2.

 ELEMENTE DE CONDUCTĂ

2.1. MATERIALE

Reperele care aparţin elementelor de conductă sînt confecţionate din diferite materiale. Alegerea
materialelor se face pe baza unor criterii tehnice şi economice, care au în vedere o serie de aspecte
complementare, cum ar fi: rolul tehnologic şi condiţiile tehnice de funcţionare specifice fiecărui reper;
compatibilitatea   materialelor   cu   fluidele   transportate   prin   conductele   respective   ;   proprietăţile
mecanice   şi   metalurgice   ale   materialelor   şi   modificarea   acestora   cu   parametrii   de   funcţionare   ai
conductelor;   procedeele   de   fabricare   şi   posibilităţile   de   prelucrare,   tratare   şi   sudare   a   diverselor
materiale;   tipurile   şi   mărcile   de   materiale   disponibile,   asimilate   în   producţie   şi   omologate   sau
acceptate în conformitate cu reglementările în vigoare [1, 2]; reducerea costurilor de investiţie etc.
Materialele folosite la realizarea elementelor de conductă sînt clasificate în tabelul 2.1. Diversele
tipuri de materiale sînt standardizate, prin indicarea compoziţiei, a principalelor proprietăţi mecanice
şi metalurgice, a domeniilor de utilizare recomandate, a condiţiilor de marcare, a metodelor de 
verificare a calităţii, a condiţiilor de livrare etc.
Dată   fiind   aria   lor   largă   de   utilizare,   în   cele   ce   urmează   sînt   prezentate
particularităţile   funcţionale   şi   constructive   ale   elementelor   de   conductă
confecţionate din oţel şi fontă. 

2.1 ŢEVI  PENTRU CONDUCTE

Ţevile   sînt   utilizate   la   executarea   tronsoanelor   rectilinii   ale   traseelor   de

conducte. Secţiunea lor transversală este circulară, această formă prezentând o serie
de avantaje funcţionale şi constructive: asigură secţiunea maximă de curgere pentru
un   perimetru   dat;   facilitează   compensarea   tensiunilor   mecanice   induse   în   pereţii
conductelor   de   către   presiunea   fluidelor   transportate;   simplifică   tehnologiile   de
fabricaţie etc.; țevile pentru conducte se confecţionează din diverse mărci de oţeluri,
fonte, aliaje neferoase sau din materiale nemetalice, proprietăţile acestora stabilind
procedeele   şi   dimensiunile   de   fabricare,   precum   şi   domeniile   recomandate   pentru
utilizare. Materialele si dimensiunile ţevilor sînt tipizate prin standardizare. Pentru
fiecare   tip   de   ţeava,   perechea   valorilor  d  e xs   este   definitorie;   şirurile
dipodimensiunilor   specificate   în   tabel   aparţin   diametrelorT^xterioare  (d  e )   şi
grosimilor pereţilor acestor ţevi (s), ele fiind stabilite prin sintetizarea prescripţiilor
standardelor   româneşti,   completate   cu   normele   echivalente   din   alte   ţări   (GOST,
DIN, ASME). Totodată, în tabel este indicata corespondenţa dintre termenii şirului
diame­trelor   exterioare,  dei(i   =  1,2   ...,»)   şi   cel   al   valorilor   standardizate   pentru
diametrele   nominale   asociate   lor,   Dn  A j    ( j    =   1,   2,  m).   Această   corespondenţă,
biunivocă, de forma  d  € j    i^±Dn   A  j t    este stabilită pentru ţevi, fiind valabilă pentru
toate elementele de:  conductă racordate la ţevile respective, indiferent de grosimile
pereţilor. O excepţie de la acest principiu îl reprezintă un număr redus de armături
de   înaltă   presiune   cu   Pn   >   250,   echipate   cu   capete   pentru   sudare,   la   care   este
necesară luarea în considerare şi a grosimilor mari ale pereţilor ţevilor; în acest caz
particular, şirul diametrelor nominale se decalează spre valorile inferioare, cu un
termen al său, echivalarea rezultînd de forma d6ti ^± Dn Aj_  v
£   Domeniile   prescrise   prin   standardele   româneşti   acoperă   parţial   şi   selectiv
gama   tipodimensiunilor   precizate   în   tabelul   2.2,   gradul   de   acoperire   fiind
impus   de   necesităţile   curente   ale   economiei   naţionale.   Acest   aspect   este   pus
în   evidenţă   în   fig.   2.1,   în   care   se   disting   următoarele   domenii   principale:
«   —   ţevi   fără   sudură,   laminate   la   cald   (STAS   404/2­80),   confecţionate
din   oţeluri   carbon   sau   aliate,   mărcile   uzuale   fiind   OLT10,   OLT35   (k),   OLT45(k),
OLT65,   16Mo3,   HCMo4,   40Crl0,   33MoCrll,   12MoV3,   lOCMolO,   41MoCrll,
34MoCrNil5 etc; fT| |
b — ţevi fără sudură, trase sau laminate la rece (STAS 530/2­80), ecrui­sate sau
tratate termic, în general cu posibilitate de executare din aceleaşi mărci de oţeluri ca
şi în cazul precedent;     f *
c  —   ţevi   sudate   elicoidal,   pentru   conducte   industriale   (STAS   6898/2­80)   şi
petroliere   (STAS   10352­80),   executate   din   bandă   de   otel   (mărcile   OL32,   OL37­2,
OL44­2, OL52­2, OLC10, OLC15, OLC20, OLC45'şi, respectiv, X42,

36
 i standardizate ■ pentru ţevile di n oţel,

sub strat de flux, cu cusătură în 
elice calitate al îmbinării fiind, la 
cerere,

|gy(STAS 10358­80), din ioţeluri inoxi­

11 ut luai (51   AS 7657­80), executate din benzi de 

cald (mărcile OL32, OL37 etc), destinate conductelor care
ie supraveghere or r tehnică (ISCIR, RNR
9i  Tipadimrnşiuuilr   asimilate   şi   înscrise  în  nomenclatorul   de   fabricaţie
rddticafonior de ţevi acoperă integral sau parţial domeniile standardi­Periodir,
producătorii  întocmesc şi reactualizează, împreună cu prin­îî lor  beneficiari,
labele care conţin atît dimensiunile curente, în fabri­, cit şi upodiincşgiunilr
cati recomandate şi livrate preferenţial. De asemenea,  priaxontracte  încheiate
în   acest   sens,   beneficiarii  şi   producătorii   pot   stabili  şi  alte  dimensiuni
pentru ţevi, în  afara celor uzuale, uneori chiar netipizate, adaptate condiţiilor
tehnice  specifice  fiecăruia.  Un  exemplu  de  acest   gen  îl   /vmgfiinu»  At*tu>nfu\ J
(f  t glil) r  care­extinde aria tipodimensiunilor pre­

43
sc
ris
e
pr
in
ST
A
S
40
4/
2­
80
co
re
sp
un
ză
to
r
sol
36
 ici
tă
ril
or
de
ţe
vi
cu
pe
re
ţi
gr
oşi
de
sti
na
te
co
nd
uc
tel
or
de
în
alt
ă
pr
esi
un
e.
Ţevile pentru conducte se livrează în legături (d e  < 57 mm) sau libere, în vrac (d e  > 57
mm).   Notarea   lor   precîztfază   denumirea   ţevii,   clasa   de   precizie   a   execuţiei,   perechea
valorilor  de  x  s,  marca   oţelului   şi   numărul   standardului   sub   incidenţa   căruia   intră
fabricarea. în cazul ţevilor libere, aceste informaţii se marchează vizibil, prin poansonare şi
vopsire,   la   100—250   mm   de   unul   dintre   capete.   De   regulă,   producătorii   garantează
compoziţia chimică a oţelurilor din care sînt confecţionate ţevile livrate, caracteristicile lor
mecanice   şi   rezistenţa   la   presiune   hidraulică.   Ei   însoţesc   fiecare   lot   cu   documentul   de
certificare   a   calităţii.   Pentru   fiecare   ţeava   livrată,   abaterile   limită   admise   trebuie   să
corespundă   cerinţelor   normelor   de   calitate   standardizate,   plajele   uzuale   fiind   cele
prezentate în tabelul 2.3. Limitele inferioare

Tabelul 2.3

Abaterile admise pentru dimensiunile ţevilor din oţel

Abaterea admisă

36
ale acestor  plaje sînt impuse ţevilor cu precizie de  execuţie  înaltă,    pentru  cazuri
speciale ele putînd fi reduse şi garantate, la cerere, prin contract.  

2.3. FITINGURI

Curbele,   coturile,   reducţiile   şi   ramificaţiile   constituie   elementele   de   conductă

fasonate în scopul executării diverselor trasee ale sistemelor de conducte. Ansamblul
lor   se   defineşte   cu   termenul   generic   de  fitinguri.  Formele   şi   dimensiunile   acestor
elemente fac posibilă realizarea diferitelor configuraţii spaţiale impuse traseelor. 
Gama tipo dimensională a fitingurilor este corelată cu procedeele de confecţionare
a lor, ambele aspecte fiind supuse condiţiilor tehnice de utilizare stabilite prin.
Curbele. Fitingurile încadrate în această categorie modifică direcţia de evoluţie a
traseului unei conducte  (fig. 2.2,  a   şi  b ) .   Curbele se confecţionează din ţevi  (d  e   x  s)
îndoite ]ifprin procedee de prelucrare la cald sau la rece. Forma lor constructivă este
caracterizată şi definită prin unghiul de îndoire  (a), prin mărimea razei de curbură
( R )  ,   precum   şi   prin  cume^mhiîedimensiuni  egale   sau   inegale   ale   braţelor  ( B  ±    şi
JB  2 )  .   Valorile ridicate atribuite mărimilor  R   şi  B  asigură o flexibilitate pronunţată,
motiv pentru care utilizarea curbelor este obligatorie fn cazul traseelor conductelor
care transportă fluide calde; în funcţionare, flexibilitatea curbelor permite deformarea
spaţială   a   traseelor,   în   scopul   autocompensării   deplasărilor   provocate   prin   dilatare
termică.î||
ţ Curba netedă (fig. 2.2, a )   este folosită la realizarea conductelor de înaltă, medie
şi joasă presiune. Ea se confecţionează din ţevi laminate cu pereţi subţiri sau groşi, cu
Dn < 600.
Forma   constructivă   a   unei   curbe   netede   este   caracterizată   prin   intermediul
mărimilor precizate în figură:
— Unghiul de îndoire a, a cărui valoare uzuală este 45°, 60° sau 90°.
— Raza   de   curbură  R  ,   exprimată   ca   multiplu   al   diametrului   nominal
corespunzător ţevii din care este confecţionată curba (Dn^4), sub forma:

7
 R  =   ^(Dn  A ) (
[mm], 2.1)
 în care coeficientul kR ia valorile 2,5, 3, 4 sau 5.

—   Porţiunea   rectilinie   a   curbei  m  ,   necesară   pentru   îndepărtarea   capetelor   de

asamblare,   privite   ca   zone   afectate   prin   sudare,   de   porţiunea   curbată,   solicitată   şi
încărcată mecanic suplimentar prin deplasarea conductei care se dilată.  Mărimea  m
este influenţată de dimensiunile dispozitivului utilizat la  îndoirea ţevii. Valoarea sa
trebuie să respecte condiţia:
m  >   m  Q ;   m0  =   sup   {200   mm;       l,5(Dn^4)}   —   Braţul [m (
curbei B,   a cărui lungime este: m]. 2.2)
B = m + R tg a/2     [mm].

(
2.3)

9
 ­­?jLuagimea de rabatere L,   care iflriîHJ MQ; ­
de  conductă, măsurată faţă de"Ic^l. ProTO<:ata tmrttai  
L    B sin a     fmm] /?   4\
A Curba cutată (tig. 2.2, b)   este utili^a+s; iQzată ,     ,   ~T'
Jw­SMt sau satnraf H„ i ™ ?     utilizata la executarea conductelor de abur 
supraffcalzit supraîncalzit sau saturat de joasa presiune, cu diametre mari
(Dn400­Dn600 mm). Curba rse confecţionează dirf din ţevi cu pereţi subţiri    rfprin
înddre la rece, cu formare de cute prin încălzirea locală a zonelor 
respective. 
f0
^bilesteCcUi^
Raza de curbuS  
"JKttîw zonel
­ respective. 
se stabileşte cu formula (2 1), m care kR ia valorile 2 sau 4, pentru a = 90° 
Coturile unle. Scopul constructiv al coturilor si curbelor este idSitic identic   
Diferenţa dintre ele rezida în valorile relativ reduse âle ale 
âir^nl^L^eSLdimensiunilor caracteristice  coturilor, incapabile sa le asigure o 
flexibilitate corespunzătoare. 
Acest mTtivumotiv! Limitează utilizarea coturilor pentru conductele de 
medie și joasă presiune
^meniulTnlted°(Z7?Ta 1 PTtni cond^ele de medie şi joasă presiune.
0 Cotul neted (fig. 2.2 c) se ob^țne prin îndoirea la cald sau la rece a ţevilor
cu pereţi subţiri pentru Dn  ^  600.  Dimensiunile cotului  sîntsunt  runghiul de
îndoire a, care ia valorile 30°, 45°, 60° sau 90°; °, raza de curbură  R  ; ,    definită pnii
relaţia (2.1), pentru valon ale coeficientului kR  egale cu 1,5 sau 2 5 ­  braţul cotului
B calculat cu o relaţie de forma (2.3);,  in în absenţa porțiuniititrmî rectilinii (m   =
0);,   lungimea de rabatare L, determinată cu formula (2 4).
#  Cotul   segmentat  (fig.  2.2,  d)   se   utilizează   în   cazul   conductelor   la   care
limitele maxime ale parametrilor fluidului nu depăşesc valorile =  40 bar' şi tmax
= 350  °C. Cotul se confecţionează prin sudarea unor segmente de  teavă  țeavă
debitate   corespunzător.  Segmentarea   conservă   secţiunea   sa   de   trecere'   nu­
mărul  necesar   de segmente  stabilindu­se  în   funcţie'de valorile  impuse  mări­
milor a şi R (tabelul 2.4). Geometria fiecărui segment se stabileşte prin trasarea
grafică  a  desfăşuratei ţevii de debitare, pentru Dn >   100,  ridicată în zona de
îmbinare.   Curba   rezultată   este   reprodusă   pe   un   şablon   care   este   folosit   la
trasarea pe ţeava a segmentului respectiv. Principiul de întocmire a şablonului
este prezentat în fig.  2.3; cotele  y0, ylt  y8  sînt tabelate pentru diverse valori
atribuite mărimilor de,  OL    şi R [9, 10].  
05
8 2,5 D n A
 * Dn ^ 100
se if tare ronsoi  
** Segmentele de capăt se pot executa fie ca pie 
inacD( a
nului de teavă asamblat cu cotul.

Reducţiile.   Secţiunile   de   curgere   ale   conductelor   se   modifică   cu   ajutorul

reducţiilor  (fig.  2.2,   e—h)  .   Geometria   acestor   fitinguri   permite   racordarea
tronsoanelor de conductă cu diametre şi grosimi diferite (d  e l     X s  x    —>   de2   X s2), în
condiţia   evitării   salturilor   bruşte   în   variaţia   valorilor   acestor   dimensiuni   (de
regulă,  y  <40°).  Reducţiile   se   execută   prin   forjare   sau   sudare,  în  variantele
prezentate în fig. 2.2. De regulai regulă o reducţie   (Dn A  x     > D n A  2  )    reali­
48
 h­H­
d e1  /2

49
 Fig. 2.4. întocmirea şablonului de trasare a ştuţului  unei ramifi
catii cu ramură redusă.

zează   racorduri   între   cel   mult   trei   valori   consecutive   din   şirul   standardizat   al
diametrelor   nominale,   cu  L   =  (1   ...   1,2)   Dn^.   Utilizarea   reducţiilor   sudate   este
permisă   pentru   conductele   de   medie   şi   joasă   presiune,   cu  pmax  <   40  bar   şi  tmax  <
350°C.
Ramificaţiile.  Traseele   sistemelor   de   conducte   sînt   prevăzute   cu   bifur­caţii
necesare în scopul racordării conductelor componente. Racordarea este posibilă prin
utilizarea ramificaţiilor echipate cu ramuri egale sau reduse (fig. 2.2, i, respectiv y)  ,
confecţionate   prin   forjare,   ambutisare   sau   prin   sudare.   Ultima   variantă   impune
confecţionarea unui şablon adecvat, utilizat la trasarea ştuţului de ramificare, după
modelul evidenţiat în fig. 2.4;   cotele v0, yi,yn sînt tabelate în cataloage pe profil [9].
Aplicaţii. 1. O porţiune din traseul unei conducte este compusă din următoarele elemente
(fig. 2.5,0,): l­cot neted '(90°, R = 2.5 Dn, 0324 x 8 ) ;   2  ­tronson de ţeava ( 0 3 2 4 x 8 ,   L2 = 1533 m m ) ;   3  ­
ramificaţie cu ramuri egale ( 0 3 2 4 x 8 ,    L3 = 508 mm ) \    4­reducţie concentrică (0324% X 0273x5, Z,4 =
203 mm ). Elementele de conductă se asamblează prin sudare, rostul îmbinării
ivind dimensiunea Bs = 2 mm. Să se calculeze cota de gabarit x.
Conducta are diametrul nominal Dn 300 (tabelul 2.2). Raza de curbură a cotului, calculată ca
formula (2.1), este: i?x = 2,5 Dn 300 = 750 mm. Din relaţia (2.3) se obţine  B1  = Rv  Utili­zînd notaţiile
din figură şi înlocuind valorile mărimilor cunoscute rezultă: x = B1 ­f­ L0 4­ L3 ­f­
+14 + 3 Ss = 3000 mm.
2. Preluînd datele din aplicaţia precedentă se impune cota de gabarit x = 1750 mm. Să se
ntronsoneze corespunzător traseul considerat.
Modificarea cotelor aferente fitingurilor nu este posibilă. Din acest motiv, retronsonarea traseului
se realizează prin calcularea lungimii L2 a tronsonului de ţeava 0324 x 8. Din fig. 2.5, a rezultă: Lz = x
— (B  1  ­f­ L3 + L4 + 38  s )   = 283 mm. Distanţa dintre două suduri consecutive trebuie să respecte condiţia
dată în tabelul 1.6, identică cu aceea impusă prin relaţia (2.2): L2 > I2j0; L  2 Q   —   sup {200 mm; 1,5 (Dn
300)} = 450 mm. Pentru cazul considerat această­condiţie nu este respectată. Retronsonarea traseului
pentru x = 1750 mm nu este posibilă

16
  

(A)

(A)

(A)
012345n54321 O n     (A)

h » H ­ d  e 1  / 2

49
 Fig. 2.4. întocmirea şablonului de trasare a ştuţului  unei ramificaţii cu ramură
redusă.

  zează   racorduri   între   cel   mult   trei   valori   consecutive   din   şirul   standardizat
al   diametreîor   nominale,   cu  L   —  (1   ...   1,2)  Dn  A  x  .    Utilizarea   reducţiilor
sudate este permisă pentru conductele de medie şi joasă presiune, cu   pmax  < 40
bar şi tmax < 350°C. I |    L; I  
Ramificaţiile.   Traseele   sistemelor   de   conducte   sînt   prevăzute   cu   bifur­caţii
necesare în scopul racordării conductelor componente. Racordarea este posibilă
prin   utilizarea   ramificaţiilor   echipate   cu   ramuri   egale   sau   reduse   (fig.   2.2,  i,
respectiv   /),   confecţionate   prin   forjare,   ambutisare   sau   prin   sudare.   Ultima
variantă impune confecţionarea unui şablon adecvat, utilizat la trasarea ştuţului
de ramificare, după modelul evidenţiat în fig. 2.4; cotele   %yi>y% sînt tabelate în
cataloage pe profil [9].
Aplicaţii. 1. O porţiune din traseul unei conducte este compusă din următoarele elemente (fo 2.5,a ):
l­cot   neted  '(90°,   R   =   2.5    Dn,    0324    x  8)   \   2­tronson   de   ţeava  (0324    x  8,    L2  =  1533  mm)]   3­
ramificaţie cu ramuri egale (0324x8,   L  z   — 508 mm ) ;   4­reducţie concentrică (0324   x X 0273 xS, Z­
4   =  203   mm  ).   Elementele   de   conductă   se   asamblează   prin   sudare,   rostul   îmbinării  Hvind
dimensiunea Ss = 2 mm.   Să se calculeze cota de gabarit x.
Conducta are diametrul nominal Dn 300 (tabelul 2.2). Raza de curbură a cotului, calculată ctf formula (2.1),

irea tronso­ este: Rx = 2,5 Dn 300 = 750 mm. Din relaţia (2.3) se obţine B  x   = Rv Utili­zînd notaţiile din figură şi înlocuind
valorile mărimilor cunoscute rezultă: x   = B  x   +   L% 4­ L3 + t I| + 3 §s = 3000 mm.
2.  Preluînd   datele   din   aplicaţia   precedentă   se   impune   cota   de   gabarit   x   ~   1750  mm.    Să   se
utronsoneze corespunzător traseul considerat.
ajutorul
Modificarea   cotelor   aferente   fitingurilor   nu   este   posibilă.   Din;  acest   motiv,   retronsonarea   traseului   se
acordarea
realizează prin calcularea lungimii L2 a tronsonului de ţeava 0324 x 8. Din fig. 2.5, a rezultă: L2 = x   —   (B  x   +
I d 2 X S2) >
e
L  z   + i4 + 38ff),=­ 283­mm. Distanţa dintre două suduri consecutive trebuie să respecte condiţia dată în tabelul
limensiuni
1.6, identică cu aceea impusă prin relaţia (2.2): i2^I2.o> ­£­2.0 = SVIP {200 mm; 1,5 (Dn 300)} = 450 mm. Pentru
în   varian­
cazul considerat această­condiţie nu este respectată. Retronsonarea traseului pentru  x ~  1750 mm nu este
A 2) reali
posibilă

18
4.  Porţiunea de conductă  0219x8   prezentată  I n    fig.   2.5,   e este compusă din următoarele elemente: l­
reducţie (0219   x  0168,   Lx= 152mm); 2­ramificaţie  (teu ) cu ramură redusă (0219   x    X0105x6,  L2  =  356
mm); 3­cot neted (90°,   1,5   Dn,   $1 =* 300 mm);   4,   5, 6 tronsoane de ţeava 0219x8   (L  A  = 996 mm, L5 « 3284
mm şi,  respectiv, L9 = 3596 mm ). Kpsţul îmbinării are  
h — 2 mm. Să se calculeze lungimea x şi cota de nivel a tronsonului orizontal amplasat in subsol  

Lungimea  traseului   este:  x  =  Lx  +  L2  +  4  B3  +  L5  +  4  8  S   ^5000  mm.   Cota  de  nivel  a  tronsonului
superior este H  s  = (7/0 + 2 Sg + L4 + 2 8„)/1000 « 2200 mm/1000 = + 2,2 m. Deoarece z = 2 J?3 + Z,fi + 2
8S = 4200 mm, rezultă H = H  8  —   z/ÎOOO U 4 2,20 ­4200/1000 = f ­2,00 m.

2.4. ARMĂTURI

Armăturile reprezintă elementele de conductă prin intermediul cărora cir­
culaţia   fluidelor   este   controlată,   dirijată   şi   reglată   permanent,   corespunzător
necesităţilor tehnologice. Efectele urmărite prin acţionarea armăturilor sînt fie
de   admisie   sau   de   întrerupere   a   circulaţiei   fluidelor,   fie   de   corectare   a
parametrilor acestora.
Armăturile   se   definesc   cu   ajutorul   perechilor   de   valori   ale   parametrilor
nominali — diametrul (^4) şi presiunea  ( B )    — marcate vizibil pe corpurile lor
(STAS   7076­82),   sub   formă   Pn  B —  Dn  A ,    Pn  B / A    sau  B ­ A .    în   cazul   armă­
turilor la care respectarea sensului de circulaţie a fluidului este obligatorie pen­
tru buna lor funcţionare, marcajul indică şi acest sens printr­o săgeată. Dimen­
siunile caracteristice ale armăturilor Q
variază   ori   de   cîte   ori   se   modifică   cel
puţin   una   dintre   valorile   Dn  A   şi   Pn  B.  
Principalele   dimensiuni   sînt   precizate
în   fig.   2.6,   în   funcţie   de   utilitatea   lor
acestea   grupîndu­se   în   trei   categorii:
dimensiuni   de   gabarit  ( L ,    hniaXP  c),   di­
mensiuni   de   racordare   la   conductă  (d  v  
i%9  d$,  b,   e,   n)   şi   dimensiuni   specifice
sistemului   de   acţionare  (d  i f    db  h  0 ,   hmax).
Pentru   diferite   perechi   ale   parametrilor
nominali,   standardele   indică   valorile
obligatorii   pentru   lungimile   armături­
lor  ( L )    şi   pentru   dimensiunile   lor   de
racordare,   stabilind   totodată   valori
informative   pentru   toate   celelalte   mă­
rimi.
Principalele   părţi   componente   ale
armăturilor sînt (fig. 2.6);: corpul, capacul,
dispozitivul de închidere şi mecanismul de
acţionare   sau   de   blocare.   Funcţiunile
armăturilor   sînt   asigurate   de   către
dispozitivele montate
în interiorul lor, care  au  posibilitatea Fig. 2.6. Principalele părţi componente şi

de a le modifica Secţiunile secţiunile de  trecere.Pasiuni   caracteristice   ale   unei

armaturi:
 c  .    .     ­                       '                                j. 7 — corp;   2 — capac;   3 — dispozitiv de închidere;
OOlUţiaSoluția  de   antrenare    a    acestor    dlS­ 4 ­ mecanism de acţionare, sau de
blccaieispozitive permite încadrarea armăturilor în trei variante constructive:
 noi  

Fo
nt

a secţ
­  trena 
exterior fi» 
dispozitiv re
1 
cinematic;  V — Sl­
■ tCJlT
Lcadrar
I t l    i    u i n   trei variant
e£ 11
 a) armături ***** echipate cu dispozitiv* e cinematice, acţionate din exterior h)
i)
Deplas antren; exteriorul   j)
k)
robinete cu ventil, robinete cu cep, robinete de reglare etc.). iozitivelor   3  sînt
l)
comandate   prin   intermediul   unor   tije   de   stivate,   ia   rîndul   lor,   cu   ajutorul
m)
mecanismelor 6 fixate îş fiturilor, pe capacele acestora. Mecanismele sînt activate n)
manual cu  servomotor  (electric, hidraulic,  pneumatic),  sau  prin  sistemul  m%t,   o)
ac^ţ­ultimă variantă excluzînd acţionarea simultană prin amfcele pmcgdee.   p)
kb) ArmMun Armături echipate cu dispozitive cinematice, acţionate din interior. q)
Deplasările sînt provocate de fluidele de lucru, dispozitivele   3  devenind active r)
••■•ci cînd ie ating valorile prestabilite ale anumitor parametri (supape de y***! s)
 *!'  m prezenţa fazei lichide a amestecurilor bifazice (armături pentru t­iîrmnarea t)
condensatului) sau cînd sensul de circulaţie este invers celui normal ^  t  ;  r dc  /  f t  '  ţlî  î  ereletc' u)
  P   blocării, deblocării sau al limitării depla­  
In sco ul
v)
ix uoiatf iMMfif.  armaturile   smt   dotate   cu   mecanisme w)
. « f r  cu di exterioare adecvate^ ,3   
x)
  Uupac fixate   în
y)
int acestor
z)
b) Armături echipate cuW^tlfct*'»  dispozitive  statice  (armături de laminare, site
etc).    re
 sînt plasate orificiile de trec ttorile sînt
c) iorul armăturilor, fără posibilitate închise atunci cînd dispo­liunile de 
de   deplasare,   nante   constructive, curgere se modifică la des­
ttind IOC
armăturile echipate cu dispo­oerea poziţia complet deschisă pernu, 
majoritară.   Corpurile   acestor dispozitivelor acoperă spaţiile ctt"
armaturi   au   im,  V n * u m * w  £"lŢT mişcările ­ efectuate prin translaţie OTA
r iaf
d
.  
epla sări im
P^e   dispozitivelor, 2
curselor ace"   aa) 
d) prin deplasarea dtsDo rea debitelor nominali **** două poziţii   bb)
e) prinse   cc)
f) J^W^dr «iuţu constructST " «* obturează   dd)
g) ee)
ff)
gg) M
C:
hh)
ii)
jj) O
T
A
 kk)
ll)

rotire sau basculare — fiind ghidate cu ajutorul pieselor montate în interiorul armăturilor. In
cazul armăturilor utilizate la reglare, între lungimile curselor şi secţiunile libere ale orificiilor de
trecere sînt impuse relaţii de proporţionalit a t e.
Piesele   componente   ale   armăturilor   sînt   executate,   după   caz,   prin   turnare,
forjare,   matriţare   sau   sudare,   materialele   fiind   cele   indicate   în   tabelul   2.1.
Pentru   fiecare   tip   de   armătură,   materialele  (specificate   în   documentaţia   de
bază,   în   concordanţă   cu   prescripţiile   standardelor   de   stat   şi/sau   a   normelor
tehnice   departamentale)  trebuie   să   corespundă   valorilor  i&maxime   adri&misibile
  ale   temperaturilor   şi   presiunilor.  Mărcile   de   oţeluri   şi   fonte   folosite   la   con­
fecţionarea   armăturilor   sînt   recomandate   prin   STAS   1180­80,   1181­80,
1702­82 şi 7641­80, pentru: f  
— corpuri şi capace (tabelul 2.5);
Tabeltd 2 5

Fonte şi oţeluri recomandate pentru confecţionarea corpurilor şi a capacelor armăturilor
 ­ dispozitive
cinematice, mărcile Fc200 (STAS 568­75), OLC50{500/2­te
oţel   20C130   (3583­80),     aliaj     cupru­zinc   deformabil   (95­80),   aliljt
stâniu turnat in piese (197/1­80), pentru armăturile din fontă şi m^H tice
sau echivalente cu cele ale corpurilor, sau 20C130, pentru armăturile din
oţel;

Tabelui 
2.6
Materiale recomandate pentru executarea pieselor montate în interiorul armăturilor

OL50(500/2­ Aliaj cupru zinc  Oţel 

80)  deformabil (95­80); aliaj  rezistent la  30l
OLC45(880­ cupru­aluminiu, turnat in  coroziune şi 
80) piese (198/2­75) sau  refractar.
deformabil (203­75)

— piese
montate în interiorul armăturilor (tabelul 2.6).
20C130 40
(3583­80) 0

25
 Oţel rezistent  la coroziune     şi refractar; 450
aliaj dur.

26
 Oţel   refractar   cu 12C130   (3583­ 5
12% crom 80);   aliaj   cupru­zinc 50
deformabil (95­80).

27
 Ali 5
aj dur, 7a  

28
 Pentru a facilita uzinarea şi asamblarea armăturilor, precum şi pentru
executarea operaţiilor lieTrevizie, întreţinere şi reparare piesele componente
sînt  demontabile,   cele  care aparţin  armăturilor  de acelaşi  tip  şi cu  aceiaşi
parametri  nominali,   fiind  interşchmba^Ue.   Asamblarea  pieselor   trebuie  să
asigure   integritatea   armăturilor,   pe   întreaga   lor   durată   de   existenţă   şi   la
valorile maxime admisibile ale presiunilor şi temperaturilor de funcţionare,
în  condiţii corespunzătoare de etanşare pentru zonele tehnologice precizate
în fig. 2.7:
I.   Etanşarea   marginilor   orificiilor   de   trecere   la   contactul   acestora   cu
dispozitivele   cinematice,   cînd   armăturile   sînt   închise,   realizată   din   inele
confecţionate din materialele prevăzute în tabelul 2.6l_

Fig. 2.8. Variante de asamblare a armăturilor cu elementele de conductă
învecinate:
0 — cu  flanşe (Pn^l60); b — cu capete pentru sudare (Pn^l6); c — cu mufe 
filetate.

