8.

COMPRESOARE

8.1 Generalităţi. Clasificare

Compresoarele sunt maşini termice consumatoare de energie, care realizează creşterea

presiunii gazelor sau vaporilor.

După principiul de funcţionare se deosebesc următoarele tipuri:

a) compresoare cu comprimare volumică
b) compresoare cu comprimare cinetică

Indiferent de principiul de funcţionare, compresoarele se caracterizează prin doi parametri

principali: -Raportul de comprimare:  = pr / p a (8.1)
pr = presiunea de refulare
pa = presiunea de aspiraţie

-Debitul de gaz: -debitul masic m kg / sec

-debitul volumic V m3 / sec

Debitul volumic se măsoară în condiţiile de presiune şi de temperatură de la aspiraţia

gazului.

În funcţie de raportul de comprimare  există denumirile:

-ventilatoare: pentru 1    1,1 (eventual lipseşte statorul)
-suflante:  = 1,1  2,5
-compresoare:   2,5

Compresoarele care prin aspiraţia unui gaz dintr-un rezervor închis produc depresiuni, se
numesc pompe de vid.

a) Compresoarele cu comprimare volumică efectuează comprimarea prin micşorarea

volumului ocupat de gaz, ceea ce duce la creşterea presiunii statice a gazului. Deci comprimarea şi
refularea gazului comprimat se produc periodic. Aceste tipuri de compresoare realizează presiuni
foarte înalte (până la 1000 bar) dar la debite relativ mici (până la 450 m3 / min).

Din categoria compresoarelor cu comprimare volumică fac parte:

a1. compresoare cu piston cu mecanism bielă manivelă

a2. compresoare cu piston etajat
a3. compresoare cu piston rotativ

Pentru a1 şi a2 mişcarea pistonului este de translaţie.

1
 Figura 8.1

b) Compresoare cu comprimare cinetică

La aceste compresoare, în prima fază, un rotor cu palete de o anumită formă transmite

gazului energie mecanică sub formă de energie cinetică, deci măreşte viteza gazului implicit şi
presiunea dinamică. În a doua fază, în stator, care reprezintă un sistem de palete fixe, prin mărirea
secţiunii viteza gazului este micşorată, presiunea dinamică transformându-se în presiune statică.
La aceste compresoare, procesul de comprimare şi de refulare este continuu. Aceste tipuri de
compresoare realizează presiuni până la 30-40 bar la debite mari până la 100 m3/sec (6000 m3/min).

Din această categorie fac parte:

b1. compresorul centrifugal (radial)
b2. compresorul axial

Figura 8.2

Figura 8.3

2
 8.2 Compresorul cu piston

8.2.1 Schema, diagrama, fazele de funcţionare

SA = supapa de
PMI PME aspiraţie

SR = supapa de
refulare

PMI, PME= punct

mort interior
respectiv exterior
(punctele extreme
între care se
deplasează pistonul)

Vs = volumul cursei
sau cilindreea

VM = volumul sau
spaţiul mort (necesar
pentru evitarea
contactului mecanic
dintre piston şi
supape)

Va =volumul de gaz
Figura 8.4 aspirat

Fazele funcţionării compresorului sunt următoarele:

1-2 comprimarea gazului aflat în cilindru (SR, SA închise)

2-3 evacuarea gazului la prefulare = const. (SA închisă, SR deschisă)
3-4 destinderea gazului din spaţiul mort (SR,SA închise)
4-1 admisia gazului în cilindru la paspiraţie = const. (SA deschisă, SR închisă)

Fazele 1-2 şi 3-4 sunt transformări de stare ale gazului, celelalte faze sunt procese de
curgere. Din această cauză nu este corectă denumirea de ciclu termodinamic 1234 ci diagramă de
funcţionare.

