2.

PRINCIPIILE DE BAZĂ ALE TERMODINAMICII

2.1. Conţinutul şi definiţiile primului principiu al termodinamicii.
2.2. Bilanțul energetic al proceselor în torent
2.3. Unele ecuații diferențiale ale I principiu
2.4.Conţinutul şi definiţiile principiului al II al termodinamicii.
2.5. Metodele de calcul al variaţiei entropiei corpurilor STI
2.6. Unele aplicații ale principiului al 2-lea al termodinamicii
2.7. Indicile proceselor ciclice directe
2.8. Indicile proceselor ciclice inversate
2.9. Ciclul Carnot. Noţiuni privind exergia
2.10. Teorema lui Gouy-Stodola
2.11 Principiul al III-lea al termodinamicii

2.1. Conţinutul şi definiţiile primului principiu al termodinamicii

Primul principiu al termodinamicii reprezintă legea conservării energiei referitor la procesele
termice.
Definiţiile de bază:
1. Energia unui sistem izolat se păstrează constantă la toate procesele care au loc în
sistem; ea poate numai să se transmită de la un corp la altul, care se află în interiorul
sistemului
2. Variaţia energiei interne a unui sistem termodinamic este egală cu suma algebrică a
acţiunilor externe
i n
U   Ei
i 1

Pentru un sistem termodinamic:

U  Q  L sau Q  U  L
Căldura introdusă la un corp care se găseşte în repaus se cheltuie pentru variaţia energiei interne şi
producerea lucrului de destindere.
Pentru un proces elementar:
dU  Q  L

3. Din postulatul iniţial al I principiu reesă că în procesele termodinamice deschise

suma acţiunilor energetice nu depinde de caracterul proceselor.
q1b 2  l1b 2  q1a 2  l1a 2 p
1 a
u1a 2  q1a 2  l1a 2
u1b 2  q1b 2  l1b 2
b 2
u1a 2  u1b 2
v
Figura 2.1. Procese deschise

15
 4. În procesele termodinamice ciclice (închise) cantităţile sumare ale căldurii şi lucrului
mecanic sunt echivalente

 Q   L sau  Q  L  1
u  q  l p
 du   q   l   q   l 1 a

 q  1 ori
 l  1
 l  q b 2

Dacă   0
v
în cazul proceselor ciclice
Figura 2.2. Ciclu termodinamic
 w2 
lteh  vdp  d  
 2 
d  pv   vdp  pdv   vdp  pdv  d  pv 
q  du  pdv  pdv  q  du
 w2   w2 
lteh  pdv  d  pv   d    lteh  q  du  d  pv   d  
 2   2 
 w2   w2 
lteh  q  dh  d     lteh   q   dh   d    lteh  q ciclu
ciclu

 
2  2 
 w2 
q  lteh  dh  d  
 2 
Într-un ciclu închis lucru produs este posibil numai din contul unei surse de energie.
În cazul în care   0
 w2 
lteh  q  dh  d    
 2 
 w2 
q  lteh  dh  d    
 2 

 q   du   dl  qc  l dest ; l c  ltehn
c c
În cazul proceselor de destindere dest

5. Perpetum mobile de primul tip este imposibil.

Perpetum mobile de primul tip este un motor veşnic în care are loc producerea lucrului mecanic fără
arderea combustibilului ori fără consum de alte resurse energetice.
În baza primului principiu al termodinamicii se elaborează bilanţurile energetice ale oricărei
instalaţii.
Primul principiu al termodinamicii reflectă legea conservării resurselor energetice.

16
 1.2. Bilanţul energetic al proceselor în torent
O mare parte din procesele în torent sunt însoţite de producerea lucrului mecanic tehnic al părţii
mobile.
q  u  l
 w2 
lteh  vdp  d  
 2 
 w2 
d  pv   vdp  pdv 
pdv  d  pv   vdp  d  pv   lteh  d  
 2 
  0  q  du  pdv  d u  pv   dh
 w2 
q  du  lteh  d  pv   d  
 2 
 w2 
q  dh  lteh  d  
 
