Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INITIERE IN TRANSFERUL DE
CALDURA SI MASA
2004
CUPRINS
1.1. Definiţii
T = T (x). (1.2)
2 Iniţiere în transferul de c ăldură şi masă
n x
T+t
Q
qv [W/m3] . (1.7)
V
qs
dT
Q S [W]. (1.9)
dx
sau:
qs gradT [W/m2] , (1.10)
Q S / T f Tp [W]
/ ST , (1.11)
sau:
2
qs T [ W/m ]. (1.12)
2
unde: este coeficientul de convecţie, în W/(m K); T f 2,T p – temperaturile
fluidului, respective a peretelui, în K; S – suprafaţa, în m .
Coeficientul de convecţie , caracterizează intensitatea transferului
de căldură convectiv. El este diferit de legea lui Newton ca fluxul termic
transmis prin convecţie prin unitatea de suprafaţă izotermă la o diferenţă de
temperatură de 1 K.
Coeficientul de convecţie se poate modifica în lungul suprafeţei de
transfer de căldură. Valoarea sa într -un anumit punct se numeşte locală. În
calculele termice se utilizează de obicei valoarea medie în lungul suprafeţei
a coeficientului de convecţie.
Valoarea coeficientului de convecţie depinde de numeroşi factori:
natura fluidului, viteza fluidului, presiune, temperatură, starea de agregare,
geometria suprafeţei, etc.
În tabelul 1.1 sunt prezentate ordinele de mărime a coeficientului de
convecţie pentru diferite fluide [39].
Consideraţii generale 7
Tabelul 1.1
Ordinul de mărime a coeficientului de convecţie
respective K.
CAP. 2 TRANSFERUL DE CǍLDURǍ
PRIN CONDUCŢIE
dT
qS [W/m2]. (2.1)
dx
dQz2
B B' dQ 1
A A' T T dx
T
x
dQx1 dQx2
C C'
dQ 2
D D'
dQz1
O
= cǎldura acumulatǎ
în corp (dQ3)
Căldura intrată în elementul dv prin conducţie după direcţia Ox, se
poate scrie, utilizând ecuaţia legii lui Fourier:
T
dQx1 q s dydzd dydzd [J], (2.3)
x
unde: dxdz este suprafaţa de schimb de căldură prin care intrǎ căldura după
direcţia Ox.
Căldura ieşită din elementul dv după aceeaşi direcţie, ţinând seama
că temperatura feţei A'B'C'D' a elementului dv este T dx , va fi:
T
x
T
dQ x 2 T dx dydzd [J]. (2.4)
x x
Căldura rămasă în elementul dv după direcţia Ox va fi atunci:
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 11
T T
dQx dQx1 dQx 2 dydzd T dx dydzd
x x x
[J]. (2.5)
2T 2T
x 2 dxdydzd x 2 dv d
În mod analog se poate scrie cantitatea de cǎldurǎ rǎmasǎ în
elementul dv după direcţiile Oy şi Oz:
2T
dQ y dv d , (2.6)
y 2
2T
dQz 2 dv d. (2.7)
z
Cantitatea totală de căldură intrată prin suprafaţa laterală a
elementului dv şi rămasă în aceasta va fi:
2T 2T 2T
dQ1 2 2 2 dv d 2Tdv d, (2.8)
x y z
unde: T este laplacianul temperaturii.
2
uniformCantitatea
distribuite de
este:căldură generată de sursele interioare de căldură
dQ2 qv dv d [J] . (2.9)
Căldura acumulată în corp se poate determina utilizând relaţia:
T T
dQ3 m c p d c p dv [J]d . (2.10)
Înlocuind valorile lui dQ1 , dQ2 , dQ3 în ecuaţia bilanţului termic
(2.2), se obţine:
T
c p dv d 2Tdvd qv dv d , (2.11)
sau:
T 2 q
T v . (2.12)
cp cp
Definind difuzivitatea termică a ecuaţia generală a
c p
conducţiei are forma:
1 T q
2T v (2.13)
a
12 Iniţiere în transferul de c ăldură şi masă
T T T
c p T T
x x y y y
(2.14)
T n
z
z
qi x0 , y i , z i , .
z i i
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 13
T
(T p T f ). (2.17)
n p
d) Condiţiile limită de ordinul IV , care caracterizează condiţiile de
transfer la interfaţa dintre două corpuri solide de naturi diferite (figura 2.2)
T
Solid 1 Solid 2
T1
1
T
2
T2
1 2
În cazul în care contactul între cele două corpuri este perfect (nu
există rezistenţe termice de contact), fluxul termic unitar de suprafaţă fiind
acelaşi în ambele corpuri, condiţiile la limită de ordinul IV se scriu:
1 1 2 2 .
dT dT
(2.18)
dx p dx p
Tp 1
Tp2
Tf2
x = p
x
qs
Fig. 2.7 Conducţia termicǎ printr-un perete plan
dT
qs (2.22)
dx
Prin separarea variabilelor şi integrare se obţine:
p Tp 2
q, dx dT
0
s p
Tp1
(2.23)
sau:
qs . p p T p1 T p 2 (2.24)
Rezultǎ:
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 19
T p1 T p 2
qs [W/m3] . (2.25)
p
p
Comparând ecuaţia (2.25) cu ecuaţia analogiei electrice (1.8), rezultǎ
cǎ rezistenţa termicǎ conductivǎ pentru un perete plan este:
p
Rs [(m2K)/W] (2.26)
p
Fluxul termic va fi:
Q = qs [W]
S (2.27]
T p1 T p 2
Tx . T p1 x (2.29)
p
Rezultǎ cǎ variaţia temperaturii prin perete este linearǎ.
În cazul în care conductivitatea termicǎ nu este constantǎ, ci variază
liniar cu temperatura:
dT
qs 0 (1 T ) [W/m2] . (2.31)
dx
Prin separarea variabilelor şi integrare se obţine:
m
qs T T [W/m2] . (2.34)
p1 p 2
Rezultǎ cǎ în acest caz pentru determinarea fluxului termic unitar se
poate utiliza aceeaşi ecuaţia ca pentru cazul = ct., conductivitatea termicǎ
calculându-se la temperatura medie a peretelui Tm = 0,5 (Tp1 + Tp2).
În cazul în care = 0 (1 + T), câmpul de temperaturǎ, determinat
analog ca pentru = ct., are forma:
2
1 2q s x 1
T ( x) Tp1 . (2.35)
0
Tp1 T(x)
= const.(=0)
<0 >0
Tp2
=0(1+t)
O x x
p
qs 1 T f 1 T p1 T T 2 T p 2 T f 2 [W/m2] (2.36)
p p1 p 2
Din aceste egalităţi vor rezulta:
1
T f 1 T p1 qs
1
p
T p1 T p 2 qs (2.37)
p
1
T p 2 T f 2 q s
2
Prin însumare se obţine:
1 p 1
T f 1 T f 2 qs .
1 p 2 (2.38)
Rezultǎ fluxul termic unitar de suprafaţǎ:
Tf 1 Tf 2
qs [W/m2] . (2.39)
1 p 1
1 p 2
La acelaşi rezultata se ajunge folosind analogia electricǎ a
transferului de căldurǎ. În acest caz apar trei rezistenţe termice înseriate:
unde: Rs1 este rezistenţa termicǎ convectivǎ la transferul între fluidul cald
şi perete; Rs2 rezistenţa termicǎ conductivǎ prin perete; Rs3 rezistenţa
termicǎ convectivǎ de la perete la fluidul rece; Rst rezistenţa termicǎ totalǎ.
Tf T T
qs T f T p . p (2.41)
1 Rs
Rezultǎ cǎ rezistenţa termicǎ convectivǎ în cazul peretelui plan este:
22 Iniţiere în transferul de c ăldură şi masă
1
Rscv [(m2K)/W] . (2.42)
1 1
Ks [W/(m2K)] . (2.44)
Rst 1 1
p
1 p 2
unde:
T0 este temperatura cunoscutǎ într-un punct de referinţǎ;
Rs,ox rezistenţa termicǎ între punctul de referinţǎ şi punctul cu Tx.
Aplicând relaţia (2.46) rezultǎ:
T p1 T f 1 qs Rs1 T f 2 qs Rs 2 Rs 3 ,
sau:
1 1
T p1 T f 1 qs T f qs ;p (2.47)
1 2
p 2
şi
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 23
Tp 2 T f 1 qs Rs1 Rs 2 T f 2 qs Rs 3 ,
sau:
1 p 1
Tp2 T f 1 q s 1 p T f 2 . qs 2 (2.48)
Tc
Rsc [(m2K)/W] . (2.49)
qs
Mǎrimea inversǎ rezistenţei termice de contact este conductanţa
termicǎ de contact:
24 Iniţiere în transferul de c ăldură şi masă
1
* [W/(m2K)] . (2.50)
Rsc
Rezistenţa termicǎ de contact este compusǎ din douǎ rezistenţe
termice legate în paralel: rezistenţa termicǎ prin punctele solide de contact
Rss şi rezistenţa termicǎ prin fluidul din interstiţii Rsf:
1 1 1
* [W/(m2K)] . (2.51)
Rsc Rss Rsf
Fluxul termic transmis în zona de contact va fi:
T1 T2 T T
Q S c 1 2 S f * S T1 T[W]
2 . (2.52)
Rss Rsf
Dar:
1 2
, Rss (2.53)
1 2
. Rsf (2.54)
f
Înlocuind valorile Rss şi Rsf în ecuaţia (2.52) şi făcând ipoteza: 1 =
2 = /2, rezultǎ:
1 S 2 S
* c 1 , 2 f f (2.55)
S 1 2 S
sau:
1 S S
* c med f f [W/(m2K)] , (2.56)
S S
unde: med este media armonicǎ a conductivităţii celor douǎ corpuri în
contact (1 şi 2).
Din relaţia (2.56) rezultǎ cǎ rezistenţa termicǎ de contact, respectiv
conducţia termicǎ de contact sunt dependente de:
presiunea de strângere a celor douǎ suprafeţe;
rugozitatea suprafeţelor;
rezistenţa la rupere r
conductivitatea termicǎa amaterialului cu duritate mai micǎ;
celor douǎ solide;
conductivitatea termicǎ a fluidului din interstiţii.
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 25
Tabelul 2.2
Temperatura
Rugozitatea
Curba Perechea de Fluidul din medie de
suprafeţelor
nr. materiale interstiţiu contact
m
C
1 Aluminiu 1,221,65 Vid (10-2 Pa) 43
2 Aluminiu 1,65 Aer 93
0,150,2 Foiţǎ de plumb
3 Aluminiu 43
(neplane) (0,2 mm)
4 Oţel inoxidabil 1,081,52 Vid (10-2 Pa) 30
5 Oţel inoxidabil 0,250,38 Vid (10-2 Pa) 30
6 Oţel inoxidabil
2,54 Aer 93
7 Cupru 0,180,22 Pa)-2
Vid (10 46
8 Oţel inoxidabil Aer 93
0,761,65
aluminiu
0,20,41 -2 30
9 Magneziu (oxidat) Vid (10 Pa)
10 Fieraluminiu Aer 27
qs
Tf1 S
1
T q R q
s sp1 s
1
1
Tp1 1
2 T p1 q s Rsp1 q s
1
T Tp2
1
Tc q s Rsc q s
*
1 Tp3
Tp4 T p 2 q s Rsp 2 qs 2
2
1
1 2 T2 q s Rs 2 q s
2
Tf2
1 2
qs
a)
Tf1 Tp1 Tp2 Tp3 Tp4 Tf2
Rs1 1
1 Rsp1 1 Rsc 1* Rsp 2 2 Rs 2 1
1 2 2
b)
Fig. 2.11 Transferul căldurii între douǎ fluide printr -un perete omogen
cu straturi perpendiculare pe direcţia de propagare a căldurii:
a distribuţia temperaturii; b schema electricǎ echivalentǎ.
Tf 1 Tf 2 2
qs 5
[W/m ] , (2.57)
R i 1
si
Tf 1 Tf 2
qs [W/m2] . (2.58)
1 1 1 2 1
1 1 * 2 2
1 1 1
T p 3 T f 1 qs Rs1 Rs 2 Rs 3 T f 1 qs * ; (2.63)
1 1
1
Tp4 T f 2 qs Rsp T.f 2 qs (2.64)
2
e) Perete compozit
1 1
b1
Tf1 Tf2 b2
1 2 b
b3
b
Rs3
Rs5
T1 T2 T3 T4 T5
1
Rst Rs1 Rs 2 Rs 6 . Rs 7 (2.65)
1 1 1
Rs 3 Rs 4 Rs 5
Pentru
unitar pe fiecaredeterminarea rezistenţelor
zonǎ, considerând o lăţimetermice vom zscrie
a peretelui , astfelfluxul
ca zbtermic
=1m2.
