2.

PRIMUL PRINCIPIU AL TERMODINAMICII (PT 1)

• Studiul termodinamicii - două legi generale ale
naturii, numite principii (nu se pot demonstra pe cale matematică,
reprezintă rezultatul experienţei acumulate).
• Primul principiu al termodinamicii = legea generală
a conservării şi transformării energiei, aplicate în
cazul sistemelor termodinamice.
• Pentru enunţurile şi expresiile matematice ale PT1,
necesar introducerea noţiunilor de energie internă,
lucru mecanic, căldură şi entalpie.
Notaţii:  - pentru cantitate infinit mică;
d - pentru variaţii infinit mici;
 - pentru variaţii finite.
 2.1 Energia internă U [J]
– Mărime de stare = suma energiilor cinetice ale tuturor
particulelor elementare din care este alcătuit corpul
(molecule, atomi, electroni etc.) (Ecinetică = m*w2 / 2)
–Mărime de stare, adică depinde doar de starea sistemului la
momentul respectiv şi nu depinde de drumul parcurs de
sistem pentru a ajunge în starea respectivă.
– Mărime de stare extensivă, deci se poate defini şi energia
internă specifică:
U
u  
J / kg unde m - masa corpului.
m
În calculele termotehnicii nu interesează valoarea absolută a
energiei interne, ci numai variaţia sa atunci când sistemul
trece dintr-o stare în altă stare:

U  U 2  U 1  J
 2.2 Lucrul mecanic [J]
2.2a Lucrul mecanic exterior (sau al transformării) [J]
Energia internă a unui sistem termodinamic se poate
modifica datorită prezenţei unor interacţiuni între sistem şi
mediul exterior. Exemplu, în cazul unei interacţiuni mecanice între un
sistem închis şi mediul exterior se poate modifica energia internă a gazului prin
comprimare sau prin destindere.

Comprimare Destindere

Lucrul mecanic efectuat de piston asupra gazului se numeşte

lucru mecanic exterior sau al transformării.
 Lucrul mecanic - produsul între forţa F şi distanţa
x pe care are loc deplasarea punctului de aplicaţie al
forţei, pe direcţia forţei: L  F  x

 Pt o deplasare elementară dx - lucru mecanic

exterior elementar
L  F  dx
 Notatie L şi nu dL deoarece L nu reprezintă o
variaţie infinit mică a lucrului mecanic, ci o cantitate
infinit mică. Matematic - expresia L nu este o
diferenţială totală exactă. Notaţia corectă este:
2 2
 L  L12 şi nu
 L  L 2  L1
1
1
F = p A unde p = presiunea gazului, A - aria secţiunii
transversale a cilindrului, rezultă:
L = p A dx L = p dV
Pentru 1 kg de gaz, l = lucrul mecanic exterior
specific elementar: dV
l  p   p  dv
m
Lucrul mecanic exterior corespunzător
transformării de stare de la 1 la 2 este:
2 2
L12   L   p  dV  J
1 1
Lucrul mecanic exterior specific:
2
L12
l12    p  dv  J / kg
m 1
Lucrul mecanic există doar când există o
transformare şi din această cauză se mai
numeşte şi lucrul mecanic al
transformării.

Deoarece diagrama p - V permite

reprezentarea grafică a lucrului mecanic,
ea se numeşte diagramă mecanică.
 n notat 2
L12  lim ( p  dV )   p  dV  aria 11 2 2
' '
n 
i 1 1
 Deci, lucrul mecanic exterior nu este o
mărime de stare, ci depinde de drumul
parcurs. De exemplu, dacă transformarea 1-2
e pe drumul punctat, lucrul mecanic exterior
este mai mare.

 Această concluzie stă la baza funcţionării

maşinilor termice la care se reproduc periodic
anumite stări. Prin revenirea la starea iniţială,
variaţia tuturor mărimilor de stare este zero,
dar lucrul mecanic are o valoare diferită de
zero.
 Convenţia de semn:

L  0, dacă este cedat de sistem

L  0, dacă este primit de sistem

 2.2b Lucrul mecanic de deplasare sau
energia de deplasare Ld [J]

În cazul sistemelor deschise, pe lângă

interacţiunea mecanică de tipul corp mobil-
gaz, mai apare o interacţiune de tipul gaz-gaz.