2
q  h  lteh  ec
Această ecuație reprezintă I principiu al termodinamicii pentru procesele în torent.
Căldura introdusă asigură producerea lucrului tehnic şi variaţia entalpiei şi a energiei cinetice.
1.3. Unele ecuaţii diferenţiale ale I principiu
du  q  l ; l  pdv  
du  q  pdv  
du  pdv  q  
pdv  vdp  d  pv 
du  d  pv   vdp  q    dh  vdp  q  
Această ecuaţie arată că este indiferent cum noi schimbăm starea unui corp: introducând căldura ori
provocând efectul disipativ.
1.4. Conţinutul şi definiţiile principiului al doilea al termodinamicii
Principiul al doilea al termodinamicii este un principiu obţinut din experienţă.
Se cunosc mai multe definiţii ale principiului al doilea al termodinamicii. Principalele sunt:
1. Definiţia lui R.Clausius (1850)
În procesele care evoluează de la sine căldura întotdeauna se transmite de la un corp
cald la unul rece. Nu se poate de transferat căldura de la un corp rece la unul cald fără
consum de o formă a energiei
Presupunem că este posibilă transmiterea căldurii de la B la A.

17
 S   S B  S A
Tc A STI 2
Q 2

S    
Q
T  const 
1
T 1
T T
Q
12  0 sistem izolat
Tr B Q Q  T  TA 
S      Q B   0
TB TA  TA  TB 
TB  TA

Figura 2.3. Deducerea definiției lui

Clausius a principiului al II-lea al
termodinamicii

Aceasta contrazice postulatului iniţial al principiului al II al termodinamicii. Deci transmiterea de la

sine a căldurii de la rece la cald este imposibilă.
2. W.Thomson (lordul Kelvin) a propus enunţul:
Cu ajutorul unui agent material neînsufleţit nu se poate obţine un lucru mecanic prin
răcirea unei mase oarecare de substanţă sub temperatura celui mai rece dintre corpurile
exterioare.
Cu alte cuvinte, este imposibil de realizat un motor mecanic termic care ar fi în stare toată căldura
primită de la o sursă de energie s-o transformă în lucru mecanic.
Presupunem că acesta are loc într-un sistem termodinamic izolat. Presupunem că am realizat acest
motor. Cu ce va fi egală variaţia entropiei sistemului?
STI
Sursa de energie termică
(SET) cu temperatura T

Consumator de
L
motor lucru L

Figura 2.4. Deducerea definiției lui Thomson a principiului al II-lea al termodinamicii

Q
S   S SET  S MT  S CT   00 0
T

S MT   dS  0

Aceasta contrazice postulatului iniţial al principiului al II al termodinamicii. Presupunerea este

greşită.

18
 3. M.Plank a propus enunţul: este imposibil de construit o maşină care să funcţioneze
periodic şi a cărei întreaga acţiune să se reducă la ridicarea unei greutăţi şi la răcirea
unei surse de căldură
4. W.Ostwald: Este imposibil de construit un perpetuum mobile de speţa a doua.
(Perpetuum mobile de speţa a doua este o maşină care ar produce lucru mecanic fără
diferenţa de temperatură)
Trebuie de subliniat: lucrul mecanic, lucrul electric, lucrul forţelor magnetice pot fi transformate în
întregime în căldură. Căldura nu poate fi transferată în întregime în formele enumerate de energie.
Q  
dS 
T

1.5. Metodele de calcul al variaţiei entropiei corpurilor sistemului termodinamic

izolat
Variaţia entropiei se determină pentru fiecare corp aparte. Variaţia entropiei sistemului o găsim ca
suma variaţiilor entropiilor fiecărui corp separat.
Baza de calcul este definiţia entropiei după principiului al 2-lea al termodinamicii
q  
ds 
T
Este necesară cunoaşterea valorii .
q
Admitem procesul reversibil =0 ds 
T
Avem următoarele cazuri: T

2
q q12
1. T=const, sT  T
1
 sT 
T 1 2
q>0
2. T – variabil,
2
q 2
c x dT
s   s x  
1
T 1
T
s
q  c x dT  c x  q x dT
Figura 2.5. Proces izoterm

T2
Dacă cx=const între T1 şi T2 s x  c x ln
T1
În procese care parcurg la T≠const se utilizează noţiunea – temperatura termodinamică medie Tm