Compresoarele sunt maşini consumatoare de lucru mecanic deci scopul este să se realizeze
un consum minim de lucru mecanic tehnic (aria de sub curba transformării spre axa presiunilor).
Faza de comprimare 1-2 se poate efectua fie izoterm după curba 1-2 iz, cu o răcire intensă a
gazului din cilindru şi cu un consum mai mic de lucru mecanic (aria mai mică), fie adiabatic după
curba 1-2ad, fără schimb de căldură cu exteriorul dar cu un consum mai mare de lucru mecanic (aria
mai mare). Deoarece cele două cazuri de funcţionare nu se pot realiza în practică, comprimarea se
face după curba politropă 1-2p de exponent politropic 1 < n < k.

3
 În practică, pentru a asigura funcţionarea economică a compresoarelor este necesară o răcire
cât mai intensă a peretelui cilindrului astfel încât comprimarea să fie cât mai apropiată de
transformarea izotermă. În plus, răcirea este necesară şi pentru a menţine calităţile uleiului de
ungere pentru piesele în mişcare.

8.2.2 Debitul teoretic al compresorului şi presiunea maximă de refulare

Datorită existenţei spaţiului mort VM, volumul de gaz aspirat Va este mai mic decât volumul
cilindreei VS care ar putea fi aspirat în lipsa spaţiului mort.
Se defineşte spaţiul mort relativ: 0 = VM / VS (8.2)
uzual 0  (0,05  0,1)
Se defineşte gradul de umplere teoretic (care reprezintă o caracteristică funcţională a
compresorului):  = Va / Vs (8.3)

Va V1  V4 VM  VS  V4  0 VS  VS  V4 VS 1   0   V4 V
      1  0  4 
VS VS VS VS VS VS
 V  V  V  V 
 1   0  0 4  1   0  0 4  1   0 1  4   1   0  4  1
 0 VS VM  VM   VM 
Dar evoluţia 3-4 este politropă de exponent politropic n:
1 1
1
V  p  n  p  n 
 p 3 VMn  p 4 V4n  4   3    r    n 
VM  p 4   pa 
 1 
Rezultă:   1   0   n   1 (8.4)
 
 
Gradul de umplere este cu atât mai mic cu cât spaţiul mort relativ 0 şi raportul de
comprimare  sunt mai mari.

Debitul teoretic al compresorului:

1 rotaţie……………Va…………… secunde
n rotaţii……………nVa…………..1 secundă

 debitul volumic V  n  Va m3 / sec
unde: n = turaţia compresorului în rotaţii / secundă
   1 
Cu notaţiile anterioare: V  n  Va  n    VS  n  VS 1   0   n  1
  
 
Valoare presiunii de refulare pr este limitată:

Figura 8.5

4
 Pentru pr = pr max, volumul aspirat devine nul (Va = 0). În acest caz, în cilindru se comprimă
şi se destinde mereu aceeaşi cantitate de gaz.
Determinarea lui pr max (deci  = max) rezultă înlocuind Va = 0 în relaţia (8.3)
 =0
 1  1
1
Din (8.4)  0  1   0   max
n  1

  max
n  1  
  0
n n
 1  1
  max  1    p r max  p a  1  
  0    0 

Pentru aer max  50 (adică, dacă pa = 1 bar, rezultă că pr max = 50 bar).

Presiunea maximă însă se limitează la 4  5 bar datorită încălzirii gazului ca urmare a
comprimării. Din această cauză, pentru presiuni de refulare mari, se utilizează compresoare cu mai
multe trepte de comprimare şi cu răcirea intermediară a gazului. Astfel, gazul comprimat iese din
prima treaptă ( primul cilindru), este răcit izobar, apoi introdus într-o a doua treaptă (al 2-lea
cilindru) unde i se măreşte în continuare presiunea, etc. În acest mod se pot obţine presiuni foarte
mari (1000 bar).

8.2.3 Lucrul mecanic teoretic şi puterea teoretică necesară antrenării compresorului

LC = Lt = Lt12 +Lt34 (Lt23 = Lt41 = 0)

Deoarece compresorul este o maşină consumatoare de lucru mecanic, deci L C  0, se
lucrează cu valoarea absolută a lucrului mecanic.
LC = Lt12 - Lt34 J
Expresiile pentru Lt12 şi Lt34 se pot deduce cu relaţiile de la transformările simple ale gazului
ideal (pentru evoluţiile politrope 1-2 de exponent n şi 3-4 de exponent n )

Puterea teoretică reprezintă lucrul mecanic teoretic raportat la timp:

P = LC / 
n rotaţii……………….1 sec
1 rotaţie………………. sec  =1/n
 P = LC /  = LCn W unde n este turaţia în rot / sec
Puterea reală consumată de compresor este mai mare decât cea teoretică datorită
rezistenţelor gazodinamice, neetanşeităţilor, frecărilor mecanice, etc.