Lucrul mecanic de deplasare = lucrul

mecanic necesar pentru deplasarea unui
volum de fluid într-o conductă, dintr-o poziţie
dată până în altă poziţie, în condiţii de
presiune constantă.
Conductă prin care se deplasează un fluid sub presiune
constantă p

Lucrul mecanic necesar pentru a deplasa

cantitatea m de fluid care ocupă volumul V din
poziţia I în poziţia II este:

Ld  F  x  p  A  x  p  V  J
Ld - produsul a două mărimi de stare p şi V,
produs care este acelaşi când valoarea
factorilor respectivi sunt aceeaşi. Rezultă că
lucrul mecanic de deplasare este o mărime de
stare spre deosebire de lucrul mecanic
exterior care este o mărime ce depinde de
drumul pe care se realizează transformarea
dintr-o stare în alta.
Exemplu: admisia la un motor cu piston cu
mecanism bielă-manivelă (motor acţionat de
gaze sub presiune).
În cursul deplasării pistonului de la 1' la
1 are loc admisia gazului la presiune
constantă p1. Sistemul efectuează lucru
mecanic la arborele maşinii chiar dacă
gazul nu a suferit o transformare dintr-o
stare în alta. Deci, mediul exterior a
cedat sistemului un lucru mecanic
necesar introducerii gazului în cilindru,
lucru mecanic pe care sistemul îl
cedează înapoi mediului prin intermediul
pistonului. L  p V
d 1 1
În diagrama mecanică, Ld se poate reprezenta
grafic printr-un dreptunghi de laturi p1 şi V1.
 2.2c Lucrul mecanic tehnic Lt [J]
Se consideră o maşină termică motoare.
Maşina termică = un sistem deschis prin care
trece, într-un interval de timp, masa de agent
termic sau agent de lucru m.
Această masă de gaz are la intrarea în
maşină presiunea p1, volumul V1 şi
temperatura T1.
După admisia în maşină, agentul de lucru
suferă o transformare în urma căreia ajunge
din starea 1 în starea 2.
La evacuarea din maşină, masa m de agent
de lucru are parametrii p2, V2, T2.
 1 2
p1V1T1 p2V2T2
maşină
termică

Lt12

Lucrul mecanic tehnic Lt = lucrul mecanic

total pe care îl dezvoltă agentul de lucru în
maşină care include atât lucrul mecanic al
transformării de la starea 1 la starea 2, cât şi
lucrul mecanic de deplasare pentru admisia şi
evacuarea agentului de lucru.
Exemplu: motorul cu piston prezentat
anterior:
În timpul deplasării pistonului din poziţia 1' în
1 are loc admisia gazului la presiune
constantă şi motorul efectuează lucru
mecanic:

L d  L admisie  p1V1 ; aria 01'11"

p
1' 1
p1

2' 2
p2

1'' 2''
0 V1 V2 V
În poziţia 1 se închid ambele supape şi
cantitatea de gaz având parametrii de stare
p1, V1, T1 suferă o transformare (destindere)
de la starea 1 la starea 2, caracterizată de
parametrii p2, V2, T2. Deci, este corect să
spunem transformare pentru că am avut o
cantitate fixă de gaz. În acest caz lucrul
mecanic cedat în exterior este lucrul mecanic
al transformării sau lucrul mecanic exterior.
2
L12   pdV ; aria 1"122"
1
Din poziţia 2, se deschide supapa de evacuare
şi are loc evacuarea gazului la presiune
constantă p2. Similar cu admisia, acest lucru
mecanic de deplasare este:

Ld  Levacuare   p2V2 ; aria 02"22'

Semnul (-) apare datorită faptului că, pentru

evacuarea gazului, maşina are nevoie din
exterior de lucru mecanic
Deci, lucrul mecanic tehnic:
L t12  L admisie  L12  L evacuare  p1V1  L12  p 2 V2  L12   p 2 V2  p1V1  
2 2 2 2 2 2
  pdV   d pV    pdV   pdV   Vdp    Vdp
1 1 1 1 1 1