Vom obţine pentru zonele omogene 1, 2, 4 şi 5:
1
qs 1T1 T 1 T . 2 T5 (2.66)
1 2 1 4
30 Iniţiere în transferul de c ăldură şi masă
Rezultǎ:
1 b
Rs 3 ; 2 2 (2.69)
2b1 z 2b1 z 2b1
2
1 b
Rs 4 ; 2 2 (2.70)
1b21 z 1b2 z 1b2
2
1 b
Rs 5 . 2 2 (2.71)
2b3 z 2b3 z 2b3
2
razǎ. Din aceste motive în acest caz se utilizeazǎ fluxul termic unitar linear
ql. Legătura între cele douǎ fluxuri unitare este:
ql qs d[W/m] . (2.72)
T ql
Tf1
Tp1 r dr
T
d
m
1
=
l
a)
Tp2 d
Tf2
ri
=const. re
di
de
dT
Q . ql l S (2.73)
dr
dT
. ql 2r (2.74)
dr
Separând variabilele şi integrând se obţine:
Tp 2 re
qe dr
,dT 2 r
T p1 ri
(2.75)
de unde:
T p1 T p 2
ql [W/m] . (2.76)
1 r
ln e
2 ri
ql r
T p1 T. (r ) ln (2.78)
2 ri
Înlocuind valoarea lui ql din (2.77), se obţine:
ln (r / ri )
T (r ) T p1 T p1 T p 2 , (2.79)
ln (re / ri )
În cazul
temperatura: în0 (1+
= careTconductivitatea termicǎ este variabilǎ linear cu
) ecuaţia (2.74) devine:
dT
ql 0 1. T 2r (2.80)
dr
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 33
2
1 ql lnr / r1 1
T (r ) T p1 0. (2.81)
ql T
Tp1
>0
const.(=0)
T(r)
r
Tp2
<0
=0(1+T)
d1
d2
Tf 1 Tf 2
ql [W/m] , (2.82)
Rl1 Rl 2 Rl 3
unde: Rl1 şi Rl3 sunt rezistenţe termice convective, în m K/W; Rl2
rezistenţa termicǎ conductivǎ, în mK/W.
Pentru determinarea valorii rezistenţei termice convective se pleacă
de la relaţia legii lui Newton:
Q ST 2rl[W]
T . (2.83)
Rezultǎ:
Q T
ql [W/m] . (2.84)
l 1
d
Rezistenţa termicǎ linearǎ convectivǎ va fi:
1
Rl ,cv [(mK)/W] . (2.85)
d
Înlocuind în (2.82) valorile rezistenţelor termice calculate cu (2.85)
şi (2.77), rezultǎ:
Tf 1 Tf 2
ql [W/m] . 2.86)
1 1 de 1
ln
d i i 2 d i d e e
Definind coeficientul global linear de transfer de căldurǎ:
1
Kl [W/(mK)] , (2.87)
1 1 de 1
ln
d i i 2 di d e e
fluxul termic va fi:
Q Kl l T f 1 T f 2
[W] . (2.88)
Pentru determinarea temperaturilor pereţilor se va aplica relaţia
(2.46):
1
T p1 T f 1 ql Rl1 T f 1 q;l (2.89)
d i e
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 35
1 1 de
T p 2 T f 1 ql Rl1 Rl 2 T f 1 ql ln
d i i 2 di . (2.90)
1
T f 2 ql Rl 3 T f 2 ql d e e
c) Perete cilindric neomogen cu straturi perpendiculare
pe direcţia de propagare a căldurii
1
Kl [W/(mK)];(2.92)
1 d
1 1 1 d3 1
ln 2 ln
d11 2 1 d1 d 2 *
2 2 d2 d 3 2
36 Iniţiere în transferul de c ăldură şi masă
ql K l T f 1 [W/m]
T p1 . (2.93)
r1 Tp2
r dr
r2
d2
d1
0
=const.
dT dT
Q S 4r 2 . [W] (2.95)
dr dr
Prin separarea variabilelor şi integrare se obţine:
Tp 2 r2
Q dr
, dT (2.96)
T p1
4 r1 r 2
Rezultǎ:
Q 1 1
T p1 T p 2 . (2.97)
4 r1 r2
Fluxul termic va fi:
4 T p1 T p 2 T p1 T p 2
Q [W] . (2.98)
1
1 1 1 1
r1 r2 2 d1 d 2
1 1 1
Rtcd [K/W]
(2.99)
2 d1 d2
1 1
1 1
Q r r
T (r ) T p1 T p1 T p1 Tp 2 1 (2.100)
4 r1 r 1 1
r1 r2
Relaţia (2.100) aratǎ cǎ variaţia temperaturii prin perete este în acest
caz de tip hiperbolic.
b) Condiţii la limitǎ de ordinul III
T
Q ST d 2 T [W] (2.101)
1
d
2
a) Peretediferenţialǎ
Ecuaţia răcit uniform pe ambele
care feţe (fig.2.17a)
caracterizează conducţia termicǎ prin
corpuri cu surse interioare de cǎldurǎ uniform distribuite în regim permanent
este ecuaţia lui Poisson, care scrisǎ pentru câmpul de temperaturǎ
unidirecţional este:
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 39
d 2T qv
. 0 (2.106)
dx 2
Integrând de douǎ ori se obţine:
dT q
, v x C1 (2.107)
dx
qv
T x 2 C1 x C2 (2.108)
2
Pentru determinarea constantelor de integrare C1 şi C2 se pot pune
condiţii la limitǎ de ordinul I sau ordinul III. Peretele fiind răcit uniform pe
ambele feţe, în centrul plăcii temperatura va fi maximǎ, deci:
dT
la.x = 0 , 0 (2.109)
dx
Q1 Tm Q2
1 2
Q1/2 T Q1/2 Tp1
m m
T1
T 2
Qx Qx+dx
T2
Tp qv=const. Tp S =const.
v
Tf Tf dx =const.
=const.
S
2
0 0 b)
a)
qv
C1 0 şi C 2 . T p 2 (2.111)
2
Rezultǎ:
x
2
. 2 1
qv
T Tp (2.112)
2
qv x 2
T. Tm (2.115)
2
qv x 2T T q
T p 2 p1 v x T p.1 (2.121)
2 2
qv T p 2 T p1
Q2 qv S 2 xm S [W] .
2
(2.125)
Condiţiile la limitǎ de ordinul III vor fi:
dT
la x = 0 , 1 Tp1 T f 1 ;
dx
dT
la x = 2 , T p 2 T f 2 .
dx
42 Iniţiere în transferul de c ăldură şi masă
T f 2 T f 1 2qv 1
T p1 T f 1 2 ;
1 1 2 1
2
(2.126)
1
T f 1 T f 2 2qv
Tp2 T f 2 . 1
(2.127)
2 2
1 2
1
Înlocuind aceste valori în ecuaţia (2.121) se stabileşte ecuaţia câmpului de
temperaturǎ.
2.2.2.2. Peretele cilindric (fig. 2.18)
Ecuaţia lui Poisson pentru conducţia unidirecţionalǎ în coordonate
cilindrice are forma:
d 2T 1 dT qv
, 0 (2.128)
dr 2 r dr
cu soluţia generalǎ:
qv r 2
T . C1 ln r C2 (2.129)
4
Punând condiţiile la limitǎ:
dT
la r = 0 , 0;
dr
la r = 0 , T = Tm ,
rezultǎ: C1 = 0 şi C2 = Tm. Ecuaţia câmpului de temperaturǎ va fi:
q r2
. T Tm v (2.130)
4
Temperatura peretelui se obţine pentru r = R:
qv R 2
. T p Tm (1.131)
4
Fluxul termic generat în perete şi transmis prin suprafaţa acestuia
este:
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 43
dT
Q S R 2lqv 4 Tm T p [W]
l . (1.132)
dr r 0
Tm
Tp qv = const. Tp
Tf = const. Tf
Qr Qr+dr
l
r dr
0 r
Qe Qi
Ti Te
ǎ
t
ǎ a
t l
a o
l
o
z
i ic
z c
i Te ǎ m
i
Ti
ţ r
ǎ m a
f et
ţ r qv=const a
a e
t r
f
a q =const p
r
p =const. Fluid de Fluid de v u
S
u
S rǎcire rǎcire =const.
Ri Ri
Re Re
a) b)
Qi Qe
Tm
Ti
Rm
Te
qv=const
Fluid de Fluid de
rǎcire =const. rǎcire
Ri
Re
Ti Te v e i
4
qv
Raza la care Te Ti R e
2
Ri2
Rm = Ri Rm 4
temperatura Rm = Ri
este maximǎ qv ln Re
2 Ri
Fluxul
transmis Qi Re2 Ri2 lqv Qi Rm2 Ri2 lqv
0
prin peretele
interior
Fluxul
transmis
0 Qe Re2 Ri2 lqv Qe Re2 Rm2 lqv
prin peretele
exterior
46 Iniţiere în transferul de c ăldură şi masă
În cazul
o suprafaţǎ de transferului
schimb dedecǎldurǎ,
cǎldurǎ între un fluid cald
coeficientul şi unul
global de rece, printr
schimb de-
cǎldurǎ este mai mic decât cel mai mic coeficient de convecţie (Ks <
min). Dacǎ cei doi coeficienţi de convecţie au valori care diferă mult (douǎ
ordine de mǎrime), coeficientul global de schimb de cǎldurǎ este practic
egal cu min. De exemplu, dacǎ 1 = 5000 W/(m2K) (convecţia monofazicǎ
în fazǎ lichidǎ); 2 = 50 W(m2K) (convecţia monofazicǎ în fazǎ gazoasǎ); p
= 45 W(mK) (perete de oţel); p = 0,002 m, coeficientul global de schimb de
cǎldurǎ va fi Ks = 49,39 W/(m2K).
Rezultǎ cǎ pentru a mǎri coeficientul global de schimb de cǎldurǎ, în
aceste cazuri, trebuie intensificat transferul de cǎldurǎ convectiv pe partea
fluidului cu min (de obicei un gaz). O altǎ metodǎ de a mǎri coeficientul
global de schimb de cǎldurǎ o constituie extinderea suprafeţei de schimb de
cǎldurǎ pe partea fluidului cu min. Aceasta se realizează prin prevederea
unor nervuri longitudinale, radiale sau aciculare (fig.2.20), executate din
dT
x
Q[W] .S (2.134)
dx
Fluxul termic Qx+dx va fi:
dQ
Qx dx Qx [W] x, dx (2.135)
dx
sau:
48 Iniţiere în transferul de c ăldură şi masă
dT d dT
Qx dx S .S dx (2.136)
dx dx dx
Deoarece şi S şi T sunt funcţii de x se obţine:
dT
dS dT dx S d T2 dx .
2
Qx dx S
dx dx dx dx
(2.137)
Fluxul termic transmis prin convecţie este:
Qconv As T T f Pdx, T T f (2.138)
unde: As este suprafaţa lateralǎ a elementului considerat: As = Pdx.
Înlocuind valorile lui Qx, Qx+dx, Qconv, în relaţia (2.133) rezultǎ:
dT dT dS dT
S S dx
dx dx dx dx
2
,
d T
S 2 dx PdxT T f
dx
(2.139)
sau:
d 2T dS dT
S dx dx dx dx dx PdxT
2
T f , 0 (2.140)
sau:
d 2T 1 dS dT P
T . T f 0 (2.141)
dx 2 S dx dx S
Notând:
T T f excesul de temperaturǎ între perete şi fluid şi:
P
m2 [m-2] , (2.142)
S
Ecuaţia generalǎ a nervurii capǎtǎ forma:
d 2 1 dS d
. m 2 0 (2.143)
dx 2 S dx dx
. d 2 m 2 0 (2.144)
dx
C1e mx C2e mx .
dT d
la x = L , 0 , respectiv 0
dx dx
Rezultǎ:
C1 CmL2 0 mL (2.145)
C1me C2 me
De unde:
e mL
C1 ; 0 (2.146)
e e mL
mL
e mL
C 2. 0 mL (2.147)
e e mL
Distribuţia temperaturii în lungul nervurii va fi:
e mL e mx e mL e mx
, mL mL (2.148)
0 e e
sau:
e mx e mx
. (2.149)
0 1 e 2 mL
1 e 2 mL
ch mL x
(2.150)
0 ch mL
Dar m P / S , atunci:
th mL
n (2.156)
mL
L =0
Izolaţie
0
termicǎ
L
L
; 0 b L 2bL (2.157)
rezultǎ:
L 0 / 2 (2.158)
Lc L 0 / 2 (2.159)
b) Nervura infinitǎ
În acest caz condiţiile la limitǎ vor fi:
la x = 0 , 0
la x = , 0
Rezultǎ: C1 = 0 şi C2 = 0
Atunci variaţia temperaturii în lungul nervurii va fi:
e mx (2.160)
0
Qn 0bm0 [W] ;
(2.161)
1
n (2.162)
m
C1 C2 0 ;
d C me mL C me mL C e mL C e mL
dx 1 2
1 2
xL
(2.163)
Rezolvând sistemul (2.163) se obţine:
0 m
C1 ; (2.164)
2 mL
e m m
0 e 2 mL m
C2 .
2 mL
e m m
(2.165)
Variaţia temperaturii în lungul nervurii va fi:
e mx m e mx e 2mL m
,
0
e 2 mL m m
(2.166)
ch mL x m sh mL x
. (2.167)
0
sh
ch mL mL
m
/m ch mL
sh mL
Qn 0 PS . (2.169)
/m sh mL
ch mL
54 Iniţiere în transferul de c ăldură şi masă
Tf = const.
r1
T=T(r)
T0
0
r
r2
0 r
d 2 1 d
m 2 0 (2.171)
dr 2 r dr
sau
d 2 d
r2 2
r m 2r 2 0 (2.172)
dr dr
Ecuaţia (1/172) este o ecuaţie Bessel, care are soluţia:
C1 I 0 mr
, C2 K 0 mr (2.173)
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 55
Rezultǎ
2r1
n. (2.178)
r22 r12
Tabelul 2.4
Valorile randamentului nervurii
Tipul nervurii Randamentul nervurii
Nervuri 1 2
longitudinale tanh mLc
Rectangulara n
mLc
S = 2bLc
Lc = L+(/2)
Triunghiulara n
1 I1 (2mL)
S=2b[L2+(/2)2]1/2 mL I 0 (2mL)
Parabolica
S=b[C1L+ 2
n
+(L2/)ln(/L+C1)] 4mL 1 2 1/ 2
1
C1=[1+(/L)2]1/2
Nervuri circulare I mr K
K1 mr1 I1 mr2c 1 1 1
mr2c
n C2
Rectangulara K mr I
I 0 mr1 K1 mr2c 0 1 1
mr2c
2 2
Triunghiulară
D 2 I 2 2mL
S
2
L D / 2
2 2 1/ 2
n
mL I1 2mL
Parabolică
L3
S C3C4
8D 2
L n
ln(2DC4 / L) C3
2D 4 / 9(mL) 2
1 1
1/ 2
C3 = 1+2(D/L)2
C4 = [1+(D/L)2]1/2
a 1/2
m = (2/)
b
m = (4/D)1/2
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 57
2.25 Variaţia
Fig. nervurilor randamentului
longitudinale
Q
, n n
(2.179)
S 0 0
unde S0 este secţiunea la baza nervurii.
