Marcus Tullius Cicero

In Catilinam

I tem
Book
Type
In L. Catilinam orationes
Title quatuor / Cele patru cuvântări
împotriva lui L. Catilina
Author Marcus Tullius Cicero
Ediţie bilingv , ediţie coordonat
de Mihaela PARASCHIV, traduce-
re, not istoric , note şi comenta-
rii de Claudia T RN UCEANU
(Catilinara I), Constantin R -
CHIT (Catilinara a II-a), Con-
Editor s
stantin Ionuţ MIHAI (Catilinara
a III-a), Mihaela PARASCHIV
(Catilinara a IV-a), indici de
Claudia T RN UCEANU, studiu
introductiv de Constantin S L -
V STRU

Ser ie CICERO

Place Iaşi
Editura Universit ţii “Alexandru
Publisher
Ioan Cuza”
D ate 2013
# of
342
Pages
Language latin / român
I SBN 978-973-703-878-4
Shor t
In Catilinam
Title
  

CATILINARA I

NOTą ISTORICą

Descoperirea conspira iei lui Catilina a reprezentat, f r îndoial ,

cel mai de seam eveniment al anului 63 a. C., anul consulatului
lui Cicero şi al lui Antonius Hybrida. Aflat la apogeul carierei,
Cicero a avut ocazia s str luceasc pe scena politic roman
prin ac iunile sale energice întreprinse pentru dezv luirea şi
anihilarea conjura iei, dar, mai ales, a dominat senatul şi forul
prin efervescentele discursuri rostite împotriva lui Catilina.
Dintre cele patru Catilinare, cea mai cunoscut este, f r îndoial ,
In Catilinam oratio prima, pronun at în fa a senatului.

I. Circumstanţele pronunţării discursului

Dup eşecul suferit la alegerile consulare din 64 a. C. (când îl

avusese drept contracandidat şi pe Cicero), Lucius Sergius Catilina,
nobil sc p tat, membru al unei distinse familii patriciene romane,
dar preferând s adopte mai curând politica popularilor1 decât
                                                            
1 Cele dou fac iuni politice la Roma erau populares şi optimates. Pe când
optima ii (qui autem ita se gerebant ut sua consilia optimo cuique probarent,
optimates habebantur – Cicero, Pro Sestio, XLV, 96 – cei care procedau
astfel încât hot rârile lor s întruneasc aprobarea tuturor oamenilor de
bine erau cunoscu i drept optima i) reprezentau interesele aristocra iei,
 
5
 Catilinara I 

pe cea a clasei sociale c reia îi apar inea, şi-a fixat drept scop
câştigarea consulatului pentru anul 62 a. C. (alegerile urmând s
aib loc în iulie 63). Recurgând la modalit i nepermise de atra-
gere a voturilor, Catilina, într-o întrunire secret inut în pro-
pria-i cas , le face cunoscut sus in torilor programul s u electo-
ral2.
Ac iunile lui Catilina îl determin pe Cicero, consulul în
func ie, s propun şi s urgenteze în sprirea dispozi iilor legii
                                                            
popularii doreau ca toate cele pe care le f ceau şi spuneau s fie pe
placul mul imii (qui ea quae faciebant quaeque dicebant multitudini
iucunda volebant esse, populares – ibidem). Cf. Sallustius, De coniuratione
Catilinae / Despre conjuraţia lui Catilina, XXXVIII, 3; vide Lily Ross
Taylor, Party Politics in the Age of Caesar, Berkeley, Los Angeles,
London, 1984, pp. 11-13.
2 În Pro Murena, 50, Cicero face un rezumat al acestui „program
electoral” al lui Catilina: Meministis enim, cum illius nefarii gladiatoris
voces percrebruissent quas habuisse in contione domestica dicebatur, cum
miserorum fidelem defensorem negasset inveniri posse nisi eum qui ipse
miser esset; integrorum et fortunatorum promissis saucios et miseros credere
non oportere; quare qui consumpta replere, erepta recuperare vellent,
spectarent quid ipse deberet, quid possideret, quid auderet; minime timidum
et valde calamitosum esse oportere eum qui esset futurus dux et signifer
calamitosorum (c ci v aminti i, dup ce au devenit cunoscute cuvin-
tele acelui gladiator nelegiuit, pe care se zice c le-a rostit în adunarea
din casa sa, dup ce a spus c nu poate fi g sit un ap r tor credincios
celor nenoroci i în afara lui, deoarece el însuşi este un om aflat în
nenorocire; c cei n p stui i şi nenoroci i nu trebuie s dea crezare
promisiunilor celor în putere şi norocoşi; de aceea, cei care ar vrea s
înlocuiasc cele consumate, s recupereze cele luate cu for a, ar vedea
ce datoreaz el însuşi, ce posed , ce îndr zneşte; c trebuie s fie prea
pu in timid şi prea nefericit acesta care avea s fie conduc torul şi
purt torul de stindard al celor neferici i). Sallustius (op. cit., XVII)
plaseaz aceast întrunire în timpul campaniei din 64 a. C.

6
 N ot ă i s t o r ică  

Calpurnia3 (din 67 a. C.) împotriva abuzurilor electorale (de

ambitu). Lex Tullia de ambitu, adoptat acum, stabilea reguli mai
ferme cu privire la desf şurarea campaniilor electorale şi ad uga
zece ani de exil la sanc iunile severe prev zute de lex Calpurnia4.
Marcus Porcius Cato, ales tribun pentru anul 62 a. C., îşi anun
inten ia de a-l acuza pe Catilina de abuzuri electorale, sub inci-
den a noii legi5.
Temându-se pentru siguran a sa, temere sporit de grupul
de sus in tori ai lui Catilina, format din coloni înarma i, sosi i
din Arretium şi Faesulae (localit i din Etruria), afla i sub coman-
da lui Caius Manlius6, Cicero convoac senatul pentru a raporta
ac iunile ilegale ale fostului s u contracandidat la consulat, în
                                                            
3 Dio Cassius relateaz , în Historiai Romaikai / Istoria romană, XXXVI, 38,
circumstan ele în care a fost introdus legea, propus ini ial de
tribunul Caius Cornelius (rogatio Cornelia de ambitu), dar adoptat ,
dup discu ii aprinse în senat, ca Lex Calpurnia de ambitu, cu câteva
amendamente (ad ugate de c tre consulul C. Calpurnius Piso). Sanc-
iunile prev zute de lege pentru falsificarea alegerilor erau interdic ia
de a îndeplini magistraturi, excluderea din senat şi o amend în bani.
4 Cicero, Pro Murena, 46; Dio Cassius, op. cit., XXXVII, 29, 1; Francisco

Pina Polo, The Consul at Rome: The Civil Functions of the Consuls in the
Roman Republic, Cambridge, 2011, p. 297.
5 Cf. Cicero, op. cit., 51.
6 Ibidem, 49; Plutarchos, Bioi paralleloi / Vieţi paralele, Cicero, 14, 2. În

privin a, asocierii lui Catilina cu Caius Manlius, fost centurion în

armata lui Sulla, vide E. J. Phillips, Catiline’conspiracy, „Historia:
Zeitschrift für Alte Geschichte”, Vol. 25, N. 4 (4th Qtr., 1976), pp. 441-
444; Robin Seager, Iusta Catilina, „Historia: Zeitschrift für Alte
Geschichte”, Vol. 22, N. 2 (2nd Qtr., 1973), pp. 240-241; Charles
Matson Odahl, Cicero and the Catilinarian Conspiracy, New York,
London, 2010, pp. 50-51; David Stockton, Cicero. A Political Biography,
Oxford, 1971, p. 114.

