Redactează un eseu, de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinţi particularităţi

de construcţie a unui personaj dintr-un roman studiat, aparţinând lui George Călinescu.
În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a două elemente de structură şi de compoziţie ale textului epic, semnificative
pentru construcţia personajului ales (tema, acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale,
perspectivă narativă, tehnici narative, registre stilistice, instanţele comunicării narative,
incipit, final, limbaj etc.);
- evidenţierea situaţiei iniţiale şi finale a personajului, din perspectiva tipologiei în care se
încadrează, a statutului psihologic, moral, social etc;
- relevarea trăsăturilor personajului, prin raportarea la două episoade / citate / secvenţe
narative semnificative ale textului narativ ales.
Notă!
Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.
Pentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare reper/cerinţă).
Pentru organizarea discursului, vei primi 12 puncte (părţile componente – introducere, cuprins,
încheiere – 3 puncte; logica înlănţuirii ideilor - 3 puncte; abilităţi de analiză şi argumentare - 3
puncte; claritatea exprimării – 2 puncte; respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte
– 1 punct).
În vederea acordării punctajului pentru organizarea discursului, eseul trebuie să aibă
minimum 400 de cuvinte şi să dezvolte subiectul propus.

Încadrarea romanului în creația autorului și contextul epocii

G. Călinescu, personalitate marcantă a culturii interbelice, a fost autor de poezie, proză,
dramaturgie, eseistică, istorie și critică literară. În calitate de critic a considerat că „deocamdată,
tipul firesc de roman la noi este cel obiectiv”. În polemică permanentă cu celebrul său confrate,
E. Lovinescu, susţinător al modernismului, Călinescu îşi concepe romanul ca o demonstraţie a
ideilor sale: respinge perspectiva narativă subiectivă şi apelează preponderent la vocea unui
narator omniscient, conform modei literare a secolului anterior.
Romanul Enigma Otiliei (1938) este capodopera epicii sale, o îmbinare de modernitate și
tradiție pe fundalul realismului de tip balzacian.

Structura romanului
G. Călinescu, personalitate marcantă a culturii interbelice, a fost autor de poezie, proză,
dramaturgie, eseistică, istorie și critică literară.
Romanul Enigma Otiliei (1938) este una dintre capodoperele sale, realizata pe fundalul
realismului balzacian, dar cu elemente de modernitate.

Caracterizarea personajului tipic în romanul realist (Costache Giurgiuveanu)

Costache Giurgiuveanu reprezintă avarul în romanul Enigma Otiliei. Modelul său îl
reprezintă moș Goriot, avarul lui Balzac, umanizat de dragostea pentru fiicele sale.
Personajul este prezentat detaliat, din perspectivă omniscientă. Chiar de la început
descrierea locuinței sale pregătește cititorul pentru întâlnirea cu acest personaj tipic. Casa este
impunătoare, cu etaj, așezată în mijlocul Bucureștiului, indicând astfel starea materială a
proprietarului. Porțile grele, din grilaj de fier legate cu lanț arată că personajul dorește să păstreze
distanța față de ceilalți, iar amestecul stilurilor, hârtia colorată care imită vitraliul evidențiază
lipsa de educație și gustul îndoielnic.
Portretul fizic este caricaturizat: „un omuleț subțire și puțin încovoiat. Capul îi era atins
de o calviție totală, și fața părea aproape spână și, din cauza aceasta, pătrată. Buzele îi erau
întoarse în afară și galbene de prea mult fumat, acoperind numai doi dinți vizibili, ca niște așchii
de os”.
Zgârcenia este evidențiată mai ales prin comportamentul personajului. Închiriază imobile
studenților, dar când aceștia întârzie cu plata chiriei le confiscă și le vinde obiectele personale.
1
Are o condică în care trece toate cheltuielile, dar Felix va observa că există acolo cheltuieli
inexistente sau pe care le exagerează pentru a le reține din banii tânărului. Intenționează să îi
construiască o casă Otiliei, dar, pentru a reduce costurile, face singur planurile, folosește
cărămidă de la demolări, intenționează să amenajeze o prăvălie la parter și face etajul înalt ca să
nu intre hoții.
Bătrânul este umanizat de afecțiunea sinceră pe care o are față de Otilia, acceptând
totodată să fie și tutorele lui Felix când acesta rămâne orfan. Dragostea de bani îl face să amâne
înfierea Otiliei, pretextând că se teme de reacția Aglaei. Acest fapt va avea consecințe dramatice
pentru Otilia după moartea bătrânului.
Printr-o ironie a sorții, banii avarului vor ajunge în mâna arivistului. După o meticuloasă
observație, Stănică Rațiu își dă seama că bătrânul își ține banii sub saltea și în timp ce acesta
zace bolnav, îi fură sub privirea lui îngrozită, provocându-i un atac fatal de apoplexie. Ultimele
vorbe ale zgârcitului sunt: „ba-ba-banii, pu-pungașule!”.
Personajul lui G. Călinescu este o reprezentare emblematică al avarului în proza realistă
românească. (505 cuvinte)