s-a spus că înseamnă ,,INTERZIS”.
Curând ți-ai dat seama că treaba cu ,,INTERZIS”-ul
nu prea-i de glumă. Unii care nu au respectat sensul
de mers au pățit-o rău de tot, pe alții nu i-ai mai văzut
de ceva timp. Nu te-ai opus, pentru că știai că cei de
la conducere sunt genul de oameni pe care nu ar fi de
dorit să-i superi. Ai continuat, prin urmare, să mergi și
tu, păstrând direcția. Ce altceva era de făcut? Simți că
ar trebuie să îți recapeți libertatea, dar nu mai poți. Nu
mai vezi decât semnul din capătul străzii. E tare, tare
roșu și te înspăimântă. Ți l-au pictat pe ochi!
Am înțeles, citind paginile acestea vechi de jurnal, de
câte ori era să-i sune lui nenea Niță ceasul. Prima dată,
în vara anului 1944, când a fost dus în lagăr. Apoi, de
atâtea alte ori, în infernul rusesc sau în cel românesc.
Dar socoteala a fost dată peste cap, limbile timpului
s-au tot învârtit până vineri, 13 noiembrie 1995.
Atunci i-a sunat ceasul, atunci a murit un om care n-a
acceptat să ia minciuna drept adevăr și a încercat să
trăiască liber.
Un președinte de stat a fost întrebat
cândva:
- Credeți că libertatea îi face pe oameni
mai fericiți?
El a răspuns:
- Sincer, nu știu. Dar sunt sigur că îi face
mai oameni.
Fernando Savater
Agora NR. 3-4 aprilie 2019
8
62
Comunicare
Cum să
vorbești
cu o inimă
plină de vânătăi
Ana Simionescu Smreciu
ADOLESCENT. A de la „anxi-
etate”, D de la „depresie”... Iar, pent-
ru el/ea, lista se oprește aici. Cum îl/o
recunoaștem?! În principiu, este tipul
sau tipa care niciodată nu spune că azi
e „depresat(ă)” sau care, dacă te joci
cu vorbele și spui că „ai făcut depresie
din cauza alor tăi de când ai luat 5-ul
ăla”, îți atrage atenția și îți dă vreo
câteva exemple de cazuri de depresie
pe bune, iar tu te gândești de două ori
înainte să mai faci afirmații riscante.
Ciudat e că, de cele mai multe ori,
nu îți dă exemplul personal, ci fie
vorbește la general, fie dă totul pe un
Agora NR. 3-4 aprilie 2019
cunoscut cu identitate secretă. Evi-
dent, poți crede asta și nu e absolut
nimic greșit. Dar poți și să începi să
îți pui niște semne de întrebare despre
interlocutorul tău și să îl privești alt-
fel. Mulți se sperie și fug, ăsta e felul
lor de „a privi altfel”. Alții, însă, nu
se îndepărtează, ci, dimpotrivă, se ap-
ropie de persoana respectivă, fie pur și
simplu pentru că le pasă, fie pentru că
au instinctul salvatorului, al psiho-
logului fin sau al lui Hannibal Lecter
însuși (din ăștia nu am întâlnit și nici
nu aș vrea, dar am auzit că există).
El sau ea, însă, are, probabil, nevoie
63
1 64
doar să fie ascultat(ă). Chiar dacă nu
se mândrește că a ajuns în situația asta
și crede că e rușinos să spună ce simte.
Chiar dacă alții ar arăta cu degetul
spre el/ea, râzând. Chiar dacă și-ar
dezbrăca armura de aparentă normal-
itate, arătând lumii întregi călcâiul lui
Ahile, monstrul ăla din fundul șifo-
nierului, care iese noaptea și bântuie:
vulnerabilitatea.
Aș putea fi eu, ați putea fi voi. Ar
putea fi ai voștri. Depresia e ca o
vânătaie cu care te trezești într-o bună
zi. Știți genul ăla de vânătaie care e pe
corpul tău, dar nu știi unde ți-ai fă-
Agora NR. 3-4 aprilie 2019
cut-o?! (Mie mi se întâmplă frecvent.) doi copii de a noua
Simți că te doare, simți un disconfort, stau de vorba despre
vezi o pată violeto-maronie, dar, pur
și simplu, nu poți asocia un eveni- A&D
ment trecut de natură fizică acestui
semn de pe pielea ta. Așa e și cu
depresia! Oricare dintre noi s-ar putea
trezi, într-o zi fără soare și cu cer
mohorât, cu o ditamai vânătaia. Doar
că pe suflet...
Cunoașteți o inimă plină de
vânătăi?! Dacă da, ascultați-o. Dacă
nu, ciuliți urechile; veți auzi o zbat-
ere plină de curaj și, deopotrivă, de
teamă. La fel ca asta...
2
 Comunicare
Tu, cel care Spui despre tine că ești o persoană anx-
asculți:
ioasă și că, de-a lungul timpului, te-ai
confruntat și cu stări depresive. Te-ai
putea întoarce în trecut, astfel încât să îți
amintești cu exactitate momentul în care ai
început să te simți așa?
Nu îmi doresc să mă întorc în trecut nici
Ea, inima
plină de măcar pentru mine însămi ca să pot realiza
vânătăi:
cum a început totul. În schimb, pot să
spun că, încă de mică, am fost o tipă spe-
rioasă, rușinoasă. Am cam lăsat să se prof-
ite de mine și am devenit „bleagă”, cum
ar spune unii. Bineînțeles că mintea mea
inocentă își dorea să vadă numai binele din
jur, însă, între timp, am descoperit că mă
mințeam singură. Într-un mod oarecum
constructiv, ce-i drept. Dar e bizar cum,
deși mereu am visat cu ochii deschiși și,
chiar, mi s-a spus că sunt „aeriană”, am ob-
servat realitatea destul de repede. Tocmai
de-asta, nu am fost niciodată o persoană
pozitivă și, în timp, pesimismul meu a
evoluat. Am ajuns de la a mă confrunta
cu obstacole banale, dar care și-au pus o
amprentă imposibil de curățat asupra mea,
la a trăi adevărate „drame”, în prezent.
Cum vezi, din proprie experiență, granița
Tu, cel care
asculți: dintre a fi doar trist într-o anumită perio-
adă și a fi anxios, sau chiar depresiv?
Momente triste are fiecare om. Normal că
Ea, inima
plină de e o diferență între a fi trist, fiindcă ai luat o
vânătăi:
notă mică la școală, deși ai învățat de ți-au
sărit capacele de frică de mama sau de tata
(și, pe lângă asta, ți-a murit pisica, te-a
înșelat iubitul, bunica are cancer, ți-ai pier-
dut prietenii și mai știu eu ce alte chestii,
care se adună și pun capac; capac care ține
toată informația blocată, se amestecă tot,
stările se percep diferit în funcție de om,
se triplează problemele, deși nu faci nimic
altceva decât să mergi pe „let it be” și...
deja mă complic, dar sunt niște exemple
de situații ale căror efecte se pot multiplica
și chiar o fac, mai devreme sau mai târziu)
și a trăi cu tristețea, de parcă te-ai logodit
cu ea (te trezești CU EA, mănânci CU EA,
mergi peste tot CU EA, te culci la loc CU
EA).
Agora NR. 3-4 aprilie 2019
Însă faptul că eu mă pierd în detalii, în
propriile gânduri demonstrează cât de tare
se intensifică orice aspect, aparent, neîn-
semnat, în mintea omului anxios, după ce
se adună laolaltă toate mărunțișurile care
nu s-au consumat, pe principiul „life goes
on”. Eu, cel puțin, am ajuns în punctul
în care pot fi întrebată, pur și simplu, „Ce
faci?”, iar eu să îmi fac tot felul de scenarii
legate de motivul întrebării, variantele
mele de răspuns, viitoarele reacții și inter-
pretări la răspunsul meu ale celui care m-a
întrebat și... așa mai departe, doar ca să
îmi dau seama că aș fi putut de la început
să răspund cu un simplu „Bine. Scriu la
română. Tu ce faci?”.
Tu, cel care Ești, clar, unul dintre adolescenții care
asculți:
își dă seama de problemele pe care le are.
Spune-mi, te rog, cum ai început să (te)
înțelegi și ce rol a avut această conștien-
tizare a suferinței în ameliorarea stărilor
tale neplăcute.
Ea, inima Nu a avut vreun cine știe ce rol. Normal
plină de că e foarte important să accepți că ai o
vânătăi: problemă și să afli care este aceea, dar
nu pot să zic că mă înțeleg, neapărat, pe
deplin. Dacă ar fi fost așa, aș fi fost cu un
pas mai aproape de vindecare. Și să știi că
am înțeles destul de târziu că am o prob-
lemă soră cu anxietatea. Deși problema
în sine apăruse mai devreme... Mai multe
nu vreau să povestesc, în schimb, trebuie
