1.

REZUMATUL NOȚIUNILOR DE TERMODINAMICĂ

1.1. Căldură

Căldura este forma de energie care se transmite prin suprafața unui sistem, aflat la o
anumită temperatură către un alt sistem (mediu exterior), aflat la o temperatură mai
mică, datorită diferenței de temperatură dintre cele două sisteme. Cu alte cuvinte, un
sistem termodinamic nu conține căldură, ci ea se poate identifica doar la suprafața de
separație a sistemelor. Prin urmare, căldura este o mărime de proces și nu o mărime de
stare. Unitatea de măsură a căldurii este Joule. Căldura transmisă unui sistem este
pozitivă, iar căldura transmisă de la un sistem este negativă. Un proces în care nu are
loc un transfer de căldură (Q=0) se numește proces adiabatic.
Din punct de vedere matematic, căldura nu este o funcție de stare și nu admite
diferențială totală exactă, ceea ce înseamnă că într-un proces desfășurat între stările 1
și 2, căldura depinde de drumul parcurs de sistem între cele două stări. Întrucât căldura
admite o diferențială inexactă, integrala ei este:

1 dQ  Q12 J
2

Se folosește și noțiunea de transfer de căldură al unității de masă a unui sistem, q, ca

fiind:
Q  J 
q
m  kg 

1.2. Energie internă

În analiza termodinamică este util să se clasifice diferitele tipuri de energie care

alcătuiesc energia totală a unui sistem în două grupuri: energii macroscopice și energii
microscopice. Energiile macroscopice ale unui sistem sunt cele care se raportează la un
sistem de referință exterior, cum ar fi energiile cinetice și potențiale.

1
Energiile microscopice sunt cele legate de structura microscopică a unui sistem și de
nivelul de activitate moleculară, fiind independente de sisteme de referință exterioare.
Suma tuturor energiilor microscopice se numește energia internă a unui sistem și
cuprinde energiile cinetice și potențiale ale moleculelor. Deci, energia internă reprezintă
întreaga energie a sistemului la o stare dată și poate exista în următoarele forme:
energia cinetică sau potențială a moleculelor (energii asociate cu mișcarea și poziția
moleculelor), energia asociată cu structura atomilor, energie chimică etc. Prin urmare,
energia internă a unui agent termic cuprinde energia datorată acțiunilor inter- și
intramoleculare și energia mișcării moleculare, depinzând de temperatură.
U  U c tr  U c rot  U c osc  U p  U 0 J
Uc tr – energie cinetică de translație a moleculelor;
Uc rot – energie cinetică de rotație a moleculelor;
Uc osc – energie cinetică de oscilație (vibrație) a moleculelor;
Up – energie potențială a moleculelor;
U0 – energie intramoleculară.
Energia internă este o mărime de stare. Variația ei nu depinde de natura procesului, ci
doar de starea inițială și de starea finală a sistemului.
Energia internă este o mărime extensivă, depinzând de masa sistemului. Energia
internă specifică se definește ca fiind:
U  J 
u
m  kg 

1.3. Lucrul mecanic

La fel ca în cazul căldurii, lucrul mecanic reprezintă energia de interacțiune dintre un

sistem și mediul exterior. Se definește ca fiind forța care se manifestă printr-o deplasare
x a unui sistem, deplasarea fiind în direcția forței.
2
L12   Fdx
1

Lucrul mecanic efectuat asupra unui sistem are ca singur efect asupra mediului exterior,
modificarea poziției sau a formei sistemului.

2
Lucrul mecanic efectuat de un sistem este pozitiv, iar lucrul mecanic efectuat asupra
unui sistem este negativ. Lucrul mecanic este o formă de energie; astfel lucru mecanic
pozitiv înseamnă că energia părăsește sistemul, iar lucru mecanic negativ înseamnă că
energia este adăugată sistemului.
Există o multitudine de moduri în care lucrul mecanic poate fi efectuat de un sistem sau
asupra unui sistem.

1.3.1. Lucrul mecanic al unei transformări de stare

Lucrul mecanic al unei transformări de stare este analizat în cazul unui proces de
cvasiechilibru, proces în care sistemul ramâne tot timpul în echilibru.
Se consideră ca sistem gazul dintr-un cilindru cu piston. Una din greutăţile mici este
îndepărtată de pe piston, astfel încât pistonul se deplasează în sus pe distanţa dx.
Acesta reprezintă un proces de cvasiechilibru, iar lucrul mecanic efectuat de sistem în
timpul acestui proces se numeşte lucru mecanic al unei transformări de stare.

Forţa totală care acţionează asupra pistonului este p×A (p – presiunea gazului, A – aria
pistonului), iar lucrul mecanic este
dL  p  A  dx  p  dV
Lucrul mecanic al transformării de stare în formă diferenţială este egal cu produsul
dintre presiunea absolută p şi diferenţiala volumului, dV a sistemului. Presiunea p este o
presiune absolută, fiind întotdeauna pozitivă. Variaţia volumului dV este pozitivă în
timpul unui proces de destindere (volumul creşte) şi negativă în timpul unui proces de
comprimare (volumul descreşte). Astfel, lucrul mecanic al unei transformări de stare este
pozitiv în timpul unui proces de destindere şi negativ în timpul unui proces de
comprimare.

3
Lucrul mecanic al unui proces de cvasiechilibru se obţine prin integrarea ecuaţiei de mai
sus. Integrarea se poate efectua dacă se cunoaşte relaţia dintre p şi V pe durata
procesului. Relaţia poate fi exprimată printr-o ecuaţie sau sub formă grafică.
Soluţia grafică în cazul unui proces de destindere este:

Se presupune că destinderea este un proces de cvasiechilibru, iar în timpul procesului

sistemul trece prin stările indicate de linia care uneşte stările 1 şi 2 în diagrama
presiune-volum (diagrama p-V). Fiecare punct de pe linia 1-2 reprezintă o stare bine
definită.
În diagrama p-V aria de sub curba procesului este egală cu lucrul mecanic efectuat în
timpul destinderii sau comprimării unui sistem închis.
L12  12 dL  12 pdV  Aria 12V2V1
Este posibil ca să se parcurgă drumul de la 1 la 2 pe mai multe căi (a, b, c), toate fiind
procese de cvasiechilibru.

4
Întrucât aria de sub fiecare curbă reprezintă lucrul mecanic al fiecărui proces, rezultă că
lucrul mecanic depinde în fiecare caz nu numai de stările 1 şi 2, ci şi de drumul parcurs
între cele două stări. Prin urmare, lucrul mecanic este o funcţie de proces şi dL este o
diferenţială inexactă.

1.3.2. Lucrul mecanic de dislocare

Volumele de control implică curgerea unei mase prin suprafeţele de control şi este
necesar un lucru mecanic pentru a deplasa masa în şi din volumul de control. Această
formă de lucru mecanic este cunoscută ca lucru mecanic de dislocare (sau energie de
curgere) și este necesară pentru menținerea unei curgeri continue printr-un volum de
control.
Se consideră un element de fluid de volum V. Fluidul din amonte va forța acest element
de fluid să intre în volumul de control, acționând ca un piston imaginar. Elementul de
fluid poate fi considerat suficient de mic pentru a avea în fiecare punct aceleași
proprietăți.

Dacă presiunea fluidului este p și aria secțiunii transversale a elementului de fluid este
A, forța aplicată asupra elementului de fluid de pistonul imaginar este F=p×A. Pentru a
deplasa elementul de fluid în volumul de control, această forță acționează pe distanța L.
Lucrul mecanic efectuat pentru deplasarea elementului de fluid este:
Ld  FL  pAL  pV

Relația lucrului mecanic de dislocare este aceeași indiferent dacă fluidul este deplasat
înspre sau dinspre volumul de control. Față de celelalte forme de lucru mecanic, lucrul
mecanic de dislocare este exprimat prin mărimi de stare. Fiind produsul a două mărimi
de stare este prin urmare o mărime de stare.

5
1.3.3. Lucrul mecanic tehnic

Are semnificația unui lucru mecanic efectuat asupra sau de un arbore acționat de un
fluid de lucru, care parcurge o succesiune de stări.
O masă de fluid m are volumul V1 la presiunea p1 și temperatura T1. Pentru a intra în
conductă, fluidul de lucru acționează asupra secțiunii 1 prin lucrul mecanic de dislocare
Ld1.

Aceeași masă de fluid care are volumul V2 la presiunea p2 și temperatura T2 părăsește

conducta acționând asupra secțiunii 2 prin lucrul mecanic de dislocare Ld2. Datorită
viscozității fluidului, apar procese de frecare. Pentru a învinge forțele de frecare, fluidul
efectuează un lucru mecanic de frecare.
Suma tuturor formelor de lucru mecanic datorate interacțiunilor mecanice ale fluidului cu
mediul înconjurător este:
L12  Lt  Ld 1  Ld 2  L fr

sau
2

1
pdV  Lt  p1V1  p2V2  L fr

Lucrul mecanic tehnic va fi:

2
Lt   Vdp  L fr
1

Neglijând frecările mecanice (Lfr=0), lucrul mecanic tehnic teoretic devine:

Lt   Vdp
2

Din punct de vedere grafic, lucrul mecanic tehnic corespunde în diagrama p-V ariei
12p2p1.

6
Căldura și lucrul mecanic sunt forme de transfer de energie între sistem și mediul
înconjurător, având multe aspecte similare:
1) Ambele se manifestă la frontiera sistemului, pe care o travesează
2) Căldura și lucrul mecanic sunt fenomene de frontieră
3) Ambele sunt asociate cu un proces și nu cu o stare. Nu sunt mărimi de stare, ci
mărimi de proces
4) Ambele sunt funcții de proces (depind de drumul parcurs într-un proces și de stările
inițială și finală).

1.4. Primul principiu al termodinamicii pentru sisteme închise

Primul principiu al termodinamicii, cunoscut și ca principiul conservării energiei,

stabilește legătura dintre diferitele forme de energie și transferurile (schimburile) de
energie între sistem și mediul exterior.
Pe baza observațiilor experimentale, primul principiu al termodinamicii afirmă că energia
nu poate fi creată sau distrusă; ea doar se transformă.
O consecință importantă a primului principiu al termodinamicii o constituie definirea
mărimii de stare, numită energie totală, E. Energia poate exista sub diferite forme,
precum internă (sensibilă, latentă, chimică, nucleară), cinetică, potențială, iar suma lor
reprezintă energia totală a sistemului E.
Principiul conservării energiei poate fi exprimat sub forma: variația efectivă (creștere
sau descreștere) a energiei totale a sistemului în timpul unui proces este egală cu
diferența dintre energia totală care intră în sistem și energia totală care părăsește
sistemul în timpul procesului, adică:
Eint  Eies  Esist

7
Această relație se numește de regulă bilanț de energie și se aplică oricărui sistem care
efectuează orice tip de proces.
Determinarea variației de energie a unui sistem în timpul unui proces implică evaluarea
energiei sistemului la începutul și la sfârșitul procesului, făcând diferența:
Esist  E f  Ei  E2  E1

Variația de energie a unui sistem este zero dacă starea sistemului nu se modifică
în timpul procesului.
Variația energiei totale a unui sistem în timpul unui proces este suma variațiilor
energiilor interne, cinetice și potențiale, și se exprimă sub forma:
ΔE sist  ΔU  ΔEc  ΔE p

unde:
U  mu2  u1 

Ec m
w 2
2
 w1
2

2
E p  mg  z2  z1 

Majoritatea sistemelor întâlnite în practică sunt staționare (fixe), ceea ce înseamnă că

nu există o variație a vitezei sau altitudinii lor în timpul procesului.
În cazul sistemelor staționare, variațiile energiilor cinetice și potențiale sunt zero
( Ec  E p  0 ) și relația variației energiei totale se reduce la E  U .

Energia poate fi transferată către sau de la un sistem sub trei forme: căldură,
lucru mecanic și masă (substanță). Singurele două forme de transfer de energie
asociate unei mase fixe sau unui sistem termodinamic închis sunt căldura și lucrul
mecanic.
Energia poate fi transmisă sub formă de căldură, lucru mecanic și masă, iar transferul
efectiv al uneia din aceste mărimi este egal cu diferența dintre mărimile care intră și ies
din sistem, iar bilanțul de energie poate fi scris ca:
Eint  Eies  Qint  Qies  Lint  Lies  Emas int  Emas ies  Esist

unde indicii “int” și “ieș” se referă la mărimile care intră, respectiv care părăsesc
sistemul. Toate mărimile din membrul drept al ecuației sunt pozitive. Sensul transferului
de energie este indicat de indicii “int” și “ieș”. De aceea, nu este necesar să se adopte o

8
convenție de semne pentru transferurile de căldură și lucru mecanic. Când trebuie să se
determine căldura sau lucrul mecanic și sensul nu este cunoscut, se alege un sens
oarecare (“int” sau “ieș”) și se rezolvă problema. Un rezultat negativ indică faptul că
sensul ales este greșit și se corectează prin inversarea sensului ales.
Transferul de căldură Q este zero pentru sisteme adiabate, lucrul mecanic L este zero
pentru sisteme care nu realizează un transfer de lucru mecanic și transportul energiei
prin masă Emas este zero pentru sisteme la care nu există un flux de masă prin frontiera
sistemului.
Bilanțul de energie pentru orice sistem care efectuează orice tip de proces poate fi
exprimat sub forma: transferul efectiv de energie sub formă de căldură, lucru
mecanic și masă este egal cu variația energiilor internă, cinetică și potențială.
Sub formă de debite, relația devine:
E int  E ies  E sist

Bilanțul de energie poate fi scris și pentru unitatea de masă:

eint  eies  esist

Pentru un sistem închis care efectuează un ciclu, stările inițială și finală sunt identice și
Esist  Eint  Eies  0 . Bilanțul de energie pentru un ciclu se reduce la Eint  Eies . Întrucât,

într-un sistem închis nu are loc un transfer de masă, bilanțul de energie pentru un ciclu
se exprimă doar în funcție de transferurile de căldură și de masă:
Qef , int  Lef , ies

Lucrul mecanic efectiv produs într-un ciclu este egal cu aportul efectiv de căldură.
Ecuația primului principiu sau bilanțul de energie al unui sistem închis devine:
Qef , int  Lef , ies  Esist

ceea ce înseamnă că aportul de căldură minus lucrul mecanic efectuat este egal cu
variația energiei totale a sistemului. Sau, variatia energiei totale a unui sistem este egală
cu transferurile de energie sub formă de căldură sau lucru mecanic.
Sub formă diferențială, primul principiu se exprimă sub forma:
dQ  dL  dE
Dacă sistemul este staționar, avem:
dQ  dL  dU

9
sau
dQ  dU  dL
Integrând această ecuația de la starea inițială 1 la starea finală 2, ea devine:
Q12  U 2  U1  L12
unde: Q12 este căldura transferată sistemului în timpul procesului 1-2, U2 - U1 este

variația energiei interne a sistemului, L12 este lucrul mecanic efectuat de sistem în
timpul procesului.
La analiza diferitelor tipuri de procese, se întâlnesc combinații de mărimi termodinamice
de stare, care sunt la rândul lor mărimi de stare. O astfel de mărime o reprezintă
entalpia.
Suma dintre energia internă și produsul pV se numește entalpie.
H  U  pV
Mărimea de stare este extensivă, astfel:
h  u  pv

1.5. Primul principiu la termodinamicii pentru sisteme deschise (volume de

control)

Un mare număr de aplicații inginerești cuprinde și un transfer de masă spre sau dinspre
sistem, și de aceea acestea se analizează ca volume de control. Un volum de control
poate cuprinde și transferuri de căldură și lucru mecanic, precum sistemele închise, pe
lângă transferul de masă.

Principiul conservării masei

Principiul conservării masei este unul din cele mai importante principii din natură. Masa,
la fel ca energia, este o mărime conservativă și nu poate fi creată sau distrusă.
Pentru sisteme închise, principiul conservării masei impune ca masa sistemului să
rămână constantă în timpul unui proces. La volumele de control, masa traversează
frontiera sistemului.
Principiul conservării masei poate fi exprimat ca: transferul efectiv de masă spre sau

10
dinspre sistem în timpul unui proces este egal cu variația efectivă (creștere sau
descreștere) a masei totale a sistemului în timpul acelui proces.
mint  mies  msist
Sub formă de debite avem:
m int  m
 ies  m
 sist
Aceste relații se referă la bilanțul de masă și se aplică oricărui sistem care efectuează
orice tip de proces. Ecuația conservării masei se cunoaște și sub denumirea de ecuație
de continuitate.
O masă care traversează o secțiune transversală în unitatea de timp se numește debit
 . Debitul masic al unui fluid care curge unidirecțional printr-o conductă este
masic, m
proporțional cu aria transversală a conductei A, densitatea ρ și viteza medie a fluidului
wm.
m   wm A
Volumul unui fluid care curge printr-o secțiune transversală în unitatea de timp se
numește debit volumic V :
V  wm A

Debitulele masice și volumice se exprimă prin relația:

V
m   V 
v

Bilanțul de energie pentru un volum de control

Principiul conservării energiei pentru orice sistem care efectuează orice tip de proces
este: variația efectivă a energiei totale a sistemului în timpul procesului este egală cu
diferența dintre energia totală care intră în sistem și energia totală care părăsește
sistemul în timpul procesului.
Eint  Eies  E sist
Am considerat mai înainte sisteme care efectuează doar transferuri de căldură și lucru
mecanic (sisteme închise). Analiza se extinde la sisteme care realizează și un transfer
de masă cu mediul exterior (volume de control).

11
Transferul de masă înspre sau dinspre sistem reprezintă un alt mecanism de modificare
a energiei unui sistem. Dacă o masă intră într-un volum de control, energia volumului de
control crește deoarece masa intrată transportă energie. Dacă masa părăsește volumul
de control, energia din volumul de control descrește deoarece masa care iese
transportă energie cu ea. Transferul de căldură către sau dinspre un volum de control
nu trebuie confundat cu energia transportată de masă în sau din volumul de control.
Căldura este forma de energie transferată ca urmare a unei diferențe de temperatură
între volumul de control și mediul înconjurător.
Energia necesară transportului de masă către sau de la un volum de control se numește
lucru mecanic de dislocare sau energie de curgere, precum s-a menționat mai devreme.
Se consideră ca fiind energia transportată de fluid.
Energia totală a unui fluid care intră sau iese dintr-un volum de control constă din
energiile internă, cinetică, potențială și în plus, din energia de curgere.
mw2
Evc  E  pV  (U  Ec  E p )  pV  U   mgz  pV
2
Întrucât pV  U  H , atunci:

mw2
Evc  H  Ec  E p  H   mgz
2

1.6. Procesul staționar

O serie de mașini și echipamente termice, precum turbinele, compresoarele și ajutajele

funcționează pe perioade lungi în aceleași condiții, fiind denumite echipamente sau
sisteme staționare. Termenul staționar se referă la absența unei variații în timp.
Procesele care au loc în echipamente staționare sunt procese ideale și se numesc
procese staționare. Un proces staționar se definește ca fiind un proces în timpul căruia
un fluid curge într-un volum de control în condiții staționare. Adică, proprietățile fluidului
se pot modifica în volumul de control de la un punct la altul, dar într-un punct fix ele
rămân aceleași pe durata întregului proces. Un proces staționar este caracterizat de
următoarele:

12
 1) Nici o mărime de stare nu se modifică în timp în volumul de control. Astfel,
volumul, masa și energia totală ale volumului de control rămân constante pe
durata unui proces staționar. Ca urmare, lucrul mecanic al unei transformări de
stare este nul pentru sisteme staționare, întrucât Vvc = const., iar masa sau
energia totală care intră în volumul de control trebuie să fie egală cu masa sau
energia care iese din volumul de control (mvc=const., Evc=const.)
2) Nu are loc nici o variație în timp a unei mărimi de stare pe frontiera volumului de
control. Mărimile de stare ale fluidului la o intrare sau ieșire din volumul de control
rămân constante de-a lungul întregului proces. Mărimile pot fi diferite la diferite
intrări sau ieșiri, se pot modifica chiar pe secțiunea unei intrări sau ieșiri, dar toate
mărimile, inclusiv viteza și înălțimea (altitudinea), trebuie să rămână constante în
timp într-un punct fix. Rezultă că, debitul masic de fluid la o intrare trebuie să
rămână constant în timpul unui proces staționar. O altă simplificare este că la o
intrare sau ieșire, proprietățile fluidului se consideră uniforme (la o valoare medie)
în secțiunea respectivă. Termenul uniform se referă la absența unei variații
spațiale. Astfel, proprietățile fluidului la o intrare sau ieșire pot fi specificate prin
valori medii.
3) Transferurile de căldură și lucru mecanic între sistemul staționar și mediul
înconjurător nu se modifică în timp. Astfel, puterea furnizată de un sistem și
debitul de căldură de la sau către un sistem rămân constante în timpul unui
proces staționar.
Condițiile staționare pot fi bine aproximate la echipamente care funcționează continuu,
precum turbinele, pompele, cazanale, condensatoarele și schimbătoarele de căldură ale
instalațiilor de forță cu abur.

Conservarea masei

În decursul unui proces staționar, masa totală dintr-un volum de control nu se modifică
în timp (mvc=const.). Atunci, principiul conservării masei impune ca masa care intră în
volumul de control să fie egală cu masa care iese din volumul de control.
În cazul proceselor staționare, nu interesează masa care intră sau iese dintr-un sistem

13
într-un interval de timp, ci masa care curge în unitatea de timp, adică debitul masic m
.
Principiul conservării masei pentru un sistem staționar general cu multiple intrări și ieșiri
poate fi exprimat sub formă de debite astfel:

Masa totală Masa totală

care intră în care iese din
volumul de volumul de
=
control în control în
unitatea de unitatea de
timp timp

adică:
m
i  m
e

Pentru sisteme staționare cu un singur flux (o singură intrare și o singură ieșire):

1  m
m 2
sau
1w1A1  2w2 A2
sau
w1 A1 w2 A2

v1 v2

Ca o observație, debitele volumice ( V  wA ) spre sau dinspre un sistem staționar pot fi

diferite. Debitul volumic la ieșirea dintr-un compresor de aer va fi mult mai mic decât cel
de la intrare, deși debitul masic de aer al compresorului este constant. Aceasta se
datorează densității mai mari a aerului la ieșirea din compresor.

Bilanțul de energie pentru sisteme staționare

S-a menționat mai devreme că în timpul unui proces staționar, energia totală a unui
volum de control rămâne constantă (Evc=const.). Aceasta înseamnă că variația energiei
totale a volumului de control în timpul unui astfel de proces este zero ( Evc  0 ). Sau,

14
energia care intră în volumul de control sub toate formele (transferuri de căldură, lucru
mecanic, masă) trebuie să fie egală cu energia care iese din volumul de control în timpul
unui proces staționar. Bilanțul general de energie sub formă de debite se reduce pentru
un proces staționar la:
E int  E ies  E sist  0

sau
E int  E ies

Întrucât energia poate fi transferată sub formă de căldură, lucru mecanic sau masă,
bilanțul de energie pentru un sistem staționar poate fi scris sub forma:
Q int  Lint   m
 i ei  Q ies  L ies   m
 eee

sau
2 2
w w
Q int  Lint   m i (hi  i  gzi )  Q ies  Lies   m e (he  e  gze )
2 2
Ecuația bilanțului de energie de mai sus este intuitivă și ușor de aplicat dacă se cunosc
valorile și sensurile de transfer ale căldurii și lucrului mecanic. Dacă se efectuează un
studiu analitic general sau se rezolvă o problemă la care nu se cunosc sensurile de
transfer de căldură și lucru mecanic, atunci se alege un sens pentru transferul de
căldură și lucru mecanic. De regulă, se consideră un transfer de căldură către sistem
(aport de căldură) cu un debit Q și o putere produsă de sistem (lucru mecanic efectuat)

cu un debit L  P .
Relația de bilanț de energie în acest caz pentru sisteme staționare devine:
2 2
w w
Q  L   m e (he  e  gze )   m i (hi  i  gzi )
2 2
Aceasta înseamnă că debitul de căldură transmis sistemului minus puterea produsă de
sistem se egalează cu variația efectivă a energiei transportate de masă. Dacă se obține
o valoare negativă pentru Q sau L înseamnă că sensul ales pentru acea mărime este
greșit și el trebuie inversat.
Pentru sisteme cu o intrare și o ieșire, sumele dispar și indicii de intrare și ieșire se
înlocuiesc spre simplificare cu 1 și 2.

15
 1  m
Debitul masic pentru volumul de control rămâne constant ( m  2 ) și se notează cu m
.
În acest caz, bilanțul de energie pentru sisteme staționare devine:
 w  w1
2 2

Q  L  m h2  h1  2  g ( z2  z1 )
 2 
Împărțind ecuația la m
 se obține bilanțul de energie pe unitatea de masă:

w2  w1
2 2
q  l  h  ec  e p  h2  h1   g ( z2  z1 )
2
Q L
unde q  și l  sunt căldura primită și lucrul mecanic efectuat de unitatea de masă
m m
a fluidului de lucru.
Dacă fluidul înregistrează o variație neglijabilă a energiilor cinetică și potențială în
curgerea prin volumul de control ( ec  0, e p  0 ), atunci ecuația energiei pentru un

sistem staționar (fix) se reduce la:

q  l  h

1.7. Procese nestaționare

O serie de procese înregistrează variații în timp ale mărimilor fluidului în volumul de

control. Astfel de procese se numesc nestaționare sau tranzitorii. Față de procesele
staționare, cele nestaționare au loc pe o durată finită de timp, nedesfășurându-se
continuu pe o durată nedefinită. Variații apar într-un interval finit de timp (  ) în loc să
apară variații în unitatea de timp.
Un sistem nestaționar este similar cu un sistem închis, doar că masa din interiorul
sistemului nu rămâne constantă în timpul procesului.
O altă diferență între sisteme staționare și nestaționare este că sistemele staționare sunt
fixe în spațiu, ca mărime și formă. Sistemele nestaționare nu sunt. De obicei, sunt
staționare, adică sunt fixe în spațiu, dar își pot modifica frontiera efectuând un lucru
mecanic al unei transformări de stare.

16
Bilanțul de masă

Masa dintr-un volum de control se modifică în timp într-un proces nestaționar. Variația
depinde de masele care intră și părăsesc volumul de control în timpul procesului.
Bilanțul de masă pentru un sistem care realizează orice proces nestaționar este:
mint  mies  msist

unde msist  m final  minitial este variația masei sistemului în timpul procesului. Bilanțul de

masă pentru un volum de control poate fi exprimat și sub forma:

 m   m  m
i e 2  m1 sistem

unde i se referă la intrare și e la ieșire, 1 este starea inițială și 2 este starea finală a
volumului de control. Se consideră mai multe intrări și ieșiri. Bilanțul de masă sub formă
de debite este:
 int  m
m  ies  m
 sist

Bilanțul de energie

Energia dintr-un volum de control se modifică în timp într-un proces nestaționar. Variația
depinde de mărimea transferului de energie prin frontiera sistemului sub formă de
căldură și lucru mecanic, precum și de energia transportată de masă în sau din volumul
de control în timpul procesului.
Bilanțul general de energie este:
Eint  Eies  Esist
care se aplică oricărui sistem care efectuează orice tip de proces. Întrucât energia poate
fi transportată prin căldură, lucru mecanic și masă, bilanțul de energie poate fi scris de
asemenea sub forma:
Qint  Lint   mii  Qies  Lies   mee  Esist

w2
unde   h  ec  e p  h   gz este energia fluidului la oricare intare sau ieșire pe
2
unitatea de masă și Esist  U  Ec  E p vc .

17
Când se efectuează un studiu analitic general sau se rezolvă o problemă la care nu se
cunoaște sensul de transfer de căldură sau lucru mecanic, trebuie ales un sens pentru
căldură și lucru mecanic. În aceste cazuri este convenabil să se aleagă sensul
transferului efectiv de căldură Q către sistem (aport de căldură) și sensul lucrului
mecanic efectiv L dinspre sistem (lucru mecanic efectuat) și apoi se rezolvă problema.
Bilanțul de energie devine în aceste condiții:
Q  L   mee   mii  Esist
Aceasta înseamnă că transferul de căldură către sistem minus lucrul mecanic produs de
sistem este egal cu suma variațiilor efective ale energiei fluidului și variația efectivă a
energiei sistemului.
Termenii căldură și lucru mecanic (Q și L) din ecuația de mai sus pot fi determinați prin
măsurări externe. Energia totală a volumului de control la începutul și la sfârșitul
procesului (E1 și E2) poate fi de asemenea determinată prin măsurarea proprietăților
relevante ale substanței în aceste două stări. Energia totală transportată de masă înspre
sau dinspre volumul de control ( mii și me e ) nu se poate determina ușor întrucât

proprietățile masei la fiecare intrare sau ieșire pot varia în timp și în secțiunea de intrare
sau ieșire. Singura modalitate de a determina energia transportată de masă printr-o
deschidere (intrare sau ieșire) este de a considera mase infinit mici dm care au proprietăți
uniforme și de a asocia energiile transportate de ele.
Atunci, ecuația precedentă devine:
 w2   w2 
 2  mi 
2
Q  L    he  e  gze  dme    hi  i  gzi  d mi  Esist
me  

Ecuația bilanțului de energie poate fi scrisă și sub formă de debite prin împărțirea
fiecărui termen la  și luând limita   0 :
 w2   w2  dE
Q  L   m e  he  e  gze    m i  hi  i  gzi   sist
 2   2  d

18
1.8. Procese de curgere uniformă

Procesele nestaționare sunt în general greu de analizat datorită dificultății de integrare a

ecuațiilor. Unele procese nestaționare pot fi bine reprezentate prin alt model simplificat -
procesul de curgere uniformă. Un proces de curgere uniformă presupune următoarele
ipoteze simplificatoare:
1. În fiecare moment al procesului, starea volumului de control este uniformă (este
aceeași în întregul volum). Starea volumului de control se poate modifica în timp,
dar se modifică în condiții uniforme. Prin urmare, starea masei care iese din
volumul de control în fiecare moment este aceeași cu starea masei din volumul
de control în acel moment. (Această ipoteză este în contrast cu ipoteza de proces
staționar, unde starea volumului de control se modifică în spațiu, dar nu în timp.)
2. Proprietățile fluidului pot diferi de la o intrare sau ieșire la alta, dar curgerea
fluidului într-o secțiune de intrare sau ieșire este uniformă și staționară. Adică,
proprietățile nu se modifică în timp sau spațiu în secțiunea transversală a unei
intrări sau ieșiri. Dacă se modifică în spațiu, se determină valori medii, care se
consideră constante pentru întregul proces.
Cu aceste ipoteze, integrarea se poate realiza și ecuația conservării energiei pentru un
proces de curgere uniformă devine:
 w2   w2 
Q  L   me  he  e  gze    mi  hi  i  gzi   m2e2  m1e1 vc
 2   2 
Dacă variațiile de energie cinetică și potențială asociate cu volumul de control și fluidul
care intră și iese din volumul de control sunt neglijabile, ultima ecuație se reduce la:
Q  L   me he   mi hi  m2u2  m1u1 vc

Termenii din ecuație au următoarele semnificații:

Q este transferul total de căldură între volumul de control și mediul înconjurător în timpul
procesului (este negativ dacă, căldura iese din volumul de control și zero dacă volumul
de control este bine izolat)
L este lucrul mecanic total asociat volumului de control. Poate include lucru mecanic
tehnic și lucru mecanic al unei transformări de stare, dacă frontiera este mobilă în timpul
procesului

19
me este masa care iese din volum de control
mi este masa care intră în volumul de control
U1  m1u1 este energia internă totală inițială a volumului de control
U 2  m2u2 este energia internă totală finală a volumului de control
Ambele procese, staționar și de curgere uniformă, sunt idealizate; multe procese reale
pot fi însă bine aproximate prin unul din acestea. Gradul de satisfacție depinde de
acuratețea urmărită și de validarea ipotezelor considerate.

20
 1. REZUMATUL NOŢIUNILOR DE TERMODINAMICĂ

1.9. Al doilea principiu al termodinamicii

Un proces trebuie să satisfacă primul principiu pentru a avea loc, dar satisfacerea
primului principiu nu este suficientă pentru ca procesul să se desfășoare. Procesele se
desfășoară într-un anumit sens și nu invers, lucru pe care nu îl condiționează primul
principiu. De aceea, este necesar ca să fie satisfăcute ambele principii ale
termodinamicii atunci când are loc un proces.
Al doilea principiu al termodinamicii afirmă că energia are și calitate pe lângă cantitate.
Primul principiu descrie energia din punct de vedere cantitativ și posibilitatea
transformării ei dintr-o formă în alta, fără a specifica calitatea energiei. Al doilea principiu
oferă instrumentele necesare pentru determinarea calității, precum și gradul de
degradare a energiei în timpul unui proces. Mai multă energie aflată la o temperatură
ridicată poate fi transformată în lucru mecanic, ceea ce înseamnă că are o calitate mai
bună decât aceeași cantitate de energie aflată la o temperatură mai scăzută.
Al doilea principiu al termodinamicii este de asemenea utilizat la determinarea limitelor
teoretice ale performanțelor echipamentelor termice (motoare și instalații frigorifice).
În explicarea celui de-al doilea principiu al termodinamicii este necesară folosirea unui
sistem ipotetic cu o capacitate termică (masă × căldură specifică) mare, care poate
furniza sau absorbi cantități finite de căldură fără a-și modifica temperatura. Un astfel de
sistem se numește rezervor de energie termică. În practică, mari cantități de apă
(oceane, lacuri), precum și aerul atmosferic reprezintă rezervoare termice datorită
capacității mari de a înmagazina energie termică.
Un rezervor care furnizează energie sub formă de căldură se numește sursă și un
rezervor care absoarbe energie sub formă termică se numește rezervor de scurgere
(golire) sau doar rezervor. Rezervoarele de energie termică se mai numesc rezervoare
de căldură întrucât ele furnizează sau absorb căldură.

1
1.9.1. Motoare termice

Se cunoaște că lucrul mecanic poate fi transformat în căldură direct și complet, însă

transformarea căldurii în lucru mecanic necesită folosirea unor echipamente termice.
Aceste echipamente se numesc motoare termice și sunt caracterizate de următoarele:
 primesc căldură de la o sursă cu temperatură înaltă
 transformă o parte din această căldură în lucru mecanic
 elimină o parte de căldură către un rezervor cu temperatură scăzută
 funcționează într-un ciclu.
Echipamentele ciclice nu pot funcționa continuu decât dacă efectuează un număr de
cicluri. Motoarele termice și alte echipamente ciclice utilizează un fluid către care și de la
care este transferată căldura în timpul unui ciclu. Acest fluid se numește fluid de lucru
sau agent termic.
Pentru un sistem închis care efectuează un ciclu variația energiei interne este zero și
lucrul mecanic efectiv efectuat de sistem este egal cu transferul efectiv de căldură către
sistem:
Lef ies  Qint  Qies  Qef int

2
Sensurile căldurii și lucrului mecanic sunt indicate de indicii ”int” și ”ies”. Prin urmare
toate mărimile sunt pozitive.

1.9.2. Randament termic

Mărimea Qies reprezintă energia disipată pentru completarea ciclului. Nu este nicodată
zero. Deci, lucrul mecanic efectiv efectuat este întotdeauna mai mic decât căldura
introdusă în ciclu, ceea ce înseamnă că doar o parte din căldura transferată motorului
termic se transformă în lucru mecanic.
Partea din căldura introdusă în ciclu care se transformă în lucru mecanic efectuat este o
măsură a performanței motorului și se numește randament termic.
Performanța sau eficiența, în general, se exprimă prin mărimea de ieșire dorită și
necesarul ca mărime de intrare:

Iesire dorită
Performantă 
Intrare necesară

În cazul motoarelor, mărimea de ieșire dorită este lucrul mecanic efectuat și necesarul
de intrare este căldura furnizată fluidului de lucru. Prin urmare, randamentul temic se
poate exprima sub forma:
lucrul mecanic efectuat Lef ies
t  
aportul de caldura Qint
Poate fi scris și sub forma:
Qies
t  1  , întrucât Lef ies  Qint  Qies
Qint

Echipamentele ciclice funcționează între un mediu cu temperatură înaltă (rezervor) aflat

la temperatura TC și un mediu cu temperatură scăzută (rezervor) aflat la temperatura TR.
Pentru a uniformiza notațiile folosite la studiul motoarelor termice, instalațiilor frigorifice
și pompelor de căldură, se definesc:
QC – transferul de căldură între echipamentul termic și mediul cu temperatură înaltă, TC.
QR – transferul de căldură între echipamentul termic și mediul cu temperatură scăzută,
T R.
Ambele mărimi QR și QC sunt pozitive. Deci, relațiile lucrului mecanic efectiv și

3
randamentului termic pentru un motor termic pot fi scrise și sub forma:
Lef ies  QC  QR

și
Lef ies QR
t   1
QC QC

Randamentul termic al unui motor termic este întotdeauna subunitar întrucât QR și QC

sunt pozitive. Randamentul termic este măsura eficienței convertirii căldurii în lucru
mecanic într-un motor termic. Motoarele termice au rolul de a transforma căldura în
lucru mecanic și se fac eforturi pentru îmbunătățirea randamentului lor. Un randament
ridicat înseamnă un consum mai mic de combustibil și o poluare redusă.

1.9.3. Instalații frigorifice

Din practică se știe că transferul de căldură se realizează în sensul scăderii de

temperatură, adică de la mediul cu temperatură mare la mediul cu temperatură mică.
Acest proces de transfer de căldură apare în natură fără a fi nevoie de nici un
echipament. Procesul invers nu poate apărea de la sine. Transferul de căldură de la
mediul cu temperatură mică la cel cu temperatură mare necesită anumite echipamente,
numite instalații frigorifice.

Instalațiile frigorifice, la fel ca motoarele termice sunt sisteme ciclice. Agentul de lucru

4
folosit în ciclurile frigorifice se numește agent frigorific.
Aici QR este căldura cedată de mediul frigorific aflat la temperatura TR, QC este căldura
cedată mediului înconjurător cald la temperatura TC, și Lef int este lucrul mecanic efectiv
consumat. QR și QC sunt mărimi pozitive.

1.9.4. Eficiența frigorifică

Eficiența unei instalații frigorifice se numește eficiență frigorifică (EF). Scopul unei
instalații frigorifice este de a prelua căldura QR din spațiul frigorific. Pentru a realiza
acest lucru este necesar un consum de lucru mecanic, Lef int.
QR
EF 
Lef int

Această relație poate fi exprimată și sub formă de debite prin înlocuirea lui QR cu Q R și

Lef int cu Lef int .

Ecuația conservării energiei pentru un echipament ciclic este:

Lef int  QC  QR

Rezultă:
QR 1
EF  
QC  QR QC  1
QR

Valoarea eficienței frigorifice poate fi mai mare decât 1, ceea ce înseamnă că, căldura
preluată din spațiul frigorific poate fi mai mare decât lucrul mecanic consumat.

1.9.5. Pompe de căldură

Un alt echipament care transferă căldură de la un mediu cu temperatură scăzută către

un mediu cu temperatură ridicată îl reprezintă pompa de căldură. Instalațiile frigorifice și
pompele de căldură funcționează după același ciclu, dar au scopuri diferite.
Scopul unei instalații frigorifice este de a menține un spațiu frigorific la o temperatură
scăzută prin preluarea căldurii din acest spațiu.
Scopul unei pompe de căldură este de a menține un spațiu cald la o temperatură

5
ridicată. Acest lucru se poate realiza prin preluarea căldurii de la sursa cu temperatură
redusă și transmiterea căldurii către un mediu cu temperatură ridicată.

Performanța unei pompe de căldură este exprimată prin eficiența pompei de căldură,
EPC:
QC
EPC 
Lef int

sau

QC 1 QC Q  QR QR
EPC   , EPC   C   1  EF
QC  QR 1  QR QC  QR QC  QR QC  QR
QC

Se observă că EPC = EF + 1, pentru valori bine precizate ale mărimilor QR și QC.

Această relație impune ca eficiența pompei de căldură să fie supraunitară întrucât EF
este o mărime pozitivă.

1.9.6. Enunțuri ale celui de-al doilea principiu al termodinamicii

Primul principiu al termodinamicii afirmă că în timpul unui ciclu efectuat de un sistem,

6
integrala ciclică a aportului de căldură este egală cu integrala ciclică a lucrului mecanic
efectuat. Nu se referă și la sensurile de transfer de căldură sau lucru mecanic. Un ciclu
în care se transferă căldură de la sistem și se efectuează asupra sistemului un lucru
mecanic egal satisface primul principiu la fel ca un ciclu în care sensurile de transfer ale
căldurii și lucrului mecanic sunt inversate. Se cunoaște că un ciclu nu poate avea loc
decât dacă nu încalcă primul principiu al termodinamicii. Aceste observații
experimentale au condus la formularea celui de-al doilea principiu al termodinamicii. Și
prin urmare, un ciclu va avea loc doar dacă satisface ambele principii ale
termodinamicii.
Într-un sens mai restrâns al doilea principiu afirmă că procesele se desfăşoară într-un
anumit sens şi nu în sens opus.
Există două formulări clasice ale celui de-al doilea principiu al termodinamicii:
Formularea Kelvin-Planck: este imposibil să se construiască o maşină termică, care să
funcţioneze după un ciclu şi să nu producă alt efect decât un transfer de lucru mecanic
şi căldură doar cu un singur rezervor de căldură.
Conform acestei formulări, este imposibil să se contruiască un motor termic care să
funcţioneze după un ciclu şi să primească căldură de la o sursă cu temperatură ridicată
şi să efectueze un lucru mecanic echivalent. Singura posibilitate este ca o parte din
căldură să se transfere de la fluidul de lucru către rezervorul cu temperatură scăzută.
Acest lucru presupune că este imposibil să se construiască un motor termic cu un
randament termic de 100%.
Formularea Clausius: este imposibil să se construiască o maşină termică care să
funcţioneze după un ciclu şi să nu producă alt efect decât un transfer de căldură de la
un sistem cu temperatură mai mică către un sistem cu temperatură mai mare.
Aceasta înseamnă că este imposibil să se construiască o instalație frigorifică care să
funcționeze fără un consum de lucru mecanic. De asemenea, înseamnă că eficiența nu
este infinită.
Cu privire la cele două formulări se pot face următoarele comentarii:
 orice experiment verifică direct sau indirect principiul al doilea al termodinamicii
 ambele formulări ale celui de-al doilea principiu sunt echivalente; adevărul unei
formulări implică adevărul celei de-a doua

7
  este imposibil să se construiască un perpetuum mobile de speța a doua.
Un proces poate avea loc doar dacă satisface ambele principii ale termodinamcii. Orice
echipament care încalcă unul din cele două principii se numește perpetuum mobile. O
mașină termică care încalcă primul principiu al termodinamicii (prin crearea de energie)
se numește perpetuum mobile de speța întâi, iar o mașină termică care încalcă cel de-al
doilea principiu al termodinamicii se numește perpetuum mobile de speța a doua.

1.10. Procese reversible și ireversibile

Un proces nu se poate desfășura decât într-o singură direcție. Odată ce a avut loc,
procesul nu se poate inversa de la sine și să readucă sistemul la starea inițială. Din
acest motiv se numește proces ireversibil.
Un proces reversibil este definit ca un proces care poate fi inversat fără a influența
mediul exterior. Adică, atât sistemul cât și mediul exterior revin la starea inițială la
sfârșitul procesului reversibil. Acest lucru este posibil doar dacă transferul efectiv de
căldură și lucru mecanic între sistem și mediul exterior este zero pentru procesul
combinat (direct și inversat). Procesele care nu sunt reversibile se numesc procese
ireversibile.
Trebuie menționat că un sistem poate fi readus la starea inițială la sfârșitul unui proces,
indiferent dacă procesul este reversibil sau ireversibil. În cazul procesului reversibil,
revenirea se face fără a influența mediul exterior, pe când la procesul ireversibil, mediul
exterior efectuează de regulă un lucru mecanic asupra sistemului.
Procesele reversibile nu apar în realitate în natură. Sunt idealizări ale proceselor reale.
Toate procesele din natură sunt ireversibile. Procesele reversibile pot fi însă aproximate
de echipamentele termice reale.
Procesele reversibile pot fi considerate ca limitele teoretice ale proceselor ireversibile
corespunzătoare. În tehnică interesează procesele reversibile deoarece echipamentele
producătoare de lucru mecanic (motoare termice, turbine cu gaze sau abur) livrează cel
mai mult lucru mecanic, iar echipamentele consumatoare de lucru mecanic necesită cel
mai puțin lucru mecanic în timpul acestor procese.
Factorii care determină ca un proces să fie ireversibil se numesc ireversibilități, precum

8
frecarea, amestecul a două gaze, transferul de căldură, reacții chimice... Prezența lor
face ca un proces să fie ireversibil. Un proces reversibil exclude toate ireversibilitățile.
Un proces este intern reversibil dacă nu apar ireversibilități în interiorul sistemului în
timpul procesului. În timpul procesului intern reversibil, sistemul parcurge o serie de stări
de echilibru, iar când procesul este inversat, sistemul parcurge aceleași stări de
echilibru până revine la starea inițială.
Un proces este extern revesibil dacă nu apar ireversibilități în afara sistemului în timpul
procesului.
Un proces este total reversibil sau reversibil dacă nu apar ireversibilități în interiorul
sistemului și în mediul exterior.

1.11. Entropia

Primul principiu al termodinamicii a fost mai întâi enunțat pentru un ciclu și apoi s-a
definit o mărime (energia totală), care a permis enunțarea cantitativă a principiului
pentru procese. Similar, s-a enunțat al doilea principiu pentru un ciclu și urmează să se
definească o mărime (entropie) pentru enunțarea cantitativă a principiului pentru
procese. Energia totală și entropia sunt noțiuni abstracte care descriu anumite
observații.
Pentru un ciclu termodinamic reversibil:
dQ
 T
0

Dar:
dQ 2 dQ 1 dQ dQ
2 2 dQ
 T

1 A T

2B T
 0 sau 
1 A T

1B T

dQ dQ
Întrucât  T
este aceeași pentru toate procesele reversibile între stările 1 și 2 și  T
este zero într-un proces ciclic, înseamnă că această mărime este independentă de
drumul procesului și este o funcție doar de stările inițială și finală, fiind deci o mărime de
stare. Această mărime se numește entropie, S. Pentru procese reversibile se definește
ca:

9
  dQ  J
dS     
 T int rev  K 

Entropia este o mărime extensivă. Entropia pe unitatea de masă, s este o mărime

intensivă și are unitatea de măsură J/kgK. Q este o funcție de proces și dQ este o
dQ
diferențială inexactă. Întrucât este o mărime de stare termodinamică, înseamnă că
T
reprezintă o diferențială exactă. Din punct de vedere matematic o diferențială inexactă
poate fi transformată într-o diferențială exactă prin introducerea unui factor de integrare,
care este temperatura T.
Variaţia de entropie a sistemului în timpul unui proces poate fi determinată prin
integrarea ecuaţiei între stările iniţială şi finală.
2
 dQ 
S  S 2  S1    
1  T int rev
Pentru a putea fi integrată ecuaţia, trebuie să se cunoască relaţia dintre Q şi T.
Entropia este o mărime de stare şi are o anumită valoare la o anumită stare. Variaţia
entropiei între două stări este aceeaşi indiferent de drumul parcurs între aceste stări,
reversibil sau ireversibil.
dQ
Integrala ne va da valoarea variaţiei de entropie doar dacă integrarea este
T
dQ
efectuată de-a lungul unui proces intern reversibil între aceste două stări. Integrala
T
de-a lungul unui proces ireversibil nu este o mărime de stare şi se obţin diferite valori
dacă integrarea se face de-a lungul diferitelor căi ireversibile. Chiar şi pentru procese
ireversibile, variaţia entropiei se determină prin integrarea de-a lungul unor căi
imaginare, intern reversibile, între cele două stări specificate.
Variaţia entropiei unui sistem în timpul unui proces intern reversibil poate fi pozitivă sau
negativă, în funcţie de sensul transferului de căldură. Transferul de căldură către un
sistem va creşte entropia sistemului, în timp ce transferul de căldură de la un sistem o
va descreşte. Pierderea de căldură este singurul mod de a descreşte entropia unui
sistem.

10
 dQ
Ecuația  T
 0 este un caz particular al inegalității lui Clausius:

dQ
 T
0

dQ
Integrala ciclică a lui este întotdeauna mai mică sau egală cu zero. Ecuația este
T
valabilă pentru toate ciclurile, reversibile sau ireversibile. Egalitatea din inegalitatea lui
Clausius este valabilă doar pentru ciclurile reversibile intern sau total, iar inegalitatea
este valabilă pentru cele ireversibile.
dQ
Integrala ciclică poate fi apreciată ca suma tuturor căldurilor elementare
T
(diferenţialelor căldurii) raportate la temperatura absolută a sistemului.
Dacă nu apar ireversibilităţi într-un sistem atunci ciclul efectuat de sistem este intern
reversibil. În cazul ciclului inversat, toate mărimile vor avea aceeaşi valoare, dar semn
opus.

1.12. Principiul creşterii de entropie

Se consideră un ciclu format din două procese: 1-2, arbitrar (reversibil sau ireversibil) şi
2-1, intern reversibil.

Din inegalitatea lui Clausius:

dQ
 T
0

11
rezultă:
2 1
dQ  dQ 
 T    T int rev  0
1 2

A doua integrală reprezintă variaţia de entropie S1-S2. Deci:

2
dQ

1
T
 S1  S 2  0

Sub altă formă:

2
dQ
S 2  S1  
1
T

Această ecuaţie poate fi privită ca expresia matematică a celui de-al doilea principiu
al termodinamicii pentru o masă constantă. Sub formă diferenţială:
dQ
dS 
T
unde egalitatea este valabilă pentru procese intern reversibile şi inegalitatea pentru
procese ireversibile.
Se poate concluziona că variaţia de entropie a unui sistem închis de-a lungul unui
2
dQ
proces ireversibil este mai mare decât integrala  T
calculată pentru acel proces. În
1

situaţia limită a unui proces reversibil, cele două mărimi devin egale. T este temperatura
absolută pe frontiera unde se transferă diferenţiala căldurii dQ între sistem şi mediul
exterior.
Mărimea S  S2  S1 reprezintă variaţia entropiei sistemului. Într-un proces reversibil
2
dQ
devine egală cu  T
, care reprezintă transportul entropiei de către căldură.
1

Semnul de inegalitate indică faptul că variaţia entropiei unui sistem închis în timpul unui
proces ireversibil este întotdeauna mai mare decât transferul de entropie. Adică, se
generează sau creează entropie în timpul unui proces ireversibil şi această generare se
datorează în totalitate ireversibilităţilor. Entropia generată în timpul unui proces se
notează cu Sgen.
Diferenţa dintre variaţia de entropie a unui sistem închis şi transferul de entropie este

12
egală cu entropia generată. Adică:
2
dQ
S sist  S 2  S1    S gen
1
T

Entropia generată este întotdeauna pozitivă sau zero. Valoarea ei depinde de proces şi
nu este o proprietate a sistemului. De asemenea, dacă nu există un transfer de entropie,
variaţia entropiei unui sistem este egală cu entropia generată.
Pentru un sistem izolat sau închis şi adiabat, transferul de căldură este zero şi:
Sizolat  0
Entropia unui sistem izolat creşte sau rămâne constantă în timpul unui proces. Cu alte
cuvinte, nu descreşte niciodată. Acesta reprezintă principiul creşterii de entropie. În
lipsa oricărui transfer de căldură, variaţia de entropie se datorează doar ireversibilităţilor,
iar efectul lor este creşterea entropiei.
Entropia este o mărime extensivă a unui sistem şi uneori se numeşte entropie totală.
Entropia totală a unui sistem este egală cu suma entropiilor componentelor sistemului.
Un sistem izolat poate fi format dintr-un număr de subsisteme. Un sistem şi mediul
exterior formează un sistem izolat întrucât ambele pot fi înconjurate de o frontieră cu
limite largi, arbitrară, prin care nu are loc un transfer de căldură, lucru mecanic şi masă.
Deci, un sistem şi mediul exterior pot fi privite ca două subsisteme ale unui sistem izolat,
iar variaţia de entropie a sistemului izolat în timpul unui proces este egală cu suma
variaţiilor de entropie ale sistemului şi mediului exterior, care este egală cu entropia
generată, întrucât într-un sistem izolat nu apare nici un transfer de entropie. Adică:
S gen  Stotal  S sist  Sext  0

Sext se referă la variaţia entropiei mediului exterior ca urmare a desfăşurării procesului

considerat.
Întrucât nici un proces nu e cu adevărat reversibil, se poate concluziona că se
generează entropie într-un proces și prin urmare entropia universului, considerat un
sistem izolat, crește continuu. Cu cât un proces este mai ireversibil, cu atât este mai
mare entropia generată în acel proces. Nu se generează entropie într-un proces
reversibil (Sgen=0).
Creșterea entropiei universului este o preocupare a tuturor, întrucât entropia este o

13
măsură a dezordinii din univers.
Principiul creșterii entropiei nu precizează că entropia unui sistem nu poate scădea.
Variația entropiei unui sistem poate fi negativă în timpul unui proces, dar nu și entropia
generată.
Principiul creșterii de entropie poate fi rezumat în următoarele:
 0 Proces irevesibil

S gen  0 Proces reversibil
 0 Proces imposibil

Lucrurile în natură au tendința să se modifice până ating o stare de echilibru. Principiul
creșterii de entropie afirmă că entropia unui sistem izolat va crește până când entropia
sistemului atinge o valoare maximă. În acel punct, sistemul a atins o stare de echilibru
întrucât principiul creșterii de entropie nu permite ca sistemul să efectueze o modificare
a stării prin care să rezulte o scădere a entropiei.
Câteva remarci finale cu privire la entropie:
1. Procesele se pot desfășura doar într-un anumit sens, nu în orice sens. Un proces
trebuie să se desfășoare în sensul care corespunde principiului de creștere a entropiei,
însemnând S gen  0 . Un proces care să încalce acest principiu este imposibil.