19
 2
q q q 1
2
T
s  
s s 1
 ; Tm    Tds
1
T Tm
2 2
 Tds m Tm=TN
Tm  1 Tm
s2  s1 N
1

s1 s2 s

Figura 2.6. Proces convențional izoterm

Temperatura termodinamică medie este temperatura
unui aşa proces izotermic echivalent (convenţional izotermic), la care q şi s sunt egale cu valorile
acestor mărimi în procesul examinat: qmn  q12 ; sn  sm  s2  s1
2

2  Tds
q mn  Tm  s mn   Tds  Tm  1

1
s 2  s1
Dacă cx=const, q x  c x T2  T1  , qmn  Tm  s mn

c
2
c  T2  T1  c  T2  T1 
Tm  
s 2  s1 1
dT 
s 2  s1

T
c  ln 2
T1

c x T2  T1  T2  T1
Tm  
T2 T
c x ln ln 2
T1 T1

3. Cazul general: pentru corpuri simple entropia poate fi prezentată ca funcţie s=s(T,v), s=s(p,
T), s=s(p,v)

 s   s 
ds    dT    dv
 T  v  v  T
 s   s 
T2 2 v

s     dT     dv
T1 
T  v v1 
v  T

 s   s   s   s 
ds    dp    dT ds    dp    dv
 p T  T  p  p  v  v  p
 s   s   s   s 
p2 2 T p2 2 v

s     dp     dT s     dp     dv
p1 
p T T1  T p p1 
p  v v1 
v  p

În termotehnică
T
s x  s 0   ds
T0

s 0  0 la T0  273 K , p0  0,101325 MPa

20
 1.6. Unele aplicaţii ale principiului al 2-lea al termodinamicii
Aplicaţiile de bază dau posibilitatea de a înţelege:
 Cauzele ireversibilităţii proceselor termodinamice
 Condiţiile hipotetice ale proceselor reversibile
 Particularităţile entropice ale proceselor adiabatice reale
 Direcţia proceselor în STI
a) Cauza ireversibilităţii: necesarul de diferenţă de temperatură

Tc A STI
Tc  Tr
Q Q T  Tr
Q S   S A  S B     Q c 0
Tc Tr Tc  Tr
Tr B Necesarul de T  Tc  Tr  0 este o pricină a

ireversibilităţii S>0.

Figura 2.7. Diferența de temperatură

Se numeşte ireversibilitatea externă.

b) Cauza ireversibilității: mişcarea fluidului motor cu apariția :

S    0 , orice proces real în mişcare are loc cu disipaţii.
T
Se numeşte ireveribilitate internă.
Variaţia entropiei este măsura ireversibilităţii proceselor
c) Condiţiile hipotetice ale reversibilităţii:
c1: T=0, Tc=Tr
c2: =0
d) Particularităţile entropice ale proceselor adiabatice: Q  0, dS  0

T 2
Procesele posibile în realitate A3, A4, A5 . 3
A1 şi A2 – procese reversibile.
A 4

imposibil 5
1
s

Figura 2.8. Procese adiabate

e) Direcţia proceselor reale în STI: S  0, S  2  S 1 , S   S max

21
 1.7. Indicile proceselor ciclice directe
Se numeşte ciclu termodinamic o totalitate de transformări de stare, prin care corpul (agentul termic)
se readuce la starea iniţială.

Sursa de
căldură
Tc
Q1

L
Q2
Sursa rece , Tr
mediul
ambiant
STI

Figura 2.9. Schema

termodinamică a motorului
termic

L este lucrul produs în ciclu, Q1 este căldura introdusă, care este preluată de la sursa caldă; L este
lucrul mecanic produs, iar Q2 este căldura cedată sursei reci.
S   0
După I principiu al termodinamicii
L = Q1 –Q2 >0, Q2<Q1

Q1 Q2
S   S c  S r    0
Tc Tr
Tc  Tr
Concluzie: Pentru transformarea ciclică a căldurii în lucru mecanic sunt necesare două surse de
căldură. Randamentul termic al ciclului:
L Q1  Q2 Q
t    1  2  1,
Q1 Q1 Q1
T2 Tr
Q2  Q1  ; Q2min  Q1   în procese reversibile
T1 Tc
 T 
L=max când Q2min ; Lmax  Q1  Q2min  Q1  1  r  în procesele reversibile.
 Tc 

22
 1.8. Indicile proceselor ciclice inversate
Ciclul inversat este destinat pentru a transfera căldura de la un nivel a temperaturii mai joase la un
nivel cu potenţial de temperatură mai ridicată. Ciclurile inversate sunt caracteristice instalaţiilor
frigorifice, pompelor de căldură, etc.

