Dimitrie Cantemir(ca savant)

Acest savant de renume european s-a nascut la 26 octombrie 1673, intr-o familie
de moldoveni din tinutul Falciului. Tatal invatatului era un om fara carte, dar foarte
istet, Constantin Cantemir, domn al Moldovei. Cunostea trei limbi de circulatie
pe timpul respectiv, dar fara a sti sa scrie. A fost supus turcilor, dar si boierilor
moldoveni si la uneltirile celor din urma. Ordona decapitarea lui Miron Costin,
fapt care care va fi atacat de fiul sau mai tarziu, intr-o scriere memografica.
Instructia o primeste in familie, de la dascalii scoliti in Lipsca si Viena, invatand
limbile greaca, latina, romana, italiana. La varsta de 15 ani este trimis la
Constantinopol studiind la o scoala de dimensiunile celor din occident, formandu-
si o cultura de admirat. A stat la Constantinopol aproape 20 ani. Dupa moartea
tatalui sau a fost ales domn, de boierii mari, dar turcii, platiti
de Constantin Brancoveanu (donul Tarii Romanesti), nu l-au recunoscut ci au
impus la tronul tarii pe un domn muntean de incredere al turcilor si al lui
Constantin Brancoveanu. Acest moment devine subiect pentru lucrarea artistica:
“Istoria ieroglifica sau lupta dintre noroc si corb”. Scriitorul se intoarce la
Constantinopol, invata turca, araba, persana, devenind primul nostru orientalist. In
1697 ia parte la lupta de la Zenta, unde va vedea dezastrul armatelor sultanului, iar
situatia de pe campul de lupta I-a prilejuit scrierea unei carti istorice intitulata:
“istoria cresterii si descresterii Imperiului Otoman”, lucrare care a stat la
dispozitia cercetatorilor mai mult de un secol, fiind aproape inlocuita cu un tratat
de istorie turceasca, scris de austriacul Iosef von Hammer.

In 1710 devine domn al Moldovei carmuind tara doar cateva luni. Incheie
un tratat de alianta cu tarul Rusiei – Petru I angajandu-se sa-l sprijine in batalia
impotriva turcilor. In iulie 1711 are loc lupta de la Stavilesti in care oastea ruseasca
si moldoveneasca sunt invinse, apoi Dimitrie Cantemir este obligat sa se retraga
din Moldova, sa-l urmeze pe tar si sa se stabileasca la Petersburg, unde moare dupa
12 ani, in 1723.

Lucrarile redactate de Constantin Brancoveanu in timpul sederii in Rusia au

fost cerute de societatea culta si de catre conducatorii tarii. Cantemir a inceput sa
scrie carti filozofice cu caracter religios si a terminat cu opere istorice, stiintifice si
geografice. A scris mai mult in latineste, caci limba latina era pe atunci limba
universala a stiintei. Scriind in limba latina, scriitorul se adresa lumii intregi, lumii
invatate. Prima lui lucrare se intituleaza “Divanul sau galceava inteleptului cu
lumea sau giudetul sufletului cu trupul”, tiparita la Iasi in greceste si in romaneste.
Subiectul acestei carti porneste de la epistola apostolului Pavel catre Galateen. In
scrierea lui Cantemir, in afara de aceste texte cu continut religios, autorul face
trimiteri la cateva personalitati de marca ale culturii: Cicero, Epictet, Seneca, etc.
apoi la marele umanist olandez Erasmus din Rotterdam.