2. Entropia este o mărime non-conservativă și nu există un principiu al conservării

entropiei. Entropia se conservă doar într-un proces reversibil ideal și crește în timpul
tuturor proceselor reale. De aceea, entropia universului crește continuu.
3. Performanța unui sistem tehnic se degradează datorită ireversibilităților, și entropia
generată este o măsură a ireversibilităților din timpul unui proces. Cu cât sunt mai mari
ireversibilitățile, cu atât entropia generată este mai mare. De aceea, entropia generată
reprezintă o măsură cantitativă a ireversibilităților asociate unui proces.
Cantitatea de energie se conservă în timpul unui proces real (primul principiu), dar
calitatea ei scade (al doilea principiu). Această descreștere este întotdeauna
acompaniată de o creștere a entropiei.
Ireversibilitățile precum frecarea, amestecarea, reacțiile chimice, transferul de căldură,
destinderea cauzează creșterea entropiei unui sistem și generarea de entropie este o
măsură a entropiei create datorită acestor cauze în timpul unui proces.

14
1.13. Bilanțul de entropie

Într-un proces reversibil (un proces care nu include ireversibilități), entropia generată
este zero și astfel variația de entropie a unui sistem este egală cu transferul de entropie.
Deci, bilanțul de entropie într-un proces reversibil devine analog cu bilanțul de energie,
din care rezultă că variația energiei unui sistem în timpul unui proces este egală cu
transferul de energie realizat în acel proces. Variația energiei unui sistem este egală cu
transferul de energie în orice proces, dar variația de entropie a unui sistem este egală
cu transferul de entropie doar în cazul proceselor reversibile.
Bilanțul de entropie pentru orice sistem care efectuează orice tip de proces poate fi scris
sub forma:
Sint  Sies  S gen  S sist

Q
unde: Sint  Sies este entropia transportată de căldură ( SQ  ) și masă ( Sm  ms ), S gen
T
este entropia generată și S sist este variația entropiei sistemului. Ecuația se poate scrie
sub formă de debite sau pe unitatea de masă. Pentru un proces reversibil, entropia
generată este zero și dispare din ecuație.
Termenul S gen reprezintă doar entropia generată în interiorul unui sistem și nu entropia

generată în exteriorul sistemului în timpul procesului ca urmare a ireversibilităților

externe. Deci, un proces pentru care S gen  0 este intern reversibil, dar nu neapărat total

reversibil. Entropia totală generată în timpul unui proces poate fi determinată prin
aplicarea bilanțului de entropie unui sistem extins care conține sistemul și mediul
exterior din imediata apropiere, unde ar putea apărea ireversibilități externe. De
asemenea, variația entropiei în acest caz este egală cu suma variațiilor de entropie ale
sistemului și mediului exterior din imediata apropiere. Când se evaluează transferul de
entropie dintre sistemul extins și mediul exterior, temperatura de pe frontiera sistemului
extins este egală cu temperatura mediului exterior.
Un sistem închis nu realizează un transfer de masă și variația entropiei este diferența
dintre entropiile inițială și finală ale sistemului. Variația entropiei unui sistem închis se
datorează transferului de entropie care acompaniază transferul de căldură și generării
de entropie în sistem. Considerând sensul pozitiv al transferului de căldură către sistem,

15
ecuația generală de bilanț de entropie poate fi scrisă pentru un sistem închis sub forma:
Q
T S gen  S sist  S 2  S1

Bilanțul de entropie scris mai sus poate fi exprimat ca: variația entropiei unui sistem
închis în timpul unui proces este egal cu suma dintre entropia transferată prin
intermediul căldurii și entropia generată în sistem.
Într-un proces adiabat (Q=0) transferul de entropie dispare ca termen și variația de
entropie a unui sistem închis devine egală cu entropia generată în sistem.
S gen  S sist adiabatic

Orice sistem închis și mediul lui exterior (sistem extins) poate fi studiat ca un sistem
adiabat și variația totală de entropie a unui sistem este egală cu suma dintre variațiile de
entropie ale părților componente, iar bilanțul de entropie pentru un sistem închis și
mediul lui exterior devine:
S gen   S Ssist  Smediul exterior

unde: S sist  m( s2  s1 ) și variația de entropie a mediului exterior poate fi determinată din

Qmediul exterior
S mediul exterior  dacă temperatura lui este constantă.
Tmediul exterior

Bilanțul de entropie pentru volume de control diferă de cel pentru sisteme închise prin
faptul că mai există o formă de transfer de entropie: transferul de masă prin frontiera
sistemului. Precum s-a menționat mai înainte, masa posedă entropie la fel cum posedă
energie și cele două mărimi extensive sunt proporționale cu masa.
Considerând pozitiv sensul de transfer de căldură către sistem, bilanțul general de
entropie pentru volume de control poate fi scris sub forma:
Q
 T  m s  m s
i i e e S gen  ( S 2  S1 ) vc

sau sub formă de debite:

Q
 T   m i si   m e se Sgen  (S2  S1 )vc  Svc
Relația anterioară poate fi exprimată ca: debitul variației de entropie din volumul de
control în timpul unui proces este egal cu suma debitelor transferului de entropie prin
căldură, transferului de entropie în volumul de control de către fluxul de masă și

16
entropiei generate în volumul de control ca urmare a ireversibilităților.
Majoritatea volumelor de control din tehnică, precum turbinele, compresoarele, ajutajele,
difuzoarele, schimbătoarele de căldură, tuburile și conductele funcționează în regim
staționar și nu înregistrează o variație a entropiei. De aceea, bilanțul de entropie pentru
un proces general staționar poate fi obținut din ecuația precedentă dacă Svc  0

Astfel:
Q
S gen   m e se   m i si 
T
Pentru un volum de control staționar, cu o intrare și o ieșire, bilanțul de entropie se
reduce la:
Q
S gen  m ( se  si )  
T
Pentru un sistem adiabat cu o intrare și o ieșire, bilanțul de entropie se reduce în
continuare la:
Sgen  m
 (se  si )

ceea ce indică că entropia specifică a fluidului trebuie să crească în timpul curgerii

printr-un sistem adiabat întrucât Sgen  0 . Dacă curgerea prin sistem este reversibilă și

adiabată, atunci entropia va rămâne constantă se  si , indiferent de modificarea altor

parametri.

1.14. Relațiile Tds

Forma diferențială a legii conservării energiei pentru un sistem închis staționar cu o

substanță simplă, compresibilă este în cazul unui proces intern reversibil:
dQrev – dLrev = dU
Dar:
dQrev = T dS
dLrev=pdV
Deci:
TdS = dU + pdV
sau

17
 Tds = du + pdv
Această ecuație se cunoaște sub denumirea de ecuația lui Gibbs. Singura formă de
lucru mecanic pe care o poate efectua un sistem simplu, compresibil, în timpul unui
proces intern reversibil este lucrul mecanic al unei transformări de stare.
A doua ecuațieTds se obține din:
TdS = dH – Vdp
sau
Tds = dh - vdp
Aceste ecuații leagă variațiile de entropie ale unui sistem cu variațiile altor mărimi. Sunt
ecuații ale unor mărimi de stare și sunt prin urmare independente de tipul procesului.
Relațiile Tds sunt deduse pentru un proces intern reversibil întrucât variația de entropie
între două stări trebuie să fie evaluată de-a lungul unei căi reversibile. Dar, rezultatele
obținute sunt valabile atât pentru procese reversibile, cât și ireversibile întrucât entropia
este o mărime de stare și variația unei mărimi de stare între două stări este
independentă de tipul procesului pe care îl efectuează un sistem.
Relațiile Tds se aplică indiferent dacă procesul are loc într-un sistem închis sau deschis,
deoarece ele corelează mărimi de stare pe unitatea de masă ale unui sistem simplu,
compresibil în timpul unei transformări de stare.
Relațiile explicite pentru o variație diferențială a entropiei sunt:
du pdv
ds  
T T
și
dh vdp
ds  
T T
Variația de entropie în timpul unui proces poate fi determinată prin integrarea oricăreia
din aceste ecuații între stările inițială și finală.

18
2. Exergia: o măsură a lucrului mecanic potențial

În cazul oricărei surse noi de energie trebuie să se cunoască care este potențialul
lucrului mecanic al sursei – adică, energia care poate fi extrasă sub formă de lucru
mecanic util. Restul de energie va fi pierdut sub formă de energie disipată. Este de dorit
să existe o mărime care să ne permită să determinăm lucrul mecanic potențial util dintr-
o cantitate dată de energie aflată la o anumită stare. Această mărime este exergia, care
se mai numește și energie disponibilă (utilă).
Lucrul mecanic potențial obținut din energia unui sistem aflat la o anumită stare
reprezintă lucrul mecanic util maxim care poate fi obținut de la sistem. Lucrul mecanic
efectuat este maxim dacă procesul se realizează în condiții reversibile între două stări
specifice. Se neglijează toate ireversibilitățile la determinarea lucrului mecanic potențial.
Sistemul trebuie să fie în echilibru termodinamic cu mediul exterior la sfârșitul procesului
pentru a maximiza lucrul mecanic efectuat, adică se află la temperatura și presiunea
mediului exterior (în echilibru termic și mecanic), nu are energie cinetică sau potențială
în raport cu mediul exterior (viteză zero, înălțime zero față de nivelul de referință) și nu
reacționează cu mediul exterior (inert chimic). Pentru această stare sistemul are exergia
egală cu zero.
Deci, un sistem va efectua lucrul mecanic maxim posibil dacă realizează un proces
reversibil, de la starea inițială specificată la starea mediului exterior. Acesta reprezintă
lucrul mecanic util potențial al sistemului la starea specificată și se numește exergie.
Exergia nu reprezintă lucrul mecanic efectuat de o mașină producătoare de lucru
mecanic, ci reprezintă limita superioară cu privire la lucrul mecanic pe care îl poate
efectua o mașină fără să încalce vreuna din legile temodinamicii.
Exergia unui sistem aflat într-o anumită stare depinde de condițiile mediului exterior,
precum și de proprietățile sistemului. Prin urmare, exergia este o proprietate a
combinației sistem-mediu exterior și nu doar a sistemului.

2.1. Lucru mecanic reversibil și ireversibilitate

Lucrul mecanic efectuat de o mașină producătoare de lucru mecanic nu este de regulă

în totalitate util. De exemplu, când se destinde un gaz într-un cilindru cu piston, o parte

1
din lucrul mecanic efectuat de gaz este folosită pentru împingerea aerului atmosferic din
calea pistonului. Acest lucru mecanic care nu poate fi recuperat și utilizat în nici un scop
este egal cu produsul dintre presiunea atmosferică p0 și variația volumului sistemului:
Lmediu ext = p0 (V2 - V1)
Diferența dintre lucrul mecanic real L și lucrul mecanic efectuat asupra mediului exterior
Lmediu ext se numește lucru mecanic util Lu.
Lu = L – Lmediu ext = L - p0 (V2 - V1)
Când un sistem se destinde și efectuează lucru mecanic, o parte din lucrul mecanic
efectuat este folosită pentru învingerea presiunii atmosferice și astfel, Lmediu ext reprezintă
o pierdere. Când un sistem este comprimat, presiunea atmosferică ajută în procesul de
comprimare și astfel Lmediu ext reprezintă un câștig.
Lucrul mecanic reversibil Lrev se definește ca fiind lucrul mecanic util maxim care poate fi
produs (sau lucrul mecanic minim care se consumă) când un sistem efectuează un
proces între o stare inițială și o stare finală. Acesta reprezintă lucrul mecanic efectuat
(sau consumat) când procesul se desfășoară între stările inițială și finală în condiții total
reversibile. Dacă starea finală corespunde stării mediului exterior, atunci lucrul mecanic
reversibil reprezintă o exergie. În cazul proceselor cu consum de lucru mecanic, lucrul
mecanic reversibil reprezintă lucrul mecanic minim necesar pentru desfășurarea acelui
proces.
Orice diferență dintre lucrul mecanic reversibil Lrev și lucrul mecanic util Lu se datorează
ireversibilităților existente în timpul procesului, și această diferență se numește
ireversibilitate I.
I = Lrev,efectuat - Lu,efectuat
sau
I = L u, consumat – Lrev, consumat
Ireversibilitatea este echivalentă exergiei distruse. Pentru un proces total reversibil,
lucrul mecanic real și lucrul mecanic reversibil sunt identici și ireversibilitatea este zero.
Această afirmație este adevărată întrucât procesele total reversibile nu generează
entropie. Ireversibilitatea este o mărime pozitivă în cazul tuturor proceselor reale întrucât
Lrev  Lu la mașinile producătoare de lucru mecanic și Lrev  Lu la mașinile

consumatoare de lucru mecanic. Ireversibilitatea poate fi privită ca un potențial de a se fi

2
efectuat lucru mecanic, dar care s-a pierdut. Reprezintă energia care s-ar fi putut
transforma în lucru mecanic, dar nu s-a transformat. Se mai numește anergie. Cu cât
mai mică anergia asociată unui proces, cu atât mai mare este lucrul mecanic care se
produce. Performanța unui sistem poate fi îmbunătățită prin minimizarea ireversibilităților
lui.

2.2. Transferul de exergie prin intermediul căldurii

Exergia, la fel ca și energia, poate fi transferată către sau dinspre un sistem sub trei
forme: căldură, lucru mecanic și masă. Transferul de exergie apare la frontiera
sistemului și reprezintă exergia primită sau cedată de sistem în timpul unui proces.
Lucrul mecanic potențial al energiei unei surse de căldură la temperatura T este lucrul
mecanic maxim care poate fi obținut de la acea sursă într-un mediu exterior aflat la
temperatura T0 și este echivalent cu lucrul mecanic produs de un motor termic Carnot
care funcționează între sursă și mediul exterior.

Prin urmare, randamentul termic Carnot reprezintă partea de energie a unei surse de
căldură aflată la temperatura T care se poate transforma în lucru mecanic. Lucrul
mecanic poate fi obținut din căldura sursei aflate la o temperatură mai mare decât
temperatura mediului exterior, prin transferul ei către un motor care evacuează căldura
reziduală mediului exterior. Prin urmare, transferul de căldură este întotdeauna
acompaniat de un transfer de exergie. Partea din căldura Q transferată de la sursa cu
temperatură ridicată şi transformată în lucru mecanic într-un ciclu reversibil Carnot

3
reprezintă transferul de exergie prin intermediul căldurii.
 T 
E  Lmax  Q  Q0  tc Q  1  0 Q
 T
Această relaţie indică transferul de exergie care acompaniază transferul de căldură Q,
dacă T este mai mare sau mai mic decât T0. Când T>T0, transferul de căldură către un
sistem măreşte exergia acelui sistem, iar transferul de căldură de la sistem o
micşorează. Lucrurile se inversează dacă T<T0. În acest caz, transferul de căldură Q
reprezintă căldura disipată în mediul exterior rece (căldura reziduală) şi nu trebuie
confundată cu căldura transferată de către mediul exterior aflat la T0 sistemului. Exergia
transferată prin intermediul căldurii este zero când T=T0 în locul de transfer.
Mai clar, dacă T>T0, transferul de exergie şi de căldură sunt în acelaşi sens. Adică, atât
exergia, cât şi energia mediului căruia i se transferă căldură cresc. Dacă T<T0 (mediu
rece), transferul de exergie şi de căldură au sensuri opuse, ceea ce înseamnă că
energia mediului rece creşte ca urmare a unui transfer de căldură, dar exergia lui scade.
Partea din transferul de căldură, care pentru o anumită stare a mediului exterior nu
poate fi transformată în lucru mecanic, chiar în condiţii de reversibilitate totală a
procesului, reprezintă anergia procesului şi corespunde căldurii disipate în mediul
exterior, Q0 :

 T 
A  Q  E  Q  Q  Q0   Q0  Q  1  0 Q  0 Q
T
 T T
Dacă temperatura T în locul de transfer de căldură nu este constantă, transferul de
exergie care acompaniază transferul de căldură devine:

A  Q0  T0 S 2  S1   T0 
2 dQ
1 T

4
şi

2 2 dQ 2  T0  2
E  Q12  A   dQ  T0    1  dQ    e dQ
1 1 T 1
 T 1

T0
unde:  e  1 este factorul exergetic de temperatură.
T
Temperatura medie a procesului în care are loc transferul de căldură reprezintă acea
valoare a temperaturii, care înmulţită cu variaţia de entropie a procesului, determină
transferul de căldură realizat în acel proces.
Q12
Tm 
S 2  S1

Deci:

Q12  T0 
E  Q12  A  Q12  T0 S2  S1   Q12  T0  1  Q12  emQ12
Tm  Tm 

şi

Q12  1   em Q12
T0
A  Q12  E 
Tm

unde em este factorul exergetic mediu de temperatură.

Randamentul exergetic se defineşte ca raportul dintre lucrul mecanic util şi exergie:
Lu L 
 ex   u  t
E  emQ  em
Trebuie observat că transferul de căldură Q în locul în care temperatura este T este
Q
întotdeauna acompaniat de un transfer de entropie calculat sub forma şi de un
T
 T 
transfer de exergie obţinut cu relaţia 1  0 Q .
 T 

3. Echilibrul sistemelor termodinamice

Un sistem termodinamic este omogen dacă proprietăţile chimice şi fizice sunt aceleaşi
în întregul sistem sau dacă variază continuu dintr-un punct al sistemului în altul. Astfel
de sisteme sunt amestecurile de gaze, soluţiile lichide sau solidele.

5
Un sistem termodinamic poate avea două sau mai multe componente omogene, astfel
încât proprietăţile variază discontinuu pe frontiera dintre ele. Un astfel de sistem este
eterogen. Exemple de sisteme eterogene sunt: amestecul de lichid şi vapori, amestecul
de apă şi gheaţă.
Componentele omogene din sistemele eterogene, separate de o suprafaţă distinctă, pe
care variază proprietăţile, se numesc faze. Coexistenţa mai multor faze, care sunt toate
în contact, la echilibru, se numeşte echilibru de fază. De exemplu, apa şi vaporii sunt
două faze aflate în echilibru.

3.1. Potenţial chimic

Potenţialul chimic se defineşte ca:

 U 
i   
 ni  S , V , n j

şi reprezintă variaţia energiei interne în raport cu variaţia cantităţii de substanţă, dacă

entropia, volumul şi alte cantităţi de substanţă din cadrul unei faze rămân constante. De
fapt, este energia internă specifică a unei substanţe i la starea definită de entropie şi
volum constant.
Prin urmare:
dU  i dni

O fază poate schimba energie sub formă de căldură şi lucru mecanic şi a introducerii de
noi particule de substanţă în sistem, deci primul principiu al termodinamicii devine:
dU  TdS  pdV   i dni
i

3.2. Potenţiale termodinamice

Un potenţial termodinamic este o mărime scalară folosită pentru a descrie starea

termodinamică a unui sistem. Astfel de potenţiale sunt: energia internă U  U (S ,V , ni ) ,

entalpia H  H (S , p, ni ) , entropia S  S (U ,V , ni ) , energia liberă F  F (T ,V , ni ) şi entalpia

6
liberă G  G(T , p, ni ) .

Energia liberă
Din al doilea principiu al termodinamicii pentru procese ireversibile rezultă:
TdS  dU  pdV   i dni
i

Aplicând transformarea Legendre, se pot scrie următoarele ecuaţii diferenţiale pentru

determinarea energiei libere:
TdS  d (TS )  dU  pdV   i dni  d (TS )
i

sau
 SdT  d (U  TS )  pdV   i dni
i

Energia liberă (sau energia liberă Helmholtz) se defineşte ca fiind F  U  TS . Deci:

dF  SdT  pdV   i dni
i

Energia liberă Helmholtz este un potenţial termodinamic care exprimă lucrul mecanic util
care se poate obţine într-un sistem închis la temperatură constantă. Reprezintă energia
care poate fi transformată în lucru mecanic.
Funcţia F  F (T ,V , ni ) este o funcţie de stare şi sub formă diferenţială este:

 F   F   F 
dF    dT    dV     dni
 T V , ni  V T , ni i  ni T ,V , n
j

Din relaţiile de mai sus, scrise pentru procese reversibile, se obţin următoarele:
 F 
   S
 T V , ni

 F 
   p
 V T , ni

 F 
   i

 i T ,V , n j
n

Energia internă este:

7
  F 
U  F  TS  F  T  
 T V , ni

Din această ecuaţie se obţine entalpia:

 F   F 
H  U  pV  F  T   V  
 T V , ni  V T , ni

Căldura specifică la volum constant poate fi definită sub forma:

 
1  U  1     F  
    1 T   F 
2
cv     F T 
m  T V , ni m  T   T V , ni   m  T 2 
 V , ni 
 V , ni

iar căldura specifică la presiune constantă este:

1   2 F 
c p  cv   T
m  T 2 
V , ni

Dacă sistemul este închis (dni=0) și procesul este izoterm, fie reversibil sau ireversibil,
atunci:
dF   pdV  dL
sau
F1  F2  L12
Lucrul mecanic efectuat de un sistem este egal sau mai mic decât variația energiei
libere; prin urmare energia liberă este considerată un potențial, denumit potențial
termodinamic.
Dacă în timpul unui proces, temperatura, volumul și cantitatea de substanță ale unui
sistem sunt constante (dT=0, dV=0, dni=0) se obține:
dF  0 sau F2  F1  0
ceea ce înseamnă că energia liberă este constantă într-un proces izoterm-izocor
reversibil sau scade până la valoarea minimă la echilibru, care se menține apoi
constantă. Deci, echilibrul unui sistem izoterm-izocor se obține din condiția de minim a
funcției F:

dF  0 și d 2 F  0

8
Entalpia liberă

Această funcție se exprimă în raport cu variabilele independente T, p și ni din ecuația:

dF   SdT  pdV   i dni

i

la care se adaugă d(pV) la fiecare membru:

dF  d ( pV )  SdT  pdV   i dni  d ( pV )
i

unde:
d ( F  pV )   SdT  Vdp   i dni
i

Dacă:
G  F  pV  U  pV  TS  H  TS
se obține:
dG  SdT  Vdp   i dni
i

Funcția G se numește entalpie liberă sau energie liberă Gibbs și este o funcție de stare.
Reprezintă o energie convertibilă în lucru mecanic. Pentru G  G(T , p, ni ) se obține:

 G   G   G 
dG    dT    dp     dni
 T  p, ni  p T , ni i  ni  p , T , n
j

Din ecuațiile anterioare, pentru procese reversibile, se pot scrie următoarele relații:
 G 
   S
 T  p, ni

 G 
  V
 p T , ni

 G 
   i
 ni  p, T , n j

Entalpia devine:
 G 
H  G  TS  G  T  
 T  p, ni

iar energia internă este:

9
  G   G 
U  H  pV  G  T    p 
 T  p , ni  p T , ni

Căldura specifică la presiune constantă se definește ca fiind:

 
1  H  1     G  
  1   2G 
cp     G T   T
m  T  p, ni m  T   T  p, ni   m  T 2 
 p , ni 
 p , ni

iar căldura specifică la volum constant:

1 T   2G 
cv  
m   T 2 
p , ni

Dacă sistemul este închis (dni=0) și procesul este izoterm, fie reversibil sau ireversibil,
atunci:
dG  (Vdp)  dLt

sau
G1  G2  Lt12

Lucrul mecanic tehnic efectuat de sistem într-un proces izoterm este egal sau mai mic
decât variația entalpiei libere; prin urmare entalpia liberă este un potențial, denumit
potențial termodinamic.
Dacă în timpul unui proces temperatura, presiunea și cantitatea de substanță ale unui
sistem sunt constante (dT=0, dp=0, dni=0), rezultă:
dG  0 sau G2 G1  0
ceea ce înseamnă că entalpia liberă este constantă într-un proces izoterm-izobar
reversibil sau descrește până la valoarea minimă la echilibru, rămânând ulterior
constantă. De aceea, echilibrul unui sistem izoterm-izobar se obține din condiția de
minim a funcției G:

dG  0 și d 2G  0
În final, potențialul chimic are următoarele expresii:
 U   F   G 
i         
  
 i  S ,V , n  i T ,V , n  i  p, T , n
n n n
j j j

10
3.3. Condițiile generale de echilibru ale unui sistem termodinamic

Echilibrul unui sistem corespunde cu condiția de maxim sau minim a unei funcții
caracteristice, precum:
 sisteme izolate (U=const., V=const.)
dS=0, d2S<0
 sisteme izoterm-izocore (T=const., V=const.)
dF=0, d2F>0
 sisteme izoterm-izobare (T=const., p=const.)
dG=0, d2G>0
Funcțiile caracteristice pot avea mai mult de o valoare extremă, ceea ce înseamnă că
sistemul poate trece prin mai multe stări de echilibru. Dacă condițiile exterioare nu se
modifică, starea de echilibru se menține constantă într-un sistem pe orice durată.
Trebuie facută distincție între stările de echilibru stabil, echilibru instabil (sau labil) sau
echilibru metastabil.
Starea de echilibru stabil este cea în care sistemul considerat este scos din starea de
echilibru stabil de niște factori externi și după încetarea acțiunii factorilor externi,
sistemul va reveni singur la starea inițială de echilibru stabil.
Dacă un sistem este într-o stare de echilibru instabil, el nu va reveni la starea inițială, ci
va ajunge într-o nouă stare de echilibru stabil. Orice factor extern oricât de mic poate
scoate sistemul din starea de echilibru instabil.
Starea de echilibru metastabil este starea în care un sistem rămâne pentru o lungă
durată de timp și orice factor extern mic care scoate sistemul din starea de echilibru
metastabil nu determină trecerea sistemului într-o altă stare; odată cu îndepărtarea
factorilor externi, sistemul se reîntoarce în starea inițială de echilibru metastabil. Dar, pe
de altă parte factori externi puternici vor scoate sistemul din starea de echilibru
metastabil și sistemul va trece într-o nouă stare de echilibru stabil. Deci, starea de
echilibru metastabil este intermediară între stările de echilibru stabil și instabil.