să spun că a vorbi despre ceea ce simți sau
despre ceea ce ți se întâmplă nu înseamnă
să te victimizezi și, da, mi s-a întâmplat să
zic ceva despre subiectul ăsta și să fiu abor-
dată pe un ton ironic sau să mi se arunce
în față celebra replică „Nu te mai victimiza
atâta!”. Asta nu a făcut decât să îmi scadă
și mai mult încrederea în mine! Și se mai
întreabă lumea de ce nu vorbesc...
Tu, cel care Te-au ajutat oamenii din jurul tău să
asculți: depășești situațiile neplăcute prin care ai
trecut din cauza anxietății și a depresiei?
Ea, inima Da, dar nu toți. Paradoxal, cumva, deși nu
plină de comunic prea mult, am destui prieteni.
vânătăi:
Doar unii, însă, mi-au dovedit, de-a lungul
timpului, că își merită numele ăsta.
65
3 66
Recent, mi-am pierdut o Prietenă-Foar-
te-Apropiată din cauza orgoliului său. Am Tu, cel care Am vorbit despre anxietate și depresie și,
trecut printr-o perioadă mai nasoală, dar asculți: de multe ori, oamenii au tendința de a cre-
ea nu a putut să accepte treaba asta și a de că sunt sinonime. Spune-mi, te rog, din
rămas în minte cu un singur lucru, anume perspectiva cuiva care s-a luptat cu ambele,
că m-am purtat „în ultimul hal”. Și aici o care sunt diferențele dintre a fi anxios și a
contrazic: nu i-am vorbit urât niciodată și fi depresiv.
chiar era printre puținele persoane cu care
mai vorbeam în acea vreme, pentru că îmi Ea, inima Nu sunt sinonime, fără îndoială, dar sunt,
limitasem mult interacțiunea. plină de cumva, verișoare. Când ai anxietate, poți
vânătăi:
avea și stări depresive. Când ai depresie,
Dar, da, sunt persoane care mă ascultă și poți avea și stări anxioase. Poți avea stări
încearcă să mă ajute. Din ce am trăit pe anxioase și fără să ai, neapărat, anxietate,
pielea mea, m-am prins că, de fapt, cheia e dar, în cazul ăsta, e doar o stare de mo-
comunicarea, dar nu chiar cu oricine. Știi ment, deci altă poveste. Pentru mine,
cum e, mai bine puțini prieteni, dar ok, depresia a fost o urmare mai gravă a
decât o grămadă de fake-uri. anxietății. Bine, nu toată lumea ajunge în
stadiul depresiei după anxietate. Altă vari-
antă ar mai fi aceea a unei depresii bruște,
Tu, cel care Ești de părere că vindecarea poate fi provocată de un șoc mult prea „hard to
asculți: complet atinsă de-abia după ce apelezi la take”.
un specialist sau crezi că puterea de a te
vindeca se află în interiorul tău? Sau...? Dar, să fim serioși... nu ești în depresie
dacă nu îți permiți o mașină scumpă; ăsta
Ea, inima Nu o să existe niciodată un om care să e doar un moft! Am auzit și de astfel de
plină de se vindece complet doar mergând la un situații și, tocmai de-asta, termenii sunt
vânătăi: terapeut sau doar vorbind cu cineva de luați în derâdere în zilele noastre, ceea ce
încredere. Primul imbold trebuie să îl ai nu e ok. De ce?!
tu, după ce accepți, în primul rând, că ai
o problemă. Sunt cazuri în care oamenii
nici nu merg la specialiști, dar au puterea
de a merge mai departe (asta nu înseamnă,
bineînțeles, că își îneacă amarul în alcool,
că schimbă relațiile ca pe șosete sau că sunt
violenți, cu sine, ori cu alții). Trebuie să
recunosc că importantă este și susținerea
exterioară (care vine de la persoanele în
stare să te asculte și să depună un cât de
mic efort să înțeleagă sau să ajute).
Tu, cel care Poate că nu e tocmai ușor să rememorezi
asculți: aceste lucruri, dar mi-ai putea povesti, pe
scurt, care au fost evenimentele declanșa-
toare ale stărilor tale anxioase și, implicit,
ale depresiei?
Ea, inima Nu am părinții certați, divorțați sau
plină de decedați, cu alte cuvinte, stările astea nu
vânătăi:
își au rădăcina prea mult în problemele
de familie (probabil). Este cel puțin în
proporție de 95% ceva personal și aleg să
nu răspund.
Agora NR. 3-4 aprilie 2019
 Pentru că anxietatea și depresia sunt
niște boli psihice, deloc inofensive și tot
mai des întâlnite. Și, da, sunt stresată și
frustrată, așa cum mi-a spus cineva odată!
(Mi-a ieșit și o rimă...) Asta presupune
anxietatea, nu ce glumiți voi...
S-a vorbit foarte mult în această primă-
Tu, cel care
vară despre stările neplăcute pe care le
asculți: putem dezvolta din cauza carantinei
generale și trebuie să recunosc că m-am
întrebat cum a fost această perioadă pen-
tru cei care sufereau deja de depresie/anx-
ietate. Cum te-a afectat pe tine perioada
de pandemie? Mi-ai putea povesti cu ce
activități ți-ai umplut timpul și, mai ales,
dacă această perioadă petrecută acasă te-a
ajutat sau nu în a-ți învinge problemele?
Nu m-a ajutat, dimpotrivă, situația a de-
Ea, inima venit mai rea. A fost o perioadă încărcată
plină de pentru mine, deci nu mi-am „petrecut”
vânătăi:
timpul în adevăratul sens al cuvântului,
ci am făcut diverse chestii pentru școală,
pentru examen – sunt a 9-a acum – spre
deosebire de alții (ok, asta a fost o rău-
tate!). Cât despre problema de a ieși afară
din casă... oricum nu ieșeam decât ca să
merg la școală și să mă întorc. Profesoarele
cu care făceam meditații veneau la mine
acasă, cum aveam pregătiri după ore, iar
blocul meu se află literalmente la 5 pași
de fosta școală (Paranteză! Mesaj către cei
care stau la casă: fraților, în curte este tot
afară, la aer, nu vă comparați cu persoan-
ele care stau la bloc și care nu au depășit
pragul ușii. Da, stau la bloc, după cum am
zis. M-a scos mama afară după vreo două
luni...). Faptul că am stat în casă nu a fost
o noutate, am avut doar un alt motiv pen-
tru care să o fac. Revenind: nu, nu a fost
deloc mai bine. Sunt o persoană sufletistă
și orice veste proastă mi-a atins coarda
sensibilă. Nu s-a întâmplat decât să mi se
imprime fiecare lucru rău petrecut (sau
posibil să se petreacă în viitor) în minte
și pe suflet, iar în combinație cu lipsa de
oxigen... Și apoi, să vezi la televizor știri
despre depresie „de pandemie” e destul de
deranjant... e ca și când s-a inventat un
nou tip de depresie, odată cu coronaviru-
sul.
Agora NR. 3-4 aprilie 2019
A devenit deja o întrebare-clișeu, dar... ce
Tu, cel care mesaj ai avea pentru tinerii care trec prin
asculți: situații similare cu a ta?
Nu știu ce altceva aș putea spune în afară
Ea, inima de „Stay strong, people! Keep fighting!” :)
plină de
vânătăi:
Dar pentru părinții acestor adolescenți,
Tu, cel care
pentru prietenii lor?
asculți:
Pe prieteni i-aș sfătui să le stea alături și
Ea, inima
să încerce să înțeleagă orice schimbare din
plină de viața lor. Trebuie, mai ales, să înțeleagă că
vânătăi: ar putea fi singura lor scăpare, singurul lor
ajutor și ceea ce spun contează extrem de
mult. Cât despre părinți... dragi părinți,
înțelegeți că nu aveți tot timpul dreptate;
deciziile pe care luați în privința copiilor și
pe care le considerați a fi cele mai potrivite
nu sunt întotdeauna cele corecte. Încetați
să judecați totul ca pe vremea voastră,
priviți în ansamblu și ascultați-vă copiii,
nu îi faceți să se simtă prost fiindcă au luat
o notă mică la școală sau din cine știe ce
alt motiv aiuristic, nu îi comparați cu alți
copii! Sunt multe situații în care greșiți.
Mulțumesc, inimă plină de vânătăi, care
ai cotrobăit în fundul șifonierului și mi-ai
arătat ceva din vulnerabilitatea ta. M-am
bucurat să stăm de vorbă, deși uneori a
durut.
Vă mulțumesc și vouă, celor care nu vor-
biți.
Agora NR. 3-4 aprilie 2019
67
5 68
6
 IDEI
ÎN FORMARE

