Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Autor. Operă.
1.Încadrare
Romanul este o specie a genului epic, de mare întindere, cu mai multe personaje principale,
cu mai multe conflicte şi planuri narative. „Enigma Otiliei” este un roman realist, obiectiv,
balzacian. Este realist prin prezentarea veridică a evenimentelor, prin precizarea indicilor
temporali şi spaţiali, prin tehnica detaliului: „Într-o seară de la începutul lui iulie 1909, cu
puţin înainte de orele 10”, Felix Sima soseşte în Bucureşti. Este un roman obiectiv prin
utilizarea persoanei a III-a, prin prezenţa naratorului obiectiv, omniscient, omniprezent,
heterodiegetic. Perspectiva narativă este una heterodiegetică în principal, cu viziunea
„dindărăt” dar mai avem pasaje în care apare naratorul homodiegetic, Felix Sima, în ipostaza
de martor al evenimentelor. „Enigma Otiliei” este şi un roman de factură balzaciană (după
prozatorul realist francez Honoré de Balzac) prin utilizarea unor motive literare specifice
creatorului francez: motivul moştenirii (averea lui Costache Giurgiuveanu), ideea paternităţii
(Moş Costache/ Moş Goriot), relaţiile familiale conflictuale şi degradate, tehnica detaliilor:
“Într-o seară, de la începutul lui iulie 1909, cu puţin înainte de orele 10, […] în strada Antim,
venind dinspre strada Sfinţii Apostoli….”. Tot amănunţit sunt descrise şi fizionomiile,
coafurile, îmbrăcămintea, gesturile, interioarele şi exterioarele caselor şi străzile.
2.Temă. Apărut în 1938, romanul prezintă, în manieră realistă, viaţa burgheziei bucureştene
de la începutul secolului al XX-lea, accentuând problematica familiei, moştenirii şi pe cea a
paternităţii. O secvență ce surprinde tema familiei este cea inițială, cea a jocului de cărți, când
Felix intră pentru prima oară în casa lui moș Costache și întâlnește toate personajele, autorul
folosind acest prilej pentru o caracterizare inițială elementară a acestora. Tema moștenirii este
firul roșu al romanului, cuprinzând în jocul ei o mare parte din personaje (familia Tulea) și are
ca punct culminant secvența în care Stănică sustrage banii moșului de sub saltea, provocându-
i acestuia un șoc ce îl va ruina.
Viziunea despre lume a lui Călinescu este una realistă. Literatura este un document al epocii,
ea surprinde aspecte din viața cotidiană pe care încearcă să o reflecte cât mai detaliat și mai
nuanțat. Viziunea aceasta o depășește pe cea a realismului clasic, pentru că naratorul obiectiv
evoluează într-un narator –comentator, care, “în loc să înfăţişeze realitatea, o studiază pe
probe de laborator”( Nicolae Manolescu).
3.Elemente de structură
Titlul. Titlul iniţial a fost „Părinţii Otiliei” ilustrând motivul paternităţii, de factură balzaciană.
El a fost schimbat, enunţând o trăsătură importantă de caracter a eroinei. Otilia este
enigmatică iar taina ei este interpretată în mod diferit de fiecare dintre personaje (relativizarea
imaginii), ceea ce conferă romanului o notă de modernitate.
4.Statut personaje
Personaj realist şi modern, Otilia este o tânără de optsprezece ani, fata celei de-a doua soţii a
lui Costache Giurgiuveanu, femeie frumoasă şi bogată care murise de supărare şi-i lăsase lui
toată averea, împreună cu îndatorirea creşterii Otiliei, rămasă de mică fără mamă. Costache
iubeşte „fe-fe-tiţa” dar avariţia îl împiedică s-o înfieze oficial şi astfel să-i asigure un viitor.
Otilia Mărculescu este un personaj principal şi totodată un personaj eponim (care dă numele
operei). Ea este tipul feminităţii misterioase şi controversate, „eroina mea lirică” în viziunea
autorului.
5. Trăsături personaje