STI

Corp cald, Tc

Q1
L

Q2

Corp rece, Tr

Figura 2.10. Schema termodinamică a maşinii

frigorifice
După I principiu al termodinamicii
Q1 = Q2 + L ,
Coeficientul frigorific
Q2 Q2
 
L Q1  Q2

La transferul lui Q2: Lmin  Q1min  Q2

Q2 Q
 max   min 2
Lmin
Q1  Q2

Aceasta va fi dacă toate procesele vor fi reversibile.

Q2 Q1min
S     0
Tr Tc

Tc
Q1min  Q2 
Tr

Q2 Q2 Tr
 max   
Q  Q2
min
T1 Tc  Tr
1 Q2   Q2
T2

Când ciclul inversat funcţionează în regim de frigider, în calitate de corp cald se folosește mediu
ambiant.
23
Pompa de căldură: corp cald este o clădire, corp rece – mediu ambiant.
Dacă în calitate de corp cald care primeşte căldura în ciclu inversat serveşte incinta – se numeşte
pompa de căldură.
Q1  Q2  Lc - căldura introdusă în incinta.
În cazul pompei termice eficienţa se estimează cu coeficient de performanţă:
Q1 Q2  Lc
COP     1
Lc Lc

1.9. Ciclul Carnot. Noţiuni privind exergie

În ciclurile reversibile toate procesele termodinamice sunt reversibile. Pierderi de energie
nejustificate nu-s. Ciclul reversibil are eficienţă maximă posibilă. În calitate de model al ciclului
reversibil cu eficienţă maximă se utilizează ciclul Carnot. Ciclul Carnot este compus din 2 procese
izotermice şi 2 adiabatice reversibile.
Ciclu inversat Ciclu direct
Q2 Q2 L Q1  Q2
  t  
L Q1  Q2 Q1 Q1

T T
Q1 Q1
Tc=T1 Tc=T1
1 4 4 1

L L

Tr=T2 Tr=T2
2 3 3 2
Q2 Q2

S S
1 – 2 destindere adiabatică; 1 – 2 destindere adiabatică a agentului de lucru;
2 -3 izotermic; 2 -3 izotermic;
3 – 4 comprimare adiabatică; 3 – 4 comprimarea adiabatică;
4 – 1 izotermic. 4 – 1 izotermic.
T2 S 3  S 2  T2 Dacă t  max, Q2  min, Lc  max
 
T1 S 4  S1   T2 S 3  S 2  T1  T2
Q1 Q2min
  0
=max când Lc  min Tc Tr condiţia de Q2min
Q T
Lucrul minim care este necesar de cheltuit Q2min  1 r
Tc
pentru a transmite căldura de la un corp rece
Q2 T S  S 3  T
spre un corp cald se numeşte exergia căldurii la  t  1   1 2 2  1 2
Q1 T1 S1  S 4  T1
temperaturi mai joase ca temperatura mediului
Randamentul ciclului Carnot (maşina termică)
ambiant.
24
Dacă T1  T2 atunci    să fie max între T1 şi T2.
Lucrul maxim produs în ciclul Carnot se
 T0 
Dacă Tc<T0 Ex  Q  1    0
 Tr  numeşte exergia căldurii (partea maximă a

Când are loc transmiterea căldurii de la un corp energiei care poate fi transformată în lucru
mai rece spre un corp cald, exergia este lucrul mecanic).
minim care se consumă pentru realizarea ciclului Exergia Ex  Q  1  T0 

