Rezumat pe acte si scene : Chirita in provintie, de Vasile Alescandri

Comedie cu cântice, în 2 acte

ACTUL I
Decorul reprezintă „o ogradă de curte boierească la ţară.”, având în stânga locuinţa
personajului principal, Chiriţa Bârzoi, în dreapta „o canape de iarbă” (pentru exterior),
iar în spate gardul şi poarta, satul zărindu-se în fundal. 
Scena 1
Câţiva ţărani solicită Chiriţei, aflată pe cal, să li se facă dreptate, întrucât fiul ei, Guliţă
„o ucis un viţăl la vânat.”, se plânge primul dintre ei, „o dat foc bordeiului cu ciubucul cel
de hârtie.”, respectiv cu ţigara, spune altul, sau a fost prins de al treilea „ţinând calea”
fiicei lui, Măriuca. Drept răspuns, Chiriţa socoteşte că „Bine v-o făcut sufleţălu!… De ce
nu vă păziţi viţăii şi Măriucele?”.
Scena 2
Chiriţa cheamă un servitor, pe Ion, ca să o ajute să coboare de pe cal, altfel urmând a
rămâne să stea „toată zâua călare ca un jandar”, declară ea.
Scena 3
 Domnul Şarl, profesorul de franceză al băiatului, o ajută să descalece, cu dificultate,
dat fiind greutatea ei mare, după care boieroaica îşi manifestă speranţa ca soţul ei,
Grigori Bârzoi, să fie numit ispravnic, scop în care acesta din urmă se afla în capitala
Moldovei, la Iaşi. Justificarea cererii constituind-o suferinţele îndurate în timpul revoluţiei
de la 1848: „şî noi avem temeiuri… Adă-ţi aminte ce groază- l apucase pe Bârzoi… că
strâga şî pin somn c- o venit zavera?…”. Toate acestea în replicile adresate Saftei,
cumnata ei.
 În cursul aceleiaşi conversaţii, Chiriţa afirmă că doreşte să îl căsătorească pe Guliţă cu
Luluţa – o fată orfană a cărei avere o administrează familia Bârzoi, în calitate de epitropi
– în ciuda faptului că „Luluţa nu bate nicidecum cu Guliţă… şî-i tot tristă de când o
rămas orfană… ba încă câteodată parcă să perde… nu-i în toate minţile.”.
Scena se încheie cu dialogul dintre Şarl şi Chiriţa, în care aceasta din urmă, vrând a-şi
demonstra cunoştinţele de limbă franceză, traduce direct expresii româneşti care nu au
echivalent francez: „il deviendra un tambour d’instruction. […] adică dobă de carte”. Şi
cu examinarea cunoştinţelor de limbă franceză ale lui Guliţă, ce consideră că în
franceză furculiţa se numeşte „furculision”, iar friptura „fripturision”, spre satisfacţia
mamei examinatoare.
Scena 4
Ion, servitorul, aduce o scrisoare trimisă de Grigori Bârzoi, iar Chiriţa îl obligă să o
prezinte „după modă”, adică aşezată pe „un talger ş- un şărvet.”.
Scena 5
Ion încurcă ordinea de aşezare a obiectelor solicitate şi pune scrisoarea sub şervet iar
şervetul sub farfurie – „după modă”, consideră acesta. Prin scrisoare Chiriţa află că
soţul ei a primit postul de ispravnic şi este sfătuită să-şi schimbe comportamentul faţă
de vecini: „Ie-o pe-acolo cam pe mare cu megieşii”. Totodată i se cere să se mute cu
toată gospodăria în târgul unde se află reşedinţa ispravnicului, ducând cu ea şi un
curcan bătrân – „c-am să- l pun în slujbă”, precizează Grigori Bârzoi,.

Scena 6
Luluţa se amuză pe seama lui Guliţă prinzându-l într-o plasă pentru fluturi, iar concluzia
Chiriţei, care vede scena, este că fata „câteodată să perde.”.

1
 Rezumat pe acte si scene : Chirita in provintie, de Vasile Alescandri

Scena 7
Luluţa se plânge, monologând: „Doamne!… tare mi- i urât aici!… Nu ştiu ce să fac toată
zâua… N-am pe nime să mă iubească, de când a murit ninecuţa… Mătuşâca-i prea
bătrână, şî Guliţă prea tânăr…”. Duce dorul lui Leonaş, prietenul ei din copilărie
Scena 8
Guliţă nu-şi dă seama de natura sentimentelor pe care le are pentru Luluţa, copil fiind,
dar le comunică indirect spunând fetei: „Îmi plac arşîcii şî zmeu- mi place:/ Mi- e drag cu
mingea de- a arunca,/ Dar lângă tine, ah! Cum să face/ Că-mi trece gustul de- a mă
giuca?”.
Scena 9
Acelaşi Guliţă a încălecat calul Chiriţei fără permisiunea mamei sale, însă nu poate
stăpâni animalul şi ţipă disperat după ajutor.
Scena 10
Chiriţa solicită ajutorul sătenilor, pentru a-şi salva copilul purtat în galop afară din
ogradă.
Scena 11
Soseşte Leonaş, după trei ani petrecuţi la Paris, iar Luluţa îl întâmpină cu lacrimi de
bucurie – „Cum no- i plânge, dacă de trii ani de zâle mă găsăsc pintre străini, care,
pentru că mă văd tristă şî pe gânduri, zâc că dau semne de nebunie… Ei nu pot
înţălege că mi- i dor de ninecuţa.”.
Scena 12
Guliţă a căzut de pe cal şi a leşinat, spre disperarea Chiriţei, care îl crede mort, dar îşi
revine – „pe franţuzeşte”, consideră mama lui – pronunţând cuvântul „trintision”. Leonaş
asistă la eveniment şi izbucneşte în râs, ceea ce o determină pe Chiriţa, jignită în
amorul propriu, să îl dea afară din ogradă. Leonaş afirmă că se va întoarce şi o
avertizează: „de azi înainte te aşteaptă la toate şotiile din partea mea.”. Promiţându-i
apoi Luluţei că va veghea asupra ei.
Scena 13
Chiriţa, însoţită de toţi cei din casă, porneşte cu trăsura înspre noul domiciliu, cel din
târgul reşedinţă de judeţ, fără a fi uitat curcanul cel bătrân.
ACTUL II
Pe scenă este înfăţişat salonul Chiriţei – cu cinci uşi, mobilier sumar – din târgul unde
se află reşedinţa ispravnicului.
Scena 1
Chiriţa interpretează un cântec în  în care arată foloasele personale dobândite din
slujba de ispravnic a soţului: „Toată lumea mi să- nchină,/ Căci aice eu domnesc,/ Şî din
oricare pricină/ Eu întâi mă folosăsc./ Păstrăvi buni şî căprioare,/ Căpăţâne de zahar,/
Juvaeruri, bani, odoare…/ Toate le primesc în dar!”.
Scena 2
Ion o informează despre cei doi evrei care au dus doar zece căpăţâni de zahăr din
douăsprezece promise ca mită pentru rezolvarea pricinii lor, dar Chiriţa decide să fie
acceptate.
Se continuă monologul din scena precedentă, de astă dată axat pe dorinţa eroinei de a
călători în Franţa.
Scena 3

2
 Rezumat pe acte si scene : Chirita in provintie, de Vasile Alescandri

Grigori Bârzoi reproşează Chiriţei renunţarea la vechile obiceiuri culinare moldoveneşti

şi adoptarea celor occidentale, precum şi cheltuielile pentru mobilier modern. Este
anunţat de către soţia sa în legătură cu programata logodire a lui Guliţă cu Luluţa, dorită
de către femeie în ciuda faptului că fata „îi cam lipsâtă acu… dar i-a trece… Când a ave
un bărbat, n-a mai bate mâţâle.”.
Un ofiţer, pe care Grigori Bârzoi îl socoteşte inspector al stăpânirii, trage în gazdă la
familia Bârzoi, spre satisfacţia Chiriţei, care observase că musafirul îi face curte.
Scena 4
Acest ofiţer, de fapt Leonaş travestit – purta şi mustăţi false –, îi declară Chiriţei
dragostea sa: „M-ai fermecat… m- ai scos din sâmţâri… căci când te zăresc… ia
aşa-mi scapără pe dinaintea ochilor… să giuri că eşti un fulger… o trăsnită…”. Leonaş
afirmă că se va sinucide (cu un pistol de ciocolată) dacă nu primeşte portretul ei şi îl
primeşte, iar Chiriţa, susţinând că are acelaşi sentiment, joacă rolul delicateţii feminine:
„te rog, menajarisăşte-mă… nu face abuz de slăbiciunea unei gingaşă fiinţi; dacă mă
iubeşti… dacă- ţi sunt scumpă… fii delicat… nu mă opri mai mult… lasă- mă să fug… că
mă munceşte cugetul…”.
Scena 5
Leonaş îşi manifestă, în monolog, satisfacţia legată de dobânndirea portretului, căci,
afirmă el, cu ajutorul acestuia Chiriţa „de- acum îi la cheremul meu…”.
Scena 6
Luluţa se întâlneşte cu Leonaş – care se deconspiră – şi îi comunică intenţia familiei
Bârzoi de a o logodi cu Guliţă. Cei doi decid să fugă împreună.
Scena 7
Guliţă intră, surprinzându-i pe cei doi în timp ce se sărutau, apoi îşi afirmă intenţia de a-l
provoca la duel pe Leonaş, dar este ironizat de către rivalul său: „Cum vrei să ne
batem?… de- a mingea, ori de- a baba-oarba?”.
Scena 8
Intră Chiriţa, îl recunoaşte pe Leonaş, acesta îi aminteşte cuvintele de amor rostite de
ea mai înainte şi posesia portretului, spre disperarea femeii, care constată că s-a „dat în
mânele haiducului”.
Scena 9
Pentru a scăpa de logodnă, Luluţa simulează pierderea minţilor, interpretând un cântec
în care descrie voalat încercarea soţilor Bârzoi de a o căsători cu fiul lor.
Scena 10
În acelaşi scop îl sperie pe Guliţă. „Îmi vine aşa o ameţeală cu furie… ideile mi se
tulbură… ochii mi se aprind… şî atunci, dacă nu m- aş stăpâni, aş bate, şî aş zgârie, şî
aş muşca pe toţi.”, spune fata cu referire la plănuitul logodnic.
Scena 11

