2.

PRINCIPIUL ÎNTÂI AL TERMODINAMICII

Termodinamica se bazeaza pe doua legi generale, numite principii, legi care nu se pot
demonstra pe cale matematica, acestea reprezentând rezultatul experientei acumulate
în studiul proceselor practice.
Primul principiu al termodinamicii este legea conservarii si transformarii energiei
aplicata în cazul sistemelor termodinamice. Pentru a putea enunta aceasta lege este
necesara definirea urmatoarelor notiuni: lucrul mecanic, L ; lucrul mecanic de dislocare,
Ld ; lucrul mecanic tehnic, Lt ; energia interna, U ; entalpia, H si caldura, Q .

Principiul întâi al termodinamicii pentru sisteme închise

2.1. Lucrul mecanic al variatiei de volum
Lucrul mecanic reprezinta efectul actiunii unor forte perpendiculare pe conturul
sistemului închis în repaus si care produc o modificare a starii interioare a sistemului ca
urmare a deplasarii suprafetei de control (fig.2.1).
Lucrul mecanic este o marime care caracterizeaza din
punct de vedere al schimbului energetic, o interactiune
mecanica. Acesta reprezinta deci energia schimbata între
sistem si mediul exterior în cursul interactiunii mecanice
(element mobil – gaz).
Se considera un sistem închis format dintr-un gaz aflat într-
un cilindru cu piston. La o deplasare elementara a
pistonului dx , volumul gazului aflat la presiunea p se va
Fig. 2.1. Diagrama p-V.
modifica cu dV Lucrul mecanic elementar efectuat de
piston va fi:
πd 2 (2.1)
δL = F ⋅ dx = pAdx = p dx = p ⋅ dV .
4
si se reprezinta în diagrama p − V prin suprafata elementara cu baza dV si înaltimea p .
Pentru o masa de 1 kg, lucrul mecanic specific este:
pdV
δl = = pdv . (2.2)
m
Între doua stari de echilibru 1 si 2, lucrul mecanic se obtine prin integrare:

1
 2
∫
2
L12 =
1
pdV sau l12 = ∫ 1
pdv . (2.3)

si este reprezentat în diagrama p − V prin aria 122’ l’ .

Valoarea lucrului mecanic depinde de transformarea care are loc în sistem, ca urmare
este o marime de proces si nu una de stare.
S-a convenit sa se considere lucrul mecanic pozitiv atunci când este produs de sistem
si negativ atunci când este consumat de catre acesta.
Lucrul mecanic este o forma de schimb de energie.

2.2. Lucrul mecanic de dislocare

Lucrul mecanic de dislocare este lucrul mecanic necesar
pentru deplasarea unui volum V de fluid într-o conducta
dintr-o pozitie data I pâna în pozitia urmatoare II, în
conditii de presiune constanta (fig.2.2).
Ld = Fx = pAx = pV , (2.4)

Fig. 2.2. Lucrul mecanic de iar pentru cazul m = 1 kg:

dislocare
l d = pv . (2.5)

Spre deosebire de lucrul mecanic, lucrul mecanic de dislocare este o marime de stare.

2.3. Lucrul mecanic tehnic

Se considera o masina termica producatoare de lucru

mecanic. Prin aceasta circula un agent termic (gaz) de
masa m cu parametrii p1, V1 si T1. Dupa ce agentul
termic este admis în masina acesta sufera o
transformare termodinamica în urma careia ajunge din
Fig. 2.3. Lucrul mecanic tehnic
starea 1 în starea 2. La evacuarea din masina, masa de
agent termic are parametrii p2, V2 si T2.
Lucrul mecanic tehnic pe care îl dezvolta agentul termic
se compune din lucrul mecanic produs în evolutia de la
starea 1 la starea 2 cât si lucrurile mecanice de
dislocare la admisia si respectiv evacuarea agentului
termic (fig.2.3):
Lt1−2 = L1− 2 + p1V1 − p2V2 (2.6)
Fig. 2.4. Interpretarea grafica a
lucrului mecanic tehnic
sau
2
 Lt1−2 = L1−2 − ( p2V2 − p1V1 ) (2.7)

sau
2 2 2 (2.8)
Lt1 − 2 = ∫ pdV − ∫ d ( pV ) = − ∫ Vdp
1 1 1

Pentru m=1Kg, lucru mecanic tehnic se calculeaza cu urmatoarea relatie:

2 (2.9)
dl t = −vdp si l t12 = − ∫ vdp.
1

Interpretarea grafica în coordonate p − V este redata în figura 2.4, fiind echivalentul

ariei 122”1”.
Lucrul mecanic tehnic apare în instalatiile si masinile termice la care peretii sunt mobili.