maria rotarescu
NOTĂ: ACESTA NU ESTE UN ARTICOL FEMINIST. ESTE
O PLEDOARIE PENTRU NORMALIZARE, BUN-SIMT SI
EMPATIE FATĂ DE FETE SI BĂIETI DEOPOTRIVĂ.

Adolescenta A
veam treisprezece ani, vacanța mare tocmai
începuse și eram atât de nerăbdătoare să îmi
întâlnesc prietenii, încât abia de am luat în
seamă vocea mamei, care mi-a strigat în urmă, ca de
fiecare dată, să am grijă. A fost o zi bună, iar în drum
spre casă, printre gândurile haotice, s-a strecurat
unul de recunoștință. Mi-l amintesc clar, fiindcă a
pas, mersul îmi devenea tot mai rapid, până aproape
de fugă. Nu știam spre ce mă grăbesc. Voiam doar
să scap de ceea ce tocmai trăisem, de parcă mi-aș fi
putut derula viața cu cinci minute în urmă. De parcă
lumea solară de mai devreme n-ar fi început să se
reverse în șuvoaie pe asfalt, la picioarele mele, într-o
mocirlă fierbinte șigrea, care mă împiedica să respir și

romania
fost neobișnuit, apărut de niciunde, însă puternic. Și să gândesc.
prevestitor, cum aveam să descopăr mai târziu. M-am

in simțit recunoscătoare că sunt bine, că nici de data

asta nu mi s-a întâmplat ceva. Pericolele în legătură
cu care mă avertizaseră ai mei de-atâtea ori mă
ocoliseră până atunci. Eram ocrotită, iar lumea caldă
de sfârșit de iunie părea un loc sigur, familiar.
Apoi a început durerea.

M-a săgetat din piept, semn că fusese acolo de la

început, de când degetele lui s-au încleștat și au
strâns, și au strâns, și au strâns carnea aceea neatinsă.

"
Era o durere ascuțită, pe care o localizam la nivelul
Nu am văzut venind și nu am avut timp să fug de sânului, dar care se întindea incontrolabil, difuz către
mâna aceea murdară, arsă de soare, pe care un bărbat alte zone ale corpului. Mă durea totul, viața din mine
Să fii adolescentă in care trecea pe alături a întins-o spre sânul meu mă durea. Pluteam în inerție, parcă sedată și-mi
drept și l-a strâns cu putere, prin tricoul cu dungi părea ireal că nu mai pot să mă simt decât fragmentar
Ilustrații: România e ca o durere bleumarin pe care n-am cum să uit că îl purtam. A – bucăți nefirești dintr-un copil crescut brusc.
Anna Haret bâiguit ceva în timp ce mă atingea, m-a eliberat cu Crezusem că fug spre oameni, că vreau să fiu printre
Evelina Vișan
Așezare în pagină:
in sânul drept. greu din strânsoare și și-a continuat drumul de parcă
n-ar fi fost. Așa am făcut și eu, fără să mă opresc,
ei, să mă simt în siguranță. Dar mă simțeam ca și
cum aș fi fost dezbrăcată, transparentă chiar. Fiecare
Alexia Moise fără să ripostez, fără să strig sau să plâng. Cu fiecare privire era intruzivă, toți se purtau de parcă ar fi știut
Sabrina Dochia

Agora NR. 3-4 aprilie 2019 Agora NR. 3-4 aprilie 2019

69
1 70
2
 ce rușine trăisem. Nu puteam respira normal, nu
puteam elibera plânsul acela ca un strigăt surd care mi
se blocase în gât și mă chinuiam să rămân conectată
la realitate până când aveam să ajung acasă.
Odată ajunsă, m-am dus direct în baie, am încuiat
ușa și m-am dezbrăcat. Eram convinsă că voi găsi
nu va mai fi vreodată ca înainte. Abuzul, de orice fel
ar fi, devine mai puternic decât victima. O scufundă
în întregime. S-ar putea crede că e suficient să dai
din coate ca să ieși la suprafață, ca să nu te îneci în
apele întunecate ale unei astfel de întâmplări. Dar
în realitate nu e atât de simplu. Pentru că, odată
ce ai trăit ceva de acest tip, devii mai vulnerabilă,
ocazie, agresorilor li se găsește justificarea că au fost
provocați de îmbrăcămintea fetelor. Acest punct de
vedere poate fi luat în considerare doar dacă bărbații
capabili să abuzeze o fată pe baza acestui criteriu
admit că nu își pot controla instinctele primare,
că sunt ființe iraționale și că, prin urmare, necesită
tratament psihiatric. E ușor de plasat răspunderea
Facebook și terminând cu agentul de poliție de la
circa x, au tendința să se spele repede pe mâini și să
spună că e vina femeilor: ce să le faci, dacă și-o cer?
Încă încerc să îmi dau seama în ce fel mi-am cerut-o
eu, la 13 ani, cu tricoul meu până-n gât, blugii lungi
și corpul fragil de fată la pubertate.

