Pstorul i narul de Alecu Donici Pstorul linitit Dormea la umbr vara pe cini ndjduit; Iar arpele din iarb,

cu limba-i pierztoare, Era acum aproape pstorul s omoare. Dar un nar, de mil ptruns i ndemnat, Pe somnoros n frunte Aa l-au nghimpat, nct, srind el iute, De arpe el s-au ferit, ns, cu-nti micare, narul au turtit. Un slab pe un puternic cnd vrea ca s-l trezeasc La adevr de care el nu e bucuros, Prin buna fapt poate s se primejduiasc, Ca un nar milos.