7
 Catilinara I 

încercarea de a ob ine un senatus consultum împotriva acestuia şi

de a amâna alegerile consulare din iulie 63. Chemat pentru a da
explica ii, Catilina, orator suficient de abil7, se ap r 8, reuşind s
evite pronunțarea unui verdict nefavorabil de c tre senatori (nam
partim ideo fortes in decernendo non erant quia nihil timebant partim
quia timebant nimium – Cicero, Pro Murena, 51 – c ci o parte <din
ei> nu era ferm în a da o hot râre pentru c nu se temea de
nimic, <iar> o alt parte pentru c se temea prea tare). Ca
urmare, consulul se vede nevoit s se protejeze singur, ap rând
în ziua alegerilor escortat de prieteni înarma i şi purtând sub
tog o cuiras , care putea fi observat cu uşurin de to i cei
prezen i. Stratagema consulului îşi atinge scopul, Catilina nu are
curajul s atace9, iar alegerile sunt câştigate de Decimus Iunius
Silanus şi de Lucius Licinius Murena.
Evenimentele din urm toarele dou luni ale aceluiaşi an ne
sunt pu in cunoscute, îns , conform lui Suetonius10, o dezbatere

                                                            
7 Cf. Sallustius, op. cit., V, 4 (satis eloquentiae, sapientiae parum – <avea>
destul talent în vorbire, dar pu in în elepciune).
8 Cicero (Pro Murena, 51) reproduce cuvintele rostite de Catilina în fa a

senatului, redând expresiv metafora la care recurge acuzatul pentru

a-şi impresiona şi convinge auditoriul: Tum enim dixit duo corpora esse
rei publicae, unum debile infirmo capite, alterum firmum sine capite; huic, si
ita de se meritum esset, caput se vivo non defuturum – atunci a spus c
republica are dou trupuri, unul slab, cu un cap bolnav, altul
puternic, <dar> f r cap; <şi> c acesta, dac s-ar purta bine cu el, nu
va fi lipsit de cap cât timp el va fi în via . Cf. Plutarchos, Cicero, 14, 5.
9 Plutarchos, Cicero, 14, 7-8; Cicero, Pro Murena, 52; Dio Cassius, op. cit.,

XXXVII, 29, 3-4; Sallustius, op. cit., XXVI, 5.

10 Suetonius, Vitae duodecim Caesarum. Divus Augustus, XCIV, 5: Quo

natus est die, cum de Catilinae coniuratione ageretur in curia – <Augustus>

s-a n scut în ziua când s-a vorbit în curie despre conjura ia lui Catilina.

8
 N ot ă i s t o r ică  

a senatului asupra conjura iei lui Catilina ar fi avut loc în luna

septembrie, în ziua în care s-a n scut Augustus (23 septembrie
63 a. C.)11.
Hot rât s dobândeasc puterea cu orice pre , Catilina îşi
adun adep ii fideli12, punând la cale strategia unei insurec ii la
Roma, sus inut de revolte externe în diverse p r i ale Italiei13.
Rebeliunea din Roma presupunea uciderea unui num r impor-
tant de figuri politice proeminente din clasa senatorial , incen-
dierea diverselor p r i ale oraşului şi ocuparea unor puncte-cheie
în oraş. Ziua declanş rii acesteia era stabilit imediat dup
izbucnirea revoltei externe, care fusese programat pentru data
de 27 octombrie şi urma s fie ini iat de Caius Manlius, aflat în
Etruria14, în fruntea unei armate de veterani ai lui Sulla. În tot
acest timp, consulul Cicero, care monitoriza cu aten ie ac iunile
adversarului s u, este informat din diverse surse de mişc rile
care au loc în Italia. Cel mai valoros informator era, se pare,
                                                            
11 Ibidem, 5: Natus est Augustus, M. Tullio Cicerone et Antonio consulibus,
IX Kalendas Octobres – Augustus s-a n scut cu nou zile înainte de
calendele lui octombrie, în timpul consulilor Marcus Tullius Cicero şi
Antonius <Hybrida> (23 septembrie 63 a. C.).
12 În timpul acestei întâlniri, conspiratorii ar fi depus un jur mânt

pecetluit cu sânge uman (cf. Florus, Epitome, II, 12, 4, Dio Cassius,
op. cit., XXXVII, 30, 3; Plutarchos, Cicero, 10, 4, Sallustius, op. cit., XX, 1).
13 Cf. Sallustius, op. cit., XXVII, 1: Igitur C. Manlium Faesulas atque in eam

partem Etruriae, Septimium quemdam Camertem in agrum Picenum, C.

Iulium in Apuliam dimisit – Aşadar, l-a trimis pe C. Manlius la
Faesulae şi în aceast partea a Etruriei, pe un oarecare Septimius din
Camerinum în câmpia Picenum, pe C. Iulius în Apulia. Appianos,
Romaika Emphylia / Războaiele civile, II, 2, men ioneaz faptul c
Manlius a fost trimis la Faesulae, iar al ii (f r a le specifica numele)
în Picenum şi Apulia pentru a recruta solda i în armata lui Catilina.
14 Cicero, In Catilinam I, 6.

9
 Catilinara I 

Fulvia, amanta lui Quintus Curius, unul dintre conspiratori, ale

c rei m rturisiri nu puteau constitui îns o prob concludent şi
credibil în fa a senatului.
O neaşteptat dovad îi parvine îns în noaptea de 20
octombrie (sau poate cu o noapte mai înainte), când Crassus,
înso it de Marcus Marcellus şi Metellus Scipio15, vine la consul şi
îi pred , al turi de un pachet de scrisori nesemnate şi nedeschise,
adresate unor cet eni importan i, o epistol anonim prin care
Crassus însuşi era îndemnat s p r seasc Roma, pentru a nu fi
ucis în timpul atentatelor care urmau s aib loc. Cicero profit
imediat de situa ie şi convoac senatul în diminea a zilei de 21
octombrie, aducând ca dovezi ale conspira iei scrisorile predate
de Crassus; sunt furnizate, de asemenea, de c tre fostul praetor
Quintus Arrius informa ii privind preg tirea armatei din
Etruria16. Semnalele de alarm sunt luate în serios de senat, care
emite un senatus consultum ultimum17, prin care se decreteaz
                                                            
15Cf. Plutarchos, Cicero, 15, 1.
16 Sallustius, op. cit., XXIX, 2-3; Plutarchos, Cicero, 15, 5; Dio Cassius,
op. cit., XXXVII, 31, 2. Din relatarea lui Dio Cassius reiese c ar fi fost
vorba de dou întruniri ale senatului: în prima fiind prezentate
scrisorile şi, ca urmare, decretat starea de tumultus, în a doua fiind
prezentate informa iile despre armata lui Manlius, în urma c rora
este emis senatus consultum ultimum (SCU) (vide David Stockton,
op. cit., pp. 114-115; Charles Matson, Odahl, op. cit., pp. 52-53). Acest
senatus consultum ultimum este analizat pe larg de Andrew
Drummond în Law, politics and Power. Sallust and the Execution of the
Catilinarian Conspirators, Stuttgart, 1995, pp. 79-105 (care comenteaz
atât aspectele sale constitu ionale, cât şi precedentele şi legitimitatea
execu iilor în baza acestuia).
17 Despre SCU în perioada republicii romane, vide Th. N. Mitchell,

Cicero and the Senatus „consultum ultimum”, „Historia: Zeitschrift für

Alte Geschichte”, Vol. 20, N. 1 (1st Qtr.), 1971, pp. 47-61; Evan T.
 
