Presura de Alecu Donici n adnc linitire, La revrsatul de zor, Presura, cu glas din fire De abia rsuntor, Cnta plin

de simire Ctre bunul ziditor! Iar cnd mritul soare Ca un mire mult dorit, Bucurnd toat suflarea S-a ivit la rsrit i cnd lumea salutare i depunea prin cntare, Atunci presura tcea. ns o privighetoare Ce mai de mult o tia, I-a i fcut ntrebare: De ce tace? - Nu cutez, Zise presura-n durere, Cu glasu-mi fr putere Soarele s salutez. Dar cu nespus plcere

Eu v binecuvntez! Aa i eu m cinez C n-am talentul poeziei: S cnt unirea Romniei.