5
 9. INSTALAŢII FRIGORIFICE

9.1 Generalităţi

Instalaţiile frigorifice sunt instalaţii termice care au rolul de a coborî temperatura unor spaţii
(incinte) sub temperatura mediului ambiant, şi a căror funcţionare necesită un consum de energie
(mecanică, termică, electrică).
În principiu, funcţionarea acestor instalaţii se bazează pe utilizarea unei substanţe denumită
agent frigorific, care evoluează în interiorul acestora după un ciclu generator (invers decât cel
motor), absorbind căldură de la incinta rece pe care o cedează mediului ambiant. Fac excepţie de la
acest principiu instalaţiile cu răcire termoelectrică (efectul Peltier = efectul invers efectului Seebek
de la termocuple, de la lucrarea de laborator nr. 2).

Clasificarea instalaţiilor frigorifice cu agent frigorific:

a) Instalaţii frigorifice cu schimbarea stării de agregare a agentului frigorific (cu vapori)

a1) Instalaţii frigorifice cu vapori, cu comprimare mecanică (cu compresor)
a2) Instalaţii frigorifice cu vapori, cu comprimare termochimică (prin absorbţie)
a3) Instalaţii frigorifice cu vapori, cu comprimare termică (cu ejector)

b) Instalaţii frigorifice fără schimbarea stării de agregare (cu gaze)

b1) Instalaţii frigorifice cu gaze cu destindere adiabatică
b2) Instalaţii frigorifice cu gaze cu laminare
Cele mai utilizate sunt instalaţiile frigorifice cu vapori cu comprimare mecanică (a1)

Agenţi frigorifici
În funcţie de temperatura de răcire, de mărimea fluxului de căldură extras, de domeniul de
utilizare al frigului produs, se folosesc mai mulţi agenţi frigorifici (peste 30).
Dintre agenţii frigorifici, cei mai utilizaţi sunt amoniacul şi freonii.

Amoniacul (NH3) - se utilizează în instalaţiile frigorifice industriale mijlocii şi mari, pentru

temperaturi până la -70C.
Avantaje: - cost redus
- presiuni relativ mici de lucru
- coeficient de transmitere a căldurii ridicat
- uşurinţă de detecţie a scăpărilor (cu acid clorhidric fumans  la locul
scăpărilor se formează clorură de amoniu sub forma unui fum alb)
Dezavantaje: - inflamabil în amestec cu aerul, toxic, puţin solubil în ulei, corodează cuprul
şi aliajele sale

Freonii - sunt derivaţi halogenaţi ai hidrocarburilor saturate (metan. etan) în care unii atomi
de hidrogen sunt înlocuiţi prin atomi de Clor sau Fluor.
Exemple:
freon 12 formula chimică CF2Cl2 (simbol tehnic R12)
freon 11 formula chimică CFCl3 (simbol tehnic R11)
Avantaje:
- exponenţi adiabatici mici ceea ce duce la creşteri mici de temperatură la comprimare
- dizolvă uleiul de ungere (deci asigură şi ungerea pieselor în mişcare)
- toxicitate redusă
- inflamabilitate redusă
Dezavantaje:

6
 - cost ridicat
- coeficienţi mici de transmitere a căldurii
- distruge stratul de ozon din atmosferă ( 1 moleculă de freon distruge 1000 molecule de
ozon).

