Principiul I al termodinamicii

Prima formulare a principiului I al termodinamicii:

În orice transformare termodinamică, variaţia
energiei interne depinde numai de stările iniţială şi finală,
fiind independentă de transformarea suferită.
DU = U2 – U1 = Q – L
A doua formulare a principiului I al termodinamicii:
Căldura schimbată de sistemul termodinamic cu
exteriorul este egală cu suma dintre variaţia energiei
interne a sistemului termodinamic şi lucrul mecanic
efectuat de sistem.
Q = DU + L
 Observaţii cu privire la principiul I al termodinamicii

1)Principiul I este o lege a conservării energiei totale şi a transformării

energiei în procesele mecanice şi termice.
2)Un sistem termodinamic poate ceda lucru mecanic mediului exterior
(L>0) numai dacă primeşte căldură din exterior (Q>0) sau dacă energia
sa internă scade (DU<0 adică U2<U1):
L = Q – DU

3)Într-un proces ciclic: U2 = U1 deci L = Q: Un sistem termodinamic

poate ceda lucru mecanic mediului exterior (L>0) numai dacă primeşte
căldură din exterior (Q>0) . De aici rezultă imposibilitatea realizării unui
perpetuum mobile de speţa I )a unei maşini care să producă lucru
mecanic fără a consuma energie).

4)La sistemul izolat (L = 0 şi Q = 0), principiul I reprezintă o lege a

conservării energiei interne.
 Aplicaţii ale principiului I la transformările simple ale gazului ideal

Vom calcula formulele pentru lucrul mecanic (L),

căldură (Q) şi variaţia energiei interne (DU) pentru
transformările gazului ideal
 RECAPITULARE

Energia internă (U) este formă de energie numeric

egală cu suma energiilor cinetice ,a energiilor
potenţiale de interacţiune între componente sau între
acestea şi câmpul de forţe exterioare.

U    Cv  T ecuaţia calorică:

! Energia internă este o mărime de stare

Lucrul mecanic este o formă de transfer de energie
care se materializează prin modificarea parametrului
de poziţie(V).
Geometric reprezintă aria cuprinsă între grafic şi abscisă , între starea finală şi
iniţială.

1(T1) 2(T2)
p1=p2=p
L L  F  x, dar F  p  S 
V1 x V2
L  p  S  x  L  p  V2  V1 
S
F L  p  V
Din formulă rezultă: Lefectuat  0, L primit  0

! Lucrul mecanic este o mărime de proces

Căldura Q este o formă de transfer de energie care se
manifestă prin schimbarea stării de încălzire a
sistemului termodinamic şi fără modificarea
parametrului de poziţie.
Căldura nu are formulă de calcul dar intră în formulele de
definiţie ale coeficienţilor calorici

! Căldura este o mărime de proces

 TRANSFORMARE IZOCORĂ

a.Lucrul mecanic
V  const  V  0
L0
L  p  V

Înlocuind în ecuaţia principiului I (Q = L + DU) obţinem:

Q  U

b.Căldura
Dar, conformşiecuaţiei
energia internă
calorice:
de unde rezultă că: U    Cv  T

Q  U    Cv  T
 TRANSFORMARE IZOBARĂ

a.Căldura
Q
Cp  de unde: Q    C p  T
  T
b.Lucrul mecanic
L  p  V unde: V  V final  Vinitial

c.Energia internă
Din ecuaţia calorică si ca urmare a principiului I rezultă că variaţia de
nergie internă a unui gaz care suferă o transformare izobară este:

U    Cv  T
 TRANSFORMARE IZOTERMĂ

a.Energia internă
T  const  T  0
U  0
U    Cv  T p
1(T1)
Înlocuind în ecuaţia principiului I (Q = p1
L + DU) obţinem:
p2 2(T1)
L
QL
V1 V2 V
b.Căldura şi lucrul mecanic
Lucru mecanic reprezintă aria limitată pe grafic a cărei valoare
este dată de relaţia dedusă prin calcul diferenţial:
V final
Q  L  RT ln
Vinitial
 TRANSFORMARE ADIABATICĂ

Sistemul care nu schimbă căldură cu mediul exterior

se numeşte sistem adiabatic (ex. termosul, sau
calorimetrul -în laborator).
Studiul acestor procese este studiat de o parte a fizicii
numită calorimetrie.
Transformarea adiabatică este o transformare simplă
în care o masă de gaz schimbă energie cu mediul
exterior numai sub formă de lucru mecanic.
REPREZENTARE GRAFICĂ

p
1(T1)

p1

p2 2(T2)

V1 V2 V

Reprezentarea grafică a Reprezentarea grafică comparativă:

transformării adiabatice (adiabate) adiabată şi izotermă
LEGEA TRANSFORMĂRII ADIABATICE

• Din reprezentarea grafică rezultă asemănarea cu

transformarea izotermă, dar se sesizează o creştere mai
rapidă a presiunii la aceeaşi variaţie de volum.
• Acest lucru se transcrie matematic prin introducerea unui
exponent în relaţia definită pentru transformarea izotermă:
 
p1  V1  p2  V2 Ecuaţia lui Poisson
Cp
unde:   se numeşte exponent adiabatic.
CV
a.Căldura
Q0
b.Energia internă
U    Cv  T

c.Lucrul mecanic
Înlocuind în ecuaţia principiului I (Q = L + DU) obţinem:
L  U
de unde:

L    Cv  T
 Conform relaţiilor de mai sus putem spune că, într-o
transformare adiabatică, sistemul efectuează lucru
mecanic pe seama scăderii energiei sale interne.