Dat afară din casă, Leonaş revine, de această dată travestit în birjar, şi se adresează lui
Ion, pentru a solicita o întrevedere cu ispravnicul. Servitorul pretinde mită pentru Grigori
Bârzoi, sub forma curcanului cumpărat cu o carboavă, dat ca şi „peşceheş”, urmând ca
acelaşi servitor să îl revândă altui solicitant. Procedeul s-a repetat, îl informează Ion pe
Leonaş, de cincizeci şi opt de ori.
Scena 12

3
 Rezumat pe acte si scene : Chirita in provintie, de Vasile Alescandri

După ce înmânează ispravnicului darul, sub pretextul că respectă „obiceiul pământului”,

Leonaş îi cere să facă presiuni asupra unei actriţe din Iaşi, pe care ar fi adus-o cu birja
dar ea nu i-a plătit transportul.
Scena 13
Leonaş se vede din nou deconspirat, deoarece boierul unde spusese că a fost găzduită
actriţa era plecat din localitate, iar Guliţă îl recunoaşte ca fiind ofiţerul ce o sărutase pe
Luluţa. Grigori Bârzoi vrea să cheme jandarmii, dar nu apucă pentru că Leonaş pune
mâna pe bici, îi şfichiuieşte pe cei doi soţi şi fiul lor, apoi pleacă pe neobservate.
Scena 14
Luluţa intră în încăpere şi îi găseşte pe membrii familiei Bârzoi sărind ca şi cum Leonaş
ar fi continuat să îi biciuiască, spre uimirea fetei, şi anunţă sosirea musafirilor chemaţi la
logodnă.
Scena 15
Invitaţii sunt înfometaţi, fiind obişnuiţi cu masa servită la ora amiezii, iar Chiriţa îi
chemase pentru ora cinci după-amiază, urmând moda din Occident. În aşteptarea
mesei, soţia ispravnicului îşi anunţă iminenta plecare în voiajul parizian.
Scena 16
Soseşte domnul Şarl, de la Iaşi, cu paşaportul Chiriţei, pe care nu i-l dă imediat, căci
„trebui un farfuri… să- l prezentez pe farfuri… à la mode…”. Bucuroasă, cucoana îi
mulţumeşte prin cuvintele „Vous m- avez frotté le coeur avec du miel.”, transpunând în
franceză direct expresia intraductibilă literal „m- ai uns la inimă cu miere”.
Scena 17
Intră Leonaş, de data aceasta travestit în femeie, sub identitatea de actriţă din Iaşi care
îşi caută fratele dispărut. Se deconspiră Luluţei şi îi cere să oprească logodna; drept
urmare, Luluţa simulează o nouă criză („Vai de mine! Se învârteşte casa cu mine.
Toate le văd pe dos… Iaca, mătuşica se dă de- a tumba… ha, ha, ha, ha!…”) şi afirmă
că logodnicul ei ar fi aşa-zisa femeie din Iaşi, cu care vrea să se căsătorească imediat.
La sugestia domnului Şarl, de a nu o contraria căci se află în stare de criză, logodna are
loc cu Leonaş travestit.
După ce iubitul Luluţei îşi declină adevărata identitate, îi dă lui Grigori Bârzoi demiterea
din postul de ispravnic, adusă din capitala Moldovei, odată cu motivarea înlăturării din
funcţie: „Curcanu cel bătrân ţi- o jucat festa…”.
Chiriţa se împacă repede cu noua situaţie, pofteşte pe toată lumea la masa de logodnă
şi apreciază calităţile de actor ale lui Leonaş („Să-ţi spun drept… mare comedian ai mai
fost!”) după ce acesta îi restituie portretul. Şi încheie filosofic, prin generalizare:  „cei
mulţi în lume,/ Fie din Londra sau din Focşeni,/ Fie cu stare, cu rang, cu nume…/ Joc
ades roluri de comedieni.”.