9.2 Instalaţii frigorifice cu vapori

9.2.1 Ciclul ideal al instalaţiilor frigorifice cu vapori. Ciclul Carnot inversat

Cu ajutorul ciclului Carnot inversat se poate explica în mod simplu posibilitatea transmiterii
căldurii de la un corp rece la unul mai cald cu consum de lucru mecanic. De asemenea, ciclul
Carnot inversat (adică parcurs în sens invers celui motor) constituie criteriul pentru compararea
gradului de perfecţiune termodinamică a instalaţiilor frigorifice.
Ciclul Carnot inversat se realizează în domeniul vaporilor umezi (zona bifazică), fiind
format din 2 izoterme şi 2 adiabate. Este parcurs în sens trigonometric, fiind un ciclu termodinamic
consumator de lucru mecanic.
În diagrama T - s, ciclul Carnot inversat se reprezintă astfel:

Evoluţiile care compun ciclul:

1 - 2 = comprimare adiabată (izentropică)

2 - 3 = condensare izobar - izotermă (la Ta =

cst., pa = cst.)

3 - 4 = destindere adiabată (prin destindere

temperatura scade de la Ta la Tr)

4 - 1 = vaporizare izobar-izotermă (Tr = cst.,

pr = = cst.)
Figura 9.1

Mărimi caracteristice ale ciclului:

- căldura preluată de la sursa rece (la Tr = cst., pr = cst.)
q0 = i1 - i4 = Tr ( s1 - s4) [J / kg]
- căldura cedată mediului ambiant (la Ta = cst., pa = cst.)
q = i3 - i2 = Ta (s3 - s2)  0 [J / kg]
- lucrul mecanic consumat în acest ciclu
l = q + q0 = (i3 - i2) + (i1 - i4) = Ta (s4 - s1) + Tr (s1 - s4) = (Tr - Ta) (s1 - s4)  0
l = (Ta - Tr) (s1 - s4)

Aprecierea ciclurilor frigorifice se poate face cu ajutorul raportului dintre căldura primită de
agent de la sursa rece (efectul util) şi lucrul mecanic consumat, raport numit eficienţă frigorifică
(notată f)

qo Tr  s1  s 4  Tr 1
f    T
l  Ta  Tr   s1  s 4  Ta  Tr a  1
T r

7
 f

f 1
f poate fi mai mare, egal, sau mai mic
decât 1.
1
f 1

2 Ta / T r
Figura 9.2

9.2.2 Instalaţii frigorifice cu vapori, cu comprimare mecanică (cu compresor). Schema

de principiu şi ciclul teoretic

În tehnică, ciclul Carnot inversat este greu de realizat practic. În instalaţiile frigorifice reale,
faţă de ciclul Carnot inversat, se introduc 2 modificări:
- comprimarea 1 - 2 este deplasată din domeniul vaporilor umezi în domeniul vaporilor
supraîncălziţi (pentru a evita formarea de picături de lichid în cilindrul compresorului ceea ce ar
duce la apariţia şocului hidraulic).
- procesul de destindere adiabatică 3 - 4 se înlocuieşte cu un proces de laminare într-un
ventil de laminare (VL) care este mult mai simplu constructiv.
Observaţie: Laminarea are loc la entalpie constantă. Prin laminare presiunea scade, iar temperatura
scade dacă efectul Joule - Thomson este pozitiv).

Q
3 2

Cd
3
Cp

2 Cp = compresor
VL Cd = condensator
1 VL = ventil laminare
Vp = vaporizator
4

Vp

4 1
Q0
Figura 9.3

La frigiderele casnice condensatorul este placa neagră cu ţevi din spatele frigiderului,
vaporizatorul este situat în interior (congelatorul), iar ventilul de laminare este ţeava subţire care
uneşte condensatorul cu vaporizatorul, având secţiunea mult mai mică decât secţiunile conductelor
din condensator şi vaporizator. Evacuarea căldurii Q se face în mediul ambiant, în spatele
frigiderului.