Dacǎ, exprimǎm valoarea lui n pentru nervura infinitǎ cu secţiunea
constantǎ, va rezulta:
bm0
n , 0 m (2.180)
0b0
1/ 2
P
sau înlocuind valoarea m , rezultǎ:
S
P
n (2.181)
S
Tf 1 Tf 2 T f 1 T f 2 St
Q [W] (2.187)
1 1 1 1 St St 1
1S1 S1 red S t 1 S1 S1 red
În cazul peretelui nervurat se pot defini doi coeficienţi globali de
schimb de cǎldurǎ, dupǎ cum aceştia se referǎ la suprafaţa nervuratǎ sau ne
nervuratǎ:
Q K S1S1 T f 1 T f 2 K S 2 S t T f 1 T f 2 [W]
. (2.188)
Rezultǎ:
1
K S1 [W/(m2K)] , (2.189)
1 1 S1
1 red S t
1
KS2 [W/(m2K)] . (2.190)
1 St St 1
1 S1 S1 red
St
. n (2.191)
S1
Din analiza relaţiei (2.189), rezultǎ ca prin nervurare (în ipoteza
n=1), coeficientul de convecţie pe partea nervuratǎ se măreştede n ori. Din
acest motiv în multe lucrări nervurarea este menţionatǎ ca o metodǎ de
intensificare a transferului de cǎldurǎ convectiv.
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 61
T2, = 1
0
T1, = 0
Pentru determinarea
cu dezvoltarea lui Cn din
în serii a funcţiilor ecuaţia (2.209)
ortogonale vom un
[20]. Astfel folosi analogia
şir infinit de
funcţii g1(x), g2(x), ....., gn(x), .... va fi ortogonal în domeniul a x b, dacǎ:
b
g
a
m x g n x dx 0 , . mn (2.210)
64 Iniţiere în transferul de c ăldură şi masă
a
a
f x g n x dx g n x An g n x dx
n 1
.
(2.212)
Ţinând seama de condiţia (2.209) rezultǎ ca în membrul drept al
ecuaţiei (2.212) va rămâne din sumǎ numai un singur termen pentru care
integrala nu este egalǎ cu zero, deci:
b b
a
f x g n x dx An g n2 x dx
a
(2.213)
Rezultǎ:
b
f x g n x dx
An a b . (2.214)
g n2 x dx
a
Pentru determinarea lui Cn din ecuaţia (2.209) vom alege f(x) = 1 şi
g n x sin nx / L . Se va obţine:
L
nx
0 sin L dx 2 1n1 1
An L . (2.215)
2 nx n
sin
0
L
dx
Comparând ecuaţia
2 1 1
n 1 (2.216) cu (2.209), rezultǎ:
Cn , n = 1, 2, 3 ... (2.217)
n sin hnW / L
Atunci ecuaţia (2.208) devine:
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 65
n 1
x, y
1 n
2
n 1
1 nx
sin
sinh ny / L
L sinhnW / L
(2.218)
=1
W
0.75
0.50
0.25
=0
0
L
ab cd ac bd
x y . (2.219)
2 2
b
T1 a
Adiabate
T2
x
T2 x
qi
d
Linii de c
y
simetrie
Tj
(a) T1
(c)
qi qi
Tj
Izoterme
(b)
Fig. 2.30 Conducţia bidirecţionalǎ într-un canal
cu secţiune pătratǎ şi lungime l: a) liniile de simetrie;
b) reţeaua de izoterme şi linii de flux; c) element
curbiliniu al reţelei
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 67
T j T
Qi Ai y l, j (2.220)
x x
Deoarece creşterea de temperaturǎ este aceeaşi pentru fiecare celulǎ:
T12
, T j (2.221)
N
Ml
Q MQi T12 (2.222)
N
Q S[W]
T12 . (2.223)
Tabelul 2.5
Factorul de formǎ pentru câteva sisteme bidirecţionale
Nr. Sistemul Schema Restricţii Factorul de formǎ
1 2 3 4 5
T2
T2
2L
Cilindru orizontal izoterm cu z L >> D cos h 1 2 z / D
2 lungimea L într-un mediu L >> D
semi-infinit z > 3D/2 2L
L
T1 D
ln4 z / D
T2
2L
T
Doi cilindri cu lungimea L în L >> D1, D2 4w 2 D12 D22
4 1
mediu infinit T L >> w cos h
w 2 D1 D2
Tabelul 2.5
(continuare)
1 2 3 4 5
T2
Cilindru orizontal cu z
lungimea L între douǎ plane z >> D/2 2L
5
paralele cu aceeaşi lungime şi z T1
D L >> z ln8 z / D
lăţime infinitǎ
T2
T2
d T1
2L
Cilindru excentric cu D T2
D>s D2 d 2 4z 2
7 lungimea L, într-un cilindru
L >>D cos h 1
cu aceeaşi lungime 2 Dd
z
Tabelul 2.5
(continuare)
1 2 3 4 5
T2
L
D
L L
D
T1
medie a regiunii.
coordonatele x şiEly este
fiindcaracterizat
desenate de de indicii
o schemǎ numericǎ
m şi (figuragrilei
n. Alegerea 2.31a),
de
discretizare se face ţinând seama de geometria corpului şi de precizia pe
care o dorim. Cu cât grila este mai finǎ, cu atât precizia este mai mare, dar
numărul de ecuaţii creşte, crescând timpul de calcul.
x
m,n+1
,n y m,n
m+1,n
(a)
x,m m1,n
m,n1
T(x) m1
m
T Tm,n Tm1,n
(b)
x m 1 / 2 ,n
x T m
1
m
1
m+1
T T 2 2
m1,n m,n
x m 1 / 2 ,n x x
x x
T T Tm1,n
;m,n (2.224)
x m 1 / 2,n x
T T T
;m1,n m,n (2.225)
x m 1 / 2,n x
şi
T T
2T x m 1 / 2 ,n x m1 / 2 ,n
. (2.226)
x 2 m ,n
x
Atunci:
2T Tm1,n Tm1,n 2Tm,n
. (2.227)
x 2 m ,n
x 2
Similar: 2
T Tm,n1 Tm,n1 2Tm,n
. (2.228)
y 2 m ,n
y 2
T Tf T
T f''1
Tp
T0
T p''1
T=f ()
T f' 1
0 T p''2
Q
T p' 1
1
2
3
T p' 2
Q=f ()
T f' 2
x
0
0 a)
T Q b)
T p''1 Q1
Tp1 T p''
T p' 1 Q’’
T p''2 Q2
T p'
Tp2
T p' 2
Q’
0 c) 0 d)
dT
Q S T f T Vc[W]
p , (2.230)
d
unde: S,V sunt suprafaţa de schimb de cǎldurǎ, respectiv volumul corpului,
Tf, T temperatura fluidului, respectiv a corpului; coeficientul de
convecţie între corp şi fluid; , cp densitatea, respectiv căldura specificǎ a
corpului.
Separând variabilele şi integrând ecuaţia (2.230) devine:
T T f
dT S
T0 T f
Tf T
,
c pV 0
d (2.231)
1
Rt ; . Ct Vc p (2.234)
S
76 Iniţiere în transferul de c ăldură şi masă
1
Vc p
t Rt Ct
S
T Tf
0 T0 T f
0 4
1 2 3
L
Rcond L
Bi (2.236)
Rcv 1
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 77
Fo a2 (2.237)
L
Lungimea caracteristicǎ L pentru plǎci este egalǎ cu jumătate din
grosime, iar pentru cilindri sau sfere cu raza.
În funcţie de Bi şi Fo, ecuaţia (2.232) devine:
L a SL
T Tf
; e L2 V
(2.238)
T0 T f
sau:
T Tf
, e BiFoG (2.239)
T0 T f
SL
unde: G este factorul geometric al corpului care are valorile: G =1
V
pentru plǎci infinite; G = 2 pentru cilindri infiniţi; G = 3 pentru sfere.
Fluxul termic transferat la un timp oarecare se determinǎ cu relaţia:
Q S Tf T ST f T0 e S / c V
[W] p
(2.240)
Cantitatea de cǎldurǎ transferatǎ în intervalul de timp de la = 0 la
timpul este:
Q Qd S T f T0 ;e S / c V p
(2.241)
0 0
Q c pV T f T0 1 e ( [J].
S / c V )
p
(2.242)
Tf,
T T T Tf
-L L -L L -L L -L L
Bi<<1 Bi=1 Bi>>1
TT(t) T=T(x,t) T=T(x,t)
la = 0, T = T0(x);
la x = 0, T = Tf;
la x = L, T = Tf
=0
T=T0(x)
1
2
Tf=Tp Tf=Tp
0 L
T Tp
T0 T p
4
1n sin nL x e
n 1
n / 2 Fo
,
(2.244)
unde n = 1, 3, 5, 7 ....
Variaţia temperaturii centrale la diferite corpuri cu forme geometrice
simple, în ipoteza rezistenţei interne neglijabile este prezentatǎ în figura
2.36.[39]
80 Iniţiere în transferul de c ăldură şi masă
T Tp
c
T0 Tp
T0
Tf
0
x
2L
2
, a 2 (2.245)
x
cu condiţiile iniţiale şi la limitǎ:
la = 0 T0 T f f x T f F x ;
la x = 0 0 ;
x
la x = .
x
Pentru rezolvarea ecuaţiei se va utiliza ca şi în paragraful 2.3.1
metoda separării variabilelor, scriind [21]:
2 x
x a, 2 (2.247)
x
sau:
' x a."x (2.248)
Separând variabilele se obţine:
Deoarece o soluţie ne banalǎ pentru x se obţine numai pentru < 0, vom
alege: k 2 , obţinându-se sistemul de ecuaţii:
' ; ak2 0 (2.250)
". x k 2 x 0 (2.251)
Soluţiile celor douǎ ecuaţii diferenţiale sunt:
2
; C1e ak (2.252)
x C sin kx C cos kx .
(2.253)
2
3
Atunci:
2
C1e ak C2 sinkx C3 cos
kx (2.254)
Determinarea constantelor C1, C2, C3 şi k se face utilizând condiţiile
iniţiale şi la limitǎ.
Din condiţia 0 , rezultǎ:
x x0
2
ak
C1e k C2 coskx kx x0 0
C3sin (2.255)
Pentru a avea aceastǎ egalitate rezultǎ: C2 = 0. Soluţia generalǎ devine:
2 2
C1C3e ak coskx Ae ak cos .kx (2.256)
Punând cea de a doua condiţie la limitǎ rezultǎ:
, (2.257)
xL
sau: x x L
2 2
kAeak sinkL Ae ak cos kL
De unde:
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 83
kL
ctg kL (2.258)
L
Dar: Bi L şi notǎm kL = . Rezultǎ:
ctg (2.259)
Bi
1=ctg 1 1
1
y2
Bi '
0
1
2
2 3
3 4
Tabelul 2.6
Bi 1 2 3 4 Bi 1 2 3 4
0 0,0000 3,1416 6,2832 9,4248 1,0 0,8603 3,4256 6,4373 9,5293
0,001 0,0316 3,1419 6,2833 9,4249 1,5 0,9882 3,5422 6,5097 9,5801
0,002 0,0447 3,1422 6,2835 9,4250 2,0 1,0769 3,6436 6,5783 9,6296
0,004 0,0632 3,1429 6,2838 9,4252 3,0 1,1925 3,8088 6,7040 9,7240
0,006 0,0774 3,1435 6,2841 9,4254 4,0 1,2646 3,9352 6,8140 9,8119
0,008 0,0893 3,1441 6,2845 9,4256 5,0 1,3138 4,0336 6,9096 9,8928
0,01 0,0998 3,1448 6,2848 9,4258 6,0 1,3496 4,1116 6,9924 9,9667
0,02 0,1410 3,1479 6,2864 9,4269 7,0 1,3766 4,1746 7,0640 10,0339
0,04 0,1987 3,1543 6,2895 9,4290 8,0 1,3978 4,2264 7,1263 10,0949
0,06 0,2425 3,1606 6,2927 9,4311 9,0 1,4149 4,2694 7,1806 10,1502
0,08 0,2791 3,1668 6,2959 9,4333 10,0 1,4289 4,3058 7,2281 10,2003
0,1 0,3111 3,1731 6,2991 9,4354 15,0 1,4729 4,4255 7,3959 10,3898
0,2 0,4328 3,2039 6,3148 9,4459 20,0 1,4961 4,4915 7,4954 10,5117
0,3 0,5218 3,2341 6,3305 9,4565 30,0 1,5202 4,5615 7,6057 10,6543
0,4 0,5932 3,2636 6,3461 9,4670 40,0 1,5325 4,5979 7,6647 10,7334
0,5 0,6533 3,2923 6,3616 9,4775 50,0 1,5400 4,6202 7,7012 10,7832
0,6 0,7051 3,3204 6,3770 9,4879 60,0 1,5451 4,6353 7,7259 10,8172
0,7 0,7506 3,3477 6,3923 9,4983 80,0 1,5514 4,6543 7,7573 10,8606
0,8
0,9 0,7910
0,8274 3,3744
3,4003 6,4074
6,4224 9,5087
9,5190 100,0
1,5552
1,5708 4,6658
4,7124 7,7764
7,8540 10,8871
10,9956
1 A1 cos 1 e L
2
L
a
2 A2 cos 2 x e L
2
2 2
L (2.260)
...........................
x
a2
n
n An cos n e L
2
L
An cos n
x n2 L2
e (2.261)
n 1 L
0 F x .An cos n
x
(2.262)
n 1 L
Pentru determinarea lui An vom folosi proprietăţile funcţiilor ortogonale, în
mod similar cu cele prezentate la studiul analitic al conducţiei bidirecţionale
(vezi paragraful 2.3). În relaţia (2.214) vom alege:
x
g n x cos n , şi
L
f x F x .