10
 N ot ă i s t o r ică  

starea de necesitate şi sunt acordate consulilor puteri discre io-

nare18. Cu toate acestea, atentatele prezise de Cicero nu au loc în
ziua anun at , iar consulul ajunge în pericolul de a-şi pierde
credibilitatea19. Avea, aşadar, nevoie urgent de noi probe ale
conspira iei. Una dintre ele îi parvine atunci când, câteva zile
mai târziu, senatorul L. Saenius citeşte în senat o scrisoare pri-
mit de la Faesulae, care îl avertiza despre faptul c oamenii lui
Manlius ridicaser armele în data de 27 octombrie20. Sunt luate
m suri imediate: str jile oraşului sunt înt rite, sunt instituite
patrule care s circule pe str zi, sunt distribui i gladiatori în
Capua şi în celelalte municipii (în vederea ap r rii acestor loca-
lit i)21; se instituie o recompens pentru orice denun cu privire
la conjura ie22; mişc rile lui Catilina sunt atent supravegheate.
                                                            
Sage, The Senatus Consultum Ultimum, „The Classical Weekly”, Vol.
13, N. 24 (Apr. 26), 1920, pp. 185-189.
18 Sallustius, op. cit., XXIX.
19 Autenticitatea scrisorilor a fost pus sub semnul întreb rii, existând

diverse supozi ii asupra identit ii autorilor. Exist opinii conform

c rora ar fi fost scrise chiar de Cicero, pentru a fabrica dovezi ale
conspira iei; de Crassus, pentru a se pune la ad post de orice
b nuial de participare la complot; de conspiratori care doreau s îşi
salveze prietenii (Kathryn Tempest, Cicero: Politics, and Persuasion in
Ancient Rome, London, New York, 2011, p. 91, n. 11).
20 Cf. Sallustius, op. cit., XXX, 1: Post paucos dies L. Saenius senator in

senatu litteras recitavit, quas Faesulis allatas sibi dicebat, in quibus

scriptum erat C. Manlium arma cepisse cum magna multitudine ante diem
VI kalendas Novembris – Dup câteva zile, senatorul L. Saenius a citit
în senat o scrisoare despre care zicea c i-a fost adus de la Faesulae,
în care scria c Manlius, împreun cu un mare num r <de solda i>, a
ridicat armele în ziua a şasea înainte de calendele lui noiembrie.
21 Sallustius, op. cit., XXX, 7.
22 Ibidem, 6.

11
 Catilinara I 

Conform lui Sallustius23, pentru reprimarea unor eventuale re-

volte externe, proconsulul Q. Marcius Rex este trimis la Faesulae,
Q. Metellus Creticus în Apulia, iar pretorii Q. Pompeius Rufus şi
Q. Metellus Celer sunt îns rcina i s recruteze armat în Capua
şi Picenum.
Îns , deoarece nu putea fi dovedit implicarea lui Catilina24
(faptul c Manlius îl sus inuse la alegerile consulare nu putea
constitui o prob relevant ), Cicero este nevoit s aştepte,
pândind mişc rile conspiratorului. Şansa îi surâde în noaptea de
6 spre 7 noiembrie, când este anun at, se pare de Fulvia25, despre
o nou întrunire a conjura ilor, în casa lui Marcus Porcius Laeca.
Situa ia în care se afla Catilina la acea dat era una destul de
delicat . Acuzat de c tre Lucius Aemilius Paulus de folosirea
violen ei, de vi (Sallustius, op. cit., XXXI, 4: ...ipse interrogatus erat
ab L. Paulo), intrând sub inciden a acelei Lex Plautia de vi, propus
de tribunul M. Plautius Silvanus, împotriva celor acuza i de a fi
folosit for a contra statului26, Catilina, pentru a-şi demonstra
nevinov ia, intrase în arest voluntar (libera custodia) în casa unui
cet ean roman care acceptase s -l supravegheze27. Ironia cu care
vorbeşte Cicero despre acesta în prima Catilinară pare a sugera
faptul c era cel pu in un simpatizant al conspira iei, dac nu
                                                            
23 Ibidem, 3.
24 Appianos, op. cit., II, 3.
25 Plutarchos, Cicero, 16, 2; Appianos, op. cit., II, 3; Florus, op. cit., II, 12.

Sallustius, op. cit., XXVIII, 2, men ioneaz c aceasta ar fi fost trimis

la Cicero chiar de c tre amantul ei, Quintus Curius. Dio Cassius
afirm c , fie din prietenie (fa de cel care le ap rase interesele ca
avocat), fie din teama pe care le-o inspira consulul, au existat mai
multe persoane care s-au gr bit s -l informeze.
26 Vide et David Stockton, op. cit., p. 116.
27 In Catilinam I, 19.

12
 N ot ă i s t o r ică  

chiar un complice. Surprinde îndr zneala lui Catilina de a se

aventura în afara casei „paznicului” s u28, ştiind foarte bine c
mişc rile sale sunt urm rite din ordinul consulului. Cele hot râte
în timpul întrunirii conspiratorilor sunt relatate de Cicero în
prima Catilinară29: plecarea unora dintre conspiratori în diverse
p r i ale Italiei pentru a declanşa revolte, incendierea unor carti-
ere ale Romei, uciderea unui mare num r de optima i şi, mai
ales, asasinarea consulului, care avea s fie urmat de plecarea
şefului conspira iei la armata din Etruria.
Informat în am nunt despre cele petrecute la întrunirea
conspiratorilor, Cicero ine la rându-i, în aceeaşi noapte30, sfat cu
apropia ii s i, pe care îi avertizeaz şi asupra unui posibil atentat
la propria sa via . Doi participan i la complot, cavaleri romani,
se oferiser s îl ucid chiar în diminea a respectiv 31, iar faptul
c au ap rut, într-adev r, înarma i la uşa lui Cicero, a contribuit
la sporirea credibilit ii dezv luirilor consulului cu privire la
conjura ie. Cu toate c amenin area era evident , nu este totuşi
ordonat arestarea celor doi atentatori (probabil pentru a nu trezi
suspiciunile lui Catilina înaintea denun rii publice a conspi-
ra iei). Acesta este momentul în care consulul dispune convo-
carea senatului în templul lui Iuppiter Stator, în şedin a de
urgen care-i va oferi prilejul s rosteasc celebra Catilinară I.

                                                            
28 Dio Cassius (op. cit., XXXVII, 32), care confund personajul cu pre-
torul Q. Metellus Celer (cf. In Catilinam I, 8), afirm c L. Catilina a
p r sit casa f r ştirea gazdei sale.
29 In Catilinam I, 9.
30 Ibidem, 10.
31 Cicero, In Catilinam I, 9; Pro Sulla, 18 şi 52; Sallustius, op. cit., XXVIII,

1; Dio Cassius, op. cit., XXXVII, 32, 4; Plutarchos, Cicero, 16, 1-3;
Appianos, op. cit, II, 3.

13
 Catilinara I 

II. Data rostirii în senat

În aceast privin , opiniile cercet torilor moderni sunt împ r-

ite. Unii32 sunt de p rere c Cicero a aflat despre toate acestea în
diminea a zilei de 7 noiembrie şi a convocat şedin a senatului
pentru data de 8, iar al ii33 consider c Cicero a convocat
imediat senatul pe 7 noiembrie, f r s fi aşteptat pân în dimi-
nea a zilei urm toare.
Momentul în func ie de care s-a încercat stabilirea acestei
date este cel al întâlnirii conjura ilor în casa lui Marcus Porcius

                                                            
32 E. g. Charles Matson Odahl, op. cit., p. 86, n. 3; David Stockton, op. cit.,
p. 117-118; Nino Marinone, Cronologia ciceroniana, Roma, Centro di
Studi Ciceroniani, 1997, p. 83; Christopher P. Craig, Three Simple
Questions for Teaching Cicero's „First Catilinarian”, „The Classical
Journal”, Vol. 88, N. 3. (Feb. - Mar., 1993, p. 256; Maurice Levaillant,
Introduction historique în M. Tulli Ciceronis In L. Catilinam orationes
quatuor, publié avec une introduction historique, grammaticale et
littéraire, des analyses et des notes par Maurice Lavaillant, 2ème
édition, Paris, 1907, p. 35, n. 1; T. Rice Holmes, Three catilinarian Dates,
„The Journal of Roman Studies”, Vol. 8, 1918, pp. 16, 20 etc.
33 D. H. Berry, în Cicero, Political Speeches, translated with introduction

and notes by D. H. Berry, Oxford, 2006, p. 142 şi pp. 302-303, n. 2; E.

