Hagi Tudose

~ rezumat ~
Barbu Stefanescu Delavrancea

In nuvela lui Barbu Ștefănescu Delavrancea, Tudose este descris de la inceput ca fiind zgarcit,
aceasta trasatura avand-o inca de mic copil. Tot din acest motiv el nu era casatorit si nici nu avea copii,
deoarece dupa parerea sa era o treaba costisitoare, parere pe care si-a exprimat-o in fata stapanului sau,
in momentul in care acesta l-a intrebat de ce nu este insurat.

Casa lui Tudose era una intunecata si lipsita de viata. Cand ajunse acasa, barbatul aprinse o
lumanare, apoi o stinse, deoarece isi aminti ca aceasta costa bani.

Şi aşa a trăit Hagiul până la bătrâneţe. La şaizeci de ani vându prăvălia şi, muncit totuşi de gândul
că e bogat şi nu a dat nimic la săraci, că nu a avut şi el o femeie şi un copil, plecă în hagialâc, în pelerinaj,
la locurile sfinte, la Ierusalim. Nu s-a putut stăpâni, însă, să nu facă şi o afacere, a adus lemn sfânt şi l-a
vândut bătrânilor, babelor şi văduvelor. Şi-a scos şi paralele cheltuite cu hagialâcul, a mai şi câştigat ceva
pe deasupra. Dar bătrâneţile nu l-au iertat, tuşea tot mai tare, îl cam lăsase auzul, vorbea de unul singur şi
uita.

Până la optzeci de ani tot a mai rezistat el, dar în anul acela se pusese o iarnă grea. Tudose
inghetat de frig, nevrand sa cumpere lemne, dar intr-un final vazand ca nu mai poate rezista ii spuse
nepoatei sale Leana, sa se duca sa cumpere niste lemne si un pui pentru supa. Cand isi mai reveni in
puteri o trimise pe nepoata sa sa duca cenusa si ramasitele de la pui, sperand sa primeasca niste bani
inapoi.

Dimineaţă, nepoata îl găsi trântit pe un purcoi de galbeni. O văzu că îl priveşte şi bolborosi cu

greu să nu se uite, să închidă ochii, că ochii fură, apoi adormi pe veci, cu mâinile înfipte în bani.

Leana îi făcu o înmormântare cu mare fast, spre admiraţia privitorilor. Bătrânii şi ctitorul, la
vestea că lăsase în urma lui o avere uriaşă, spuseră că, dacă ar fi văzut ce cheltuială se face cu
înmormântarea lui…ar fi murit !