 T
în ciclul Carnot inversat.  c 

Tr  0 nu poate fi, Tr=0,001 K factorul Carnot  c  1 

T0
Tc
T0 – temperatura mediului ambiant
Dacă Tc>T0 – lucru maxim este egal cu
 T 
Ex  Q1  1  0   0
 Tc 
În caz general sub exergia se înţelege partea maximă a energiei care poate fi transformată în orice
mod de energie.
Anergie se numeşte partea de energie care nu poate fi transformată în alte forme de energie (decât
să rămână sub formă de energie termică)
Notând energia sistemului cu E, iar cu Ex şi A exergia, respectiv anergia lui, putem scrie:
E  Ex  A .
Anergia este energia mediului ambiant.
Exergia căldurii Q:
 T 
E xQ  Q1  0  .
 T 
Exergia entalpiei H:

E xH  H  H 0  T0 S  S 0  , ex  h  h0  T0 s  s0 
H, S – entalpia şi, respectiv, entropia agentului termic la parametrii lui examinaţi;
H0, S0 - entalpia şi, respectiv, entropia agentului termic la parametrii mediului ambiant
Exergia lucrului mecanic L:
E xL  L .
Exergia energiei cinetice Ec:
w2
E xEc  Ec  m  .
2
Exergia energiei potenţiale gravitaţionale Ep
E xp  m  g  h .

25
 1.10. Teorema lui Gouy-Stodola
Cu ajutorul acestei teoreme se poate de calculat pierderile de exergie în maşinile termice reale.
Presupunem că într-un sistem izolat avem 2 maşini termice – una funcţionează cu ciclu reversibil, a
doua după ciclul ireversibil. Aceste maşini termice funcţionează între aceleaşi surse de căldură reci
şi primesc aceeaşi cantitate de căldură Q1.

Sursa de
căldură
Tc
Q1

L
Q2
Sursa rece , Tr
mediul
ambiant

Figura 2.11. Motoare termice

I maşină - Lmax  Q1  Q2min , - proces reversibil.

II maşină - L  Q1  Q2 , - proces ireversibil.

Pierderile de exergie a lucrului mecanic din cauza ireversibilităţii proceselor
Pex  Lmax  L

Pex  Q1  Q2min  Q1  Q2  Q2  Q2min

Pentru a găsi Q2 şi Q2min scriem ecuaţia pentru variaţia entropiei în aceste maşini:
Q1 Q2min
1) S      0, reversibil
T1 T2
Q1 Q2
2) S      0, ireversibil
T1 T2
Q1 Q2 Q1 Q2min
Din ecuaţia 2 scădem ecuaţia 1:      S  0,
T1 T2 T1 T2 
Q2 Q2min
S   .
 T2 T2
Q2  Q2min  To  S

P  T0  S  .
Pierderile de lucru mecanic din cauza ireversibilităţii sunt egale cu produsul temperaturii mediului
ambiant şi variaţia sumară a entropiei sistemului izolat.

26
 1.11. Principiul al III-lea al termodinamicii
Primul a definit acest principiu este Nernst. În continuare Planck a completat acest principiu.
Definiţia: În procesele cvasistatice izoterme, desfăşurate în sistemele de echilibru, atunci cînd
temperatura tinde către zero absolut, variaţia entropiei şi entropia însăşi tind spre zero.

lim S  S
T 0
0
0

Aceasta dă posibilitatea de a calcula valoarea absolută a entropiei după formula:

T
cdT
S
0
T

Valorile entropiei determinate experimental pentru gheaţă ( H 2 O ) sunt prezentate în tabelul 2.1.
Tabelul 2.1. Valorile entropiei gheţii
T, K S, cal/K
273 9,18
200 6,69
100 3,16
30 1,00
20 0,095
10 0

Inaccesibilitatea temperaturii de zero absolut

Presupunem că temperatura de zero absolut poate fi atinsă. Vom examina într-un sistem de
coordonate T,S un ciclu Carnot (fig.2.12). Fie că încălzitorul are temperatura T1 şi primeşte
cantitatea de căldură Q1 , iar teorema lui Nernst nu se respectă.

Figura 2.12. Ciclul Carnot reprezentat în coordonatele T-S.