II. Etanşarea
asamblării   capacelor   cu   corpurile   armăturilor,   garniturile
confecţionîndu­se   din   materiale   nemetalice   sau   metalice,   deformabile   prin
presare (carton, cauciuc, njpFsjt, garnituri metaloplastice, metale).
III. Etanşarea
penetraţiilor   tijelor   prin   capace,   prevăzută   cu   presgar­
nituri   echipate   cu   flanşe   sau   mufe   filetate.   în   general,   presgarniturile   sînt
confecţionate   din   Fc200,   OL   (STAS   500/2­80),   OT(600­74),   OLC   (880­80),
aliaj   cupru­staniu   turnat   în   piese   sau   oţel.   rezistent   la   coroziune.   Etanşarea
se realizează cu şnur de bumbac sau azbest impregnat sau grafitat, segmenţi
din azbest grafitat cu inserţii, umpluturi de fulgi de azbest grafitaţi, inele O
sau   manşete   din  cauciuc   sintetic   sau   din  teflon.   în   funcţie   de   condiţiile   spe­
cifice   de   funcţionare,   această   zonă   este   dotată   suplimentar   cu   spaţii   sau   ca­
mere   interioare,   înseriate   în   lungul   tijelor,   necesare   pentru   menţinerea   sub
control   a   scurgerilor   (armături   nucleare),   sau   pentru   injecţie   de   apă,   sub

29
presiune   (armături   care   lucrează   sub   Vid)   sau   de   răcire   (armături   pentru
temperaturi ridicate).
IV. Etanşarea
asamblării   capetelor   de   racord   ale   armăturilor   cu   ele­
mentele de conductă adiacente, soluţia aplicată fiind dependentă de varianta
utilizată (fig. 2.8).
Armăturile   se   livrează   asamblate   complet,   cu   dispozitivele   cinematice
menţinute în poziţia lor închisă. Inelele de etanşare se protejează anticoroziv
prin acoperire cu un strat de vaselină tehnică (STAS 917­73) sau printr­un alt
procedeu corespunzător. Livrarea se realizează în condiţiile de calitate stabilite
prin STAS 7676­82; condiţiile se referă la abaterile limită ale dimensiunilor, la
execuţie, verificări, încercări şi probe de casă, la marcare, protejare şi ambalare
etc.
Variantele constructive ale armăturilor sînt adaptate principiilor  şi con­
diţiilor de funcţionare.
Robinete de închidere. Transportarea fluidelor prin conducte este permisă
sau   întreruptă   cu   ajutorul   robinetelor   de   închidere   echipate   cu   dispozitive
cinematice acţionate din exterior.
ţ  a)  Robinetul  cu  sertar   (vană).  Secţiunile   de   trecere   ale   vanei   sînt   per­
pendiculare   pe   direcţia   de   curgere   a   fluidului.   Acesta   străbate   direct   corpul
armăturii,   fără   să­şi   modifice   direcţia   de   curgere.   Circulaţia   fluidului   este
permisă   în   ambele   sensuri.   Dispozitivul   de   închidere   este   reprezentat   de   un
artof sertar a cărui deplasare este paralelă cu planurile orificiilor de trecere ale
vanei şi perpendiculară pe direcţia de curgere a fluidului. Sertarul este exe­

30
 1
nînd &ret  
sertzTtan  
fapt,  va»,
oporttmâi
utilizării
Tipo<  
niile Dn Â

3
C f
Fig. 2.9. Variante constructive ale sertarelor:
mnnnWnc­'fi  c ­ sertar pană monobloc; d, e ­ sertar paralel cu discuri independente;
?r^pPanfi^reS*eCtiV'^-sertar;
/ bcriu f»"r^ corpUj vanei.
cutat   monobloc   sau   din   două   discuri   independente,   autocentrabile   la   închi­
derea   vanei  (fig.   2.9);   suprafeţele   de   etanşare   ale   sertarului   sînt   fie   paralele
(sertar paralel), fie înclinate sub un unghi de 5 — 10° (sertar ^ pană). Soluţia de presiunea
antrenare a sertarului permite realizarea vanei în două variante constructive nominală, 
(fig. 2.10): n
a)­  Vana   cu  tija  neascendentă.  Activarea   mecanismului   de   acţionare 2,5
imprimă tijei o mişcare de rotaţie. In funcţie de sens, această rotire provoacă
deplasarea  relativă   a  bucşei  filetate   în  sus  sau  în  jos;  bucşa  antrenează  ser­
tarul.   Mobilitatea   sistemului   de   antrenare   a   sertarului   este   afectată   de   pro­
prietăţile şi temperatura fluidului de lucru cu care intră în contact direct. în
consecinţă, utilizarea vanei este permisă pentru fluide necorozive, sub 300°C.

10  

16

32
1

40

64
 400

S ­ * A
56
raco

34
 1
mm)   c^^^^«|  imobila, este fixata  în ex­.
­  Vană   cu   tijă   ascendentă.   bucșa filetată, ymm
rioralteriorul  fwvanei, pe capac.  Win  Prin  rotire, tija se deplasează
faţă de bucşă antre­*Snînd direct sertarul. Principiul de antrenare
face   posibilă   corelate!Wtiei  S^irea   poziției cu  cu  deplasarea
extremităţii sufterioare superioare V a tijei, . Datorită acestui fapt,
BatoSă  Su  fapt  vana   este  folosita  folosită
f
 on oportună
 ori  de   cite  on  ori
  în  
vizualizarea   poziţiei   barului  este   Stunâîn     exploatare.
Totodată,   prin   STAS  1180­80  se   impune   obligativitatea  SîCării  
acestui tip constructiv de vana la temperaturi ce depăşesc 300°C.
nn) Tipodimensiunile   standardizate   ale   robinetului   cu   sertar   acoperă
dome­iile Dn 40­Dn 1200 şi Pn 4­Pn 400 (tabelul 2.7). Spaţiul interior
al vanei
oo) STAS 2550­80
pp) Tabelul 2.7
qq) Mod de racordare (fig; 2.8)  
rr) material       formi
ss) fontă
tt) plată
uu) ovală
vv) Corpul vane
ww) rotundă
x x )       F ;   S
yy) 1518­80
zz) otel
aaa) ovală
bbb) 8090­80
ccc) ovală sau
ddd) rotundă
eee) 8091­80
fff) rotundă
g g g )     F :   S
hhh) 1054­80
i i i )       F ;   S
jjj) 2987­80
kkk) 2988­80
l l l )     F ; S
mmm) 4656­80
nnn) 9969­80
ooo) 9970­80
ppp) flanşe; Ar ­ tija neascendentă
qqq)
rrr)
sss)
ttt)
vvvvv)        
uuu)
wwwww)
vvv)
xxxxx)
www)
yyyyy)
xxx)
zzzzz)
yyy)
aaaaaa)
zzz)
bbbbbb)
aaaa)
cccccc)
bbbb)
dddddd)
cccc)
eeeeee)
dddd)
ffffff)
eeee)
gggggg)
ffff)
hhhhhh)
gggg)
iiiiii)
hhhh)
jjjjjj)
iiii)
kkkkkk)
jjjj)
llllll)
kkkk)
mmmmmm)
llll)
Fig. 2.11. Clasificarea robinetelor cu ventil după circulaţia fluidului prin corp  nnnnnn) 58
mmmm)
a — robinet drept; b — robinet   de   colţ; c — robinet cu tija   înclinată;    7 — 
capac; oooooo)
nnnn)
corp; 2 3 ­ tijă; 4 ­ ventil; 5 ­ scaunul ventilului.
oooo)
pppp)
qqqq)
rrrr)
ssss)
tttt)
uuuu)
vvvv)
wwww) 1Wlr^ĂS^ Mutilelor:
xxxx) la deschidere; 7 ­ tijă; 2 ­bucşa de fixare­1^ * ~ VentiI ^«ic cu 
presiu
yyyy) egalizarea MlflClU ^ egaIi— ^^^^­^rJ ve^u
nii  lui; 
carnea ce antrenare a pic
zzzz) 5  — 
aaaaa) seîor.
bbbbb)
ccccc)
ddddd)
eeeee)
fffff)
ggggg)
hhhhh)
iiiii)
jjjjj)
kkkkk)
a.
_Fig- 2.13. Variant HC
lllll)
mmmmm)
nnnnn)
ooooo)
ppppp)
qqqqq)
rrrrr)
sssss)
ttttt)
uuuuu)
pppppp) vanei  pentru  Pn
qqqqqq) > 25.
rrrrrr) 0 Robinetul 
ssssss) într­un plan 
orizoi 
corespunzătoar
estcp e a — realizat 
pmci sub foj planul 
em orificiului. 
Ca
porţiunea 
nilor filetată 2.13). 
de Construcţia 
gaba Cazul uzual con 
rit, netul închis 
para acţio plului 
metit necesar Ia 
loiSI manuală a 
siuni robin 
le suplimentare a 
mari et; acţionează 
ale   ^ deasuj dar şi 
de valoarea ci care
difer apare în an 
enţa recomandă 
de   pi alegei  
majo Robinetele
reaz dj    parametrii
ă lor  no  (tabelul
cupl 2.8).  
ul H  Robinetul
pres deplasaţii  prin
iune ro   (fig.   2.14).
se Cepul   niul
reali standardizai
ze Robinetul   se
lire. rea sau mufe.'  
Cond f :  
9   Robinete fluide
ucta
este
agresive tr 
100, cazurile în care 
a cu ventil echipa' 
căro etanşare specia] 
r Robinete de 
dese ficârea corelată 
opo carea se 
rtun reaHaN ţionare 
ă  la
al unui torulpi   
se depU 
depWsare a^to 
tiunii de trec©
este suficient ca să acopere cursa completă a sertarului; raportul dimensiunilor de
gabarit,  hm a x  /L,   este   supraunitar,   valoarea   sa   majorîndu­se   cu   creşterea
parametrilor   nominali,   mai   pronunţat   pentru   vana   cu   tija   ascendentă.   Dimen­
siunile   mari   ale   sertarului   favorizează   apariţia   unei   forţe   axiale   provocate   de
diferenţa de presiune dintre feţele sale. Existenţa forţei şi mărimea sa majorează
cuplul   necesar   la   deschiderea   sertarului.   Anularea   diferenţei   de   presiune   se
realizează prin echiparea vanei cu o conductă exterioară de ocolire. Conducta este
dotată cu unul sau două robinete înseriate, cu Dn 15—Dn 100, a căror deschidere
precede manevra principală. Această soluţie este oportună la vanele cu diametre
nominale ce depăşesc Dn 150 sau Dn 200, pentru Pn > 25.
0   
tttttt) b)  Robinetul cu ventil.  Orificiul de trecere al robinetului este plasat
într­un plan orizontal sau oblic (fig. 2.11) ; ambele poziţii impun modificarea
corespunzătoare a direcţiei de curgere a fluidului. Dispozitivul de închidere
— realizat sub formă de  ventil  (fig. 2.12)  — se deplasează perpendicular pe
planul orificiului. Tija de antrenare a ventilului are o mişcare ascendentă,
porţiunea filetată fiind situată în exteriorul sau în interiorul armăturii  (fig.
2.13). Construcţia robinetului permite circulaţia fluidului într­un singur sens.
Cazul uzual corespunde sensului pentru care presiunea fluidului la robinetul
închis   acţionează   sub   ventil   (fig.   2.11);   v_arianta   reduce   valoarea   cuplului
necesar la deschidere, fapt pentru care este preferată la acţionarea manuală
a   robinetului  *9e  închidere,   dar   prezintă   dezavantajul   solicitării
suplimentare   a   etanşării   ventilului   pe   scaun.   Cînd   sensul   este   invers,
presiunea acţionează deasupra ventilului, ceea ce măreşte etanşarea acestuia
pe scaun, dar şi valoarea cuplului la deschidere; căderea relativ mai mare de
presiune care apare în armătură, atunci cînd fluidul este vehiculat în acest
sens, îi recomandă alegerea pentru robinetul cu ventil utilizat la reglare.
uuuuuu) Robinetele de închidere cu ventil sînt standardizate prin STAS 1181­80;
parametrii lor nominali acoperă domeniile Dn 10—Dn 300 şi Pn 16—Pn 400
(tabelul 2.8).
0   
vvvvvv) Robinetul cu cep. Dispozitivul de închidere este reprezentat de un cep,
deplasaţii   prin   rotire,   realizat   pentru   două   sau   trei   căi   de   circulaţie   a
fluidului (fig. 2.14). Cepul se execută din fontă sau bronz, cu o conicitate 1/6.
Domeniul standardizat acoperă Dn 15 —Dn 150, pentru Pn 10 (STAS 1601­80).
Robinetul se realizează cu sau fără presgarnitură, cu asamblare prin flanşe
sau mufe:
0  c)  Robinete   cu  etanşate  etanşare  specială.  Armăturile   care   intră   în
contact cu fluide agresive trebuie executate din materiale rezistente la coroziune.
Pentru cazuple cazurile în care se cere o etanşare deosebită se folosesc robinete de
închidere   cu   ventil   echipate   cu   membrane   elastice  (fig.   2.15).  în  În  general,.
robinetele cu etanşare specială se utilizează pentru Dn 20—Dn 200 cu Pn 10.
Robinete   de   r  ţeglare.   Parametrii   fluidelor   de   lucru   se  reglează   prin   modi­
ficarea corelată şi controlată a debitelor vehiculate prin conducte. Modificarea se
realizează   cu   ajutorul   robinetelor   de   reglare.  Principiul   de   funcţionare   al   unui
astfel de robinet este prezentat în fig. 2.16, a:   tija servomotorului,^ deplasează (H)
sub   acţiunea   semnalului   de   comandă  (x  c )  ;   această   deplasare   antrenează