Se va obţine:
L
x
LF x cos n L dx
An L
. (2.263)
x dx
L
L
cos n
Ţinând seama cǎ:
sin 2mx x
cos mxdx ,
2
4m
2
(2.264)
L sin 2 n x
x
L L x L
cos
2
n
L L 2 L
L 4 n (2.265)
L sin 2 n Lsin n cos n n
2 n n
Atunci:
n L
x
An F x cos n dx (2.266)
Lsin n cos n n L L
Soluţia generalǎ a ecuaţiei conducţiei va fi:
a
n L x x 2
L L
x L x 2 L sin
L L dx 0 n sin n L L 0 n n
0 cos n (2.268)
a x
Mărimile , , , sunt adimensionale.
0 n L2 L
Dacǎ vom nota:
x
temperatura adimensionalǎ, X coordonata adimensionalǎ,
0 L
a
Fo 2 criteriul lui Fourier, soluţia generalǎ devine:
L
2 sin n
cos n X exp 2n Fo (2.270)
n sin n cos n
n 1
Analiza soluţiei. Şirul 1, 2, 3, n este rapid crescător şi cu cǎt este
mai mare i cu atât rolul elementului următor din şir este mai mic asupra lui
.
Studiile au arătat cǎ pentru procese tranzitorii care nu sunt foarte
rapide, Fo 0,3 în ecuaţia (2.270) este suficient sǎ considerǎm numai
primul termen al şirului:
2 sin 1
cos 1 X exp 12 Fo (2.271)
1 sin 1 cos 1
N ( Bi);exp 12 Fo (2.272)
0 X 0
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 87
P( Bi).exp 12 Fo (2.273)
0 X 1
p (2.275)
Derivata temperaturii în funcţie de timp în nodul m, n, va fi:
T Tmp,n1 Tmp,n
(2.276)
m. n
Tmp,n1 , Tmp,n sunt valorile temperaturii în nodul de coordonate m şi n
la momentele p+1, respectiv p, separate între ele de intervalul de timp .
Înlocuind (2.227), (2.228) şi (2.276) în ecuaţia (2.274) se obţine:
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 89
p 1
1 T m ,nTm,n Tmp1,n Tmp1,n 2Tmp,n
p
a x 2
p p p
unde Qconv este fluxul termic transmis de element prin convecţie; Qcond
fluxul termic transmis prin conducţie; Qacum căldura acumulatǎ în timp în
element.
Explicitând valorile fluxurilor:
x T0p1 T0p
AT f T 0p T1 p T0p c p A (2.284)
x 2
Tf,
T0 T1 T2 T3
Qac Qcond
x
Qconv x
2
Fig.
de2.41 Transferul
suprafaţǎ de cǎldurǎ
(conducţie pentru un nod
unidirecţionalǎ)
De unde:
2
T0p 1 T T p 2 T p T0p T0. (2.285)
c p x f 0 c p x 2 1
Ţinând seama cǎ: a = /cp şi :
sau:
qS S Tp T f [W/m2] , (3.4)
unde: Tp, Tf sunt temperaturile peretelui, respectiv a fluidului; , –
coeficientul local, respectiv mediu de convecţie, în W/(m2K); S – suprafaţa
de transfer de cǎldurǎ, în m2.
Procesul
fluidului. Existǎ de
douǎconvecţie
tipuri deeste
bazǎstrâns legat de
de curgere a hidrodinamica curgerii
unui fluid: laminarǎ şi
turbulentǎ.
La curgerea laminarǎ curgerea se desfǎşoarǎ în straturi paralele,
fǎrǎ transfer de particule (de masǎ) între acestea.
92 Iniţiere în transferul de c ăldură şi masă
w
w y 0
(x)
w w
w 0
y
x
a)
T
0
w y
T
t(x)
T
T
0
t T y
x Tp
b)
T T T T
wx wy wz a.2T (3.11)
x y z
0
0 dy
x
dz
dy
S
x P
d S
+
S
x x
d g
w
x
p
x p dx x
x
a) b)
wx wx w w p
wx wy x wz x g x 2 wx (3.22)
x y z x
wy wy w w p
wx wy y wz y g y 2 wy
x y z y
w w w w p (3.23)
z wx z wy z wz z g z 2 wz
z x y z z
În formǎ vectorialǎ ecuaţia va fi:
dw
g 2 w (3.24)
d
dMz+dz
dMy
dMx
dMx+dx
dMy+dy x
dMz
wx
dM x dx dM x dvd (3.27)
x
În mod analog masa rǎmasǎ în element după direcţiile 0y şi 0z va fi:
wy
dM y dy dM y , dvd (3.28)
y
wz
dM z dz dM z . dvd (3.29)
z
Suma acestor mase va conduce la modificarea în timp a densitǎţii
fluidului din elementul dv:
wx wy wz
dvd , dvd (3.30)
x y z
sau:
la limitǎPrimele 3 condiţii
în cazul sunt similare
convecţiei cu cazul
putem avea: conducţiei.sau
temperatura Dintre condiţiile
fluxul termic
unitar la peretele solid (Tp sau qsp), temperatura şi viteza fluidului la
începutul procesului de transfer, valoarea vitezei la perete (de obicei wp=0),
etc.
Convecţia termicǎ 99
condiţii
condiţii geometrice: c p (T ), (Td ),şilungimea
fizice: (T ),diametrul (T ) ; l a ţevii;
în spaţii mari
convecţie liberǎ
în spaţii limitate
monofazicǎ
convecţie forţatǎ
regim laminar
peste plǎci regim intermediar
regim turbulent
peste cilindri regim laminar
regim turbulent
Convecţia regim laminar
peste fascicule de ţevi regim turbulent
termicǎ prin canale regim laminar
regim intermediar
regim turbulent
nucleicǎ
în volum mare pelicularǎ
nucleicǎ
fierbere cu convecţie forţatǎ pelicularǎ
bifazicǎ pe pereţi verticali
pelicularǎ pe cilindri orizontali
condensare peste un fascicul
nucleicǎ
Convecţia termicǎ 103
de timp. Constantele
caracterizează fenomenedesimilesimilitudine
nu se iaupentru diferiteleÎntre
la întâmplare. mărimi care
ele existǎ
legǎturi stricte care rezultǎ din analiza modelului matematic al procesului.
Aceste legǎturi poartǎ denumirea de criterii de similitudine. Ele sunt
complexe adimensionale formate din mărimile care caracterizează un
fenomen. Pentru orice fenomen fizic, pornind de la descrierea matematicǎ a
sa se pot obţine criterii de similitudine.
Modul de determinare a criteriilor care caracterizează un fenomen
fizic, precum şi principalele criterii de similitudine vor fi prezentate în
paragraful următor.
Teoria similitudinii, care stǎ la baza construirii unui model
experimental se bazează pe trei teoreme:
Prima teoremǎ a similitudinii se formulează astfel: procesele
simile au criterii de similitudine identice.
A doua teoremǎ a similitudinii aratǎ cǎ pentru orice proces
fizic se poate d etermina o ecuaţie între criteriile de similitudine
care caracterizează procesul;
f 1 , 2 ,.... n 0 (3.37)
Aceastǎ ecuaţie poartǎ denumirea de ecuaţie criterialǎ. Deoarece
pentru procesele simile criteriile de similitudine au aceleaşi valori, rezultǎ cǎ
106 Iniţiere în transferul de c ăldură şi masă
Tabelul 3.2
Simboluri şi unităţi de mǎsurǎ primare
Unitǎţi de mǎsurǎ
Mărimea fizicǎ Sistemul Sistemul dimensional
Simbol
1 2 SI
3 MLT4
Masǎ m kg M
Lungime l m L
Timp s T
Temperaturǎ T °C, K
Forţǎ F N ML/T
Cǎldurǎ Q J ML /T
Vitezǎ w m/s L/T
Acceleraţie a, g m/s2 L/T2
Lucru mecanic L J ML2/T2
Presiune p N/m2 M/T2L
Densitate kg/m3 M/L3
Energie internǎ specificǎ u J/kg L2/T2
Entalpie specificǎ i J/kg L2/T2
Cǎldurǎ specificǎ c J/(kg°C) L2/T2
2 2
Entropia specificǎ s J/(kg°C) L /T
108 Iniţiere în transferul de c ăldură şi masă
Tabelul 3.2
(continuare)
1 2 3 4
Viscozitatea dinamicǎ (Ns)m2 M/LT
Viscozitatea cinematicǎ v=/ m2/s L2/T
Conductivitate termicǎ W/(m°C) ML/T3
Difuzivitate termicǎ a m /s L /T
Rezistenţǎ termicǎ R W/°C T3/ML2
Coeficientul de dilatare l/°C l/
Coeficientul de convecţie W/(m2°C) M/T3
M : a d e g 0
L : a b c d 3e 2 f 0
(3.41)
T : 3a b d 2 f 3g 0
: a f g 0
Tabelul 3.3
(continuare)
1 2 3
Biot Bi Bi = l/
Fourier Fo Fo = a/l2
Rayleigh Ra Ra = Gr Pr = gl3t/va
Froude Fr Fr = w /gl
Galilei Ga Ga = Re /Fr = gl /v
Arhimede Ar Ar = Ga ( – 0)/
Kutateladse K K = r/cpt
Newton Ne Ne = w/l
Euler Eu Eu = p/w2
Graetz Gz Gz = Gcp/l
Schmidt Sc Sc = /D
Mach M M = w/w0
k1 k2 kn
x1
1 x1
x2 OBIECT 2 x2 OBIECT
STUDIAT STUDIAT
xn n xn
1 2 n
a) b)
Fig.3.4 Schema structuralǎ a obiectului (fenomenului) cercetat
log Nu log Nu
Re3
Pr3
Re2
Pr2 Re1
Pr1
a) log Re b) log Pr
Tp > Tf Tp > Tf
Tf, f Turbulent
xc Transiţie g
Laminar Rax,c109
g x
a) b)
Perete vertical
În cazul curgerii laminare se poate obţine o relaţie analiticǎ pentru
calculul lui [20 ], pornind de la ecuaţiile diferenţiale ale stratului limitǎ.
Rezultǎ, pentru calculul coeficientului de convecţie local la distanţa
x de la începutul mişcării, relaţia criterialǎ [20 ]:
1/ 4
x x Grx
Nux = , g Pr (3.58)
4
116 Iniţiere în transferul de c ăldură şi masă
unde:
0,75 Pr1 / 2
g Pr . (3.59)
0,609 1,221Pr
1,238 Pr 1/ 4
1/ 2
g T p T f x 3
Raxcr = Grxcr Pr 109, (3.61)
a
L
Nu,f = C Ra n (3.62)
*
În unele lucrǎri se propune:
Tm = Tp – 0,38(Tp – Tf)
Convecţia termicǎ 117
Cilindri orizontali
În cazul cilindrilor orizontali (figura 3.8), valoarea localǎ a
coeficientului de convecţie este variabilǎ pe conturul cilindrului, fiind
maximǎ la partea inferioarǎ, unde grosimea stratului limitǎ este minimǎ.
Convecţia termicǎ 119
u
Panǎ N
0 /2
Ts
+
Strat fluid Tf
limitǎ
, k 0,4Ra0f , 2 (3.75)
pentru 106 Ra f 1010
, k 1 (3.76)
pentru Ra f 10 .3
Tabelul 3.4
(continuare)
1 2 3
= 60° Gr f <510
3 Nuf = 1
5104 < Grf < 5104 Nuf = 0,0431 Grf0,37
Grf > 2105
Nuf = 0,0354 Grf0,37
3
= 90° Grf <710 Nuf = 1
(pereţi verticali) 7104 < Grf < 8104 Nuf = 0,0384 Grf0,37
Grf > 8104
Nuf = 0,0317 Grf0,37
Zona
w
w0 0 turbulentǎ
Strat tampon
Substrat laminar
xc1
xc2
Laminar Turbulent
Tranziţie
T T Tp d
T f T p
y y 0
y d 0 y
(3.82)
w0 d
T f T p x d
0
d
0,33 Pr1/ 3 (3.83)
d 0
Atunci:
w0
qs Tp T f 0,33 Tp T f Pr1/ 3 (3.84)
x
Înmulţind în ambii membri ai egalităţii cu x, se obţine:
1/ 2
x w x
0,33 ,0 Pr1/ 3 (3.85)
sau:
Nux = 0,33 Re
. 1x/ 2 Pr1/ 3 (3.86)
Pe baza prelucrării unui bogat material experimental pentru calculul
coeficienţilor de convecţie locali şi medii la curgerea laminarǎ peste o
placǎ, Jukauskas [24]propune relaţiile:
p p
0 0
x x
u(x)
Punct de
separare
Flux ârtejuri
invers
0 D
Nuf ( 0) 1,15 Re 0f,5 Pr 0,33 (3.92)
f
Pentru calculul coeficientului mediu de convecţie se poate utiliza
relaţia lui Hilpert [20 ]:
Nu. = C Rem Pr1/3 (3.93)
Tabelul 3.5
Re C m
0,4 – 4 0,989 0,330
4 – 40 0,911 0,385
40 – 4000 0,683 0,466
4000 – 40000 0,193 0,618
40000 – 400000 0,027 0,805
Tabelul 3.6
Geometrie ReD C m
3 5
D 510 –10 0,246 0,588
V
D 5103–105 0,102 0,675
V
D
5103–1,95104 0,160 0,638
V 1,95104–105 0,0385 0,782
D 5103–105 0,153 0,638
V
4103–1,5104 0,228 0,731
V D
130 Iniţiere în transferul de c ăldură şi masă
fasciculului.
numai dupǎ 20În de
numeroase lucrări
rânduri [20 ], alteselucrări
considerǎ cǎ turbulenţa
considerǎ stabilizatǎs-a stabilizat
curgerea de
la rândul al 10-lea, sau chiar al 4-lea [4,21,33].