Drept răcitor vom lua un corp care are temperatura 0 K . Ciclul nominalizat este reversibil şi vom
aplica principiul al II-lea al termodinamicii scris în forma:

Q
 T
 0;

27
 Q Q Q Q Q
T  
1 2
T
 
2 3
T
 
3 4
T
 
4 1
T
 0;

Q 1 Q Q Q Q

1 2
T

T  Q  1 ;
T1 
2 3
T
 
4 1
T
 0; 
3 4
T
 0;

Q Q1
T 
T1
 0.

Presupunând că putem coborâ până la zero absolut, am ajunge la absurd, deoarece nu se respectă
principiul al II-lea al termodinamicii. În aşa mod, presupunerea noastră este imposibilă de a fi
realizată: pentru de zero absolut este inaccesibil de atins pe cale experimentală.
Ultima afirmaţie este primită ca una din formulările principiului al III-lea al termodinamicii.

3. GAZELE PERFECTE ŞI TRANSFORMĂRILE TERMODINAMICE

3.1. Legile gazelor perfecte
3.2. Ecuaţia de stare a gazelor perfecte
3.3. Mărimile calorice ale gazelor perfecte
3.4. Relaţiile între parametri în procesele termodinamice
3.5. Analiza termodinamică a proceselor politropice
3.1. Legile gazelor perfecte

Gaz perfect se numeşte un gaz moleculele căruia sunt nişte puncte fără volum şi între ele lipsesc
forţele de interacţiune. Gazul perfect este o stare gazoasă la care se apropie gazele când p  0
presiunea lor se reduce, tinzând spre zero, iar temperatura termodinamică creşte, volumul specific
v  .
Sunt corecte un şir de legi:
 Legea lui Boyle(1662) – Mariotte (1676): T=const, pV=const
 Legea lui Gay-Lussac (1802): la p=const, V=V0(1+t),
V0 – volumul corpului gazos la 0 0C,  - coeficient de dilatare izobară:
1 1
 ,
273 K

 Legea lui Charles : v=const, p=p0(1+t)

 Legea lui Avogadro
În volume egale ale diferitor gaze la aceleaşi T şi p se găsesc acelaş număr de molecule
NA=NB. Din această lege rezultă că raportul maselor a 2 volume egale de gaze perfecte
aflate la aceeaşi presiune şi temperatură, este egal cu raportul dintre masele moleculare ale
acestor gaze.
 Legea lui Dalton

28
 Presiunea sumară a unui amestec de gaze este egală cu suma presiunilor parţiale a
n
componentelor amestecului: p   p
i 1
i .

3.2. Ecuaţia de stare a gazelor perfecte

În majoritatea cazurilor calculul pentru gaz ideal poate fi efectuat cu ajutorul ecuaţiei de stare a
gazelor perfecte:
pv=RT pentru 1 kg de masă;
p se exprimă în Pa; presiunea este absolută;
v – în m3/kg;
R – în J/(kgK);
T – în K.
R=8314/, J/(kgK); R=8314 J/(kmolK);
Pentru m kg:
pV=mRT pentru m kg de masă,
V=mv, se exprimă în m3; m – în kg.
Pentru 1 kmol de substanţă: pV=RT
În condiţii normale V=22,4 m3/kmol; R=R/
pV=mRT
Această ecuaţie poate fi folosită pentru:
 determinarea parametrilor de stare:
RT RT pv
pv = RT, p  ; v ; T .
v p R
 determinarea masei corpului:
pV
m .
RT
 pentru recalcularea volumului de gaze în condiţii normale:
pn = 0,101325 MPa,
Tn = 273,15 K.
pV p V
 n n .
T Tn
 pentru determinarea densităţii:
RT
p  RT ,
v
1
 .
v
 pentru determinarea debitului masic sau volumic
pV
m  v  f  w
RT
w – viteza medie, m/s; f – aria secţiunii, m2.

