Leul i iepurele de Alecu Donici Un leu c-un iepure prieteni s-au fcut.

Eu vd c v mirai i nici e de crezut; Dar cnd i sta s cutai La adunrile lumeti, Apoi mai grele lucruri i crede nefireti. Aa, odat au pornit Ei mpreun la plimbare, i iepurele au strnit Aceast ntrebare: - Prietene iubit! M mir eu i te rog s-mi spui Pricina, pentru ce cucoul nimicit, Pe care poi pe loc c-o sfrl mort s-l pui, Te sparie aa cumplit, nct tu fugi de glasul lui? - Aceasta nu-i de vro mirare, Lui leul au rspuns. i noi cei mari suntem cu slbiciuni nscui. Precum un elefant, ct este el de mare, De oareci iar se teme tare. Apoi pentru aceasta dar,

Nu n zadar, Rspunse iepurul. i eu ca voi cei mari, M tem de cini copoi i varvarii ogari. i noi adeseori pe patimi ne silim Cu ale celor mari s le smluim. Dar nu prea nimerim.