39
dispozitivul de reglare şi determină schimbarea secţiunii de trecere, ceea ce face
ca, sub efectul strangulării, să se producă p,

s
a
 Tah

ti

41
 netelor de X^^J^
Standardizarea 
robi

presiunea 
nomi

Font Exterior 1519­

ă 80*
5146­80

Otel

Interior

1357­80
Exterior

Interior

2175­80
Exterior

Interior

Exterior 2307­80

9549­80

9550­80

9551­80
* Abrevieri: C ­ robinet de colţ;  D ­ robinet drept; / ­ robinet înclinat.
?rUne V.°binet <fiS­ Câderea de pre­  
P

siune (A^>) conduce la modificarea debitului de fluid (O L \<b™)       '
^^Jii/^^^

Diversele   vanante   constructive   alp  rnWA^u.          v             ~  r

W sau unghiulare (,). CarcateSict S^Xr^^Z  
Sufvehi^^   ^5^^  f r  ^lat"coreea O  I   Q[H{x,)]   şi,  respee^T9[|r^fere       sau  f ,    după
caz, sub forma  

43
 R8  

Canal I   Canal L    Canal

T h
o
 Fig. 2.14, Elementele componente ale robinetului
cep  (a) cu   şi   variante   de   circulaţie   a   fluidului
prin
7 — corp;
­ cheie   de   acţionare';  4    ­ cep­ 5 ­  presgarnitură;  6 — 
şurub  de presare.

Fig.   2.15.   Robinet   de   închidere   cu   membrană

pentru
etanşare ( a )   şi pentru închidere şi etanşare (6): 
7 — corp;   2 — capac:   3 — ventil;   4 — membrană   elastică 
de etanşare; 5 — membrană elastică pentru închidere şi 
etanşate.

45
 K ­ S  (2/J)°'5­
o Q( O / A        )    0    '  5 
P

1  2   3  k 5
Traseul   prin
robinet
Fig. 2.16. Schema de  principiu a robinetului de  reglare ( a )    şi  variaţia
presiunii în zona strangulării (b): 7 — intrarea în 
robinet; 2, 3 — intrarea, respectiv, ieşirea  din sistemul   de   strangulare; 4 — zona de 
contractare maximă a vînei de fluid; 5 ­ ieşirea din robinet;   S
— secţiunea densitatea   fluidului,
de   trecere,   în   m*;   A P     —   pierderea   de   presiune,   în   bar;   p în   debitul     reglat,     în'
kg/dm8;   ţ — coeficientul   pierderilor locale  de presiune;  Q  —  m*/h.

47
 a
Fig. 2.17. Caracteristicile de lucru ale robinetelor de reglare liniare (a) şi logarit
mice [b),   pentru R   =   K  V t   s  jKp  9  o = 50/1 [11].

Funcţionarea robinetelor de reglare este influenţată atît de caracteristica lor hidraulica cît şi 
de aceea a conductelor sau a sistemelor de conducte care le integrează. Metodologia de alegere a 
unui robinet este prezentată în lucrarea [11], în care sînt analizate şi exemplificate variau* tele de 
lucru şi modelele matematice utilizate la stabilirea caracteristicilor hidraulice:
— Caracteristica intrinsecă* Robinetul asigură aceeaşi valoare a debitului de fluid pentru o 
aceeaşi văTdare a gradului său de deschidere numai dacă el este integrat într­un sistem hidraulic 
invariabil. Deoarece sistemele întîlnite în practică sînt variabile, apare necesară stabilirea unei 
caracteristici hidraulice proprii robinetului de reglare, determinată în condiţii etalon, indiferent de 
sistemul căruia îi este destinat. Caracteristica intrinsecă are în vedere mărimile precizate în tabelul 
2.9, care se pot calcula şi corela cu datele obţinute pe cale experimentală [11]. Aceste mărimi sînt 
folosite la exprimarea analitică a caracteristicilor de formă liniară, logaritmică şi parabolică (tabelul
2.10), care au demonstrat în timp că sînt suficiente pentru tehnica reglării automate.
Caracteristica hidraulică intrinsecă este utilizată la alegerea robinetelor de reglare.
— Caracteristica statică de lucru analizează căderea de presiune în robinet în funcţie de 
mărimea şi tipul său constructiv, precum şi de sistemul hidraulic în care acesta este montat. Ea 
corelează grafic valoarea debitului de fluid cu mărimea cursei dispozitivului de reglare. Graficele 
rezultate indică dependenţa raportului q = Q/Q IQQ    de valoarea relativă a cursei, h = — H/H100, în 
funcţie de raportul dintre pierderile de presiune în robinet şi cele totale din sistem
= &PiQol&Ptot)> în definirea acestor mărimi indicale 100 precizînd poziţia complet deschisă a 
dispozitivului de reglare. Caracteristicile de lucru ale robinetelor liniare şi logaritmice, cu R — 50/1, 
au alura curbelor prezentate în fig. 2.17. Curbele sînt utilizate la stabilirea caracteristicii intrinseci 
a robinetului de reglare destinat unui sistem hidraulic dat.
— Caracteristica dinamică ia în considerare atît funcţia de transfer specifică liniei de trans­
mitere a semnalului de comandă, cît şi corecţiile care se impun pentru aproximarea corectă a 
regimurilor hidrodinamice de curgere a diverselor fluide prin robinet. Analizele efectuate includ şi 
procedeele de stabilire şi de reducere a nivelului de zgomot produs prin vibraţii mecanice, cavitaţie 
sau procesele aerodinamice specifice funcţionării robinetului de reglare.

0 a )Robinetul   de   reglare   cu   ventil.  Profilarea   ventilului  (fig.   2.18)

permite   obţinerea   unei   caracteristici   hidraulice   intrinseci   de   formă   liniară
(recomandată pentru = 0, 4,1)   sau logaritmică (^ = 0,05, 0,3). Seria constructivă
acoperă   plaja  K  V t    s    =   0,1,   1300   m2,   valoarea   coeficientului   de   debit   fiind
dependentă   de   diametrul   nominal   al   robinetului,   precum   şi   de   numărul   şi
diametrul scaunelor acestuia [11]. Tija de antrenare a ventilului este acţionată cu

48
servomotor (pneumatic, electric, hidraulic) şi/sau manual. La robinetele cu Dn 40
tija este ghidată în partea sa inferioară pentru a

62
 â    , 1    i

a       b       c       d      e
Fig. 2.18. Forme constructive de ven­
tile pentru   caracteristici   intrinseci
liniare  (a,  b )   şi logaritmice ( c ,   d ,
e).
menţine   centrarea   ventihilului   faţă   de   scaun   pe   întreaga   lungime   a   cursei
acesteia. Construcţia armăturii impune curgerea fluidului  într­un singur sens,
cu   două   sau   trei   căi   de   circulaţie.   Corpul   său,   drept   sau   de   colţ,   are   forma
adaptată numărului de scaune cu care acesta este echipat (fig. 2.19).
a) Robinet cu un scaun.  De regulă, circulaţia fluidului este permisă în sensul
pentru   care   presiunea   acţionează^   deasupra   ventilului   atunci   cînd
robinetul este închis. Alegerea acestui sens de circulaţie creşte căderea de
presiune   pe   robinet,   reduce   rata   scăpărilor   la   scaun,   dar   solicită
suplimentar   etanşarea   penetraţiei   tijei   prin   capac   şi   măreşte   valoarea
cuplului   la   deschidere.   Sensul   de   circulaţie   impune   dimensionarea
corespunzătoare   a   sistemului   de   etanşare   cu   presgarnitură,   capacul
robinetului executîndu­se cu nervuri de răcire, cu burduf de etanşare sau
cu   manta   pentru   încălzire,   în   funcţie   de   proprietăţile   şi   parametrii
fluidului.
b) Robinet   cu   două   scaune.  Construcţia   armăturii   divizează   fluxul   de   fluid.
Atunci   cînd   robinetul   este   închis   circulaţia   fluidului   asigură   acţionarea
presiunii simultan asupra celor două ventile, dar în sensuri diferite, ceea ce
conduce la echilibrarea forţelor hidrostatice. Această posibilitate de echili­
brare face oportună utilizarea robinetului pentru Dn >  100.  Robinetul asi­
gură   căderi   mari   de   presiune,   superioare   celor   realizate   cu   un   singur
scaun, pentru un acelaşi servomotor.