2
L t12    Vdp  J
1

În diagrama pV:
L t12  L a  L12  Le  aria 01'11"  aria 1"122"  aria 02"22'  aria 1'122'
 2.2d Lucrul mecanic de frecare Lf [J]
 În fenomenele reale orice mişcare este însoţită de
frecare. Pentru învingerea acestor forţe de frecare
este necesar să se consume un lucru mecanic de
frecare Lf.
 Pentru sistemele care cedează lucru mecanic (ex.
motoare cu ardere internă), lucrul mecanic de
frecare, în valoare absolută, se scade din lucrul
mecanic produs de motor în condiţii ideale. Deci, din
cauza frecărilor, un motor va produce un lucru
mecanic mai mic decât lucrul mecanic ideal, în lipsa
frecărilor.
 Invers, pentru sistemele care primesc lucru
mecanic (ex. compresoare, pompe), lucrul mecanic
de frecare, în valoare absolută, se adună la valoarea
absolută a lucrului mecanic primit de sistem în
condiţii ideale, fără frecări. Deci, în condiţii reale, un
compresor va consuma mai mult lucru mecanic
decât în condiţii ideale.
 Lideal = 100 Joule [J]
Lfrecare = 5 J

Motor cu ardere internă

Lreal = 100 – 5 = 95 J

Compresor
Lreal = 100 + 5 = 105 J
 2.3 Căldura [J]
 Între un sistem termodin. şi mediul ext. - schimb de
energie pus în evidenţă prin modificarea temperaturii
sistemului. Schimbul energetic încetează dacă
temperatura mediului şi a sistemului devin egale.
 Energia transmisă în acest mod se numeşte căldură.
 Deci, la fel ca lucrul mecanic exterior, nici căldura nu este o
mărime de stare ci este o formă de transfer de energie.
Deci căldura apare doar când are loc un transfer de
energie. După ce transferul a încetat, nu se mai poate
vorbi de căldură ci doar de modificarea energiei interne
a sistemului. Deci, nu este corect să se spună că un
sistem are înglobat în el energie sub formă de căldură.
 Experimental: energia schimbată pe această
cale este proporţională cu masa sistemului şi cu
variaţia temperaturii sale.
 Pentru o transformare elementară, cantitatea
elementară de căldură este:

Q  m  c  dT  J
m - masa sistemului [kg];
dT - variaţia elementară a temperaturii [K];
c - mărime care depinde de natura sistemului şi de
starea sa termodinamică şi se numeşte căldură
specifică sau capacitate calorică masică [J/kgK];
Căldura Q12 primită sau cedată de un sistem într-
o transformare termodinamică 1-2 este:
2 2
Q12   Q   m  c  dT  J
1 1

Convenţia de semne:
Căldura primită de un sistem în cursul unei
transformări este pozitivă deoarece conduce la
creşterea temperaturii sistemului, dT > 0 (m și c
sunt mărimi fizice pozitive)

Căldura cedată este negativă.

 2.4 Entalpia I [J]
Mărime de stare ce caracterizează, ca şi
energia internă, nivelul energetic al unui sistem
termodinamic.
Se notează cu I şi se defineşte prin relaţia:
I  U  pV  J
adică reprezintă suma dintre energia internă U şi
lucrul mecanic de deplasare (sau energia de
deplasare) pV.
Pentru 1 kg, entalpia masică:
i  u  pv  J / kg
 2.5 Formulările PT1
PT1 - legea generală a conservării energiei şi
transformării energiei în procesele termice, are
următoarele formulări:
a) Energia unui sistem izolat se menţine
constantă.
b) Nu se poate realiza o maşină termică cu
funcţionare continuă care să producă lucru mecanic
fără a consuma o cantitate echivalentă de căldură.
O astfel de maşină care ar produce lucrul mecanic
continuu fără să consume căldură în cantitate
echivalentă se numeşte perpetuum mobile de
speţa I.
c) Perpetuum mobile de speţa I este imposibil.
d) O formulare mai restrânsă a echivalenţei între
căldură şi lucrul mecanic ca forme de transfer
de energie este următoarea:
Căldura poate fi produsă din lucrul mecanic şi
se poate transforma în lucru mecanic,
întotdeauna în baza aceluiaşi raport de
echivalenţă:
1 Kcal = 4185,5 J
Această formulare este specifică sistemului
tehnic de unităţi de măsură. În S.I. ambele
mărimi se exprimă în J.
 2.6 Exprimarea matematică a PT 1 pentru
sisteme închise
• Ansamblul sistem termodinamic închis şi mediul
exterior = sistem izolat. Conform PT1, energia
acestui ansamblu se menţine constantă. Deci,
energia schimbată de un sistem închis cu mediu sub
formă de căldură (Q) şi lucru mecanic (L) trebuie să
se regăsească în variaţia energiei interne a
sistemului U.
• Tinând cont de convenţia de semne, pentru o
transformare dintr-o stare 1 în starea 2:
U = U2 - U1 = Q12 - L12 unde L12 = lucru
mecanic al transformării (exterior), pentru că
sistemul este închis
Pt. 1 kg: u = u2 - u1 = q12 - l12
• .

