PRINCIPIUL I AL

TERMODINAMICII
CICLURI TERMODINAMICE
S ingura modalitate de a realiza în mod continuu conversia reciprocă lucru
mecanic – căldură, este parcurgerea în mod repetat de către agentul de lucru
a unui ciclu termodinamic.
Se numeşte ciclu termodinamic, o succesiune de procese în urma căreia
agentul de lucru revine în starea iniţială.

Pentru a simplifica punerea problemei şi analiza, se recurge la noţiunea de

sursă de căldură.
Numim sursă de căldură (sau termostat), un corp ipotetic de capacitate
calorică infinită cu care agentul de lucru care parcurge ciclul, schimbă căldură.

Făcând ipoteza capacităţii calorice infinite, ne asigurăm de îndeplinirea

condiţiei de izotermie a surselor de căldură. Aceasta explică şi denumirea de
termostat cu care mai sunt desemnate aceste corpuri ipotetice. Mediul ambiant
(atmosfera) poate fi considerat drept termostat, deoarece orice schimb de căldură cu
sistemele termodinamice uzuale ale activităţilor umane nu-i modifică în mod
sesizabil temperatura datorită masei sale foarte mari, şi deci a capacităţii calorice
practic infinite.
 Aproape în totalitate, ciclurile termodinamice se desfăşoară ca urmare a
punerii în contact a agentului de lucru cu două surse: o sursă caldă (SC), având o
temperatură superioară, şi o sursă rece (SR), a cărei temperatură este mai joasă decât
cea a sursei calde.
Ciclurile termodinamice se reprezintă în diagrama p–V prin contururi închise
cărora li se ataşează un sens de parcurs, ca în Fig. IV.5, pentru care s-a adoptat un
sens orar.

Fig. IV.5. Semnificaţia geometrică a lucrului mecanic ciclic în diagrama p-V

Fie ciclul 1-A-2-B-1, unde punctele 1 şi 2 reprezintă limitele între care variază
volumul la parcurgerea ciclului, proiecţiile lor pe abscisă 4 respectiv 3, reprezentând
aceste valori-limită. Pe arcul 1-A-2, ţinând cont de sensul de parcurs stabilit, dV > 0
2
şi deci lucrul mecanic L1− A−2 = ∫ pdV pe acest arc este pozitiv: L1−A−2 > 0.
1( A )
Conform proprietăţii geometrice a diagramei, acest lucru mecanic este echivalent cu
aria de sub curba procesului 1-A-2: L1− A−2 = A1− A−2−3−4−1 . Pe arcul 2-B-1, dV < 0
1
şi atunci lucrul mecanic L2− B −1 = ∫ pdV este negativ: L2−B−1 < 0. Rezultă:
2( B )
L2− B −1 = A2− B −1−4−3−2 .

Lucrul mecanic schimbat pe parcursul ciclului, numit lucru mecanic ciclic (notat
Lc), este suma algebrică a cantităţilor de lucru mecanic corespunzătoare proceselor
care compun ciclul: Lc = L1−A−2 + L2−B−1.
Ţinând cont de semn, egalitatea precedentă devine: Lc = L1−A−2 − |L2−B−1|. Cum L1−A−2
şi |L2−B−1| au drept echivalent ariile respective, rezultă atunci că aria
A1−A−2−B−1=A1−A−2−3−4−1 − A2−B−1−4−3−2 reprezintă lucrul mecanic ciclic. La un rezultat
similar se ajunge adoptând un sens de parcurs anti-orar al ciclului, dar lucrul mecanic
ciclic este negativ deoarece aria mai mare (A2−A−1−4−3−2) se scade din aria mai mică
(A1−B−2−3−4−1) şi atunci acesta trebuie luat în valoare absolută.

În concluzie:
Aria închisă de conturul ciclului este echivalentă (la scara diagramei) cu lucrul
mecanic ciclic luat în valoare absolută.
Funcţie de sensul de parcurs, ciclurile se clasifică în:

1. Cicluri directe, sau motoare (Fig. IV.6.a.), care se parcurg în sens

orar. Sunt ciclurile maşinilor termice care preiau căldura QSC de la
sursa caldă, o parte o transformă în lucru mecanic ciclic (Lc), iar
restul (QSR) îl transferă sursei reci.
Exemple de maşini motoare: motorul cu ardere internă cu piston, turbina cu abur,
turbina cu gaze.