50
 til cu unul {a} şi [două
7­r  Pde c^l.TC.; MJ^P* scaune ( b ) :
^ventil; 7­ 
 gWd., u*«« presgarnitură;   4 ­ tijă de ,acţionare;^ |
 10400/3­76
40   15 ­ 400   Dreo
40 ­ 300
15 ­ 150  
15 ­^400  
«4   15 ­200 De colt
" j 10400/7­76
Cu trei căi
40 — 300
15 ­ 150 Drept 10400/4­76
15 ­ 250
100 15 ­ 200
şi 32 — 200
60
15 ­ 150 De

Cu trei cai 10400/8­76

Drep

De colt

52
 Condiţiile tehnice impuse robinetului de reglare cu ventil fac obiectul STAS
10 400/1­76, pentru Dn 15­Dn 400 şi Pn 40—Pn 160 (tabelul 2.11).  
# Robinetul  de  reglare  cu  clapetâfluture.  Dispozitivul de reglare se executa
sub formă de clapetâ care basculează pe axa tijei de antrenare. Tija este prevăzută
cu două lagăre de alunecare şi unul sau două lagăre de rostogolire (fig. 2.20). Forma
şi cursa clapetei asigură o caracteristică intrinsecă de formă parabolică, robinetul
acoperind valori ale coeficientului de debit cuprinse
ctF^Î J54    26200 m2 [11]. Robinetele sînt standardizate prin
MAS 10586/1­76, pentru Dn 80 ­ Dn 1400, cu Pn 6­Pn40 (tabelul 2.12).
RoMnete   de   reţinere.   Armăturile   controlează   circulaţia   unidirecţională
îl  !•  pr!n  cond»cte­   Robinetele   sînt   echipate   cu   dispozitive   de   reţinere
SS|ac  10+nat^  \nt^r 0 (fig.   2.7,aCa b).   Poziţia   dispozitivelor   este   normal
dSea  r'obIZ  T*  ÎPf* *  ­?T°   dePlasarea  acestor   dispozitive,   deschi­
ceTuf norTal °      censul de curgere corespunde
P Slblla numai dacă

laiw^îdffil^z^T  C"Clapetă­  R^inetul   se   deschide   prin   bascu­

clnder™  £fn  e^i^S^,  dapetei  *  imPlicit'   viteza   sa   de   în­
carci tijă L^solktSrcu bt'uMDn >U20°orpragreUtiat,e *
mandă amplasarea rruWtnin;    *    [         )­ Pnncipiul deplasării reco­
200

duete. t^St^SV'JS^ °ri20,ntal? a'e traSedOT de COn" dului este suficient de mte pen tal%J°T
^ k car!.P^iunea flui­
penmi a asigura deplasarea, robinetul se poate
66
 Tabelul 2.12
Robinete de reglare cu clapă fluture 
standardizate prin STAS 10586/1­76
Presiunea  Diametrul  Forma corpului STAS
nominală, Pn   nominal, Dn A corp echipat cu  corp  fără  corp realizat sub 
B două flansee (fig.  flanşe formă de  flansă
2.20) '
6  80 ­ 800 X —
—  $M   10586/4­76
80 ­ HOO —' X X —

10 80 ­ 800 — — 10586/5­76
80 ­ HOO — X —

16 80 ­ 800 X — — 10586/6­76
80 ­ 1200 x X
25 80 ­ 600 X — —

80 ­ 1000 jl   X X
40 80 ­ 400 X — —

80 ­ 800 — X X

67

55
 3   4      *    1

Fig. 2.21. Robinet de reţinere cu 
clapetă:
7 ­ corp;   2 ­ capac;  3 ­ bolţ;    4 ­ 
clapetă de  reţinere.

monta   şi   pe   porţiunile   verticale.   Robinetele   cu   clapetă   sînt   standardizate

prin STAS 8382­80, pentru Dn 40­Dn 600 şi Pn 6­Pn 160.
% Robinetul de reţinere cu ventil. Acţionarea fluidului sub ventil asigură
deschiderea robinetului. Cursa ventilului este controlată cu ajutorul dispo­
zitivelor de ghidare sau de limitare aflate în dotarea robinetului  (fig. 2.22);
cursele libere  {a)  şi cele cu limitare  (c)  impun montarea robinetului numai
în poziţia sa orizontală. Robinetele cu ventil sînt standardizate (STAS 1702­
82), pentru Dn 10­Dn 400 şi Pn 6­Pn 400 (tabelul 2.13).
Armături pentru eliminat condensatul. Armăturile se deschid automat,
intermitent,   numai   în  prezenţa  fazei  lichide   a  amestecurilor  bifazice   abur­
condensat.

4  3

Ll

Fl
&- 2-22. Robinet de reţin*
a — ventil liber; b v
«til cu arc de închidere­ c   *til
CU Ve
Vetrt,lde
 ginere; 4 ­ ghidaj, 5 _ 1 V * ~  Ventl1
 d« limitare
arc d*  7 ­
a cursei 6'~ corp;   2 ­ capac; wuUw.a 
închid«ri tijă. de cursei reglabile. _
 Tabe
Robinete  de  reţinere  cu  ventil  standardizate  prin  STAS  1702­ l
82

ate prin

asigură
1  dispo­­
2.22);
iimai  în
02­82),

Ltomat,  :
abur­

*' Abrevieri: C — robinet de colţ; D — iobinet drept; 7 — robinet cu tija înclinată.

57
 %  a)  Oala cu plutitor.  Nivelul variabil de condensat basculează plutitorul.
Tija acestuia antrenează organul de obturare a orificiului de evacuare  (fig.  2.23,
a)  .  Armăturile se fabrică pentru Dn ^ <80 şi Pn 1 6  (STAS 7641­80).
%  b  Separatorul   termodinamic.  Armătura   este   echipată   cu   o   placă   de
  obturare   a   orificiului   de   evacuare  (fig.  2.23,  b)  .   Deplasarea   plăcii   este   dato­
rată   diferenţei   de   presiune   dintre   suprafeţele   sale.   Curgerea   condensatului
ridică   placa,   eliberînd   orificiul.   Prezenţa   aburului   şi   circulaţia   sa   cu   viteză
mare   provoacă   laminarea   şi   deci   acumularea   acestuia   în   spaţiul   superior
plăcii.   Presurizarea   produsă   prin   aculmulare   conduce   la   revenirea   plăcii   pe
orificiu.   Separatoarele   acoperă   plaja   Dn  1 5 — Dn  40,  pentru   Pn  40  (STAS
7641­80). . .    j

69
 59
Amestec Spaţiul  acţionate   de   fl
abur­ tate   în  exterîj
condensat de 
abur etanşă   a   secţii
Condens respectă   condi
at =   ps>  cursele   1
în   fig.  2.24.  Pi
li) s /
respunzătoare
are   ca  efect rei
-£ r. /\ \
UI
Amestec 
Conclâr abur­condensat
vsat

Fig. 2.23. Oala de condensat ( a )  şi separatorul termodinamic (6):
/ — corp; 2  — plutitor; 3  — bolţ; 4 — dispozitiv, de evacuare;    5 —
pîrghie de acţionare manuală; 6 — placă de evacuare; 7 — duză; 8  —
cartuş filtrant.

7 — 
0 c) Oala termică cu burduf. Tija de antrenare a organului de obturare corp; 6 
este   solidară   cu   un   burduf   metalic.   Acesta   conţine   un   lichid   care — 
vaporizează   uşor,   aflat   la   o   presiune   inferioară   aceleia   a   amestecului contr
bifazic.   în   prezenţa   condensatului   burduful   se   contractă   şi   deschide
orificiul   de   evacuare.   Temperatura­superioară   a   aburului   care   intră   în
oală provoacă vaporizarea lichidului, urmată de presurizarea şi extensia
şi   volumul   săi
burdufului cu închiderea evacuării?".
poziţie   deschişi
ţ d) Oală termică cu bimetalOoScTfSfwciCa cu bîmetal. Tija de antrenare 
intrare (7) şi d<
este solidară cu un pachet de toRţ tole bimetal. Temperaturile diferite ale 
~Pn B  2 f   în gi
condensatului şi aburului deformează pachetul în sensuri opuse, în 
funcţie de care se deschide şi, respecţi»tiv închide  orificiul de evacuare. Un  tip   con
Armăturile de siguranţă. Aceste armături protejează utilajele tehnolo­ cu   membrană   i
gice şi conductele împotriva creşterii accidentale a presiunii fluidelor de a presiunii.
lucru   peste   o   valoare   de   siguranţă  (p s ),  prestabilită.   Dispozitivele   lor ţ  Supapa
cinematice, închisă   cu   ajut
resortului
 1 
I   r i perm: dorită.
[
00 !
i
♦F ti   1 _____% Supapa
        
1 — *
!
/ L | 1 f y/l lului pe scaun  i
/ 
/ e
F
o / tragreutăţii (fig
o
■

tivă  a  armături
50 \ £   Supapa
oo , .....
c
 <U >
     închisă cu ajuto
<u h ­ de lucru. Ridica
25
/  CL    
      U    Fe    TEI 
binetului de cfeş]
j £
>
090 100 120
1.20
<  080 P(5)/P;
(