acolo urmele roșii-vineții ale degetelor murdare pe
care le simțeam încă atât de clar, unul câte unul,
înfipte toate în carnea mea. N-am găsit nimic. Și,
totuși, durerea... Îmi doream să le văd ca să-mi pot
plânge de milă, să o pot curăța pe străina care prinsese
viață în corpul meu. Dar nu le-am văzut. Așa că n-am
plâns. Așa că n-am spus. Am trăit prefăcându-mă că,
dacă nu se văd, nu au existat. Ele există, însă, și acum
pe dinăuntru.
mai temătoare, mai puțin încrezătoare în tine și în
oameni. Te defeminizezi, începi să îți urăști părți
din corp, să le ascunzi și mai mult decât înainte,
să vezi în felul cum arăți un potențial pericol. Îți
porți prin lume povestea nespusă ca pe un stigmat
și îți încleștezi mai tare mâna pe geantă, cu gândul
la următoarea mișcare, în caz de atac. S-ar putea
crede că e de-a dreptul paranoic să îți umpli strategic
geanta cu o groază de lucruri mai mult sau mai puțin
folositoare înainte să pleci de acasă, în speranța că va
fi suficient de grea încât să o poți transforma într-o
asupra fetelor, de etichetat în funcție de lungimea
fustei. Dar de când o fustă deasupra genunchilor e
o modalitate de conversie a lui nu în da, o instigare
la abuz? Cred că unii bărbați iau lucrurile mult prea
personal. Nu, fata aia nu s-a îmbrăcat așa pentru
tine, ci pentru ea. Pentru felul cum o face să se
simtă, pentru încrederea în feminitatea sa. Bărbații,
începând de la comentatorii de profesie de pe
Î
ntr-o lume în care de cel puțin două secole a fost
consfințit faptul că limitele libertății personale
apar acolo unde începe libertatea celuilalt, încă
ne confruntăm cu instinctele preistorice ale celor
care au pretenția să fie tratați drept homo sapiens
sapiens. Societatea noastră se învârte de ani întregi
între victimă și agresor, compătimind-o pe prima fără

"
armă pentru o eventuală legitimă autoapărare. Cu

Apoi a inceput toate acestea, timpul și experiențele ne-au învățat să

gândim în această schemă, gata oricând să ne facem
singure dreptate, atunci când nimeni altcineva nu o
face. Trecătorii întorc capetele sau se prefac că nu aud

durerea. strigătele, că n-au fost de față, poliția nu soluționează

plângerile, legea nu oferă acoperire și tot acest cerc
vicios continuă să se lărgească, înghițind tot mai
multe cifre ale abuzurilor din România. Cifre cu chip.

Pentru mine, amintirea aceasta a încetat să mai fie
o dramă. Atunci când, după ani în care a crescut
maladiv în mine, am decis să o povestesc, m-am
eliberat în bună măsură de povara ei. Acum o văd ca
pe un declic, ca pe momentul meu de conștientizare
a ideii de abuz, tocmai atunci când începusem să cred
că răul există doar în basme. Dacă durerea sufletească
ar putea fi ierarhizată în funcție de sursele ei, aș spune
că a mea a fost una suportabilă. Nu în raport cu
ceva ce am trăit eu, ci cu ceea ce au trăit milioane de
adolescente și femei din România. Dacă mie o mână
care m-a atins mi-a provocat asemenea urme, cum se
simt, oare, toate fetele și femeile care au trecut printr-
un viol? Cât de adânci sunt urmele lor?
Conform unui studiu european, 55% dintre români
consideră că violul poate fi justificat. Pe unii dintre
ei îi cunosc și eu. Mentalitatea aceasta nu doar că mă
înfioară, dar mi se pare imposibil de înțeles rațional.
Nu e nevoie să fi trecut printr-un episod similar ca să
dai dovadă de empatie față de nenumăratele cazuri
care se petrec zilnic. Statisticile sunt dovezi frapante
ale dezumanizării care duce către toate aceste fapte
mizere. Însă și mai dureros e că în spatele fiecărei cifre
se ascund un chip, o poveste nespusă, un corp care
S
tatisticile sunt doar rezultatul a ceea ce s-a spus
oficial. Sunt răspunsurile celor care au avut
curajul să vorbească, să depună o plângere.
Cum rămâne cu cele care nu spun? Cu cele care aleg
să treacă sub tăcere un astfel de episod, asumându-
și pseudovinovăția, rămânând să înfrunte rușinea și
durerea? Cu cele care găsesc alinare în gândul că, cel
puțin, n-a fost mai rău? Cu același gând se consolează
zilnic sute de adolescente din România, care s-au
obișnuit să lase privirea în pământ sau să treacă pe
cealaltă parte a străzii atunci când văd apropiindu-
se un grup de băieți de vârsta lor. Aceste metode
de precauție sunt, însă, insuficiente pentru a opri
vorbele lor, care ne sunt aproape invariabil adresate. Îi
auzim. Ne scârbesc. Ne fac să ne simțim vulnerabile,
dezgolite, chiar dacă suntem îmbrăcate decent. Deși
toate astea se repetă ritmic, cotidian, nu ne-am
obișnuit. Și nici nu o vom face. Fiindcă niciodată nu
știi cât de rău va fi de data asta. Nu știi cu ce apelativ
se vor adresa, nu știi ce îți vor propune. Nu știi dacă
nu cumva după data asta n-are cum să fie mai rău.

Am asistat de-a lungul timpului la diferite polemici

pe marginea motivelor hărțuirii sexuale. Cu fiecare
" Desi toate astea se repetă ritmic, cotidian, nu ne-am obisnuit. si
nici nu o vom face. Fiindcă niciodată nu stii cât de rău va fi de
data asta.
Agora NR. 3-4 aprilie 2019 Agora NR. 3-4 aprilie 2019

71
3 72
4
să-l pedepsească pe cel din urmă și lăsând impresia le vorbească frumos despre semenele lor, nu cu ură
că – și în acest caz – merge și așa. De parcă asta ar sau invidie. Nu cu etichetări sau prejudecăți. Aceasta
rezolva ceva! Mai grav este când tot victima e cea este, însă, o altă discuție, care deschide un subiect cel
învinovățită, când societatea se solidarizează cu puțin delicat: educația.
abuzatorul și exercită, astfel, o înzecită opresiune
asupra abuzatului. Oricât ne-am depărta de ea istoric, În lipsa efectelor ei, nu-mi rămâne decât să sper
vocea patriarhală de la un pahar de tărie, seara, în că ne vom trezi într-o zi (fie și dacă vom fi depășit
bucătăria unde femeia spală vasele după cina pregătită deja vârsta adolescenței) hotărâte să nu mai tolerăm
pentru el, încă se face auzită. Reverberează în glasurile abuzul, sub orice formă ar apărea el. S-a plâns destul,
puternice, de necontrazis, ale urmașilor lui. Le curge s-a suferit
prin vene. destul, s-au lăsat destule urme. S-au mutilat suficiente
destine. S-a murit îndeajuns. E timpul să vină o zi
Creștem auzindu-le pe mamele noastre repetându- când plângerile depuse vor fi soluționate. Când legea
ne obsesiv să avem grijă. Intuim în spatele tonului ne va face de facto dreptate. Am încredere că vocile
îngrijorat poveștile lor nespuse. Femeile acestea noastre se vor face la un moment dat auzite. Și, mai
sunt adolescentele de altădată, semn că povestea mult decât atât, ascultate. Putem, cel puțin, spera
asta bolnavă e veche. Dar nu învechită. Ea se
încăpățânează să meargă mai departe cu fiecare
generație, semn că această polarizare socială a devenit
un modus vivendi. Ne naștem într-una dintre cele
două tabere și creștem antrenându-ne împotriva
celeilalte. Femei contra bărbați, bărbați contra femei.
Abuzatul care se transformă în abuzator. Cercul vicios
care nu se mai închide. E valabil și pentru ei. Și ei
pot fi – și sunt, adesea – abuzați. Se vorbește foarte
puțin spre deloc despre asta, fiindcă încă n-am ajuns
la stadiul în care să vedem în vulnerabilitatea asumată
un act de curaj. Încă ostracizăm orice încercare de a
ieși din tiparele sociale în care ne-am închistat mințile
generații la rând. Încă ne lăsăm controlați de emoții,
păcăliți de ideile preconcepute că ar trebui să gândim,
să vorbim și să acționăm într-un anumit fel.