11
3.4. Echilibru de fază

În primul rând trebuie definită noțiunea de component. Reprezintă un constituent al unui

sistem cu o compoziție care nu depinde de compoziția altor constituenți. Este o
substanță pură care este necesară pentru exprimarea compoziției fazelor unui sistem.
Spre exemplu, un amestec de gaze este un sistem cu un număr de componenți.
Numărul de componenți reprezintă numărul minim de tipuri independente necesare
pentru definirea compoziției tuturor fazelor sistemului.
Un component poate trece dintr-o fază în alta în timpul unei transformări de fază. O fază
(solidă, lichidă, gazoasă) este o parte omogenă a sistemului cu proprietăți chimice și
fizice uniforme. Nu există o variație spațială a densității, energiei, compoziției sau altor
proprietăți macroscopice. O fază poate fi considerată un sistem distinct cu o frontieră
care este interfața cu alte faze. Pot exista mai multe faze simultan.
Se consideră un sistem care constă din două faze, apă în stare lichidă și vapori de apă.

Entalpia liberă a fiecărei faze depinde de trei parametri independenți T, p și n.

G1  G1(T1, p1, n1)
G2  G2 (T2 , p2 , n2 )
Prin diferențierea celor două funcții se obțin relațiile:
 G   G   G 
dG1   1  dT1   1  dp1   1  dn1
 T1  p1 , n1  p1 T1 , n1  n1  p1 , T1

 G   G   G 
dG2   2  dT2   2  dp2   2  dn2
 T2  p 2 , n2
 p2 T2 , n2  n2  p2 , T2

Pentru întregul sistem bifazic rezultă:

G  G1  G2

12
sau sub formă diferențială:
dG  dG1  dG2
Conform cu condițiile de echilibru ale unui sistem închis izoterm-izobar (T1=T2=T, p1=
p2=p), dG=0. Adică:
 G1   G 
  dn1   2  dn2  0
 n1 T , p  n2 T , p

Întrucât sistemul este închis, cantitatea de substanță a sistemului rămâne constantă:

n1  n2  n  const.
sau:
dn1  dn2
și:
 G1   G 
    2 
 n1 T , p  n2 T , p

Din:
 G 
i   
 ni  p, T , n j

se obține:
1T , p  2 T , p
Prin urmare, un sistem cu un component (apă) și două faze este în echilibru dacă
temperatura și presiunea fazelor sunt aceleași și potențialele chimice ale fazelor sunt
egale.
Cantitatea de substanță nu este o condiție de echilibru.
Dacă se rezolvă ecuația precedentă, rezultatul este o funcție între presiune și
temperatură la echilibru de fază:
p  p(T )

Înseamnă că două faze pot coexista la echilibru dacă presiunea și temperatura lor au
valori bine stabilite.
Dacă sistemul are mai mult de două componente și faze, condițiile de echilibru sunt:

k1  k 2  k 3...  k f

13
unde indicele k (k=1,2,3..) reprezintă numărul de componenți și indicele f numărul de
faze. Numărul ecuațiilor care descriu condițiile de echilibru ale unui sistem la presiune și
temperatură constantă este k(f-1).

3.5. Legea fazelor

Această lege, numită și legea fazelor Gibbs se aplică sistemelor eterogene formate din
mai mulți componenți care nu reacționează chimic aflați în echilibru termodinamic.
Stabilește numărul fazelor care coexistă în sistem la echilibru și numărul parametrilor
intensivi, independenți ai sistemului, adică numărul maxim al parametrilor
termodinamici, precum temperatura sau presiunea, care pot fi modificați simultan și
arbitrar fără a se influența reciproc.
Dacă temperatura și presiunea sunt aceleași pentru toate fazele componentelor
sistemului, atunci numărul total de parametri va fi format din T, p și k-1 fracții
(participații) molare independente ale fiecărei faze, ceea ce înseamnă 2+f(k-1).
Din diferența dintre numărul total de parametri și numărul ecuațiilor care exprimă
condițiile de echilibru se obține numărul parametrilor independenți:
v  2  f (k  1)  k ( f  1)  2  k  f
Numărul parametrilor independenți se numește de asemenea numărul gradelor de
libertate. În mod particular, pentru un sistem cu un component, legea fazelor devine:
v  3 f
Dacă componentul are o singură fază (substanță pură), v  2 , înseamnă că există două
variabile (p și T) care pot fi modificate simultan și arbitrar fără a se influența reciproc. Pot
fi alese independent. Un al treilea parametru (spre exemplu, volumul specific) este
univoc determinat de p și T: v  v( p, T ) . Acastă ecuație generală este ecuația de stare,
care este valabilă pentru fiecare substanță pură, indiferent de tipul ei.
Dacă două faze coexistă la echilibru, atunci v  1 și nu mai este posibil ca temperatura
și presiunea să fie independente. Există în acest caz o relație între ele: p  p (T ) .
Presiunea este o funcție de temperatură, ceea ce s-a arătat deja mai devreme.
Dacă coexistă trei faze (solidă, lichidă și gazoasă-vapori) la echilibru, atunci v  0 și
presiunea, temperatura și volumul specific au valori bine stabilite. Nu există grade de

14
libertate. De aceea, într-un sistem cu un singur component, amestecul de trei faze poate
exista doar la o singură valoare a temperaturii și presiunii, și se numește punct triplu.
Sunt două ecuații μsol(T, p) = μlich(T, p) = μvap(T, p), care sunt suficiente pentru
determinarea celor două variabile T și p.
Diagrama fazelor indică echilibrul fazelor unui sistem monocomponent (spre exemplu,
apă) în coordonate p -T.

Câmpurile corespund celor trei faze distincte (solidă-s, lichidă-l și gazoasă-g). Curbele
limită indică coexistența a două faze la echilibru. AB corespunde sistemului bifazic
lichid-vapori și se numește curba presiunii de vaporizare. Dacă presiunea crește prin
comprimare, o parte din gaz condensează și temperatura crește. Dacă temperatura
scade prin răcire, o parte din gaz condensează și presiunea scade. În ambele procese,
temperatura și presiunea se mențin în relația dată de această curbă limită până când o
fază dispare ca urmare a vaporizării sau condensării sau până când se atinge punctul
critic (B). Cât timp sunt două faze, există un singur grad de libertate, care corespunde
punctelor de pe curba limită. Punctul critic este la capătul curbei limită lichid-gaz. Cu cât
se apropie mai mult de acest punct, fazele lichidă și gazoasă devin din ce în ce mai
similare, până când, în punctul critic nu mai există o diferență între cele două faze.
Deasupra punctului critic și departe de curba limită, v = 2, și temperatura și presiunea
devin independente. AC corespunde echilibrului dintre fazele solidă și lichidă și se
numește curbă de topire (sau solidificare). Este o linie dreaptă indicând că temperatura
de topire nu este influențată de presiune. AD corespunde echilibrului sistemului bifazic
solid-vapori și se numește curbă de sublimare.
Pentru o substanță pură este posibil ca trei faze, solidă, lichidă și gazoasă să coexiste la
echilibru (f = 3). Dacă există doar un singur component, nu există grade de libertate (v =

15
0) când există trei faze. Într-un sistem monocomponent aceste trei faze pot coexista la
echilibru la o singură valoare de temperatură și presiune, cunoscută ca punctul triplu
(A). La apă punctul triplu este la p=611,657 Pa și T=273,16 K.

3.6. Stabilitatea fazelor

Stabilitatea unei faze este determinată de energia liberă Gibbs. Orice sistem este în
echilibru dacă nu există forțe neechilibrate (necompensate) în sistem. Dacă energia
liberă este negativă, o fază se poate transforma spontan în altă fază, de ex. solid în
lichid. Acest tip de transformare se numește "favorabilă din punct de vedere
termodinamic". Dacă energia liberă este pozitivă, o transformare de fază nu va apărea
spontan. Condiția energiei libere este singura condiție termodinamică; nu descrie viteza
cu care are loc o transformarea dintr-o fază în alta, chiar dacă este favorabilă din punct
de vedere termodinamic.
Se consideră că într-un sistem cu două faze (apă lichidă și sub formă de vapori) ele pot
coexista la echilibru la o anumită valoare de temperatură, la orice presiune. Variația
potențialului chimic a fiecărei faze în funcție de presiune, dacă T=const. poate fi urmărită
în următoarea diagramă.


Creșterea potențialului se explică din inegalitatea  0 , ceea ce înseamnă de
p
asemenea că volumul este pozitiv, V  0 .
Volumul vaporilor este mai mare decât volumul lichidului și de aceea panta curbei
vaporilor este mai mare decât panta fazei lichide. Cele două curbe se intersectează în

16
punctul A, care reprezintă echilibrul stabil al celor două faze.
Dacă temperatura și presiunea sistemului sunt constante, entalpia liberă a sistemului
descrește când sistemul tinde spre echilibru. Dacă sistemul are două faze, se poate
scrie că:
dG  dG1  dG2  1dn1  2dn2  0
Întrucât dn2=-dn1, ecuația precedentă devine:
1  2 dn1  0
Din inegalitate rezultă că:
 1  2 → dn1  0
 1  2 → dn1  0
Aceasta înseamnă că faza cu un potențial chimic mai mare va tinde să se transforme în
faza cu un potențial chimic mai mic. Deci, dacă p  ps , faza gazoasă are un potențial

chimic mai mic, fiind mai stabilă, și dacă p  ps , faza lichidă are un potențial chimic mai

mic, fiind mai stabilă. Cu alte cuvinte, dacă p  ps , substanța va fi în fază lichidă sau va

avea tendința de a se transforma în această fază și dacă p  ps substanța va fi în fază

gazoasă sau se va transforma în această fază.

Dacă p  ps , atunci 1  2 și ambele faze sunt stabile, ele fiind în echilibru sub forma

unui amestec.

17
 4. Gaze reale

Gazele reale sunt gaze neipotetice ale căror molecule ocupă spațiu și interacționează.
În timp ce teoria cinetico-moleculară explică foarte bine gazele ideale, sunt câteva
proprietăți pe care nu le explică atunci când trebuie să descrie gazele reale. Teoria
presupune că ciocnirile dintre moleculele de gaz și pereții vasului ce conține gazul sunt
perfect elastice, moleculele de gaz nu au volum și că nu există forțe de atracție sau
respingere între molecule. Aceste ipoteze sunt admise la gazele ideale. În general
aceste ipoteze sunt adevărate, totuși sunt cazuri când gazele se abat de la condițiile
ideale.
Gazele reale se abat de la ideal. Existența lor se bazează pe doi factori: primul, conform
teoriei, cu creșterea presiunii, volumul unui gaz devine foarte mic și tinde spre zero. Dar,
de fapt nu va fi niciodată zero întrucât moleculele ocupă spațiu (au volum) și nu pot fi
comprimate. Al doilea, există forțe intermoleculare în gaze. Acestea devin din ce în ce
mai importante o dată cu scăderea temperaturii, când mișcarea moleculară de translație
scade aproape până la zero. Oricum, la temperaturi înalte, sau chiar normale, forțele
intermoleculare sunt foarte mici și ca urmare, se neglijează.
Gazele se comportă ideal în două situații. Ele se comportă ideal la temperaturi înalte.
Aceasta, deoarece moleculele se mișcă cu viteze extrem de mari (temperatura este o
măsură a energiei cinetice medii, care este direct proporțională cu viteza). De
asemenea, gazele se comportă ideal la presiuni scăzute. Aceasta se întâmplă pentru că
la presiuni scăzute, volumul moleculelor tinde să devină neglijabil în raport cu volumul
total al gazului (legea lui Boyle: presiunea și volumul sunt invers proporționale).
Deci, dacă acestea sunt condițiile când un gaz se comportă ideal, care sunt cele când
nu se comportă ideal? Gazele nu se comportă ideal la temperaturi scăzute deoarece
moleculele se mișcă încet, permițând forțelor de atracție și/sau respingere dintre
molecule să se manifeste, abătându-se de la gazele ideale. De asemenea, gazele nu se
comportă ideal la presiuni înalte, deoarece volumul moleculelor devine semnificativ.
În procesele izoterme, gazele ideale verifică ecuația de stare pv  RT  const. , ceea ce
înseamnă că produsul dintre presiune și volum specific este constant pentru orice
valoare a presiunii. Dacă se reprezintă procesele izoterme în coordonatele pv-p, ele

1
sunt linii paralele la axa presiunii. Experimentele arată că procesele izoterme ale gazelor
reale se abat considerabil de la o dreaptă. În exemplul de mai jos sunt reprezentate
curbele izoterme experimentale ale CO2 în diagrama pv-p (diagrama lui Amagat).

Analizând diagrama, se poate scrie următoarea ecuație de stare pentru gazul real CO 2:

pv  A  Bp  Cp2  ...
în care A, B, C sunt coeficienți care depind doar de temperatură.
La gaze ideale, A  RT . De asemenea, la p=0 atm, ecuația de stare corespunde gazelor
ideale. Intersecția oricărei izoterme cu ordonata determină constanta A.
Panta izotermelor la intersecția lor cu ordonata reprezintă al doilea coeficient al ecuației
de mai sus:
   pv  
  B
 p T , p 0

Curbele izoterme reale au un punct de minim, care este:

   pv  
   0
 p T

2
fiind același și pentru gaze ideale. Aceasta înseamnă că gazul real are același
comportament în punctul de minimim. Locul geometric al punctelor de minim se
numește curba Boyle.
Izoterma al cărei minim este pe ordonată, pentru care:
  pv  
  0
 p T , p  0

ceea ce înseamnă că B=0, se numește temperatura Boyle. Diagrama Amagat indică de

asemenea că o dată cu creșterea temperaturii, la presiuni scăzute, izotermele tind să
devină linii orizontale. Prin urmare, la presiuni scăzute și temperaturi ridicate,
proprietățile gazului real se apropie de cele ale gazului ideal.
Abaterea gazului real de la gazul ideal este dată de faptul că pv  RT . Egalitatea se
poate obține dacă se consideră factorul de compresibilitate, Z.
Se obține deci:
pv  ZRT
Acest factor depinde de presiunea și temperatura gazului.

Abaterea gazului real de la un gaz ideal poate fi observată într-un proces de

comprimare izotermă a unui gaz real. Izotermele experimentale ale CO 2 sunt indicate în
următoarea diagramă, p-V.
La temperaturi înalte, izotermele sunt hiperbole echilatere, ceea ce apropie gazul real
de comportamentul unui gaz ideal. Același lucru se petrece la temperaturi scăzute, însă

3
doar la presiuni scăzute și volume mari. La temperaturi scăzute și presiuni ridicate,
izotermele se abat considerabil de la o hiperbolă.

Dacă comprimarea gazului continuă, sub V”, volumul scade fără o creștere a presiunii.
Izoterma Tx devine o linie dreaptă, paralelă la axa volumelor. Plecând de la punctul x”, o
dată cu scăderea volumului, din ce în ce mai mult gaz se transformă în lichid. La o
anumită valoare a volumului V’, întreaga cantitate de gaz s-a transformat în lichid. Dacă
continuă comprimarea, izoterma Tx devine aproape o linie verticală. Creșterea puternică
a presiunii pentru o descreștere nesemnificativă a volumului se datorează faptului că
lichidele sunt fluide incompresibile.
Dacă comprimarea gazului apare la temperaturi mai mari (dar T<Tk), izotermele au
aceeași formă, doar că liniile se scurtează, întrucât cu creșterea temperaturii, volumul
lichidului crește și volumul de gaz scade.
La temperatura Tk linia se reduce la un punct (k), unde gazul se transformă instantaneu

4
în lichid fără vreo modificare a volumului (V’= V”). Punctul k se numește punct critic și
are parametrii pk, Vk și Tk, care sunt diferiți de la un gaz la altul. La temperaturi mai mari
decât temperatura critică, izotermele sunt curbe și nu există nici o posibilitate a gazului
să se transforme în lichid, chiar dacă presiunea este mare. Dacă sub punctul Tk se
unesc ambele capete ale izotermelor (segmentele de dreaptă), se obține curba mkn cu
un maxim în k. Această curbă împreună cu izoterma critică împarte diagrama în trei
zone: I, partea dreaptă a izotermei Tk și curba kn reprezintă faza gazoasă (vapori), II,
dedesubtul curbei mkn descrie echilibrul celor două faze, lichidă și vapori, și III, partea
stângă a izotermei critice și curba km reprezintă faza lichidă. Întrucât curba mkn împarte
diagrama în trei zone care corespund lichidului, amestecului de lichid și vapori, și
vaporilor se numește curbă limită. Curba mk este curba limită inferioară și curba nk este
curba limită superioară. Ambele faze, lichidă (III) și gazoasă (I) sunt faze stabile.

4.1. Ecuația de stare a gazelor reale

Analizând izotermele reprezentate în diagramele pV-p și p-V, este evidentă diferența

dintre gazele ideale și reale. Diferența provine din ipotezele făcute la definirea gazului
ideal: moleculele sunt puncte fără volum (volumul real al moleculelor care formează un
gaz ideal sunt neglijabile în comparație cu volumul total al sistemului) și fără interacțiuni
intermoleculare (nu există forțe de atracție sau respingere intermoleculare). În realitate,
într-un gaz real volumul moleculelor nu este neglijabil. De asemenea, existența forțelor
coezive intermoleculare face ca presiunea exercitată asupra pereților vasului să fie mai
mică decât în cazul unui gaz ideal. Prin urmare, se impune ca în ecuația de stare
presiunea p să fie mărită cu o mărime proporțională cu densitatea sau cu o mărime
invers proporțională cu volumul gazului. S-au propus numeroase ecuații de stare (există
în jur de 150). Printre acestea, cea mai cunoscută este ecuația de stare van der Waals.
Ea s-a obținut prin modificarea ecuației de stare a gazelor ideale prin introducerea a
două corectări.
Prima corectare se referă la volumul specific. Volumul liber necesar moleculelor dintr-un
kilogram de gaz să se miște este mai mic decât volumul vasului cu valoarea b, care
reprezintă volumul moleculelor de gaz. Prin urmare, volumul liber pentru un kilogram de

5
gaz devine v-b. A doua corectare ia în considerare forțele intermoleculare dintre
molecule. Rezultatul forțelor care acționează asupra unei molecule care se află în
centrul gazului este zero datorită moleculelor care înconjoară uniform (la distanțe egale)
această moleculă și mișcarea ei nu este influențată de forțele intermoleculare.

Dacă în mișcarea ei, molecula se apropie de perete, rezultanta forțelor intermoleculare

ale moleculelor înconjurătoare nu va mai fi zero și va fi orientată către interiorul gazului.
Această forță pe unitatea de suprafață, denumită presiune interioară, reduce presiunea
moleculei asupra peretelui.

Prin urmare, presiunea exercitată de un gaz asupra unui perete este mai mică decât
presiunea din interiorul gazului cu această presiune interioară. Întrucât presiunea
interioară depinde de numărul de molecule din unitatea de volum, ea va crește o dată cu
creșterea densității. Dacă numărul moleculelor crește (densitatea crește și ea) distanța
dintre molecule scade și forțele de coeziune cresc, și prin urmare crește și presiunea
interioară. Prin urmare, presiunea interioară depinde de pătratul densității gazului:
a
pi  a 2 
v2
Termenul a este o constantă care depinde de natura gazului.
Ținând seama de corecturile de mai sus, ecuația de stare van der Waals este
următoarea:
 a 
 p  2 v  b   RT
 v 
unde: p este presiunea gazului, v este volumul specific al gazului, a, b, R sunt constante

6
ale gazului.
Dacă presiunea interioară scade la zero, ecuația van der Waals devine identică cu cea a
a
gazelor ideale, întrucât, atât , cât și b se pot neglija.
v2
Ecuația van der Waals a jucat un rol important în dezvoltarea teoriilor fluidelor, atât
lichide, cât și gaze. Ecuația are doar două constante, ambele caracteristice substanței
date. Ecuația este ușor de folosit și nu conduce la rezultate absurde din punct de vedere
fizic. În ciuda simplității ei, ecuația van der Waals se poate aplica atât stărilor lichide, cât
și gazoase. Unii fizicieni consideră că ecuația prezintă interes mai mult din punct de
vedere calitativ.

4.2. Izotermele gazului van der Waals

Ecuația de stare van der Waals poate fi scrisă și sub forma:

RT 2 a ab
v3  (b  )v  v  0
p p p
La o anumită temperatură T și pentru orice presiune p există trei valori ale volumului
specific v. Prin urmare, există trei situații distincte:
1- una din soluțiile v este reală, celelalte două sunt imaginare (numere complexe);
2- toate trei soluțiile sunt reale și egale;
3- toate soluțiile sunt reale, dar diferite.
Dacă se reprezintă punctele corespunzătoare valorilor reale ale lui v în diagrama p-v
pentru diferite valori ale lui p și pentru T=const. se obțin următoarele izoterme.

7
Cele trei soluții reale și egale ale lui v corespund presiunii critice; o soluție reală a lui v și
două soluții imaginare corespund presiunilor aflate deasupra presiunii critice; trei soluții
reale, dar diferite corespund presiunilor aflate sub presiunea critică.
Izotermele gazului van der Waals de deasupra izotermei critice (Tk) sunt calitativ
similare celor ale gazului real obținute experimental. Pentru T>Tk mediul poate fi numai
într-o singură stare (starea gazoasă). Pe de altă parte, izotermele gazului van der Waals
de sub izoterma critică se abat de la cele experimentale în regiunea bifazică. În locul
unei linii orizontale (experimental) apare o curbă sinusoidală (gazul van der Waals).
Dacă se unesc extermitățile izotermelor din regiunea bifazică, se obțin cele două curbe
limită (curba cu linii întrerupte).
Dacă T<Tk sunt posibile trei stări: două stări stabile și una instabilă. În punctul critic
fazele gazoasă și lichidă nu se deosebesc. Temperaturile, presiunile și densitățile lor au
valori caracteristice fiecărei faze. Punctele de pe linia a-c descriu echilibrul lichidului și
vaporilor saturați. La presiuni scăzute izotermele corespund unui gaz. În partea stângă,
linia aproximativ verticală a izotermei se datorează compresibilității reduse a lichidului.
Curba sinusoidală din regiunea bifazică se explică în felul următor. În timpul comprimării
izoterme a gazului, când se ajunge la curba limită superioară, gazul poate să nu se
transforme în lichid, iar în regiunea bifazică există doar gaz. Similar, în timpul destinderii
izoterme a lichidului, în apropierea curbei limite inferioare, acesta poate să nu se
transforme în vapori. Aceste stări monofazice ale substanței din regiunea bifazică sunt
stări metastabile. Ele există până când o condiție favorabilă determină separarea
substanței în două faze stabile. În acest punct, izoterma deviază în punctele d și e. Între
aceste puncte, substanța este instabilă.
Pentru porțiunea de izotermă e-c, vaporii în starea metastabilă au o temperatură mai
mică decât cea corespunzătoare echilibrului de fază, care crește, conform relației
p=p(T), cu creșterea presiunii, de la c la e. Din același motiv, lichidul aflat într-o stare
metastabilă între a și d are o temperatură mai mare decât temperatura echilibrului de
fază, care scade cu scăderea presiunii de la a la d. Porțiunile a-d și e-c corespund
lichidului supraîncălzit și vaporilor subrăciți (stări metastabile).

8
Dacă se consideră că procesul de comprimare izotermă poate avea loc atât pe calea a-
d-b-e-c, cât și pe calea a-b-c, atunci substanța va efectua un ciclu reveresibil c-e-b-d-a-
b-c. Prin urmare:

 dQ   dL  L cebc  Lbdab  L   TdS  T  dS  0

Rezultă că:
Lcebc   Lbdab
ceea ce înseamnă în diagrama p-v că:
Acebc  Abdab

4.3. Parametrii critici și constantele ecuației de stare van der Waals

Există un punct de inflexiune pe izoterma critică în diagrama p-v. Aceasta înseamnă că

în punctul critic se pot scrie relațiile:

 p   2 p 
     0
 v Tk  v 2 T
k

9
Aceste ecuații împreună cu ecuația de stare van der Waals determină următorul sistem
de ecuații:
RTk a
pk   2
vk  b vk
 p  RTk 2a
    3 0
 v Tk vk  b vk
2

 2 p 
   2 RTk  6a  0
 v 2 
Tk vk  b  vk
3 4


Rezolvarea sistemului se face în următorii pași:

2a 6a vk  b 3
RTk  v  b 2 
3 k
vk vk 4 2

vk  3b

8 a
Tk 
27 bR
a
pk 
27b2
Dacă vk, Tk și pk se determină experimental, atunci constantele a, b și R se pot obține din
ecuația van der Waals.
vk
b
3

a  3 pk vk 2

8 pk vk p v
R  2,67 k k
3 Tk Tk

Ultima relație indică faptul că, constanta caracterisitcă a gazelor reale este de 2,67 ori
p k vk
mai mare decât constanta caracteristică a gazelor ideale R  .
Tk

Înlocuind constantele a, b și R în ecuația van der Waals se obține:

10
  
 
 p 3  v  T
  2

 3  1  8
 pk  v   vk  Tk
   

  vk  
Pentru a analiza proprietățile fluidelor în apropierea punctului critic, se definesc mărimile
de stare reduse în raport cu mărimile punctului critic:
p v T
 pr ,  vr ,  Tr
pk vk Tk
În acest caz, ecuația van der Waals redusă devine:
 
 pr  3 3vr  1  8Tr
 vr 
2

Ultima ecuație este adimensională și nu conține nici o constantă a gazului. Aceasta
înseamnă că poate fi aplicată tuturor gazelor, indiferent de natura lor. Deci, toate gazele
au aceeași ecuație de stare redusă. Dacă două gaze diferite au doi din trei parametri
reduși identici, atunci al treilea parametru redus trebuie sa fie de asemenea același.
În concluzie:
 la presiuni foarte mici gazele se comportă la fel ca un gaz ideal indiferent de
temperatură
 la temperaturi mari se poate aproxima cu destulă precizie comportarea gazelor
reale cu cea a gazului ideal indiferent de presiune
 abaterea gazului real de la comportarea gazului ideal este mare în apropiere de
punctul critic.
Ecuația de stare van der Waals descrie calitativ bine comportarea gazelor reale, dar din
punct de vedere cantitativ nu este cea mai bună aproximare. Unele rezultate
experimentale ale comportării gazului real diferă de rezultatele ecuației van der Waals.
Din concluzia că în punctul critic parametrii de stare reduși sunt egali cu unitatea, atunci
următorul raport trebuie să fie același pentru toate gazele:
R 8
  2,67
pk vk 3
Tk

După cum se observă în tabelul următor, acest raport este în general diferit de valoarea

11
2,67. Această diferență reprezintă de asemenea abaterea gazului real de la ecuația van
der Waals în punctul critic.