29
 3.3. Mărimile calorice ale gazelor perfecte
1) Capacitatea de căldură (căldura specifică)

c, J kJ J kJ J kJ
; ; ; ; ;
kg  K kg  K m K
3
m K
3
kmol  K kmol  K

2) Energia internă specifică u, J/kg

3) Entalpia specifică h, J/kg
4) Entropia s, J/(kgK)
Prin numeroase cercetări experimentale s-a demonstrat că energia internă a gazelor perfecte nu
depinde de volumul specific şi presiunea gazului, fiind funcţia numai de temperatura gazelor
perfecte.
Teoria molecular-cinetică face concluzia că energia internă se împarte la egal pe fiecare grad de
libertate a moleculelor gazelor
i
u RT
2
unde i este gradul de libertate a moleculei pentru gazele perfecte.
u i
cv  ; cv  R
T 2
cv este căldura specifică la v=const.
Molecula:
 1 atom – i=3, cv  3 R
2

 2 atomi – i=5, cv 
5
R
2

 3 atomi – i=6, cv  3R
În calculele practice foarte des se utilizează căldura specifică la p=const cp, după legea lui Maier
(cp=cv+R)
i2 i
cp  R  1 R
2 2
Practica experimentală arată că căldura specifică nu rămânde constantă la variaţia temperaturii.
Căldura specifică nu depinde de p şi v, dar teoria contemporană spune că c=f(T). În practica c=f(T),
cv
cv  R  f T 
i
2 reală
Ştiinţa contemporană ne dă posibilitate de
a obţine C la diferite temperaturi După teoria
molecular-cinetică
q
c - reală
dT
q T
c - medie
T Figura 3.1. Dependența cv=f(T)
30
 t
În tabele deseori se prezintă valorile cm 0

 t 2  cm  t1
t2 t1
cm

t2 0 0
cm t1
t 2  t1
Dacă temperaturile nu coincid cu pasul tabelului, trebuie de făcut interpolarea liniară. Dacă
t1  t x  t 2 :

c2  c1
c x  c1  t x  t1 
t 2  t1

Interpolare liniară
 Entalpia
Pentru gazele perfecte entalpia se calculează după relaţia:
dh=cpdT
2
h12  h2  h1   c p dT
1

La parametri de bază p=0,1 MPa, T=273 K, h0=0

cp=f(T)
Pentru calcule se foloseşte noţiunea de cp medie, atunci h12  c p T

În afară de aceasta pentru calcule mai precise sunt date tabele lui Rivkin h=f(T):
T
h   c p dT  h tabel  f T 
0

 Energia internă
du  cv dt
2
u  u 2  u1   cv dt
1

cv  f t 
u  h  pv  h  RT ; c p  cv  R; cv  c p  R

cv  c p  R
u  h tabel  RT
 Entropia
s  f  p, T 
 s   s 
ds    dp    dT

 T
p  T  p
2
 s 
2
 s 
s12  s 2  s1     dT     dp
1
T p 1
p  T

31
 2
c p dT p
2
c p T dT p2
s12    R ln 2 s12    R ln
1
T p1 1
T p1
c p  a  bt ; c p  a  b  T  273

s  s tabel T   R ln
p
pbaza

pbaza  0,1 MPa;

s0  0 la Tb  273 K
În Rivkin s0=0 la T=0 K

3.4. Relaţiile între parametri în procesele termodinamice

Se va efectua analiza următoarelor procese termodinamice:
1. proces izocor v=const
2. proces izobar p=const
3. proces izotermic T=const
4. proces adiabat q=0
5. proces politrop.
Politropic se numeşte un proces generalizat în care rămâne constant exponentul politropic n. Pentru
proces politropic este corectă pvn=const.
Relaţiile între p, v, T pentru toate procesele indicate se determină din ecuaţia de stare a gazelor
perfecte.
v=const, p1v=RT1, p2v=RT2
p1 p 2 p1 T1
 ; 
T1 T2 p 2 T2
p – presiunea absolută, Pa.

32
 Relaţiile între parametrii în procesele termodinamice
Procese p, v p,T v, T q l ldepl h u s
2
cv dt
s  
T
q  du  cv dt 2 dh  c p dt du  cv dt
1

  vdp  v p1  p2 
2
izocor p1 T1 T2
v=const
- 
p2 T2
- q12  cv t  pdv  0
1
1
h  c p t u  cv t s  cv ln
T1


p2
 s tab  R ln
p1
T2
dh  c p dt du  cv dt s  c p ln 
izobar v1 T1 q  c p dt p  v2  v1   2
T1
- -    vdp  0 h  c p t u  cv t
p=const v2 T2 q12  c p t  RT2  T1  p2
1  s tab  R ln
p1
v2
s  R ln 
v1
v2
izotermi pv  const q  T  s2  s1  RT  ln  p2
v1   R ln 
c v1 p2
 - - ql ldep  l12 0 0 p1
p
T=const v2 p1  RT ln 1 T2 p
p2  c p ln  R ln 2
T1 p1