Convecţia termicǎ 131
SL SD
SL D
D
ST 1 ST
w, T w, T 2 1
2 1
a) b)
unde: Remax este valoarea criteriului Reynolds la viteza maximǎ din fascicul:
w D
. max max
Re (3.99)
Valoarea exponentului m şi constantei C1 din relaţia (3.98) sunt date
în tabelul 3.7, în funcţie de tipul aşezării şi de paşii longitudinali şi
transversali.
Tabelul 3.7
ST /D
1.25 1.5 2.0 3.0
SL /D C1 m C1 m C1 m C1 m
Coridor
1,25 0,348 0,592 0,275 0,608 0,100 0,704 0,0633 0,752
1,50 0,367 0,586 0,250 0,620 0,101 0,702 0,0678 0,744
2,00 0,418 0,570 0,299 0,602 0,229 0,632 0,198 0,648
3,00 0,290 0,601 0,357 0,584 0,374 0,581 0,286 0,608
Alternat
0,600 – – – – – – 0,213 0,636
0,900 – – – – 0,446 0,571 0,401 0,581
1,000 – – 0,497 0,558 – – – –
1,125 – – – – 0,478 0,565 0,518 0,560
1,250 0,518 0,556 0,505 0,554 0,519 0,556 0,522 0,562
1,500 0,451 0,568 0,460 0,562 0,452 0,568 0,488 0,568
2,000 0,404 0,572 0,416 0,568 0,482 0,556 0,449 0,570
3,000 0,310 0,592 0,356 0,580 0,440 0,562 0,428 0,574
1/ 2
S
2
S D
S D S L2 T .T (3.101)
2 2
Atunci: ST
wmax. w (3.102)
2S D D
Relaţia 3.98 este valabilǎ de la rândul 10 de ţevi din fascicul. Pentru
ţevile din primele 9 rânduri se introduce un coeficient de corecţie C2:
Nu N 10 =C2 Nu N 10
L L
(3.103)
Valorile lui C2 sunt prezentate în tabelul 3.8.
Tabelul 3.8
Factorul de corecţie C2 din relaţia 3.103
NL 1 2 3 4 5 6 7 8 9
Aliniate 0,64 0,80 0,87 0,90 0,92 0,94 0,96 0,98 0,99
Alternate 0,68 0,75 0,83 0,89 0,92 0,95 0,97 0,98 0,99
Jukauskas [24] propune pentru calculul coeficientului de convecţie
după al 20 rând relaţia:
m 0 ,36 0, 25
Nu f N L 20
C Remax f Pr f Pr f / Prp (3.104)
Valorile constantei C şi exponentului m sunt prezentate în tabelul
3.9.
Tabelul 3.9
Constantele C şi m din relaţia 3.104
Configuraţia ReD ,max C m
Coridor 10 10 – 0,80 0,40
Alternat 10 10 – 0,90 0,40
Coridor 10 – 10
Ca la cilindri izolaţi
Alternat 10 – 10
Coridor 103 – 2 105 0,27 0,63
(ST/SL > 0,7)a
Alternat 103 – 2 105 0,35(ST/SL) 0,60
(ST/SL < 2)
Alternat 103 – 2 105 0,40 0,60
(ST/SL > 2)
Alternat 2 105 – 2 106 0,021 0,84
Coridor 2 105 – 2 106 0,022 0,84
a
Pentru ST/SL > 0,7 transfer ineficient nu se recomandǎ aşezarea în coridor
134 Iniţiere în transferul de c ăldură şi masă
Tabelul 3.10
Valorile constantei C2
NL 1 2 3 4 5 7 10 13 16
Aliniate 0,70 0,80 0,86 0,90 0,92 0,95 0,97 0,98 0,99
Alternate 0,64 0,76 0,84 0,89 0,92 0,95 0,97 0,98 0,99
l sh [m]
0,05 Re f d (3.110)
La curgerea laminarǎ stabilizatǎ ecuaţia profilului vitezei este:
w w0 1 y[m/s]
2
/ r02 , (3.111)
unde w0 este viteza în axul canalului.
Viteza medie de curgere prin canal va fi:
136 Iniţiere în transferul de c ăldură şi masă
1 V
w
f f
wdf 0,5, w0
f
[m/s] (3.112)
≥se100);
stabilizează curgerea sau în cazul valorilor mari ale lui Pr (Pr
b) în canal se suprapune stabilizarea hidraulică cu cea termică
(stabilizare combinată).
În figura 3.20 se prezintă rezultatele obţinute de Kays [ ] în ambele
ipoteze şi cu ambele tipuri de condiţii la limită.
Nu = 3,66 (3.115)
pentru Tp = ct
Nu = 4,36
pentru qsp = ct (3.16)
Pentru ţevile scurte sau foarte scurte cele mai des recomandate relaţii
sunt prezentate în tabelul 3.11.[20,21,33,34]
Tabelul 3.11
Relaţii pentru convecţia monofazică
în regim laminar, prin ţevi
Re Pr
1/ 3
f
0,14
100<Re<2100
Nuf= 1,86 f f l/d<0,1RePr Sieder–Tate
l/d p 0,48<Pr<100
0 , 25
l/d>10
d /l Miheev
Nuf=1,4 Re f d /l 0, 4
f0,33 Pr f / Pr p
Pr Re f Pr f5 / 6 15
1
Nuf= 0,664 Re f Pr f d / l l/d<10 Pohlhausen
6 Pr f
Nuf= 1,55Ped / l 1/ 3
f / p
0,14
l
1, 7 1 l
l 0,1
1 l 1 2,5 1 d 0,1 Petuhov
Re d
Re d Re l
Convecţia termicǎ 139
2
, l 1 (3.118)
l/d
sau 2/3
l 1
d
(3.119)
l
Tabelul 3.12
Valorile corecţiei l = f (l/d,Re) pentru curgerea tubulară
l/d
Ref
1 2 5 10 15 20 30 40 50
1·10 1,65 1,50 1,34 1,23 1,17 1,13 1,07 1,03 1
2·10 1,51 1,40 1,27 1,18 1,13 1,10 1,05 1,02 1
5·10 1,34 1,27 1,18 1,13 1,10 1,08 1,04 1,02 1
1·10 1,28 1,22 1,15 1,10 1,08 1,06 1,03 1,02 1
1·10 1,14 1,11 1,08 1,05 1,04 1,03 1,02 1,01 1
0 ,14
t f (3.121)
p
Pentru gaze corecţia t se poate calcula cu relaţia [22 ]:
0.55
Tf
t , pentru 1<Tp/Tf<3,5
Tp
Tp
t 1,27 0,27 pentru0,5< T p/Tf<1 (3.122)
T
f
, dh 4pf (3.123)
Tabelul 3.13
Relaţii pentru calculul coeficientului de convecţie
la curgerea turbulentă prin canale [20,22,30,34]
Condiţii de
Relaţia Autorul
valabilitate
1 2 3
Ref > 10 ;
0,8 1/3
Nuf = 0,023Re Pr 0,7<Prf <160 Colburn
l/d > 60
4
Tabelul 3.13
(continuare)
1 2 3
0,14
Ref >104;
Nuf = 0,027 Re 0,8 Pr1 / 3 f 0,7 < Prf < 16700 Sieder–Tate
p l/d > 10
f / 8Re f Pr f
Nuf = t
1,07 12,7 f / 8 Pr f2 / 3 1
f – coeficientul de frecare 104 < Ref < 5·106
f = 1/(1,82 lg Ref – 1,64)2 sau 0,5 < Prf < 2000 Petuhov
f =1/(0,790 ln Ref – 1,64) 2 l/d > 50
t = (ηf /ηp)n; n = 0,11 (încălzire)
n = 0,25 (răcire)
Nuf = f / 8 Re f 1 1000 Pr f 2300 < Ref < 5·106 Gnielinski
1 12,7 f / 8 Pr f2 / 3 1
t
/2
0,5 < Prf < 2000
2/3
Nuf = 0,0214Re 0f ,8 100Pr f0, 4 1 d
l
0,6 < Pr < 1,5 Gnielinski
2300 < Ref < 5·106
2/3
(simplificată)
Nuf = 0,012Re 0f ,87 280Pr f0, 4 1 d
l
1,5 < Prf < 500
Re >10
qs = const.
Nuf = 4,82+0,0185Pe0,827 Skupinski
0,003 < Prf < 0,05
(metale lichide)
Tabelul 3.14
Valorile lui K 0 din relaţia 3.124
Re'
16,4
; Re" 18500.
d (3.126)
dR 2R
Aceste numere limită delimitează 3 domenii:
Ref < Re’ (regiunea 1): curgerea este laminară fără circulaţie
secundară, pentru determinarea lui se utilizează relaţiile pentru
ţevi drepte.
Re’ < Ref < Re” (regiunea 2): curgerea este laminară cu
circulaţie secundară, pentru determinarea lui se poate utiliza
relaţia lui Petuhov pentru curgerea turbulentă prin ţevi drepte
(tabelul 3.13).
Ref > Re” (regiunea 3): curgerea este turbulentă cu circulaţie
secundară, pentru determinarea lui utilzându-se relaţiile pentru
curgerea turbulentă (tabelul 3.13) multiplicate cu corecţia r:
144 Iniţiere în transferul de c ăldură şi masă
d
. r 1 1,8 (3.127)
R
A
log Re1
3 Re’
A
2
A– A R
Re”
1
log (d/R)
a) b)
4 f d e2 d i2
dh d d (3.128)
p d e d i e i
Convecţia termicǎ 145
di
de
Relaţia este valabilă pentru, Ref < 2300; 0,1 < Prf < 103; 0 < di/de < 1.
În cazul curgerii turbulente Isacenko recomandă relaţia[21]:
Nuf = 0,017 Re0f,8 Pr f0, 4 Pr f / Prp 0, 25 d e / d.i 0,18 (3.131)
Tabelul 5.15
Valorile lui Nu şi f pentru curgerea
laminară complet stabilizată
hDh
NuD
k
b
Secţiunea de trecere a ( q s" uniform) (T s uniform) f Re Dh
1 2 3 4 5
4,36
– 3,66 64
b
1,0 3,61 2,98 57
a
b 1,43 3,73 3,08 59
Convecţia termicǎ 147
Tabelul 3.15
(continuare)
1 2 3 4 5
a
2,0 4,12 3,39 62
b
a
3,0 4,79 3,96 69
b
a
4,0 5,33 4,44 73
b
a
8,0 6,49 5,60 82
b
8,23 7,54 96
3,11
– 2,47 53
=90 =60
a) b)
H0
e
c)
Fig. 3.26 Geometria canalelor ondulate:
a)înclinată;
ondulare c)
perpendiculară; b) ondulare
parametri geometrici ai
canalului
În figura 3.27 se prezintă diferitele structuri ale curgerii, într-un
canal cu ondulare perpendiculară, în funcţie de valoarea numărului
Reynolds.
200
Curgere turbulentă instabilă în tot canalul
2000
Curgere turbulentă
curgere divizată în
predominant două zone:în
turbulentă
>2000 centru
zone cu viteze relative reduse la
periferie
Tabelul 3.16
P C
Punctul
critic
Ps fierbere
SOLID LICHID Ts VAPORI
T
Punctul
tri lu
T
Tf
T
T
Tf
a) b)
°C
109
108
107
ra
ut
ar 106
e
p
em 105
T
104
103
102 Suprafaţa apei
Apa
101 100,4 Abur
100 100°
0 1 2 3 4 5 6 cm 8
Fig. 3.30 Variaţia
Distanţa temperaturii în volum
de suprafaţă
de apă la fierbere ( Tp = 109,1°C, ps = 1 bar,
qs = 22500 W/m2)[33]
Convecţia termicǎ 153
Vapori, 1atm
E I
proporţional cu TTeelalaputerile
puterile5/4
1/4sau
sau 1/3, deci fluxul termic unitar va fi
4/3.
Zona 2 Fierberea nucleică
În punctul A excesul de temperatură este suficient de mare ca să
permită nucleaţia bulelor de vapori în zonele adiacente suprafeţei încălzite.
În prima parte a zonei ( A–B) deoarece temperatura nu a atins temperatura de
154 Iniţiere în transferul de c ăldură şi masă
subrăcite
în (nedezvoltate
toată masa ). După
de fluid, astfel punctulnuBmai
că bulele temperatura de saturaţie
condensează s-a atins
şi sub formă de
jeturi sau coloane de bule străbat masa de lichid şi ies prin suprafaţa sa
liberă. Este zona fierberii nucleice la saturaţie (dezvoltată). Pe măsura
creşterii lui Te densitatea de bule pe suprafaţa de schimb de căldură,
crescând coeficientul de convecţie, ceea ce permite realizarea unor fluxuri
termice unitare de suprafaţă mari la diferenţe de temperatură moderată, de
ordinul zecilor de grade.
nedezvoltată dezvoltată
107
F
C Fluxul critic
qcr1 E
106
2
)
m/ 105 B
(W
s
q
G qcr2 D
4 A Punctul
10 Leidenfrost qcr2
d0 , / g l v
0,0208 (3.139
d0
2
Rk
a)
Lichid fierbinte
Lichid rece
b)
Condensare
Lichid supraîncălzit
Evaporare
c)
Microstrat
de lichid
Fig. 3.34 Mecanisme ale fierberii nucleice
Tabelul 3.17
unde:
qs l* l* c T
Re* ; Nu* = ; Pr l ; l* pl l 2 s
r v l l a l r v
Formulele lui Labunţov sunt valabile pentru 0,86Pr7,6; 105Re*
104; p = 0,045...175 bar.