Neon 3,26 Bioxid de carbon 3,55 Alcool etilic 4,02

Heliu 3,27 Etan 3,45 Apă 4,46
Hidrogen 3,28 Bioxid de sulf 3,6 Alcool metilic 4,55
Monoxid de
Nitrogen 3,43 3,55 Benzen 4,99
carbon
Argon 3,43 Pentan 3,76
Oxigen 2,43 Hexan 3,83

Abaterile cantitative ale gazului real de la ecuația de stare van der Waals sunt rezultatul
ipotezelor făcute la deducerea ecuației. Una din ipoteze este aceea că molecula gazului
van der Waals este o sferă rigidă. În realitate, molecula este formată din nucleu și
electroni cu dimensiuni variabile și prin urmare, b nu este constant. Mai mult de atât,
moleculele au o mișcare mult mai complexă într-un câmp de forțe decât cea considerată
de van der Waals, iar efectul mutual al interacțiunilor (forțelor) dintre molecule poate fi
considerat invers proporțional cu v2 doar într-o primă aproximație. Oricum, fără a lua în
considerare distribuția vitezelor moleculelor, lungimea drumului liber al moleculelor,
ciocnirile reale între molecule și forțele intermoleculare, tendința moleculelor de a se
grupa, ecuația de stare van der Waals explică corect din punct de vedere calitativ
comportarea gazelor reale, atât în stare monofazică, cât și bifazică. Deci, gazul van der
Waals reprezintă doar un model calitativ al gazului real și nu este folosit prea mult în
aplicațiile tehnice. Există alte ecuații de stare ale gazelor reale, mult mai complexe, de
obicei cu mai mult de trei constante.
 Ecuația Berthelot
 a 
 p  2 v  b   RT
 v T
 Ecuația Dieterici
 a 
 p exp( ) v  b   RT
 vRT 

12
  Ecuația Redlich-Kwong
RT A
p  1/ 2
v  B T v(v  B)

 Ecuația Peng-Robinson
RT 
p 
v   v (v   )   ( v   )
 Ecuația virială de stare
pv B C D
 1   2  3  ....
RT v v v

5. Al treilea principiu al termodinamicii

Unele procese nu pot fi analizate doar prin aplicarea primului și celui de-al doilea
principiu al temodinamicii. Proprietățile substanțelor la temperaturi apropiate de zero
absolut, entropia la acestă temperatură sunt legate de cel de-al treilea principiu al
termodinamicii. Nu este un rezultat al primului sau celui de-al doilea principiu, ci este
dedus pe baza evidențelor experimentale.
Al treilea principiu a fost dedus de chimistul Walther Nernst în perioada anilor 1906–
1912 și se referă de aceea de multe ori la teorema sau postulatul lui Nernst.
Plecând de la funcțiile caracteristice F și U, exprimate sub forma:

F2  F1   U 2  U1   T  F2  F1    F2  F1  

sau F  U  T  
 T v  T v
Nernst a observat că în sistemele omogene închise, o dată cu scăderea temperaturii,
 F2  F1  
diferența F  U scade rapid și devine zero. Aceasta necesită ca   să
 T v
devină zero când T tinde către zero. Cu alte cuvinte:
 F2  F1  
lim   0
T 0 T v
La sistemele aflate în echilibru care se apropie de zero absolut (zero Kelvin) și care
efectuează un proces izoterm, variația energiei libere nu mai depinde de temperatură.
Această observație reprezintă teorema termică a lui Nernst. La temperatura de zero

13
absolut sistemul trebuie să fie într-o stare cu cea mai mică energie posibilă. Dacă se
reprezintă F și U în funcție de T se observă că ambele curbe au o tangentă comună
la T=0, care este paralelă cu axa T.

 F 
Întrucât    S , teorema lui Nernst devine:
 T v

 F  
lim     lim S  0
T 0 T v T 0

Variația de entropie asociată cu orice sistem omogen, condensat, care efectuează un

proces izoterm reversibil tinde spre zero dacă temperatura la care are loc procesul tinde
spre 0 K. Aici, un sistem condensat se referă la lichide și solide. În acest fel, entropia nu
mai este o funcție de stare, ci devine constantă și nu mai depinde de parametrii de
stare.
 S   S 
lim    lim   0
T 0 p  T 0 V T
T

Deci, izoterma de zero absolut corespunde cu dreapta corespunzătoare procesului

adiabat. Planck a adăugat la teorema lui Nernst o condiție, și anume: la T  0 nu doar
S  0 , ci și S  0 . Aceasta înseamnă că izoterma de zero absolut corespunde dreptei
adiabate cu valoarea zero. O altă consecință este prin urmare:
 F 
lim   0
T 0 T v

Pe baza ipotezei lui Planck, valoarea absolută a entropiei pentru orice stare de echilibru
a unui sistem poate fi determinată dacă se cunoaște căldura specifică, ca funcție de
temperatură.
Deci:

14
 T T
dT dT
s   cv și s   c p
0
T 0
T

Condiția S  0 dacă T  0 nu se aplică relațiilor entropiei gazului ideal, deoarece ele

nu sunt valabile pentru gaze aflate la temperaturi scăzute.
O formulare clasică a celui de-al treilea principiu al termodinamicii dată de Nernst (care
este de fapt, o consecință a celui de-al treilea principiu al termodinamicii) este: Este
imposibil pentru orice proces, indiferent cât este de idealizat, să se reducă entropia unui
sistem la valoarea de zero într-un număr finit de procese.

5.1. Consecințe ale celui de-al treilea principiu al termodinamicii

5.1.1. Comportarea coeficienților termici la T  0

Considerând coeficienții de destindere izobară  și de comprimare izocoră  se pot

deduce următoarele ecuații:
1  v  1  s 
      
v0  T  p v0  p T

1  p  1  s 
     
p0  T v p0  v T
Pe baza teoremei lui Nernst, dacă T  0 entropia nu se modifică, ceea ce înseamnă că
nu depinde de mărimile de stare ale gazului p și v.
Prin urmare:
 1  s  
  lim      0
T 0  v0  p  
 T

 1  s  
  lim    0
T 0  0  v T 
p

În concluzie, coeficienții termici sunt zero dacă T  0 .

15
5.1.2. Comportarea căldurilor specifice la T  0

O descriere necantitativă a celui de–al treilea principiu pe care a făcut-o Nernst de la

bun început a fost: căldura specifică este întotdeauna zero în timpul răcirii considerabile
a unei substanțe. În urma unei analize cantitative a căldurii specifice la volum și
presiune constantă se obțin relațiile:
  s  
cv  lim T     0
T 0   T v 

  s  
c p  lim T   0
T 0   T  p 
 
Prin urmare, căldurile specifice sunt zero dacă T  0 .

5.1.3. Imposibilitatea atingerii temperaturii de zero absolut

Al treilea principiu al termodinamicii este echivalent cu formularea că este imposibil,

indiferent de procedură, oricât de idealizată ar fi, să se reducă temperatura oricărui
sistem la valoarea de zero absolut într-un număr finit de procese.
Explicația pentru care nu se poate atinge valoarea temperaturii de zero absolut, conform
celui de-al treilea principiu al termodinamicii, este următoarea. O mașină termică
funcționează după un ciclu Carnot reversibil direct.
Se admite că temperatura minimă este 0, T0=0 K și temperatura maximă este T  0 .

16
Conform celui de-al doilea principiu al termodinamicii pentru cicluri reversibile se pot
scrie următoarele ecuații:
dQ
 T
  dS  0

sau
S (12)  S (23)  S (34)  S (41)  0
unde:
Q
S (12) 
T
S (23)  S (41)  0
S (34)  0
Ultima relație este în conformitate cu cel de-al treilea principiu al termodinamicii.
Rezultă în final că:
Q
S (12)  0
T
ceea ce nu este în concordanță cu ipoteza că Q este zero, sau T este infinit. Prin
urmare:
Q
S (12)  0
T
Această neconcordanță indică faptul că scăderea temperaturii până la zero absolut este
imposibilă. Nu există o mașină termică care să funcționeze cu un rezervor de căldură
aflat la 0 K.
În concluzie, la temperatura de zero absolut nu există energie termică. Atomii dintr-o
substanță cristalină pură sunt perfect aliniați și nu se mișcă. Temperatura de zero
absolut este starea de referință pentru determinarea entropiei. Entropia absolută a unei
substanțe poate fi determinată prin intermediul mărimilor termodinamice măsurate, prin
integrarea ecuațiilor diferențiale la care limita inferioară este zero absolut.
Prin îmbunătățirea tehnicilor de a obține temperaturi foarte scăzute, cea mai joasă
temperatură care s-a obținut la începutul secolului douăzeci a fost 0,7 K și a fost
scăzută progresiv până la 10-6 K.

17
 6. Termodinamica vaporilor

6.1. Proprietățile unei substanțe pure

O substanță care are aceeași compoziție chimică în fiecare punct se numește substanță
pură. Apa, azotul, heliul și bioxidul de carbon sunt, spre exemplu, substanțe pure. Un
amestec de diferite elemente sau componente chimice este tot o substanță pură, cât
timp amestecul este omogen. Aerul este un amestec de diferite gaze, dar este
considerat o substanță pură întrucât are o compoziție chimică uniformă. Un amestec de
două sau mai multe faze al unei substanțe pure este tot o substanță pură atât timp cât
compoziția chimică a tuturor fazelor este aceeași. Un amestec de gheață și apă lichidă
este o substanță pură întrucât ambele faze au aceeași compoziție chimică.

Fazele unei substanțe pure

Substanțele există în diferite faze. Sunt trei faze principale – solidă, lichidă, gazoasă. O
substanță poate trece prin diferite faze, fiecare cu o structură moleculară diferită. O fază
este identificată ca având o distribuție moleculară distinctă care este omogenă și este
separată de celelalte faze prin suprafețe de frontieră ușor identificabile.

Procesele de transformare de fază ale unei substanțe pure

Există multe situații practice în care două faze ale unei substanțe pure coexistă la
echilibru. Apa există sub formă de amestec de lichid și vapori în cazanul și
condensatorul unei instalații de forță cu abur.
Un lichid care începe să vaporizeze se numește lichid saturat. Vaporii care încep să
condensesze se numesc vapori saturați. Într-un amestec de lichid și vapori saturați,
fazele lichidă și gazoasă coexistă la echilibru.

Temperatura de saturație și presiunea de saturație

La o presiune dată, temperatura la care o substanță pură își modifică faza se numește
temperatură de saturație, Ts. De asemenea, la o temperatură dată, presiunea la care o
substanță pură își modifică faza se numește presiune de saturație, ps.
Este nevoie de o cantitate de energie pentru a topi un solid sau pentru a vaporiza un

1
lichid. Cantitatea de energie absorbită sau cedată în timpul unui proces de transformare
de fază se numește căldură latentă. Energia absorbită în timpul topirii se numește
căldură latentă de topire și este echivalentă cu energia cedată în timpul procesului de
solidificare (îngheț). Energia absorbită în timpul vaporizării se numește căldură latentă
de vaporizare și este echivalentă cu energia cedată în timpul condensării. Valoarea
căldurilor latente depinde de temperatura sau presiunea la care apare schimbarea de
fază.
În timpul unui proces de transformare de fază, presiunea și temperatura sunt mărimi
dependente și există o relație între acestea, și anume Ts  f  ps  . Reprezentarea grafică

a lui ps în funcție de Ts se numește curbă de vaporizare (lichid și vapori saturați). O

astfel de curbă este caracteristică tuturor substanțelor pure. Ts crește cu ps. Deci, o
substanță la presiune mai mare va fierbe la o temperatură mai mare. Presiunea
atmosferică și temperatura de vaporizare a apei scad cu altitudinea.

6.2. Generarea vaporilor

Aburul (vaporii de apă) are aplicații numeroase ca agent de lucru în ingineria termică.
Aburul poate fi produs din apă prin evaporare sau fierbere. Fierberea sau evaporarea
sunt adeseori folosite pentru indicarea transformării de fază din lichid în vapori.
Evaporarea este procesul de formare a vaporilor care apare la interfața lichid-vapori.
Procesul are loc la orice temperatură. Presiunea vaporilor este mai mică decât
presiunea de saturație a lichidului la temperatura la care se produce evaporarea.
Fierberea apare la interfața solid-lichid când un lichid este adus în contact cu o
suprafață menținută la o temperatură T, mai mare decât temperatura de saturație a
lichidului. Procesul de fierbere este caracterizat de mișcarea rapidă a vaporilor care se
formează la interfața solid-lichid, care apoi când ating o anumită dimensiune se desprind
de suprafață și tind să se ridice la suprafața liberă a lichidului. Prin condensare se
înțelege procesul de tranziție de la faza de vapori la faza de lichid prin cedarea căldurii
de către vapori. Procesele de evaporare și condensare au loc la temperatură constantă.
Aburul este produs sau generat în cazanele de abur la o presiune constantă. Se
consideră procesul de producere a aburului, reprezentat în diagramele p – v, T – s și h–

2
s.

mk → v’ – p mk → s’ –T mk → s’ – h’
kn → v” – p kn → s” –T kn → s” – h”

Se presupune că 1 kg de apă se află la presiunea p, temperatura inițială to și volumul

specific vo (punctul a). Dacă apa este încălzită la presiune constantă, temperatura și
volumul vor crește. Temperatura apei încălzite crește doar până la o anumită valoare.
Această stare corespunde începutului procesului de vaporizare (punctul b) – (Ts, v’). Un
aport ulterior de căldură este acompaniat de vaporizare, o creștere a masei aburului
generat (x kg) și o reducere a masei apei în stare lichidă 1  xkg . Punctul c
corespunde pe diagramă momentului când toată apa este transformată în abur (x = 1),
având volumul specific v”. În timpul procesului de vaporizare (secțiunea b – c)
temperatura se menține constantă și egală cu cea a apei în punctul b. Această
temperatură se numește temperatură de saturație (Ts). Pentru orice presiune există o
anumită temperatură de saturație, bine definită, care crește pentru toate lichidele o dată
cu presiunea. Între stările b și c fluidul de lucru conține o parte lichid (apă) și o parte
vapori (abur). Reprezintă un amestec de lichid saturat și vapori saturați și acest amestec
saturat se numește vapori (saturați) umezi (abur umed).
Participația masică a vaporilor saturați uscați în amestec se numește titlu, notat cu x;
participația masică a apei în stare lichidă în amestecul saturat este prin urmare (1 – x).

mv mv mv  0  x  0 lichid saturat 

x   0  x  1
m mv  ml ml  0  x  1 abur saturat uscat 

3
În punctul c toată apa se transformă în abur (x = 1) și acest tip de abur se numește abur
saturat uscat. Titlul are semnificație doar în cazul amestecurilor saturate. Are valori
cuprinse între 0 și 1. Titlul unui sistem care constă din lichid saturat este 0 (0%), iar titlul
unui sistem care constă din vapori saturați este 1 (100%). În amestecurile saturate, titlul
poate fi folosit ca unul din cei doi parametri intensivi independenți necesari descrierii
unei stări.
Dacă încălzirea continuă printr-un aport de căldură către aburul saturat uscat, la
presiune constantă, volumul și temperatura vor crește (secțiunea c – d). Aburul cu v  v' '
și T  Ts se numește abur supraîncălzit.

Prin urmare, procesul de producere a aburului supraîncălzit la presiune constantă poate

fi împărțit în trei etape:
 procesul de încălzire a apei până la punctul de fierbere (linia a – b).
 procesul izoterm de vaporizare (linia b – c).
 procesul de supraîncălzire a aburului până la temperatura cerută (linia c – d).
Curba k – m corespunde începutului vaporizării la diferite presiuni și se numește curbă
limită inferioară sau curba limită a lichidului (x = 0). Punctele care caracterizează starea
aburului saturat uscat la diferite presiuni formează curba limită superioară sau curba
limită a aburului saturat uscat (linia k – n), (x = 1).
Cu creșterea presiunii, curbele k-m și k-n converg în punctul k, care este cunoscut ca
punct critic. Punctul k corespunde stării critice a unei substanțe la care diferența între
lichid și vapori dispare.
Izoterma critică și curbele limită împart diagrama în trei zone (regiuni): I - corespunde
fazei lichide a apei, II – corespunde echilibrului dintre fazele de vapori și lichid (abur
umed), III – corespunde fazei gazoase (abur supraîncălzit).
Determinarea parametrilor de stare din ecuațiile de stare exacte ale gazelor reale, în
particular, vapori de apă, presupune calcule complexe. De aceea, se folosesc tabele și
diagrame, care sunt concepute pe baza datelor teoretice și experimentale.
Pe curba k-m (de ex., punctul b), starea apei care vaporizează (lichid saturat) se
determină cu ajutorul unui singur parametru p sau T. Valorile altor parametri (v’, h’, s’)
sunt cuprinse în tabele, în funcție de presiunea p sau temperatura de saturație T.
Energia internă a apei care vaporizează se determină din:

4
 u '  h' pv'
În diagrama T – s, căldura transferată lichidului este reprezentată prin aria de sub linia a
– b.
Starea aburului saturat uscat este complet determinată de unul din parametrii, p sau T.
Valorile mărimilor v”, h” și s” sunt cuprinse în tabele. Energia internă se determină din:
u ' '  h' ' pv' '

Exemplu de tabel cu mărimile lichidului saturat și vaporilor saturați uscați în funcție de

presiune:
p t T v’ v’’ h’ h’’ r=h”-h’ s’ s’’

Necesarul de căldură pentru transformarea apei saturate în abur saturat uscat este
cunoscut sub denumirea de căldură latentă de vaporizare, r. În diagrama T – s, căldura
latentă de vaporizare este reprezentată prin aria de sub linia b – c.
Aburul saturat umed este un amestec format din x kg de abur saturat uscat la
temperatura T și (1 – x) kg de apă la aceeași temperatură. De aceea, volumul specific al
aburului umed poate fi calculat cu relația:
V Vv  Vl mv vv  ml vl mv m  mv
v    vv  vl  xvv  1  x vl  xv' '1  x v'
m m m m m
 v  v' xv' 'v'
În mod similar, entalpia și entropia aburului umed saturat pot fi calculate cu relațiile:
h  h' xh' 'h'  h' x r
s  s' xs' 's'
În mod diferit, starea aburului supraîncălzit nu se determină doar pe baza unui
parametru, ci pe baza a doi parametri independenți, presiunea p și temperatura T.
Ceilalți parametri v, h, s se găsesc în tabelele vaporilor supraîncălziți în funcție de
presiunea p și temperatura T. Energia internă a vaporilor supraîncălziți se determină din
relația:
u  h  pv

5
6.3. Reprezentarea curbelor de titlu constant în diagramele p – v, T- s, h – s

Domeniul curbelor de titlu constant corespund domeniului vaporilor umezi. Aceste curbe
se construiesc prin puncte. Punctul 1 caracterizează starea vaporilor umezi cu titlul x:
v1  v1'
 
v1  v1'  x v1''  v1'  x  
1 1'
v1  v1 1 '1 ' '
'' '
diagrama p  v 
s1  s1'
 
s1  s1'  x s1''  s1'  x  
1 1'
s1  s1 1 '1 ' '
'' '
diagrama T  s 
s1  s1' 1 1 ' cos 
'
1  ''
1
'
1 
s1  s  x s  s  x  '' '  
1 1'
s1  s1 1 '1 ' ' cos  1 '1 ' '
diagrama h  s 

În toate diagramele, orice punct (1, 2, 3,…..) împarte linia izobară de vaporizare b – c (1’
– 1”; 2’ – 2”; 3’ – 3”) în două segmente care sunt proporționale cu titlul vaporilor.
Curba care trece prin punctele 1, 2, 3 reprezintă o curbă de titlu constant. Toate curbele
de titlu constant converg în punctul k.

6.4. Procesele termodinamice de bază ale vaporilor

După cum s-a amintit mai devreme, vaporii fiind un gaz real nu respectă legile simple
ale gazului ideal; de aceea, procesele vaporilor sunt analizate prin intermediul tabelelor
sau grafic, prin intermediul diagramelor.

6.4.1. Procesul izobar

Un astfel de proces este procesul de vaporizare în generatoarele de abur (cazane).

6
În diagrama p – v, procesul izobar 1 – 2 este o linie paralelă la abscisă.
În diagrama T – s, procesul izobar are diferite forme în cele trei domenii ale diagramei.
În domeniul lichidului, construcția procesului izobar se bazează pe relația:
dq dT
ds   c pl
T T
Prin integrarea acestei ecuații se obține:
s  c pl ln T  const .

Pentru T  T1  Ts , s  s1 '  c pl ln T1  const.  const.  s1  c pl ln T1 .

Rezultă:
T
s  s1'  c pl ln

T1
Pentru T = T1, s = s1, și pentru T = T1’ = Ts, s = s1’. Aceste valori determină punctele 1 și
1’. Pentru alte valori ale lui T situate între T1 și T1’, valorile corespunzătoare ale lui s vor
determina puncte care se află pe curba logaritmică 11’. În domeniul aburului umed, este
satisfăcută ecuația p = ps(T). Deci, pentru p = const., T = Ts = const. și în acest domeniu
procesul izobar se identifică cu segmentul de izotermă 1’1”.
În domeniul aburului supraîncălzit punctele corespunzătoare izobarei se află de
asemenea pe o curbă logaritmică.
Din:
dq dT
ds   c pv
T T
rezultă:

7
 s  c pv ln T  const .

Pentru T  T1''  Ts , s  s1''  c pv ln T1''  const.  const.  s1''  c pv ln T1''

Se obține:
T
s  s1' '  c pv ln
T1' '
Pentru T = T2 și s = s2 rezultă punctul 2. Pentru valori ale lui T situate între T1” și T2,
valorile corespunzătoare ale lui s vor determina puncte aflate pe curba logaritmică 1”2.
Construcția procesului izobar în domeniul lichidului, în diagrama h – s, se bazează pe
puncte rezultate din intersecția valorilor h și s, determinate cu relațiile:

h  h1'  c pl T  T1' 
T
s  s1'  c pl ln
T1
În domeniul aburului umed, panta izobarei se obține din relațiile:
Tds  dh  vdp
 h 
   Ts  tg  const .
 s  p
Construcția izobarei în domeniul aburului supraîncălzit se bazează pe puncte obținute
din intersecția valorilor entalpiei și entropiei calculate cu relațiile:

h  h1''  c pv T  T1'' 
T
s  s1''  c pv ln
T1''
În domeniul lichidului și al aburului supraîncălzit, izobarele sunt curbe ascendente cu
pante crescătoare cu creșterea lui T. În domeniul aburului umed, izobarele sunt linii
drepte cu coeficientul unghiular constant. În domeniul aburului supraîncălzit, izotermele
se separă de izobare.
Necesarul de căldură pentru transformarea 1 kg de apă de la starea inițială 1 în abur
supraîncălzit de stare 2 într-un proces izobar este format din căldura necesară încălzirii
apei până la temperatura de saturație, corespunzătoare valorii presiunii, qlich, căldura de
vaporizare necesară transformării apei saturate în abur saturat uscat qv = r și căldura
necesară pentru supraîncălzirea aburului la temperatura de supraîncălzire T2  Ts , qsup.

8
Întrucât într-un proces izobar dq  Tds  dh , rezultă că:

qlich  q11'  h1'  h1   Tds

1'

qv  r  q1'1''  h  h  T s1''  s1'

''
1
'
1  
qsup  q1''2  h2  h1   Tds
2

1''

q12  qlich  r  qsup  h2  h1

Cu creșterea presiunii, qlich și qsup cresc, în timp ce r descrește, devenind zero în punctul
critic.
Lucrul mecanic este:
dl  pdv
sau:

l12  l11'  l1'1''  l1''2   pdv   pdv   pdv 

1' 1'' 2

1 1 1''

 '
1   '
1  
 p v  v1  p v1  v  p v2  v  pv2  v1  ''
1 
Lucrul mecanic tehnic într-un proces izobar este:
2
lt12   vdp  0
1

6.4.2. Procesul izocor

În figura următoare este reprezentat un proces izocor (v = const.) în diagramele p-v, T-s
și h-s. În timpul încălzirii izocore, titlul vaporilor umezi crește și ei se transformă în vapori
saturați sau chiar supraîncălziți.
Din condiția unui proces izocor 1-2, (v1 = v2), în domeniul vaporilor umezi, se poate scrie
relația:

 
v1  x1 v1  v1  v2  x2 v2  v2  
iar titlul final este:

v1  v2 v1  v1

x2   x1
v  v 
2 2 v  v  2 2

9
Lucrul mecanic, lucrul mecanic tehnic și transferul de căldură în procesul izocor 1-3 se
determină din relațiile:
3
l13   pdv  0
1

lt13   vdp  v1  p1  p3 
3

și
3
q13   du  u3  u1
1

unde:
u3  h3  p3v3

și
u1  h1  p1v1

6.4.3. Procesul izoterm

Un proces izoterm este reprezentat în diagramele p-v, T-s și h-s în figura următoare.
În procesul izoterm 1-2, transferul de căldură, lucrul mecanic și lucrul mecanic tehnic se
obțin din relațiile:
2
q12   Tds  T s2  s1 
1

l12  q12  u2  u1   q12  h2  h1    p1v1  p2v2 

lt12  q12  h2  h1 

10
În domeniul vaporilor umezi, linia izotermă se suprapune peste linia izobară, în
conformitate cu echilibrul de fază.

6.4.4. Procesul adiabatic

Un exemplu de proces adiabatic este destinderea aburului într-o turbină, unde transferul
de căldură dintre fluidul de lucru și mediul exterior poate fi neglijat.
Întrucât procesele adiabate reversibile sunt izentrope (s = constant), ele sunt
reprezentate în diagramele T – s și h – s ca linii paralele la ordonată.

Dacă aburul este inițial supraîncălzit, el poate fi transformat în abur saturat uscat într-un
proces de destindere izentropă, iar dacă destinderea continuă, el poate fi transformat în
abur umed. Lucrul mecanic efectuat în acest proces se obține din ecuația primului
principiu al termodinamicii:

11
 dq  du  dl  0
dl  du
l12  u1  u2
Lucrul mecanic tehnic se obține de asemenea din principiul întâi:
dq  dh  vdp  0
dlt  vdp  dh
2
lt 12    vdp  h1  h2
1

6.4.5. Laminarea vaporilor

Dacă se amplasează o restricție sub forma unui orificiu în direcția curgerii vaporilor,
curgerea prin acest orificiu este acompaniată de o scădere a presiunii. Procesul de
laminare este un proces de destindere a unui fluid în curgerea lui printr-un orificiu fără
producerea de lucru mecanic exterior.

Considerând că procesul de laminare se efectuează fără un transfer de căldură,

conform primului principiu al termodinamicii pentru volume de control, se pot scrie
următoarele relații:
dq  dh  wdw  gdz  dl
dq  0
dz  0
dl  0
dh  wdw  0
dw2
dh  0
2
Condiția ca să nu se efectueze nici o formă de lucru mecanic exterior, nici măcar sub
forma variației energiei cinetice este ca: w1  w2  const.

12
Atunci dh = 0 sau h = const. Deci, în timpul procesului de laminare, entalpia sistemului
rămâne constantă. Acest proces poate fi reprezentat în diagrama h – s printr-o linie
paralelă la abscisă.