A m întâlnit băieți și bărbați care condamnă

vehement feminismul, fără să ia în calcul
faptul că el a făcut posibil ca mamele
și soțiile lor să poată vota, să aibă drepturi, șanse
egale, să ducă un trai după cum și-l doresc. Am
întâlnit băieți și bărbați care, atunci când sunt
însoțiți de partenera lor, rămân indiferenți față de
vreo adolescentă pe lângă care trec pe stradă, dar
care în alte circumstanțe – fie singuri, fie alături de
anturaj – o abordează prin remarci indecente. Dacă
" Crestem auzindu-le pe mamele
noastre repetându-ne obsesiv
să avem grijă. Intuim in spatele
tonului ingrijorat poveștile lor
ar înțelege că fata sau femeia respectivă ar fi putut,
în alt context, să fie partenera lor, poate că lucrurile
nespuse.
ar sta altfel. Poate că universul n-ar mai fi dihotomic
– Venus și Marte, femei și bărbați. Poate că băieții
ar respecta femeia din mamele lor și, implicit, din
toate celelalte întâlnite. Din viitoarele lor fiice. Dar,
pentru ca acest lucru să fie posibil, mamele ar trebui
să fi respectat întâi bărbatul din ei, din fiii lor. Și să îi
învețe, în egală măsură, să prețuiască feminitatea. Să

