Jderul i cacomul de Alecu Donici - Da' bun ziua, nene!

mi pare curios Ca s te vz astzi n piele i voios; Ieri am privit, eu singur, ciudata vntoare Dup cacomi: trei oameni din ochi te urmreau i te-ndreptau mereu Spre mlatina cea mare; Apoi am vzut nc, cum toi la ea au stat i te-au nconjurat. Atunci... i eu, vezi bine, Temndu-m de mine, n scorbur-am intrat i nu tiu ce s-a mai urmat. Ian spune-mi, drag vecine, Cum ai scpat din lbi de om? ntreb jderul pe cacom. - Cum am scpat? rspunse cacomul moderat, Curat ca prin minune, Dar trebuie a-i spune Un lucru vederat: C omul din natur are Plecri destul de bune. Tu ai vzut cu ochii cum m-au nconjurat

La mlatina cea mare i tii c eu mai bine m dau prins Dect s fiu de glod atins. Ei bine! Vz c-un om s-apropie de mine, mi pune pe cap mna i zice la ceilali: "Emblema curiei, el trebui s triasc Ca n integritate pe om s pilduiasc! Aidei mai bine, frai, S prindem pe murdari, Pe jderi, pe vulpi, pe angrii mai mari. Ce port virtui pe gur, Dar dau prin glod i fur".