Într-un proces de laminare, titlul vaporilor umezi crește până când vaporii se transformă
în vapori saturați uscați. Titlul vaporilor la sfârșitul procesului 1-2 se determină din
condiția h1 = h2:
  
h1'  x1 h1''  h1'  h2'  x2 h2''  h2' 
sau
h1'  h2' h1''  h1' h1'  h2' r
x2   x   x1 1
h2  h2 h2  h2
'' ' 1 '' '
r2 r2
unde:
r1  h1''  h1'
r2  h2''  h2'
sunt căldurile latente de vaporizare la presiunile p1 și p2.

13
 7. Ciclurile instalațiilor de forță cu abur

7.1. Ciclul Rankine

Aburul este cel mai uzual agent de lucru folosit la ciclurile instalațiilor de forță cu abur
datorită caracteristicilor avantajoase pe care le are, precum cost redus, disponibilitate și
entalpie mare de vaporizare. Instalațiile de forță cu abur produc cea mai mare parte a
puterii electrice din lume în zilele noastre.
Ciclul Rankine, care este ciclul ideal al instalațiilor de forță cu abur nu presupune nici o
ireversibilitate internă și constă din următoarele patru procese:
1-2 Comprimare izentropă în pompă
2-3 Aport de căldură la presiune constantă în cazan
3-4 Destindere izentropă în turbină
4-1 Cedare de căldură la presiune constantă în condensator

Apa intră în pompă la starea 1 ca lichid saturat și este comprimată izentropic până la
presiunea din cazan. Temperatura apei crește în timpul acestui proces de comprimare
datorită unei ușoare scăderi a volumului specific al apei.
Apa intră în cazan sub formă de lichid comprimat la starea 2 și iese ca vapori
supraîncălziți la starea 3. Cazanul este un schimbător de căldură de dimensiuni mari,
unde căldura provenită de la gazele de ardere, reactoare nucleare sau alte surse este
transferată apei la presiune constantă. Cazanul împreună cu secțiunea unde aburul este

1
supraîncălzit (supraîncălzitor) se numește generator de abur.
Vaporii supraîncălziți de stare 3 intră în turbină unde se destind izentropic și produc
lucru mecanic prin rotirea arborelui conectat la un generator electric. Presiunea și
temperatura aburului scad în timpul acestui proces la valorile corespunzătoare stării 4,
când aburul intră în condensator. La această stare, aburul este de regulă sub formă de
amestec saturat de lichid și vapori cu un titlu mare. Aburul condensează la presiune
constantă în condensator, care este un schimbător de căldură de dimensiuni mari, prin
cedarea căldurii unui mediu de răcire. Aburul iese din condensator ca lichid saturat și
intră în pompă, reluându-se ciclul.
Aria de sub curba procesului 2-3 reprezintă căldura transferată apei în cazan și aria de
sub dreapta procesului 4-1 reprezintă căldura cedată în condensator. Diferența dintre
ele (aria cuprinsă de ciclu) este lucrul mecanic efectiv produs în timpul efectuării ciclului.

7.2. Analiza energetică a ciclului ideal Rankine

Toate cele patru componente asociate ciclului Rankine (pompă, cazan, turbină și
condensator) sunt sisteme staționare și toate cele patru procese care alcătuiesc ciclul
Rankine pot fi considerate procese staționare. Variațiile energiei cinetice și potențiale
ale aburului sunt mici în raport cu lucrul mecanic și transferul de căldură, și prin urmare
se neglijează. Deci, ecuația energiei staționare pe unitatea de masă de abur este:
qint  qies  lint  lies  he  hi

Cazanul și condensatorul nu implică nici o formă de lucru mecanic, iar pompa și turbina
se presupune că sunt izentrope. Ecuația conservării energiei pentru fiecare component
devine:
Pompă (q = 0): l p,int  h2  h1  v p2  p1  (apa este incompresibilă)

Cazan (l = 0) : qint  h3  h2

Turbină (q = 0): lt , ies  h3  h4

Condensator (l = 0): qies  h4  h1

Randamentul termic al ciclului Rankine se determină din:

2
 lef qies
t   1
qint qint
unde:
lef  q int  qies  lt,ies  l p,int

Randamentul termic poate fi interpretat ca raportul dintre aria cuprinsă de ciclu în

diagrama T-s și aria de sub procesul în care are loc aportul de căldură.

7.3. Creșterea randamentului termic al ciclului Rankine

Instalațiile de forță cu abur au rolul de a produce putere electrică și orice îmbunătățire a

randamentului termic poate însemna economii mari în consumul de combustibil. Ideea
de bază în toate modificările aduse instalațiilor pentru creșterea randamentului termic al
ciclului este aceeași: creșterea temperaturii medii la care este transferată căldură
agentului de lucru în cazan, sau scăderea temperaturii medii la care căldura este
evacuată de către agentul de lucru în condensator. Aceasta înseamnă că temperatura
medie a fluidului ar trebui să fie cât se poate de mare în timpul aportului de căldură și
cât se poate de mică în timpul cedării de căldură.

7.3.1. Scăderea presiunii în condensator

Aburul se află în condensator sub formă de amestec saturat la temperatura de saturație

corespunzătoare presiunii existente în condensator. Prin urmare, scăzând presiunea din
condensator, scade automat și temperatura aburului și astfel temperatura la care este
cedată căldură.
Efectul scăderii presiunii din condensator asupra randamentului termic al ciclului
Rankine este ilustrat în diagrama T-s. Pentru comparație, starea la intrarea în turbină se
menține aceeași. Aria colorată din diagramă reprezintă creșterea lucrului mecanic
efectiv efectuat ca urmare a scăderii presiunii din condensator de la p4 la p4’. Necesarul
de căldură crește de asemenea (reprezentat de aria de sub curba 2’-2), dar această
creștere este foarte mică. Rezultatul general al scăderii presiunii din condensator este o
creștere a randamentului termic al ciclului.

3
Pentru a putea obține randamente îmbunătățite la presiuni scăzute, condensatoarele
instalațiilor de forță cu abur operează de regulă la presiuni mult mai mici decât
presiunea atmosferică. Aceasta nu este o problemă întrucât instalațiile de forță cu abur
funcționează într-un circuit închis (ciclu). Oricum, există o limită inferioară a presiunii din
condensator la care se poate ajunge, și anume ea nu poate fi mai mică decât presiunea
de saturație corespunzătoare temperaturii mediului de răcire.
Scăderea presiunii din condensator nu este fără efecte colaterale. Creează posibilitatea
intrării aerului în condensator și mai important, crește conținutul de umiditate al aburului
în treptele finale ale turbinei. Prezența unor mari cantități de umiditate în turbine nu este
de dorit întrucât determină scăderea randamentului turbinei și erodează paletele
turbinei.

7.3.2. Supraîncălzirea aburului la temperaturi înalte

Temperatura medie la care căldura este primită de abur poate fi crescută fără creșterea
presiunii din cazan prin supraîncălzirea aburului până la temperaturi înalte. Efectul
supraîncălzirii asupra performanței ciclurilor instalațiilor de forță cu abur este prezentat
în diagrama T-s. Aria colorată în diagramă reprezintă creșterea lucrului mecanic efectiv.
Aria totală de sub curba procesului 3-3’ reprezintă creșterea aportului de căldură. Deci,
atât lucrul mecanic efectiv, cât și aportul de căldură cresc ca urmare a supraîncălzirii
aburului la o temperatură mai mare. Efectul general este o creștere a randamentului
termic, întrucât temperatura medie la care se face aportul de căldură crește.

4
Supraîncălzirea aburului la temperaturi mai mari are și un alt efect util: scade conținutul
de umiditate al aburului la ieșirea din turbină (titlul la starea 4’ este mai mare decât la
starea 4).
Temperatura la care poate fi supraîncălzit aburul este limitată din considerații
metalurgice. În prezent, cea mai mare temperatură a aburului permisă la intrarea în
turbină este în jur de 620 oC. Orice creștere a acestei valori depinde de îmbunătățirea
materialelor existente sau de descoperirea altora noi care să poată rezista la
temperaturi înalte. Materialele ceramice sunt promițătoare în această privință.

7.3.3. Creșterea presiunii din cazan

Un alt mod de a crește temperatura medie în timpul procesului cu aport de căldură este
creșterea presiunii de lucru din cazan, crescând astfel temperatura la care are loc
vaporizarea. Aceasta conduce la creșterea temperaturii medii la care are loc aportul de
căldură și la creșterea randamentului termic al ciclului.
Efectul creșterii presiunii din cazan asupra performanței ciclurilor instalațiilor de forță cu
abur este ilustrat în diagrama T-s. Se observă că pentru o anumită temperatură la
intrare în turbină, ciclul se deplasează spre stânga, iar conținutul de umiditate al aburului
la ieșirea din turbină crește. Acest efect colateral indezirabil poate fi corectat prin
reîncălzirea aburului.
Presiunile de lucru din cazane au crescut în decursul anilor de la aproximativ 2,7 MPa

5
(1922) până la peste 30 MPa astăzi, generând suficient abur pentru a produce o putere
efectivă de ieșire de 1000 MW sau mai mult într-o instalație de forță cu abur mare.

7.3.4. Supraîncălzire repetată

Creșterea presiunii din cazan conduce la o creștere a randamentului termic al ciclului

Rankine, dar și la o creștere a conținutului de umiditate al aburului la cote inacceptabile.
Există două moduri de a evita acest lucru:
1. Prin supraîncălzirea aburului la temperaturi foarte ridicate înainte de a intra în
turbină. Aceasta ar fi o soluție bună întrucât temperatura medie la care se face
aportul de căldură ar crește de asemenea, crescând astfel randamentul ciclului.
Aceasta nu este totuși o soluție viabilă întrucât ar necesita creșterea temperaturii
aburului la valori inacceptabile din punct de vedere metalurgic.
2. Prin destinderea aburului în turbina cu două trepte și reîncălzirea lui între trepte.
Cu alte cuvinte, modificarea ciclului Rankine simplu, ideal printr-un proces de
reîncălzire. Reîncălzirea este o soluție practică pentru problema excesului de
umiditate din turbine și este frecvent utilizată în instalațiile de forță cu abur
moderne.
Ciclul Rankine ideal cu reîncălzire diferă de ciclul Rankine simplu, ideal, prin aceea că
procesul de destindere are loc în două trepte. În prima treaptă (turbina de înaltă
presiune) aburul este destins izentropic până la o presiune intermediară și retrimis în

6
cazan unde este reîncălzit la presiune constantă, de regulă până la temperatura de
intrare în prima treaptă a turbinei. Aburul se destinde apoi izentropic în a doua treaptă
(turbina de joasă presiune) până la presiunea din condensator.

1-cazan, 2-supraîncălzitor, 3-turbina de înaltă

presiune, 4-supraîncălzitor intermediar,
5- turbina de joasă presiune, 6-condensator,
7-pompă, 8- generator electric

Astfel, căldura totală introdusă și lucrul mecanic total efectuat pentru un ciclu cu
reîncălzire devine:
qint  q primară  qreincalzire  h3  h2  (h5  h4 )

și
lt , ies  lt I  lt II  h3  h4  (h5  h6 )

Introducerea unei singure reîncălziri într-o instalație de forță cu abur modernă

îmbunătățește randamentul ciclului cu 4 până la 5%, prin creșterea temperaturii medii la
care se realizează aportul de căldură.
Temperatura medie în timpul procesului de reîncălzire poate fi crescută prin creșterea
numărului de destinderi și a treptelor de reîncălzire. Dacă crește numărul de trepte,
procesele de destindere și reîncălzire se apropie de un proces izoterm care are loc la
temperatura maximă.
Dar, folosirea a mai mult de două trepte de reîncălzire nu este practică.
Îmbunătățirea teoretică a randamentului termic după o a doua reîncălzire este pe

7
jumătate din cea rezultată după o singură reîncălzire. O a treia treaptă de reîncălzire ar
conduce la creșterea randamentului termic cu o jumătate din îmbunătățirea rezultată din
a doua reîncălzire. Acest câștig este prea mic pentru a justifica investițiile complexe și
costisitoare.
Temperaturile după reîncălziri sunt foarte apropiate sau chiar egale cu temperatura la
intrare în turbină. Presiunea optimă de reîncălzire este în jur de un sfert din presiunea
maximă a ciclului.
Supraîncălzirea repetată are o serie de avantaje, precum:
 temperatura medie din procesul cu aport de căldură crește datorită creșterii
temperaturii medii de supraîncălzire;
 titlul final al aburului crește și în acest fel se pot utiliza presiuni mari de vaporizare;
 aria ciclului crește și implicit lucrul mecanic efectuat de instalație.

7.3.5. Încălzirea apei de alimentare

Căldura este transmisă fluidului de lucru care intră în cazan la o temperatură destul de
scăzută. Aceasta reduce temperatura medie la care se face aportul de căldură și prin
urmare, și randamentul termic al ciclului. De aceea, scopul este de a ridica temperatura
lichidului care iese din pompă, numit apă de alimentare, înainte de a intra în cazan. O
posibilitate este de a comprima apa de alimentare izentropic până la o temperatură
ridicată, dar aceasta ar impune presiuni extrem de mari și este prin urmare
impracticabilă. O altă posibilitate este de a transfera căldură apei de alimentare de la
aburul care se destinde într-un schimbător de căldură construit în turbină și de a folosi
regenerarea. Și această soluție este impracticabilă deoarece este dificil să se proiecteze
un astfel de schimbător de căldură și deoarece ar conduce la creșterea conținutului de
umiditate al aburului în ultimele trepte ale turbinei.
Un proces practic de regenerare folosit în instalațiile de forță cu abur este cel de
extragere a aburului din turbină în diferite puncte. Acest abur, care prin destinderea lui
completă în turbină ar fi produs mai mult lucru mecanic este folosit în schimb pentru
încălzirea apei de alimentare. Echipamentul în care apa de alimentare este încălzită prin
regenerare se numește regenerator sau încălzitor al apei de alimentare.

8
Regenerarea îmbunătățește randamentul termic al ciclului, dar produce și dezaerarea
apei de alimentare (eliminarea aerului care pătrunde în condensator) pentru prevenirea
coroziunii în cazan. Ajută și la controlul debitelor volumice mari de abur în treptele finale
ale turbinei.
Un încălzitor al apei de alimentare (regenerator) este un schimbător de căldură în care
căldura este transmisă de la abur la apa de alimentare, fie prin amestecarea celor două
fluide, fie fără amestecarea lor.
Schema unei instalații de forță cu abur cu un singur încălzitor al apei de alimentare,
închis (ciclu cu o treaptă regenerativă) și ciclul ei sunt prezentate în figura următoare.

1-cazan de abur; 2-supraîncălzitor; 3-turbină;

4-regenerator; 5-pompă; 6-condensator;
7-pompă; 8- generator electric

Într-un ciclu Rankine ideal regenerativ, aburul intră în turbină la presiunea din cazan și
se destinde izentropic până la o presiune intermediară. O parte din abur în această
stare este extrasă și trimisă în încălzitorul de apă, în timp ce aburul rămas continuă să
se destindă izentropic până la presiunea din condensator.
Aburul părăsește condensatorul sub formă de lichid saturat la presiunea din
condensator. Apa care condensează, numită tot apă de alimentare, intră într-o pompă
unde se comprimă izentropic până la presiunea din cazan și este trimisă în încălzitorul

9
apei de alimentare. O a doua pompă crește presiunea apei de alimentare până la
presiunea din cazan. Ciclul este finalizat cu încălzirea apei în cazan până la starea de
intrare în turbină.
Aburul extras în punctele de prelevare (prize de prelevare) transmite căldură apei de
alimentare în încălzitor. Apa condensată rămâne în circuitul principal.
Dacă m
 este debitul masic care iese din cazan, doar debitul masic m 1 se destinde
  m 1 se destinde
parțial în turbină și este extras la starea 6. Debitul masic rămas m
complet până la presiunea din condensator. Prin urmare, debitele masice de fluid sunt
diferite în diferitele componente ale instalației. Acest aspect al ciclului Rankine
regenerativ trebuie luat în considerare la analiza ciclului, precum și la interpretarea
ariilor în diagrama T-s.
Transferurile de căldură și lucru mecanic ale unui ciclu Rankine regenerativ cu un singur
încălzitor al apei de alimentare pot fi exprimate astfel:
Q int  m (h5  h4 )

Q ies  (m
 m
 1 ) (h7  h1 )

Lt , ies  m
 (h5  h6 )  (m
 m
 1 )(h6  h7 )

L p,int  (m
 m
 1 )(h2  h1 )  m
 1 (h4  h3 )

Ecuația de bilanț termic a schimbătorului de căldură este:

m (h6  h3 )  (m  m 1 ) (h4  h2 )

Randamentul termic al ciclului Rankine crește ca urmare a regenerării. Aceasta

deoarece regenerarea mărește temperatura medie la care se transmite căldură aburului
în cazan, prin creșterea temperaturii apei înainte de a intra în cazan. Încălzirea
regenerativă scade necesarul de căldură al aburului în cazan și consumul de
combustibil. Randamentul termic al ciclului crește o dată cu creșterea numărului de
regeneratoare. Numărul prizelor de prelevare este limitat la opt. Un randament termic
mai bun este obținut dacă există o creștere egală a temperaturii apei de alimentare în
fiecare treaptă de încălzire.

7.3.6. Cicluri binare ale vaporilor

Fluidul predominant utilizat în ciclurile instalațiilor de forță cu abur este apa. Apa este cel

10
mai bun fluid de lucru, dar este departe de a fi fluidul ideal. Ciclul cu abur are un
domeniu limitat de temperaturi. Creșterea temperaturii medii a aburului în procesul cu
aport de căldură este limitată de temperaturile de vaporizare scăzute ale apei și de
proprietățile materialelor. De asemenea, prelevarea aburului la presiuni foarte mici
conduce la volume specifice mari și la folosirea unor palete de turbină foarte lungi.
Ciclurile binare reprezintă o soluție la compensarea unor deficiențe ale apei și la
apropierea de fluidul de lucru ideal prin utilizarea a două fluide. Un ciclu al unei instalații
de forță cu abur poate fi o combinație a două cicluri, unul în regiunea de temperatură
înaltă și altul în regiunea de temperatură scăzută. Un astfel de ciclu este numit ciclu
binar al vaporilor. În ciclurile binare ale vaporilor, condensatorul din ciclul cu temperatură
ridicată reprezintă cazanul din ciclul cu temperatură scăzută. Adică, căldura evacuată în
ciclul cu temperatură ridicată este folosită sub formă de aport de căldură în ciclul cu
temperatură scăzută. Unele fluide de lucru, adecvate pentru ciclul cu temperatură
ridicată, sunt mercurul, sodiul, potasiul și amestecul de sodiu și potasiu. Studiile au
arătat că se pot obține randamente termice de 50% sau chiar mai mari în ciclurile binare
ale vaporilor.
O altă modificare a instalațiilor de forță cu abur convenționale presupune un ciclu al unei
instalații de forță cu gaze și un ciclu al unei instalații de forță cu abur, formând un ciclu
combinat gaze-vapori, numit și ciclu combinat. Ciclul combinat de cel mai mare interes
este format din ciclul turbinelor cu gaze și ciclul turbinelor cu abur, care are un
randament termic mai mare decât randamentul termic al fiecăruia din ciclurile
individuale. Ciclurile turbinelor cu gaze funcționează la temperaturi mult mai mari dacât
ciclurile cu abur. Datorită temperaturilor medii mai mari la care se face aportul de
căldură, ciclurile turbinelor cu gaze au un potențial mai mare de a produce randamente
termice mai mari. Gazele ies din turbină la temperaturi foarte ridicate (de regulă peste
500 oC) și potențialul de a produce lucru mecanic se pierde. Într-un ciclu combinat,
gazele de ardere cu temperatură ridicată se folosesc ca sursă de energie pentru ciclul
instalației de forță cu abur. În acest ciclu, energia gazelor de ardere este recuperată prin
transmiterea ei aburului într-un schimbător de căldură care servește drept cazan. În
general, este nevoie de mai mult decât de o turbină cu gaze pentru a furniza suficientă
căldură aburului.

11
Ciclul combinat mărește randamentul termic fără costuri suplimentare deosebite. Prin
urmare, cele mai multe instalații de forță noi funcționează după un ciclu combinat și
multe din instalațiile de turbină cu abur sau gaze existente se transformă în instalații cu
cicluri combinate. În aceste instalații, randamentele termice sunt peste 40%.

7.4. Ciclul real al instalațiilor de forță cu abur

Ciclul real al instalațiilor de forță cu abur diferă de ciclul Rankine ideal ca urmare a
ireversibilităților din diferitele componente. Curgerea aburului în turbină are loc cu
pierderi ireversibile de lucru mecanic datorită frecărilor și a altor procese hidrodinamice.
Frecarea fluidului este o sursă importantă de ireversibilitate. Frecarea fluidului determină
de asemenea o scădere a presiunii în cazan, condensator și conductele dintre
componente. O altă sursă majoră de ireversibilitate este pierderea de căldură de la abur
la mediul exterior în timpul curgerii aburului prin diferitele componente. Pentru a menține
același lucru mecanic efectiv efectuat, este necesar să se transfere mai multă căldură
aburului în cazan pentru a compensa pierderile de căldură nedorite. Ca urmare,
randamentul termic al ciclului scade.
De importanță deosebită sunt ireversibilitățile care apar în pompă și turbină. O pompă
necesită mai mult lucru mecanic și o turbină produce mai puțin lucru mecanic ca urmare
a ireversibilităților. În condiții ideale, curgerea prin aceste componente este izentropă.
Abaterea pompelor și turbinelor reale de cele izentrope poate fi descrisă de
randamentele adiabate, definite ca:
lP h h
P   2 1
lPr h2 r  h1

și
lTr h3  h4 r
T  
lT h3  h4
unde stările 2r și 4r sunt stările reale de ieșire din pompă și turbină, iar 2 și 4 sunt stările
corespunzătoare pentru cazul izentropic.
Destinderea reală adiabată determină o creștere a entropiei aburului, după cum se
poate observa în diagrama următoare.

12
Starea la ieșirea din turbină se va afla pe aceeași izobară p1, dar entropia și entalpia
sunt diferite, s4r > s4 și h4r > h4.
În mod similar, starea la ieșirea din pompă se va afla pe aceeași izobară p2, dar s2r > s2
și h2r > h2.
Lucrul mecanic efectuat de turbină într-o destindere reală este:
lTr  h3  h4r

Similar, lucrul mecanic real consumat de pompă este:

lPr  h2r  h1

7.5. Instalații de forță cu abur cu cogenerare (termoficare)

În ciclurile prezentate mai devreme singurul scop a fost transformarea unei părți a
căldurii transmise fluidului de lucru în lucru mecanic. Restul căldurii este evacuat în
râuri, lacuri sau în aerul atmosferic sub formă de căldură disipată. În instalațiile de forță
cu abur, aburul cedează în jur de 60…70% din căldura primită în cazan apei de răcire
din condensator, care nu mai poate fi folosită datorită parametrilor scăzuți: presiunea de
condensare 0,03…0,06 bar, temperatura de saturație a aburului care condensează
24…36 oC.
Multe sisteme și echipamente termice necesită energie sub formă de căldură, numită
căldură de proces. Unele industrii, precum cea chimică, a celulozei și hârtiei, a petrolului
și rafinării lui, oțelării, industria procesării alimentelor, industriile textile se bazează pe

13
căldura de proces. Căldura de proces este furnizată de abur, de regulă la 5-7 bar și 150-
200 oC.
Industriile care folosesc mari cantități de căldură consumă de asemenea o cantitate
mare de energie electrică. O instalație care produce electricitate, în timp ce satisface și
cerințele necesarului de căldură al unor procese industriale se numește instalație cu
cogenerare sau instalație cu termoficare (produce căldură și energie electrică).
Cogenerarea este în general producerea a mai mult de o singură formă utilă de energie
(de ex. căldură de proces și energie electrică) din aceeași sursă de energie.
Schema unei instalații de turbină cu abur cu cogenerare, ideale, este indicată în figura
următoare.

Aburul este destins în turbină și produce putere electrică. Apoi intră într-un schimbător
de căldură. Debitul masic al aburului poate fi reglat astfel încât el să iasă din secțiunea
de termoficare ca lichid saturat. Aburul este apoi comprimat într-o pompă până la
presiunea din cazan unde vaporizează. Lucrul mecanic al pompei este de obicei foarte
mic și se neglijează.
În instalația de turbină cu abur cu cogenerare, ideală, condensatorul lipsește. Prin
urmare, nu se evacuează căldură mediului exterior sub formă de căldură disipată. Toată
energia transmisă aburului în cazan este folosită fie sub formă de căldură de proces, fie
sub formă de putere electrică.
Performanța instalațiilor de forță cu cogenerare este apreciată prin cantitatea de căldură
recuperată. Factorul de utilizare al unei instalații cu cogenerare este:

14
 lef  qCE h4  h5  h2  h1   h5  h1 h4  h2
u    1
qint h4  h2 h4  h2
ceea ce înseamnă că, ipotetic, toată căldura produsă în cazan este utilizată. De fapt,
instalațiile cu cogenerare au factorii de utilizare în jur de 70%.
Lucrul mecanic teoretic al unei instalații cu cogenerare este mai mic decât cel al unei
instalații de turbină cu abur cu condensare. În orice caz, instalația cu cogenerare
folosește căldura de condensare și de aceea randamentul global este mai mare decât al
unei instalații de turbină cu abur cu condensare.
Instalația de turbină cu abur cu cogenerare, ideală, descrisă mai devreme nu este
practică întrucât nu se poate regla în funcție de variațiile sarcinilor de putere electrică
sau căldură de proces. O instalație cu cogenerare mai complexă este prezentată în
figura ce urmează.

În condiții de funcționare normală, o parte din abur este extrasă din turbină la o presiune
intermediară prestabilită. Restul de abur se destinde până la presiunea din condensator.
Căldura evacuată din condensator reprezintă căldura disipată de ciclu.
La aceste instalații, lucrul mecanic produs de turbină depinde de necesarul (cerințele)
consumatorilor externi. În cazul unui necesar mare de căldură, tot aburul este trimis spre
consumatorii externi și nimic spre condensator. Căldura disipată este zero în acest caz.