Agora NR. 3-4 aprilie 2019 Agora NR. 3-4 aprilie 2019

5
73 6
74
ARTE
Despre muzică
și alte dureri de inimă D egetele mele tremurau foarte rău. Cum
tremură toate degetele în decembrie de
altfel, dar când ciupești coardele chitarei
simți infinit mai tare fiecare furnicătură din fiecare
falangă într-un mod cu totul diferit. Simți frigul și
simți emoția.
Trupa exista de prin noiembrie (deși nu se putea
numi tocmai trupă). Eram eu, voce și chitară, plus
Codrin la chitară. Doi copii care s-au reîntâlnit
într-a zecea (după ce nu se mai văzuseră dintr-a
patra), care au în comun entuziasmul nebun
pentru muzica pe care o ascultă. Codrin, probabil
cel mai mare fan Phoenix din acest colț de galaxie
și eu, îndrăgostit asumat și iremediabil de Pink
(While my guitar
Floyd și Led Zeppelin. Ne-am întâlnit prima dată
la mine, ca să vorbim despre ce melodii ar trebui
gently weeps...)
să ne alegem. Ne trebuia o direcție muzicală care
să îmbine vocea și felul meu de a cânta la chitară
cu energia care erupea din stilul lui Codrin. I-am
spus că ce ne trebuie nouă e copilul pierdut al lui
BethHart și Nicu Covaci.
După un timp era clar că avem nevoie de un
toboșar. Atunci a apărut Șteff, care stă pe aceeași
stradă cu Codrin. Mi se pare și logic ca starurile
să vină de pe strada Cometei – nimic nu e
întâmplător. Când ne-am întâlnit la el acasă pentru
prima dată a bătut la cajon (sau cum îi spune
toată lumea, „ce cari noptiera aia după tine?”).
Am cântat un blues acustic și ne-a plăcut tuturor.
La puțin timp după, am început să ne pregătim
pentru primul nostru spectacol. Trei cântece la un
eveniment caritabil de Crăciun. Acum că o scriu
nu pare mare lucru, dar atunci…
Nu aveam nume! Ce ne facem fără nume?! E târziu
deja! Nici un nume nu ne convine tuturor. Ce să
ne facem?! Sper că se deduce isteria internă pe care
a generat-o acest episod. Nu reușeam sub nici un
chip să găsim ceva potrivit. Totuși, într-o joi, când
eram la Codin, am văzut pe un raft o sticlă pe care
scria RETRO. Era o sticlă care arăta foarte bine și
cuvântul suna bine, dar
Ilustrație de Andrada Pătrașcu
vlad Enache
Așezare în pagină de
Agora NR. 3-4 aprilie 2019 Agora NR. 3-4 aprilie 2019
75
76
victor grigoraș
RETRO ar fi fost un nume penibil și neoriginal,
așa că în mod și mai neoriginal am apelat la
randombandnamegenerator.com. Am introdus
RETRO și nu trebuia decât să vină sugestiile.
RETRO BAND – suna a formație de nuntă
RETRO N ROSES – subtilă aluzie…
RETRO DEATH – cam agresiv
(după cel puțin 200 de variante eșuate)
RETRO GEEK.
Inițial nu mi s-a părut un nume bun. Dar mi-
am dat seama pe parcurs că numele acesta ales
în grabă și ca „soluție provizorie” era perfect
pentru niște puști de mate-info care cântă
blues-rock. Aveam și nume, deci. Ne rămânea
să-l facem auzit.20 decembrie 2018. Spectacol
caritabil. Degetele mele tremurau foarte rău.
Cum tremură toate degetele în decembrie de
altfel, dar când ciupești coardele chitarei simți
infinit mai tare fiecare furnicătură din fiecare
falangă într-un mod cu totul diferit. Simți frigul
și simți emoția. A fost unul dintre momentele
de bucurie pură din viața mea. Codin alerga
euforic ici-acolo cu o urmă de ruj pe față și
Șteff, care mai avusese experiența scenei, era și el
vizibil încântat de reacția publicului.
Lene. A urmat lene. Nu am făcut mai nimic
în începutul de an care a urmat, dar ne-am
trezit din hibernare odata ce am văzut că se
organizează un concurs nou în oraș, un concurs
care dedica fiecărei arte(muzică, dans, teatru,
arte mixte) o seară de preselecții, un concurs
esențial în evoluția noastră ca trupă, un concurs
care se numește Arată Artă.
În prima seară, dedicată muzicii, am avut
pentru prima dată sentimentul că sunt aruncat
în cușca cu lei. Așteptam pentru prima dată
intrarea pe o scenă adevărată, cu 300 de
spectatori. Lumea aplauda, auzeam numele
noastre. Trebuia să ieșim. Să ne aruncăm în
lumină și în privirile fixe ale oamenilor. Am
2
început cu un intro de chitară. Elementul-
surpriză a fost soloul de kazoo – bunicul
muzicuței; dacă vă faceți drum prin
Mississippi, sigur veți da de un bătrân care
cântă blues la așa ceva și la o chitară lapsteel.
Am trecut în semifinală lăudați de juriu, care
ne-a oferit premiul întâi.
Semifinala a fost o experiență intensă și care
mi-a pus creierul la muncă asiduă, pentru că,
pe lângă momentul individual, am avut de
pregătit un moment comun cu un participant
de la altă categorie (dans, teatru, inter-art). Am
avut, așadar, de făcut un moment de muzică și
stand upcomedy. Ia-o p-asta! Dar chiar a ieșit.
Si încă cum! Am făcut și schimb de roluri (eu
am spus glume, Teo, băiatul cu stand up-ul
a cântat cu mine), am gândit împreună un
scenariu și s-a râs și s-a aplaudat. Am trecut în
finală cu votul publicului de data asta.
Ilustrație de
Violeta Păun
Agora NR. 3-4 aprilie 2019
77
3 78
Aici a fost partea grea. Pe scurt: două melodii
la momentul individual, plus moment
comun (de data asta în trei – noi, Retro
Geek, Irina, care cântă la pian și Ana Maria,
care dansează; o configurație doar aparent
mai simplă), un nou chitarist cu mai puțin
de două săptămâni înainte și, bineînțeles,
tensiunea, a naibii tensiune! Dani a venit în
trupă, pentru că nivelul vocal al cântecelor pe
care le alegeam se ridica și îmi era din ce în
ce mai greu să duc și partea de voce și pe cea
de chitară. Dani e cel mai mic din trupă, dar
e și dicționarul nostru de teorie muzicală. În
finală am avut două fronturi artistice pe care
ne bazam pentru câștigarea concursului –
momentul individual, pentru care am gândit
o variantă adaptată a blestemului cântat de
Maria Tănase (și care e și acum piesa noastră
de rezistență) și o noutate poate și mi mare
din perspectiva noastră, momentul comun,
acustic, o variantă pe care o aveam de mult în
gând a superbului „Creep” de la Radiohead.
Pianul Irinei s-a auzit minunat. Sunt sigur
că și Ana Maria a dansat minunat – nu am
putut să o văd prea mult. Stăteam așezați
direct pe lemnul negru al scenei, îmbrăcați
în cămăși și șalvari și cântam mai sincer ca
niciodată. Oamenii nu mai spuneau nimic.
Doar aplaudau. Nici juriul nu mai spunea
nimic. A fost atunci și doar atunci când am
simțit că am Arătat toată Arta de care eram
capabili.
Și-am câștigat. Noi.
Cântăm acum în cafenele, în teatre, în parcuri
și urmează, sper, locuri și mai interesante. E
foarte plăcut ce se întâmplă și n-aș zice că e o
experiență care m-a schimbat, ci mai degrabă
una care m-a ajut să ating visuri pe care am
știut că vreau să le ating cândva. Să trăiești
înconjurat de muzica pe care o iubești, să
trăiești din și în spiritul lucrurilor în care crezi
– sună utopic?
Poate că este, dar îmi trăiesc fericit utopia.
Agora NR. 3-4 aprilie 2019
4
 LECTURĂ
La filmările pentru trailer-ul
spectacolului "Almost, Maine"
al trupei Treivirgulăpaișpe,
Teatrul Maximilian.
Găsisem ideea. Un început
promițător. Apoi trebuia să le-o
propun celor doua colege de grupă,
alături de care urma să stabilesc tema
discursului.
Am dezbătut tot felul de idei, dar,
până la urmă, cărțile au rămas
principalul lucru pe care îl aveam în
comun. Urma partea cea mai grea,
construirea discursului. Nu prea
aveam experiență, iar lucrurile găsite
pe net nu au fost de cel mai mare
ajutor, așa că a trebuit să mă descurc
singură.
Nu prea aveam experiență, iar
lucrurile găsite pe net nu au fost de
cel mai mare ajutor, așa că a trebuit să
mă descurc singură.
E ra prin mijlocul lui
aprilie, iar eu stăteam în
patul meu cu baldachin
(la care visasem de când
eram mică, dar pe care
l-am primit abia la sfârșitul
clasei a IV-a) și încercam
Așezare în pagină
Tamara Ivan
Dara Ciubotaru
TREISPREZECE
MINUTE
să găsesc o idee. Mai precis,
o idee pe baza căreia să scriu
primul meu discurs pentru
un concurs online la care
tocmai mă înscrisesem. De
obicei am mintea plină de
idei, dar de data asta lucrurile
n-au ieșit chiar atât de repede.
Agora NR. 3-4 aprilie 2019
79
1 80
Bineînteles, cărțile erau printre
variantele favorite. În fond, ele au
avut un rol însemnat în ultimii
aproape trei ani din viața mea.
Totuși, încă mai căutam idei,
gândindu-mă că, dacă tot ies din
zona mea de confort participând la
acest concurs, aș putea, la fel de bine,
să vorbesc despre ceva nou pentru
mine. Dar, cum omul se simte
cel mai bine cu ceea ce cunoaște,
am decis să rămân la varianta cu
cărțile. Însă, să vorbesc despre cărți
în general ar fi fost cam vag, așa
că m-am gândit să aleg o singură
carte. Grea decizie! (sunt Balanță).
Dar până la urmă m-am hotărât
la ultima pe care o citisem sau, mai
bine zis, pe care o citeam, “Bunica
mi-a zis să-ți spun că-i pare rău” de
Fredrik Backman. Țin minte cum
m-am uitat la exemplarul de lângă
mine, cu coperta îndoită și am
măsurat cartea cu privirea. “Dacă
ma apuc acum, termin ce mi-a mai
rămas din ea în două ore.” M-am
uitat încă o dată la carte. “Două
ore jumate.” Bine, bine… a durat
(mult) mai mult de atât, că așa se
întâmplă când nu te concentrezi la
ceva și devi distras. Dar e bine să ai
așteptări mari de la tine, nu? Asta
am crezut toată viața și viața mea a
decurs destul de bine până acum.
Găsisem ideea. Un început
promițător. Apoi trebuia să le-o
propun celor doua colege de grupă,
alături de care urma să stabilesc tema
discursului. Am dezbătut tot felul