G. Hardy, A Catilinarian Date, în „The Journal of Roman Studies”,
Vol. 6, 1916, pp. 56-57; idem, The Catilinarian Conspiracy in Its Context:
A Re-Study of the Evidence, „The Journal of Roman Studies”, Vol. 7
(1917), p. 190 şi p. 191, n. 1; Manfred Fuhrmann, Cicero and the Roman
Republic, translated by W. E. Yuill, Oxford-Cambridge, 1992, p. 68;
Victoria Emma Pagán, Conspiracy Narratives in Roman History,
University of Texas Press, 2004, p. 31. Vide discu ia pe marginea
acestui subiect în Theodore Crane, Times of the Night in Cicero’s First
Catilinarian, „The Classical Journal”, Vol. 61, N. 6 (Mar., 1966),
pp. 264-267.

14
 N ot ă i s t o r ică  

Laeca; aceasta, conform lui Cicero (Pro Sulla, 52), s-a petrecut în
noaptea de 6 spre 7 noiembrie: nocte ea quae consecuta est posterum
diem Nonarum Novembrium me consule (în acea noapte care a
urmat dup ziua nonelor lui noiembrie34, pe vremea consulatului
meu). Atentatul la via a consulului ar fi avut loc, dup cum
precizeaz Cicero în Catilinara I, în diminea a imediat urm toare
aceleiaşi nop i (7 noiembrie). Cu toate acestea, în Catilinara a II-a,
12, Cicero afirm c atentatul fusese pl nuit pentru ziua anteri-
oar celei de 9 noiembrie (când a fost sus inut al doilea discurs),
adic pe 8 noiembrie: Hesterno die, Quirites, cum domi meae paene
interfectus essem – în ziua de ieri, cet eni, când era cât pe ce s fiu
ucis în propria-mi cas (cf. Plutarchos, op. cit., 16, 2).
Dac Cicero a amânat convocarea şedin ei pentru dimi-
nea a zilei de 8 noiembrie, aşteptându-se ca atunci L. Catilina s
fi plecat deja din oraş, dup cum avea în plan, ar fi avut astfel o
dovad palpabil a conspira iei, nu doar m rturisirile Fulviei şi
ale lui Curius. Totuşi, în zorii zilei respective, fiind atât de bine
informat despre fiecare mişcare a conspiratorului, dup cum
m rturiseşte el însuşi, iar acesta din urm aflându-se înc sub
libera custodia, în casa unui cet ean roman, oratorul trebuie s fi
ştiut c L. Catilina nu p r sise Roma, iar apari ia lui la şedin a
senatului n-ar fi trebuit s îl mire atât de tare35. Dac îns
                                                            
34 Nonele lui noiembrie.
35 Claude Loutsch, L’exorde dans les discours de Cicéron, „Latomus. Revue
d’Études Latines”, Bruxelles, 1994, p. 279, afirm „…si Catilina est
survenu à l’improviste, la première Catilinaire n’est pas un discours
travaillé, mais une improvisation imposée par le cours imprévu des
événements. À une réserve près: d’après ce que nous savons des
habitudes de se déplacer en ville des Romains distingués, Catilina n’a
guère pu quitter sa demeure d’une manière inaperçue et Cicéron en a
été informé à coup sûr bien avant son arrivée. Si la première
 
15
 Catilinara I 

Catilina ar fi plecat dup eşuarea atentatului, Cicero ar fi avut

suficient r gaz pentru a preg ti o variant uşor diferit a dis-
cursului (mai ales c atunci ar fi avut dovada clar a conspi-
ra iei). Ziua de 7 noiembrie a fost, probabil, rezervat orchestr rii
atente a demasc rii lui Catilina. Faptul c la intrarea în senat a
conspiratorului senatorii s-au ridicat şi au p r sit zona în care se
afla acesta36 arat c erau bine informa i asupra celor petrecute şi
asupra motivului convoc rii lor. Se pare c însuşi Catilina a ştiut
despre ce urmeaz s se discute. Sallustius37 afirm c a venit în
senat „fie pentru a-şi masca inten iile, fie pentru a se disculpa”
(dissimulandi causa aut sui expurgandi)38. Era preg tit pentru a
înfrunta acuza iile lui Cicero39, dar se aşteptase mai pu in la
                                                            
Catilinaire est ainsi une improvisation, Cicéron n’a pas eu le temps de
se concerter avec les membres de son consilium pour arrêter une
nouvelle ligne de conduite”.
36 In Catilinam I, 16; II, 12; Plutarchos, Cicero, 16, 4.
37 Sallustius, op. cit., XXXI, 5.
38 Cf. Plutarchos, Cicero, 16, 4.
39 Unii exege i sunt de p rere c pot fi identificate, în prima Catilinară,

încerc rile conspiratorului de a interveni în discursul consulului, cu

scopul de a se ap ra sau de a se justifica (e. g. Claude Loutsch, op. cit.,
pp. 279-281; Gaston Boissier, La conjuration de Catilina, Paris, 1905,
pp. 180-181). Cuvântarea acestuia, rostit dup ce consulul a terminat
de vorbit, este rezumat de Sallustius, op. cit., XXXI, 7-9: Sed ubi ille
adsedit, Catilina, ut erat paratus ad dissimulanda omnia, demisso voltu,
voce supplici postulare a patribus coepit ne quid de se temere crederent: ea
familia ortum, ita se ab adulescentia vitam instituisse ut omnia bona in spe
haberet; ne existumarent sibi, patricio homini, cuius ipsius atque maiorum
pluruma beneficia in plebem Romanam essent, perdita re publica opus esse,
cum eam servaret M. Tullius, inquilinus civis urbis Romae. Ad hoc
maledicta alia cum adderet, obstrepere omnes, hostem atque parricidam
vocare – Dar, când acela s-a aşezat, Catilina, cum era preg tit ca s le
 
16
 N ot ă i s t o r ică  

vehemen a atacului şi la precizia informa iilor de inute de con-

sul. S-a bazat, poate, într-o oarecare m sur , pe sus inerea unora
dintre senatori (dintre care unii erau deschis de partea sa, iar
al ii, f r a fi neap rat simpatizan i ai lui Catilina, erau adversari
declara i ai lui Cicero40) şi pe rezerva celor care înc nu fuseser
convinşi de veridicitatea zvonurilor cu privire la conjura ie.

III. Data publicării

În anul 60 a. C., într-o scrisoare c tre prietenul s u Atticus (Ad

Atticum, II, 1, 3), Cicero îl anun c îi trimite câteva scurte
cuvânt ri (oratiunculae) pe care, se pare, acesta i le solicitase
anterior41. Pornind de la acest pasaj, majoritatea exege ilor

                                                            
ascund pe toate, cu chipul ab tut, cu vocea rug toare a început s le
cear senatorilor s nu cread orbeşte ceva despre el: c el s-a n scut
din aceast familie <patrician >, c din adolescen şi-a stabilit via a
astfel încât s spere la toate cele bune; s nu considere c lui, un
patrician, ale c rui servicii (ale sale personal şi ale str moşilor lui)
fa de plebea roman erau foarte numeroase, îi este de trebuin o
republic distrus în timp ce M. Tullius, un cet ean cu chirie al
oraşului Roma, ar salva-o. Deoarece la aceste cuvinte de ocar ad uga
şi altele, to i au vociferat acoperindu-l <şi> l-au numit duşman şi
paricid. Cf. Plutarchos, Cicero, 16, 5.
40 Când atentatele prezise nu au mai avut loc, Cicero a fost considerat

de unii senatori drept calomniator (Dio Cassius, op. cit., XXXVII, 31, 3)
şi acuzat c ar fi r spândit o alarm fals , provocând panic (Sallustius,
op. cit., XXXI, 1-3). La acestea se adaug şi statutul s u de homo novus,
apar inând clasei sociale de mijloc (cea a cavalerilor), inferior ca ori-
gine reprezentan ilor aristocra iei (dintre care f cea parte şi Catilina).
41 Cicero, Ad Atticum, II, 1, 3: oratiunculas autem et quas postulas et pluris