8
 T Diagrama T - s p Diagrama p - i
i = cst. K s = ct.

q 2
3 2' 3 q 2'
Ta pa 2

Tr 1 pr 1
4 4
q0 q0

s3 s4 s1 = s2
s i 3 = i4 i1 i2 i
slaminare
Figura 9.4

Evoluţiile sunt:

1 - 2 = comprimarea izentropică (adiabată) în compresorul Cp

2 - 2 - 3 = răcirea vaporilor (2 - 2) şi condensarea izobar - izotermă (2 - 3) în condensatorul Cd sub
acţiunea apei de răcire sau a aerului atmosferic
3 - 4 = laminare izentalpică (entalpie constantă) în ventilul de laminare VL
Obs.: datorită ireversibilităţii procesului de laminare, entropia creşte cu slaminare = s4 - s3
4 - 1 = vaporizarea izobar - izotermă în vaporizatorul Vp

Mărimile caracteristice ale ciclului:

- căldura preluată de la sursa rece qo = i1 - i4

- căldura cedată mediului ambiant q= i2 - i3
- lucrul mecanic consumat pentru comprimare l= i2 - i1
q i i
- eficienţa frigorifică a ciclului f  o  1 4
l i 2  i1

Vaporizatorul este montat în incinta care trebuie răcită. Pentru extragerea fluxului de căldură

Q o [W] la vaporizator, numit şi putere de răcire, debitul masic de agent frigorific prin instalaţie
rezultă din relaţia:

 Q q m 
Q
Qo  o  o  qo  m  m o [kg / sec]
  qo

Puterea teoretică a compresorului este:

  
L l m Q Q Q 
P   l m  l  o  o  o Q
  qo q o f rezultă P o [W]
f
l

9
 10. POMPA DE CĂLDURĂ (POMPA TERMICĂ)

10.1 Generalităţi

Ciclul generator al unei maşini frigorifice preia o cantitate de căldură disponibilă dintr-un
spaţiu de referinţă de temperatură joasă şi cedează o cantitate de căldură unei surse de temperatură
mai ridicată (mediul exterior).
În acest caz, spaţiul de referinţă care determină eficienţa instalaţiei e situat la temperatura
scăzută a ciclului.

Dacă însă deplasăm întreg ciclul la temperaturi mai ridicate şi considerăm că spaţiul de la
care se primeşte căldura în maşina frigorifică să fie situat la temperatura mediului sau o temperatură
apropiată, rezultă că spaţiul în care se cedează căldura va fi situat la o temperatură mai mare decât
temperatura mediului. În acest caz se preia o cantitate de căldură din mediu şi se cedează o cantitate
de căldură unui spaţiu (ex. o locuinţă) la o temperatură mai mare, realizând încălzirea spaţiului
respectiv.

Acest tip de ciclu generator se numeşte ciclul pompei de căldură iar maşina termică se
numeşte pompă de căldură sau pompă termică.

10.2 Schema pompei de căldură şi ciclul termodinamic

Figura 10.1

10
 Figura 10.2

Ciclul de funcţionare este similar cu cel de la instalaţiile frigorifice, diferă doar nivelurile
temperaturilor.

În compresor fluidul de lucru este comprimat izentropic, rezultă că temperatura şi presiunea

cresc, după care fluidul se introduce în condensator (situat în incinta care trebuie încălzită) unde,
datorită temperaturii ridicate a agentului de lucru, se cedează o cantitate de căldură (Q) incintei.
În ventilul de laminare, presiunea şi temperatura scad (Efect Joule-Thomson pozitiv) iar în
vaporizator fluidul preia căldura Qo de la mediul ambiant sau altă sursă de căldură foarte ieftină, de
temperatură prea coborâtă pentru a putea fi utilizată direct (ex. călduri deşeu industriale, ape
geotermale la temperaturi coborâte, energie solară etc.).

Se defineşte eficienţa termică = t = energie utilă / energie consumată

q q o  l compresor qo
t   1 1
l compresor l compresor l compresor
(U = Q – L rezultă l = q - qo rezultă q = qo + l )

Rezultă că, în condiţii ideale, se poate ceda incintei o cantitate de căldură Q superioară ca
valoare a energiei sub formă de lucru mecanic primit din exterior (în cazul încălzirii unei incinte cu
ajutorul unui radiator electric, căldura degajată nu poate fi mai mare decât energia electrică
utilizată)

Pompa de căldură are un avantaj suplimentar că poate fi utilizată pe circuitul vaporizatorului

şi ca instalaţie frigorifică, ea realizând simultan posibilitatea de încălzire respectiv răcire.

