0 evaluări0% au considerat acest document util (0 voturi)
329 vizualizări2 pagini
Cea mai scumpă de pe lume de Nichita Stănescu
Scrisoare către primăvară de Vasile G. Popa
Mama de Victor Eftimiu
De Paşti de Ion Pillat
Poveste de omăt de Otilia Cazimir
Cea mai scumpă de pe lume de Nichita Stănescu
Scrisoare către primăvară de Vasile G. Popa
Mama de Victor Eftimiu
De Paşti de Ion Pillat
Poveste de omăt de Otilia Cazimir
Cea mai scumpă de pe lume de Nichita Stănescu
Scrisoare către primăvară de Vasile G. Popa
Mama de Victor Eftimiu
De Paşti de Ion Pillat
Poveste de omăt de Otilia Cazimir
Cea mai scumpă de pe lume Scrisoare către primăvară
de Nichita Stănescu Vasile G. Popa
Spune-mi care mamă-anume Primăvară, ce-i cu tine?
cea mai scumpă e pe lume? Ne-ai uitat, nu ne mai ştii? Puii toţi au zis de păsări, Ne e dor de câmpul verde zarzării au zis de zarzări, Zugrăvit cu păpădii. peştişorii de peştoaică, ursuleţii de ursoaică, Şi ni-i dor de rândunele, şerpişorii de şerpoaică, Şi de berze, şi de cuci, tigrişorii de tigroaică, De mirosul crud de verde mânjii toţi au zis de iepe, Ridicat plopi şi nuci. firul cepii-a zis de cepe, nucii toţi au zis de nucă, Prea ne-ncerci şi tu răbdarea! cucii toţi au zis de cucă, Te rugăm să te întorci, toţi pisoii, de pisică, Şi din caierul luminii iară eu, de-a mea mămică. Bucurii din nou s-aduci! Orice mamă e anume cea mai scumpă de pe lume! Uite, martie e gata, Dar e frig şi bate vântul Nu mai merge! Vin şi-mbracă Mama În mătasea ta, pământul! de Victor Eftimiu Adă, când te-ntorci, cu tine, Cât e de drag cuvântul sacru "mamǎ"! Tot ce ştii tu că ne place. Un gângurit când pruncul vrea s-o cheme, Fluturi, ghiocei, brânduşe, E lângǎ noi, în clipele supreme, Zarzări albi şi bună pace! Din leagǎm pân' la cea din urmǎ vamǎ. Din vesnicii, ca focul unei steme Şi mai adă cărţi cu basme Ỉsi fluturǎ a dragostei maramǎ... Şi cu poze, te rugăm, Pǎstreazǎ-i chipu-n auritǎ ramǎ Căci toţi cei din clasa noastră si de nimic, nicicând nu te mai teme! La citit ne descurcăm. Ocrotitoare-n oarba vijelie, Chiar umbra ei se schimbǎ în fǎclie Pe drumul drept menitǎ sǎ te poarte Ỉn fata ei, de-a pururi te prosternǎ Simbol, duios al patriei, eternǎ, Te leagǎnǎ de dincolo de moarte ! De Paşti Poveste de omăt de Ion Pillat de Otilia Cazimir
Peste noapte a Tu nu ştii… A fost odată
Înflorit mălinul O căsuţă fermecată Peste noapte s-a Şi-n căsuţă-o fată mică, Luminat seninul. Un pisoi şi o bunică.
Puişori de puf Şi-ntr-o iarnă, într-o seară,
A clocit găina Fata s-a uitat afară Berzei cuib de stuf Şi-a văzut cum prin perdea A-ntocmit vecina. Stelele râdeau de ea…
Zmeii pe uluci Dar pe drum cotit şi nins,
Zbârnâind se-nalţă. Umbra sură s-a desprins: Raţele-n papuci Un voinic abia de-o şchioapă Galbeni se încalţă. Înota-n omăt ca-n apă.
Rândunele mici Şi proptindu-se-n toiag,
Ciripesc prin ţară Un toiag mai nalt ca el, Pluguri ca furnici A-nceput să cânte-n prag, Au ieşit pe-afară. Tremurat şi subţirel…
Flori de ghiocel Dormi? Şi nici n-am prins de veste!
Vând ţigănci cu coşu Uşa s-a închis cu cheia, Dă-mi de Paşti un miel Focu-şi pâlpâie scânteia, Alb şi un ou roşu. Şi povestea nu-i poveste: