Paingul i bondarul de Alecu Donici Talentele n lume ce nu aduc folos Sunt foarte de prisos.

La negustor de pnz, paingul n dughean, Vznd cum muteriii la cumprat se-ndeamn, Au zis n gndul su: "Eu cu talentul meu Pot face o cercare Mai mult izbnditoare Dect un negustor Ce cumpr i vinde product strin cu spor. De mine diminea deschid o magazie De-o nou pnzrie, De care omul nc pe lume n-au esut". Aa au zis paingul, aa au i fcut; i-n col, la o fereastr, i-au svrit lucrarea; Dar peste ateptare, Cu mtura, biatul a doua zi l-au tras Afar din dughean i truda-i au rmas Fr luare-n seam. Atunci mhnit, paingul se-ntoarce la bondar i-i zice: "Vezi cum omul jaluz dispreuiete

Orice talente mari? Tu nelegi mai bine: te rog dar hotrte, Ce pnz-i mai subire?" - A ta, nu-i ndoial! bondarul au rspuns, Dar nu e de ajuns Aceast nsuire; Cci pnza e menit s-mbrace, s-nclzeasc, Ca s se preuiasc!