Pompa de căldură este utilizată în special în instalaţiile de climatizare (ex. patinoarul din
Moscova - şi încălzeşte aerul din sală şi menţine gheaţa).

11
 11. MOTOARE CU ARDERE INTERNĂ

11.1 Generalităţi. Clasificare

Motoarele cu ardere internă sunt maşini termice cu rolul de a transforma în lucru mecanic
căldura dezvoltată prin arderea unui combustibil (gazos, lichid, solid – praf de cărbune).

Cele mai importante criterii de clasificare sunt:

a) După numărul de timpi:

-motor în patru timpi ( = 4), la care ciclul de funcţionare se realizează în patru curse ale
pistonului (două rotaţii ale arborelui cotit).
timpii sunt: 1. admisia fluidului proaspăt (aer sau amestec aer + combustibil)
2. comprimare + începutul procesului de ardere
3. sfârşitul procesului de ardere + destindere (singurul timp util)
4. evacuarea gazelor arse

-motor în doi timpi ( = 2), la care ciclul de funcţionare se realizează în două curse ale
pistonului (o rotaţie a arborelui cotit).
timpii sunt: 1. terminarea procesului de ardere, destinderea gazelor, începerea
evacuării gazului ars şi a admisiei de fluid proaspăt.
2. terminarea evacuării şi a admisiei, comprimarea amestecului şi
începerea procesului de ardere.

b) După modul de aprindere a amestecului carburant:

- motor cu aprindere prin scânteie (MAS)
- motor cu aprindere prin compresie (MAC)

c) După modul de mişcare a pistonului:

-cu piston în mişcare liniară alternativă
-cu piston rotitor

d) După numărul de cilindri:

- motoare monocilindrice
- motoare policilindrice, cu cilindrii dispuşi în linie, în “V”, în stea, etc.

12
 11.2 Motorul în patru timpi (MAS sau MAC)

Figura 11.1

Deoarece în cilindru nu evoluează o cantitate fixă de gaz, este impropriu să denumim curba
închisă ciclu termodinamic. Din acest motiv, curba care se obţine în diagrama p – V măsurând
experimental presiunea şi volumul cilindrului (concomitent) se numeşte diagramă indicată.

Timpii de funcţionare:

-timpul 1 linia 1-2 admisia amestecului de aer – combustibil (la MAS) sau aer (la MAC)
(pentru a putea realiza admisia, este necesar ca padmisie  p0 presiunea atmosferică)
-timpul 2 linia 2-3 comprimarea
linia 3-4 începutul arderii
-timpul 3 linia 4-5 terminarea arderii
linia 5-6 destinderea gazelor arse
-timpul 4 linia 6-1 evacuarea gazelor arse (pentru evacuare este necesar ca pevacuare  p0)

Notaţii: SA – supapa de admisie

SE – supapa de evacuare
PMI, PME – punctul mort interior respectiv exterior
Vcam – volumul camerei de ardere
S - cursa pistonului
Vs - cilindreea (volumul generat de piston de-a lungul unei curse)
Vcil – volumul total al cilindrului
d 2
( Vs  S unde d = diametrul cilindrului)
4

Dacă motorul are i cilindri, cilindreea totală sau litrajul: Vt = iVs

13
 Se defineşte raportul de comprimare:  = Vcil / Vcam (care este o dată constructivă a
motorului)
V V  Vs Vs
  cil  cam 1 1
Vcam Vcam Vcam

11.3 Parametrii indicaţi

În diagrama p–V aria unei curbe închise reprezintă lucrul mecanic. Dacă este parcursă în
sens trigonometric, lucrul mecanic este negativ iar în sens orar lucrul mecanic este pozitiv.
Lucrul mecanic corespunzător ariei buclei mari este pozitiv şi indică lucrul mecanic produs
(Li  0). Lucrul mecanic corespunzător arie buclei mici este negativ (L p  0) şi reprezintă lucrul
mecanic de pompaj consumat în procesul de admisie şi evacuare.