etiam mittam... Quarum... septima quom Catilinam emisi, octava quam

 
17
 Catilinara I 

consider c ora iile In Catilinam au fost publicate la trei ani dup

desf şurarea evenimentelor42. Cicero însuşi sus ine c , la fel ca şi
în cazul altor discursuri, scopul public rii este unul didactic,
educativ (quoniam quidem ea quae nos scribimus adulescentulorum
studiis excitati te etiam delectant)43. Cu toate acestea, este pu in
probabil ca schimbarea situa iei în care se afla oratorul la vremea
                                                            
habui ad populum postridie quam Catilina profugit, nona in contione quo
die Allobroges indicarunt, decima in senatu Nonis Decembribus – î i voi
trimite unele cuvânt ri scurte, atât pe cele pe care le ceri, cât şi unele
în plus... Dintre acestea... a şaptea <este cea rostit > când l-am f cut
pe Catilina s plece, a opta cea pe care am inut-o c tre popor a doua
zi dup plecarea lui Catilina, a noua <cea inut > în senat în ziua
când alobrogii au f cut dezv luirile, a zecea <cea rostit > în senat la
nonele lui decembrie.
42 Asupra acestui subiect, vide William B. Batstone, op. cit., p. 214, n. 7.

Batstone ia în discu ie şi opinia lui McDermott, conform c reia Cicero

şi-ar fi publicat Catilinarele, pe rând sau toate deodat , în decembrie
63 a. C.: „He argues for the improbability and anomolousness of a
delayed publication date. There is no external evidence to support
this argument but the proof from probability and normal practice is
rigorous”. L. Laurand, Études sur le style des Discours de Cicéron, avec
une esquisse de l’histoire du „cursus”, tome I, 4 édition revue et
corigée, Amsterdam, 1965, p. 10, n. 2, consider totuşi c nu exist
nici o dovad clar a faptului c discursurile ar fi fost redactate în
anul 60, şi nu mai înainte; Atticus ar fi putut s -i cear acele
oratiunculae, nu pentru c nu le-ar fi citit deja, ci pentru a le reciti sau
pentru a p stra o copie în bibliotec ori pentru a dispune copierea lor
în scopul vânz rii.
43 Cicero, Ad Atticum, II, 1, 3. Se pare îns c oratorul avea şi un alt

motiv pentru a publica aceste discursuri – acela de a se justifica în

fa a opiniei publice pentru ac iunile întreprinse în scopul în buşirii
conspira iei (mai ales pentru condamnarea la moarte a complicilor lui
Catilina, f r a fi judeca i).

18
 N ot ă i s t o r ică  

respectiv , criticat dur pentru unele dintre ac iunile întreprinse

în timpul evenimentelor din 63 a. C. (îndeosebi pentru condam-
narea la moarte a complicilor lui Catilina, f r a-i aduce în fa a
unui complet de judecat ), s nu fi influen at redactarea ulte-
rioar a cuvânt rilor. Este dificil de apreciat ce ar fi putut fi
ad ugat, eliminat sau nuan at fa de discursurile rostite44. Aşa
cum subliniaz Christopher P. Craig45, exist în textul primei
Catilinare câteva pasaje care au prea pu in sens în 63 a. C., dar
sunt importante pentru Cicero în 60. Spre exemplu, credem c
fragmentele, destul de ample (I, 22; I, 23; I, 29), în care oratorul
insist asupra urii şi duşm niei care s-ar abate în viitor asupra
lui dac l-ar fi determinat pe conspirator s plece în exil, ar fi
putut fi introduse sau dezvoltate ulterior.
Robin Nisbet, citat de acelaşi exeget (ibidem), îşi exprim
dubiile cu privire la faptul c senatul roman, confruntându-se cu
o problem atât de serioas şi de urgent , şi-ar fi pierdut
într-adev r timpul cu astfel de invective, iar personificarea
patriei care se adreseaz celor dou personaje centrale ale
afacerii în discursuri con inând „magniloquent periods” (I, 18; I,
27) şi-ar fi g sit cu greu locul într-o dezbatere real .
                                                            
44 Richard Edwin Smith, Cicero the Statesman, Cambridge, New York,
1966, p. 111. Vide et Christopher P. Craig, op. cit., pp. 257-258; William
W. Batstone, op. cit., p. 214. Gaston Boissier, op. cit., p. 178, crede c
schimb rile din varianta publicat a primei Catilinare nu sunt de
mare importan . L. Laurand, op. cit., pp. 8-9, discutând opinia lui M.
John, conform c reia, în discursul publicat, Cicero a reunit darea de
seam c tre senat (relatio) f cut în deschiderea şedin ei, cu invectiva
pronun at dup interven ia lui Catilina, constat c nu exist nici o
dovad cert care s sus in acest fapt (cu excep ia pasajului din
Sallustius, op. cit., XXXI, 5-9).
45 Christopher P. Craig, op. cit., p. 257.

19
 Catilinara I 

IV. Scopul primei Catilinare

Dac scopul principal al public rii pare a fi, pe lâng cel educativ,
justificarea ac iunilor consulului, adev ratul obiectiv al rostirii
primei Catilinare este mai pu in clar.
Fiind, în egal m sur , pe de o parte un rechizitoriu şi o
invectiv împotriva lui Catilina46, iar pe de alt parte o încercare
de autoap rare şi de legitimare a faptelor consulului, discursul a
fost conceput47 astfel încât s exercite o puternic presiune asupra
auditoriului, orientându-i opiniile în direc ia dorit de orator.
Cicero mânuieşte cu m iestrie o gam foarte larg de procedee

                                                            
46 Christopher P. Craig, Self-Restraint, Invective, and Credibility in Cicero’s
„First Catilinarian Oration”, „The American Journal of Philology”, Vol.
128, N. 3 (Autumn, 2007), pp. 336-337, observ în prima Catilinară
prezen a unui num r surprinz tor de redus de loci communes caracte-
ristici invectivei: comportament sexual inadecvat (I, 13); ostilitate fa
de familie (I, 14); risipirea averii, dificult i financiare (I, 14); dorin a
de putere, aspira ia spre domnie sau tiranie (passim); cruzimea fa de
cet eni şi alia i (passim); inten ia de distrugere a propriet ii publice
şi private (I, 18; 26); laşitate (doar I, 20, f r a fi vorba de laşitate în
lupt ). Despre scopul în care apeleaz Cicero la invectiv , vide
Amanda Ross, Cicero’s Construction of Ethos in the First Catilinarian,
„Tiresias”, Vol. 1 (2012), p. 37 („Cicero judiciously uses invective in
order to turn the Senate against Catiline without compromising his
own credibility”). Oratorul are îns grij s se protejeze împotriva
eventualelor urm ri negative pe care le-ar putea avea asupra sa
virulen a unei astfel de invective (ibidem, pp. 38-39): îşi subliniaz
rolul activ în descoperirea conjura iei şi ap rarea cet ii, apeleaz la
autocritic , exonereaz senatul (care luase atitudine prin emiterea
decretului din octombrie).
47 Christopher P. Craig (Three Simple Questions, p. 255) consider discur-

sul „pedagogically almost perfect”.

