Domnul: Domnu-i acas?

Feciorul: Da, dar mi-a poruncit s spui, dac l-o cuta cineva, c-a plecat la
ar.
D. : Dumneata spune-i c-am venit eu.
F. : Nu pot, domnule.
D. : De ce?
F. : E ncuiat odaia.
D. : Bate-i s deschid.
F. : Apoi, a luat cheia la dumnealui cnd a plecat.
D. : Care va s zic, a plecat?
F. : Nu, domnule, n-a plecat.
D. : Amice, eti... idiot!
F. : Ba nu, domnule.
D. : Zici c nu-i acas.
F. : Ba-i acas. domnule.
D. : Apoi, nu zisei c-a plecat?
F. : Nu, domnule, n-a plecat.
D. : Atunci e acas.
F. : Ba nu, da n-a plecat la ar, a ieit aa.
D. : Unde?
F. : n ora!
D. : Unde?!
F. : n Bucureti.
D. : Atunci s-i spui c-am venit eu.
F. : Cum v cheama pe dv.?
D. : Ce-i pas?
F. : Ca s-i spui.

D. : Ce s-i spui? de unde tii ce s-i spui, daca nu i-am spus ce s-i spui?
Stai, nti s-i spun; nu te repezi... S-i spui cnd s-o-ntoarce c l-a cutat...
F. : Cine?
D. : Eu.
F. : Numele dv.?...
D. : Destul, atta! m cunoate dumnealui... suntem prieteni...
F. : Bine, domnule.
D. : Ai neles?
F. : Am neles.
D. : A!... Spune-i c s ne-ntlnim negreit.
F. : Unde?
D. : tie dumnealui... Da s vie neaprat.
F. : Cnd?
D. : Cnd o putea.
F. : Prea bine.
D. : Ai neles?
F. : Am neles.
D. : A!... i dac vede pe amicul nostru...
F. : Care amic?
D. : tie dumnealui!... s-i spuie c nu s-a putut reui cu afacerea tiut
nimic, fiindc am vorbit cu persoana... Nu uita!
F. : Se poate s uit?
D. : ...i zice c acuma e prea trziu, dac n-a venit la vreme; cci dac venea
mcar cu cteva zile nainte, alt vorb!... poate c s-ar fi putut... ine minte!
F. : iu, domnule...
D. : ...deoarece nu plecase nc mtua persoanei care s-a dus pentru ca s
dea arvun tutorelui minorilor, i el nu aflase nc, deoarece nu-i spusese
nepotul cucoanei, cu care era afacerea ca i terminat, dac mai avea
rbdare pn luni seara, cnd trebuie neaprat s se-ntoarc avocatul,

fiindc s-a dus cu o hotrnicie; dar acuma, cu regret, este imposibil din mai
multe puncte de vedere, care le tie dumnealui... Aa s-i spui.
F. : Bine, domnule...
d. : A!...tii ce? nu-i spune nimic, fiinc poate nu ii minte exact persoanele.
Trec eu mai bine desear s-i spui... La cte vine d. Costic seara la mas?
F. : Care d. Costic?
D. : Stpnu-tu.
F. : Care stpn, domnule?
D. : Al tu... d. Costic.
F. : Pe stpnu-meu nu-l cheama d. Costic, e propitar...
D. : Ei! i dac-i propitar?
F. : l cheam d. Popescu.
D. : i mai cum?
F. : Cum, mai cum?
D. : Firete... Popescu, propitar... bine... i mai cum?
F. : Nu pot s tiu.
D. : Nu-l cheam Costic Popescu?
F. : Nu.
D. : Nu se poate.
F. : Ba da, domnule.
D. : Apoi vezi?
F. : Ce s vz?
D. : l cheam Costic?
F. : Ba, Mitic.
D. : Mitic?... peste poate!... Ce strad e aici?
F. : Numarul 11 bis...
D. : Nu e vorba de 11 bis...

F. : A zis domnul c nu vrea s pun 13, c e fatal.

D. : N-are-a face 13... Eu te-ntreb de strad. Ce strad e asta?
F. : Strada Pacienii...
D. : Strada Pacienii?... imposibil!
F. : Nu, domnule, e strada Pacienii.
D. : Atunci, nu e asta.
F. : Ba-i asta.
D. : Nu.
F. : Ba da.
D. : Eu caut din contr strada Sapienii, 11 bis, strada Sapienii, d. Costic
Popescu.
F. : Aa?
D. : Aa.
F. : Atunci, nu e aici.
D. : Foarte bine.