Lucrul mecanic indicat se notează Li

(pentru un cilindru se poate determina prin planimetrare adică măsurarea ariei)

Lucrul mecanic de pompaj se notează Lp

Presiunea medie indicată pmi reprezintă presiunea constantă care, dacă ar acţiona asupra
pistonului de-a lungul unei curse, ar produce un lucru mecanic egal cu lucrul mecanic indicat.

Li = pmi Vs  pmi = Li / Vs
p

Vs

pmi

Li

PMI PME V

Figura 11.2

Puterea indicată Pi a motorului cu i cilindri având turaţia n rot/min:

n rot…………….60 sec
2 rot…………….. ciclu  ciclu = 602 / n = 120 / n
L L n  i  p mi  Vs n  p mi  Vt
Pi  i i Pi  i i  
 ciclu 120 120 120
n
Randamentul indicat i caracterizează gradul de utilizare a energiei combustibilului în
cilindrul motorului şi se calculează ca raport între lucrul mecanic indicat şi căldura introdusă prin
arderea completă a combustibilului pentru un cilindru şi un ciclu (similar cu randamentul
termodinamic al unui ciclu).
i = Li / Qintrodus
14
 Qintrodus = cc  Hi unde cc = cantitatea de combustibil introdusă pe ciclu şi cilindru
Hi = puterea calorică a combustibilului
Li
 i 
cc  Hi

Consumul specific indicat de combustibil ci reprezintă cantitatea de combustibil consumată

de motor pentru producerea unei puteri indicate de 1 KW timp de o oră şi se calculează ca raport
între consumul orar de combustibil ch [kg / oră] şi puterea indicată a motorului Pi [KW].
3
c
ci  h Kg   c h  10 g 
Pi 
 KW  h 
 Pi 
 KW  h 
(mărime necesară pentru a putea compara două motoare de puteri diferite şi cu consumuri diferite
de combustibil – ex. motor de Mercedes cu motor de locomotivă).

11.4 Parametrii efectivi

Lucrul mecanic efectiv Le este lucrul mecanic cedat consumatorului

Le = Li - Lrp unde Lrp = Lf + Lsa +Lp
Lrp = lucrul mecanic consumat pentru învingerea rezistenţelor proprii ale motorului
Lf = lucrul mecanic de frecare
Lsa = lucrul mecanic consumat de sistemele auxiliare ale motorului
Lp = lucrul mecanic de pompaj

Celelalte mărimi se definesc la fel ca cele indicate dar pe baza Le.

L
pme = presiunea medie efectivă p me  e
Vs
n  i  p me  VS
Pe = puterea efectivă Pe 
120
Le
e = randamentul efectiv e 
cc  Hi
L
m = randamentul mecanic m  e
Li
Le L Li
e   e   m  i  e  m  i
cc  Hi Li cc  Hi
c
ce = consumul specific efectiv de combustibil ce  h
Pe
Me = momentul motor efectiv = momentul transmis de motor la cuplajul de legătură cu
consumatorul
n 30  Pe P
Pe  M e    M e   Me   9,55  e Pe [W] ; Me [Nm] ; n [rot / min]
30 n n

11.5 Ciclurile teoretice ale motoarelor cu ardere internă cu piston

Studiul termodinamic al proceselor din motor şi calculul mărimilor de bază ale motorului
este complicat pentru ciclul real. Din această cauză studiul se face pentru cicluri teoretice
simplificate care servesc drept termen de comparaţie pentru motoarele reale în scopul aprecierii
15
gradului de perfecţiune a proceselor reale de lucru. Aceste cicluri teoretice au la bază o serie de
ipoteze simplificatoare printre care: fluidul de lucru este gaz ideal, omogen pe tot parcursul ciclului,
comprimarea şi destinderea se consideră adiabatice reversibile, arderea combustibilului şi evacuarea
produselor arderii se consideră evoluţii reversibile de primire respectiv cedare de căldură.

Exemple:

Ciclul teoretic al MAS Ciclul teoretic al MAC

Figura 11.1

Calculele se fac cu relaţiile cunoscute de la transformările gazelor ideale.

16