2. Cicluri inverse, sau consumatoare (Fig. IV.6.b.), al căror sens de

parcurs este cel anti-orar. Sunt ciclurile maşinilor termice care,
consumând lucru mecanic din exterior (−|Lc|), preiau căldură de la
sursa rece (QSR) şi o transferă sursei calde (−|QSC|).
Exemple de maşini consumatoare: maşinile frigorifice şi pompele de căldură.
Fig. IV.6. Cicluri termodinamice
Ecuaţia de bilanţ a unui ciclu. Indici de performanţă ai
ciclurilor termodinamice

Plecăm de la ecuaţia Principiului I scrisă în formă diferenţială: δQ − δL = dU

şi o aplicăm întregului ciclu, ceea ce înseamnă să scriem integralele pe contur ale
mărimilor care intervin:

∫ ∫
δQ − =
δL ∫ =
dU 0
ciclu ciclu ciclu

Deoarece este o mărime de stare, energia internă are integrala pe contur nulă.
Prima integrală pe contur din membrul stâng al ecuaţiei de mai sus reprezintă căldura
schimbată de fluidul de lucru pe parcursul ciclului, cu cele două surse (caldă şi rece)
şi o vom scrie ca o sumă algebrică. A doua integrală reprezintă lucrul mecanic ciclic.
Relaţia care rezultă se numeşte ecuaţia de bilanţ a ciclului:
=
Lc QSC + QSR
 Pentru a aprecia performanţa unui proces de conversie energetică, apelăm la
indicele de eficienţă a conversiei energiei dintr-o formă în alta.
Orice indice de eficienţă se exprimă ca raport dintre ce obţinem („câştigat”) şi
ce am consumat („cheltuit”)
Deoarece ciclurile termodinamice servesc la conversia continuă a energiilor
termică şi mecanică, indicele de eficienţă sau performanţă al unui ciclu se defineşte
ca raport dintre efectul util obţinut prin realizarea ciclului respectiv şi energia
cheltuită.
Funcţie de tipul de ciclu, ecuaţia de bilanţ va căpăta forme particulare.
Cicluri motoare
La aceste cicluri (vezi şi Fig. IV.6.a.), QSC şi Lc sunt pozitive, iar QSR este negativă.
Ecuaţia de bilanţ a ciclului=Lc QSC + QSR se scrie:

=
Lc QSC − QSR
Indicele de performanţă al unui asemenea ciclu se numeşte randament termic
(ηt) şi reprezintă căldura transformată în lucru mecanic pe parcursul ciclului:
Lc QSC − QSR QSR
ηt = = = 1− <1
QSC QSC QSC
Faptul că randamentul termic este întotdeauna subunitar apare ca evident dacă se
observă în Fig. IV.6.a. că lucrul mecanic ciclic este mai mic decât căldura preluată
de la sursa caldă.
Cicluri consumatoare
Conform Fig. IV.6.b., QSC şi Lc sunt negative, iar QSR este pozitivă. Ecuaţia de bilanţ
=
Lc QSC + QSR devine:

− Lc =
− QSC + QSR
După cum am văzut, ciclurile consumatoare sunt ciclurile de funcţionare ale
maşinilor frigorifice şi ale pompelor de căldură. Deşi ambele extrag căldură de la
sursa rece şi o transmit sursei calde consumând lucru mecanic din exterior, efectul
util diferă, motiv pentru care şi indicii de performanţă se definesc în mod diferit.
 a) Maşini frigorifice
Scopul acestor maşini termice este de a răci o incintă şi de a transmite căldura
extrasă mediului ambiant, folosind pentru aceasta energie provenită din exterior. Prin
urmare, efectul util îl constituie căldura absorbită de fluidul de lucru de la sursa rece,
iar energia consumată este lucrul mecanic din exterior. Indicele de performanţă al
unui ciclu frigorific se numeşte eficienţă frigorifică (εf):

Q QSR 1
ε f = SR = = > , = , <1
Lc QSC − QSR QSC
−1
QSR
Eficienţa frigorifică poate fi mai mare, egală, sau mai mică decât unitatea,
deoarece lucrul mecanic ciclic poate fi în orice raport faţă de căldura preluată de la
sursa rece (vezi Fig. IV.6.b.).
 b) Pompe de căldură
Pompele de căldură sunt maşini termice al căror rol este de a încălzi o incintă
(de exemplu un spaţiu de locuit), preluând căldură de la o sursă rece (de exemplu
mediul ambiant sau un fluid purtător de căldură-deşeu de temperatură joasă) şi
consumând energie din exterior pentru ridicarea temperaturii acestei călduri. Aici,
efectul util îl constituie căldura cedată de fluidul de lucru sursei calde, iar energia
consumată este lucrul mecanic din exterior. Indicele de performanţă al unui ciclu de
pompă de căldură se numeşte coeficient de performanţă (εp):
QSC QSC 1
ε=
p = = >1
Lc QSC − QSR QSR
1−
QSC

Coeficientul de performanţă este întotdeauna supraunitar, deoarece, aşa cum

se poate constata din Fig. IV.6.b., căldura cedată sursei calde este întotdeauna mai
mare decât lucrul mecanic consumat din exterior.