Pentru apă, în tabelul 3.18 sunt date valorile l*, l*/ (r , v l ) şi
l /(r , v l ) .
160 Iniţiere în transferul de c ăldură şi masă
Tabelul 3.18
Valorile mărimilor l *, l */ (r , v l ) şi l /(r, v l )
din formulele (3.141) – (3.142) pentru apă
l* l l* l
l*106 l*106
6 2 6 2
ts 10 10 ts 10 10
r v l r v l r v l r v l
°C m 2 °C m 2
m /W l/°C m /W l/°C
1 2 3 4 5 6 7 8
30 16450 276870 1040 200 0,296 0,123 27,5
40 5950 73345 782 210 0,200 0,0718 23,5
50 2305 20894 587 220 0,136 0,0426 20,2
60 960 6543 450 230 0,0938 0,0254 17,3
70 423 2201 347 240 0,0646 0,0155 15,1
80 197 798 273 250 0,0451 0,00989 13.6
90 96 304 216 260 0,0318 0,00593 11,4
100 48,7 122,4 172 270 0,0224 0,00373 9,80
110 25,9 51,8 138 280 0,0158 0,00243 8,80
120 14,2 22,8 110 290 0,0114 0,00153 7,47
130 8,05 10,7 96 300 0,0080 0,000911 6,16
140
150 4,70
2,82 5,13
2,58 75
60,5 310
320 0,00565
0,00398 0,000609
0,000388 5,64
4,93
160 1,73 1,33 52,6 330 0,00278 0,000249 4,34
170 1,08 0,710 44,5 340 0,00192 0,000158 3,77
180 0,715 0,396 37,5 350 0,00126 0,0000989 3,36
190 0,450 0,216 32,2
qcr1 0,149rv .
l
(3.144)
v2
Convecţia termicǎ 161
Pentru mai multe detalii privind fluxul critic se pot consulta lucrările
lui Tong [44] şi Doroşciuk [17].
Fluxul critic al tranziţiei Leidenfrost poate fi calculat cu relaţia
propusă de Zuber [20]: g 1/ 4
v
qcr 2 0,09 v r l
2
(3.145)
l v
Nu = d g l v rd 3
Ţevi orizontale, C
Bromley v v v Te
sfere
C = 0,62 pentru cilindri C = 0,67 Pentru sfere
1/ 4
Dv
. x (3.148)
D
Vv Sv
. (3.149)
V S
m ml mv ml Vl mv Vv
. (3.150)
V V Vl V Vv V
Convecţia termicǎ 163
Dar: l ml / Vl ; v mv / Vv ; Vv / V ; 1 Vl / V
Atunci:
l 1 v (3.151)
1 xr
i ils xr ivs [kJ/kg], (3.152)
. xt i ils / r (3.153)
Pentru i > ils titlul termodinamic are aceleaşi valori ca titlul masic.
Spre deosebire de aceasta însă, titlul termodinamic poate avea şi valori
negative, care caracterizează fierberea subrăcită.
alunecarea fazelor este definită ca raportul vitezelor celor două
faze:
wv x 1 l
s (3.154)
wl 1 x v
Film de
Dopuri de Vapori
Bule de apori lichid
apori
Picături
apori de lichid
Lichid Lichid
Picături
de lichid
a) b) c) d)
aluri de
Vapori Lichid uprafaţă
e) f)
kg / (m2·s)
8 w·10-3
6
4
3
1
2
1
0,8
0,6
0,4
2
x
0,2
0 0,5 1,0
Configuraţia Transferul
curgerii de căldură
Simplă fază
Tsat
Vapori Convecţie VI
supraîncălziţi onofazică
Convecţie
onofazică
xcrII Vapori saturaţi
Vaporizarea picăturilor V
B dispersate
Film inelar
e perete
Convecţie prin
Picături
dispersate
ilmul de lichid IV
şi fierbere
în centru
Dopuri de vapori
Fierbere nucleică
Spumă în toată masa
de fluid (fierbere III
la saturaţie)
Bule de vapori
Spumă
ataşate
Simplă
xtermo- ază Convecţie
Tsat
dinamic Lichid
onofazică I
subrăcit
; vm
2
cf2 (3.155)
, S vm P cf (3.159)
Picături Vapori
Film
Ceaţă
a) b) c)
Lichid
Vapori
Vapori
Lichid
pulverizat
Picături
Lichid
d)
La condensarea
condensatului peliculară
în peliculă poate fi (figurape3.39):
un perete vertical curgerea
– laminară cu suprafaţa plană a peliculei;
– laminară cu suprafaţă ondulată a peliculei;
– turbulentă.
Elementul care caracterizează tipul curgerii este criteriul Reynolds:
170 Iniţiere în transferul de c ăldură şi masă
wx d ech
Re (3.165)
Dar pentru o peliculă cu lăţimea peretelui de 1 m ( b = 1) dech = 4, iar
debitul de lichid care circulă prin peliculă este G(x) = wx . Atunci:
4G
Re (3.166)
Laminar, plan
x Re 30
Laminar, ondulat
Re 1800
Turbulent
G(x) = lwm(x)
a) b)
Atunci:
Th
Re 4 (3.169)
r
Valorile limită ale lui Reynolds, cel mai des întâlnite în literatură
sunt:
Re 30 pentru limita între curgerea laminară plană şi ondulată;
Re (1600...1800) pentru curgerea turbulentă.
Convecţia termicǎ 171
( x)
m
dq rdm
qs ( b·
x q
dq
dx dm
Vapori
(x)
dm
m
Stratul limită hidraulic
w
0
y y
Stratul limită termic
Ts Tsat
; d T2 0 (3.170)
dy
ecuaţia mişcării:
d 2 wx
l g l v =0 (3.171)
dy 2
Condiţiile la limită vor fi:
– la y = 0 , T = Tp şi wx = 0
dwx
– la y = , T = Ts şi 0 (din ipoteza că frecarea cu faza lichidă
dy
este neglijabilă s = (dwx /dy) = 0)
Din ecuaţia conducţiei, prin integrare rezultă:
dt
C1 şi T C1 y C2 (3.172)
dy
Punând condiţiile la limită obţinem:
C2 T p ; C1 T T
s p
Atunci:
dT Tp
Ts
. (3.173)
dy
Coeficientul de convecţie va fi:
dT T T
l l s p
qs dy
. (3.174)
Ts T p Ts T p Ts T p
Deci:
l
(3.175)
g l v
C2 = 0 şi C1 .
Atunci:
g l v y 1 y 2
wx (3.177)
l 2
Cantitatea de lichid, care trece în unitatea de timp prin secţiunea x,
pentru o lăţime a peretelui b = 1 m, este:
1 v 1
G l wx l wx dy l g l y y 2 dy
0 l 2
0
(3.178)
l v 3
G gl
l 3
Rezultă:
3G l
3 . (3.179)
g l
v
Debitul G este format prin condensarea vaporilor în porţiunea 0– x, el
putând fi determinat din ecuaţia bilanţului termic:
x
Q qs dx . qs x rG
0
(3.180)
C (3.184)
rg l v
Atunci:
174 Iniţiere în transferul de c ăldură şi masă
1/ 4
4 x Ts T p l x (3.185)
rg l v
Înlocuind în (3.175), rezultă valoarea coeficientului local de
convecţie:
1/ 4
3rg l v
(3.186)
4 Ts Tp l x
sau:
3r g l v 1/ 4
0,943 (3.188)
Ts Tp l h
Dacă se notează:
1/ 4
3 r g l v
A , (3.189)
A
0,943 . (3.190)
T h 1/ 4
. N t 0 (3.191)
unde:
4
; B (3.195)
r l l
; Z T h A (3.196)
1/ 3
g
. A (3.197)
r
Relaţia este valabilă pentru Re 1600 şi Z < 2300.
Pentru condensarea pe ţevi orizontale Nusselt propune relaţia:
1/ 4
3l r l g l v
0,725 D l T , (3.198)
A0,75 1
3,25 , (3.199)
B RT 0, 25
A şi B au aceleaşi valori ca la relaţia pentru pereţi vertical; R este
raza ţevii.
La curgerea peste un fascicul de ţevi cu N rânduri se recomandă
introducerea unei corecţii pentru fascicul, pentru care se recomandă relaţia
[33]:
1
. ft 4 (3.200)
N
Pentru un calcul mai exact se recomandă metodologia lui
Kutadeladze [29], care propune calcularea valorii coeficientului de
convecţie pentru fiecare rând cu relaţia:
0, 07
n
n
Gi
, i 1 (3.201)
1 Gn
unde: Gi este debitul de vapori condensaţi pe rândul i.
Valoarea coeficientului de convecţie mediu pe fascicul se
caracterizează ca o medie ponderată pentru fiecare rând din fascicol (relaţia
3.107).
3.6.1.2. Transferul de căldură la condensarea
peliculară cu curgere turbulentă
În cazul curgerii turbulente a peliculei de condensat pe un perete
vertical, cu Re > 1600 sau Z > 2300, Labunţov [22] recomandă relaţia:
4/3
Pr
0 , 25
Re T h B 253 0,069 s Prs0,5 Z 2300 , (3.202)
Pr p
0,16
g 2D 3
1/ 3
3
0, 28 2 p s
Nu = 1,14 l 2 Re cd , (3.203)
l s p
unde: 3/ 4
D l T l l v g 1/ 3
Recd 9,11 . (3.204)
l5 / 3 r
unde:
16 gh r
M ,
ww Ts Tp
în care:, , sunt densitate, viscozitatea dinamică şi conductivitatea
condensatului, ww – viteza vaporilor; h – înălţimea ţevii.
În cazul condensării pe ţevi orizontale, pentru valori ale debitului
specific wvv < 1 kg/(m2·s), viteza aburului este neglijabilă. Pentru wvv > 1
se poate utiliza relaţia:
, 28,3 0,8 Nur0,58 (3.206)
r
unde:
178 Iniţiere în transferul de c ăldură şi masă
wv2 v r
. (3.207)
g
pelicula de gaze
perete condensat necondensabilă
lichid g v
refrige-
T
rant s
mv dS
amestec vapori
TI +
gaze necondensabile
Tp2 Tp 1
Tc g v - dMv
măsuri speciale pentru eliminarea aerului sau altor gaze necondensabile din
aparat.
1 /0
0,9
0,8
0,7
0,6
w = 5m/s
0,5
w = 2m/s
0,4
0,3
0,2
0,1 w = 0,5m/s
x
0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 0,9 1
Vapori
Vapori
Condensat
a) b)
1/ 4
Rk Ts Tp 2 2Ts
k 2 2 ; Pr l ,
l l2 rl l al
în care: Rk – raza critică a picăturilor (raza minimă pentru formarea
acestora):
2Ts
Rk, (3.217)
rl Ts T p
Radiaţii X Infraroşii
Ultraviolete
Radiaţii Microunde
Radiaţie termică
0,4 0,7
-5 - -5 -
10 10 10 10 10 -1 1 10 10 10 104
(m)
4.1.2. Definiţii
Mărimile fizice care caracterizează radiaţia sunt caracterizate de
două criterii independente: compoziţia spectrală şi distribuţia spaţială
(direcţională).
În funcţie de compoziţia spectrală, mărimile fizice se pot referi la
tot spectrul de radiaţii şi se numesc totale sau la o anumită lungime de undă,
mărimile numindu-se monocromatice.
Mărimile se numesc emisferice dacă se referă la toate direcţiile în
care o suprafaţă emite sau primeşte radiaţie şi direcţionale dacă
caracterizează o direcţie dată de propagare a radiaţiei.
Fluxul termic radiant emis total , Q e [W], reprezintă energia emisă
de un corp în unitatea de timp, în tot spaţiu.
Fluxul radiant Q care cade pe o suprafaţă poate fi absorbit de
aceasta (QA), reflectat (QR) sau trece prin suprafaţă (QD) (figura 4.2):
Q n
QR
QA
QD
Q =R
A, + QA
++ D QR
; 1+ QD
= [W] (4.3) (4.2)
unde: A este coeficientul de absorbţie, R – coeficientul de reflexie; D –
coeficientul de difuzie.
Radiaţia termică 185
Radiaţie
n emisă
dSn
r
dS1 d
+ +
dS n
d
2
r dSn
a) b)
dQ e
I e , [W/(m2·sr)] . (4.10)
dS cos d
1
E E d [W/m2] . (4.12)
0
Rezolvând integralele:
E;
I,e (4.15)
şi:
, E I e (4.16)
Radiaţia
incidentă, I, i n
d dS1
G G d , [W/m2] (4.18)
0
sau:
2 / 2
G I
0 0 0
i , , cos sin dd.d (4.19)
G I i (4.21)
Radiozitatea
Iradiaţia Emisia
Iradiaţia
reflectată
C1
E 0 ,T I 0 (T ) [W/( m 2·m)] (4.27)
5
exp C2 / T 1
Relaţia (4.27) este cea mai cunoscută formă a legii lui Planck. Aici:
W m 4
C1 2hc02 2,742 108 m 2 ; C2 = (hc0/k) = 1,439·104m·K, sunt
constantele radiaţiei ale lui Planck.
Reprezentarea grafică a legii lui Planck este prezentată în figura 4.6.
190 Iniţiere în transferul de c ăldură şi masă
/ T
În acest caz din dezvoltarea în serie a eC 2
se pot reţine numai
primii doi termeni:
2
C / T
2
1 C2 1 C 2
e 1 1! T 2! T .....
