ECHIPAMENTUL PUNCTELOR TERMICE

§ 1.Tipul echipamentelor

Principala destinație a punctelor termice constă în stabilirea și menținerea parametrilor agentului

termic (presiune, temperatură și debit) la nivelul necesar pentru funcționarea sigură și eficientă a
instalațiilor consumatoare alimentate de la punctul termic.

Schemele și echipamentul punctelor termice depind de tipul agentului termic și caracteristica

instalațiilor consumatoare.

În cazul rețelelor termice cu abur, echipamentul de bază a punctelor termice include: colectoare
de condensat, echipament pentru reglarea și controlul parametrilor aburului, schimbătoare de
căldură pentru utilizarea aburului primar și aburul secundar, oale de condensat și pompe de
condensat.

În cazul rețelelor termice cu apă, echipamentul de bază a punctelor termice include: pompe
centrifuge și elevatoare, schimbătoare de căldură apă-apă, acumulatoare de apă fierbinte,
echipament pentru reglarea și controlul parametrilor apei de rețea, echipament de protecție contra
coroziunii și formării depunerilor în instalațiile locale de preparare a apei calde menajere.

Punctele termice se înzestrează cu echipament de control și evidență a consumului de căldură și a

agentului termic, precum și cu dispozitive automatizate pentru reglarea parametrilor agentului
termic livrat consumatorului.

Punctele termice pot fi locale – pentru fiecare clădire în parte, sau de grup – pentru un grup de
clădiri. Punctele termice pe larg sunt răspândite la întreprinderi și cartierele rezidențiale.

Utilizarea punctelor termice în cartierele rezidențiale se datorează nu doar considerentelor

tehnico-economice, dar și necesității amplasării pompelor în afara clădirilor rezidențiale pentru
evitarea producerii zgomotului și vibrațiilor în clădiri. Utilizarea punctelor termice de grup
îmbunătățește procesul reglării sistemelor mari de alimentare cu căldură, iar în cazul când
clădirile nu dispun de propriul echipament de reglare și control permite instalarea acestuia în
cadrul punctului termic. În același timp în cartierele rezidențiale cresc investițiile capitale în
rețelele termice cu construcția punctelor termice de grup și rețelelor de distribuție ce leagă
punctul termic de grup cu consumatorul. Raționalitatea construcției punctelor termice în
cartierele rezidențiale, precum și concentrația optimală a sarcinii termice, trebuie să fie
determinată prin calcule tehnico economice.
Fig. 8.1. Schema de principiu a punctului termic de grup
1 – preîncălzitorul de prima treaptă pentru apa caldă menajeră; 2 – preîncălzitorul de treapta
doua pentru apa caldă menajeră; 3 – preîncălzitorul sistemului de încălzire; 4 – pompa sistemului
de încălzire; 5 – pompa sistemului de alimentare cu apă caldă menajeră; 6 – reglatorul
temperaturii apei în sistemul de alimentare cu apă caldă menajeră; 7 – reglatorul sistemului de
încălzire; 8 – dispozitiv de modelare; 9 – dispozitiv de dirijare; 10 – termometru; 11 – instalația
de tratare a apei; 12 – apometru; 13 – elevator; 14 – robinet pentru apă caldă menajeră; 15 – corp
de încălzire; 16 – filtru de nămol.

În figura 8.1. este prezentată schema de principiu a unui punct termic de grup dintr-un cartier
rezidențial. Sistemul de alimentare cu căldură este închis, independent. De la sursă la punctul
termic căldură este transportată printr-un sistem bitubular de rețele termice. Prin conductele I și
II (tur și retur) are loc transportul agentului termic pentru încălzire, iar prin conductele III și IV –
pentru alimentarea cu apă caldă menajeră.

Apa din conducta tur a rețelei termice trece prin filtrul de nămol 16 și contorul termice 10 și
nimerește în preîncălzitorul sistemului de încălzire 3, în care preîncălzește agentul termic
secundar ce circulă prin sistemul de încălzire a cartierului. Circularea agentului termic secundar
se realizează cu ajutorul pompei sistemului de încălzire 4.

La punctul termic de grup se efectuează reglarea cantitativă a sarcinii termice a cartierului cu

ajutorul reglatorului sistemului de încălzire. Drept impuls pentru reglarea sarcinii termice pentru
sistemul de încălzire a cartierului servește temperatura interioară a dispozitivului 8, ce modelează
regimul termic al clădirilor încălzite. Cu ajutorul dispozitivului de dirijare 9, impulsul primit de
la dispozitivul de modelare, este transformat într-o forță ce acționează asupra supapei
reglatorului sistemului de încălzire 7, care modifică consumul apei de rețea.