r  I ­­­­­
      
1
DfîO.     Q90  • 1,00      1.10 p(5)/ps

Plg. 2.24. Variaţia cursei (a) şi a forţei [ b ) în funcţie de modificarea presiunii
fluidului la armătura de siguranţă:
/ — ventil cu deschidere proporţională;  2    — ventil cu deschidere bruscă;    3    — ventil simplu;
4 — ventil  cu impuls.
 60
70
Fig. 2.25. Supapă de siguranţă cu arc (a), cu contragreutate (b)  şi   cu
impuls (c):
7 — corp;   2 — ventil;  3 — arc;   4 — dispozitiv de comprimare;   5 — piuliţă de reglare; 6 —
contragreutate; 7 — şurub de fixare; 8 — conductă de impuls; 9 — robinet   de descărcare;   10 —
piston
 acţionate de fluide, sînt comandate sau blocate cu mecanisme reglabile montate în
exterior. Poziţia dispozitivelor este normal închisă, cu obturarea etanşă a secţiunii
St > de evacuare, dacă variaţia în timp a presiunii de lucra respectă condiţia p(x) < ps.
Deschiderea dispozitivelor începe cînd p(r)   =  =   p  s ,   cursele H   şi forţele F   care apar
modificîndu­se după modelul prezentat în fig. 2.24. Prin deschidere, armăturile de
siguranţă   asigură   o   secţiune   corespunzătoare   pentru   evacuarea   fluidelor.
Depresurizarea datorată evacuării are ca efect revenirea dispozitivelor  în poziţia
lor   iniţială.   Presiunea   fluidului   şi   volumul   său   specific   se   modifică   pe   durata
menţinerii   dispozitivelor   în   poziţie   deschisă.  Datorită   acestui   fapt,   parametrii
nominali ai ştuţurilor de intrare (7) şi de ieşire (2) ale armăturilor diferă, Dn  A  x   <
Dn A  2  şi Pn B  x  >   > Pn B  2 ,   în general cu un termen din şirul valorilor standardizate.
Un   tip   constructiv   aparte   îl   reprezintă   armăturile   de   siguranţă   echipate   cu
membrană   metalică   care   se   autodistruge   la   atingerea   valorii   de   siguranţă   a
presiunii.
%  a)  Supapa   de   siguranţă   cu   resort.  Ventilul   este   menţinut   în   poziţia   sa
închisă   cu   ajutorul   unui   resort   elastic  (fig.   2.25,  a)  .   Comprimarea   iniţială   a
resortului   permite   reglarea   supapei   pentru   declanşare   la   presiune   de   siguranţă
dorită.
0 b) Supapa de siguranţă cu contragreutate. Forţa de etanşare a venti­lului
pe scaun se reglează prin modificarea corespunzătoare a braţului contragreutăţii
(fig. 2.25, b):   F  c  =   Gxjm   =   k  s x,\mde   ks este constanta constructivă a armăturii.
^ c) Supapa de siguranţă cu impuls. Ventilul este menţinut în poziţie închisă
cu   ajutorul  unei  surse  auxiliare  de  energie,   asigurată  chiar  de  fluidul  de   lucru.
Ridicarea   ventilului   de   pe   scaun   este   posibilă   prin   deschiderea   robinetului   de
descărcare, comandată de creşterea presiunii de lucru (fig. 2.259  c)  .
71
 Fig. 2.26.
Aplicaţie privind
asamblarea prin
sudare a unei
armături.

Aplicaţie.  Pe   o   conductă  0273x8    se

Pn 64 
Dn 
250

B
l 600
Flanşa 
tuf­nată   
sudează un robinet cu sertar Pn   64   (fig­ 2.26). cu corpul
Ceh două curbe netede au dimensiunile 90°, R =
3 Dn, Bi — 1250 mm. Considerlnd dimensiunea  ros* tului pentru sudare  S5  =  2
mm,   să se calculeze lungimea tronsonului de ţeava.  
Diametrul   nominal   al   conductei   este   Dn   250   (tabelul   2.1),   de   unde
rezultă că parametru nominali ai robinetului cu sertar sînt Pn 6 4 —  Dn 250.
Pentru   ca   robinetul   să   se   asambleze   prin   sudare   trebuie   ca   el   să   fie
procurat cu capetele prelucrate in acest scop. Din tabelul 2.7 se constată că
robinetul solicitat face obiectul STAS 2988­80 (corp rotund din oţel, sertar
pană cu tija ascendentă), din care se citeşte lungimea [8]: L 3 = 750 mm. Prin
urmare, lungimea tronsonului de ţeava 0273x8 este: L2 $   x   —   (2   Bx '+ L3 ­f­ 3
S  8  )   = 2744 mm.
 2.5. ELEMENTE DE ASAMBLARE

Elementele de asamblare realizează îmbinarea demontabilă a elemen­
telor de conductă, în condiţii corespunzătoare de siguranţă şi etanşare. Ele­ 10
mentele utilizate în acest scop se grupează în următoarele categorii  (fig.
1.12):
0 a) Flanşe. Aceste elemente se integrează în structura constructivă a 1 Flanşa 
conductelor, execuţia lor fiind supusă prescripţiilor tehnice stabilite prin 1 plată 
STAS  1155­80  si  1156­82.  Geometria si dimensiunile unei flanşe se definesc pentru su
prin intermediul perechii de valori ale diametrului  şi presiunii nominale
(Dn  A — Pn  B),  pentru   diversele   game   tipodimensionale  specificate   în
tabelul  2.14.  Parametrii săi nominali trebuie să fie identici cu parametrii
elementului de conductă care foloseşte flanşa respectivă (armătură, ştuţ al
utilajului   tehnologic   etc).   Flanşa   este   fie   fixată   de  elementul   cu   care   se
îmbină (tronson de ţeava, fiting) — prin sudare (cazul uzual) sau prin filet
—,   fie liberă pe acesta; indiferent de variantă, dimensiunile flanşei sînt
compatibile   cu   dimensiunile   de   racordare   numai   dacă   Dn  A   corespunde
diametrului   exterior   al   elementului   de   conductă.   Pentru   un   Dn  A   dat,
racordul este posibil chiar dacă parametrul Pn B   se modifică (fig. 2.27).
Geometria   suprafeţei   frontale   a   flanşei   este   adaptată   soluţiei   de
etanşare a asamblării (tabelul 2.15).
%  b)  Garnituri de etanşare. Garniturile, deformabile prin presare, se
introduc şi se centrează între suprafeţele frontale ale flanşelor şi se fixează
prin   asamblarea   acestora  (tabelul  2.15).  Dimensiunile   garniturilor   sînt
standardizate   în   funcţie   de   geometria   suprafeţelor   şi   de   valorile
parametrilor nominali
 M5 ai flanşelor. Formele de confecţionare sînt stabilite şi clasificate prin STAS 7527­
66.   Domeniile   de   utilizare   a   diferitelor   tipuri   de   garnituri   sînt   impuse   de
(continuare) 4
materialele   din   care   acestea   sînt   confecţionate,   de   proprietăţile   fluidelor   de
1730­82 lucru   cu   care   ele   intră   în   contact   direct,   precum   şi   de   presiunea   nominală   a
asamblării. în general, domeniile recomandate sînt: Pn < 10, pentru garnituri din
carton sau cauciuc, dacă tmax  < 100°C; Pn < 40, pentru garnituri din marsit; Pn <
64,   pentru   garnituri   din   marsit   grafitat   cu   inserţii   metalice   ;   Pn   <T00,   pentru
garnituri   din   azbest   comprîîîiat,   cu   inserţii   metalice,   sau   garnituri   cu   cămaşă
metalică din  aluminiu,  cupru, oţel, alamă, monel,  cu umplutură moale   (azbest,
materiale plastice etc); Pn ^ 160, pentru garnituri metalice lenticulare, inelare
sau membrane metalice sudate.
0 c) Organe de asamblare. Aceste organe sînt reprezentate de şuruburile (Pn
< 40) sau prezoanele (Pn > 64), şaibele şi piuliţele necesare pentru solidarizarea
flanşelor.
Şuruburile   cu   cap  hexagonal   au   filete   metrice   cu  pas   normal,   în   execuţie
precisă   şi   semiprecisă   (STAS   4272­80   şi   6220­69).   Şuruburile   necesare   pentru
asamblarea unei perechi de flanşe cu parametrii Dn  A~  Pn  B   sînt caracterizate
de mărimile nxM.   d  0 xlo.   Standardul flanşelor respective indică valorile n,   M.d0
8030­77 şi d,   cu d > d0. Lungimea şurubului se calculează cu o relaţie de forma:
l0 = la + Se + ls + l  p  ­f­ ks [mm], (2.5)
pentru
 (2.6)
/ /   ^ lo — 2a [mm],
7162­77
în care coeficientul k ia valorile 2 sau 3.
Notaţiile utilizate au următoarele semnificaţii (v. fig. 1.12 şi fig. 2.27,  a):   a —
grosimea flanşei; d — diametrul găurii de asamblare; d0 — diametrul filetului; l  0 ,
lf  —   lungimea   şurubului   şi,   respectiv,   lungimea   porţiunii   sale   filetate;  l  p   —
lungimea   piuliţei;   —   lungimea   şaibei;  r   —   pasul   filetului   ;  n  —   numărul
şuruburilor necesare; Se — grosimea garniturii.
Prezoanele corespund STAS 8121/2­74. Lungimea lor se stabileşte cu formula
(2.5), adaptată corespunzător:
l0 > 2{a   + ţ + lp   +   kr)   +   Se [mm]. (2.7)

Pentru a facilita proiectarea tehnologiilor şi a execuţiei, antreprenorii de
montaj tabelează mărimile l0  pentru diferite valori date parametrilor Dn A   şi
Pn B.
Aplicaţii. 1. Sînt date trei tipodimensiuni ale unor elemente de conductă 1; —  cot netei (0324
x Ş , ' 90°, R = 2,5 Dn),    4 buc;   2­robinet cu sertar (Pn   40—Dn    300 ), 1 buc;    Z­robinet de reţinere
cu   clapetă  (Pn    4 0 —  Dn  300  ) ,    1  buc   Să   se   schiţeze   tronsonul   de   conductă  obţinut   prin
asamblarea   acestor   elemente,   în   varianta  l­\­î­{­2­\~3+l   +1  şi   să   se   calculeze   cotele  sale  de
gabarit.  De   asemenea,   să   se   întocmească   lista   materialelor   solicitate   suplimentar   pentru
executarea tronsonului.
Identitatea   parametrilor   nominali   ai   robinetelor   permite   asamblarea   lor   directă.
Fitingurile au diametrul nominal Dn 300 (tabelul 2.3). Realizarea tronsonului solicită: 4­flanşă
plată   cu   gît   pentru   sudare   în   capul   ţevii   (Pn   40—   Dn   300),   2   buc.   Tronsonul   rezultat   este
prezentat în fig. 2.28, al
0      64     100     Cotele de gabarit sîntg-f*- = 4 B2 + 2 L4 + Lz + 2 §ăt -f- 3 8e   şi 2 =   4 ^   + 2 8,.
Flanşa 4 face obiectul STAS 6066­84 (tabelul 2.14), din care rezultă L 4 = 115 ram; pentru: B  x   =
 160 unea  750 mm (B  l   = 2,5 Dn 300 tg 90°/2), L2 = 750 rarii, L3 81 950 mm, 8S = 2 mm şi 8e' = 3 mm, rezultă
nominala x = 4934 mm şi z = 3004 mm.

tora   asupra
diin^n
 77

î)in STAS 6056­84 se citesc valorii tf: w =   16 buc./rf =   33 frith, d6 == M 59 şi d **H_ pentru o piuliţă M30­(STAS 
4071*80),7p » 24 mhi şir *» 2 mm. Utilizînd relaţia (2.5), 1 | » 4 mm şi $e = 3 mm, se obţine /0 > 121 mm; şurubul se alege din 
STAS 6220­68, dimeiişhC sale fiind M30x 130. Pentru executarea tronsonului sînt necesare: 5­şurub cji cap hesţijţ în exeraţie 
semiprecisă (M 30X 130), 42 buc; piuliţă/ în execuţia iemiprefcisă (II 30J, 421  
2*  Sd  \se  calculeze cotele de  gabarit   ale tronsonului   realizat/in  condiţiile date  pentru  aplic  precedentă,  dacă  robinetul  âe  reţinere  cu
clapetâ are parametrii Pn 4 0 —  Dn 250.
Robinetele au diametre nominale, diferite.; Executarea tronsonului solicită (fig. 2.2$ 4,5 — flanşădu gîtpeirau sudarein cazul
ţeVi'i>tCu parametrii Pn 40—Dn 300 (2 buc.) şi,irc$pec Pn40­Dn250 (2 buc); 6-redtndtie concentrică (032$X0273x8, Dn 300/Dn 250), 2 bu&
Cotele de gabarit sînt; * = 4 Bt  + L  2  +   2 Z4 + L  z   + 2 L6  -f 2 L6  + 5 ^ + 4 j| | * = 4 5j + 2 S*. Pentru I3 = 825 mm, L4  = 115 mm, Lb  = 1.05  
mm şi L6 = 203 mm, la car* se adaugă restul mărimilor calculate în aplicaţia precedentă, se obţin: x = 5443 mm şt I i 3004 mm.