20
 N ot ă i s t o r ică  

retorice, care par menite atât a-l convinge pe conspirator c este

indezirabil şi, ca urmare, trebuie s p r seasc Roma, cât şi a-i
determina pe senatori s cread c L. Catilina reprezint un
pericol major pentru republic şi trebuie îndep rtat48.
William W. Batstone49, remarcând dificultatea identific rii
unui scop precis şi a unui efect imediat al acestui discurs50, con-
chide c întreaga ora ie este, de fapt, despre Cicero, urm rind s
prezinte ac iunile, hot rârile, inten iile, informa iile de inute,
opiniile formulate de acesta51. „By my interpretation, Cicero in
the First Catilinarian neither advances a particular policy as the
subject of debate and deliberation nor does he seek a verdict on
Catiline. His speech is partly self-defense and autobiography,
partly justification and statement of public policy”52. Consider m
plauzibil opinia lui Batstone, îns trebuie remarcat faptul c ,
dac aceasta este posibil s fi fost îndeosebi inten ia public rii
(atunci când toat lumea conştientiza faptul c totuşi avusese loc

                                                            
48 „Cicero also hoped to convince those who refused to take seriously
the danger represented by Catiline that strong and concerted action
was politically required, legally sanctioned and morally justified” –
Ann Vasaly, Representations: Images of the World in Ciceronian Oratory,
Berkeley, 1993, p. 49, n. 16.
49 William W. Batstone, op. cit., p. 215.
50 Plecarea lui Catilina la armata lui Manlius f cea parte, oricum, din

planul conspira iei (cf. In Catilinam I, 9).

51 „The First Catilinarian is, I conclude, finally about Cicero. It is about

interpreting Cicero, about who he is and what it means to have and

to have had him as consul; it is about what he has done, what he
plans, what he knows, and what he has said. In rhetorical terms, this
speech constructs and presents Cicero's version of his consular ethos” –
William W. Batstone, op. cit, p. 216.
52 Ibidem.

21
 Catilinara I 

o conspira ie împotriva statului, urzit de Catilina), în momentul

rostirii ar fi putut fi acordat o importan cel pu in egal
denigr rii şi discredit rii adversarului în fa a unui auditoriu care
înc nu fusese convins pe deplin nici de existen a conjura iei, nici
de faptul c autorul acesteia ar fi fost Catilina.
Deşi Cicero pretinde c este la curent cu întregul plan al
complotului şi cu toate mişc rile conjura ilor, deşi afirm c
acestea sunt cunoscute, de fapt, de to i senatorii, realitatea este
c , în momentul rostirii discursului, înc nu dispunea de o
dovad palpabil a implic rii lui Catilina. Singura prob irefuta-
bil ar fi fost plecarea conspiratorului în Etruria, pentru a deveni
conduc torul unei armate despre care se ştia sigur c fusese
preg tit la Faesulae de c tre Manlius. Cicero îşi asum riscul de
a convoca senatul şi de a vorbi în fa a unui auditoriu nu neap rat
ostil, cât, mai curând, rezervat şi indecis53, bazându-se, poate,
mai mult pe extraordinara sa abilitate retoric şi pe puterea de
persuasiune a discursului s u fulminant.
Oratorul apeleaz , în structurarea argument rii sale, la un
adev rat arsenal de tehnici: apostrofarea adversarului, denigrarea
sa, dar şi la o aparent autocritic , parte integrant din strategia
sa autodefensiv , toate menite s provoace, s conving , dar şi s
impresioneze. Însuşi contrastul dintre afirma iile din primele
paragrafe, în care sus ine juste ea, legitimitatea şi necesitatea
aplic rii pedepsei capitale conspiratorului, şi cele ulterioare, în
care îl îndeamn s p r seasc Roma (unde este indezirabil,

                                                            
53 Publicul alc tuit din senatori era destul de reticent fa de consul
(motivele fiind diverse: dezv luirile alarmante f cute de acesta care
nu se concretizaser , calitatea lui de homo novus, invidia fa de
ascensiunea sa rapid , atitudinea arogant a acestuia).

22
 N ot ă i s t o r ică  

duşm nit de to i, urât de senat), reprezint un artificiu la care

oratorul apeleaz pentru a masca lipsa unor probe temeinice.
Plecarea lui Catilina, un om atât de nociv statului încât ar
trebui executat, pentru a prelua conducerea unei armate, ar fi fost,
poate, mai primejdioas decât r mânerea sa în Roma. Realitatea era
aceea c Cicero nu avea aprobarea senatului (chiar dac sus ine
c t cerea senatorilor era, de fapt, o modalitate solemn de a-l
înfiera şi condamna pe Catilina54) nici pentru „a-i da ordin s plece
în exil”55, nici pentru a-l ucide. Singura solu ie era aceea de a se
asigura c acesta va p r si Roma, aşa cum, de altfel, pl nuise.
În repetate rânduri, Cicero îi cere conspiratorului s plece
împreun cu complicii s i56. S îşi fi închipuit totuşi Cicero c îi
va convinge şi pe ceilal i s plece odat cu Catilina, deşi ştia bine
c o parte dintre aceştia aveau dispozi ie s r mân în Roma
pentru a declanşa revolta intern 57? El chiar sus ine c motivul
pentru care Catilina nu a fost condamnat la moarte este acela c
în urma lui ar fi r mas restul conjura ilor, preg ti i s îi duc
planul la îndeplinire (şi, s-ar putea ad uga, s îl r zbune).
Trebuie remarcat c Cicero pare s nu ia în calcul posibilitatea c ,
pierzându-şi conduc torul, ceilal i ar fi putut fi prea însp imân-
ta i şi dezorienta i pentru a mai întreprinde ceva. Consider m
pu in probabil ca oratorul s îşi fi imaginat într-adev r c vehe-
men a discursului s u şi demonstrarea faptului c era la curent
cu planurile conspira iei i-ar fi putut speria atât de tare pe
conjura i (mai ales c nu le sunt rostite numele, ci se sugereaz
doar faptul c unii dintre cei prezen i în senat au participat la

                                                            
54 In Catilinam I, 20-21.
55 Ibidem, 13; 20; 23.
56 Ibidem, 10; 13; 30; 31.
57 Ibidem, 9.

23
 Catilinara I 

întrunirea conspiratorilor58), încât to i aceştia s se gr beasc a

p r si Roma.
În subsidiar, un alt motiv al reac iei vehemente a lui Cicero
ar fi putut fi teama de un nou atentat la propria-i via 59. Catilina
însuşi, conform dezv luirii lui Cicero60, a afirmat c doreşte s
plece, îns dup uciderea consulului. Sallustius61 avanseaz
supozi ia c Cicero ar fi rostit prima Catilinară fie împins de
teama provocat de venirea conspiratorului în senat, fie de furie:
Tum M. Tullius consul, sive praesentiam eius timens sive ira conmotus,
orationem habuit luculentam atque utilem rei publicae, quam postea
scriptam edidit.62 (Atunci, consulul M. Tullius, fie temându-se de
prezen a acestuia, fie a â at de mânie, a rostit o cuvântare str lu-
cit şi util republicii, pe care apoi a publicat-o).
La prima vedere, destinatarul cuvintelor oratorului pare a
fi în primul rând Catilina. Schimbarea interlocutorilor (Cicero se
adreseaz pe rând lui Catilina, senatorilor, în final şi lui Iuppiter
                                                            
58 Ibidem, 8.
59 În discurs, oratorul aminteşte în repetate rânduri despre pericolul în
care se afla; face trimitere la amenin rile ce au planat asupra sa în
anul precedent şi în timpul alegerilor consulare ale anului în curs (In
Catilinam I, 11; 15; 16), la cei doi cavaleri romani care inten ionau s îl
ucid (ibidem, 9); la teama sa de a-l ad posti pe Catilina în propria-i
cas (ibidem, 19).
60 Ibidem, 9.
61 Sallustius, op. cit., XXXI, 6.
62 Este vorba de prima Catilinară, men ionat de Sallustius. Rostit în

unul dintre momentele-cheie ale desf şur rii evenimentelor, ora ia

nu este reprodus de istoricul latin, care justific aceast omisiune
prin faptul c fusese deja publicat şi, ca urmare, era accesibil
tuturor în varianta autorului. Vide et T. R. S. Broughton, Was Sallust
Fair to Cicero?, „Transactions and Proceedings of the American
Philological Association”, Vol. 67 (1936), p. 36.

24
 N ot ă i s t o r ică  

Stator, şi vorbeşte atât în numele lui, al consulilor, al senatorilor,

al cavalerilor şi cet enilor, al lui Catilina, al patriei63) confer
discursului impresia de spontaneitate. Cu toate acestea, publicul
int , pentru care Cicero sus ine acest discurs, îl reprezint , de
fapt, senatorii. Aflat într-o situa ie destul de delicat (un homo
novus, apar inând clasei cavalerilor, vorbind în fa a membrilor
aristocra iei senatoriale împotriva unuia dintre ei64), Cicero
trebuie s îi conving de veridicitatea faptelor, s îi încânte prin
gama larg de procedee furnizate de retoric şi, mai ales, s îi
impresioneze, insuflându-le aversiune fa de conspirator, deter-
minându-i, în cele din urm s -i adopte punctul de vedere65 şi s
îl sus in . Amenin rile şi reproşurile aduse lui Catilina vizau nu
atât intimidarea adversarului, cât, mai ales, discreditarea sa în
fa a auditoriului. Trecerea în revist a ac iunilor sale reprobabile
(sau cel pu in suspecte) din trecut urm rea, de fapt, reactuali-
zarea unor informa ii pe care cei de fa le cunoşteau deja, într-o
form sau alta, fiind destinat a-l pune pe acuzat într-o lumin
nefavorabil în fa a senatorilor. Detaliile oferite de consul despre
planul conspira iei aveau atât rolul de a demonstra faptul c este
la curent cu întreaga activitate a conspiratorului, iar întâmpl rile
                                                            
63 Cf. William W. Bastone, op. cit., p. 238.
64 Conform lui Sallustius, op. cit., XXXI, 7, Catilina subliniaz în replica pe
care încearc s o dea discursului lui Cicero, diferen a de statut social
dintre el (patrician roman) şi consul (inquilinus civis urbis Romae –
cet ean ocazional al oraşului Roma). Cf. Appianos, op. cit., II, 2.
65 Publicul c ruia i se adreseaz Cicero ar putea fi împ r it, conform lui

Christopher P. Craig, op. cit., p. 259, în cinci tipuri de auditori:

Catilina, ceilal i conspiratori, cei care erau împotriva lui Catilina,
scepticii şi cei care nu ştiau ce s cread . Pot fi ad uga i acestora,
îndeosebi ca membri ai grupului- int vizat la publicarea discursului,
şi adversarii lui Cicero.

25
 Catilinara I 

sunt reale66, cât şi de a avertiza şi a insufla team în sufletele

membrilor senatului. Prosopopeea patriei şi invoca ia c tre
Iuppiter Stator sunt introduse, de asemenea, în scop retoric
pentru a sensibiliza auditoriul.
Este posibil ca, în împrejur ri uşor diferite, Cicero s fi
rostit un discurs conceput într-o alt manier . Dac , aşa cum îşi
programase, Catilina ar fi plecat din Roma pe 7 noiembrie, sar-
cina lui Cicero s-ar fi uşurat considerabil, iar discursul s u ar fi
fost, probabil, o dare de seam asupra situa iei f cut de consul
c tre senat (relatio; referre ad senatum)67, conform procedurii
obişnuite. Ca o m sur de siguran , pentru a evita un eventual
reproş legat de forma insolit a comunic rii, sau ca r spuns la o
provocare real din partea lui Catilina (Refer ad senatum – I, 20 –
adu la cunoştin senatului), Cicero ine s precizeze c nu acest
lucru îl are în vedere (non referam), ci inten ioneaz doar s
demonstreze ostilitatea senatorilor fa de conspirator (exploa-
tându-le abil t cerea). În realitate, el conştientiza faptul c nu
de ine suficiente probe pentru a le ob ine sus inerea în emiterea
unui ordin împotriva acuzatului68.
În situa ia dat , oratorul se vede nevoit s îşi conceap şi s
îşi organizeze ora ia în mod diferit fa de structurarea în partes
                                                            
66 Cf. Quintilianus, Institutio oratoria, IV, 3, 6.
67 Adolf Berger, Encyclopedic Dictionary of Roman Law, „Transactions of
the American Philosophical Society”, Philadelphia, New Series,
Volume 42 part 2, 1953 (reprinted 1991), p. 673. Cf. Claude Loutsch,
op. cit., pp. 283-284. Despre modul de desf şurare a şedin elor senatu-
lui roman, vide A. G. Russell, The Procedure of the Senate, în „Greece &
Rome”, Vol. 2, N. 5 (Feb., 1933), pp. 112-121; Pierre Gaspard Hubert
Willems, Le Sénat de la République romaine, t. 2, Louvain, 1883 etc.
68 Dio Cassius, op. cit., XXXVII, 33, 1, sus ine c senatul a emis un decret

prin care i se ordona lui Catilina s p r seasc oraşul.

26
 N ot ă i s t o r ică  

orationis (exordium, narratio, confirmatio, reprehensio, conclusio)

specific îndeosebi discursurilor juridice69. Eforturile depuse de
unii cercet tori de a identifica în prima Catilinară aceast
diviziune nu au avut rezultatul aşteptat70.

V. Structura ideatică a discursului

Majoritatea exege ilor sunt de acord c este dificil de stabilit un

plan exact al discursului. În func ie de diverse criterii, s-a încer-
cat stabilirea structurii acestuia.

                                                            
69 William W. Batsone, op. cit., p. 218, claseaz totuşi discursul ca fiind
epideictic (apar inând genului demonstrativ), f r s solicite o
ac iune anume din partea senatului. Cf. Tiffany Huggard-Lee, Self-
blame in Cicero’s First Catilinarian Oration, p. 2
(http://kuscholarworks.ku.edu/dspace/bitstream/1808/7839/1/Hug
gardLee_ku_0099M_11425_DATA_1.pdf): „Parts of the speech are
obviously epideictic, other sections are closer to deliberative oratory,
some seem to conform more to the standards of a forensic speech,
and a few sections cannot be classified as any of these types”.
70 Christopher P. Craig (op. cit., p. 262) comenteaz încercarea între-
prins de C. Jenney, Jr., R. V. Scudder şi D. D. Coffin în Third Year
Latin (1970) în aceast direc ie: „In Jenney, the citing of precedents for
the killing of a seditious citizen (I. vv.16-28-11) is called the narration,
while the recitation of the rise of Manlius’ army, the alleged plots to
kill the Optimates on October 28, to attack Praeneste on November 1,
to kill Cicero on the previous morning (III-IV), are classified not as
narration but as confirmatio or argumentation. It is clear that the
traditional divisions of a speech, especially a judicial speech, into
exordium, narration, argumentation, and peroration just do not work
well for the first Catilinarian”.

27
 Catilinara I 

Se remarc , în primul rând, începutul inedit al ora iei,

cunoscut ca exordium ex abrupto (început brusc)71, lipsit de obişnu-
itele subdiviziuni insinuatio şi captatio benevolentiae. Claude
Loutsch72 îl numeşte în analiza sa „exorde comminatoire”. Apostro-
farea73 lui Catilina este, constat acelaşi exeget74, parte integrant
a unei tactici preferate de Cicero, aplicate în inten ia izol rii adver-
sarului şi cre rii unei impresii de solidaritate a publicului cu
oratorul.
H. Bornecque75 este de p rere c exordium-ul lipseşte cu
des vârşire, materialul fiind divizat, în func ie de destinatar, în
dou p r i (prima adresat lui Catilina: 1-27; iar cea de-a doua
senatorilor: 27-32), urmate de o scurt perora ie (33)76. Conform
                                                            
71 Claude Loutsch, op. cit., p. 300, vede în aceast neglijare a regulilor
elabor rii unui discurs, care las impresia de spontaneitate, nu o
încercare de a convinge, ci expresia furiei şi urii oratorului, care
confer veracitate acuza iilor aduse.
72 Ibidem, p. 282.
73 Despre existen a şi utilitatea acestei figuri în anumite forme de

exordium, vide Quintilianus, op. cit., IV, 1, 63-68.