Q = 100 J

Sistem
termodinamic
U

L = 70 J

U = U2 - U1 = Q – L = 100 J – 70 J = 30 J
Pentru o transformare elementară:
du = dq - dl = dq - p dv
dq = du + p dv (2.3)
Din definiţia entalpiei i=u+pv şi relaţia (2.3) rezultă:
dq = du + p dv = d(i - pv) + p dv = di -
d(pv) + p dv = di - p dv - v dp + p dv =
= di - v dp adică
dq = di - v dp (2.4)
Relaţiile (2.3) şi (2.4) reprezintă expresiile
matematice ale PT1 pentru sisteme închise, scrise
sub formă diferenţială.
 2.7 Exprimarea matematică a PT 1 pentru
sisteme deschise

Se consideră un sistem deschis, de exemplu

o maşină termică prin care circulă în permanenţă
un agent de lucru şi care schimbă cu mediul
exterior energie sub formă de căldură şi lucru
mecanic tehnic (lucrul mecanic la arborele unei
maşini termice este lucrul mecanic tehnic).
 p 1V1 T1 w1
1
Q12
h1 maşină Lt12
termică

2
h2 p 2V2 T2w2
Conform legii generale a conservării energiei:
E 2 - E 1 = ES (2.5)
E1, E2 = energia totală a agentului la intrarea, respectiv
ieşirea din sistem
Es = suma energiilor schimbate cu mediul exterior.
Energia agentului de lucru la intrarea sau ieşirea din
sistem este formată din suma energiilor pe care le
posedă:
- energia internă U=mu
- energia cinetică Ec = m w2 / 2
- energia potenţială Ep = m g h
- lucrul mecanic (energia) de deplasare a
masei de fluid din secţiunea respectivă Ld = p V = m p v
 w 2  w 2 
E  U  m  mgh  pV  m u   gh  pv 
2  2 
E s  Q12  L t12
Din relaţia (2.5) rezultă:
 w 22   w 12 
m u 2   gh 2  p 2 v 2   m u1   gh1  p1v1   Q12  L t12
 2   2 
Pentru 1 kg de agent de lucru:
2 2
w2  w1
q12  l t12  i 2  i1   g h 2  h1 
(2.6) 2

Relaţia (2.6) reprezintă expresia matematică a PT1

pentru sisteme deschise.
 2.8 Procese staţionare în sisteme deschise
 Cele mai multe maşini şi aparate termice, de exemplu
turbinele, compresoarele, schimbătoarele de căldură,
conductele, reprezintă din punct de vedere
termodinamic sisteme deschise. În tratarea acestor
sisteme se presupune că procesul din sistem este un
proces staţionar.
 Un proces staţionar se caracterizează prin faptul că
mărimile de stare ale fluidului nu variază în timp într-un
anumit punct al sistemului.
 Dacă la sistemele închise starea iniţială şi finală se
succed în timp, la sistemele deschise toate stările
fluidului există concomitent , însă în diferite
puncte ale spaţiului.
Procesele staţionare ale sistemelor
termodinamice deschise pot fi împărţite în două
categorii:
1) Procese de curgere = procese în care nu se
schimbă energie sub formă de lucru mecanic cu
mediul.
Aceste sisteme nu posedă instalaţii pentru
producerea sau consumul de lucru mecanic
tehnic (schimbătoare de căldură, conducte) (lt12 =
0).
2) Procese de lucru = procese în care se
schimbă cu mediul energie sub formă de lucru
mecanic tehnic (maşinile termice).
Expresia matematică a PT1 pentru sisteme deschise se va
simplifica în funcţie de procesul staţionar considerat. Astfel,
neglijând variaţia energiei potenţiale, mai ales în cazul în care
agentul de lucru este gaz, relaţia (2.6) devine:

1a) procese de curgere cu schimb de căldură (schimbătoare

de căldură): w2  w2
q12  i 2  i1  2 1
2
1b) procese de curgere adiabate (conducte izolate termic) (q12
= 0): w2  w2 2 1
i 2  i1  0
2
2) procese de lucru adiabate q12 = 0, lt12  0:
2 2
w 22  w12 w1  w2
 l t12  i 2  i1  sau l t12  i1  i 2 
2 2
 2.9 Ecuaţii calorice de stare
Din relaţiile anterioare (2.3) si (2.4) rezultă:
du = dq - p dv (2.7)
di = dq + v dp (2.8)
Variaţia energiei interne şi a entalpiei se poate
produce prin schimb de căldură cu mediul exterior. Din
această cauză energia internă şi entalpia se numesc mărimi
calorice de stare.
Tinând cont de dependenţa parametrilor de stare,
exprimată prin ecuaţia termică de stare F(p,v,T) = 0, energia
internă şi entalpia se pot determina numai în funcţie de 2
parametri.
Din relaţiile (2.7) si (2.8) şi pt. ca variaţia căldurii este
proporţională cu variaţia temperaturii, rezultă că variaţia
energiei interne este în funcţie de variaţia temperaturii şi
a volumului, iar variaţia entalpiei funcţie de variaţia
temperaturii şi a presiunii.
Rezultă că ecuaţiile pentru determinarea energiei interne
şi entalpiei, adică ecuaţiile calorice de stare, vor fi de
forma:
u = u(v,T)
i = i(p,T)
u şi i sunt mărimi de stare, deci admit diferenţiale
totale. Diferenţiind relaţiile, se obţine:
 u   u 
du    dv    dT
 v  T  T  v
 i   i 
di    dp    dT
 p  T  T  p
sau

 u   i 
du  c V  dT    dv di  c p  dT    dp
 v  T  p  T
Ecuaţiile calorice de stare scrise sub formă diferenţială

În aceste relaţii s-a notat:

 u   i 
cV    cp   
 T  v  T  p
cv și cp se numesc căldurile specifice
la volum respectiv presiune constantă
 Căldurile specifice cv şi cp
Din relaţiile (2.7) şi (2.12) rezultă:
 u 
q  du  pdv    dv  c v dT  pdv
 v  T
Pentru o transformare la volum constant (dv = 0)

 q  v   du  v  c V  dT (2.14)
Similar, din relaţiile (2.8) şi (2.13), rezultă:
 i 
q  di  vdp    dp  c p dT  vdp
 p  T
Pentru o transformare la presiunea constantă (dp = 0)

 q  p   di  p  c p  dT (2.15)
Din relaţiile (2.14) şi (2.15) rezultă:
(q ) v căldura specifică la volum constant
cv 
dT
(q ) p căldura specifică la presiune constantă
cp 
dT
Deci, se poate defini cv şi cp ca fiind energia schimbată sub formă
de căldură de unitatea de masă din sistemul considerat într-o
transformare la volum, respectiv la presiune constantă, astfel
încât sistemul să-şi modifice temperatura cu unitatea de grad în
cuprinsul aceleaşi stări de agregare.
 Această definiţie stă la baza determinării pe cale
experimentală a căldurilor specifice pentru diferite substanţe.
Fiindcă lichidele şi solidele sunt practic
incompresibile (deci nu-şi modifică volumul la mărirea
presiunii) cv şi cp au aceeaşi valoare.
 În acest caz se consideră o singură căldură specifică
q
notată c.
c  J / kgK 
dT
De exemplu:

- Pentru a încălzi 1 kg de apă cu 1°C (ex. de la 20°C la

21°C) am nevoie de 4120 J căldură (capă = 4120 J/kgK)
- Pentru a încălzi 1 kg de fier tot cu 1°C am nevoie de
doar 440 J căldură (cfier = 440 J/kgK)
- caur = 130 J/kgK