15
Nu se produce deloc putere electrică. Când nu există un necesar de căldură, tot aburul
este trimis spre turbină și condensator și instalația de cogenerare funcționează ca o
instalație de forță cu abur obișnuită.
Dacă funcționează ca instalație cu cogenerare, aburul este extras înainte de
destinderea lui completă în turbină și lucrul mecanic produs scade în favoarea generării
de căldură.
Puterea efectivă produsă de instalație va fi în acest caz:
 h5  h6   m
Lefectiv  m  1  h6  h7   m
 m  1  h2  h1   m
 m  1  h4  h3 

iar căldura recuperată și utilizată de consumatorii externi este:

Q CE  m 1 h6  h3 

16
 8. Ciclurile instalațiilor frigorifice

8.1. Ciclul ideal al instalațiilor frigorifice cu comprimare de vapori

Căldura se transmite în sensul scăderii de temperatură, adică din zonele cu temperatură

ridicată spre zonele cu temperatură scăzută. Procesul de transfer de căldură apare în
natură fără a fi necesar vreun echipament termic. Procesul inversat nu poate să se
petreacă de la sine. Transferul de căldură de la o zonă cu o temperatură scăzută la o
zonă cu temperatură ridicată necesită instalații, numite instalații frigorifice.
Instalațiile frigorifice sunt mașini ciclice, iar agentul termic utilizat în ciclurile frigorifice se
numește agent frigorific.
O altă instalație în care se transmite căldura de la un mediu cu temperatură scăzută la
un mediu cu temperatură ridicată este pompa de căldură. Instalațiile frigorifice și
pompele de căldură funcționează după același ciclu, dar au scopuri diferite. Scopul unei
instalații frigorifice este de a menține un spațiu frigorific la o temperatură scăzută prin
evacuarea căldurii din acest spațiu. Scopul unei pompe de căldură este de menține un
spațiu încălzit la o temperatură ridicată. Aceasta se realizează prin absorbția căldurii de
la sursa cu temperatură scăzută, cum ar fi apă sau aer rece, și transmiterea acestei
călduri unui mediu mai cald, cum ar fi o casă.
Performanța unei instalații frigorifice sau unei pompe de căldură se exprimă prin
termenul de eficiență, definit deja.
Capacitatea de răcire a unui sistem frigorific reprezintă căldura evacuată din spațiul
frigorific.
Ciclul ideal al unei instalații frigorifice cu comprimare de vapori este indicat în diagrama
T-s în figura care urmează.
Ciclul frigorific cu comprimare de vapori este cel mai des folosit ciclu al instalațiilor
frigorifice, sistemelor de condiționare a aerului și pompelor de căldură. Constă din patru
procese:
1-2 Comprimare izentropă într-un compresor
2-3 Cedare de căldură la presiune constantă într-un condensator
3-4 Laminare într-un ventil de laminare (reglaj)

1
4-1 Absorbție de căldură la presiune constantă într-un vaporizator

Într-un ciclu frigorific cu comprimare de vapori ideal, agentul frigorific intră în compresor
la starea 1 sub formă de vapori saturați și se comprimă izentropic până la presiunea din
condensator. Temperatura agentului frigorific crește în timpul procesului de comprimare
izentropă peste temperatura mediului exterior. Agentul frigorific intră apoi în condensator
sub formă de vapori supraîncălziți la starea 2 și iese sub formă de lichid saturat la starea
3, ca urmare a cedării de căldură mediului exterior. Temperatura agentului frigorific în
această stare este în continuare mai mare decât temperatura mediului exterior.
Lichidul saturat la starea 3 este laminat până la presiunea din vaporizator prin trecerea
agentului frigorific printr-un ventil de laminare sau de reglaj (tub capilar). Temperatura
agentului frigorific scade sub temperatura din spațiul frigorific în timpul acestui proces.
Agentul frigorific intră apoi în vaporizator la starea 4 sub formă de amestec saturat cu un
titlu mic și vaporizează complet prin absorbția de căldură din spațiul frigorific. Agentul
frigorific iese din vaporizator sub formă de vapori saturați și intră din nou în compresor
reluându-se ciclul.
În diagrama T-s aria de sub curba unui proces reprezintă transferul de căldură pentru
procesele intern reversibile. Aria de sub dreapta procesului 4-1 reprezintă căldura

2
absorbită de agentul frigorific în vaporizator și aria de sub dreapta procesului 2-3
reprezintă căldura evacuată în condensator. Eficiența frigorifică crește cu 2-4 procente
pentru fiecare oC de creștere a temperaturii de vaporizare sau de scădere a temperaturii
de condensare.
Față de alte cicluri ideale, ciclul frigorific cu comprimare de vapori ideal nu este un ciclu
intern reversibil întrucât conține un proces ireversibil (procesul de laminare). Acest
proces se menține în ciclu pentru a-l modela cât mai aproape de ciclurile frigorifice cu
comprimare de vapori reale. Dacă ventilul de laminare ar fi înlocuit cu o turbină
izentropă, agentul frigorific ar intra în vaporizator la starea 4’ în loc de starea 4. Ca
urmare, capacitatea frigorifică ar crește (cu aria de sub dreapta de proces 4’-4) și lucrul
mecanic efectiv introdus în ciclu ar scădea (cu lucrul mecanic produs de turbină).
Oricum, înlocuirea ventilului de laminare cu o turbină nu este practică, întrucât
beneficiile aduse nu justifică costurile suplimentare și complexitatea instalației.
Toate componentele asociate ciclului frigorific cu comprimare de vapori sunt staționare
și, prin urmare toate cele patru procese ale ciclului pot fi analizate ca procese staționare.
Variațiile de energie cinetică și potențială ale agentului frigorific sunt relativ mici în
comparație cu transferul de lucru mecanic și căldură și de aceea pot fi neglijate.
Ecuația energiei staționare pe unitate de masă se poate scrie sub forma:
qint  qies   lint  lies   he  hi
Condensatorul și vaporizatorul nu efectuează sau consumă lucru mecanic, iar
compresorul poate fi aproximat ca fiind adiabat. Prin urmare, eficiența frigorifică și
eficiența pompei de căldură ale ciclului frigorific cu comprimare de vapori pot fi scrise
sub forma:
qR h1  h4
EF  
lef , int h2  h1

și
qC h2  h3
EPC  
lef , int h2  h1

Utilizând parametrii de stare ai agentului frigorific, se pot calcula următoarele mărimi:

 capacitatea de răcire pe unitatea de masă de agent frigorific

3
 J 
qR  h1  h4  kg 
 
 debitul masic al agentului frigorific
Q R Q R  kg 
m    s 
qR h1  h4

unde: Q R este capacitatea frigorifică a agentului frigorific.

 debitul de căldură cedat în condensator apei de răcire

Q C  m  h2  h3  W
 puterea consumată de compresor
m  lint m  h2  h1 
Lint   kW 
1000 1000

8.2. Agenți frigorifici

Când se proiectează un sistem frigorific, există posibilitatea de a alege dintr-o serie de

agenți frigorifici, precum clorofluorocarburi (CFC), amoniac, hidrocarburi (propan, etan,
etilenă...), bioxid de carbon,.... Alegerea corectă a agentului frigorific depinde de situația
concretă. Dintre toate, CFC (R-11, R-12, R-22, R-134a și R-502) reprezintă până la 90%
dintre agenții frigorifici folosiți pe piața internațională.
Eterul etilic (C 4H10O) a fost primul agent frigorific comercializat și folosit în sistemele cu
comprimare de vapori, urmat de amoniac, bioxid de carbon, clorură de metil, bioxid de
sulf, butan, etan, propan, izobutan și clorofluorocarburi.
Sectoarele industriale folosesc mult amoniacul, deși este toxic. Avantajele amoniacului
față de alți agenți frigorifici sunt costul redus, eficiențe ridicate (deci, costuri de energie
reduse), proprietăți termodinamice și de transport bune și prin urmare, coeficienți mari
de transfer de căldură, o bună detectabilitate în cazul unor eventuale scurgeri și nu are
nici un efect asupra stratului de ozon. Cel mai mare dezavantaj pe care îl are amoniacul
este toxicitatea lui, care îl face neadecvat pentru utilizarea domestică. Amoniacul este
folosit predominant în instalațiile de răcire a alimentelor și răcirea la temperaturi scăzute
a produselor farmaceutice și în alte industrii procesatoare.

4
Primii agenți frigorifici, precum bioxidul de sulf, clorura de etil (C2H5Cl) și clorura de metil
(CH3Cl) au fost extrem de toxici, impunându-se dezvoltarea unor agenți frigorifici mai
siguri pentru utilizarea domestică. Primul membru din familia CFC a fost R-21 (1928).
Din mulțimea de CFC dezvoltate, cercetătorii au stabilit că R-12 este cel mai adecvat
agent frigorific pentru utilizare comercială și au dat familiei CFC denumirea de freon.
R-11 este folosit în principal la răcitoarele de apă cu capacitate foarte mare din
sistemele de condiționare a aerului din clădiri.
R-12 este folosit la instalațiile frigorifice domestice, precum și la sistemele de
condiționare a aerului ale autovehiculelor.
R-22 este folosit la condiționarea aerului, pompe de căldură, condiționarea aerului din
clădirile comerciale și la sistemele de răcire industriale de capacitate mare.
R-502 (un amestec format din R-115 și R-22) este agentul frigorific dominant folosit în
sistemele de răcire comerciale, deoarece permite atingerea unor temperaturi scăzute în
vaporizator într-o singură treaptă de comprimare.
La mijlocul anului 1970 s-a observat că CFC permite radiației ultraviolete să pătrundă în
atmosfera Pământului, deoarece distruge stratul protector de ozon, în timp ce împiedică
radiația infraroșie să iasă din atmosferă, contribuind astfel la efectul de seră care
cauzează încălzirea globală. Ca urmare, utilizarea unor agenți frigorifici CFC a fost
interzisă prin tratate internaționale. CFC complet halogenate (R-11, R-12 și R-115)
produc cea mai mare distrugere a stratului de ozon. CFC incomplet halogenate (R-22)
au în jur de 5% din capacitatea de distrugere a ozonului a lui R-12. S-au dezvoltat
ulterior CFC care sunt prietenoase cu stratul de ozon, care protejează Pământul de
radiațiile ultraviolete nocive și care, în același timp, nu contribuie la efectul de seră. În
prezent, R-12 a fost înlocuit cu recent dezvoltatul agent frigorific R-134a, care este lipsit
de clor.
Doi parametri importanți care trebuie luați în considerare la alegerea unui agent frigorific
sunt temperaturile celor două medii (spațiul frigorific și mediul exterior) cu care agentul
frigorific realizează schimbul de căldură. Pentru a avea un transfer bun de căldură,
trebuie menținută o diferență de temperatură de 5 – 10 oC între agentul frigorific și
mediul cu care realizează transferul de căldură. Dacă un spațiu frigorific trebuie
menținut la -10 oC, de exemplu, temperatura agentului frigorific trebuie să fie menținută

5
la o valoare de aproximativ -20 oC în timp ce preia căldură în vaporizator. Cea mai mică
presiune din ciclul frigorific apare în vaporizator și această presiune trebuie să fie mai
mare decât presiunea atmosferică pentru a preveni pătrunderea aerului în sistemul
frigorific.
Temperatura și deci, presiunea agentului frigorific în condensator depind de mediul
căruia i se cedează căldură. Se pot obține temperaturi scăzute în condensator (deci
eficiențe crescute) dacă agentul frigorific este răcit cu apă în loc de aer. Utilizarea apei
de răcire poate fi justificată economic doar în cazul sistemelor de răcire industriale de
capacitate mare. În condensator temperatura agentului frigorific nu poate fi mai mică
decât temperatura mediului de răcire (în jur de 20oC pentru un frigider casnic), iar
presiunea de saturație a agentului frigorific la această temperatură trebuie să fie mai
mică decât presiunea critică, dacă procesul de cedare de căldură este considerat
izoterm. Dacă un singur agent frigorific nu poate să satisfacă cerințele de temperatură,
atunci se folosesc două sau mai multe cicluri frigorifice înseriate, cu agenți frigorifici
diferiți. Un astfel de sistem frigorific se numește sistem în cascadă. Alte caracteristici
dezirabile ale unui agent frigorific sunt: să nu fie toxic, coroziv, inflamabil și să fie chimic
stabil, având o entalpie de vaporizare mare și să fie la un preț accesibil.
În cazul pompelor de căldură, temperatura și presiunea minimă ale agentului frigorific
trebuie să fie mai ridicate întrucât căldura este extrasă din medii cu temperaturi mai mari
decât cele întâlnite în sistemele frigorifice.

8.3. Ciclul frigorific în două trepte

Ciclul frigorific cu comprimare de vapori simplu este inadecvat în cazul unor aplicații și
este de aceea modificat.
Sistemele frigorifice cu o treaptă de comprimare au un raport de comprimare p2/p1
limitat, determinat fie de temperatura mediului de răcire din condensator, fie de
temperatura de vaporizare care depinde de gradul de frig (nivelul de răcire) urmărit.
Temperaturi de vaporizare scăzute conduc la temperaturi de comprimare la sfârșitul
procesului politropic real, care depășesc valorile admisibile de aproximativ 145 oC,
corespunzătoare temperaturii de cocsificare.

6
Utilizarea sistemelor frigorifice cu două trepte de comprimare este rezonabilă la
temperaturi de vaporizare sub -15…-27 oC pentru amoniac și -20…-35 oC pentru CFC.
Schema unui sistem frigorific cu două trepte de comprimare este indicată în figura
următoare, alături de ciclul frigorific reprezentat în diagramele T-s și p-h.

Ciclul constă din următoarele procese:

1-2 comprimare adiabată a agentului frigorific în compresorul de joasă presiune K 1, de la
presiunea p1 la presiunea intermediară pi, care există în bateria de răcire intermediară
BRI;
2-2’ răcire izobară a agentului frigorific sub formă de vapori în BRI, care sunt apoi sunt
direcționați în compresorul de înaltă presiune K2 împreună cu vaporii produși
suplimentar în baterie;
2’-3 comprimare adiabată a agentului frigorific în compresorul K2, de la presiunea pi

7
până la presiunea p2;
3-3’ răcire izobară a agentului frigorific în condensatorul C;
3’-4 condensare izobară a agentului frigorific în condensatorul C;
4-5 subrăcire izobară a agentului frigorific în subrăcitorul SR;
5-6 laminarea unei părți a lichidului subrăcit aflat la starea 5 m
 2  în ventilul de reglaj
VR-2, de la presiunea p2 până la presiunea pi ;
6-2’ vaporizare izobară (la pi) a agentului frigorific laminat care intră în BRI; vaporii de
stare 2 introduși în BRI sunt răciți izobar până la starea de saturație 2’;
5-7 subrăcire izobară a celeilalte părți a agentului frigorific sub formă de lichid m
 1  care
circulă prin BRI; căldura cedată este folosită pentru vaporizarea unei părți a agentului
frigorific sub formă de lichid în BRI;
7-8 laminarea agentului frigorific în stare de lichid la starea 7 în ventilul de reglaj VR-1
de la presiunea p2 până la presiunea p1;
8-1 vaporizare izobară a agentului frigorific (la p1) în vaporizatorul V.
Analiza termodinamică a sistemului frigorific cu două trepte de comprimare permite
determinarea următoarelor mărimi:
 presiunea intermediară pi din BRI
pi  p1  p2
Este o relație aproximativă în cazul vaporilor.
 debitul masic de vapori în treapta de joasă presiune
Q R  kg 
m 1   s 
h1  h8

unde: Q R este capacitatea de răcire a sistemului.

 consumul de putere (compresorul K1)

 1  h2  h1 
LK1  m W
 debitul masic de vapori din treapta de înaltă presiune (rezultă din ecuațiile de
bilanț de masă și energie ale BRI)
 m
m 1  m
2
 1  h2  m
m  2  h6  m
 1  h5  m
  h2  m
 1  h7

8
 h2  h7  kg 
m  m 1   s 
h2  h6
h5 = h6
 consumul de putere (compresorul K2)
  h3  h2 
LK2  m W
 debitul de căldură evacuat în condensator
Q C  m  h3  h4  W
 debitul de căldură evacuat în subrăcitor
Q SR  m  h4  h5  W 
 eficiența frigorifică
Q R
EF 
LK1  LK2

Sistemele frigorifice cu două trepte de comprimare au o serie de avantaje în comparație

cu cele cu o treaptă, și anume:
 reducerea necesarului de lucru mecanic (A22"32' în diagrama T-s)
 o reducere a temperaturii agentului frigorific la sfârșitul comprimării în ambele
trepte t2, t3 < t2"
 creșterea capacității frigorifice (reprezentată de aria Aab58).

8.4. Ciclul frigorific în cascadă

Sistemele frigorifice în cascadă sunt folosite pentru a scădea temperatura de vaporizare

până la -200 oC. Ele funcționează în serie și constau din două sisteme frigorifice cu una
sau două trepte de comprimare și cu diferiți agenți frigorifici.
Un sistem frigorific în două trepte de cascadă este indicat în figura următoare. Cele
două sisteme sunt conectate printr-un schimbător de căldură, care folosește drept
vaporizator pentru un sistem și drept condensator pentru celălalt sistem. Dacă se
consideră că schimbătorul de căldură este bine izolat termic, transferul de căldură de la
un agent frigorific trebuie să fie egal cu transferul de căldură la celălalt agent frigorific.

9
Căldura este absorbită de la spațiul frigorific în vaporizatorul V1 în mod direct sau prin
intermediul unui mediu de răcire intermediar. Vaporii sunt comprimați în compresorul K1
și trimiși în schimbătorul de căldură cu dublu rol, unul de condensator C1 și unul de
vaporizator V 2, unde condensează și transferă căldură agentului frigorific din treapta de
înaltă presiune, care vaporizează. Agentul frigorific sub formă de lichid este laminat în
ventilul de reglaj VR-1 și intră apoi în vaporizator.
În treapta de înaltă presiune vaporii obținuți în schimbătorul de căldură sunt comprimați
în compresorul K2 și intră apoi în condensatorul C2. Lichidul este subrăcit în subrăcitorul
SR și apoi laminat în ventilul de reglaj VR-2. Intră apoi în vaporizatorul V2.
În treapta de joasă presiune se folosesc următorii agenți frigorifici: R-13, R-23, etan,
etilenă, propan, metan și azot, iar în treapta de înaltă presiune: amoniac, R-12 și R-22.
Lucrul mecanic reclamat de compresor scade și căldura absorbită din spațiul frigorific
crește ca urmare a fenomenului de cascadă. Prin urmare, această metodă conduce la
creșterea eficienței frigorifice a sistemului frigorific. Unele sisteme frigorifice folosesc trei
sau patru trepte de cascadă.

8.5. Pompe de căldură

Pompele de căldură utilizează căldura din surse cu temperaturi care sunt egale sau mai
mari decât temperatura mediului exterior.
Ciclul termodinamic al pompelor de căldură este același ca în cazul sistemelor frigorifice
cu compresie de vapori. Diferența constă în temperaturile surselor de căldură. Pompa
de căldură preia căldură de la o sursă cu o capacitate termică mai scăzută și cedează

10
căldură unei surse cu o capacitate termică mai mare pentru a putea încălzi un spațiu de
locuit, consumând energie în acest scop.
Eficiența pompei de căldură este:
qC Q C
EPC   1
l L
Relația dintre eficiența pompei de căldură și eficiența frigorifică este:
qC qR  l qR
EPC     1  EF  1
l l l
Relația este corectă doar dacă temperaturile celor două surse de căldură sunt aceleași,
atât la sistemul frigorific, cât și la pompa de căldură.

11
 9. Aer umed

Aerul este un amestec format din azot, oxigen și mici cantități de alte gaze. Aerul din
atmosferă conține în mod normal și vapori de apă (sau umiditate) și atunci se referă la
aer atmosferic. Aerul care nu conține vapori de apă se numește aer uscat. Este cel mai
convenabil să se considere aerul ca fiind un amestec de vapori de apă și aer uscat,
întrucât compoziția aerului uscat rămâne relativ constantă, dar cantitatea de vapori de
apă se modifică ca urmare a condensării sau evaporării apei din oceane, lacuri, râuri
sau de la corpul uman. Deși cantitatea de vapori de apă în aer este mică, ea joacă un
rol major în confortul uman. În inginerie, aerul atmosferic este de regulă utilizat la
uscătoare și la instalațiile de ventilație și condiționare a aerului.
Vaporii de apă sunt conținuți în aerul atmosferic la o presiune parțială redusă (pv << 1
bar) și în stare de supraîncălzire. De aceea, aerul umed poate fi considerat ca un
amestec de gaze ideale și toate relațiile deduse pentru amestecuri de gaze ideale pot fi
aplicate aerului umed. Conform legii lui Dalton, presiunea aerului umed, egală cu
presiunea barometrică, este suma presiunilor parțiale ale aerului uscat și vaporilor de
apă.
p  pa  pv
Amestecul de aer uscat și vapori supraîncălziți este cunoscut ca aer umed nesaturat. În
acest caz pv  ps , unde ps este presiunea vaporilor saturați uscați la o temperatură

dată. Dacă la temperatură constantă Tv = Ta, cantitatea de vapori de apă din amestecul
aer-vapori crește, presiunea parțială a vaporilor de apă va crește până la presiunea de
saturație ps și vaporii se vor transforma în vapori saturați uscați. Amestecul de aer uscat
și vapori de apă saturați uscați se numește aer umed saturat, pentru care pv = ps .
O creștere ulterioară a cantității de vapori de apă la Tv = constant este acompaniată de
o condensare parțială și de formare a ceții. Procesul de saturație poate avea loc și la o
cantitate constantă a vaporilor de apă în aerul umed. Este posibil să se aducă vaporii, și
prin urmare și aerul, la starea de saturație prin răcirea aerului umed la presiune
constantă. Fracția de vapori din aerul umed devine saturat uscată și ulterior, o scădere
mică a temperaturii determină formarea ceții sau depunerea de rouă pe suprafețe reci.
Temperatura la care aerul trebuie să fie răcit la presiune constantă pentru a deveni

1
saturat se numește temperatura punctului de rouă. Temperatura punctului de rouă se
definește ca fiind temperatura la care începe condensarea când aerul este răcit la
presiune constantă.

Umiditatea absolută a aerului

Cantitatea de vapori de apă din aer poate fi exprimată în diferite moduri. Umiditatea
aerului exprimată ca masă de vapori de apă pe 1 m3 de aer umed se referă la umiditate
absolută.
mv  vV p
u   v  v
V V RvT
Este numeric egală cu densitatea vaporilor de apă. La o anumită temperatură, valoarea
maximă a umidității absolute este atinsă la starea de vapori saturați. Cantitatea de
umiditate pe care o poate conține aerul depinde de temperatura lui. Cantitatea maximă
posibilă de vapori de apă în aer crește cu temperatura aerului.
Umiditatea absolută maximă reprezintă cantitatea maximă de vapori pe 1 m3 de aer
umed.
mv max  sV ps
umax    s 
V V RvT
Este numeric egală cu densitatea vaporilor saturați uscați și depinde de temperatura
aerului. Reprezintă cantitatea maximă de umiditate pe care o poate conține aerul.

Umiditatea relativă
Umiditatea relativă este raportul dintre umiditatea absolută și umiditatea absolută
maximă a aerului la aceiași parametri p și T ai aerului. Ținând seama că în amestecul
aer – vapori, vaporii de apă sunt considerați gaz ideal, umiditatea relativă a aerului
poate fi exprimată ca raport între presiunea parțială a vaporilor de apă la starea de
supraîncălzire pv și presiunea parțială a vaporilor de apă la starea de saturație, la
aceeași temperatură.
mv u v pv
   
mv max umax  s ps

Umiditatea relativă servește ca măsură a saturației aerului cu vapori, având valori

2
cuprinse între 0 și 1 (100 %).
Pentru aer uscat: mv  0, u  v  pv  0    0

Pentru aer umed saturat: mv  mv max , u  umax , v  s , pv  ps    1

Dacă cantitatea de vapori se menține constantă (pv = constant), prin încălzire,

umiditatea relativă a aerului scade, întrucât ps crește cu creșterea temperaturii. La
temperaturi egale sau mai mari decât temperatura de saturație a vaporilor,
corespunzătoare presiunii amestecului, umiditatea relativă rămâne constantă și nu va
mai depinde de temperatură, deoarece presiunea vaporilor saturați devine egală cu
presiunea amestecului.

Conținutul de umiditate
Întrucât în procesele aerului umed cantitatea de aer uscat rămâne constantă și doar
cantitatea de vapori din amestec se modifică datorită evaporării sau depunerii de rouă,
este indicat să se raporteze toate mărimile specifice la 1 kg de aer uscat și nu la 1 kg de
amestec aer-vapori. De aceea, conținutul de umiditate al aerului reprezintă cantitatea de
vapori de apă măsurată în grame pe 1 kg de aer uscat. Ținând seama de relațiile p = pa
+ pv și V = Vv = Va, se obține:
pvV
m RT R p
d  1000 x  1000 v  1000 v  1000 a v 
ma paV Rv pa
RaT
287 pv p pv  g v 
 1000  622 v  622
462 pa pa p  pv  kg a 

Întruât pv nu depinde de temperatură, conținutul de umiditate al aerului umed nesaturat

 pv  ps  va fi de asemenea independent de temperatură.

Pentru aerul saturat se poate scrie că:

ps
d s  622
p  ps
Pentru p=constant, conținutul de umiditate al aerului saturat depinde de temperatură,
întrucât ps  ps T  .

Presiunea parțială a vaporilor de apă poate fi scrisă sub forma:

3
 pd p ds
pv  ; ps 
622  d 622  d s

Volumul specific al aerului umed

Se raportează la aerul umed care conține 1 kg de aer uscat.

v
V V V m
 a  va  v  v vv 
d
vv ; V  Va  Vv 
ma ma ma ma 1000
sau
Ra T RT Ra T 622  d Ra T  m 3 
v  va   a    
pa p  pv pd 622 p  kg a 
p
622  d
La presiune și temperatură constantă, volumul specific al aerului umed crește cu
creșterea conținutului de umiditate.

Densitatea aerului umed

Reprezintă masa pe unitatea de volum de aer umed:
m m a  mv p p
   a  v  a  v 
V V RaT RvT
1   Ra  p 1000  d  kg 
  p  pv 1    0.622
Ra T   Rv  RaT 622  d  m 3 

La o anumită presiune barometrică p și temperatură T, densitatea aerului umed scade

cu creșterea conținutului de umiditate.

Căldura specifică a aerului umed

În instalațiile termice care folosesc aerul umed ca agent de lucru, procesele termice sunt
izobare.
Prin urmare, căldura specifică la presiune constantă devine:
1 dQ 1 ma c pa  mv c pv d  J 
cp   dT  c pa  c pv  
ma dT ma dT 1000  kgK 

4
Entalpia aerului umed
Se raportează de asemenea la 1 kg de aer uscat.
Entalpia aerului umed nesaturat
Entalpia totală (o mărime extensivă) a aerului este suma entalpiilor aerului uscat și
vaporilor de apă.
H H  H v ma ha  mv hv d
h  a   ha  hv
ma ma ma 1000

La temperatura de referință t0  0o C , entalpia aerului ha0 și cea a apei hl0 sunt zero.