şi relaţia (4.27) devine:
C1T 2
E ,0 , T [W/( m ·m)] (4.28)
C2 4
C1 2
E , 0 e C2 / T [W/( m ·m)] (4.29)
5
T 4 C0
T
E0 [W/m2] , (4.31)
100
unde: = 5,67·10-8; C0 = 5,67 [W/(m2K4)] reprezintă coeficienţii de radiaţie
a corpului negru.
Pentru corpurile cenuşii puterea totală de emisie se calculează cu
relaţia:
192 Iniţiere în transferul de c ăldură şi masă
E T E0 T C0
T [W/m2], (4.32)
100
E , T
. , T (4.33)
E 0 T
În figura 4.7 este prezentată variaţia factorului de emisie spectral în
funcţie de lungimea de undă pentru diverse materiale, iar în figura 4.8 se
poate observa variaţia cu temperatura a factorului de emisie total.
Metale
Ts
G
1
G=Eb(Ts)
E1 3
E2
E3
E1 Ts 2 Ts
E
... E0 Ts (4.37)
A1 A2
Radiaţia termică 195
Conform
E1 1 E0legii
; E2Stefan
2 E–0Boltzmann:
....., rezultă din (4.37):
1 2
, ....1 (4.38)
A1 A2
sau:
=A (4.39)
.I I n cos (4.40)
În figura 4.11 este prezentat cazul cel mai simplu al radiaţiei între
două plăci paralele cu coeficienţii de absorbţie A1 şi A2, puterile de emisie 1
şi 2 şi cu temperaturile T1 şi T2.
1
T1 > T2
E1
1E2 E1A2
E2(1-A1)
E2(1-A1)2(1-A2)2A1 E2(1-A1)2(1-A2)2
1 p
Radiaţia termică 197
Rezultă:
E1 (1 A2 ) A1 E2 A1
qs E1 . (4.43)
1 p 1 p
T 4 4
r C0 1 2
T
qs [W/m2] , (4.46)
100 100
1
.r (4.47)
1 1
1
1 2
Rezultă că pentru intensificarea transferului radiativ între cele două
suprafeţe este necesară mărirea temperaturii suprafeţei mai calde şi să se
mărească factorul de emisie redus al sistemului.
Pentru frânarea procesului radiativ cea mai simplă metodă constă în
montarea unui ecran între cele două suprafeţe (figura 4.12).
1 E 2
T1
Te
T2
1 e 2
Fig. 4.12 Ecran de protecţie pentru
atenuarea radiaţiei
198 Iniţiere în transferul de c ăldură şi masă
r C0 T1 Te r C0 Te T2
qe (4.48)
100 100 100 100
Din această egalitate rezultă:
T 4 T24
Te 1
100
Rezultă fluxul termic unitar schimbat în prezenţa ecranului:
T 4 T 4
qe 0,5 r C0 1 2 (4.49)
100 100
Deci prin amplasarea unui ecran între cele două suprafeţe fluxul
termic radiativ se reduce la jumătate.
În cazul mai multor ecrane şi a unor factori de emisie diferiţi pentru
pereţi şi ecrane se obţine relaţia [39]:
qe .21 e (4.50)
q12
1 n
2 e
nj dSjcosj
j
ni R S j , Tj
dj-i
i
dSi ni
dSi
S j , Tj
dS j cos j
d j i [sr] (4.52)
R2
Atunci:
cos i cos j
dQ i j Ii dS[W]
i dS j (4.53)
R2
Considerând atât radiaţia emisă, cât şi cea reflectată difuz în relaţia
(3.53) se va utiliza intensitatea totală emisă şi reflectată Ie+r, sau radiozitatea
I ier
totală a suprafeţei i către j, J i
cos i cos j
dQ i j Ji dSi dS [W]
j . (4.54)
R 2
Fluxul radiat de suprafaţa i către suprafaţa j se obţine prin integrare:
cos i cos j
Qi j
J i S S R 2 dSi dS j
i j (4.55)
Se defineşte factorul de forma Fij, fracţiunea din fluxul radiat de
suprafaţa i care este interceptat de suprafaţa j :
200 Iniţiere în transferul de c ăldură şi masă
Qi j
, Fij (4.56)
Si J i
sau:
1 cos i cos j
Fij
Si
Si S j
R 2
dSi dS j (4.57)
1 cos i cos j
F ji
Sj
Si S j
R 2
dSi dS j (4.58)
.S i Fij S j F ji (4.59)
T 4 T j 4
Qij S i Fij C0 i
(4.65)
100 100
Radiaţia termică 201
Geometria Relaţia
1 2
Plăci paralele centrate
wi
W W
i j
2
4 1/ 2
Wj Wi 2 4 1/ 2
i
Fij
2Wi
L
j Wi wi / L, W j w j / L
wj
Plăci înclinate
w
j
Fij 1 sin
2
i
Plăci perpendiculare
j
1 w j / wi 1 w j / wi
2 1/ 2
Fij
wj 2
i
wi
Incintă triunghiulară
wj wi w j wk
wk
k
j
Fij 2wi
i
wi
202 Iniţiere în transferul de c ăldură şi masă
Tabelul 4.1
(continuare)
1 2
Cilindri paraleli
1
C R 1 C r 1
2 1/ 2 2 1/ 2
Fij 2 2
2
R 1 R 1
R 1 cos1 R 1 cos 1
+ ri + rj C C C C
i
R rj / ri , S s / ri
C 1 R S
s
+ r
r 1 s1 1 s 2
L Fi , j s1 s2 tan L tan L
i
s2
s1
1 1 tan 1
D D
Fij 2
+ + + + + + j s s D
i
Radiaţia termică 203
Tabelul 4.2
Factorul de formă pentru geometri tridimensionale
Geometria Relaţia
Plăci paralele (figura X X / L, Y Y / L
4.14) 1 X2 1 Y 2 1 / 2
2
Fij ln
XY 1 X 2 Y 2
X
X 1 Y 2
1/ 2
L tan 1
1 Y 2 1/ 2
i
Y Y
Y 1 X 2
1/ 2
tan 1 X tan 1 X Y tan 1 Y
1 X 2 1/ 2
Discuri coaxiale
paralele (figura 4.15) Ri ri / L, R j rj / L
rj
1 R 2j
S 1 R2
i
L
ri
Fij
1
2
S S 2
4r j / ri 2
1/ 2
Plăci perpendiculare H = Z/X, W = Y/X
(figura 4.16) 1 1 1
Fij W tan H tan 1 1
W W H
1
H 2 W 2 tan 1
H 2
W 2
1/ 2
1 W 2 1
2
W
1
ln
H2 W 2 1 W 2 H 2
Z 2
4 1W H 1 W W H
2 2 2 2
Y
H 2 1 H 2 W 2
2
H
2
1 H H W
2 2
204 Iniţiere în transferul de c ăldură şi masă
Tabelul 4.3
CO2 H2O
, m , m , m , m
2,4–3,0 0,6 2,2–3,0 0,8
4,0–4,8 0,8 4,8–8,5 3,7
12,5–16,5 4,0 12–30 18
Tabelul 4.4
g CO H O g
2 2
(4.68)
simplificate:
3, 5
3,5 pl 0,33
T
(4.69)
CO 2 CO 2
100
3
H O 3,5 pl 0H,8O
T
(4.70)
2 2
100
Relaţii de calcul mai precise pentru CO şi H O sunt date în [27].
2 2
208 Iniţiere în transferul de c ăldură şi masă
T 4 T 4
qr 0,5 p 1C0 g g Ag p [W/m2] (4.71)
100 100
g cg rg [W/(m2K)] (4.73)
qr
gr . [W/(m2K)] (4.74)
Tg Tp
CAP. 5 INTENSIFICAREA TRANSFERULUI
TERMIC
calcule de optimizare
vedere economic dar şia funcţional.
soluţiilor ce se justifică a fi aplicate atât din punct de
Pentru evidenţierea principalelor căi de mărire a coeficientului
global de schimb de căldură trebuie pornit de la ecuaţia de bază a
transferului de căldură. În tabelul 5.1 [30] s-au prezentat câteva cazuri
212 Iniţiere în transferul de c ăldură şi masă
kS
Cazul W/(m2.K) W/(m2.K) mm W/(m2.K) %
W/(m2.K)
1 50 5000 3 30 49.26 0.493
2 50 10000 3 30 49.5 0.495
3 100 5000 3 30 97.1 0.971
4 10000 5000 3 30 2500 25
5 10000 5000 3 300 322 3.25
Tabelul 5.2
Domeniile de aplicare a metodelor de intensificare a transferului termic
Metoda de Monofazic
intensifi- laminar turbulent Vapori-
zare Conden-
sare Figuri
care
0 1 2 3 4 5
Acoperiri
poroase
Acoperiri - -
Acoperiri
hidrofobe
suprafeţe
cu
- - structuri
poroase
integrale
şi
porozitate
ţevi cu
rugozitate
ţevi cu rugozitate discontinuă
discontinuă
(rugozităţi de înălţime mică)
(rugozitţi de
înălţime mare)
ţevi cu nervuri
(înălţimi miciexterioare
pentru ţevi cu de
exterioare nervuri
înălţimi
lichide, mari pentru gaze) mici
Intensificarea transferului termic 215
0 1 2 3 4 5
inserţii de benzi răsucite
inserţii
Kenics
inserţii
Heatex
inserţii cu
Amestec discuri
al
fluidului inserţii cu
în bile
secţiunea (sfere)
transver-
sală inserţii
resort inserţii resort
(diametru (diametrul mic al
mare al sârmei)
sârmei)
inserţii cu
benzi
răsucite
ţevi cu caneluri
interne
ţevi cu
Suprafeţe
nervuri
cu efect
pirami-
capilar
dale
ţevi cu
caneluri
exterioare
216 Iniţiere în transferul de c ăldură şi masă
5.1.2 Nervurile
a) b)
Intensificarea transferului termic 217
c) d)
e) f)
Legendă:
b grosimea nervurii; h înălţimea nervurii; l lungimea nervurii; hp înălţimea fantei; s pasul
dintre nervuri; lp lungimea fantei; t grosimea nervurii ; sp pasul între fante
Legendă:
De diametrul exterior al ţevii; SL pasul longitudinal între ţevi; ST pasul transversal între ţevi;
s pasul între nervuri
5.1.3 Inserţiile
sunt diferite funcţie de regimul de curgere laminar [19] sau turbulent [42].
Parametrul utilizat în general pentru caracterizarea geometriei inserţiei este
rata deformării (twist ratio) y, definită ca raportul dintre lungimea benzii
corespunzătoare
elicei unei banda
ce consituie rasucirieste
de 180°
legatşi diametrul
de acest interior al ţevii.
parametru prinUnghiul
r elaţia
tg a 1 y .
Geometrii
cu diferite
valori p/e
Geometrii
cu diferite
forme ale
obstacolelor
Legendă:
sensul curgerii; - - strat limită; recirculare
60
[n u
c
a
r ic
u a
l
ld p 50
ca ie
e n Pred = 0,03
d u
re er Pred=0,3
f a
sa
n to Pred=0,9
a
z ) 40
tr n
e
d
u
p (%
l se m
a
c r 1
lo co e
i er d 30
u
l
u
t
a
o ea
t
l a
en a
v ti
cii e z
o
fe d g
o ta u
r
c
a fa 20
`
v c`i
it el
a
le c
u
r n
a
er a
er 10
te] e
b
er re
C fi
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 0
( m)
Rugozitatea sprafe\ei
a b
Fig. 5.7. Cavitate conică dezactivată (a) şi cavitate tip “pungă” (b)
Condensat
Taler
mare în zona din stânga, iar componenta B o concentraţie mai mare în zona
din dreapta (figura 6.1)
Dacă se consideră un plan imaginar x0, deoarece mişcarea
moleculelor
stânga estex0,dezordonată,
planului un număr mainumărul
mare dedemolecule A fiind
moleculeA vor mai planul
străbate mare xla0
de la stânga la dreapta, decât de la dreapta la stânga. Se obţine astfel în timp
o uniformizare a concentraţiei.
Concentraţia CA Concentraţia
componentei A CB
componentei B
x0
x
B
A
mi
i [kg/m3] (6.1)
V
Transferul de masă 231
Concentraţia molară:
ni
Ci [kmol/m3] (6.2)
V
unde: mi, ni sunt masa, respectiv numărul de moli ai componentului i; V –
volumul.
Relaţia de legătură între cele două concentraţii este:
, i M i Ci (6.3)
unde Mi este masa moleculară a elementului i, în kg/kmol.
Pentru un amestec cu i componente, densitatea amestecului ,
respectiv numărul total de moli pe volum al amestecului C va fi:
i ; C Ci (6.4)
i i
Pentru caracterizarea concentraţiei unui component dintr-un amestec
gazos se utilizează şi presiunea parţială a componentului i, legată de
concentraţia molară prin relaţia:
Ci ni pi ; pi [Pa]
Ci RT (6.5)
V RT
unde: R este constanta gazelor, în J/(kmolK); T – temperatura , în K.
Se mai definesc:
fracţia masică
gi i (6.6)
fracţia molară
C i pi
xi (6.7)
C p
gradientul de concentraţie
grad i L [kg/(m3·m)] (6.8)
x
debitul masic
mi mi
fluxul masic
[kg/s] (6.9)
M
ji i [kg/(m2·s)] (6.10)
S
232 Iniţiere în transferul de c ăldură şi masă
fluxul molar
ni
Ji [kmol/(m2·s)] (6.11)
S
viteza medie masică a amestecurilor multicomponente:
i wi
i
w[m/s] (6.12)
viteza medie molară a amestecului:
C w i i
i
W [m/s] (6.13)
C
Legea lui Fick este legea fundamentală a difuziei moleculare. Pentru
un amestec din două componente A şi B, ea se poate scrie sub forma:
dC A
J Az DAB , [kmol/(m 2·s)] (6.14)
dz
unde: A B ; C C A C B ; g A A / ; x A C A / C p A / p .
