Mutele i albina Dou mute sprintenele n ri strine porneau i pe albin cu ele Cam astfel o mbiau: Hai s mergem, surioar!

! Papagalii toi ne-au spus C pe-acolo-i numai var, Soarele n-are apus. Libertatea predomnete n tot ce-i vieuitori i dreptatea nu scutete Nici de muti-ucigtori. Iar aice... oh! ce soart! S trieti n ara ta, Aci vie, aci moart, Fr a te desfta. Piajenii pe la ar n mreaj ne potopesc; Iar prin trguri, peste var, Ca pe dumani ne gonesc. Aprtori, rea hrtie, Toate s-au descoperit; Vii s guti din farfurie i pe loc te-ai otrvit. La mezelicuri capace S-au rspndit de ajuns; Apoi rul ce ne face Paharul cu miere uns!.. Cale bun, muti, de-aice! Le zise albina lor. Eu rmn, cci sunt ferice

i n ar-mi voi s mor. Pmntenii, mic i mare, Ai mei faguri toi iubesc; i pentru-a mea bunstare, Vara, iarna, ngrijesc. Iar voi, oriunde v-i duce, Dac i-n acele ri Vreun bine nu-i aduce, Nu vei afla desftri. Acel ce pentru-a lui ar n fapt face folos, Orice ru l mpresoar, Nu o las bucuros; Iar acel ce nu lucreaz La edificiul comun Singur se expatriaz, Cci nimic nu face bun.