2.6. SUPORTURI

Funcţionarea unei conducte sau a unui sistem de conducte este carac­terizată de apariţia simultană sau succesivă a
numeroase forţe, momente şi deplasări: greutatea proprie; greutatea fluidului la parametrii de lucra şi reacţiunile
provocate de curgerea acestuia (vibraţii, şocuri hidraulice, reacţii la eşapare etc.); greutatea apei folosită pentru
efectuarea probei de presiune la rece; greutatea izolaţiei termice şi a materialului de protecţie aferent| ; deplasările
datorate dilatării şi contracţiei termice; reacţiunile şi deplasările produse din împiedicarea sau dirijarea dilatării de
către suporturile amplasate pe traseu; reacţiunile şi deplasările datorate utilajelor tehnologice la care este racordată
conducta; sarcinile exterioare induse de mediul ambiant (vînt, zăpadă) etc. Conducta se constituie ca un ansamblu
termomecanic jai cu grad ridicat de flexibilitatea. Soluţiile tehnice aplicate în scopul asigurării flexibilităţii
corespunzătoare a traseului sînt: a)  dezvoltarea în spaţiu a traseului pentru autocompensarea deplasărilor; b) alegerea
corectă a tipului constructiv şi a poziţiei de amplasare a suporturilor, precum şi încărcarea lor uniformă şi constantă; c)
amplasarea pe conductă a unor compensatoare de dilatare de tip U, Z sau L (STAS 4377­76 şi 8832­79), lenticulare sau
1 a altor sisteme cu funcţiuni echivalente (tuburi flexibile, dispozitive articulate etc.); d) deformarea la rece a conductei
prin pretensionare în vederea reducerii reacţiunilor din racorduri la temperatura de funcţionare etc. Aplicarea acestor
soluţii permite exploatarea corectă şi sigură a conductei şi a utilajelor tehnologice deservite, la apariţia şi sub acţiunea
deplasărilor şi a sarcinilor enumerate mai sus.

78
 ­4*
II srmictufu
Zone Piese
din t»
tonmetalice
turnate
REZ«T£MTÂ

2S­­­
i . .
aţii
Construcţi
.vmuc  Gfinxr
Fun
i metalice
d
exagonai  metalice
42 buc.
Teren de
Suspensi
fundare
i

Conduc
°b
Fig;.2*29. Elementele unei structuri constructive (a) .şi schema de fixare a suporturilor (4);
1 — stîlp de rezistenţă; 2 — grindă de rezistenţă; 3 — planşeu din beton armat turnat monolit; 4 — planşeu din
elemente prefabricate; 5 — gol de montaj; 6 ft piese metalice înglobate; . 7 ~f-şapă d^^M^ţW&fţţ^S — construcţie
-7^ ' ^"—metalică.~*FŢ-

\ 2 * buci + 4 Se şi , la care 43 mm şi
 Suporturile  reprezintă elementele de conductă utilizate în scopul preluării şi
transmiterii   la   terenul   de   fundare   a   sarcinilor   statice   şi   dinamice   care   apar   în
funcţionarea conductei sau a sistemului de conducte. Numărul, amplasarea şi tipul
e   carac­ constructiv al suporturilor conservă flexibilitatea traseului realizat.
nente   şi
Traseul   de   conducte   se   pozează   în   halele   şi   în   clădirile   afectate   instalaţiilor
lucru   si  K
termomecanice,   pe   stîlpii   estacadelor   tehnologice   din   incinta   platformelor
reacţii industriale   sau   în   canale   subterane   (semi)vrzitabilevizitabile.   Elementele   de
presiune construcţie ale unei hale industriale sînt  prezentate, ca exemplu, în fig. 2.29,  a.    în
aferent; figură se pot identifica cele trei categorii de elemente care au rol de rezistenţă şi
plasările care  pot  prelua  sarcinile  transmise  de  suporturile  montate  pe  conducte:  1 )   stîlpi
ampla­ (metalici sau din beton armat); 2 )   grinzi (metalice sau din beton armat); 3 )   planşee
logice   la şi fundaţii din beton turnate monolit.
ambiant Condiţiile   tehnice   cadru   impuse   suporturilor   sînt   indicate   în   tabelul   2.16;
omecauic condfpiie   sînt   corelate   cu   itleplasările   punctului   de   prindere   a   suportului   de
asigurării conductă (M), pe direcţiile x,   y   şi z,   între cele două poziţii extreme ale sale, ocupate
spaţiu   a   a la rece sau la cald. Suporturile se clasifică după:
tipului — deplasările permise, în suporturi fixe şi mobile;
rcarea   lor — modul de preluare şi de transmitere a sarcinilor (fig. 2.29, 6), în suspensii
atoare   de si reazeme.
are   sau   a Structura constructivă a suporturilor este formată din trei categorii distincte
articulate de dispozitive (fig. 2.30):
rea   redu­ /.  Dispozitivul   de   prindere   solidarizează   suportul   cu   conducta.   Soluţia   de
Aplicarea   i prindere prevede fixarea suportului fie prin sudare, fie prin intermediul
a   utilaşi   a
sar­
79
 9 Cli

ensie monofiliară­  c  ­
suspensie monofilară   cu

?«?T/ ­ SebfflW
dispwitiv   elastic superior   şi  respect*,
|  £terU
cu  
gtWrfgK
dispozitive

7
suport,   indirect;  
c        def M     2  
elastice   intermediare
g   Stet;   *   ­
­   conductă;   ­
structura   de   rez.S 2.31. Variante constructive ale suspensiilor şi reazemelor: enţâ; 3 ­  

de fixare;' |
dispozitiv   de
prindere; 5­tirdnf; 6­cîrlige  articulate;   7 ­ mufa  filetata,   8 ­ disppz.tiv 
9 —dispozitiv elastic.

pe 
sudate, fie cu bride (fig. 2.32). Conducta  W   
suspendă prin intermediul unor elic 
tiranţi realizaţi în soluţie mono sau bifilară (fig. 2.31). Mobilitatea acestora creşte prin tirs o
echiparea   lor   cu   cel   puţin   două   perechi   de   cîrlige   articulate,   decalate   cu   90°   şi j
asamblate prin sudare. Extremităţile superioare ale tirantilor
se fixează de elementele constructive ale structurii de rezistentă
kN;
regi]
elastice capabile să le asigure o încărcare corectă prin preluarea deplasării în si
maz­=
H
Suspensiile aferente conductelor calde sînt prevăzute cu dispozitive I   dre
ai   a
& 1   un  
«g.   \

fun

3»
 sau
n
1 sens
u]
Wm   nare
1

Fig. 2.32: 
Dispozitiv
ietată; 
10
h
 /e
 de fixare  ale ^Piuîik'3 rţ pclisă
4
»  ^ridâ­ 5 i  ?f ?f  °r mono
siii

şi bifilare: utili.
p u u i ţ a ;    77 —   c î r l i o .   7 ­ 5              ' 0    suporţi  fi _             j »   ,
ncllCa
   zonele asamblate   prin  sudare.
82
 f  = 
0

H
P=0    
M    rh    ■ max=0Forţa
F de încărcare P. kN

Fig. 2.33. Dispozitiv elastic cu sarcină variabilă (a) şi ­constantă (&): 7 — tijă; 2 — arc; 3 —
spectiv,  ;   g placă de ghidaj; 4 — eclisă'; 5 — car casă; »6 — bielă; 7 — arc.; 5 — apărătoare.
­ă ;   4 ­fixare;

pe direcţie verticală (±Az).   Un astfel de dispozitiv este compus dintr­un arc elicoidal
cilindric de compresiune cu secţiune rotundă, ghidat, solidarizat cu tirantul (fig.
ul unor
2.33,  a).   încărcarea   suspensiei   modifică   înălţimea   arcului   după   o  caracteristică
icestora
proporţională.
*te,   de­
rantilor
Notaţiile utilizate în fig. 2.33,  a au următoarele semnificaţii: P­forţa de încărcare,în
kN;  H, /­înălţimea   şi,   respectiv,   săgeata   arcului   sub   acţiunea   forţei   P,   în   mm.   Definirea
pozitive   diverselor regimuri de încărcare se face cu ajutorul unor indici de forma: O­arc liber fără
.asărilor sarcină; P­conducta în stare caldă ( î n   funcţionare); M­conducta în stare rece (la montaj);
mtn­valoarea   minimă;   «za#­valoarea   maximă.   între   mărimile   caracteristice   arcului   se
stabilesc o serie de relaţii: /  M =   
  = H0 — H
  M     ; fp = H
    0   — Hpşi fmax~ #o~~ Hmin- Tipodimensiunile
arcurilor elicoidale se încadrează în doua grupe constructive pentru fmaz— 70 mm şi/m«a;=
140 mm. In etapa de alegere a unui arc se impune condiţia  J A  ­s  I 0,35  fmax [110], din care
rezultă că sistemul prezentat în fig. 2.33, a poate prelua deplasările |Azj ^ 50 mm.

Deplasarea   conductei   pe   direcţie   verticală,   provocată   de   dilatarea   ei   în

funcţionare, modifică săgeata arcului stabilită la montaj:

fu fp   [mm] (2.8)
Sensul deplasării este orientat în sus (arcul se destinde, f  M  >   f  F ,   ăz > 0) sau în
jos   (arcul   se   comprimă,  f  M   <   f  F ,   Az  <   0).   Cunoaşterea   mărimii   şi   a   sensului
deplasării permite determinatea prin calcul a înălţimii de pretensio­nare la montaj
a unui arc dat [110]:

fmaA  P  F l  P  maz)   ~ &      [mm] (2.9)

­ opritor; sudare.

83
 P loarea   raportului  Fje   nu   se   modifică   pentru   oricare   poziţie   din   domeniul   de
entru utilizare.
prelua
rea
unor
deplas
ări
mari
(|
Az \ =
100   ...
300
mm)
suspe
nsiile
se
echipe
ază   cu
dispoz
itive
elastic
e   cu
sarcin
ă
consta
ntă
(fig.
2.33,
b)    la
care
arcuri
le   şi
dimen
siunil
e
piesel
or
mobil
e   sînt
astfel
calcul
ate
încît
va­

83