2.4. Energia interna

Energia interna este o marime de stare care reprezinta energia termica a unui corp, într-
o stare termodinamica oarecare. Ea se noteaza cu U si se masoara în Jouli [J ].
Energia interna raportata la 1 kg de substanta se numeste energie interna specifica si se

J 
noteaza cu u   .
 kg 
Pentru un corp a carui masa este m , energia interna se exprima prin produsul U = u ⋅ m .
Apelând la cunostintele din teoria cinetico-moleculare, energia interna se defineste
astfel:
U = Ucin + Upot + U0 [J ] (2.10)

unde: U cin - suma energiilor cinetice moleculare corespunzatoare miscarilor de

translatie, rotatie si vibratie;
U pot - suma energiilor potentiale datorate fortelor de interactiune dintre
molecule;
U0 - suma energiilor din interiorul moleculelor sau atomilor.

Nu face parte din energia interna:

v energia cinetica datorate miscarii sistemului (corpului) în întregime, fata de mediul
ambiant;
v energia potentiala a sistemului privit ca un întreg aflat într-un câmp de forte
exterioare (de exemplu, un corp în câmp gravitational al Pamântului).

3
Energia interna este o marime de stare extensiva care depinde de parametrii de stare ai
sistemului. În calculele termodinamice nu intereseaza valoarea absoluta a energiei
interne, ci numai variatia sa atunci când sistemul trece dintr-o stare în alta.
Într-un proces termodinamic variatia energiei interne, ∆U , este:
∆U = U 2 − U1 si ∆u = u2 − u1 [J ]. (2.11)

unde: U2 - energia interna a sistemului în stare finala;

U1 - energia interna a sistemului în stare initiala.
Pentru un corp sau un sistem dat, componenta U 0 este o constanta si de aceea, la

trecerea sistemului dintr-o stare termodinamica într-o alta stare, variaza doar energia
interna sensibila constituita din energia cinetica si cea potentiala a moleculelor:
∆U = ∆Ucin + ∆U pot = ∆Usens [J ] (2.12)

2.5. Entalpia
Entalpia, ca si energia interna, este o marime de stare ce caracterizeaza nivelul
energetic al unui sistem termodinamic si reprezinta suma între energia interna si lucrul
mecanic de dislocare:
H = U + pV
[J ]sau h = u + pv  J 
(2.13)

 ∆H = mcP ∆T  kg 

2.6. Caldura
Caldura reprezinta forma de schimb de energie care poate traversa conturul unui sistem
neadiabatic pus în evidenta prin modificarea temperaturii sistemului. Experimental s-a
stabilit ca energia schimbata pe aceasta cale este proportionala cu masa sistemului,
caldura specifica c si diferenta de temperatura.
Într-un proces termodinamic elementar:
δQ = mcdT si δq = cdT , (2.14)
iar pentru o variatie finita a temperaturii:
2 2 (2.15)
Q12 = ∫1 mcd T si q12 = ∫1 cdT .

Caldura, ca si lucrul mecanic, este o marime de proces. S-a convenit sa se considere

pozitiva caldura primita de sistem si negativa cea cedata.
Valoarea caldurii specifice a gazelor depinde de modul în care se desfasoara procesul
de încalzire sau de racire adica de natura procesului termodinamic:
• caldura specifica la volum constant:
1 ∂Q (2.16)
cv = ( )V ;
m ∂T

4
 • caldura specifica la presiunea constanta:
1 ∂Q (2.17)
cp = ( )p .
m ∂T
Tinând seama de aceasta se poate gasi dependenta între marimile calorice de stare,
energie interna, entalpie si temperatura, denumite ecuatii calorice de stare :
dU = mc v dT si du = cv dT , (2.18)
dH = mcp dT respectiv dh = c p dT , (2.19)

prin integrarea carora obtinem:

U 2 − U1 = mc v ( T2 − T1 ) si u2 − u1 = cv (T2 − T1 ) , (2.20)
H2 − H1 = mc p (T2 − T1 ) respectiv h2 − h1 = c p (T2 − T1 ) . (2.21)

Legatura între c p si cv este:

c p − cv = R (2.22)
unde:
R : constanta caracteristica a gazului.

Se numeste exponent adiabatic raportul

cp (2.23)
κ= ,
cV

Din (2.22) si (2.23), rezulta:

κR R
cp = respectiv cV =
κ −1 κ −1

2.7. Expresii matematice ale primului principiu al termodinamicii

Variatia energiei interne a unui sistem termodinamic la trecerea dintr-o stare initiala data
într-o stare finala nu depinde de starile intermediare ale sistemului, deci depinde doare
de starile finala si initiala, adica ∆U = U 2 − U1 .