de idei, dar, până la urmă, cărțile
au rămas principalul lucru pe care îl
aveam în comun. Urma partea cea
mai grea, construirea discursului.
Nu prea aveam experiență, iar
lucrurile găsite pe net nu au fost de
cel mai mare ajutor, așa că a trebuit
să mă descurc singură. Știam,
bineînteles, ce e un discurs, că altfel
nu mă înscriam la concurs, dar
stiți vorba aia cu teoria și practica.
În orice caz, mi-am luat caietul și
m-am pus pe treabă, continuând să
cred că e doar un simplu eseu. Am
vrut să iasă „perfect”, chiar dacă nu
eram sigură ce înseamnă perfect.
Nu e oare ciudat că noi, oamenii,
încercăm să atingem perfecțiunea?
Că schimbăm lucrurile din jur
și poate chiar și din noi înșine ca
să încercăm să devenim perfecți?
Când, de fapt, perfecțiunea este, la
rândul ei, un criteriu conceput tot
de către o minte umană?
De câte ori nu m-am trezit
dimineața gândindu-mă: „Astăzi
va fi o zi perfectă!”? Ca până la
finalul zilei să ajung să-mi dau
seama că fiecare om își petrece zilele
diferit de restul celorlalți oameni și
asta ar însemna că fie criteriul de
perfecțiune se schimbă permanent,
fie că nu există sau, ceea ce cred eu,
că ne alegem singuri perfecțiunea.
Într-o zi „perfectă” contează foarte
mult și ce gândești, iar noi suntem
cei care decidem ce gânduri să
avem și care dintre ele ne fac ziua
mai bună. Uneori e nevoie de timp
și de încercări să ne descoperim
perfecțiunea atunci când facem
ceva. De exemplu, pentru a avea un
discurs de care să fiu mulțumită a
fost nevoie să-l rescriu de vreo cinci-
șase ori, până când, în final, am
considerat că este perfect.
Era vorba despre frica de a fi diferit.
Mi-am găsit cu ușurință cuvintele.
Am vorbit din propriile trăiri, că
doar eu sunt cea care a venit un
semestru întreg la școală cu bețișoare
chinezești în loc de furculiță și tot
eu sunt cea care s-a încăpățânat să
iasă afară îmbrăcată cu haine croite
de mine, mai mari cu vreo două
mărimi. Parcă le și văd, din stofa
aceea mult prea groasă pentru acea
zi și de un maro spălăcit cu accente
de verde și portocaliu. Cred că s-a
înteles că încăpățânarea venea din
Agora NR. 3-4 aprilie 2019
2
mândria pe care o aveam pentru
că realizasem ceva nou, ceva care
îmi plăcea la nebunie la momentul
acela, ceva pentru care acum nu
aș mai fi atât de entuziasmată.
Cred că asta arată cât de repede își
pot schimba copiii opiniile. Sau
oamenii, în general.
Nu uit seara aceea de joi, când eu,
lăsând totul pe ultima clipă, ca
întotdeauna, mă chinuiam să mă
filmez recitându-mi discursul. Era
frustrant pentru mine, dar nici
nu vreau să-mi imaginez cum era
pentru mama, care stătea în spatele
camerei video. „ Hai, mă, mamă!
N-ai văzut și tu că aveam cozile
strâmbe?” , „Of! De ce nu mi-ai
zis că se vede ghiveciul ăla urât în
spate?”, „Gata! Eu nu mai vreau să
mă filmez! Oricum nu-mi iese bine
deloc!” (că tot veni vorba de atinsul
„perfecțiunii” , deși, de data asta,
cred că este mai mult vorba despre
nevoia oamenilor de a-și motiva
greșelile sau imperfecțiunile, că doar
nu mă împiedica ghiveciul ăla să-mi
spun eu corect discursul). Și cum
deja eram epuizată, iar videoclipul
încă nu exista, am decis să mă duc
la culcare și să mai încerc dimineața
următoare.
" Era vorba
dEsprE
frica de a fi diferiT
M-am trezit plină de energie și
gata să încep o noua sesiune de
filmări. Energia mea pozitivă s-a
evaporat însă mai repede decât
mă așteptam. Mai exact, dupa
primele 13 încercări. Știți cum e
atunci când încercați să faceți ceva
de genul acesta, care necesită mai
multe încercări și începeți să vă
gândiți: „Gata! De data asta sigur
îmi iese! Siiigur!”, iar apoi nu va iese
și începeți să vă întrebați dacă o să
reușiți cu adevărat vreodată? Eu sigur
știu. Dar nu m-am demoralizat (cel
puțin așa îmi place să spun) și în final
am reușit. Era 11: 47 când l-am
trimis. Treisprezece minute până la
termenul limită.
Când privesc la momentele acelea
în care eram atât de agitată și mă
gândeam ce m-o fi apucat să mă
înscriu la un concurs pentru care
nu aveam experiență, dar în același
timp îmi doream să duc sarcina la
bun sfârșit, îmi dau seama de ceva.
Absorbită cu totul de concurs, am
uitat că mă aflu într-o pandemie.
Competiția aceasta de discursuri
publice mi-a luat gândul de la virus
și m-a făcut să mă concentrez pe
lucrurile frumoase, să văd partea
plină a paharului.
Desenele Darei
Desen făcut în vacanța de după clasa a
patra. Nu a vrut să reprezinte un chip
anume, dar mama Darei i-a spus, când
l-a văzut, că seamană izbitor cu bunica
Darei, pe care aceasta nu a văzut-o
niciodată.
Știu ca sună cam siropos, dar
reflectând acum la toate astea,
realizez că aceste lucruri au fost
adevăratul premiu, iar rezultatele
anunțate de juriu au fost doar un
bonus.
Și încă ceva, m-am convins că lipsa
Să mă bucur că mi-am pus mintea
la treabă, că am realizat ceva, că
am încercat un lucru nou și nu
în ultimul rând că am cunoscut
o groază de persoane cu care am
lucruri în comun. de experiență sau
chiar frica nu sunt motive valide
pentru care să nu faci un lucru, până
la urmă toate au un început.
Fiindcă ma apropii de finalul
întâmplării vă spun despre
binecunoscuta durere de burtă,
însoțită de gust amar, simptome care
apar odată cu emoțiile și simptome
pe care le-am avut pe parcursul
întregii întâlniri pe Zoom.
Desen făcut de ziua tatălui ei. A folosit
albastru fiindcă ochii tatei sunt albaștri
și fiindcă este culoarea lor favorită.
Versul este dintr-un cântec pe care
tatăl îl asculta când era trist ("Tata", al
Trupei Timpuri Noi).
Agora NR. 3-4 aprilie 2019
81
3 82
Ultima din cele nouă la care am
participat și cea în cadrul căreia
urma să aflu rezultatele finale. Până
la urmă, toată frica și nesiguranța cu
care am început scrierea discursului
s-au transformat în pasiunea mea
de a vorbi în public. Puteți să-i
spuneți întâmplare, destin, norocul
începătorului sau cum oți vrea, dar
eu spun că, pur și simplu, am atins
perfecțiunea creată de mintea mea.
Evident că discursul în sine nu a
fost fără cusur, dar toată întâmplarea
sigur a fost.
când sentimentele devin
ancore ce te trag în pământ,
am nevoie doar de mama
când pădurile devin ochi de
sticleți, am nevoie doar de
mama
când sensul cuvintului
"prieten" se schimbă, am
nevoie doar de mama
când vreau să mă descarc de
răceala lumii prin picături
mărunte și sărate, am nevoie
doar de mama
Desen făcut pentru ziua mamei. Cele
două personaje sunt pictate unite,
pentru că legătura cu mama este una
foarte puternică. Pe margini a scris
lucruri pe care voia ca mama ei să le
știe, dar nu i le putea spune direct.
Agora NR. 3-4 aprilie 2019
4
 ARTE
Eu, aproape actorul
Î n seara când a trebuit să jucăm, simţeam
că o să cad pe podea, că o să mă
dezmembrez... aşa, ca un personaj făcut
din piese LEGO. A fost pe aproape. Cu o zi
înainte mă simţeam foarte încrezătoare, mai
ales după ce repetasem câteva ore pe scenă.
Îmi ziceam: “Va fi uşor. Urci acolo şi-ţi vezi
de treaba ta.” Bianca Mihai îmi wspunea că
are emoţii, eu credeam că deja trecusem peste
ele. Nu ştiam că nici măcar nu începuseră.
Suntem în spatele cortinei. Lumea mişună în
jurul meu, aducând recuzita şi plasând-o pe
scenă. Cred că mi se cam înmoaie picioarele
în punctul ăsta. Toţi ceilalţi par calmi,
preocupaţi cu decorul. Am nevoia apăsătoare
de a vărsa. Sper să n-o fac când reflectorul
e pe mine. Mă duc să stau pe bancă, care e
foarte, foarte aproape de cortină şi, mai ales,
de (marele, înfiorătorul) public. Multe lucruri
în piesa asta sunt “aproape”.
Mă aşez şi mă holbez câteva secunde la
cortină. Mi se pare cumva poetic modul în
care chestia asta ar arăta de la spate. Sau din
profil. Publicul în stânga, stând pe scaune,
aşteptând, cu feţe răutăcioase ( !...); în mijloc,
cortina ca o linie verticală, roşie; apoi, în
dreapta, eu, aproape actorul. După câteva
secunde de cugetare existenţială, mi se alătură
Matei, cu un scurt discurs a cărui menire e
probabil să mă facă să mă simt mai bine. Îl
Agora NR. 3-4 aprilie 2019
83
1 84
Ioana Ionașcu
întreb dacă încearcă vreun efect Placebo pe
seama mea. Zice că nu ştie. N-a funcţionat,
oricum. Trei gonguri. Acesta-i sunetul pe
care-l auzi când îţi dai duhul, probabil, sau,
în alte cazuri, când trebuie să intri pe scenă.
Aştept muzica. De cealaltă parte a scenei,
Matei îmi face semn că trebuie să intru.
(Dacă aveam mâinile libere i-aş fi făcut
semnul acela specific piraţilor, în care-ţi tai
gâtul.)
Intru pe scenă, îmi aşez Omul-de-Zăpadă,
îl decorez, îmi dau căciula jos, apoi
intră Matei. Mă gândesc “Doamne, am
supravieţuit!” Cred că după asta corpul şi-a
dat singur shutdown, considerând că treaba
lui s-a terminat. Nu mai aud, nu mai văd,
nu mai simt nimic. La un moment dat mă
găsesc strigând “ADICĂ... APROAPE!”,
probabil la momentul potrivit (încă sper
asta). Mă aşez pe bancă.
Când trec pe lângă buza scenei simt din
senin chestia aia zisă l'attraction du vide,
de parcă aveam să cad şi publicul avea să
mă înghită. Am o listă de citit (“jucat”), o
citesc; cred că-i singura parte care merge
bine. Restul piesei decurge repede, cel puţin
pentru mine. Publicul râde. Cu noi, sper.
Vine finalul, facem plecăciuni. Şi atunci,
se întâmplă un lucru minunat: tu, aproape
actorul, simţi căldura şi fericirea publicului. Ilustrație de
Anca Balcoș
ASEZARE ÎN PAGINĂ DE
Agora NR. 3-4 aprilie 2019 VLAD ENACHE
2
ARTĂ