74 Claude Loutsch, op. cit., p. 287. Cf. William W. Batstone, op. cit., 227,

n. 36.
75 H. Bornecque, Les Catilinaires de Cicéron, étude et analyse, Paris, 1936.
76 Conform lui H. Bornecque, prima parte, adresat conspiratorului,
con ine o încercare de intimidare a acestuia; apelul la ra iune (singura
mişcare rezonabil ar fi p r sirea Romei), apelul la sentimentul
onoarei şi la ura fa de Cicero (prin plecarea sa la îndemnul consu-
lului, ura tuturor s-ar r sfrânge asupra acestuia din urm ). Partea a
doua, în care le vorbeşte senatorilor, urm reşte s justifice fa de
aceştia faptul c îl las pe Catilina s plece în tab ra lui Manlius.
Perora ia, de un patetism sobru şi discret (p. 139), în care îl invoc pe
Iuppiter Stator, rugându-l s îi protejeze pe cet eni de Catilina şi de
complicii lui, las auditoriul s mediteze asupra pericolului.

28
 N ot ă i s t o r ică  

lui Christopher P. Craig77, ora ia ciceronian ar permite o diviza-

re în trei p r i, urmate de peroratio78. Maurice Levaillant79 împarte
discursul, dup ideile con inute în fiecare secven , în: exordium
(1) – apostrofarea lui Catilina, a c rui îndr zneal este intolera-
bil ; o prim parte centrat pe ideea c acesta trebuie s p r -
seasc Roma (2-27); o parte secund în care oratorul se justific
pentru faptul de a nu-l fi executat pe Catilina; perora ia (32-33)
con inând rug mintea ca cet enii corup i s se despart de cei
buni, Roma fiind salvat cu ajutorul divinit ii şi datorit vigi-
len ei consulului. William W. Batstone80, care respinge opinia lui
Claude Loutsch81 conform c reia prima Catilinară este o impro-
viza ie, considerând discursul organizat strategic şi tematic, iden-
tific patru p r i precedate de exordium şi încheiate de peroratio.
Fiecare dintre aceste secven e trateaz un aspect anume: un scurt
exordium (1-6a) cu privire la situa ia de criz ; partea întâi (6b-13a)
despre planurile lui Catilina şi despre ceea ce e de aşteptat din
partea lui; partea a doua (13b-21) asupra caracterului lui Catilina;

                                                            
77 Christopher P. Craig, op. cit., p. 261.
78 „...this type of structure: First, Cicero tries to make the strongest case
that the senate should support him in having Catiline executed (I.1-
V.10a). Second, he tries to make the strongest case to Catiline and the
senate concurrently that the senate is so uniformly hostile to the
conspirator that Catiline might as well leave the City at this point
(V.10b-X.27a). Third, Cicero tries to address the natural objection to
his contradictory behavior (X.27b-XIII.32). He says that Catiline
deserves death, then allows him to escape to do further harm”.
79 Maurice Levaillant, op. cit., pp. 93-94.
80 William W. Batstone, op. cit., p. 227.
81 Claude Loutsch, op. cit., pp. 279-280: „L’hypothèse de l’improvisation

est confirmée par l’ordonnance du discours; visiblement ponctué par

trois interruptions de l’orateur de la part de Catilina”.

29
 Catilinara I 

partea a treia (22-27a) privind viitorul apropiat al conspirato-

rului; partea a patra (27b-32) con inând temerile patriei şi
autoap rarea lui Cicero; perora ia, alc tuit din dou fraze (doar
paragraful 33).
În opinia noastr , con inutul ideatic al primei Catilinare ar
putea fi structurat astfel:
1. Exordium (cap. I, 1)
Adresat direct lui Catilina, şi nu senatului, aşa cum ar fi fost de
aşteptat82, şi con inând o serie de interoga ii retorice, exordium-ul
acestei Catilinare reprezint o modalitate eficient de a face
presiuni83 asupra celui în cauz şi de a insista asupra faptului c
a fost deja descoperit conspira ia urzit de acesta.
2. Prima pars (cap. I, 2-IV, 10)
Cicero, adresându-se, pe rând, când lui Catilina, când senato-
rilor, sus ine ideea legitimit ii condamn rii la moarte a conspi-
ratorului, în lumina probelor cu privire la activitatea şi planurile
acestuia (atât a celor dezv luite anterior de c tre consul, cât şi a
celor descoperite recent) şi în virtutea exemplelor înaintaşilor.
Cu toate acestea, aplicarea pedepsei capitale nu este suficient
pentru anihilarea pericolului: vor r mâne în oraş complicii lui
Catilina.
3. Secunda pars (cap. V, 10-X, 27)
Adresându-se lui Catilina, oratorul îl îndeamn s p r seasc
Roma. Argumentarea lui Cicero are în vedere urm toarele
aspecte:
a) (cap. IV, 10-V, 13) prin plecarea conspiratorului (aşteptat
deja în tab ra lui Manlius) împreun cu tovar şii s i, republica
                                                            
82 Quintilianus, op. cit., IV, 1, 63-64.
83 Ibidem, 68.

30
 N ot ă i s t o r ică  

va sc pa de o amenin are intern , iar cet enii se vor sim i elibe-

ra i de o team ap s toare. Consulul constat c , atunci când în
primejdie se afl nu doar persoana sa, ci întreaga ordine politic ,
nu mai este suficient doar ap rarea prin mijloace proprii, ci este
necesar o m sur mai drastic : izgonirea duşmanului;
b) (cap. VI, 13-VIII, 21) nimic nu îl mai re ine pe Catilina în
Roma; faptele sale reprobabile (atât cele din trecut, cât şi cele
recente) sunt bine cunoscute, dezaprobarea şi indignarea tuturor
fiind exprimate în diverse moduri (din partea senatorilor,
printr-o t cere dezaprobatoare şi prin izolarea conspiratorului,
din partea patriei prin reproşuri amare, dinspre mul imea
cavalerilor şi cet enilor care înconjoar senatul prin vocifer ri);
c) (cap. IX, 22-23) p r sind oraşul determinat de Cicero,
Catilina ar stârni ura concet enilor împotriva duşmanului s u;
d) (cap. IX, 24-X, 27a) locul şefului conspira iei şi al compli-
cilor lui se afl în afara zidurilor Romei, în tab ra lui Manlius,
printre cei asemenea lor.
4. Tertia pars (cap. XI, 27-XIII, 31)
Cuprinde autoap rarea lui Cicero şi este structurat în dou
sec iuni:
a) (cap. XI, 27-29) într-un al doilea discurs fictiv al patriei
personificate, con inând reproşul adresat consulului de a nu fi
ordonat uciderea lui Catilina, sunt sugerate trei motive care l-ar
fi putut împiedica s ia aceast m sur (obiceiul str moşilor,
legile cu privire la pedepsele acordate cet enilor romani, teama
de ura posterit ii), dar şi argumente asupra netemeiniciei lor.
b) (cap. XII, 29-XIII, 31) oratorul adopt o atitudine
autodefensiv şi ofer ca justificare a ac iunilor sale pericolul
reprezentat de conspiratorii care ar r mâne în Roma dup uci-
derea şefului lor.

31
 Catilinara I 

5. Peroratio (cap. XIII, 32-33)

Cuprinde concluzia c , prin plecarea lui Catilina şi a tuturor
conjura ilor, vor înceta toate ac iunile împotriva statului şi a
cet enilor. Ultimul paragraf (33) cuprinde dou fraze: prima,
adresat lui Catilina, exprim un ultim îndemn de a p r si
Roma, iar a doua con ine o invoca ie c tre divinitatea în al c rei
templu se întrunise senatul (Iuppiter Stator) implorat s
protejeze cetatea şi s îi pedepseasc pe vr jmaşii ei.

32