Într-un proces elementar variatia energiei interne este :

dU = δ Q − δL si du = δq − δl , (2.24)

sau tinând seama de relatiile (2.1) si (2.14):

dQ = mc v dT + pdV si dq = c v dT + pdV , (2.25)

iar pentru un proces finit:

2 2 (2.26)
Q12 = mcv ( T2 − T1 ) + ∫ pdV si q12 = c v (T2 − T1 ) + ∫ pdV .
1 1

În mod asemanator utilizând notiunea de entalpie:

dH = δ Q − dLt si dh = dq − dl t , (2.27)

5
respectiv, tinând seama de relatiile (2.6) si (2.19):
dQ = mcpdT − Vdp si dq = c pdT − vdp . (2.28)

Sub forma integrata:

2 2 (2.29)
Q12 = mcp (T2 − T1 ) − ∫Vdp si q12 = c p (T2 − T1 ) − ∫ vdp .
1 1

2.8. Formularile primului principiu al termodinamicii

Primul principi al termodinamicii, care exprima legea conservarii si transformarii energiei
în procesele termice cunoaste mai multe formulari.
a O prima enuntare restrânsa a echivalentei între caldura si lucru mecanic (ca forme
de transfer de energie) este urmatoarea:
Caldura poate fi produsa din lucru mecanic si se poate transforma în lucru
mecanic, totdeauna în baza aceluiasi raport de echivalenta.
1kcal = 427 kgfm = 427 ⋅ 9.81Nm

a Într-un mod mai general, primul principiu al termodinamicii exprima conservarea

energiei, sub forma:
Energia unui sistem izolat se mentine constanta.
a Nu se poate realiza o masina termica care sa produca lucru mecanic fara a
consuma o cantitate echivalenta de caldura.
O astfel de masina care ar produce lucru mecanic continuu, fara sa consume caldura în
cantitate echivalenta se numeste perpetuum mobile de speta I.
a Perpetuum mobile de speta I este imposibil.
Au urmat, pe baza experientei din celalalte domenii ale fizicii si tehnicii urmatoarele
enunturi mai generale:
a Nu se poate realiza o masina care sa produca energie de o anumita forma fara a
consuma o cantitate echivalenta de energie de o alta forma.
Acest enunt afirma de fapt imposibilitatea crearii energiei.
a Nu se poate realiza o masina care sa consume energie fara a ceda în exterior o
cantitate echivalenta de alta forma de energie.

6
Exprimarea matematica a primului principiu al termodinamicii pentru sisteme deschise
Se considera o masina termica în care, de exemplu, agentul termic primeste caldura si
produce lucru mecanic.

Q1-2 Lt1-2 p2,V2,T2

p1,V1,T1 w2
w1 M.T.
2 z2
z1
1

Fig. 2.5. Sistem termodinamic deschis

Sistemul este deschis deoarece prin masina trece în permanenta un fluid de lucru
(agent de lucru).
Conform legii generale a conservarii energiei, notând cu E1 energia agentului la intrarea
în sistem si cu E2 energia agentului la iesirea din sistem, suma energiilor schimbate cu
mediul exterior Es , se poate scrie:
Es = E2 − E1

La intrare, agentul primeste Ld = p1V1 de la fluidul care circula prin conducta de admisie,
iar la iesirea din conducta el cedeaza Ld = p2V2 fluidului din conducta de evacuare; în

evolutia lui agentul efectueaza lucru mecanic tehnic.

Energia totala a agentului, fie la intrare, fie la iesirea din sistem este formata din suma
energiilor pe care le poseda agentul în punctele caracteristice: energia cinetica, energia
potentiala si energia interna:

mw 2 (2.30)
Es = EC + EP + U = + mgz + U [J ]
2
Prin urmare,
Es = Q1 −2 − Lt1 −2 + (p1V1 − p2V2 ) [J ] (2.31)
sau
Q1− 2 − Lt1− 2 = Es + (p2V2 − p1V1 ) [J ] (2.32)

Rezulta, astfel:

7
 w 2  w 2  (2.33)
Q1− 2 − Lt1− 2 = m  2 + gz 2 + u2 + p2V2  - m  1 + gz1 + u1 + p1V1  [J ]
 2   2 
Pentru m =1kg de agent termic care trece prin masina:
w 22 − w12 (2.34)
q1 −2 − l t1− 2 = (u2 − u1 ) + (p2v 2 − p1v1 ) + g (z2 − z1 ) + [J / kg ]
2
Introducând entalpia h = u + pv , rezulta:

w 22 − w12 (2.35)
q1 −2 − l t1− 2 = (h2 − h1 ) + g (z2 − z1 ) + [J / kg ]
2