Evelina Vișan

A
m terminat Facultatea de Științe
Politice( 2015) și Masterul
Tehnici Diplomatice(2018) din
cadrul Universității din Bucuresti
, un Master în Canto Clasic tot
în 2018 ( Universitatea Naționala de Muzica
) și Facultatea de Drept- Nicolae Titulescu (
2020) .
In tot acest timp m-am ocupat cât de
mult și de bine am putut de pictură , iar
prin colaborarea cu o galerie din Madrid
am reușit sa vând și tablouri. Nu a fost
singurul meu “job”, pentru că din 2017 (și
probabil încă ceva timp de acum înainte)
tranzacționez criptomonede , ceea ce mi-a
oferit posibilitatea de a investi cât mai mult
în evoluția mea și de a nu fi stresată de
găsirea unui serviciu. Și...îmi și place. Pentru
ca niciodată nu poți spune ca știi totul despre
criptomonede ... Este o continua învățare.
Am participat la cateva expoziții colective
între 2018-2020 ( Marbella, München
,Belgrad , Lyon , Toulouse ,Madrid
, Istanbul ) și am avut expoziții
personale în Valencia (2019) ,
Lisabona(Nov.2020),Barcelona(Dec.
2020) și Paris ( momentan tablourile
se afla în Paris pana la sfârșitul lunii),
urmând alte expoziții personale în Și ...chiar și la acest
Copenhaga ( aprilie) , Amsterdam ( mai) vernisaj, am venit doar
, Nisa și Monaco ( Iulie) . Din vară voi ca o simpă invitată
expune o noua tema -una mai profunda ,împreuna cu un tenor
și diferită ca și cromatică de cea actuala - , pentru a cânta .
și primind deja câteva propuneri , poate Ulterior, cei prezenți
voi expune și în afara Europei. au făcut legătura dintre
mine și tablouri ( unul
Vernisajul din Barcelona este singurul fiind autoportret )...și
la care am fost prezentă ( nu mă simt încă o dată am realizat
confortabil să vorbesc despre mine și sa cât de mult “iubesc”
primesc aprecieri... mai ales pentru ca vernisajele.
după puțin timp ,nu îmi mai place ce
am pictat și majoritatea picturilor îmi
par oribile).

Agora NR. 3-4 aprilie 2019 Agora

AgoraNR.
NR.3-4
3-4aprilie
aprilie2019
2019

1
85 2
86
ARTĂ

Mihail Tănăsescu

A
m terminat Facultatea de Științe colaborarea cu o galerie din Madrid
Politice( 2015) și Masterul am reușit sa vând și tablouri. Nu a fost despre criptomonede ... Este o
Tehnici Diplomatice(2018) din singurul meu “job”, pentru că din 2017 continua învățare.
cadrul Universității din Bucuresti (și probabil încă ceva timp de acum
, un Master în Canto Clasic tot înainte) tranzacționez criptomonede Am participat la cateva expoziții
în 2018 ( Universitatea Naționala de Muzica , ceea ce mi-a oferit posibilitatea de a colective între 2018-2020 (
) și Facultatea de Drept- Nicolae Titulescu ( investi cât mai mult în evoluția mea Marbella, München ,Belgrad
2020) . și de a nu fi stresată de găsirea unui , Lyon , Toulouse ,Madrid ,
serviciu. Și...îmi și place. Pentru ca Istanbul ) și am avut expoziții
In tot acest timp m-am ocupat cât de mult niciodată nu poți spune ca știi totul personale în Valencia (2019) ,
și de bine am putut de pictură , iar prin

Agora NR. 3-4 aprilie 2019 Agora NR. 3-4 aprilie 2019

87
3 88
4
ARTĂ

despre criptomonede ... Este o continua

învățare.

Am participat la cateva expoziții

colective între 2018-2020 ( Marbella,
München ,Belgrad , Lyon , Toulouse
,Madrid , Istanbul ) și am avut
expoziții personale în Valencia (2019) ,
Lisabona(Nov.2020),Barcelona(Dec. 2020)
și Paris ( momentan tablourile se afla în
Paris pana la sfârșitul lunii), urmând alte
expoziții personale în Copenhaga ( aprilie) ,
Amsterdam ( mai) , Nisa și Monaco ( Iulie)
. Din vară voi expune o noua tema -una
mai profunda și diferită ca și cromatică
de cea actuala - și primind deja câteva
propuneri , poate voi expune și în afara
Europei .

Vernisajul din Barcelona este singurul

la care am fost prezentă ( nu mă simt
confortabil să vorbesc despre mine și sa
primesc aprecieri... mai ales pentru ca după
puțin timp ,nu îmi mai place ce am pictat
și majoritatea picturilor îmi par oribile).

Și ...chiar și la acest vernisaj, am venit doar

ca o simpă invitată ,împreuna cu un tenor
, pentru a cânta . Ulterior, cei prezenți
au făcut legătura dintre mine și tablouri (
unul fiind autoportret )...și încă o dată am

Oana Mancu

A
m terminat Facultatea de Științe colaborarea cu o galerie din Madrid
Politice( 2015) și Masterul am reușit sa vând și tablouri. Nu a fost
Tehnici Diplomatice(2018) din singurul meu “job”, pentru că din 2017
cadrul Universității din Bucuresti (și probabil încă ceva timp de acum
, un Master în Canto Clasic tot înainte) tranzacționez criptomonede
în 2018 ( Universitatea Naționala de Muzica , ceea ce mi-a oferit posibilitatea de a
) și Facultatea de Drept- Nicolae Titulescu ( investi cât mai mult în evoluția mea și de
2020) . a nu fi stresată de găsirea unui serviciu.
Și...îmi și place. Pentru ca niciodată nu
In tot acest timp m-am ocupat cât de mult poți spune ca știi totul
și de bine am putut de pictură , iar prin

Agora NR. 3-4 aprilie 2019 Agora NR. 3-4 aprilie 2019

89
5 90
6