Apa rece din sistemul de interes public, utilizată pentru alimentare cu apă caldă menajeră, trece
prin debitmetrul 12, iar apoi prin instalația de tratare a apei 11, destinația căreia este funcție de
calitatea apei micșorarea activității corozive a apei și protecția contra formării depunerilor de
crustă în sistemul de alimentare cu apă caldă menajeră. Apoi apa rece trece prin instalația de
preîncălzire a apei calde menajere în două trepte. Reglarea procesului de preîncălzire a apei în a
doua treaptă se realizează cu ajutorul reglatorului de temperatură 6. Acest reglator are funcția de
menținere a temperaturii constante a apei calde menajere. Recircularea apei calde menajere în
interiorul cartierului se realizează cu ajutorul pompei 5.

§ 2.Instalații de colectare a condensatului

Instalațiile de colectare și returnare a condensatului la consumator includ separatoare de

condensat și pompe de condensat. Pentru asigurarea fiabilității conductelor de condensat, este
necesar de a menține nivelul oxigenului dizolvat în condensat mai jos de limita admisibilă (0,1
mg/l). Locuirile de aerare a condensatului sunt recipientele de condensat, în care este evacuat
condensatul din instalațiile consumatoare de abur, precum și instalațiile consumatoare și sistemul
de condensat ce funcționează cu vacuum. În cazul conținutului de oxigen dizolvat mai mare
decât limita admisibilă, are loc coroziunea conductelor de condensat și ca rezultat ele ies repede
din funcțiune. Îndeosebi de activ este procesul de coroziune când pe lângă oxigen în condensat
mai este dizolvat și bioxid de carbon. Coroziunea provocată de oxigen poate fi evitată prin
utilizarea sistemelor închise de colectare a condensatului, în care condensatul se află sub
suprapresiune creată de o pernă de abur și nu are contact direct cu atmosfera.

Figura 8.2. Sistemul închis de

colectare a condensatului
1 – recipient de condensat; 2 – reglator
de presiune „după sine”; 3 – reglator
de presiune „până la sine”; 4 –
preîncălzitor cu abur; 5 – pompă; 6 –
reglator de nivel; 7 – separator de
condensat.
În figura 8.2. este prezentată schema de principiu a unui sistem închis de colectare a
condensatului. Condensatul din instalațiile consumatoare de abur trecând prin separatorul de
condensat 7 nimerește în recipientul de condensat 1, în care se menține o suprapresiune a pernei
de abur cu ajutorul reglatoarelor de presiune 2 și 3. La micșorarea presiunii în recipientul de
condensat, în acesta nimerește abur prin reglator de presiune „după sine” și presiunea în
recipient de restabilește. În cazul creșterii presiunii în recipientul de condensat peste limita
admisibilă, se deschide reglatorul de presiune „până la sine” și aburul din recipient este evacuat
în preîncălzitorul cu abur 4. Aici acesta se condensează și cedează căldură, în sistemul de
alimentare cu apă caldă menajeră. Din preîncălzitorul cu abur, condensatul este îndreptat în
recipientul de condensat. Condensatul din recipientul de condensat este pompat la sursă de
căldură cu ajutorul pompei 5. Nivelul condensatului în recipient se menține cu ajutorul
reglatorului de nivel 6.

Pentru verificarea calității condensatului în cadrul punctelor de colectare a condensatului se

instalează salinometru cu dispozitive cu contact, ce pot genera impuls pentru deconectarea
pompelor de condensat în cazul concentrației de săruri în apă mai mare decât limita admisibilă.

De obicei, condensatul absoarbe intensiv oxigen în locurile de vărsare a condensatului în

recipiente deschise. Pentru diminuarea aerării condensatul trebuie să fie introdus sub nivelul
condensatului din recipient cât mai aproape de racordul de aspirație al pompei de condensat. În
cazurile în care condensatul este introdus în recipiente de condensat la temperaturi mai joase de
100 oC, este rațional de introdus condensatul nu în recipient, dar direct în racordul de aspirație al
pompei. În acest caz recipientul de condensat joacă rolul doar de vas de expansiune.

O importanță majoră pentru fiabilitatea recipientelor deschise de condensat o are temperatura

condensatului returnat. Este rațional de menținut temperatura condensatului de 95 – 100 oC. Cu
cât este mai mare temperatura condensatului, cu atât este mai mică cantitatea de oxigen dizolvat
în el.

Dacă în instalațiile consumătoare nu se realizează răcirea condensatului sub temperatura de

saturație, atunci în recipientul de condensat se produce auto-evaporarea lui, deoarece presiunea
în recipient este mai mică decât în instalațiile consumatoare. Aburul format trebuie să fie evacuat
din recipientul de condensat. Acesta poate fi utilizat, de exemplu, pentru preîncălzirea apei calde
menajere. Dacă aburul evacuat din recipientul de condensat nu poate fi utilizat din cauza
potențialului său scăzut, se poate de ridicat presiunea acestuia cu ajutorul unui compresor cu jet
cu abur (figura 8.3). Compresorul cu jet cu abur aspiră abur din recipientul de condensat, îl
comprimă până de la presiunea pm până la presiunea pc și îl injectează în sistemul consumator.
 Figura 8.3. Utilizarea aburului din
recipientul de condensat cu ajutorul
compresorului cu jet cu abur.
1 – separator de condensat; 2 –
recipient de condensat; 3 – compresor
cu jet cu abur; 4 – pompă.
În cazul returnării condensatului concomitent de la câțiva consumatori printr-o conductă comună,
este necesar de ales pompele de condensat și de a le regla în așa mod ca ele să poată funcționa în
paralel.

Figura 8.4. Schema conductelor de

condensat (a) și caracteristica pompelor
de condensat (b).
Principala condiție a funcționării pompelor în paralel este egalitatea înălțimii reduse de pompare
a lor, adică înălțimea hidraulică calculată reieșind din nivelul condensatului din recipientul de
condensat la centrală în cazul debitului nul al condensatului,

Hn = H0 - ∆Z = H0 – (Zc - Za) = idem (1)

unde Hn – înălțimea redusă de pompare, m;

H0 – înălțimea de pompare în cazul debitului nul, m;

Zc , Za – înălțimea geometrică a nivelului condensatului în recipientele de condensat la

centrală și, respectiv, la consumator, m;
 ∆Z = Zc - Za – diferența dintre nivelele condensatului în recipientele de condensat la
centrală și la consumator, m.

Din relația (1) rezultă că înălțimea de pompare a oricărei pompe, în cazul consumului nul de
condensat, trebuie să fie:

H0 = Hn + ∆Z. (2)

Înălțimea redusă de pompare a pompelor de condensat trebuie să fie egală sau mai mare ca
pierderile de înălțime în conducta de condensat ce leagă centrala și cel mai îndepărtat recipient
de condensat de la aceasta în cazul debitului maxim prin conducta de condensat.

Pentru ca două pompele 1 și 2 să lucreze în paralel, înălțimile de pompare ale lor trebuie să fie:

H01 = Hn + ∆Z1;

H02 = Hn + ∆Z2.

Diferența de înălțime dintre nivelul condensatului din recipient și axa pompei trebuie să fie
suficientă pentru evitarea fenomenului de cavitație în camera de aspirație a pompei. Presiunea
apei în camera de aspirație a pompei trebuie să fie mai mare decât presiunea de saturație pentru
temperatura dată a apei, cu o valoare anumită, necesară pentru evitarea fenomenului de cavitație.

Diferența necesară de înălțime dintre nivelul condensatului în recipient și axa pompei se

determină prin relația:

∆𝑍 ≥ (𝑝𝑠 + ∆𝑝𝑓 + ∆𝑝𝑐 − 𝑝𝑟 )/𝛾, (3)

unde 𝑝𝑠 – presiunea de saturație, corespunzătoare temperaturii condensatului pompat, Pa;

∆𝑝𝑓 – căderea de presiune în racordul de aspirație, datorată de forțelor de frecare și

rezistențelor locale și necesară pentru crearea mișcării apei, Pa;

∆𝑝𝑐 – rezerva de presiune pentru evitarea procesului de cavitație, Pa;

𝑝𝑟 – presiunea deasupra nivelului condensatului din recipientul de condensat, Pa;

𝛾 – greutatea specifică a condensatului, N/m3.

Valoarea ∆𝑝𝑓 depinde de diametrul conductelor și debitului de condensat. Pentru creșterea

fiabilității este rațional de micșorat pierderile din racordul de aspirație al pompei prin utilizarea
conductelor de diametru mai mare.

Valoarea ∆𝑝𝑐 poate fi determinată în dependență de rezerva de temperatură ∆𝑡𝑐 , adăugînd la

temperatura condensatului pompat câteva grade în plus. Pentru ∆𝑡𝑐 = 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡, valoarea ∆𝑝𝑐 crește
odată cu creșterea temperaturii condensatului pompat.
În cazul sistemelor închise de colectarea a condensatului, când temperatura condensatului este
egală cu temperatura de saturația a pernei de abur din recipient, adică 𝑝𝑟 = 𝑝𝑠 , relația (3) ia
forma:

∆𝑍 ≥ (∆𝑝𝑓 + ∆𝑝𝑐 )/𝛾. (4)

3. Schimbîtoare de căldură apă – apă

Schimbătoarele de căldură apă – apă instalate în punctele termice de grup și cele locale deobicei
sunt det tip tubular sau cu plăci. Aceste două tipuri de schibătoare de căldură sunt prezentate în
figura 8.6.

Figura 8.6. Schema schimbătoarelor de căldură apă – apă

a – cu secțiuni; b – cu plăci; c – cu plăci subțiri gofrate; d – schema mișcării agenților termici.
O largă utilizare o au schimbătoarele de căldură secționate apă – apă, confecționate conform
ГОСТ 27590-88 și ОСТ 34-588-68. Carcasa acestor schimbătoare de căldură este confecționată
din țevi de oțel, iar suprăfața de schimb de căldură din țevi de alamă Л-68 cu diametrul 16/14
mm. Șicanele pentru țevi sunt sudate cu carcasa schimbătorului de căldură. Schimbătoarele de
căldură destinate sistemului de alimentare cu apă caldă menajeră se confecționează fără
compensator lenticular. Cercetările au demonstrat, că la utilizarea acestor schimbătoare de
căldură pentru sistemul de alimentare cu apă caldă menajeră, cînd apa încălzită trece prin
interiorul țevilor de alamă, iar cea încălzitoare prin mediul intertubular, și temperatura mediului
încălzitor nu depășește valoarea de 150 oC, nu există necesitatea în instalarea compensatoarelor
lenticulare pe corpul schimbătorului de căldură, deoarece chiar în lipsa lor tensiunea în pereții
țevilor și carcasă nu depășește valoarea limită.

1. Echipamentul punctelor termice (Kozin)

Tipul echipamentul instalat în punctul termic depinde de schemele de conectare a sistemelor de
încălzire și alimentare cu ACM, parametrilor agentului de transport, regimul de consum și alți
factori.

Elevatoare. Pentru conectarea sistemelor, cu

temperatura de calcul mai mică decât cea în
conducta tur a RT, conform schemei dependente se
instalează elevatoare. Ele sunt simple și sigure în
exploatare și asigură un coeficient constant de
amestec la modificare regimurilor termice și
hidraulice a RT magistrale.

Principiul de funcționare a unui hidroelevator

constă în utilizarea energiei apei din magistrala
tur (fig. V.9). Apei de lucru cu presiunea P1 la
ieșire din ajutaj, i se transmite o viteză
considerabilă, iar presiunea statică a ei devenind
mai mică decât presiunea din conducta retur P2,
în rezultat apa din retur este aspirată de jetul apei
de lucru. În camera de amestec viteza apei se
egalează, iar presiunea devine constantă; în
difuzor viteza fluxului de amestec se micșorează
pe măsura creșterii secțiunii lui, iar presiunea statică crește până la P3>P2.

Principala caracteristică de calcul a elevatoarelor este coeficientul de amestec:

𝜏 −𝜏
𝑢′ = 𝜏 1−𝜏 3 , (1)
3 2,𝑟

unde 𝜏1 - temperatura de calcul apei de rețea din conducta tur;

𝜏2,𝑟 - temperatura de calcul apei de rețea din conducta retur;

𝜏3 - temperatura de calcul apei de rețea din conducta tur după instalația de amestec.
La alegerea elevatorului coeficientul de amestec se ia mai mare cu 15 % mai mare decât valoarea
lui de calcul: 𝑢 = 1,15𝑢′.

Diametrul gurii de intrare a elevatorului se determină conform formulei:

𝑑𝑔 = 0,874√𝐺𝑟𝑒𝑑 , (2)

unde 𝐺𝑟𝑒𝑑 - consumul redus al apei în sistemul de încălzire, kg/h;

𝐺3′ 𝑄0′
𝐺𝑟𝑒𝑑 = = 𝑐(𝜏 , (3)
√ℎ 2 −𝜏2,𝑟 )√ℎ

unde 𝑄0′ - consumul de calcul a căldurii în sistemul local de încălzire, kJ/h;

ℎ - pierderile de calcul a sarcinii hidraulice în sistemul local de încălzire, m;

𝐺3′ - consumul de calcul al apei amestecate, kg/h.