Se observă că între fluxuri există relaţia:
J A J AM A (6.17)
Pentru un amestec de doi componenţi cu viteza medie masică wz în
direcţia z, fluxul masic se scrie:
J Az, A wAz wz (6.18)
în care wAz este viteza componentului A în direcţia z.
Transferul de masă 233
Înlocuind în ecuaţia
dg (6.22), se obţine:
n Az D AB A g A n Az
. nBz (6.23)
dz
Această relaţie se poate generaliza şi scrie în formă vectorială:
nA DABg A g A n A, nB (6.24)
N A CDAbx A x A N A, N B (6.25)
în care: N A C A wA şi N B CB wB .
Ecuaţiile (6.24) şi (6.26) reprezintă alte forme echivalente cu
expresiile (6.15) şi (6.16) ale legii lui Fick. Coeficientul de difuzie DAB este
identic în toate cele patru ecuaţii.
234 Iniţiere în transferul de c ăldură şi masă
Coeficientul de difuzie D
Coeficientul de difuzie este introdus de legea lui Fick, fiind analog
conductivităţii termice din ecuaţia legii lui Fourier. Ecuaţia sa de definiţie
este: J
D AB Az
[m2/s] (6.26)
dC A
dz
El se defineşte ca fluxul molar al componentei A în direcţia z, pentru
un gradient al concentraţiei molare de 1 kmol/(kg·m).
Coeficientul de difuzie este o proprietate specifică amestecului, care
depinde de compoziţia sa, de temperatură şi presiune.
Utilizând teoria cineticii pentru gaze ideale se poate stabili o variaţie
a coeficientului de difuzie invers proporţională cu presiunea şi direct
proporţională cu temperatura:
Substanţa A Sunstanţa B T D AB
(K) (m2/s)
1 2 3 4
Gaze
-4
NH3 Aer 298 0,28·10
H2O Aer 298 0,26·10-
-
CO2 Aer 298 0,16·10
-
H2 Aer 298 0,41·10
-
O2 Aer 298 0,21·10
Acetona Aer 273 0,11·10-
Benzina Aer 298 0,88·10-
Naftalina Aer 300 0,62·10-
Ar N2 293 0,19·10 -4
-4
H2 O2 273 0,70·10
-4
H2 N2 273 0,68·10
Transferul de masă 235
Tabelul 6.1
(continuare
1 2 3 4
H2 CO2 273 0,55·10 -4
-4
CO2 N2 293 0,16·10
-4
CO2 O2 273 0,14·10
-4
O2 N2 273 0,18·10
Soluţii
Cafeina H2O 298 0,63·10-
Ethanol H2O 298 0,12·10-
Glucoza H2O 298 0,69·10-
Glicerină H2O 298 0,94·10-
Acetonă H2O 298 0,13·10-
CO2 H2O 298 0,20·10-
O2 H2O 298 0,24·10-
H2 H2O 298 0,63·10-8
N2 H2O 298 0,26·10-8
Solide
-9
O2 Cauciuc 298 0,21·10
-9
N2 Cauciuc 298 0,15·10 -9
CO2 Cauciuc 298 0,11·10
-13
He SiO2 293 0,4·10
-
H2 Fe 293 0,26·10
Cd Cu 293 0,27·10-
Al Cu 293 0,13·10-
M A,V A dx[kg/s]
dy dz (6.28)
Fluxul de masă care intră în elementul dv după direcţia x va fi:
na , x dy dz A w[kg/s]
A, x dy dz
(6.29)
Fluxul masic care iese din element după aceeaşi direcţie este:
n A, x dy dz
n A, x dx dy dz n A, x dy dz dz[kg/s] (6.30)
x
Fluxul de masă rămas în elementul de volum după direcţia x va fi:
n A, x
n A, x dx dy dz n A, x dy dz dx dy dz (6.31)
x
Scriind în mod analog variaţia fluxului de masă ce tranzitează
elementul după celelalte direcţii dy, dz se obţine fluxul variaţia fluxului de
masă după cele trei direcţii:
M A,st n Ax n Ay n A, z dv [kg/s]
x y z
Semnul minus apare deoarece s-a presupus că fluxul masic care
părăseşte volumul este mai mare ca cel care intră în volum.
nA z+dz
nA y+dy
x
M A, g
dz
nA,x nA,x+dx
M A,st
nA,y dy
dx
nA,z
M A[kg/s]
, g qmv , A dv (6.32)
Înlocuind valorile M A,v ; M A,st ; M A, g în bilanţul de masă se obţine:
n n n A q mv, A 0 (6.33)
x A, x y A, y z A, z
A
n A qmv, A 0 (6.34)
O ecuaţie similară se poate scrie pentru componentul B din amestec:
B
nB qmv,B 0 (6.35)
şi adunând ecuaţiile (6.34) şi (6.35), rezultă:
A B
n A nB qmv, A qmv,B. 0 (6.36)
Ţinând seama că, pentru un amestec de doi componenţi există
relaţiile:
n A nB A wA B wB w ;
A B ;
qmv, A qmv,B ,
deoarece generarea componentului A se face pe seama epuizării
componentului B, se obţine ecuaţia de continuitate pentru amestec :
, w 0 (6.37)
care este identică cu ecuaţia de continuitate pentru curgerea unui fluid
omogen.
238 Iniţiere în transferul de c ăldură şi masă
A
D AB g a A w qmv, A. 0 (6.38)
sau scrisă în funcţie de concentraţia molară:
C A
CDAB x A A w qmv, A 0 (6.38a)
A
. D AB 2 A (6.43)
Această ecuaţie este cunoscută sub numele de legea a doua de difuzie a lui
Fick. Ipoteza că fluidul nu se deplasează restrânge aplicabilitatea ei numai
la corpuri solide sau lichide staţionare, precum şi la sisteme binare de gaze,
sau lichide, la care nA = –nB.
Ecuaţia (6.43) este analogă cu ecuaţia lui Fourier pentru conducţia
căldurii:
T
. a 2 T (6.44)
Ecuaţiile (6.39), (6.40) şi (6.43) pot fi simplificate în continuare
dacă procesul se consideră staţionar şi deci A / 0 . Pentru densitate
constantă şi coeficient de difuzie constant, ecuaţia (6.39) devine:
w A D AB. 2 A qmv, A (6.45)
Dacă nu există nici generare de substanţa, se obţine:
w
. A DAB 2 A (6.46)
, 2 A 0 (6.47)
As
xAs
Gaz Lichid
sau
solid
x
Tabelul 6.2
(continuare)
1 2 3 4 5 6 7 8 9
310 – 755 700 600 2175 50,000 52,500 76,000
320 – 860 835 800 2650 56,300 56,800 78,600
323 – 890 870 850 2870 58,000 58,000 79,000
Mediu plan
Dacă se consideră un mediu plan în repaus, cu grosimea prin care
difuzează o componentă A prin componenta B, în regim staţionar, fără surse
interne de masă datorate unor reacţii chimice (figura 6.4), pentru
determinarea distribuţiei concentraţiei în spaţiu, se pleacă de la ecuaţia
(6.38a), care în ipotezele făcute are forma:
d dx
CDAB A 0 (6.50)
dx dx
A+B
xA,s1
xA,s2
A,x
x
x A x x A,s 2 x A,s1 , x A,s1 (6.51)
Fluxul molar (relaţia 6.25) în ipoteza considerată se scrie:
dx A ( x)
N A CDAB (6.52)
dx
x A,s 2 x A,s1 2
N A CDAB . [kmol/(m ·s)] (6.53)
L
DAB S
NA C A,s1 C A,s 2 [kmol/s]
(6.54)
Extinzând analogia electrică a transferului de căldură şi la transferul
de masă:
C
NA S [kmol/s] (6.55)
Rm,dif
Rm,dif [s/m3] (6.56)
D AB
Dacă mediul prin care are loc difuzia este cilindric sau sferic valorile
câmpului fracţiei molare şi al rezistenţelor masice sunt prezentate în tabelul
6.3 [20,40]
Transferul de masă 243
Tabelul 6.3
xA,s1
x
x A ( x) x A,s 2 x A,s1 x A,s1 Rm,dif
L D AB
L xA,s2
x
r2
r1
r x A,s1 x A,s 2 r lnr2 / r1
x A r ln x A,s 2 Rm,dif
L
lnr1 / r2 2D AB
r2
xA,s2
xA,s1
r1
r2 1 1 1
Rm,dif
x A, s1 x A,s 2 1 4DAB r1
+ xA,s2
x A r 1 x A, s 2 r2
r 1 / r1 1 / r2 r r2
xA,s1
Sc. (6.58)
D AB DAB
a
Le (6.59)
DAB C p DAB
Tabelul 6.4
Relaţii criteriale pentru transferul
de masă convectiv
Curgerea turbulentă
4 ShD 0,023Re0D,83 Sc 0,33 2000<ReD<70000
în conducte
1000<Sc<2260
g l
)
a
i
ţ
Bg
Film de gaz Film de lichid
a
r
t
(c*Bg) cAi
n
e
cBl
c
n
(p*Ai) (p*Bl)
o
c
(
a
e
n Ag Ai
u
i
s
e
r
(c*Ag) (c*Ai) cAl
P
Faza gazoasă Faza lichidă
(p*Al)
Distanţa
Ag
g
A
p
Ai
l
ta l
o
t
A p
A
cAl cAg
p
*
A cAtotal
Rlichid c 1/ kl
Al (6.68)
Rtotal c Atot 1/ K l
1 1 H
; (6.69)
K g k g kl
1 1 1
. (6.70)
K l Hk g kl
BIBLIOGRAFIE
[20] INCROPERA. F.P., DEWITT. D.P., Fundamentals of Heat and Mass Transfer,
John Wily & Sans, New York, 1996.
[21] ISACENCO. V.P., OSIPOVA. V.A., SUKOMEL. A.S., Teplaperdacia, Energhia,
1975.
[22] ISACENKO.V.P., Teploobmen pri condensatii, Energhia, Moskva,1977
[23] JOSHI, H.M., WEBB, R.L. Prediction of heat transfer and friction in the offset
o
strip fin arraz. Int. J. Heat Mass Transfer, vol.30. n 1, 1987, p 69 – 84
[24] JUKAUSKAH,A.,JIUJGDA,I., Teplotdacia v laminarnom patoke jidcosti, Mintis,
Vilnius, 1969.
[25] KAFAROV,V.V., Fundamentals off mass transfer, Mir Publishers, 1975.
[26] KAKAC, S., Handbook of single phase connectiv heat transfer, 1987
[27] KREITH. K., Principales of heat transfer, New-York International, 1976
[28] KUMAR,R., JUDD, R.L. Heat transfer with coiled turbulance promoters. Canad.
J. Chem. Eng., vol.48,1970,p. 378 -383.
[29] KUTADELADZE. CC., Teplaperedacia pri condensatii i kipenii, Masghiz, 1952.
[30] LECA, A., MLADIN,E.C., STAN,M. Transfer de căldură şi masă. Editura tehnică.
Bucureşti,1998.783p
[31] LOCKHART,R., MARTINELLI, R.C. - Proposed Corelation of Data for
Isothermal Two-Phase, 1994
[32] MARTO, P. J., LEPERE, V. J. Pool Boiling Heat Transfer from enhanced surfaces
to dielectric fluids. Advances in Enhanced Heat Transfer, HTD-18, ASME, New
York,1981.
[33] MIHEEV. M.A., MIHEEVA. I.M., Osnovi teplaperedaci, Energhia, Moskwa,
1973
[34] PETUHOV,B.S., Teploobmen I saprotivlenie pri laminarnom tecenii v trubah,
Energhia, Moscva,1967
[35] RABAS, T.J. The effect on fin density on the heat transfer and pressure drop
performance of low finned tube banks. ASME paper n 0 80-HT-97,1980.
[36] ROBINSON, H., BRIGGS,D.E. Pressure drop of air flowing across trangulair
0
pitch banks of finned tubes. CEP Szmp. Series n 64, vol 62,1996, p. 177-188
[37] ROSHEWOW, W.M., Hand book of Heat Transfer, Mc Gnow-Hill, New York,
1985
[38] SACADURA. J.F., Invitation aux transferts thermoques, Laroisier, TEC & DOC,
Paris 1993.
[39] STEFANESCU. D., LECA. A., LUCA. L., BADEA. A., MARINESCU. M.,
Transfer de căldură şi masă, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1983
[40] SUBBOTIN,V.I., Obşcie vaprosî teplo i maso obmena, Nauca i Tehnica, Minsc,
1966
[41] STEPHAN,K. Heat transfer in condensation and boiling. Springer-Verlag Berlin
Heidelberg, 1992, 325 p
[42] THORSEN,R., LANDIES, F. Friction and heat transfer characteristics in turbulent
swirl flow subjected to large transverse temperature gradients. J. Heat Transfer,
vol.90, 1968, p 87-89.
[43] TIEN-MO SHIH, Numerical Heat Transfer, Hemisphere Publishing, 1984.
[44] TONG. L.L., Biling Heat Transfer and Two - Phase Flow, Wiley, New York,
1965.
[45] UTTAWAR, S.B., RAJA RAO, M. Turbulent flow friction and heat transfer
characteristics of single spirally enhanced tubes. J. Heat Transfer, vol 107,1985,p
930 - 935
Bibliografie 251
[46] VIDIL. R., MARVILLET, Ch., Les echangeurs a plaques. GRETh, Grenoble
1990.
[47] WEBB, R.L. Principles of Enhanced Heat Transfer. John Wiley &Sons, Inc., New
York, 1994,556p.
[48] WEBB, R.L., RUDY, T.M.,KEDZIERSKI, M.A. Prediction of the Condensation
coefficient on horizontal integral-fin tubes. J. Heat Transfer, vol. 107,1985.