Într-un proces izobar, ecuația primului principiu se poate scrie sub forma:
dq  dh  vdp  p  ct .  dp  0
dq  dh
dqa  dha  c pa dt

Deci, entalpia aerului uscat devine:

ha ta
h a0
dha  c pa  dt  ha  c pa t a
t0 0

Entalpia vaporilor de apă supraîncălziți este:

dqv  dhv  d qlich  r  qsup 

sau
dhv  dqlich  dr  dqsup  c pl dt  dr  c pv dt

și
hv ts r tv
h l0
dhv  c pl  dt   dr  c pv  dt
tl 0 0 0 ts
Entalpia vaporilor devine:
hv  c pl t s  r  c pv t v  t s 

Dar:
r  r0  bt s

Pentru:

5
 J
c pl  4187
kgK
J
b  2300
kgK
J
c pv  1887
kgK
J
r0  2501.103
kg
se obține:
hv  c pl t s  r0  bt s  c pv t v  t s   r0  c pl  b  c pv  t s  c pvt v  r0  c pv t v

respectiv

h  c pa ta 
d
r0  c pv tv 
1000
Întrucât într-un amestec ta  tv  t , rezultă:

h  c pa t 
d
r0  c pv t 
1000

Entalpia aerului umed saturat

H s H a  H vs ma ha  mvs hvs m
hs     ha  vs hvs
ma ma ma ma
Conținutul de umiditate al aerului umed saturat este:
mv mvs
ds  1000 
max
1000
ma ma
și prin urmare:
ds
hs  ha  hvs
1000
Entalpia aerului uscat este:
ha  c pa t a
Entalpia vaporilor saturați uscați este:
dqvs  dhvs  qvs  qlich  r

sau
dhvs  dqlich  dr  c pl dt  dr

6
și
hvs ts r
h
l0
dhvs  c pl  dt   dr  hvs  c pl t s  r  c pl t s  r0  bt s
t0  0 0

Rezultă:
hvs  r0  c pl  b t s  r0  c pv t s

respectiv:

hs  c pa t a 
ds
r0  c pv t s 
1000
Întrucât ta  t s  t , se obține:

hs  c pat 
ds
r0  c pv t 
1000

Entalpia aerului umed în zona de ceață

În starea de ceață, aerul conține picături fine de apă în suspensie, în echilibru cu vaporii
de apă. Prin urmare:
H c H a  H vs  H ls ma ha  mvs hvs  mls hls
hc   
ma ma ma
Conținutul de apă al aerului reprezintă cantitatea de apă dintr-un amestec în care există
1 kg de aer uscat.
mls
d ls  1000
ma
Urmează că:
ds d
hc  ha  hvs  ls hls
1000 1000
Deoarece:
dql  dhl  c pl dt

rezultă:
hls ts
hl0 0
dhl  c pl  dt  hls  c pl t s
t0  0

Dacă:

7
 ha  c pa t a
hvs  r0  c pv t s
hls  c pl t s

și
ta  ts  t
se obține:

hc  c pat 
ds
1000
r0  c pv t   ls c pl t
d
1000
Temperatura obișnuită a aerului umed este cunoscută sub denumirea de temperatura
termometrului uscat. Temperatura măsurată cu un termometru al cărui bulb este
înfășurat cu un material textil saturat cu apă peste care se ventilează aer, se numește
temperatura termometrului umed.

9.1. Diagrama h-d a aerului umed

Parametrii aerului umed și procesele aerului umed pot fi analizați/analizate cu ajutorul

diagramei h–d. În această diagramă valorile entalpiei aerului umed sunt indicate pe axa
y, iar valorile conțintului de umiditate pe axa x. În diagramă este reprezentată o rețea de
drepte izoterme și curbe de umiditate relativă constantă.
În domeniul aerului umed nesaturat izotermele sunt drepte și sunt suficiente două
puncte pentru a le putea reprezenta. Coeficientul unghiular al izotermelor în zona aerului
umed nesaturat este:
 h 
  
1
r0  c pv t   const .
 d t 1000
Pentru:
t  t0  00 C

d 0 d1
d1
h 0 h10  r0
1000

Pentru:
t  t1  0 0 C

8
 d 0 d1
h h01  c pa t1
d

h11  c pa t1  1 r0  c pv t1
1000

Doar izoterma de 0 oC trece prin originea sistemului de coordonate. Celelalte izoterme
sunt construite în mod similar prin calcularea valorilor corespunzătoare lui d și h.
Trebuie menționat că izotermele nu sunt paralele întrucât pantele lor sunt diferite.
Întrucât entalpia vaporilor crește cu creșterea temperaturii, pantele izotermelor cresc de
asemenea.
Construcția curbelor de umiditate relativă constantă se face prin puncte și se bazează
pe relația:
 ps t 
d  622
p   ps t 

Pentru  = 1:
t t0 t1 t2
ps ps0 ps1 ps2
d d0 d1 d2

Curba care corespunde stării aerului umed saturat este curba de saturație a aerului,
 = 100%.
Curbele reprezentate prin puncte pentru același  formează o rețea de curbe de  =
constant.
Curba de saturație este o curbă limită. Zona diagramei de deasupra acestei curbe
corespunde aerului umed nesaturat pentru diferite valori ale lui  (<1). În zona de
dedesubtul curbei  = 1, o parte a umidității din aer este în stare de vapori, iar altă parte
constă din picături de lichid. Formează zona de ceață. Întrucât curba de saturație
depinde de presiunea barometrică p, diagrama h–d este valabilă doar pentru o anumită
presiune dată. Presiunea barometrică (presiunea amestecului) este de regulă egală cu
745 mmHg.
Toate curbele de =constant au un punct de inflexiune la temperatura de 99.4 °C, care
este punctul de fierbere a apei la presiunea de 745 mmHg. La temperaturi egale sau
mai mari decât temperatura de echilibru de fază a apei la presiunea amestecului,
presiunea de saturație a vaporilor devine egală cu presiunea amestecului și nu poate

9
depăși această valoare chiar dacă se supraîncălzește aerul peste această temperatură.
Pentru: p = 745 mmHg  ts = 99.4 °C și pentru: t  t s  99.4o C  p  ps  const , și:

 ps 
d  622  622
p   ps 1

Pentru =constant, d este de asemenea constant. Deci, în domeniul de temperaturi

t  ts  p  , curbele de umiditate relativă nu depind de temperatură și devin paralele cu

liniile de conținut de umiditate constant.

Construcția izotermelor în zona de ceață se bazează pe entalpia corespunzătoare:

hc  c pa t 
ds
r0  c pv t   dls c pl t
1000 1000
ps
Pentru d s  622 și, dacă T=const, ps=const., atunci ds este de asemenea
p  ps

constant.
În acest caz, coeficientul unghiular devine:

  hc  1
   c pl t  const.
  d t 1000
În zona de ceață izotermele sunt drepte cu coeficienți unghiulari diferiți de cei ai
izotermelor din zona aerului nesaturat.
Pentru t = t0 = 0°C

  hc 
   tg 0  0   0  0
  d t t0

Izoterma de 0 °C este paralelă la abscisă în zona de ceață a diagramei h–d.

Curba presiunilor parțiale ale vaporilor de apă, reprezentată la partea inferioară a
diagramei se bazează pe ecuația:
pd
pv 
622  d
Pentru p = constant, pv devine o funcție doar de conținutul de umiditate, pv =f(d). Valorile
presiunilor parțiale sunt dispuse pe o scară amplasată în partea dreaptă a diagramei.
În diagrama h–d construită în modul prezentat, partea cuprinsă între axa y și curba  = 1
este foarte îngustă. De aceea, pentru a mări această zonă, care este de interes practic
și pentru a obține o dispunere convenabilă a curbelor de umiditate relativă constantă în

10
diagramă, diagrama se construiește în coordonate oblice. Cea mai des utilizată variantă
presupune rotirea segmentului de izotermă de 0 °C din zona de aer nesaturat în poziție
orizontală. În aceeași direcție și cu același unghi se va roti și coordonata d.
Diagrama h–d este construită pentru o anumită valoare a presiunii amestecului. Deci,
toate procesele analizate pe diagrama h–d sunt izobare.

11
 10. Confortul uman și condiționarea aerului

Confortul corpului uman depinde în principal de trei factori: temperatură (a termometrului

uscat), umiditate relativă și viteza aerului. Temperatura mediului exterior este cel mai
important indicator de confort. Cei mai mulți oameni se simt confortabil dacă
temperatura ambientală este cuprinsă între 22 și 27 oC. Umiditatea relativă are de
asemenea un efect considerabil asupra confortului întrucât influențează cantitatea de
căldură pe care o poate disipa un corp prin evaporare. Umiditatea relativă este o
măsură a capacității aerului de a absorbi umiditate. Umidități relative crescute încetinesc
disiparea căldurii prin evaporare, iar umidități relative scăzute o accelerează. Majoritatea
oamenilor preferă o umiditate relativă de 40 până la 60%.
Mișcarea aerului joacă de asemenea un rol important în confortul uman. Îndepărtează
aerul cald și umed care se formează în jurul corpului și îl înlocuiește cu aer proaspăt.
Prin urmare, mișcarea aerului îmbunătățește disiparea căldurii atât prin convecție, cât și
prin evaporare. Mișcarea aerului trebuie să fie suficient de puternică pentru a îndepărta
căldura și umiditatea din jurul corpului, dar totuși blândă pentru a nu fi percepută
neplăcut. Majoritatea oamenilor se simte confortabil la o viteză a aerului în jur de 15
m/min. Mișcarea aerului cu viteze mai mari creează disconfort. Alți factori care afectează
confortul sunt puritatea aerului, mirosul, zgomotul și radiațiile.

10.1. Procese de condiționare a aerului

Menținerea unui spațiu domestic sau industrial la temperatura și umiditatea relativă

dorite necesită anumite procese, numite procese de condiționare a aerului. Ele includ
încălzirea simplă, răcirea simplă, umidificarea și dezumidificarea. Uneori sunt necesare
două sau mai multe astfel de procese pentru a aduce aerul la nivelul de temperatură și
umiditate dorit. Aerul este de regulă încălzit și umidificat iarna și răcit și dezumidificat
vara.
Majoritatea proceselor de condiționare a aerului pot fi modelate ca procese staționare și
deci, relația de bilanț masic poate fi scrisă pentru aerul uscat și vaporii de apă astfel:

1
Bilanțul de masă pentru aerul uscat:  m
 ai   m
 ae

 m vi   m ve

Bilanțul de masă pentru vaporii de apă:  di d
 m ai   m ae e
 1000 1000
unde indicii i și e se referă la stările de intrare, respectiv ieșire.
Neglijând variațiile energiilor cinetice și potențiale, relația bilanțului staționar de energie
poate fi exprimată sub forma:
Q int  Lint   m
 ai hi  Qies  Lies   m
 aehe

Lucrul mecanic constă de obicei din lucrul mecanic introdus de ventilator, care este mic
în comparație cu ceilalți termeni din ecuația de bilanț energetic. În continuare, vor fi
prezentate unele din cele mai des întâlnite procese de condiționare a aerului umed.

10.1.1. Încălzirea și răcirea izobară a aerului umed

În absența unui schimb de masă, încălzirea sau răcirea aerului umed nesaturat sunt
caracterizate de un conținut de umiditate constant. Bilanțul de masă al acestor procese
este:
ma1  mv1  ma2  mv2

Conform ecuației conservării masei pentru un proces de încălzire sau răcire, care nu
presupun umidificare sau dezumidificare, ma1  ma2  ma  const. , rezultă:

d1 d
ma  ma 2 sau d1  d 2  d  const.
1000 1000

Căldura necesară încălzirii izobare a aerului umed nesaturat cu conținutul de umiditate

d, în domeniul temperaturilor t1…t2, este:
dQ  dH
și
 
Q12  H 2  H1  ma h2  h1   ma c p t2  t1   ma  c pa  c pv t2  t1 
d
 1000 
Căldura cedată în timpul răcirii aerului de la temperatura t2 la t1, este:
Q21  ma h1  h2   ma c p t1  t2   Q12

Procesul de încălzire se desfășoară în direcția creșterii de temperatură după o dreaptă

2
de conținut de umiditate constant. Umiditatea relativă a aerului scade în timpul unui
proces de încălzire. Poate scădea sub nivelul de confort, cauzând uscarea pielii și
dificultăți de respirație. Un proces de răcire la conținut de umiditate constant este similar
cu cel de încălzire, cu excepția că temperatura scade și umiditatea relativă crește în
timpul acestui proces.

10.1.2. Amestecarea adiabată a doi curenți de aer umed

Multe aplicații de condiționare a aerului impun amestecarea a doi curenți de aer.

Aceasta este specifică clădirilor mari, care necesită ca aerul condiționat să fie
amestecat cu o anumită cantitate de aer proaspăt înainte de a fi trimis în spațiul interior.
Transferul de căldură cu mediul exterior este de regulă mic și de aceea, procesele de

3
amestecare pot fi considerate adiabate.
Două cantități de aer umed nesaturat cu stări inițiale diferite se amestecă în condiții
adiabate. Bilanțul de masă este:
ma1  mv1  ma2  mv2  ma3  mv3

Întrucât:
d1 d d
mv1  ma1 ; mv2  ma2 2 ; mv3  ma3 3
1000 1000 1000

și
ma1  ma2  ma3

rezultă că:
 ma   m 
ma1 1  2 d3  ma  d1  a2 d 2 
 ma  1
ma1 
 1  
ma2
Raportul  n se numește raport de amestec. Urmează că:
ma1

1  nd3  d1  nd2
sau
d1  nd 2
d3 
1 n
Bilanțul termic al procesului de amestecare care nu presupune nici o formă de lucru
mecanic este:
H1  H 2  H 3
sau
ma1 h1  ma2 h2  ma3 h3

și
m a1 
 m a2 h3  m a1 h1  m a2 h2

Prin introducerea raportului de amestec se obțin:

ma1 1  nh3  ma1 h1  n h2 

și

4
 h1  n h2
h3 
1 n
Raportul de amestec n se poate exprima sub forma:
ma2 d3  d1 h3  h1 h h h h
n   sau 3 1  2 3  n  const.
ma1 d 2  d3 h2  h3 d3  d1 d 2  d3

Această ecuație are o justificare geometrică în diagrama h-d. Dacă se amestecă în

condiții adiabate doi curenți de aer de stări diferite, 1 și 2, starea amestecului, 3 va fi
poziționată pe dreapta care unește stările 1 și 2, la intersecția cu dreapta d3=constant.
Punctul de stare 3 împarte dreapta de amestec 1–2 în segmentele 3–1 și 3–2, care sunt
invers proporționale cu cantitățile de aer uscat ma1 și ma2 din cei doi curenți de aer. Dacă

segmentul 1–3 este egal cu ma2 , segmentul 2–3 egal cu ma1 , atunci segmentul 1–2

devine egal cu ma1  ma2 .

5
10.1.3. Amestecarea a doi curenți de aer umed cu aport de căldură

Se cunoaște din bilanțul de masă al procesului adiabat de amestecare că:

d1  nd 2
d3 
1 n
În cazul în care există un transfer de căldură în timpul procesului de amestecare, el nu
mai este adiabat, iar bilanțul termic este în acest caz următorul:
ma1 h1  ma2 h2  Q  ma3 h3'

ma1 h1  ma2 h2  Q h1  nh2 Q Q

h3'     h3 
ma1  ma2 1 n ma1  ma2 ma1  ma2

Prin urmare, punctul de stare 3’ al amestecului poate fi găsit pe diagrama h–d, dacă se
Q
adaugă la entalpia h3 entalpia pe dreapta d3 = constant, în sensul creșterii de
ma1  ma2

temperatură.

6
Același punct de stare poate fi găsit dacă aerul de stare 2 este amestecat cu aer de
Q
stare 1, preîncălzit cu căldura Q (entalpia crește cu ) sau, dacă aerul de stare 1
ma1

este amestecat cu aer de stare 2, preîncălzit cu aceeași căldură (entalpia crește cu

Q
).
ma
2

10.1.4. Amestecarea aerului umed cu apă

Amestecarea aerului umed cu apă se realizează prin trecerea aerului printr-o secțiune
de umidificare în care se pulverizează apă în curentul de aer.

7
Se aplică ecuația bilanțului de masă în secțiunea de umidificare, obținându-se:
d1 d
ma  ma  mapă  ma  2 ma
1000 1000
respectiv
d 2  d1
mapă  ma
1000
Bilanțul termic al acestui proces este:
ma h1  mapă hapă  ma h2

Rezultă:
h2  h1 h h
hapă  ma  1000 2 1
mapă d 2  d1

Semnificația grafică a procesului

Dacă starea amestecului este 2, entalpia apei poate fi grafic exprimată în diagrama h-d
ca raport al segmentelor 1-2 și 1-3, luând în considerare modulele scărilor. Deci:

M h1'2 M  23 31' 
hapă  1000  1000 h   
M d 13 Md  13 13 
sau
hapă  1000M tg1  tg 2 

Unghiul 2 este constant și egal cu panta izotermei de 0 oC.

Dacă:
 h  M
   h tg 2  Mtg 2
 d t 0 M d

atunci:
1  h  1 r0
tg 2    
M  d t 0 M 1000

și
1 r0
hapă  1000Mtg1  1000M
M 1000
sau

8
 hapă  r0  1000Mtg1

pentru 1  0  hapă  r0

pentru 1  0  hapă  hv

În cazul în care punctul de stare la ieșirea din secțiunea de amestec este 2’ și nu 2,

atunci:
 31' 32' 
hapă  1000M     1000M tg 2  tg 2 
 13 13 
sau
r0
hapă  1000M  1000Mtg 2
1000M
Entalpia apei devine:
hapă  r0  1000 Mtg 2 ; dacă tg 2  0  hapă  hl ; hl  r0

Pentru a simplifica construcția liniilor de amestec în diagrama h-d, pe conturul diagramei

este trasată o scară directoare pe care sunt indicate valorile entalpiei apei sau vaporilor
de apă. Polul scării este punctul P, la intersecția izotermei t0  0 o C cu linia de entalpie

kJ
h0  0 . Toate liniile care sunt paralele cu razele directoare reprezintă linii de amestec,
kg
având entalpia apei sub formă de lichid sau vapori pulverizată în aer indicată pe scara
directoare.

10.2. Procese într-un uscător teoretic

Uscarea este procesul îndepărtării umidității din materialele umede prin intermediul
căldurii. În funcție de metoda prin care se face aportul de căldură necesar evaporării
umidității, uscătoarele sunt clasificate în uscătoare convective, radiative, cu contact sau
cu radiații de înaltă frecvență. La cele mai des folosite uscătoare convective, căldura
este transferată prin convecție prin intermediul unui agent purtător de căldură, de regulă
aerul cald.
Un sistem de uscare convectiv, prezentat în figura ce urmează, cuprinde următoarele
componente principale: ventilator, preîncălzitor de aer și camera de uscare în care

9
umiditatea se evaporă din materialul umed.

Aerul atmosferic este încălzit în preîncălzitorul de aer la conținut de umiditate constant,

iar procesul de încălzire este reprezentat în diagrama h – d prin dreapta 0 – 1 (d =
constant). Căldura Q este transferată de la agentul de încălzire aerului și temperatura lui
crește de la t0 la t1. Umiditatea relativă scade de la 0 la 1. Diferența de entalpii h1-h0
reprezintă căldura necesară încălzirii unui kg de aer uscat. Din preîncălzitorul de aer
aerul cald este dirijat în camera de uscare unde se evaporă umiditatea din material. Într-
un uscător ideal (care funcționează fără pierderi de căldură), procesul de uscare are loc

10
la entalpie constantă, adică entalpia consumată pentru evaporarea umidității se
recuperează sub formă de entalpie a vaporilor. Acest proces este reprezentat în
diagrama h – d prin dreapta 1 – 2 (h = constant). Diferența d2 – d1 este cantitatea de
umiditate evaporată în camera de uscare pe kg de aer uscat.
Relația cantitativă între parametrii de stare ai aerului, căldura aerului și cantitatea de
umiditate evaporată se obține din bilanțurile de masă și energie scrise pentru sistemul
de uscare.

Bilanțul masic al preîncălzitorului de aer și al camerei de uscare

Bilanțul masic al preîncălzitorului de aer este:

m0  m1
sau
ma  mv0  ma  mv1

și
d0 d
ma  1 ma  d 0  d 1
1000 1000
Similar, bilanțul masic al camerei de uscare este:
ma  mv1  m0  mum1  ma  mv2  m0  mum2

și
mv1  mum1  mv2  mum2

Diferența maselor de material la intrare și ieșire din camera de uscare corespunde cu

masa de umiditate evaporată din material.
mum1  mum2  mumev  mv2  mv1

Deci:
d2 d d d
mumev  ma  1 ma  2 1 ma
1000 1000 1000
sau
1000
ma  mumev
d 2  d1

și

11
 ma 1000  kg aer 
a
mumev d 2  d1  kg um. evap. 

unde a este masa de aer uscat necesară evaporării unui kg de umiditate din material.

Bilanțul termic al preîncălzitorului de aer

În ipoteza că temperatura de referință este 0 oC, bilanțul termic al preîncălzitorului de

aer se poate scrie sub forma:
H 0  Q  H1

și
Q  H1  H 0  ma h1  h0 

Relația este valabilă într-un proces izobar, întrucât:

dQ  dH  Vdp  dH
Căldura necesară evaporării unui kg de umiditate este:

 a h1  h0   ah1  h0 
Q m
mumev mumev

respectiv:

h1  h0  J 
q  1000 
d 2  d1  kg um. evap. 

Bilanțul termic al camerei de uscare

Principiul conservării energiei se poate exprima pentru camera de uscare, ținând seama
de căldura suplimentară Qs și de pierderile de căldură prin radiație și convecție Qrc, sub
forma:
ma h1  Qs  m0c01  mum1 cum1  ma h2  Qrc  m0c0 2  mum2 cum 2

sau
ma h1  h2   m0c0 2  1   mum2 cum2  mum1 cum1  Qrc  Qs

unde 1 și 2 sunt temperaturile materialului, iar indicele 0 se referă la materialul uscat.

Întrucât:
mum1  mum2  mumev

12
rezultă:
ma h1  h2   m0c0  2  1   mum2 cum  2  1   mumev cum1  Qrc  Qs

Dacă:
Qmat  m0c0  2  1  este căldura necesară încălzirii materialului uscat,
și
Qum  mum2 cum  2  1  este căldura necesară încălzirii umidității din material,

se obține:
ma h1  h2   Qmat  Qum  mumev cum1  Qrc  Qs / : mumev

respectiv
ah1  h2   qmat  qum  cum1  qrc  qs
sau

h1  h2 
qmat  qum  cum1  qrc  qs
 q i

a a
Sunt posibile trei situații:

q i  0; h1  h2 (acest caz corespunde unui uscator ideal)

 0; h1  h2  h2'  h1   i
q
q i
a

 qi  0 ; h1  h2  h2''  h1  a i
q

10.3. Uscătorul cu recircularea aerului

În unele cazuri uscarea se realizează cu aer parțial recirculat, când o parte din fluidul de
lucru care este evacuat din uscător este recirculată, iar restul este evacuat în atmosferă
și înlocuit cu aer proaspăt.
Schema unui uscător cu recircularea aerului poate fi urmărită în figura următoare.
Factorul de recirculare se definește prin relația:
m ar
n
m a 0

unde: m ar este debitul masic de aer recirculat, m a 0 este debitul masic de aer proaspăt

13
(egal cu debitul masic de aer evacuat).

Conținutul de umiditate și entalpia amestecului format din aer recirculat și aer proaspăt
sunt:
d 0  nd 2
d3 
1 n
h0  nh2
h3 
1 n
Procesul de uscare reprezentat în diagrama h-d este indicat în figura următoare.

Punctul de amestec 3 se găsește la intersecția dreptei 0-2 cu dreapta d3=constant sau

14
h3=constant. Amestecul de stare 3 este încălzit în schimbătorul de căldură până la
temperatura t1, la conținut de umiditate constant, d3 = constant, și astfel se obține
punctul 1. Acest punct definește starea aerului la intrare în uscător. În ipoteza condițiilor
teoretice, uscarea se realizează la entalpie constantă, h1 = h2 = constant.
Consumul specific de aer se calculează cu relația:

m a 1000  kg aer 
a   kg um. evap. 
m um. ev d 2  d3  
Consumul specific de aer proaspăt se determină cu relațiile următoare:
m ar ar d3  d0
n  
m a0 a0 d 2  d3

și
1000
a  ar  a0 
d 2  d1
Se obține:

1000  kg aer 
a0   kg um. evap. 
d 2  d0  
iar consumul specific de aer recirculat este:
1000
ar  na0  n
d 2  d0

Consumul specific de căldură pentru evaporarea unui kg de apă este:

h2  h3  
q  ah1  h3   1000 
kJ
d 2  d3  kg um. evap. 
 
Considerând similaritatea dintre triunghiurile 123 și 1'20, se obține:
h1  h0 d 2  d 0

h1  h3 d 2  d3

Întrucât h1  h3  h2  h3 și h1  h0  h2  h0 , rezultă că:

h2  h3 h2  h0

d 2  d3 d 2  d 0

Consumul de căldură pe kilogramul de umiditate evaporată este de asemenea:

15
 h2  h0  
 a0 h2  h0  
kJ
q  1000  
d 2  d0  kg um. ev. 
În cazul recirculării agentului de uscare, la aceleași temperaturi ale aerului la intrare și
ieșire din uscător, consumul specific de căldură scade față de uscătorul fără recirculare
a aerului.

10.4. Uscătoare cu circuit închis

La acest tip de uscătoare (schema următoare), aerul cu conținut ridicat de umiditate iese
din camera de uscare și intră într-un condensator, unde datorită condensării unei părți
din vapori aerul își va reduce conținutul de umiditate, după care este încălzit înainte de a
intra din nou în camera de uscare.

Ciclul reprezentat în diagrama h-d este indicat în figura următoare. Mai întâi se definește
punctul de stare 1. În condiții teoretice de uscare, punctul de stare 2 al aerului evacuat
din camera de uscare se găsește la intersecția dreptei h1 = constant cu curba  2 =
constant. Aerul cu un conținut ridicat de umiditate este direcționat spre un condensator,
unde este răcit până la temperatura t0 care este mai mică decât temperatura
punctului de rouă t 3. Aerul este răcit mai întâi până la starea de saturație (procesul
2-3) și apoi o parte din vaporii de apă condensează (procesul 3-3’), ajungând la
starea de ceață (punctul 3’). Umiditatea este îndepărtată și aerul dezumidificat de

16
stare 0 este încălzit în schimbătorul de căldură până la temperatura t1 și apoi trimis
în camera de uscare. Procesul de dezumidificare corespunde curbei 3-0 situată pe
curba de umiditate relativă  = 1.

În cazul acestui tip de uscător se obțin următorii parametri:

 consumul specific de aer
m a 1000  kg aer 
a   kg um. evap. 
m um. ev. d 2  d1  
 consumul specific de căldură
Q h1  h0  kJ 
q  1000   kg um. evap. 
m um. ev. d 2  d1  
 consumul specific de căldură transferat în condensator de la aer la apa de răcire

Q C h h  kJ 
qc   1000  2 0  kg. um. evap. 
m um. ev. d 2  d0  

17