pv k  const k 1 k 1  k 1

T2  p2  T2  v1  p1v1   
p2 k 
 1   h  c p t u  cv t
k
 
k
adiabat p2  v1    k  1   p1  
  T1  p1  T1  v2  0 k  l12 0
q=0 p1  v2   

35
 2
cn dt
s  
T
pv n  const n 1 n 1 q  cn dt  n 1

1

politrop T2  p2  T2  v1  p1v1   
p2 n  T2
q12  cn t  1   h  c p t u  cv t s  cn ln
n
  
n
p2  v1    n  1   p1  
pvn=cons   T1  p1  T1  v2  n  l12 T1
t p1  v2  nk
c v t
 
T2 p
n 1  c p ln  R ln 2
T1 p1

36
 3.5. Analiza termodinamică a proceselor politropice

Transformarea politropă este transformarea cea mai generală a gazului perfect, în care acesta poate
schimba cu mediul exterior atât căldură cât şi lucru mecanic. Transformarea politropă este însoţită
de variaţia simultană a parametrilor de stare p, v, T. Un exemplu de astfel de transformare apare
într-un cilindru închis, dar care poate schimba cu mediul ambiant atât lucru mecanic, cât şi căldură.
Lucrul mecanic produs de piston este obţinut atât din căldura provenită din mediul ambiant, cât şi
din energia internă a sistemului.

În urma analizei se prevede:

 determinarea parametrilor de stare în punctele iniţiale şi finale ale procesului

 calcularea variaţiei mărimilor de stare u, h, s
 calcularea valorii caracteristicilor de proces: l, q, ldepl
 construirea variaţiei curbelor stării termodinamice a proceselor în diagrama p-v, T-s
 se efectuează o analiză a rezultatelor primite (cum se respectă I principiu al termodinamicii)

Legea de transformare:

unde n este exponentul transformării.

Din relaţiile pentru transformarea politropică:

 Pentru se obţine, la limită, transformarea izocoră (p1/nV=const).

 Pentru se obţine, la limită, transformarea izobară.
 Pentru se obţine, la limită, transformarea izotermă.
 Pentru se obţine transformarea adiabatică.

Fie într-o transformare de stare are loc parcurgerea starilor cu

p1, p2, p3, p4......

v1, v2, v3, v4......

38
 ln  p   n ln v   const
ln  p1   n ln v1   ln  p2   n ln v2   ....
ln  p2   ln  p1 
n
ln v1   ln v2  ln(p)

dreapta
De obicei, în practica uşor se măsoară procesului
politropic
p şi T.

ln(v)
n 1
 x , după ce uşor se determină x şi n.
n Figura 3.2. Determinarea indicelui
politropic
Sensul fizic al lui n:

ldep  vdp; l  pdv; q  du  pdv;

q  dh  vdp

cn dT  cv dT  pdv
cn dT  c p dT  vdp;

cn  cv dT  pdv

c n  c p dT  vdp

cn  c p vdp ldepl
 n n
c n  cv pdv l

l depl  n  l

cp cn  c p
 k; n 
cv c n  cv

nk
c n  cv
n 1

39
 1 n  k  cn  0 q  cn dT
q
n  1  T  const q  cn dT cn  
dT
n    cn  cv izocor
nk pv k  const ; q  c x dT  Tds
cp
k 1
cv
 T  T  T  T  T  T
   ;     ;   
 s  x c x  s  p c p  s  v cv

cn

cp

cv

0 1 k n

Figura 3.3. Dependența cn=f(n)

 Lucrul mecanic exterior:

 Lucrul mecanic tehnic:

 Căldura schimbată:

 Capacitatea termică masică:

40
 Variaţia entropiei:

P T n=k
n = + 
~
n=0

t
ns
co

t
ns
=

co
V

=
P
T=c
o n st
n =1
S
=
co
ns

n=k
t

n = + ~

V s

Figura 3.4. Prezentarea grafică a proceselor de bază

41