A doua lucrare a lui Dimitrie Cantemir, tot de esenta filozofica este “Stiinta
sacrosanta” sau I se mai spune “Imaginea Stiintei Sacre care nu se poate zugravi”.
Stiinta sacra este teologia, ea nu se poate zugravi, fiind abstracta. Cantemir are
certitudinea s-a personala ca ar exista o stiinta sacra si ca aceasta stiinta nu poate sa
fie decat aceea pe care Creatorul o are despre sine si despre creaturile sale. Omului
ii este inacceptabila o asemenea stiinta a adevarului absolut. Atat “Divanul” cat si
“Stiinta sacrosanta” au fost dedicate de catre autor, dascalului, adus de tatal sau in
familie pentru ai instrui copiii – Ieremia Cacavelas. Legaturile lui Cantemir cu
Academia de la Constantinopol se confirma prin doua carti de gandire rationala si
extrarationala: “Logica” si “Metafizica”. Scrie in limba turca “Tratat de muzica
turceasca” cu note arabe. Dupa esecul de la Stanilesti (1711), Cantemir este luat
sub protectia lui Petru I si se stabileste la Petersburg. Aici incepe sa scrie si sa-si
faca cunoscuta prezenta lui de mare carturar, in occident, in special prin fiul sau,
care a fost ambasador al Rusiei la Berlin, Londra, Paris. In 1714 este ales membru
al Academiei din Berlin, la cererea acestui for inalt va scrie lucrarea “Descrierea
Moldovei”, facandu-si tara cunoscuta strainatatii si lumii intregi. Lucrarea cuprinde
trei parti: partea geografica (granitele, apele, impartirea pe tinuturi, forme de relief,
bogatii, etc, deci geografia fizica si economica); partea a doua apartine geografiei
politice, organizarea statului feudal, relatari despre religie, despre limba, despre
obiceiuri, traditii, descriindu-le cu detalii, partea a treia se refera la unitatea limbii
romane facand afirmatia “Valahii si ardelenii au acelasi grai cu moldovenii”. Este
primul nostru carturar care spune ca in limba noastra se afla si cuvinte de origine
daca. La sfarsitul lucrarii sale este desenata harta Moldovei, fiind prima scriere in
care apare harta acestei tari in cultura noastra.

Scrie o carte cu caracter memoralistic “Viata lui Constantin Cantemir”. Dupa ce

trateaza originea familiei, subliniaza apoi calitatile tatalui sau, in final se opreste
asupra unei greseli, pe care nu i-o poate ierta si anume faptul ca s-a supus turcilor
si boierilor si la uneltirile celor din urma, la sacrificat pe cel mai mare invatat al
timpurilor – Miron Costin.

Ultima carte a lui Dimitrie Cantemir se intituleaza “Hronicul vechimii

romano-moldo-valahilor”, carte ce I-a servit celui mai mare aparator al neamului
romanesc, in confruntarile lui de la curtea imperiala de la Viena – Inochentie Micu
Klein. De aceea Dimitrie Cantemir a fost numit un percusor al iluminismului
romanesc.

În virtutea împrejurărilor, D. Cantemir şi-a scris cele mai de vază lucrări -

moldoveneşti prin mesajul lor, prin felul de a vedea şi a aprecia fenomenele şi
chiar prin limbă - moldovenească, departe de patria sa Moldova.
Dimitrie Cantemir în domeniul filosofiei a scris Divahul sau gîlceava înţeleptului
cu lumea sau judeţul sufletului cu trupul (1698); Mic compendiu de logică
generală (1701, în limba latină). Domnitorul Moldovei D. Cantemir este şi autorul
primului roman moldovenesc - Istoria ieroglifică conceput în cheie alegorică,
plăsmuit în limba moldovenească (1705).
Străduindu-se „în moldovenie elinizeşte şi în elinie moldoveneşte”, D. Cantemir
prezintă alegoric relaţiile încordate de ordin politic dintre Moldova (împărăţia
Leului) şi Valahia (împărăţia Corbului), amîndouă fiind sub călcîiul Imperiului
Otoman (împărăţia Peştelui). Dar lui D. Cantemir i-au dus faima în lume,
înscriindu-i numele pe veşnicie pe frontispiciul ştiinţei universale, lucrările sale
istorice: Istoria creşterilor şi descreşterilor Imperiului Otoman (1714-1716, în
limba latină); ea a fost tradusă şi editată în limba engleză (două ediţii: 1734-1735,
1756), în limba franceză (două ediţii în 1743), în limba germană (1745) şi una în
italiană (traducător Antioh Cantemir, fiul lui Dimitrie, şi abatele Guasco); a fost
recomandată în Enciclopedia lui Diderot şi d'Alambert (XXXIV, Geneva, 1778).
Viaţa lui Constantin Cantemir a fost scrisă în 1716 în limba latină. Varianta în
limba rusă a apărut la Moscova în 1783, cuprinzînd şi genealogia cantemireştilor,
alcătuită de T. Baier, membrul Academiei Imperiale de Ştiinţe a Rusiei.
Această lucrare este prima monografie despre viaţa şi activitatea unui domn al
Moldovei - încă o mărturie valoroasă a bogăţiei şi diversităţii istoriografiei
moldoveneşti. La 11.07.1714 Dimitrie Cantemir este ales membru al Academiei
din Berlin (Societas Regia Berolinensis). În diploma de membru se menţiona că
alesul „printr-o pildă pre cît de demnă de laudă, pre atît de rară şi-a închinat
numele ilustru cercetărilor ştiinţifice”.