Diametrul gurii de ieșire a ajutajului elevatorului se determină cu formula, mm:

10𝑑𝑔
𝑑𝑎𝑗 = . (4)
0,78 2 2 2 2
√𝐺2 (1+𝑢) 𝑑𝑔 +0,6(1+𝑢) −0,4𝑢
𝑟𝑒𝑑

Diametrul minim al ajutajului se adoptă de 4 mm pentru evitarea înfundării lui, iar diametrul
maxim din condiția păstrării grosimii pereților de minim 1 mm. Alegerea elevatorului se poate de
efectuat conform monogramelor.

Exemplu: De ales un elevator din condițiile 𝐺𝑟𝑒𝑑 = 14000 𝑘𝑔/ℎ, temperaturile apei 𝜏1 =
150 𝑜 𝐶, 𝜏3 = 95 𝑜 𝐶, 𝜏2,𝑟 = 70 𝑜 𝐶 .

Rezolvare. Coeficientul de amestec:

150−95
𝑢 = 1,15 ∙ 𝑢′ = 1,15 ∙ = 2,53
95−70

Conform consumului de apă din conducta tur 𝐺1 și diametrul ajutajului se determină sarcina
hidraulică disponibilă, care asigură funcționarea normală a elevatorului:

0,64𝐺12
𝐻= 4 . (5)
𝑑𝑎𝑗

Dacă sarcina hidraulică disponibilă la branșamentul consumatorului este dat, conform acestei
formule poate fi determinat diametrul ajutajului. Funcționarea elevatorului este legată de pierderi
mari de sarcină hidraulică, datorate randamentului scăzut al acestuia (𝜂𝑒𝑙𝑒𝑣𝑎𝑡𝑜𝑟 = 0,2 … 0,3):

ℎ𝐺 ′
𝜂𝑒𝑙𝑒𝑣𝑎𝑡𝑜𝑟 = 𝐻𝐺3′ (1 + 𝑢′ ), (6)
1
Unde 𝐺1′ debitul de calcul al apei de rețea din conducta tur, kg/h.

Din condiția funcționării fără zgomot pierderile de sarcină hidraulică nu trebuie să depășească 30
m. Pentru evitarea supraconsumului de căldură în incintele încălzite în diapazonul temperaturilor
exterioare 8 𝑜 𝐶 − 𝑡𝑒𝑥𝑡 este necesară funcționarea elevatorului cu coeficientul de amestec
variabil. Acestor condiții corespund elevatoarele cu ajutajul reglabil, organul reglabil al cărora
este executat în formă de ac cu secțiune variabilă, ce intră în ajutaj. Ridicarea coeficientului de
amestec poate fi asigurată și de pompele centrifuge montate pe conductele apei amestecate.

Preîncălzitoarele de suprafață se instalează în punctele termice atât pentru alimentarea cu ACM,

cât și pentru sistemele de alimentare cu căldură.

Colectoarele de nămol (camere de sedimentare)

(fig. V.11) sunt confecționate din țevi de oțel cu
diametre de 2,5-3 ori mai mari decât diametrul
racordului de intrare. Diferența mare dintre
secțiuni conduce la micșorarea bruscă a vitezei
apei și căderea din ea substanțelor în suspensie. În
racordul de ieșire sunt forate secțiuni de 3-4 ori
mai mari decât secțiunea racordului, care sunt
astupate cu o sită cu celule de 1-2 mm. În cazul
înfundării considerabile a colectorului de nămol,
rezistența hidraulică a lui crește de câteva ori.
Pentru simplificarea procesului de curățare se
confecționează la colector un fund demontabile. Pe
perioada curățirii colectorului de nămol acesta
trebuie să fie deconectat de la rețea.

Pompele în punctele termice se instalează în locul elevatoarelor pentru ridicarea presiunii în

conducta tur sau micșorarea presiunii în conducta retur, la fel pentru circularea apei în sistemele
de alimentare cu ACM sau ridicarea presiunii apei din sistemul de alimentare cu apă potabilă ce
se utilizează pentru alimentarea cu ACM și pentru pomparea condensatului.

Pompele de amestec se aleg conform cantității de apă ce se amestecă și rezistența hidraulică a

sistemului de încălzire. Pompele de pe conductele tur și retur se aleg conform deficitului sau
surplusului de sarcină hidraulică în instalațiile locale. Debitul acestor pompe se acceptă conform
consumului apei în sistem. Pompele de condensat se aleg conform cantității presupuse a
condensatului returnat.